C U D R AG O S T E. . .SFATURI PENTRU ÎNGRIJIREA COPILULUI MIC

Autori:Petru StrAtulAtAla CurteAnu

Autori:

Petru Stratulat, profesor, dr. hab. medicină, director pe ştiinţă, IMSP ICŞOSMşiC

Ala Curteanu, conferenţiar, dr. medicină, şefa laboratorului ştiinţific perinatologie, IMSP ICŞOSMşiC

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiStratulat, PetruCu dragoste… : (sfaturi pentru îngrijirea copilului mic) / Petru Stratulat, Ala Curteanu. – Ch. : S. n., 2010 (“Tipogr.-Sirius” SRL). – 84 p.5000 ex.

ISBN 978-9975-9896-1-9.613.952(049.3)S 90

613.952(049.3)

S 90

ISBN 978-9975-9896-1-9.

3

Dragi părinţi,

În sfârşit, copilaşul vostru a venit pe lume!

A început cea mai incitantă, cea mai frumoasă şi cea mai provocatoare perioadă din viaţa dumneavoastră. Vă dorim să aveţi parte de o viaţă lungă şi fericită şi să vă bucuraţi pe deplin de experienţa pe care tocmai o începeţi!

Se spune că toţi bebeluşii sunt la fel, dar nu este adevărat. Există copilaşi cu pielea închisă la culoare sau albă, cu sau fără păr, mai mari sau mai mici, fetiţe sau bă-ieţei. Însă toţi au ceva în comun – bebeluşii au nevoie de hrană, îngrijire şi atenţie adecvate şi de multă dragoste ...

Va dura un an de la prima respriraţie a bebeluşului până la primii paşi. În această perioadă, micuţii vor evolua de la mici făpturi mane, lipsite de orice ajutor, la fiinţe cu personalitate emoţională şi socială proprie.

Copilaşul vă va aduce schimbări importante în viaţă iar dumneavoastră va trebui să fiţi perfect informaţi despre cum îl puteţi creşte cât mai bine.

Momentele pe care le veţi petrece împreună vor fi unice şi irepetabile, aducându-vă multă fericire dumneavoastră şi copilaşului Dumneavoastră. Să-ţi alăptezi micu-ţul, să te joci cu el, să-i cânţi, să-l vezi cum creşte... ce poate fi mai plăcut...?

Veţi învăţa o seamă de lucruri noi, printre care şi faptul că alăptarea, vaccinarea şi igiena riguroasă a pielii sunt primordiale pentru copilaşul dumneavoastră şi esen-ţiale pentru o dezvoltare optimă.

Dragi părinţi, dumneavoastră şi copilaşului dumneavoastră, vă facem cele mai bune urări şi vă oferim această carte cu speranţa că vă va oferi informaţia necesară primilor paşi ale uneia dintre cele mai incitante experienţe din viaţă.

Autorii

4

CUPRINS

1. Naşterea copilului ..................................................................................................... 5

2. Unele stări de tranziţie şi probleme de sănătate ale nou-născutului ............... 8

3. Perioada după naştere (post-partum) .................................................................. 10

4. Alăptarea .................................................................................................................... 13

5. Alimentele solide (alimentaţia diversificată) ...................................................... 35

6. Îngrijirea nou-născutului ....................................................................................... 42

7. Creşterea şi dezvoltarea copilului în primul an de viaţă ................................... 51

8. Somnul ....................................................................................................................... 55

9. Jocul şi rolul său în dezvoltarea copilului ............................................................ 59

10. Copilul născut prematur ....................................................................................... 62

11. Copilul neliniştit ..................................................................................................... 69

12. Comunicarea cu copilul – reguli de aur ............................................................. 76

13. Vaccinările ............................................................................................................... 82

5

Capitolul 1

NaşteRea CoPIlUlUI

Primele momente împreună3, 2, 1, 0… iată-vă, cu bebeluşul în braţe. Dumneavoastră şi soţul dumneavoastră îl priviţi ca pe cea mai mare minune. De acum înainte veţi forma o adevărată „echi-pă”.

Naşterea unui copil constituie un moment foarte important în viaţa fiecărui părinte şi o experienţă cu totul nouă. Nu există nicio regulă de succes pentru viaţa de pă-rinte, care necesită multă răbdare şi bunăvoinţă.

Primul contact al mamei cu nou-născutul are loc imediat după naştere. Prima ima-gine a copilului se va întipări în mintea mamei pentru totdeauna. Nou-născutul este o fiinţă, cu un temperament, personalitate şi potenţial unice. Această indivi-dualitate a copilului va influenţa atât legătura dintre el şi părinţi cât şi dezvol-tarea lui ulterioară. Cel mai important element pentru dezvoltarea emoţională, intelectuală şi socială a copilului este dragostea părinţilor pentru el.

O experienţă cu totul nouăVenirea pe lume a unui copil reprezintă o experienţă cu totul nouă. Există o serie de sentimente şi temeri contradictorii dacă veţi răspunde sau nu corect la necesităţi-le bebeluşului dumneavoastră. Fiecare mamă, în special la prima naştere, necesită sprijinul constant din partea membrilor familiei astfel încât să se poată odihni, să se calmeze şi să evite perioadele de melancolie sau depresie ce pot fi cauzate de perturbările hormonale de după naştere. Mama este foarte sensibilă pe parcursul acestei perioade şi nesigură pe pro p riile puteri.

6

A fi părinte nu este o profesie, ci o abilitate do-bândită de-a lungul vieţii, trecând prin experi-enţe noi la fiecare copil. Nu trebuie să căutaţi sfaturi, formule sau reţete magice. Participaţi activ şi dăruiţi-vă!

Este foarte important ca, chiar în timpul sarcinii, dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră să vă familiarizaţi cu toate detaliile de îngrijire a copilului după naştere, inclusiv necesităţile de nutriţie, atenţie şi educaţie.

Ca mamă vă veţi putea bucura atât de mater-nitate cât şi de viaţa de părinte, de la primele zile ale naşterii şi, mai ales, veţi putea preveni o serie de probleme generate din ignoranţă. Este necesar să vă informaţi, atât ca femeie gravidă, ca lăuză cât şi ca mamă:

• Dedicaţi-vă complet bebeluşului dumnea-voastră;

• Respectaţi regulile de igienă şi regimul dietetic şi de nutriţie;• Acordaţi atenţie propriei îngrijiri şi înfăţişări şi controlaţi-vă greutatea în tim-

pul sarcinii.• Contactaţi cu alte persoane, schimbaţi impresii şi experienţe;• Evitaţi activităţile ce vă pun sarcina în pericol.

Aflarea împreună a mamei cu nou-născutul (rooming-in)După naştere nou-născutul cu mama sunt transferaţi în salonul de aflare comu-nă. Sistemul de aflare împreună a mamei cu copilul (rooming-in) a fost introdus în republică în anul 1996, astfel astăzi toate maternităţile oferă condiţii de aflare a mamei şi copilului 24/24 ore împreună.

Aspectul exterior al copilului imediat după naştereS-ar putea să fiţi uşor mirată de felul cum arată nou-născutul dumneavoastră, deoa-rece vi l-aţi imaginat altfel. Şi într-adevăr, aspectul unui bebeluş în primele momen-te de viaţă nu este cel pe care-l cunoaştem din reviste.

Capul pruncului este mare, membrele scurte, iar trunchiul vi se poate părea cam lung. Veţi observa pe capul nou-născutului două zone moi, numite „fontanele”. Cea mare, de pe creştet, se închide în jurul vârstei de 12-18 luni. Fontanela mică dispare

7

după 6-8 săptămâni. Ambele zone sunt protejate de o membrană rezistentă, de aceea puteţi spăla fără teamă capul micuţului.

Dacă vi se pare că la copilul dumneavoastră fontanela mare se închide mai devre-me de 12-18 luni, consultaţi medicul.

Ochii copilului sunt rareori deschişi, pot părea saşii (încrucişaţi) şi umflaţi din cauza presiunii din timpul naşterii.

Nou-născutul urinează aproape conti-nuu, pentru că muşchii şi nervii vezicii nu s-au dezvoltat încă pe deplin.

În medie, un copil are la naştere o gre-utate între 3,0 şi 3,5 kg, iar fetiţele şi gemenii cântăresc de obicei mai puţin. Copiii încep să crească în greutate după ziua a 5-a, iar în zilele 10-14 îşi vor depăşi greutatea de la naştere. Creşterea în gre-utate a copilului vorbeşte despre sănăta-tea lui fizică.

Bontul ombilical (buricul) se usucă şi cade într-o săptămână de la naştere.

8

Capitolul 2

UNele StĂRI De tRaNZIŢIe şI PRoBleMe De SĂNĂtate

ale NoU-NĂSCUtUlUI

Stările care apar în perioada de trecere a nou-născutului de la viaţa intrauterină la cea extrauterină (după naştere), poartă un caracter trecător şi dispar în prima lună de viaţă (sau la sfârşitul perioadei de nou-născut) se numesc stări tranzitorii.

Icterul fiziologic. În prima săptămână după naştere la unii copilaşi poate apărea culoare gălbuie la nivelul feţei şi al ochilor. Icterul nu este o boală, ci doar un semn că bilirubina este crescută. El va dispărea mai repede, dacă pruncul va fi alimentat mai des la sân (cel puţin 8-10 ori pe zi în prima săptămînă) şi va fi expus sistema-tic razelor soarelui. Icterul fiziologic trece în aproximativ o săptămână, dar poate dura mai îndelungat la copiii născuţi prematur. Dacă icterul se menţine mai mult de două săptămâni, adresaţi-vă medicului.

Modificări ale pielii. În primele săptămâni pielea poate fi uscată şi cojită, mai ales pe mâini şi pe picioare. De regulă, aceste manifestări trec de la sine şi nu necesită tratament. În cazul când apar crăpături, cereţi consultaţia medicului.

Eritemul aşa-zis „toxic” este o erupţie de pete roşii, punctiforme, ca nişte coşuri mici, dar fără puroi. Nu necesită tratament şi dispare în două săptămâni. Copilul „se curăţă”, se spune în popor.

Sudamina (roşeaţa de la căldură) se manifestă prin erupţii mărunte, cu vârful albicios. Apare în locurile unde corpul transpiră mai mult: pe frunte, după urechi, pe umeri şi piept şi la subsuoară. Apare şi atunci când copilul este înfăşat prea gros. Pentru a preveni iritarea, îmbrăcaţi copilul în hăinuţe uşoare şi comode din bumbac care ar corespunde temperaturii camerei. Tamponaţi pielea cu apă călduţă sau scăl-daţi copilul în apă cu tărâţe de grâu (un pumn de tărâţe la o cădiţă de apă), amidon (o lingură la o cădiţă) sau plante medicinale (muşeţel, dentiţă), ungeţi cu ulei de cătină locurile înroşite.

Milia – puncte mărunte, alb-gălbui care apar pe nas şi obraji. Sunt cauzate de se-creţia seboreică care astupă porii. Dispar de la sine în cîteva săptămâni.

Acneea (coşurile) este o erupţie de bubiţe roşii pe pielea capului, faţă şi umeri. Se datorează secreţiei crescute de sebum care astupă glandele pielii sub influen-ţa cantităţii crescute de hormoni la naştere. Se menţine cel mult 3-4 săptămâni.

9

Coşurile nu sunt periculoase, dar se pot infecta dacă pruncul se scarpină. Pentru a le preveni, vom înlătura grăsimea de pe cap cu şampon pentru copii pe care îl lăsăm 3-4 minute, apoi îl clătim. Dacă nou-născutul devine agitat sau are febră - consultaţi medicul.

Eritemul fesier (opăreala, dermatita de scutec) se întâlneşte foarte des la co-piii sugari. Pielea fină a nou-născutului transpiră des, este iritată de urină şi fecale. Aceleaşi probleme pot apărea dacă copilul va fi înfăşat, sau cînd este spălat cu să-pun sau şampon pentru maturi. Pentru ca nou-născutul să nu se opărească, nu-l înveliţi prea gros şi nu-l înfăşaţi. Spălaţi-i de fiecare dată funduleţul cu apă călduţă şi săpun pentru copii, tamponaţi cu un prosop şi lăsaţi să se usuce. Nu folosiţi talc sau acid boric pentru a trata eritemul. De mai mare ajutor este amidonul de porumb care nu irită pielea micuţului. Dacă opăreala se agravează, consultaţi medicul.

Cojile de pe cap (crustele seboreice sau seboreia capului) apar pe fontane-la mare, pe creştet, pe sprâncene, în spatele urechilor şi la subsuori. Se instalează de la vârsta de 2-3 săptămâni şi vor dispărea pe la 3 ani. Ca să înlăturaţi cojile ce apar, spălaţi capul o dată pe săptămână cu şampon pentru copii şi ungeţi cu o cremă pentru bebeluşi. În cazul formelor mai grave pielea se masează cu ulei vegetal fiert şi răcit pentru a înmuia cojile. Ungeţi fără teamă şi fontanelele, care, deşi sunt moi, sunt rezistente. După 15 minute crustele se înlătură uşurel cu un pieptene cu dinţi rari sau cu o periuţă moale, apoi capul se spală cu şampon.

Mărgăritărelul (stomatita candidozică) este descrisă în compartimentul „Posibile probleme ale sânilor” (vezi pag. 94 ).

10

Capitolul 3

PeRIoaDa DUPĂ NaşteRe (PoSt-PaRtUM)

Cum să aveţi grijă de dumneavoastră după naştereAlimentaţia. În primele două săptămâni după naştere veţi pierde aproximativ 8-10 kg din greutatea corpului. Ar fi bine să nu grăbiţi acest proces prin diete. Oricât de mult doriţi să reveniţi la silueta dumneavoastră obişnuită, gândiţi-vă că aveţi de alăptat un copilaş.

Exerciţiile postnatale. Încercaţi să vă găsiţi timp şi pentru exerciţiile care stimulea-ză refacerea muşchilor pelvieni şi abdominali.

Modificări psihologice în perioada post-partum. După naştere femeia trăieşte din plin bucuria de a avea un copil. Totusi, această bucurie s-ar putea îmbina cu sta-rea emoţională cunoscută sub numele de depresie post-partum. Tristeţea, teama, gândurile „negre” - sunt sentimente care par să înnoureze fericirea de după naştere. Unele mame încearcă aceste sentimente într-o formă uşoară, care dispare în decurs de câteva zile. Altele însă, trec printr-o criză mult mai serioasă. Este o stare condiţi-onată de o combinaţie de factori - modificări fizice şi hormonale care au loc după naştere, amplificate de lipsa somnului, epuizarea de după travaliu şi naştere ş.a..

Ce puteţi face? Dacă vă simţiţi descurajată în săptămânile următoare naşterii, sunt câteva lucruri pe care le puteţi face pentru a avea grijă de dumneavostră şi de copil în timpul acestei perioade vulnerabile.

• În primul rând, odihna este foarte importantă. Nu vă propuneţi să le faceţi pe toate. Cereţi ajutor familiei şi prietenilor, încercaţi să dormiţi atunci când copilul doarme.

11

• Este important să aveţi o grijă specială de dumneavostră, să ieşiţi un pic din casă în fiecare zi, să întâlniţi o prietenă, să schimbaţi impresii cu alte mămici. Şi asiguraţi-vă că petreceţi ceva timp şi cu soţul.

• Dacă sentimentele de tristeţe nu scad în intensitate, consultaţi medicul. Revenirea menstruaţiei. Menstruaţia poate să revină în a patra săptămână după naştere. Atunci când alăptaţi, s-ar putea ca ciclul să înceapă abia după înţărcarea copilului. Totuşi aceasta nu este o regulă generală pentru toate femeile.

Reluarea activităţii sexuale. Ar fi bine ca relaţiile intime să fie reluate numai după ce se cicatrizează toate leziunile vaginale şi, eventual, urmările operaţiei prin ce-zariană. În general, revenirea femeii la o stare fizică normală nu durează mai mult de şase–şapte săptămâni. Dar dacă mai aveţi încă dureri, se recomandă să mai aşteptaţi. Dacă simţiţi durere, puteţi folosi o cremă lubrifiantă. Şi să nu vă miraţi dacă la început veţi avea o dorinţă sexuală scăzută. Tensiunile psihice şi emoţionale prin care treceţi acum vă influenţează. Mai există apoi şi disconfortul fizic, şi grija permanentă pentru noul-născut. Este foarte important să discutaţi cu soţul aceste probleme, pentru a nu crea neînţelegeri.

Eventuale complicaţiiDe obicei după naştere nu apar probleme de sănătate. Dar trebuie să apelaţi urgent la medicul dumneavoastră, dacă aveţi:

• Hemoragie vaginală:• Mai mult de 2 sau 3 tampoane igienice îmbibate în 20-30 minute; • Hemoragia nu se micşorează în perioada de după naştere odată cu trecerea

zilelor.• Convulsii;• Respiraţie frecventă sau dificilă;• Febră (≥38° C) şi slăbiciuni care nu vă permit să coborâţi din pat;• Dureri abdominale puternice;• Scurgeri vaginale cu miros neplăcut;• Sâni umflaţi, roşii sau dureroşi, areola inflamată;• Dureri în timpul urinării;• Dureri în regiunea perineului (muşchiul dintre picoare) sau scurgeri de puroi

din plagă (rana tăiată) de după cezariană.Dacă observaţi măcar unul din aceste semne, mergeţi de urgenţă la medic.

După naştere trebuie să evitaţi:

• Fumatul, pentru că micşorează producerea laptelui şi conţinutul de vitamina C. Nicotina din ţigări e transferată prin lapte în organismul copilului şi îi afec-

12

tează sănătatea. Nu permiteţi nimănui să fumeze în preajma copilului sau în camera lui.

• Alcoolul, deoarece pătrunde în laptele matern. Contrar unor idei destul de răspândite, alcoolul nu contribuie la mărirea cantităţii de lapte matern.

• Cafeina, care ajunge şi ea în laptele mamei. S-a demonstrat că un copil ce se alimentează la sîn va primi 1,5-3,1 mg de cafeină după o singură ceaşcă de cafea consumată de către mamă. Acumulîndu-se în organismul copilului, câfeina din cafea, ceai tare sau Cola îi provoacă o stare de iritare. Nou-născu-tul adoarme mai greu, plânge, are un somn neliniştit.

• Contactul cu persoane ce suferă de boli infecţioase. • Folosirea medicamentelor fără indicaţia medicului. Acestea pătrund în lap-

tele matern şi pot dăuna copilului.

13

Capitolul 4

alĂPtaRea

Fiecare mamă este informată încă din perioada de sarcină despre avantajele alăp-tării.

Acum este momentul să vă convingeţi că vă puteţi alăpta micuţul. Solicitaţi spriji-nul asistentelor medicale şi al medicilor cât vă aflaţi în maternitate precum şi după aceea, dacă va fi nevoie. De asemenea, contaţi pe membrii familiei şi prieteni.

Ultimele cercetări arată că bebeluşii hrăniţi cu lapte matern în primele şase luni de via-ţă (conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii) prezintă o creştere şi dezvoltare mentală şi fizică coordonate. Serviciile de asistenţă medicală pot ajuta ma-mele să înţeleagă sensul major al alăptării în primele şase luni de viaţă şi să beneficieze de avantajele pe care le are aceasta atât pentru ele cât şi pentru bebeluşii lor.

Este bine să cunoaşteţi că:• În primele şase luni de viaţă copilul nu necesită niciun fel de alt aport de lichi-

de, alimente sau fructe în plus faţă de laptele matern;• Nu trebuie să folosiţi niciun fel de biberon sau suzetă;• Majoritatea copiilor hrăniţi cu lapte matern sunt alăptaţi între 8 şi 12 ori pe zi,

inclusiv noaptea;• Nu trebuie să limitaţi numărul de alăptări; • Nu trebuie să limitaţi durata de alăptare.

Avantajele laptelui matern faţă de alte tipuri de lapteLaptele fiecărei mame este cel mai potrivit pentru bebeluşul ei. Laptele dumnea-voastră măreşte imunitatea bebeluşului, inclusiv protecţia faţă de bacteriile şi viru-şii cu care mama a venit în contact.

14

Structura laptelui matern nu este întotdeauna aceeaşi. Colostrul şi laptele tranziţio-nal sunt adaptate pentru nou-născuţi, în timp ce laptele matur îşi schimbă compo-ziţia de la o zi la alta, de la o masă la alta. Orice aţi adăuga, în alimentaţia bebeluşu-lui, chiar şi apă, va diminua beneficiile alăptării. Nou-născuţii hrăniţi cu lapte matern nu necesită aport suplimentar de apă.

Aşa că nu vă faceţi griji, laptele dumneavoastră este cel mai bun aliment pen-tru bebeluşul dumneavoastră.

ColostrulColostrul începe să fie produs începând cu a şaptea lună de sarcină. Colostrul este un lichid consistent, lipicios, gălbui şi care reprezintă primul aliment perfect pentru copilul dumneavoastră:

• Conţine mai multe proteine şi vitamină A decât laptele matur.• Are efect laxativ, venind în ajutorul bebeluşului dumneavoastră la prima de-

fecaţie. • Ajută la eliminarea efectivă a produselor de degradare cu pigmenţi biliari, re-

ducând riscul de hepatită; • Conţine imunoglobuline care protejează bebeluşul dumneavoastră faţă de

infecţii; Colostrul reprezintă primul „vaccin” pentru bebeluşul dumneavoastră împo-triva multor boli cauzate de bacterii şi virusuri.

Laptele matern maturDragi mămici, laptele din sânii dumneavoastră se modifică de la o zi la alta şi co-respunde în permanenţă caracteristicilor bebeluşilor dumneavoastră. După o săptămână sau două, în sânii dumneavoastră începe să se producă laptele matur. Structura laptelui matur este diferită, permanent în funcţie de anumite momente din zi, de durata alăptării şi de nevoile copilului.

Dacă alăptaţi copilul ori de câte ori o cere, nu este nevoie să-i daţi şi apă, chiar şi în cele mai calde şi uscate regiuni. Structura laptelui dumneavoastră este perfect adaptată nevoilor copilului dumneavoastră întrucât conţine tot ceea ce are nevoie bebeluşul:

• proteine• grăsimi (lipide)• carbohidraţi• fier

15

P r o t e i n e l e • Spre deosebire de alte tipuri de lapte, cantitatea de proteine din laptele ma-

tern este potrivită nevoilor copilului. • Nutriţia mamei nu influenţează nivelul proteinelor din laptele ei;• Proteinele din laptele matern sunt digerate uşor şi se absorb în totalitate, spre

deosebire de cele din laptele de vacă, dintre care doar o parte sunt absor-bite în tractul digestiv al bebeluşului. Produsele de degradare metabolică a laptelui artificial ar putea avea un efect negativ asupra dezvoltării sistemului nervos al bebeluşului.

G r ă s i m i l e (l i p i d e l e)• Grăsimile reprezintă principala sursă de calorii (energie) pentru bebeluşul

dumneavoastră;• Nutriţia mamei poate influenţa nivelul grăsimilor. Grăsimile din laptele ma-

tern conţin acizi graşi polinesaturaţi cu lanţuri lungi, indispensabili creşterii şi dezvoltării sistemului nervos al bebeluşului.

• Nivelul de grăsimi este scăzut la începutul alăptării (acest lapte este numit „primul lapte”) şi creşte mai târziu.

• Laptele matern conţine enzime (lipaza) care iau parte la digestia grăsimilor, ajutând metabolismul acestora. Astfel de enzime nu se găsesc în laptele praf.

C a r b o h i d r a ţ i i• Lactoza este prezentă în cantităţi mari printre carbohidraţi, se dizolvă şi se

metabolizează perfect.• Laptele matern conţine mult mai mulţi carbohidraţi decât alte tipuri de lap-

te.

F i e r u l• Nivelul obişnuit de fier este de 50% în laptele matern şi de doar 10% în alte

tipuri de lapte.• Bebeluşii hrăniţi cu lapte matern suferă rar de anemie în primele şase luni de

viaţă.

Avantajele hrănirii exclusive cu lapte matern în primele şase luni de viaţăAlăptarea prezintă un număr de avantaje: nutritive, legate de sănătate, imunitate şi dezvoltare, psihologice, sociale şi ... economice. Avantajele alăptării sunt şi mai

16

evidente atunci când laptele mamei constituie singurul aliment pentru bebeluş. Numărul bebeluşilor cu afecţiuni este mai redus printre cei care sunt hrăniţi doar la sân. Doar alăptarea asigură cea mai bună hrănire şi coordonează dezvoltarea men-tală şi fizică, precum şi creşterea copilului în primii săi ani de viaţă.

Avantajele pe care alăptarea le are pentru copil

• Reduce riscul de apariţie al sindromului de moarte subită a copilului.• Scade incidenţa difteriei, a infecţiilor respiratorii şi digestive, comparativ cu

bebeluşii hrăniţi doar cu alte tipuri de lapte şi alimente. • Protejează bebeluşul împotriva diferitelor maladii întrucât laptele mamei

conţine anticorpi.• Ajută bebeluşul să reacţioneze mai bine la vaccinuri şi să reziste mai bine la boli. • Protejează copilul în primele zile de viaţă când sistemul său enzimatic nu este

încă dezvoltat pe deplin, întrucât laptele matern conţine enzime digestive de tipul lactazei, lipazelor şi multe altele.

• Oferă protecţie bebeluşului faţă de riscul de reacţii alergice, prin dezvoltarea sistemului digestiv şi prevenirea, astfel, a contactului cu proteinele străine.

• Stimulează mobilitatea psihică, dezvoltarea emoţională şi socială, precum şi coeficientul de inteligenţă.

• Ajută copilul să crească mai repede şi să-şi dezvolte şi maturizeze sistemul imunologic, sistemul nervos central (creierul) şi alte sisteme şi organe (cum este pielea).

• Dacă-i daţi bebeluşului dumneavoastră o sticluţă cu lapte nutritiv, veţi creşte riscul de reacţii alergice; diferitele tipuri de lapte, inclusiv laptele de soia, pot determina apariţia alergiilor.

17

• Reduce apariţia defectelor de poziţie ale dinţilor şi a altor probleme dentare (se elimină orice posibilitate ca dinţii copilaşului dumneavoastră să cadă din cauza alimentării din sticluţă).

Avantajele pe care alăptarea le are pentru dumneavoastră

Dragă mămică, alăptarea îţi protejează sănătatea. Cu fiecare alăptare eşti mai respon-sabilă faţă de propria sănătate, deoarece:

• Hormonul oxitocină, eliberat în timpul alăptării, influenţează contracţia uteri-nă şi ajută la oprirea hemoragiilor de după naştere.

• Veţi avea mai multă energie şi suficient lapte chiar cu un aport energetic limi-tat.

• Alăptând regulat copilul, se întârzie apariţia ciclului menstrual, ceea ce vă pro-tejează de o sarcină neaşteptată. În acest fel, se stabileşte un interval natural de timp între sarcini.

• Scade riscul de cancer ovarian şi de sân.• Sunteţi mai puţin predispusă la depresie postnatală.• Vă veţi reface fizic mai repede, după naştere.• Veţi lucra mai puţin la pregătirea hranei copilului.• Nu vă veţi teme că laptele s-ar putea altera peste noapte sau că nu veţi găsi

tipul de lapte de care aveţi nevoie.• De aceea, ar trebui să începeţi alăptarea imediat după naştere şi să continuaţi,

crescând frecvenţa.

Amintiţi-vă întotdeauna că este mai ieftin să alăptaţi bebeluşul decât să-i cumpăraţi alte tipuri de lapte.

• Puteţi economisi bani deoarece nu trebuie să achiziţionaţi alte tipuri de lapte.• Puteţi câştiga mai mult timp, întrucât nu trebuie să pregătiţi hrana.• Puteţi evita numeroase consultaţii la medic, inclusiv costurile aferente tra-

tamentelor, medicamentelor, testelor de laborator sau chiar a internărilor în spital, deoarece procentul bebeluşilor alăptaţi care se îmbolnăvesc este mai mic decât al celor hrăniţi cu alte tipuri de lapte.

At e N ţ I e !Fiecare mamă şi părinte responsabil ar trebui să ştie că nutriţia artificială poate ca-uza probleme de sănătate bebeluşilor, întrucât:

• Celelalte tipuri de lapte conţin mai puţini factori importanţi pentru sănătate, în comparaţie cu laptele matern.

• Apa utilizată la spălarea sticlelor sau la pregătirea laptelui ar putea fi contami-nată.

18

• Prepararea altor tipuri de lapte urmează reţete speciale care pot fi greşite uşor, obţinând lapte care este prea concentrat sau prea diluat.

• Prepararea laptelui artificial în condiţii nesatisfăcătoare de igienă poate deter-mina diferite maladii.

În cazul în care vă îmbolnăviţi, este bine să ştiţi că majoritatea substanţelor medi-camentoase ajung doar în cantităţi foarte mici în laptele matern. Efectul pe care îl va avea asupra pruncului o astfel de doză depinde de genul medicamentului şi de durata acţiunii. Mamele care alăptează trebuie să evite: tetraciclina, sulfanilamidele (în cazul în care bebeluşul are mai puţin de 2 săptămâni).

Unele substanţe medicamentoase au, totuşi, efecte secundare. De aceea, ar trebui întotdeauna să consultaţi un medic în caz de îmbolnăviri.

Cum să reduceţi influenţa substanţelor medicamentoase în timpul alăptării?

• Evitaţi alăptarea pe perioada de concentraţie maximă a acestor substanţe. • Luaţi medicamentele (ori de câte ori este posibil) înainte de cel mai lung somn

al bebeluşului sau imediat după alăptare.• Dacă sunteţi nevoită să luaţi medicamente cu contraindicaţii (pentru perioa-

da alăptării), opriţi temporar alăptarea şi reluaţi-o ulterior.• Evitaţi sedativele în timpul sarcinii şi al naşterii, întrucât pot determina som-

nolenţă şi letargie bebeluşului dumneavoastră.

Cum să produceţi o cantitate suficientă de lapte pentru alăptare?Aproape toate mamele sunt îngrijorate dacă au sau nu suficient lapte. Dacă sunteţi una dintre ele, ar trebui să ştiţi că sânii dumneavoastră sunt destinaţi alăptării:

• În timpul sarcinii (începând cu luna a şaptea) ţesutul glandular al sânului se-cretă colostrul.

• De obicei, sânii încep să producă mai mult lapte la 30-40 de ore de la naştere.• Secreţia hormonală de prolactină şi oxitocină creşte către sfârşitul perioadei

de sarcină pentru a răspunde necesităţilor de hrănire a bebeluşului.• Prolactina stimulează activitatea alveolelor în care are loc sinteza laptelui.

Aceasta vă poate induce o stare de somnolenţă şi relaxare. • Nivelul de prolactină creşte în timpul alăptării.• Chiar dacă nivelul de prolactină este crescut, alăptarea insuficientă sau pom-

parea pot determina oprirea secreţiei de lapte.După naştere mama poate simţi contracţii uterine în timpul alăptării şi poate ob-serva că laptele se scurge din celălalt sân. Când laptele începe să curgă din sân,

19

ritmul alăptării bebeluşului se schimbă de la rapid către echilibrat, profund şi lent (o înghiţitură pe secundă).

Sfaturi pentru o alăptare corectă:• Aşezaţi corect copilul la sân. • Nu-i daţi niciun fel de biberon sau suzetă, întrucât acestea pot altera modul

său de hrănire.• Pentru început, alăptaţi bebeluşul ori de câte ori doreşte, iar ulterior se va

stabili un ritm la 2-3 ore (alăptări mai dese = mai mult lapte).• Nu restricţionaţi durata alăptărilor – bebeluşul trebuie să se hrănească atât

timp cât doreşte. • Alăptaţi bebeluşul şi în timpul nopţii, când secreţia de prolactină este maxi-

mă.Este important să ştiţi că mărimea şi forma sânilor dumneavoastră nu afectează alăp-tarea. Secreţia mamară nu depinde de mărimea sânilor.

Condiţii necesare pentru o alăptare corectăPentru o alăptare corectă trebuie să învăţaţi cum să aşezaţi copilul la sân cât mai confortabil. Sunteţi liberă să alegeţi orice poziţie preferată de amândoi, dar cel mai important este să ştiţi cum să-l ţineţi pe bebeluş.

Oricare ar fi poziţia, umerii şi căpuşorul bebeluşului dumneavoastră trebuie să fie orientaţi spre sân, iar nasul să fie la acelaşi nivel cu mamelonul. Bebeluşul trebuie să fie culcat lângă dumneavoastră, orientat cu faţa spre sân astfel încât să cuprindă cu uşurinţă sfârcul şi areola mamară. Puteţi plasa braţul dumnea-voastră sub umerii bebeluşului, susţinându-i capul cu degetul mare şi cu ară-tătorul.

Poziţia bebeluşului la sânNu este nevoie să vă grăbiţi atât timp cât sunteţi aproape unul de altul, iar bebe-luşul poate simţi contactul cu pielea dumneavoastră. Dacă bebeluşul refuză sânul, urmaţi sfaturile de mai jos:

• Induceţi-i un reflex de alimentare atingându-i guriţa cu mamelonul.• Aşteptaţi ca bebeluşul să-şi deschidă complet gura (ca atunci când cască).• Apropiaţi bebeluşul de mamelon, şi nu invers.• Asiguraţi-vă că bebeluşul cuprinde mamelonul într-un cerc, cu toată gura. • Sprijiniţi-vă sânul în timpul alăptării, astfel încât să fie mai uşor pentru micuţ.

20

Se pot folosi numeroase poziţii pentru alăptat:• Copilul va fi aşezat pe mână, cu capul sprijinit pe ea şi funduleţul pe palmă.

el va sta întors cu faţa spre mamă, fără a trebui să-şi întoarcă capul pentru a ajunge mamelonul. Capul şi gîtul copilului trebuie să se afle în poziţie dreap-tă.

• Mama este aşezată confortabil pe pat, cu pruncul sprijinit de o pernă, îl adu-ce la sân prin îndoirea genunchilor – poziţia este recomandată pentru copiii mici, moi (hipotonici) sau prematuri.

• Poziţia laterală – copilul şi mama stau culcaţi pe o parte unul în faţa celuilalt, confortul fiind asigurat de mai multe perne.

Dacă bebeluşul nu este aşezat aşa cum trebuie sau dacă simţiţi dureri, atunci ar trebui să opriţi alăptarea, să îndepărtaţi bebeluşul de la sân şi să-l reaşezaţi mai confortabil înainte de a relua alăptarea.

Poziţiile pentru alăptarea la sân

Sub braţ

Clasică în leagăn

În “leagăn” încrucişat

Culcată

21

Semne care arată că bebeluşul este aşezat corect pentru alăptare:• Guriţa sa este larg deschisă.• Obrăjorul său atinge sânul.• Buza inferioară atârnă în afară.• Copilul suge, cu pauze.• Puteţi auzi cum bebeluşul înghite.• Sunteţi relaxată şi vă simţiţi confortabil.• Copilul este îndreptat cu tot corpul spre dumneavoastră.• Copilul nu plânge şi este liniştit.• Căpuşorul său este în linie dreaptă cu restul corpului, îndreptat spre dumneavoastră.• Degetele dumneavoastră sunt departe de areolă.

Poate fi necesar să vă susţineţi sânul. Dar dacă vreţi, puteţi ţine întregul sân în mână, nu doar mamelonul între degete.

Semne care arată că bebeluşul nu este aşezat corect:• Sfârcurile sunt plate sau încreţite la sfârşitul alăptării. • Simţiţi durere la nivelul mamelonului şi la sfârşitul alăptării.• Blocarea unui canal de lapte sau umflarea sânilor din cauza pompării insufici-

ente sau a alăptării.

Cum veţi şti dacă bebeluşul a fost alăptat suficient:• Alăptarea are loc de circa 8 ori în 24 de ore.• Ritmul cu care suge se schimbă în timpul alăptării; îl puteţi vedea sau auzi

cum înghite.• Copilul este bine dispus şi satisfăcut în timpul alăptării.• Bebeluşul prezintă un tonus muscular bun şi o piele cu aspect sănătos.• Scutecele sale se umezesc de şase sau mai multe ori pe zi şi are 3-8 scaune în

decursul a 24 de ore.• Bebeluşul adaugă în greutate câte 15-30 grame pe zi.• Simţiţi cum curge laptele.

Cum veţi şti dacă bebeluşul nu este hrănit suficient:• Câştigă în greutate mai puţin de 5 grame pe zi, iar la 3 săptămâni nu a revenit

la greutatea pe care a avut-o la naştere.• Urina este în cantităţi normale sau reduse (urină concentrată) şi închisă la cu-

loare.

22

• Bebeluşul are scaune rar sau deloc, iar culoarea lor este verzuie.• Vrea să sugă în permanenţă.• Are o expresie modificată a feţei şi o piele cu aspect nesănătos.

Alăptarea în cursul nopţiiOdată ce s-a stabilit lactaţia, numărul de alăptări pe zi variază de obicei între 8 şi 12. O creştere rapidă a ritmului de alăptare va îmbunătăţi calitatea laptelui.

• Lăsaţi-l pe bebeluşul dumneavoastră să oprească singur alăptarea.• Oferiţi-i bebeluşului dumneavoastră ambii sâni, alternativ, ori de câte ori va

dori să mănânce. • Nu întrerupeţi alăptarea de la un sân prea repede întrucât aceasta îl va priva

pe bebeluş de ultima parte (cu mai mult lapte) şi-i va întârzia creşterea. De obicei, bebeluşul este alăptat timp de 10-30 de minute, de la fiecare sân dar nu există nicio regulă sau schemă pentru aceasta. Durata alăptării depinde de viteza cu care curge laptele din sân şi de puterea de sucţiune activă a micuţului.

N u u I tAţ I :• Fiecare mamă şi bebeluşul său îşi stabilesc propria schemă.• Uneori, în primele zile, unii bebeluşi vor să fie alăptaţi doar de pe o parte.• Alăptatul prelungit sau foarte des poate fi un semnal că bebeluşul nu cuprin-

de mamelonul cum trebuie.

Întreruperea suptuluiMai întâi de toate trebuie să lăsaţi bebeluşul să sugă până se opreşte singur. După ce bebeluşul termină cu primul sân, oferiţi-l pe celălalt. Unii bebeluşi acceptă doar un singur sân la început. Continuaţi să-i oferiţi ambii sâni, unul după altul, atât timp cât copilul îi doreşte pe amândoi.

• Nu mişcaţi niciodată micuţul în timp ce suge sau înghite.• Menţineţi bebeluşul mai aproape de sân şi după ce a terminat. Unor co-

pii le place să stea lângă sânul mamei mult timp după ce au terminat de supt.

• Dacă vreţi să mişcaţi copilul, făceţi-o cu delicateţe, punând pentru un timp un deget în colţul guriţei sale.

Cum să aveţi grijă de sânii dumneavoastră?• Spălaţi-vă sânii cu apă. Săpunul, loţiunile, uleiul sau vaselina pot deregla se-

creţia naturală a pielii.

23

• Nu vă spălaţi sânul imediat înainte de alăptare. Aceasta ar putea îndepărta uleiurile protectoare ale pielii dumneavoastră şi modifica mirosul care-i per-mite bebeluşului să identifice sânul mamei sale.

• Înainte şi după alăptare, aplicaţi câţiva stropi din propriul lapte pe sfârc şi are-olă. Uscaţi-vă sânii la temperatura camerei.

• Dacă simţiţi dureri în mameloane, aplicaţi puţin lapte propriu după alăptare şi ţineţi sânul pentru foarte scurt timp în aer liber şi la soare, pentru o refacere mai rapidă.

• Dacă este prea strâmt, sutienul dumneavoastră ar putea întrerupe curgerea liberă a laptelui. Nu se recomandă sutienul din fibre sintetice. Este mai potrivit unul din bumbac 100%, de mărime corespunzătoare.

Posibile probleme ale sânilorPoate alăpta o mamă care are febră?

Febra ca atare nu poate împiedica alăptarea. Mai întâi trebuie căutată cauza ei. Dacă mama are o infecţie virotică, ea va hrăni copilul îmbrăcând o mască ce acope-ră gura şi nasul. Nu luaţi medicamente fără a consulta în prealabil medicul.

Când poate fi alimentat copilul la sân dacă mama a suportat o operaţie (cezariană)?

Mama îşi va alăpta copilul când îşi revine după operaţie, dar nu mai devreme de 6-8 ore după intervenţia chirurgicală.

Uneori pot apărea probleme ale sânilor dumneavoastră, legate de alăptare.

• Mamelon ombilicat• Angorjare mamară• Candida albicans• Blocarea canalului de lapte• Mastita şi abcesul sânului

În continuare vă vom oferi câteva sfaturi pentru astfel de cazuri:

Cu ce să hrănim copilul, când întrerupem pentru un timp alăptatul?

Atunci când femeia nu-şi poate alăpta copilul, se recomandă ca el să fie hrănit cu lapte matern care îi va fi dat cu o căniţă sau cu o linguriţă. Nu apelaţi la biberon, deoarece copilul suge mai uşor din el şi va refuza ulterior sânul.

Mamelonul ombilicat: identificare şi corectareFiecare mămică urmăreşte cu atenţie dacă sânii săi sunt în stare potrivită sau nu pentru alăptarea corespunzătoare a bebeluşului său. Cele mai dese întrebări se re-

24

feră la forma, aspectul şi dimensiunile mameloanelor. Dacă mamelonul este înfun-dat în areolă, el se numeşte mamelon retractat (ombilicat). Dar aceasta nu constitu-ie totdeauna o problemă. Bebeluşii sunt aşezaţi pe sân nu pe mamelon.

Dacă, totuşi, aveţi probleme în a vă alăpta copilul din cauza retractării mamelonu-lui, iată câteva sugestii:

• Când purtaţi sutien, făceţi-i o mică gaură prin care să împingeţi sfârcul.• Dacă este posibil, utilizaţi un tampon protector pentru sâni între alăptări.• Folosiţi o pompă pentru sân sau pompaţi-vă sânul manual pentru a înmuia

alveolele.

Angorjarea mamarăDacă simţiţi că sânii dumneavoastră sunt foarte plini şi umflaţi, iată câteva sfaturi pentru dumneavoastră.

Atunci când are loc lactaţia, în sân se produce un flux suplimentar de sânge şi limfă, ceea ce duce la creşterea temperaturii locale şi îl face mai plin şi mai greu. La unele mame se produce mai mult lapte, iar în acest caz sânii sunt foarte plini crescând, de asemenea, riscul de blocare a canalelor colectoare. Angorjarea mamară poate duce la blocarea curgerii laptelui, ceea ce amplifică tumefacţia. Sânii sunt dureroşi şi calzi, iar pielea luceşte şi este întinsă. O creştere bruscă a producţiei de lapte poa-te determina congestie vasculară şi umflarea sânilor. Angorjarea mamară poate să ducă, de asemenea, la oprirea secreţiei lactate. Aceasta este o problemă frecventă, iar dumneavoastră trebuie să ştiţi că alăptarea frecventă ajută golirea sânilor.

Ce trebuie să faceţi în această situaţie:

• Verificaţi poziţia bebeluşului la sân.• Nu limitaţi numărul alăptărilor; hrăniţi bebeluşul ori de câte ori va dori.• Compresele reci între alăptări pot uşura durerile dumneavoastră. Puneţi com-

prese calde pe areolă imediat înaintea alăptării, astfel încât laptele să înceapă să curgă mai uşor.

• Stoarceţi singură laptele din sân, iar apoi aplicaţi din nou comprese reci pen-tru a reduce tumefierea şi a evita durerile.

• Stoarceţi sânul între alăptări pentru a elibera presiunea.

Candida albicansMărgăritărelul este o infecţie răspândită la nou-născut. Mai jos sunt enumerate cele mai frecvente simptome ale infecţiei cu Candida albicans.

25

Mamă poate să observe că:

• Mamelonul are un aspect normal sau iritat. În unele cazuri, pe pielea sânilor pot apărea pete albe.

• Infecţia este însoţită de dureri sub formă de junghiuri, iar sfârcurile par că „ard” sau „înţeapă” după alăptare.

• Durerile la nivelul mamelonului persistă mult timp de la alăptare, deşi poziţia la sân a sugarului este corectă. Uneori, acesta poate fi singurul semn de infec-ţie.

• O infecţie fungică la nivelul vaginului.La bebeluş puteţi observa:

• Puncte albe sau alb-gri pe mucoasa gurii, obrajilor, buzelor, limbii şi în gât.• Semne de infecţie în zona scutecului.

Instrucţiuni pentru tratarea infecţiei cu Candida albicans la mamă:

• Consultaţi medicul şi urmaţi instrucţiunile de igienă, îngrijire şi tratament.• După fiecare alăptare spălaţi sânii cu apă călduţă fără săpun, • Uscaţi-vă sânii în aer şi expuneţi-i la soare. • Asiguraţi o igienă corespunzătoare a sânilor.

Instrucţiuni pentru tratarea infecţiei cu Candida albicans la bebeluş:

• Folosiţi preparatul antifungic prescris de medic şi continuaţi tratamentul până la dispariţia semnelor de boală la copilaş.

• Spălaţi mâinile foarte bine înainte de a aplica tratamentul prescris de medic.• Schimbaţi cu regularitate scutecele bebeluşului.• În caz de erupţii sidefii, consultaţi un pediatru până la dispariţia simptomelor

(circa 3 zile).Nu utilizaţi biberoane sau suzete. Dacă totuşi recurgeţi la ele, fierbeţi-le zilnic timp de 20 de minute şi schimbaţi-le săptămânal.

Blocarea canalului de lapteCe să faceţi?

• Verificaţi dacă aţi aşezat bebeluşul în poziţie corectă la sân.• Schimbaţi poziţia bebeluşului în timpul suptului.• Alăptaţi frecvent.• Oferiţi-i bebeluşului mai întâi sânul cu blocare de canal, astfel încât bărbia să

vină în dreptul zonei afectate.

26

• Masaţi zona afectată de la baza sânului spre sfârc.• Înainte de alăptare, aplicaţi o compresă caldă pe zona afectată.• Verificaţi să nu vă strângă hainele.

Mastita şi abcesul sânuluiCe să faceţi?

• Odihniţi-vă cât de mult puteţi.• Alăptaţi bebeluşul ori de câte ori este nevoie (chiar la fiecare 1-2 ore).• Mai întâi oferiţi-i sânul cu dureri.• Aşezaţi copilul în poziţie corectă pentru supt.• Ţineţi sânul în apă caldă sau aplicaţi o ţesătură caldă şi umezită pe sân cu 3-5

min înainte de alăptare.• Dacă este necesar, luaţi antibioticele sau analgezicele prescrise de medic.• Stoarceţi sânul astfel încât să evitaţi angorjarea mamară.

Îngrijirea în caz de angorjare mamară dureroasăÎn cazul în care simţiţi dureri la nivelul sânilor, ar trebui să vă gândiţi să:

• Începeţi alăptarea cu sânul care vă doare mai puţin.• Să nu limitaţi frecvenţa alăptărilor.• Dacă bebeluşul a adormit pe sânul dumneavoastră şi-l ţine cu putere, înde-

părtaţi-l cu atenţie. • Expuneţi sânii la aer şi soare, pentru a grăbi refacerea rănilor.• Trataţi Candida albicans cu medicamente (atât în guriţa bebeluşului cât şi pe

mameloanele mamei).• Dacă frâul limbii este prea scurt sau mameloanele mamei sunt dureroase la

2-3 săptămâni de la naştere, consultaţi-vă medicul.

Ce să faceţi în caz de dureri mamelonare?

• Nu utilizaţi biberoane care pot afecta alăptarea şi duce la scăderea cantităţii de lapte.

• Nu opriţi alăptarea pentru a vă odihni sânul, deoarece aceasta poate provoca disfuncţii şi impedimente în scurgerea laptelui.

• Nu reduceţi durata şi frecvenţa alăptării.• Nu aplicaţi pe sfârcuri substanţe uleioase.

Alăptarea în sine nu este dureroasă Cele mai frecvente cauze de dureri la nivelul mameloanelor pot fi uşor evitate:

27

• Sânii sunt angorjaţi întrucât bebeluşul a fost alăptat insuficient.

• Copilaşul suge incorect.• Copilaşul poate avea o infecţie cu Candida albi-

cans pe care a transmis-o şi mamelonului. • Mişcarea limbii copilaşului este limitată din ca-

uza faptului că frâul limbii este prea scurt: fre-nulum brevis – şi nu poate fi extinsă dincolo de buza inferioară.

• Dacă observaţi şi alte cauze decât cele de mai sus trebuie să vă adresaţi medicului.

Refuzul sânuluiÎn primele zile puteţi avea impresia că bebeluşul dumneavoastră nu prea vrea să fie alăptat. Motivul poate fi atât de simplu – este nevoie de ceva timp ca să înveţe cum să sugă. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzii înainte de a fi convinsă că aveţi nevoie de ajutor.

De exemplu, se poate întâmpla ca bebeluşul să pară flămând, dar să nu accepte sânul, chiar dacă îl aduceţi aproape de sân. Posibilele cauze pot fi:

• O poziţie necorespunzătoare a căpuşorului sau gâtului bebeluşului.• Guriţa sa nu este deschisă suficient de larg.• Bebeluşul a fost deja hrănit din biberon.• Limba i se îndoaie încercând să cuprindă sânul. • Sfârcurile dumneavoastră sunt retractate din cauza sânilor angorjaţi.

Ce faceţi când bebeluşul refuză sânul?• Fiţi sigură că ţineţi bebeluşul îndreptat către, aproape şi la acelaşi nivel cu

sânul. • Atingeţi guriţa bebeluşului cu sfârcul până când el o deschide suficient de

larg pentru a cuprinde mamelonul.• Nu-i daţi suzete, ci doar sânul dumneavoastră.• Stoarceţi sânii astfel încât sfârcurile să devină mai proeminente.• Folosiţi o pompă cu vid pentru a scoate în afară mameloanele ombilicate.

O b S e r v Aţ I I :• În majoritatea cazurilor, mamelonul ombilicat nu duce la întreruperea alăptă-

rii.

28

• Bebeluşul cuprinde cu guriţa sa mamelonul, nu sfârcul.Dacă este posibil, utilizaţi o pompă specială pentru sân sau un dispozitiv asemănător pentru a scoate în afară sfârcurile.

Ce să faceţi atunci când bebeluşul nu poate să ţină sânul?Există cazuri când bebeluşul prinde sânul şi începe să sugă. Dar, după un timp, îl scapă şi începe să plângă. Aceasta se poate întâmpla de câteva ori în decursul unei alăptări. Posibilele cauze sunt:

• O poziţie incorectă a căpuşorului sau a gâtului bebeluşului.• Micuţul este nevoit să se întindă şi să-şi răsucească gâtul pentru a cuprinde

sânul cu guriţa.• În timp ce ţine sânul în gură, bebeluşul nu mai poate respira.• Dumneavoastră mişcaţi sânul sau bebeluşul.• Nu sprijiniţi bebeluşul suficient, astfel încât el nu poate susţine sânul. • Viteza cu care se scurge laptele este prea mare pentru bebeluş.

Ce ar trebui să faceţi în acest caz?

• Asiguraţi-vă că ţineţi bebeluşul la nivelul sânului, aproape şi îndreptat către sân.

• Nu întoarceţi capul bebeluşului înainte pentru ca sânul dumneavoastră să nu-i apese năsucul.

• Menţineţi bebeluşul culcat pe o parte, cu căpşorul în mâinile dumneavoastră, pentru a exercita un control mai bun asupra mişcărilor capului (niciodată nu-i împingeţi capul).

• Nu limitaţi alăptările şi evitaţi umplerea şi angorjarea sânilor.• Stoarceţi o anumită cantitate de lapte înaintea alăptării, astfel încât curgerea

laptelui să nu aibă loc prea repede. Aplicaţi comprese reci pe sâni înainte şi după alăptare.

• Dacă bebeluşul dumneavoastră doreşte să sugă doar de la un singur sân în timpul unei alăptări, lăsaţi-l să o facă, până când se reduce cantitatea de lapte. Apoi, va trebui să vă stoarceţi celălalt sân, pentru a evita mastita.

În anumite cazuri, veţi observa că bebeluşul dumneavoastră nu sugeAceasta se întâmplă atunci când bebeluşul cuprinde mamelonul cu guriţa, dar nu îl suge. Posibilele cauze sunt:

29

• Bebeluşului îi este somn.• Nu îi este foame. • Este slăbit fizic şi nu câştigă în greutate.• Bebeluşul este bolnav.

Ce puteţi face în acest caz?

• Nu ar trebui să luaţi medicamente decât atunci când este absolut necesar. • Analgezicele folosite pe perioada de graviditate pot avea efecte sedative asu-

pra nou-născutului.• Nu hrăniţi copilul cu alte tipuri de alimente, apă sau lapte.• Înainte de alăptare, asiguraţi-vă că bebeluşul este odihnit şi pregătit pentru

sânul dumneavoastră.• Stoarceţi puţin sânul imediat înainte de a alăpta pentru a-l încuraja să sugă.• Ridicaţi uşor sânul şi introduceţi-i mamelonul în guriţă, dintr-o parte, spre

porţiunea superioară a palatului, pentru a iniţia un reflex de supt. • Asiguraţi-vă că există suficient lapte în gura sa.• Stoarceţi-vă sânii pentru a menţine lactaţia; hrăniţi bebeluşul cu laptele

stors.

Bebeluşul refuză unul dintre sâniBebeluşul suge bine dintr-unul dintre sâni, dar îl refuză pe celălalt.

Posibile cauze:

• Sfârcurile mamei sunt diferite sau au loc scurgeri din sâni.• Bebeluşul este aşezat mai bine într-o parte decât în cealaltă.• Unul dintre sâni este mai plin decât celălalt, iar pielea este întinsă.• Bebeluşul simte durere pe cealaltă parte.

Ce este de făcut?

• Examinaţi-vă cei doi sâni pentru a observa eventuale diferenţe care-l împiedică pe bebeluş să prindă un sân (mamelon ombilicat, diferenţe de formă şi volum).

• Uitaţi-vă la poziţia bebeluşului pe ambele părţi şi alegeţi poziţia care-i convi-ne cel mai mult.

• Căutaţi posibile cauze de durere provocate de travaliu (forceps, pompă cu vid, fracturi claviculare). Nu apăsaţi aceste zone în timpul alăptării.

• Lăsaţi bebeluşul să sugă doar de la un singur sân dacă îl refuză pe celălalt. • Dacă alăptaţi bebeluşul frecvent, el va suge suficient lapte dintr-o singură

parte.

30

• Dacă problemele apar dintr-o dată, când bebeluşul este mai mare, ar trebui ca sânii dumneavoastră să fie consultaţi de un medic.

Lactaţie insuficientăCea mai frecventă cauză de oprire a alăptării este când mama crede că nu mai are suficient lapte. Întrebarea care se pune este dacă mama are suficient lapte sau dacă micuţul suge în cantităţi suficiente. Un antrenament şi urmărire corecte pot asigu-ra bebeluşului o creştere în greutate corespunzătoare.

Uneori, mamele acuză oprirea secreţiei lactate. Aceasta poate fi cauzată de:

• Dureri puternice (mamelon cu fisuri, de exemplu);• Tulburări hormonale cauzate de stres, neîncredere, teamă, supărări.• Influenţe ale nicotinei şi alcoolului.• Uneori, laptele nu apare nici după ce presaţi canalele colectoare din sâni.

Puteţi depăşi aceste probleme după cum urmează:

• Relaxându-vă şi aşezându-vă confortabil în timpul alăptării.• Evitaţi situaţiile incomode şi stresante în timpul alăptării.• Evacuaţi o cantitate mică de lapte din sâni şi stimulaţi cu delicateţe mameloa-

nele înainte de a începe alăptarea.• Cereţi cuiva să vă facă un masaj uşor, în partea superioară a spatelui, în special

de-a lungul coloanei vertebrale, de ambele părţi.• Întrerupeţi complet consumul de nicotină, alcool şi cafeină (cafea, coca-

cola...).Dacă, dintr-un motiv sau altul, aţi întrerupt alăptarea, trebuie să ştiţi că o pu-teţi relua.

Dacă vreţi să continuaţi alăptarea, o asistentă medicală sau un medic vă pot ajuta să redobândiţi lactaţia. Reluarea alăptării vă va ajuta să vă creşteţi secreţia lactată. Ea este recomandată ca tratament pediatric pentru bebeluşii bolnavi sau pentru cei ale căror mame întrerup alăptarea. Fiecare copil bolnav trebuie spitalizat împre-ună cu mama sa. Reluarea secreţiei lactate va fi mai uşoară dacă:

• Sunteţi motivată şi perseverentă.• Bebeluşul este adus frecvent la sân.• Reduceţi progresiv alimentele adiţionale, crescând astfel cantitatea de lapte.• Copilul doreşte să fie hrănit de la sân şi este alimentat cu lapte stors între

alăptări.

Principalele cauze de lactaţie insuficientă• Amânarea alăptării.

31

• Bebeluşul nu este aşezat în poziţie corectă pentru alăptare.• Alăptările sunt rare şi scurte.• Bebeluşul primeşte suplimente nutritive.• Bebeluşul are probleme cu alăptarea din cauza hrănirii din sticluţă.• Alăptarea de noapte este întreruptă prematur.

Cum să stimulaţi lactogeneza • Dacă mama nu are suficient lapte, bebeluşul ar trebui hrănit suplimentar pen-

tru a dispune de suficient aport nutritiv şi energetic.• Ajutaţi copilul să se aşeze comod în poziţia corectă la sân astfel încât să poată

fi hrănit corespunzător.• Bebeluşul trebuie să primească ambii sâni în timpul suptului, chiar de mai

multe ori, pentru a stimula lactaţia.• Trebuie să alăptaţi bebeluşul des, cel puţin de 10-12 ori în 24 de ore pentru

stimularea secreţiei de lapte cu golirea completă a sânului după alăptare.• Nu mai utilizaţi biberoane.• Dacă este necesar, modificaţi calitatea şi cantitatea alimentaţiei dumneavoas-

tră.• Cu cât vă odihniţi mai mult, cu atât veţi fi mai relaxată în timpul alăptării.• Trebuie să-i oferiţi sânul copilaşului pentru a-l calma.• Evacuaţi lapte din sâni între alăptări.

Nou-născuţii cu necesităţi speciale

Cum trebuie alimentat un copil bolnav ?Mama trebuie să dea dovadă de multă răbdare, dacă doreşte ca copilul să se însă-nătoşească mai repede. Aceste sfaturi ţin de metode speciale de alăptare, care vor facilita suptul.

Iată câteva sfaturi pentru mamă:

• să continue alăptarea la cerere;• să alăpteze mai des;• să alăpteze mai puţin;• să stea zi şi noapte cu copilul, inclusiv la spital.

32

Copiii născuţi prematur trebuie alăptaţi când:

• Condiţia de sănătate o permite.• S-a stabilit un reflex de supt.• Pot să coordoneze suptul şi înghiţitul.

Mamele pot alăpta:

• Mai mult de un bebeluş.• Bebeluşi cu afecţiuni ale gurii şi palatului. • Bebeluşi cu disfuncţii neurologice atât timp cât au reflexul de supt.

Nevoia de suplimente nutritive apare:

• În caz de galactozemie (aceşti bebeluşi nu trebuie să fie hrăniţi cu lapte ma-tern).

• Dacă greutatea bebeluşului este sub 1000 g, iar vârsta sub 32 de săptămâni. • În caz de imaturitate evidentă cu potenţial crescut de hipoglicemie.• În caz de deshidratare acută.

Tehnica stoarcerii manuale a laptelui• Cuprindeţi areola între degetul mare de o parte şi celelalte degete de altă

parte.• Apăsaţi în sus în timp ce degetele dumneavoastră trebuie să alunece pe pie-

le.• Repetaţi apăsarea.• Relaxaţi-vă pentru câtva timp.• Stimulaţi reflexul şi împingeţi laptele afară.• Înconjuraţi mamelonul astfel încât să apăsaţi toate sinusurile.

Solicitaţi sprijin permanent în perioada când alăptaţi

• Consumaţi cantităţi adiţionale din alimentele obişnuite pentru a atinge nive-lul dorit de energie.

• Consumaţi lichide ori de câte ori vă este sete.• Efectuaţi activităţile fizice obişnuite.• Evitaţi alcoolul, tutunul, cafeina şi alte băuturi stimulante.• Încercaţi să alăptaţi până la un an şi chiar mai mult.

Pe măsură ce creşte, bebeluşul devine mai temperamental şi mai interesat de ceea ce-l înconjoară. De aceea, trebuie să-l alăptaţi într-un loc liniştit. La 6 luni, bebeluşul începe să manifeste interes pentru mâncare. Trebuie să-l lăsaţi pe bebeluş să redu-

33

că sistematic frecvenţa alăptărilor şi asiguraţi-vă că primeşte zilnic suficient aport alimentar.

Alte tipuri de lapte

Bebeluşul poate fi hrănit şi cu alte tipuri de lapte atunci când mama:

• Are herpes activ la nivelul sânului sau al mamelonului.• Este infectată cu HIV.• Suferă de o boală psihică.• Urmează un tratament medicamentos cu contraindicaţii pentru nou-născut.

Când, din diferite motive, vă aflaţi departe de copilaş, ar trebui să evacuaţi laptele:

• Conservaţi-l şi hrăniţi bebeluşul cu laptele stors.• Păstraţi laptele într-un bol curat, acoperit, şi în cantităţi mici, suficiente pentru

o masă.• Laptele dumneavoastră poate fi utilizat în siguranţă dacă l-aţi păstrat într-un

bol curat la temperatura camerei (nu mai mult de 24 ore).• Încălziţi laptele doar cât să vă ajungă pentru o masă.• Daţi lapte copilaşului dintr-un pahar sau cu o lingură.

Hrana artificială şi înţărcareaÎntrucât alimentarea este o oca-zie de a împărtăşi copilaşului dragostea dumneavoastră, este important să faceţi tot posibilul pentru a-l alăpta cât de mult pu-teţi. Dacă aceasta este imposibil şi aţi încercat tot ce aţi putut, nu vă faceţi probleme şi găsiţi o altă modalitate prin care să vă mani-festaţi dragostea faţă de copilaş în timp ce îl hrăniţi. Consultaţi pediatrul dumneavoastră pen-tru a afla de ce fel de lapte supli-mentar aveţi nevoie şi care este cel mai potrivit mod de alimen-tare.

34

Principiile de alimentare a copiilor prematuriCopilul mic trebuie să sugă frecvent, atât ziua cât şi noaptea.

Amintiţi-vă că un copil prematur sau cu greutate mică la naştere (GMN) trebuie pus la sân de 8-12 ori în 24 ore, pentru 20-30 minute la fiecare sân. În mod ideal, copilul ar trebui să doarmă în pătuţul său aproape de dumneavoastră, astfel încât să se poată hrăni atunci când simte această necesitate.

Alăptarea la sân fără restricţii scade incidenţa icterului (gălbeneli), stabilizea-ză nivelul de zahăr în sânge, reduce pierderea greutăţii corpului şi creşte ada-osul ponderal, creşte durata alăptării şi stimulează lactogeneza.

Copiii prematuri şi cu GMN deseori prezintă dificultăţi de alimentare, deoarece ei pur şi simplu nu sunt suficient de maturi pentru a se alimenta adecvat. Abilitatea de a se alimenta adecvat se dezvoltă de obicei câtre 34–35 săptămâni postmenstru-ale. Până atunci, pot fi necesare eforturi substanţiale pentru a asigura alimentarea satisfăcătoare.

• Trebuie să cunoaşteţi că alăptarea este deosebit de importantă pentru copilul cu GMN; dezvoltarea abilităţii de alăptare poate necesita mai mult timp;

• Este de obicei normal pentru un copil nou-născut: a) să obosească repede şi iniţial să ia piept slab; b) să ia piept pentru perioade mai scurte de timp înainte de repaus; c) să adoarmă în timpul suptului; d) să existe perioade îndelungate între supt.

• Ţineţi copilul la piept cât mai mult timp, fapt care va permite pauze îndelun-gate între supt, sau o alăptare îndelungată, înceată. Alăptarea va deveni mai uşoară odată cu progresarea în creştere a copilului.

• Asiguraţi-vă că copilul se alimentează frecvent: a) dacă greutatea copilului este de 1250 – 2500 g, atunci el va fi alăptat cel puţin de 8 ori în zi (adică la fiecare 3 ore), b) dacă greutatea copilului este <1250 g, atunci el trebuie alăptat cel puţin de 12 ori în zi (adică la fiecare 2 ore);

• Dacă copilul nu ia piept satisfăcător pentru a primi volumul de lapte adec-vat, consideraţi metoda alternativă de alimentare: a) stoarceţi laptele chiar în guriţa copilului sau în cană cu hrănirea lui ulterioară; b) verificaţi dacă copilul primeşte o cantitate suficientă de lapte, prin evaluarea creşterii lui.

• Dacă adaosul ponderal al copilului nu este adecvat (< 15 g/kg masă corp pe zi timp de 3 zile), atunci stoarceţi laptele în două căni diferite. Hrăniţi copilul iniţial cu conţinutul din cana a doua, care conţine o cantitate mai mare de lapte bogat în grăsimi, şi apoi suplimentaţi cantitatea necesară din prima cană.

35

Capitolul 5

alIMeNtele SolIDe (alimentaţia diversificată)

Importanţa unei nutriţii adecvate a copilului este bine cunoscută încă din cele mai vechi timpuri, când oamenii au observat că micuţii hrăniţi corespunzător se dezvoltau mai bine decât ceilalţi. Alimentaţia influenţează considerabil sănă-tatea copilaşului. Pentru o dezvoltare normală, ea trebuie să conţină toate ele-mentele nutritive necesare: proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale şi apă, în proporţii adecvate fiecărui stadiu de dezvoltare.

Aţi aflat până acum că laptele matern conţine nu numai componente nutritive de bază, dar şi cei mai importanţi anticorpi care ajută la dezvoltarea sistemului de apă-rare împotriva bolilor copilăriei. Până în prezent, niciun lapte artificial nu poate rea-liza acest lucru. Aşa că încercaţi, pe cât este posibil, să vă hrăniţi copilaşul doar prin alăptare pentru a-i asigura o stare bună de sănătate.

Nu cedaţi în faţa sfaturilor venite de la prieteni, vecini ş. a., de a introduce alimente solide înainte de vârsta de 6 luni, întrucât secreţiile gastrice şi enzimele copilaşului dumneavoastră nu sunt pregătite pentru a digera acest nou tip de hrană.

Mâncarea solidă trebuie introdusă treptat, începând cu câteva linguri pe zi. Apoi, pro-gresiv, câte o masă de lapte va fi înlocuită cu hrană solidă de felul cremei de fructe sau supei de legume, apoi supa de carne, cu peşte, ou ş.a. Ar fi bine ca acest nou tip de hra-nă să constituie al doilea mic dejun sau să fie servit la masa de prânz, şi nu la mese de seară, înainte de culcare, când elementele noi pot provoca tulburări ale somnului.

Fiecare element nou introdus poate determina schimbări în organismul copilaşului, cu diaree, indispoziţie sau erupţii cutanate. De aceea, părinţii trebuie să urmărească

36

îndeaproape reacţiile copilaşului în primele 24 de ore. Apariţia unor simptome se-vere înseamnă că acesta nu este încă pregătit să primească noul tip de hrană.

Alimentaţia suplimentară trebuie să fie potrivită pentru vârsta sugarului, asigurân-du-i condiţii bune de sănătate şi dezvoltare în această perioadă de creştere inten-sivă. Introducerea hranei suplimentare trebuie să aibă ca scop să ajute dezvoltarea copilaşului şi să dezvolte activităţile neuromusculare.

Când trebuie să introduceţi hrana solidă în completarea laptelui matern?Când bebeluşul dumneavoastră a ajuns la vârsta de 6 luni, puteţi începe introdu-cerea hranei suplimentare, adică a alimentelor nelactate, solide sau lichide, conti-nuând în acelaşi timp alăptarea. Pe măsură ce creşte şi are mai multe activităţi, el nu se va mai mulţumi doar cu aportul de elemente nutritive, minerale, vitamine şi energie din laptele matern. Acum este momentul pentru mai mult.

De obicei, la această vârstă, copilaşii pot să stea în şezut, să deschidă guriţa, să prin-dă linguriţa pentru sugari şi să înghită alte alimente, altele decât laptele mamei.

• Dacă bebeluşul este născut prematur, bolnav sau prezintă probleme legate de hrana suplimentară, puteţi întârzia introducerea acesteia după vârsta de şase luni.

• Dacă bebeluşul manifestă alergie sau există antecedente alergice în familia dumneavoastră, vă puteţi gândi să amânaţi introducerea hranei suplimentare până la vârsta de nouă luni.

• Uneori, puteţi adăuga hrană su-plimentară înaintea vârstei de şase luni, dar niciodată înainte de patru luni.

• Continuaţi alăptarea, chiar dacă aţi introdus hrană suplimentară, întrucât laptele matern este cel mai bun pentru bebeluşul dum-neavoastră.

Laptele mamei nu reprezintă doar un aliment, ci şi un mijloc de protecţie şi un important factor pentru dezvolta-re şi creştere.

Nu ezitaţi să contactaţi medicul pediatru care îngrijeşte copilul dumneavoas-tră pentru orice întrebare referitoare la hrana suplimentară.

37

Recomandări de bază referitoare la hrana suplimentarăÎn pofida recomandării de a introduce mâncarea solidă în ce-a de-a şasea lună, amintiţi-vă că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare. Nu fiţi dezamăgită dacă prima încercare a eşuat şi nu renunţaţi. Data viitoare, cu răbdare, calm şi cu un zâmbet încercaţi să-i daţi 1-2 linguri de mâncare solidă pregătită, care nu trebuie să fie nici prea caldă, nici prea rece.

Ceea ce se află în jurul sugarului este foarte important. În timpul mesei, aşezaţi bebeluşul într-un scăunel special sau ţineţi-l drept, în braţe. Trebuie să aveţi o atitu-dine calmă şi liniştită şi să ajustaţi fiecare linguriţă la ritmul său de înghiţire. Ori de câte ori este nevoie, întrerupeţi alimentarea şi luaţi o pauză.

• Nu forţaţi copilaşul să mănânce tot ceea ce aţi pregătit. Apetitul copiilor se schimbă şi, de asemenea, depinde de cantitatea şi valoarea energetică a me-sei anterioare.

• Când începeţi să-i daţi copilaşului hrană suplimentară, faceţi-o cu atenţie şi gradual. La început, ar trebui să-i daţi doar cantităţi mici, pe care să le creşteţi progresiv până când ajungeţi la un meniu complet.

• Atunci când îi daţi un anumit tip de mâncare pentru prima dată, urmăriţi-l timp de 24 de ore şi verificaţi orice semne ca: voma, diareea, erupţiile cutana-te. Apoi, aşteptaţi cel puţin 10-14 zile înainte de a pregăti ceva nou.

• Pentru început (în lunile a şasea şi a şaptea), hrana trebuie să fie pasată, apoi răzuită sau tăiată în bucăţi, astfel încât copilaşul să înveţe să o mestece.

Pregătirea mâncăriiAveţi nevoie de o linguriţă de plastic, specială pentru sugari, de o farfurioară spe-cială, de un biberon şi de un scăunel pentru bebeluşi. De asemenea, aveţi nevoie de un pahar special pentru sugar, astfel încât să-i fie mai uşor să bea. Acest tip de veselă nu necesită sterilizare. E suficient ca vesela să fie bine spălată şi uscată.

Hrănirea sugarului cu linguriţa este un proces care necesită răbdare şi îndemnare.

După fiecare masă, clătiţi guriţa bebeluşului cu mici cantităţi de apă.

Ce mâncare alegeţi şi cum o pregătiţi?Este bine să începeţi alimentaţia adiţională cu sucuri şi paste de fructe şi legume. Produsele utilizate trebuie să fie coapte, proaspete şi sănătoase. Folosiţi întotdeau-na produse de sezon.

Înainte de a începe pregătirea mesei, spălaţi bine atât mâinile cât şi produsele şi curăţaţi-le coaja.

38

Fructele• Aproape toate fructele sunt bune

pentru copii. Puteţi începe cu: mere, piersici, caise, gutui, bana-ne, cireşe, pere, struguri, porto-cale ... Totuşi, până la vârsta de 9 luni, evitaţi fructele de kiwi, gra-pefruit, căpşunele, zmeura, fruc-tele de pădure şi stafidele întru-cât acestea pot produce reacţii alergice. De fapt, ideal ar fi să le evitaţi pe tot parcursul primului an de viaţă.

• În orice caz, până la vârsta de un an trebuie să evitaţi alimentele conservate. Fructele trebuie să fie proaspete şi consumate imediat ce au fost preparate pentru a preveni oxidarea vitaminelor şi pierderea calităţii.

• Sucurile de fructe trebuie administrate câteva linguri, între mese. Cantitatea zilnică de sucuri nu trebuie să depăşească 100-130 ml. În cantităţi mai mari, sucurile pot diminua apetitul şi nevoia de alte produse de calitate; de aseme-nea, pot provoca diaree şi dureri abdominale.

• Mai întâi, pregătiţi un singur tip de fructe sau legume, iar ulterior continuaţi să amestecaţi şi alte produse în mâncare.

Legumele• Puteţi pregăti sucuri din legume

proaspete sau fierte (roşii, castra-veţi, sfeclă sau morcovi).

• Se recomandă şi combinaţii dintr-o rădăcinoasă şi alt tip de legume (cartofi cu spanac, morcov cu co-nopidă). Legumele conţin sufici-ente minerale şi orice surplus de sare poate afecta rinichii.

• Legumele din păstăi, ca fasolea şi mazărea pot fi introduse de la vârsta de 9 luni. Trebuie să le fier-beţi puţin, să vărsaţi apa de la prima fierbere, să turnaţi apă proaspătă şi să le fierbeţi din nou. Pasaţi-le şi evitaţi legumele congelate.

Nu adăugaţi sare!

39

Cerealele• Din gama largă de alimente cerealiere, bogate în fier, puteţi începe cu orezul,

care se digeră uşor şi nu provoacă alergii. După aceasta, copilul va fi gata să mănânce şi paste de porumb.

• Grâul poate cauza alergii, aşa că este mai bine să amânaţi introducerea sa în primul an de viaţă.

• Amestecaţi cerealele cu orice pastă de fructe sau legume şi pregătiţi o masă completă pentru bebeluşul dumneavoastră.

Carnea şi peştele• Din luna a şaptea puteţi introduce şi carne în alimentaţia bebeluşului dum-

neavoastră. Mai întâi, pregătiţi o supă din carne şi legume. Apoi, pasaţi carnea şi amestecaţi-o cu supa.

• Carnea trebuie întotdeauna fiartă în apă (nu la aburi sau prăjită) până la vârsta de un an. Pentru început, daţi bebeluşului carne albă de pui, sau carne slabă de miel sau viţel.

• Din luna a opta puteţi începe să pregătiţi ficat (miel, pui, viţel), bogat în fier, vitamine şi minerale. Totuşi, dacă nu sunteţi sigură că ficatul provine de la animale hrănite natural, este mai bine să-l evitaţi.

Excludeţi din alimentaţia sugarului şi a copilului mic delicatesele, pateurile şi alte mâncăruri de acest fel.

• Peştele poate fi consumat începând cu luna a opta de viaţă. El trebuie să fie proaspăt şi fiert. Înlăturaţi cu grijă oasele. Îl puteţi amesteca cu legume sau cereale. În caz de antecedente familiale alergice, evitaţi peştele în primul an de viaţă.

Ouăle• Din luna a şaptea puteţi adăuga în hrană gălbenuşul de ou, fiert tare, alături de legumele pasate sau de suc.

Albuşul de ou poate fi adăugat cu atenţie doar în al doilea an de viaţă.

Ce nu trebuie să mănânce bebeluşul dumneavoastră• Până când copilul nu va împlini 4 ani, evitaţi mâncarea condimentată, grăsi-

mile animale şi alimente prelucrate, ca salamul ş.a.• Nepotrivite sunt şi seminţele dure care-i pot rămâne în gât. I le puteţi da doar

dacă sunt fin măcinate.

40

• Evitaţi ceaiul, cafeina (ciocolata) şi băuturile acidulate întrucât pot cauza pro-bleme digestive şi tulburări ale somnului.

• Sarea poate îngreuna activitatea rinichilor bebeluşului şi, utilizată în exces, poate conduce, mai târziu, la hipertensiune arterială. Rinichii sugarului nu sunt capabili să elimine în mod natural sarea până la împlinirea vârstei de un an. Atât timp cât copilul nu cunoaşte gustul sării, mâncarea nesărată nu prezintă niciun fel de probleme pentru el. Şi, oricum, toate sărurile minerale de care are nevoie organismul sunt prezente în alimentele obişnuite pe care le primeşte.

• Atenţie la zahăr! Fructele sunt bogate în fructoză şi suficient de dulci. Surplusul de zahăr poate crea dependenţă de dulciuri, ceea ce-l predispune la obezita-te, carii dentare şi chiar diabet.

• Este foarte bine să adăugaţi o linguriţă de ulei în supă. Nu uitaţi să alegeţi doar uleiuri din măsline sau seminţe de floarea soarelui „virgine” (rezultatul primei presări, fără rafinare).

• Mierea nu este recomandată copiilor sub un an. Datorită unei bacterii aflată în compoziţia sa şi care se poate dezvolta în sistemul gastrointestinal al sugari-lor, mierea poate provoca îmbolnăviri serioase. Nu aplicaţi niciodată miere pe mameloane sau tetine care, oricum, nu ar trebui utilizate deloc.

Cum să adăugaţi laptele de vacă şi produsele lactate?• Laptele de vacă nu este recomandat înaintea vârstei de nouă luni. El nu conţi-

ne suficient fier. În schimb, conţine mai multe proteine şi săruri minerale care pot îngreuna activitatea rinichilor sugarului.

• Fierbeţi laptele în prealabil şi păstraţi-l la frigider.• Puteţi da bebeluşului iaurt şi brânză nesărată.• În cazurile cu antecedente alergice în familie, nu utilizaţi lapte de vacă în pri-

mul an de viaţă. Dacă nu vă ajunge laptele, consultaţi pediatrul despre reţeta de lapte suplimentar, cu proteine de soia, de care aveţi nevoie.

41

Obiceiuri sănătoase pentru o alimentaţie sănătoasă• Sarcina cea mai importantă a fiecărei familii este să dezvolte obiceiuri sănă-

toase pentru o nutriţie adecvată.• De la vârsta de un an, puteţi începe să-l aşezaţi pe copilaş la masă împreună

cu ceilalţi membri ai familiei. Aşa că, atenţie la cum vă comportaţi la masă! • Alimentaţia variată, bucatele pregătite proaspăt, servite în linişte şi într-o at-

mosferă confortabilă de familie îl ajută pe copil să dezvolte obiceiuri alimen-tare sănătoase.

• Nu uitaţi niciodată că atât surplusul cât şi deficitul de greutate sunt la fel de periculoase şi pot constitui cauze de îmbolnăvire cronică la orice copil.

• Consultaţi pediatrul pentru a urmări dezvoltarea copilului şi pentru a discuta despre problemele frecvente ce apar la o anumită vârstă.

42

Capitolul 6

ÎNgRIjIRea NoU-NĂSCUtUlUI

Grija zilnică, creşterea şi dezvoltareaÎn prima perioadă a vieţii, bebeluşii nu sunt apţi să facă faţă agresiunilor şi influ-enţelor din mediul exterior. Sistemul natural de apărare al organismului lor este format doar după al doilea an de viaţă.

Din acest motiv, grija zilnică pentru copilaş reprezintă o chestiune importantă care contribuie la o dezvoltare sănătoasă. Pe de altă parte, este un proces foarte plăcut, care vă ajută să stabiliţi legătura cu micuţul, oferind multe posibilităţi de contact direct. Multe femei care devin mame pentru prima dată nu sunt pregă-tite pe deplin să-şi dedice întreg timpul acestor activităţi. Nu uitaţi că este vorba despre o oportunitate excelentă de a fi aproape de copilaş şi de a vă manifesta sensibilitatea şi dragostea.

Grija zilnică pentru sugar nu trebuie să-l lase pasiv pe tată. Copilul are doi părinţi şi are nevoie de dragostea ambilor. Îngrijirea bebeluşului nu este privilegiul ex-clusiv al mamei. Şi prezenţa tatălui este importantă. În primul rând, ea contribu-ie la stabilirea unei legături strânse cu copilaşul. În plus, ea oferă mamei o şansă de a se mai odihni. În acelaşi timp, tatăl îşi va dovedi capacitatea de a avea grijă singur de copil în lipsa mamei.

Cum să aveţi grijă de bebeluş, pas cu pasNu este uşor să fiţi mămică, dar se poate învăţa. Urmaţi sfaturile noastre de îngrijire pas cu pas şi, în curând, vă veţi simţi sigură pe sine în raport cu copilaşul dumnea-voastră. În plus, el va avea o piele sănătoasă, curată şi netedă.

Deşi este delicată şi fragilă, pielea bebeluşului îndeplineşte o serie de roluri vitale. Prin intermediul pielii sale, nou-născutul învaţă multe despre mediul înconjurător, mai ales în prima săptămână de viaţă.

Bebeluşul simte durerea şi învaţă câteva lecţii importante care îl vor ajuta să evite pericolele. Însă, în acelaşi timp, învaţă şi despre senzaţiile plăcute – căldură, catife-lare şi, mai presus de toate, contactul cu pielea dumneavoastră.

43

Bebeluşii se vor calma imediat ce simt atingerea mamei. Pielea prezintă o capaci-tate extraordinară de regenerare. Chiar şi cele mai urâte tăieturi şi zgârieturi pot să dispară fără urmă în câteva zile.

Este foarte important să menţineţi o piele curată, întrucât aceasta va proteja or-ganismul împotriva bolilor pe timpul procesului de creştere şi adaptare la mediul înconjurător. Este foarte important să se formeze o rutină corectă a igienei copi-laşului. În acest scop, ar trebui să utilizaţi doar produse delicate, de bună calitate şi care au un efect relaxant, de protecţie asupra pielii. Alegeţi produse concepute special pentru sugari şi copii mici.

Pielea fină şi sensibilă a nou-născutului trebuie să fie curăţată bine, cu delicateţe şi regularitate, în special în zonele anală şi genitală. Trebuie să evitaţi utilizarea excesi-vă a produselor de îngrijire. Pielea se poate irita nu doar prin utilizarea unui anumit produs şi a concentraţiei sale. Iritaţiile pot aparea şi din cauza îmbăierilor prea lungi sau prea dese, a temperaturii apei, a calităţii prosopului sau a buretelui pe care îl utilizaţi la spălare. Este recomandabil să pudraţi pielea şi să o trataţi cu cremă şi uleiuri atunci când este necesar. Excesul de pudră (mai ales dacă pielea nu s-a uscat perfect după îmbăiere) poate duce la formarea de cruste sau granulaţii.

ÎmbrăcăminteaSe recomandă să imbrăcaţi copilul liber, fără a-l înfăşa, chiar din primele zile! Astfel, copilul va avea libertatea de mişcare pentru a se dezvolta cât mai bine. Folosiţi pe cât e posibil numai hăinuţe din bumbac. Veţi mai avea nevoie şi de scutece absor-bante de unică folosinţă şi de şerveţele igienice umede.

Când cumpăraţi haine pentru bebeluş, trebuie să le alegeţi urmând criterii de con-fort şi igienă. Este important ca bebeluşul să se simtă bine, să nu-i fie prea cald, ca să nu transpire, dar nici prea rece.

Sfaturi utile• Alegeţi hăinuţe de calitate, din bumbac sau lână pură. Ele trebuie să fie moi,

confortabile.• Alegeţi îmbrăcămintea care să nu vă îngreuneze schimbarea scutecelor (cu

deschidere între picioare) şi la umeri. • Vara bebeluşul trebuie să poarte o pălărioară chiar dacă s-ar putea să nu-i

placă.

ÎnfăşatulNu înfăşaţi copilul strâns. Înfăşarea strânsă poate fi cauza hipotermiei. În timpul rece copiii trebuie să fie îmbrăcaţi bine.

44

Dezavantajele înfăşatului strâns sunt: a) blochează diafragma şi micşorează venti-larea plămânilor; b) micşorează circulaţia de sânge; c) lipsa spaţiului liber nu permi-te de a păstra căldura; d) împiedicarea mişcărilor stopează dezvoltarea coordinării neuromusculare; e) nu permite alăptarea corectă şi f) limitează dorinţele copilului.

Scutece, scutece şi doar scuteceVeţi observa că de multe ori bebeluşul plânge întrucât nu se simte curat. De aceea, trebuie să-i asiguraţi igiena corespunzătoare şi să-i schimbaţi scutecele ori de câte ori este necesar.

• Cel mai uşor mod de a proteja pielea bebeluşului este să o păstraţi uscată şi sănătoasă.

• Un scutec bun va izola pilea bebeluşului de umezeală. La început, când mecanismul urinar nu este încă bine reglat, schimbarea scutecelor trebuie să aibă loc foarte frecvent:

• minim 4-5 scutece pe zi în cazul în care se utilizează scutece de unică folosinţă sau

• de circa 10-12 ori pe zi în cazul în care se utilizează scutece de pânză, mult mai puţin practice.

Scutecele de pânzăDacă alegeţi scutece de pânză, trebuie să ştiţi că veţi fi nevoită să le schimbaţi foarte des, imediat ce se umezesc. Altfel, pielea bebeluşului se va afla în permanent contact cu umezeala, ca şi când ar avea un „bandaj de urină”, ceea ce poate duce uşor la iritarea pielii sale delicate. Scutecele din bumbac sunt mai puţin practice, întrucât:

• Nu sunt suficient de bune absorbante, punând în pericol sănătatea pielii mi-cuţului.

• Necesită spălare frecventă (timp, efort, produse de curăţare, de dezinfectat, călcare), în comparaţie cu scutecele de unică folosinţă.

45

• Atunci când utilizaţi un ac de siguranţă la scutecele din pânză, trebuie să fiţi foarte atentă să nu răniţi bebeluşul.

Reguli de curăţare a scutecelor din pânză:• Scutecele de pânză murdare trebuie curăţate mai întâi şi doar apoi spălate, la

temperaturi înalte.• Scutecele de pânză cu urină trebuie totdeauna spălate separat de cele cu fe-

cale.• Scutecele de pânză trebuie clătite bine în apă curată pentru a elimina orice

urmă de detergent şi săpun.• Dacă utilizaţi o maşină de spălat, repetaţi procedura cel puţin de două ori.• Scutecele spălate trebuie uscate la soare, în aer liber şi nu pe un corp de încăl-

zire (sobă, calorifer, etc.).

Scutecele de unică folosinţăUtilizarea scutecelor de unică folosinţă prezintă foarte multe avantaje. Principalele lor caracteristici sunt:

• Absorb urina şi fecalele lichide rapid şi eficient, păstrând pielea uscată şi sănă-toasă.

• Previn scurgerile în timpul nopţii, astfel încât bebeluşul să aibă un somn liniş-tit.

• Ajută la prevenirea iritaţiilor, izolând umiditatea şi prevenind contactul ei di-rect cu pielea.

• Sunt confortabile.• Pot fi schimbate cu uşurinţă, mai ales atunci când bebeluşul creşte şi devine

mai dinamic (în acest caz, îi puteţi distrage atenţia cu o jucărie).

Scutecele de unică folosinţă prezintă şi o serie de beneficii legate de sănătate, întrucât:

• Ajută la prevenirea dermatitei de scutec şi reduc severitatea acesteia în cazul în care a apărut înainte.

• Ajută la prevenirea infecţiilor uşoare ale tractului urinar inferior deoarece or-ganele genitale ale bebeluşului sunt mai curate.

• Ajută la prevenirea formelor minore de displazie coxală.În plus, în comerţ există scutece de unică folosinţă prevăzute cu nişte benzi foarte fine de loţiune cu rol de barieră hidrofobă care păstrează pielea bebeluşului netedă şi delicată.

46

u N S fAtScutecele de unică folosinţă pot fi utilizate, fără grijă, imediat după naştere. La câte-va minute de la naştere, cordonul ombilical se taie la aproximativ 1,5 cm de burtica nou-născutului. În decurs de 5-10 zile el se închide la culoare, se usucă şi se des-prinde. În acest răstimp, ombilicul bebeluşului necesită atenţie şi îngrijire speciale pentru a nu se infecta. Trebuie să vă asiguraţi că această zonă este menţinută în permanenţă foarte curată şi uscată.

Igiena sugaruluiReguli de bază

• Întotdeauna spălaţi-vă pe mâini înainte şi după ce aţi îmbăiat bebeluşul.• Spălaţi şi dezinfectaţi cu regularitate materiale de pe suportul de schimbat,

suprafeţele şi vesela utilizate în îngrijirea bebeluşului.Utilizaţi un tampon de vată pentru a curăţa faţa copilaşului. Pentru curăţarea zone-lor care vin în contact cu scutecul puteţi folosi şerveţele umede. Dară v-aţi murdărit pe mâini în timp ce schimbaţi scutecul, spălaţi-le înainte de a aplica crema pe fun-duleţ. Spălaţi-vă pe mâini şi înainte de a hrăni bebeluşul.

Pentru copiii până la 1 an se recomandă chiar şi baia zilnică pentru a menţine starea de confort şi sănătate. Scoateţi hainele bebeluşului de sus în jos, până la maiou şi scutec. Aşezaţi-l pe suportul de schimbat. Luaţi un tampon curat de vată şi ume-ziţi-l cu apă călduţă. Stoarceţi tamponul şi curăţaţi cu delicateţe faţa bebeluşului, îndepărtând murdăria, urmele de lapte şi saliva. Mişcările trebuie să fie delicate şi lente.

47

BaiaVerificaţi mai întâi temperatura aerului din încăpere. Ea trebuie să fie de cel puţin 25°C. Temperatura apei în baie va fi de 37°C, iar pentru copii născuţi prematur - de 38°C. Apa se încearcă cu cotul sau folosind un termometru de apă. Îmbăierea este un eveniment cotidian pentru bebeluş. Până la vârsta de 6 luni copilul trebuie scăldat zilnic, iar mai târziu - de 2-3 ori pe săptămână, de preferat înainte de ultima masă a zilei. Durata unei băiţe nu ar trebui să depăşească 5-7 minute.

Până la desprinderea cordonului ombilical spălaţi nou-născutul în următoarea po-ziţie:

• Ţineţi-l deasupra cotului dumneavoastră, acoperindu-i buricul cu un scutec, turnaţi apă sau folosiţi apa din albie.

• Susţineţi-i căpşorul până când şi-l poate susţine singur.• Plasaţi un scutec sau un şerveţel pe fundul albiei ca să nu alunece.

Apa trebuie să fie călduţă şi să aibă o adâncime de 10 cm. Verificaţi cu mâna tempe-ratura apei. Nu mai adăugaţi apă când bebeluşul se află în albie. El trebuie aşezat în albie încet, mai întâi cu picioarele, pentru a se obişnui cu apa. Trebuie să fiţi atentă atunci când îl întoarceţi, întrucât corpul său alunecă de la săpun. El trebuie să stea în cădiţă în poziţie semişezândă, sprijinit de mâna dumneavoastră. Ţineţi-l bine în palme pentru a nu aluneca. Din această poziţie, spălaţi-l pe faţă, pe cap şi pe par-tea anterioară a corpului. Pentru a-l spăla pe spate, întoarceţi-l încet, cu pieptul pe mâna dumneavoastră.

Sfaturi:

• Începeţi să-i spălaţi cea mai curată parte a corpului (faţă, păr), apoi pieptul, mânuţele, restul corpului şi zona perineală.

• Baia îi va ajuta pielea să respire, iar bebeluşul va deveni, de obicei, somnoros după aceea.

Ce să faceţi în timpul îmbăierii?• Spălaţi copilaşul cu un săpun special pentru nou-născuţi sau cu gel de baie

şi şampon pentru sugari, cu un nivel neutru al pH-ului. Evitaţi spuma şi mi-rosurile puternice. Nu vă temeţi să-l spălaţi pe cap. Bebeluşii „învaţă” cum să reacţioneze, cum să respire şi se obişnuiesc cu senzaţia pe care o dă apa cu săpun. Dacă sugarului nu-i place spălatul pe cap, atunci curăţaţi-l cu un pro-sopel umed şi încercaţi din nou după alte 2 sau 3 zile.

• Dacă aveţi o fetiţă, spălaţi-i părţile genitale cu apă călduţă şi săpun, ţinând cont că această zonă dispune de propriul său sistem natural de apărare.

48

• Dacă aveţi un băieţel, nu trageţi membrana prepuţului decât atunci când este nevoie să-i spălaţi cu delicateţe organul. Există situaţii normale când ea rămâ-ne lipită de vârf până la vârsta de doi ani, după care se detaşează spontan.

• Efectuaţi mişcări calme şi sigure atunci când îmbăiaţi copilul. Fiţi atentă la că-puşorul său, în special până când el şi-l poate ţine drept singur. Nu vă temeţi, faceţi ca baia să fie plăcută, zâmbiţi-i şi jucaţi-vă cu spuma. După băiţă uscaţi-l cu un prosopel moale, întrucât umezeala poate să-i irite pielea. Întotdeauna ştergeţi sugarul din faţă spre spate, mai ales dacă este fetiţă, începând din zona organelor genitale înspre partea dorsală.

Sfaturi:

• Aşezaţi un prosopel în cădiţă pentru a evita alunecarea. Pe măsură ce copilul creşte şi devine mai puternic trebuie să vegheaţi mai atent ca să nu alunece în albie.

• Fiţi atentă ca bebeluşul să nu intre în contact cu apa fierbinte sau cu încălzito-rul.

Urechiuşele, năsucul, ochişoriiOrificiile naturale trebuie curăţate şi îngrijite cu atenţie. Evitaţi curăţarea în adâncime a urechilor şi nasului, cu beţişoare de vată. Ceara din urechi are rol de protecţie şi antiseptic. Ştergeţi şi curăţaţi curburile urechii şi în spatele acesteia astfel încât să nu rămână umedă.

Ochişorii trebuie curăţaţi cu vată şi apă fiartă, căl-duţă. Fiecare ochi va fi spălat de la tâmple spre nas şi cu tifoane separate pentru a evita transmiterea infecţiilor de la un ochi la altul.

Curăţaţi şi năsucul pentru a avea o respiraţie liberă şi pentru ca bebeluşul să se simtă bine. După îmbăiere, năsucul trebuie curăţat cu bucăţi mici de vată, în fiecare nară separat, nu prea adânc, cu delicateţe şi atunci când copilaşul nu se mişcă. Dacă îi curge nasul, curăţaţi-l cu ser fiziologic. Nu se re-comandă pompa nazală la copiii sub un an întrucât îi ia prin surprindere şi îi sperie. Nu uitaţi să vă spălaţi pe mâini înainte de a atinge bebeluşul.

Manichiură - pedichiurăUnghiile lungi, subţiri şi, uneori, întoarse se întâlnesc la mulţi dintre nou-născuţi, iar părinţii se tem că sugarul se va zgâria. Unghiile trebuie tăiate o dată pe săptămână,

49

cu o forfecuţă specială care are vârfurile rotunjite. Unghiile se taie drept, la nivelul vârfului degetului, astfel încât să nu se producă răni. Dacă sugarul este nervos, un-ghiile trebuie tăiate în timpul somnului.

Îngrijirea plăgii ombilicale (buricului)S-ar putea ca atunci când veniţi de la maternitate ombilicul (buricul) copilului să mai aibă nevoie de îngrijiri. Bontul ombilical se păstrează, de obicei, timp de 7-14 zile după naştere, 10-19 zile la prematuri. Pentru a preveni infecţia şi a grăbi cicatri-zarea lui, pielea de la baza ombilicului se badijonează cu un beţişor de vată înmuiat în verde de briliant timp de câteva zile. Plaga ombilicală trebuie să fie permanent uscată. Aveţi grijă să înlăturaţi la timp crustele, fiindcă anume ele reprezintă sursa de infecţie.

Dacă apar complicatii (roşaţă în jurul ombilicului şi eliminări purulente cu miros), trebuie contactat medicul şi continuat tratamentul sub directa sa supraveghere. Nu se recomandă scăldatul în cadă atunci când sunt semne de infecţie ale ombili-cului – în acest caz copilul va fi spălat doar parţial.

Nu uitaţi să vă spălaţi pe mâini când îngrijiţi ombilicul!

Facem o plimbare?Plimbările sunt foarte importante pentru sugar. El intră în contact cu lumea ex-terioară, cu un mediu diferit care îl stimulează. Aerul proaspăt şi decorul nou îl vitalizează, sporesc creşterea copilului, cresc apetitul lui şi îi ameliorează somnul. Aceasta va contribui şi la dezvoltarea sistemului său natural de protecţie, precum şi la adaptarea la schimbările climaterice.

Este bine să plimbaţi copilul în fiecare zi, indiferent de anotimp. În timpul verii plim-bările încep îndată ce copilul este adus de la maternitate. Iarna - după 3-4 săptămâni de viaţă, la o temperatură nu mai joasă de 10ºC. Copilul va fi îmbrăcat în funcţie de temperatura de afară, iar feţişoara o veţi lăsa întotdeauna descoperită. Prima plimbare durează de obicei 10 minute, apoi se va mări la 15-20 de minute. În perioada toamnă-iarnă plimbările nu vor depăşi 2 ore. Dacă este posibil, plimbaţi bebeluşul şi de 2-3 ori pe zi. Vara, copilul trebuie să se afle la aer liber practic toată ziua.

Evitaţi zonele aglomerate în primele luni. Nou-născutul poate fi purtat într-un că-rucior. Pe perioade scurte de timp, el poate fi purtat într-un marsupiu, ceea ce va contribui la întărirea contactului său direct cu mama sau cu tatăl. În funcţie de vâr-sta copilaşului, trebuie să-i sprijiniţi căpşorul sau spatele.

Bebeluşii pot fi expuşi la soare în zilele de vară doar devreme dimineaţa sau târziu după-amiază, însă întotdeauna într-un loc umbrit şi cu o pălărioară pe cap.

50

Până la vârsta de 6 luni copilul nu trebuie aşezat în funduleţ întrucât muşchii spină-rii care susţin coloana vertebrală a sugarului nu sunt încă bine dezvoltaţi. Şi atunci când îl forţaţi să stea, îi puteţi provoca deformarea coloanei vertebrale. Nu-l grăbiţi, copilul se va aşeza singur atunci când îi va permite dezvoltarea sa.

51

Capitolul 7

CReşteRea şI DeZvoltaRea CoPIlUlUI ÎN PRIMUl aN De vIaŢĂ

Creşterea şi dezvoltarea copilului în primul an este foarte importantă pentru re-stul vieţii sale. Copiii nu sunt născuţi identici, aşa că vor creşte şi se vor dezvolta diferit. Fiecare copil este unic. Copilul dumneavoastră are propriul ritm de creş-tere. Niciodată să nu-l comparaţi cu alţi copii întrucât nu există reguli stricte de dezvoltare.

Mulţi părinţi îşi idolatrizează copiii şi încearcă să le grăbească dezvoltarea. Nu vă forţaţi copilul. Puteţi să-i puneţi în pericol dezvoltarea ulterioară dacă îl forţaţi să facă primii paşi la 6 sau la 7 luni sau dacă îl puneţi să utilizeze oliţa înainte de a dobândi control asupra reflexelor sale (de la 18 luni) pentru a demonstra că este precoce, mai dezvoltat ca alţii. Prin urmare, lăsaţi-l să crească după propriul ritm şi bucuraţi-vă de fiecare moment. Veţi fi uimiţi să vedeţi câte gesturi şi cuvinte are să vă arate, puţin câte puţin.

În acelaşi timp, nu trebuie să uitaţi să urmăriţi cu regularitate dezvoltarea sa, îm-preună cu pediatrul, căruia să-i cereţi sfatul când aveţi nevoie.

Cântărirea bebeluşuluiCea mai frecvent utilizată metodă pentru mo-nitorizarea şi aprecierea creşterii este luatul în greutate. Copilul trebuie cântărit în fiecare lună dacă este alăptat şi o dată la două săptămâni dacă este alimentat artificial sau este bolnav.

5266

Dez

volta

rea

psih

o-m

otor

ie a

copi

lulu

i în

prim

ul a

n de

via

ţăV

ârst

aAc

tivita

tea

mot

orie

, refl

exă

şi v

olun

tară

Rela

ţii (c

ompo

rtăr

i soc

iale

)Au

z şi

vor

bire

Priv

irea

şi m

işcă

rile

mâi

nii

1 lu

nă

Pozi

ţie: r

idic

ă că

pșor

ul p

entr

u câ

teva

sec

unde

;în

toar

ce c

apul

din

tr-o

par

te în

alta

; cân

d es

telu

at în

bra

ţe, n

u-și

ţine

cap

ul.

Se li

nișt

ește

, cân

d e

ridic

at în

braţ

e.Tr

esar

e la

sun

ete.

Poat

e pr

ivi î

n di

recţ

ia lu

min

ii; u

rmăr

ește

lu-

min

a cu

priv

irea;

miș

că o

chii

de ju

r-îm

prej

ur.

2 lu

ni

Mâi

nile

și p

icio

arel

e su

nt m

ai re

laxa

te; î

nalţă

capu

l cân

d es

te a

șeza

t cu

faţa

în jo

s, ţin

e bă

rbia

ridic

ată;

așe

zat p

e br

aţe

poat

e ţin

e pe

ntru

scu

rttim

p ca

pul î

n ac

elaș

i pla

n cu

cor

pul.

Zâm

beșt

e.A

scul

tă s

unet

ul fă

cut d

eun

clo

poţe

l sau

de

o ju

că-

rie s

unăt

oare

.M

ișcă

och

ii în

sus

, în

jos,

late

ral;

urm

ăreș

tepe

rsoa

nele

și o

biec

tele

car

e se

miș

că.

3 lu

ni

Miș

că b

ine

mâi

nile

și p

icio

arel

e; ri

dică

cap

ul c

um

ultă

ușu

rinţă

; așe

zat p

e br

aţe,

ţine

cap

ul la

ace

-la

și n

ivel

cu

corp

ul; î

ncă

nu p

oate

sta

pe șe

zute

.Zâ

mbe

ște

când

ved

e pe

rsoa

necu

nosc

ute.

Asc

ultă

voc

ile d

in ju

r și

gâng

ureș

te; p

riveș

te în

di-

recţ

ia s

unet

ului

.

Își m

ută

priv

irea

de la

un

obie

ct la

altu

l; ur

-m

ăreș

te c

u pr

ivire

a un

obi

ect r

otit.

Înce

pe s

ăde

a di

n pi

cior

ușe.

4 lu

ni

Încl

ină

corp

ul, a

șeza

t pe

braţ

e, ţi

ne c

apul

mai

sus

de c

orp;

își ţ

ine

braţ

ele

late

ral.

Stă

puţin

, spr

ijini

t.Po

ate

deja

să ră

suce

ască

cap

ul în

dife

rite

dire

cţii.

Se a

pără

cu

mân

uţel

e, le

poa

te tr

age

înap

oi.

Este

asc

ultă

tor;

răsp

unde

prin

zâm

bet l

a zâ

mbe

t. Co

mun

ică

prin

gân

gurit

.

Înto

arce

cap

ul la

auz

ul s

u-ne

telo

r. A

scul

tă m

uzic

ă.Sp

une:

„aa”

, „ng

a”.

Apu

că o

biec

tele

cu

dege

ţele

le.

5 lu

ni

Ţine

cap

ul ri

dica

t, fă

ră s

ă-i c

adă

pe s

pate

, men

-ţin

e co

rpul

în p

oziţi

e ve

rtic

ală.

Poa

te s

ă st

eafă

ră s

priji

n în

fund

uleţ

. Îm

ping

e ta

re c

u pi

cior

u-șe

le c

ând

este

ridi

cat d

e m

ânuţ

e.

Se jo

acă,

com

unic

ă, s

e su

pără

,se

buc

ură

la v

eder

ea m

âncă

rii.

Îi pl

ace

să s

e jo

ace

așez

at.

Râde

tare

, zgo

mot

os (h

o-ho

teșt

e).

Strâ

nge

cubu

l în

mân

ă și

îl re

ţine.

Duc

eob

iect

ele

la g

ură.

Poa

te u

rmăr

i de

la d

ista

nţă

obie

cte

în m

ișca

re.

6 lu

ni

Se ri

dică

cu

ajut

orul

mân

uţel

or.

Înto

arce

cap

ul c

ătre

per

soan

aca

re v

orbe

ște.

Gân

gure

ște

sau

bolb

oro-

seșt

e.Po

ate

lua

cubu

rile

de p

e m

asă.

7 lu

ni

Se ră

suce

ște

cu fa

ţa în

sus

și î

n jo

s. M

erge

“de-

abu

șile

a”.

Bea

din

căni

ţă.

Pron

unţă

4 s

au m

ai m

ulte

sune

te d

iferit

e.U

rmăr

ește

obi

ecte

le în

căd

ere.

8 lu

ni

Cînd

est

e rid

icat

, se

poat

e re

zem

a. C

ulca

t, în

alţă

capu

l, se

rost

ogol

ește

. În

șezu

t, ar

e sp

atel

e ro

-tu

njit;

se

ţine

spr

ijini

t “în

pat

ru la

be”.

Își p

riveș

te im

agin

ea d

in o

glin

dă și

se b

ucur

ă. G

ângu

reșt

e. O

pre

feră

pe m

ama.

În c

onta

ct so

cial

, rea

c-ţio

neaz

ă la

schi

mbă

ri em

oţio

nale

.

Ţipă

pen

tru

a at

rage

ate

n-ţia

. Em

ite s

unet

e,vo

cale

,pro

nunţ

ă ju

măt

ăţi

de s

ilabe

.

Întin

de m

âna,

apu

că, t

rece

o ju

cărie

din

tr-o

mân

ă în

alta

; ţin

e st

râns

obi

ecte

le în

mâi

ni.

9 lu

ni

Se în

toar

ce d

e ju

r-îm

prej

ur p

e po

dea.

Sprij

ină,

“aju

tă” c

u o

mân

ă că

-ni

ţa a

tunc

i cân

d be

a.Sp

une:

„ma-

ma”

sau

„da-

da“.

10 lu

ni

Stă

bine

în ș

ezut

, făr

ă a

� sp

rijin

it, a

re s

pate

ledr

ept.

Se ri

dică

în p

icio

are

susţ

inut

de

mâi

ni ș

ise

târă

ște

sau

mer

ge g

reoi

, aju

tat.

Reac

ţione

ază

atun

ci c

ând

i se

spun

e pe

num

e. R

âde

când

se

priv

ește

în o

glin

dă.

Asc

ultă

tică

itul c

easu

lui.

Repe

tă m

ulte

sun

ete

(in-

clus

iv c

onso

ane)

.

Prin

de o

biec

tele

cu

dege

tul m

are

și a

rătă

toru

l,“în

cle

ște”

. Găs

ește

jucă

ria a

scun

să; î

ncea

rcă

sărid

ice

un o

biec

t căz

ut. S

e po

ate

juca

cu

două

obie

cte,

lovi

ndu-

le u

nul d

e ce

lăla

lt.

11 lu

ni

Se ri

dică

sin

gur î

n pi

cioa

re.

Își s

uge

dege

tul.

Spun

e 2

cuvi

nte

cu în

ţele

s.Se

aga

ţă p

uter

nic

de h

aine

, ţin

e st

râns

jucă

riile

.

12 lu

ni

Mer

ge în

ţarc

, sus

ţinân

du-s

e cu

o m

ână.

Face

„plim

bări”

prin

cam

eră,

ţinâ

ndu-

se d

e m

obile

.Se

joac

ă, im

itând

u-i p

e ce

i din

jur.

Aru

ncă

min

gea.

Spun

e m

ai m

ult d

e 2

cu-

vint

e.A

pucă

obi

ecte

le ș

i le

dă în

apoi

cân

d s

unt c

e-ru

te, s

au le

reţin

e in

tenţ

iona

t.

53

Când cresc dinţii?În general, primii dinţi apar jos (incisivii centrali inferiori) la 6-8 luni. Deşi este un proces normal, bebeluşul este deranjat, plânge, salivează mai mult, mănâncă mai puţin, nu doarme bine, îşi ţine în gură mânuţa dar şi alte obiecte care îl ajută să-şi maseze palatul.

Uneori, are scaune mai frecvente şi mai lichide şi chiar febră de 38º. Ajutaţi-l pe copilaş să treacă peste aceste momente:

• Masaţi-i uşor gingiile cu degetul (după ce v-aţi spălat bine pe mâini).

• Daţi-i să muşte dintr-o jucărie sau un alt obiect tare şi elastic şi care nu-i provoacă răni.

• Daţi-i să muşte obiecte reci (există jucării spe-ciale în acest scop).

• Curăţaţi-i gura de 2-3 ori pe zi cu un şerveţel umed.

• Nu utilizaţi medicamente înainte de a consul-ta un pediatru.

67

Cântărirea bebeluşuluiCea mai frecvent utilizată metodă pentru monitorizarea și apreciereacreșterii este luatul în greutate. Copilul trebuie cântărit în �ecare lunădacă este alăptat și o dată la două săptămâni dacă este alimentat arti�cialsau este bolnav.

Vârsta copilului

(luni)

Creşterea în greutate (g) Creşterea în lungime (cm)

Timp de olună

Pe parcursulperioadei

Timp de olună

Pe parcursulperioadei

1 600 600 3 32 800 1.400 4 63 800 2.200 2,5 8,54 750 2.950 2,5 115 700 3.650 2 136 650 4.300 2 157 600 4.900 2 178 550 5.450 2 199 500 5.950 1,5 20,5

10 450 6.400 1,5 2211 400 6.800 1,5 23,512 350 7.150 1,5 25

Dezvoltarea fizică a copilului în primul an de viaţă

54

Incisivii centrali de sus apar la 7-9 luni, după care, la fiecare 2 luni, mai apar, de regu-lă, câte 2 dinţi. La 12 luni, copilul are 8 dinţişori, iar până la sfârşitul celui de-al doilea an de viaţă vor fi crescut toţi cei 20 de dinţi de lapte. La unii bebeluşi dinţii cresc mai devreme sau mai târziu. O diferenţă de 2-3 luni nu trebuie să vă neliniştească. Totuşi, dacă la 9 luni bebeluşul nu are nici un dinte, trebuie să consultaţi medicul.

Odată cu primii dinţi, începe şi îngrijirea acestora. Nu uitaţi că cea mai bună îngrijire este prevenţia. Zahărul din alimente sau din sticluţă nu este cel mai bun prieten al dinţilor. Păstraţi o igienă corectă şi învăţaţi copilul din timp cum să aibă singur grijă de dinţii săi. Cea mai bună metodă de a învăţa un copil cum să-şi îngrijească dantu-ra o constituie exemplul personal pe care i-l daţi.

Specialiştii nu acceptă utilizarea suzetei. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recoman-dă părinţilor să nu încurajeze folosirea suzetei. În orice caz, în jurul vârstei de 2 ani ar trebui să fie oprit suptul degetului sau al suzetei pentru a evita defectele de po-ziţie a dinţilor, a căror remediere necesită un tratament îndelungat.

55

Capitolul 8

SoMNUl

Somnul constituie o necesitate vitală a nou-născutului şi reprezintă ore de re-laxare, regenerare, dar şi un moment în care părinţii sunt liniştiţi şi pot să se preocupe mai mult de propria persoană.

Temperamentul şi personalitatea nou-născutului, precum şi activitatea zilnică determină nevoia de somn. Cea mai frumoasă imagine a îngeraşului dumnea-voastră este atunci când doarme, când este liniştit, fericit şi în siguranţă, datorită dragostei şi grijii pe care i le dăruiţi. Este adevărat că nu vă puteţi dezlipi ochii de la el. Îl mângâiaţi, îi spuneţi poveşti şi, ca majoritatea mămicilor, vă întrebaţi cum aţi reuşit să aduceţi pe lume o astfel de făptură mică şi minunată.

Acum dormFiecare copil are “cronometrul” său, conform căruia el doarme. Nou-născutul sănă-tos doarme până la 16 ore pe zi. Spre 6 luni timpul pentru somn se va reduce până la 14,5 ore. În primele luni de viaţă ale sugarului, somnul este legat de mesele lui. Când este sătul, vrea să doarmă. Bineînţeles, faptul că se mai trezeşte nu înseamnă întotdeauna că îi este foame. Bebeluşul se mai trezeşte şi atunci când îi este sete sau când îl deranjează ceva, aşa cum se întâmplă atunci când scutecul s-a umezit şi trebuie schimbat.

Spre vârsta de nouă luni copilul începe să arate când îi este somn, dar, totuşi, nu vrea să adoarmă chiar şi atunci când este obosit. Cel mai probabil doreşte să conti-nue un joc care îi place, indiferent la oboseală.

Alteori poate să se simtă în nesiguranţă şi nu vrea să-şi părăsească părinţii, mai ales dacă îşi formează impresia că somnul este un mijloc utilizat de familie pentru a lua o pauză.

56

Respectarea unui program de somn reprezintă un bun obiceiCuvintele folosite pentru a explica bebeluşului că a venit vremea de culcare sunt foarte importante.

Expresii de genul „dacă nu eşti cuminte, te trimit la culcare” sau „lasă joaca şi vino la culcare” îl fac pe copil să devină nervos şi refractar la ideea de a adormi. Dacă bebe-luşului îi este somn, dar refuză să meargă la culcare, nu-l forţaţi. Daţi-i ceva cu care să se joace şi să-şi cheltuie toată energia şi va adormi mai repede.

Plânsul în timpul nopţii nu înseamnă întotdeauna că s-a întâmplat ceva grav. Aşteptaţi câteva clipe şi, dacă continuă să plângă, duceţi-vă la el. Dacă micuţul e neliniştit şi după ce aţi verificat că are tot ce-i trebuie, mângâiaţi-l uşor pe spate, calmaţi-l sau schimbaţi-i poziţia. După câtva timp mergeţi din nou la el. Poate plânge din cauza întunericului sau al unui vis urât. Dacă plânsul apare frec-vent şi durează mult, cereţi sfatul me-dicului.

Poziţia preferatăPozitia pe spate în timpul somnului este cea mai bună pentru copil.

Nu se recomandă ca micuţul să doar-mă pe burtă, deoarece se poate sufoca inspirând propriul bioxid de carbon. Acesta e cu atât mai periculos când el doarme pe o saltea moale sau pernă.

Poziţionarea copilului pe burtă se recomandă atunci când copilul este în stare de veghe şi se află sub suprave-gherea unui adult.

Somnul pe o parte (în poziţie latera-lă) este mai puţin periculos pentru nou-născut decât somnul pe burtă. Totuşi, creşte riscul decesului subit al sugaru-lui şi de aceea nu este recomandat.

Ultimele cercetări arată că părinţii nu trebuie să-şi refuze copilul atunci când acesta doreşte să doarmă cu ei, cu ex-

57

plicaţia că este un obicei prost, cu condiţia că aceasta nu se va întâmpla prea des. Este vorba despre un refugiu care oferă siguranţă copilului, în special în perioade dificile: schimbarea mediului, un nou frăţior sau surioară sau pur şi simplu un vis urât. Este de dorit ca copilul să doarmă în dormitorul părinţilor într-un pat separat.

Cum să doarmă mai bineSugarul nu are preferinţe pentru locul unde doarme. El se poate bucura de somn oriunde: pe canapea, în cărucior sau în propriul său pătuţ. Este suficient să se simtă în siguranţă. Faptul că-şi pot lăsa copiii să doarmă oriunde îi pot supraveghea uşor, poate veni în ajutorul mamelor.

Mai târziu, când copilul îşi va stabili un program de dormit, iar somnul de noapte va fi liniştit, este bine ca micuţul să aibă un loc stabilit în care să doarmă.

Somn uşor !

• Atunci când copilului îi este somn, nu este nevoie de linişte absolută. Nu tre-buie să modificaţi programul zilnic (decât dacă sunteţi obişnuiţi să ascultaţi muzica tare). Micuţul se poate obişnui cu activităţile uzuale din casă care nu-l vor deranja.

• Nu-l îmbrăcaţi foarte gros, lăsaţi-l să ia aer şi să se poată mişca. Temperatura ridicată a cefei şi transpiraţia sunt semne că îi este prea cald.

• Încercaţi să-i stabiliţi un ritual înainte de a adormi: faceţi-i patul, faceţi-i baie, daţi-i să bea lapte, spălaţi-l pe dinţi, îmbrăcaţi-l în pijama, citiţi-i ceva, sărutaţi-l de noapte bună...

• Urmărind un program de seară, copilul se obişnuieşte cu el şi se simte mai în siguranţă, confortabil şi relaxat, aşteptând să adoarmă.

• Pentru a respira mai uşor, se recomandă ca sugarul să doarmă fără pernă, mai ales atunci când este foarte mic.

• Cu scutecele de unică folosinţă, foarte bune absorbante, copilaşul se va simţi uscat şi va dormi mai bine şi mai liniştit, fără să fie deranjat de umiditate.

• Sunetele plăcute şi mişcările liniştite vor relaxa bebeluşul. Oferiţi-i satisfacţia de a dormi cu jucăria preferată. Este suficient să ştiţi că se află şi se simte în siguranţă.

At e N ţ I e ! Nou-născutului nu i se pune pernă, deoarece s-ar putea asfixia (înăbuşi).

În majoritatea cazurilor dereglările de somn ale nou-născuţilor sunt trecătoare. Chiar dacă părinţilor le este frică că nu vor auzi noaptea plânsul copilului, nu este cazul să-l aducă în patul lor - locul cel mai sigur pentru copil este pătuţul lui.

58

Nu lăsaţi copilul fără supraveghere, chiar dacă credeţi că el este prea mic pentru a se putea deplasa spre marginea patului şi cădea din pat.

Camera copiluluiÎn camera copilului nu se fumează.

Camera unde se va afla copilul trebuie să fie în permanenţă curată şi uscată. O cameră supra-încălzită (25-270C), atât iarna cât şi vara, sau în-făşarea copilului cu prea multe pături sau scu-tece, provoacă deshidratarea copilului.

Nu se recomandă încălzirea camerei copilului cu cărbune, lămpi de petrol sau sobe de fier. O încălzire bună este cea care nu usucă aerul şi poate fi reglată (sobe de teracotă sau calorifere autoreglabile).

Ce trebuie să cunoşti despre decesul subit al copilului la domiciliu?Factorii de risc ai decesului subit al sugarului sunt: fumatul în timpul gravidităţii sau în camera unde copilul doarme, aflarea lui într-o odaie puţin aerisită unde dorm şi alţi membri ai familiei, împărţirea patului cu un adult sau alt copil (sau somnul pe cuptor, mai ales pe timp de iarnă, când are loc acumularea bioxidului de carbon), tratarea copilului bolnav de IRVA cu medicamente antihistaminice sau a neliniştii copilului cu fenobarbital sau diazepam.

Folosirea alcoolului de către mama care alăptează poate duce la oprirea respiraţiei copilului în somn şi deces, crescând riscul decesului subit de 4 ori.

Somnul pe spate este una din cele mai efective intervenţii de prevenire a morţii subite a sugarului!

59

Capitolul 9

joCUl şI RolUl SĂU ÎN DeZvoltaRea CoPIlUlUI

Importanţa jocului pentru dezvoltarea copiluluiPentru fiecare copil normal şi sănătos, jocul constituie partea cea mai frumoasă, mai mare şi mai importantă din viaţa sa. Jocul nu reprezintă doar plăcere şi bucurie; el deţine un rol în dezvoltarea fizică şi mentală a fiecărui copil.

Prin intermediul jocului, copilul descoperă lumea din jur. Jucându-se, el explorează mediul care-l înconjoară, dobândeşte controlul mişcărilor pe care le face şi îşi dez-voltă fantezia. Prin joc, copilul dumneavoastră poate să-şi exprime temerile, emoţi-ile, agresivitatea şi chiar nesiguranţa. Prin intermediul jocului el socializează cu alţi copii şi se integrează atât în propria familie cât şi în viaţa de zi cu zi.

Jocul este cel mai bun profesor pentru copilul dumneavoastră.

Când începe copilul să se joace?După naştere, bebeluşul caută cu mâinile şi acceptă sânul mamei.

Începând cu luna a patra, micuţul îşi duce jucăriile şi mânuţele la gură, iar apoi şi degetul de la picior, ori de câte ori este posibil. Acesta este un mod normal de a descoperi mediul înconjurător, aşa că nu-l opriţi şi nu vă temeţi că s-ar putea îm-bolnăvi.

Cum se poate maturiza copilul prin joc?Pe măsură ce creşte, copilaşul dumneavoastră se va bucura de mai multe mişcări şi acţiuni. Jucăriile îi plac incredibil de mult datorită sunetelor pe care el încearcă să le

60

imite, datorită culorilor vii şi formelor pe care le au. În luna a opta, bebeluşul va în-cepe să arunce cu jucăriile, plin de bucurie şi fericire, aşteptând ca dumneavoastră să i le aduceţi sau să le aruncaţi înapoi, spre el. Atunci când copilul dumneavoastră devine apt să facă mişcări independente, va începe să meargă de-a buşilea, să se caţere, să se răsucească, să cadă şi să atingă tot ceea ce poate.

Pregătiţi-vă din timp pentru această perioadă. Adaptaţi-vă spaţiul de locuit la ne-voile copilului. Îndepărtaţi la timp obiectele de valoare pentru a le păstra şi, cel mai important, pentru siguranţa copilului. Curiozitatea crescândă a copilului îi schimbă atitudinea faţă de jucării, iar la un moment dat poate începe să le distrugă. Nu vă supăraţi şi nu-l pedepsiţi pentru că a distrus o jucărie scumpă. Mai bine cumpăraţi-i jucării care se îndoaie sau faceţi dumneavoastră nişte jucării pentru a-i stimula ima-ginaţia şi fantezia. Încercaţi să încurajaţi creativitatea copilului dumneavoastră în timpul jocului. Atunci când şi-a atins obiectivul, lăudaţi-l, aplaudaţi-l întrucât astfel îi veţi sprijini dezvoltarea corectă. Jucaţi-vă cu copilul deoarece în acest mod îi ară-taţi că îl înţelegeţi şi îi dezvoltaţi simţul prieteniei. De ce să nu treceţi din nou prin propria copilărie odată cu copilăria micuţului dumneavoastră?

Auzul. Încă în burta mamei copilul aude sunete: voci, muzică, etc. El deosebeşte cu uşurinţă glasul mamei şi o recunoaşte imediat la primul contact de după naştere. Totuşi în primele zile de viaţă copilul încă nu aude destul de bine. De aceea, nu e cazul să mergeţi prin cameră “în vârful degetelor”.

Jocuri pentru dezvoltarea auzului. De pe la 3 luni copiii adoră ceasurile muzicale şi jucăriile zornăitoare. Jucaţi-vă cu el în felul următor:

• Şoptiţi-i ceva la ureche, cântaţi-i încetişor;• Sunaţi dintr-un clopoţel pentru a-i atrage atenţia;• Pentru a verifica auzul micuţului, plasaţi-vă la circa 2 metri, astfel încît să nu vă

vadă, şi sunaţi dintr-un clopoţel. Copilul care aude bine va întoarce căpuşo-rul.

61

Văzul. Copilul vede din prima zi şi recunoaşte foarte bine chipurile, poate să deo-sebească o expresie supărată a feţei de una blândă. Unii nou-născuţi au strabism, părând a se uită cruciş, saşiu. Nu vă îngrijoraţi – doar pe la vârsta de 3 luni el va putea să-şi mişte ochii în mod normal.

Jocuri pentru dezvoltarea văzului. Un joc vioi deasupra pătuţului poate înveseli orice copil.

• Jucaţi-vă cu bebeluşul, făcând grimase. Acestea îl amuză şi îl învaţă să “citeas-că” mimica dumneavoastră şi chiar să vă imite;

• Prindeţi de mânuţa copilului un balon roşu şi învăţaţi-l să-l mişte.

Pielea este cel mai important organ al simţului, de aceea e bine să dezmierdaţi micuţul. Luaţi-l cât mai des în braţe, culcaţi-l pe pieptul dumneavoastră, mângâiaţi-l, suflaţi-i uşor pe piele. Atingerea de corpul mamei, masajul făcut de ea îi creează copilului un sentiment de siguranţă şi ocrotire. E bine să facă acest lucru şi tăticul.

Jocuri pentru pipăit. Pe la 3 luni copilul îşi descoperă mânuţele. Daţi-i să ţină jucă-rii, pe care el le va pipăi şi le va duce la gură. Evitaţi jucăriile mici, deoarece există pericolul de a le înghiţi.

62

Capitolul 10

CoPIlUl NĂSCUt PReMatUR

Prematur se consideră copilul născut până la vârsta de 37 săptămâni de gestaţie cu greutatea mai mică de 2500 g. Deoarece se nasc înainte de termen, la aceşti copii majoritatea organelor şi sistemelor sunt încă insuficient dezvoltată, şi ei riscă mult mai mult să facă careva probleme în comparaţie cu copii născuţi la termen. În acest sens este foarte importantă dragostea şi devotamentul părinţilor pentru a ajuta bebeluşul său în ceea ce priveşte dezvoltarea neuro-psihică.

Există caracteristici distincte din punct de vedere fizic şi neurologic în timpul dez-voltării între copilul prematur şi cel născut la termen. Aceste caracteristici sunt:

• Bebeluşul este mai mic (sub 2500 g)• Piele subtire, lucioasă, roză sau roşie (se pot vedea venele)• Strat adipos foarte subtire (copilul este mai slab)• Corpul poate fi acoperit cu puf (lanugo)• Plâns slab• Organele genitale pot fi mici şi subdezvoltate• Tonus muscular scăzut (hipotonie)• Mânuţele şi picioruşele sunt de obicei întinse (în extensie)• Motricitatea generală este redusă (mişcările generale sunt mai puţine).

Copilul prematur rămâne timp de câteva luni cu o greutate corporală mai mică decât copilul născut la termen, iar dezvoltarea sa psihomotorie este uşor în întâr-ziere. Totuşi la vârsta de 2 ani, copilul, în general, recuperează acest decalaj. Ritmul creşterii ponderale (a masei corporale) la copiii prematuri este mai accelerat decât la nou-născutul la termen, astfel prematurul îşi dublează greutatea până la 3 luni, şi o tripleză la 6 luni, iar la un an are de 6 ori greutatea la naştere.

63

În prima jumăte de an, copilul prematur adaugă în lungime 2,5 - 5,5 cm. În a doua jumătate de an ritmul creşterii scade, astfel în a 7-a şi a 8-a lună, copilul adaugă câte 2 cm pe lună, iar din luna a 9-a până la un an – câte 1,5 cm pe lună. Astfel în mediu lungimea copilului prematur creşte cu 26-38 cm în primul an de viaţă. La vârsta de un an copilul prematur are o lungime de 70-77 cm.

Perimetrul cranian la copiii prematuri creşte cu 1-3 cm lunar în prima jumate de an, iar în a doua jumătate de an - cu 0,5-1 cm lunar.

Predispozitia pentru anumite boli a prematurului se datorează carenţelor cu care el se naşte:

• Anemia apare datorită rezervelor de Fe cu care se naşte şi care sunt pe jumă-tate ca ale nou-născutului la termen;

• Rahitismul este datorat insuficienţei de vitamina D; • Regurgitaţia;• Infecţiile sunt datorate imaturităţii sistemului imun; • Malnutriţia (deficitul de greutate). Prematurul recuperează deficitul de greu-

tate şi talie in jurul vârstei de 2 ani.

ANEMIA Anemia feriprivă apare din cauza insuficienţei de fier în sânge. Dacă un copil este anemic, înseamnă că globulele roşii ale sângelui său nu transportă suficient oxigen către organe. În Republica Moldova fiecare al doilea copil de 12-24 luni suferă de anemie, cauzată de insuficienţă de fier.

SIMPTOME. La copilul născut prematur anemia ferodeficitară apare la vârsta de 6-8 săptămâni. Dacă bebeluşul D-voastră pare palid şi obosit, este nervos, nu are poftă de mâncare, are unghiile palide, inimioara îi bate repede, este pasiv, întârzie în creştere şi se îmbolnăveşte mai des, este posibil să sufere de anemie feriprivă. Este posibil ca sugarul sa aibă anemie fără să apară niciun simptom.

RECOMANDĂRI. La prematuri se administrează preparate de fier, din săptămânile 6-8 de viaţă. De obicei, ele se administrează zilnic, dar numai la indicaţiile medicului de familie.

Pentru a preveni lipsa de fier în organism (anemia) la copilul mai mare de 6 luni daţi-i copilu-lui zilnic mere, hrişcă, zmeură, carne, ficat şi gălbenuş de ou de 3-4 ori pe săptămână.

RAHITISMULRahitismul este o boală diagnosticată la vârsta de 3-6 luni a copilului, care se ca-racterizează prin mineralizarea incompletă a oaselor din cauza insuficienţei de vi-

64

tamina D, ca rezultat are loc pierderea calciului din oase, ele devin flexibile, moi şi se deformează.

SIMPTOME. Copilul este agitat, doarme rău, transpiră excesiv, îşi freacă ceafa de că-pătâi, pierde părul de la ceafă, poate să-i tremure bărbiţa. Picioarele copilului sunt strâmbe, toracele este plat, iar capul deformat. Fontanelele se menţin deschise după 18 luni, dinţii apar târziu, tonusul muscular este scăzut, are constipaţii. În caz dacă observaţi la copil semnele date, adresaţi-vă de urgenţă medicului de familie.

RECOMANDĂRI. Profilaxia rahitismului se face expunând copilul la soare în ano-timpul însorit, asigurând alimentaţia lui naturală cu lapte matern şi administrarea medicamentoasă de vitamina D la indicarea medicului de familie. Doza profilactică a vit. D este de 500 un/zi.

REGURGITAŢIARegurgitaţia este eliminarea pe guriţă a aerului împreună cu o cantitate mică de lapte nemodificat (2-3 linguriţe), la scurt timp după masă. Apare ca rezultat al în-ghiţirii aerului în timpul alăptării sau dacă copilul a supt o porţie mai mare de lapte. Până la vârsta de 6 luni copilul cu adaos în greutate pozitiv, poate avea 4-6 regurgi-taţii pe zi, în volum mic.

Vărsaturile sunt mai abundente. Survin, de obicei, la un interval mai mare după masă şi conţin lapte adesea digerat (brânzit). În timp ce regurgitaţiile nu sunt con-siderate patologice, vărsaturile pot fi semnul unor boli, al unor greşeli în alimentare sau pot apare la copiii care sug repede, înghiţind mult aer.

SIMPTOME. O cauză de vărsatură cronică este refluxul gastro-esofagian, în care vărsăturile sau regurgitaţiile abundente după masă se produc când copilul este în poziţie culcată, ţipă sau i se palpează abdomenul. Reflexul gastro-esofagian este manifestat prin ţipăt strident, dereglări de somn, refuz de a suge, învineţire în tim-pul sau după alimentare şi anemie, dereglări de respiraţie (tuse, aspiraţie, pneumo-nie fără temperatură).

RECOMANDĂRI. Alimentaţi copilul frecvent, în cantităţi mici. Ridicaţi-l vertical timp de 20 minute după alimentare, astfel încоt capul lui să fie pe umărul tău. Nu-l mişcaţi prea viguros după ce a fost alimentat şi nu-l ţine în poziţie semiaşezată. Presiunea exercitată asupra stomacului provoacă regurgitarea. Nu-l înfăşa strâns, nu-l îmbrăca în haine strâmte. Poziţionează copilul pentru somn pe spate, ridică ca-pătul patului unde se află capul copilului sub un unghi de 30°. Adresează-te la me-dic pentru a exclude boala de reflux gastro-esofagian. Dacă vărsăturile sunt dese, copilul nu adaugă în greutate, varsă mâncarea prelucrată în volum mai mare decât a mâncat, adresează-tă de urgenţă medicului de familie.

65

TRANSPIRAŢIATranspiraţia poate creşte în anumite situaţii patologice: febră, boli infecţioase, ane-mie, rahitism, diabet zaharat, tulburări endocrine etc.

SIMPTOME. Transpiraţie abundentă ce apare în condiţii de repaus (somn) fără ca temperatura din încăpere sa fie ridicată (temperatura normală din odaia copilului este 22-24°C) şi fără ca îmbrăcămintea sa fie prea groasă. Pentru un copil de apro-ximativ 6 luni, atât suptul, cît şi joaca reprezintă un efort fizic suficient de mare pentru a determina apariţia transpiraţiei.

RECOMANDĂRI. Asigură-te că temperatura în cameră nu este prea ridicată, că îmbrăcămintea este adecvată (evită hainele sintetice), că bebeluşul se alăptează frecvent şi bea destul lichide (dacă copilul se hrăneşte cu amestec artificial) şi sem-nalează acest aspect medicului de familie în timpul controlului periodic.

DIAREEADiareea este semnul infecţiei gastrointestinale, intoxicaţiei alimentare, alergiei la lapte sau paraziţi, utilizării antibioticelor. Atenţie, să nu se confunde diareea cu sca-unele lichide, galben-aurii ale bebeluşilor alăptaţi la sân.

SIMPTOME. Scaun frecvent, apos, verde, cu mucozităţi şi sânge, urât mirositor, mai mult de 10 ori pe zi la nou-născut şi circa 3 ori pe zi la un copil mai mare. Dacă diarea persistă şi sunt semne clare de deshidratare (pierdere de lichid) – guriţă us-cată, salivă lipicioasă, paliditate, ochi înfundaţi în orbite, lipsa lacrimilor când plân-ge, pielea uscată, nervozitate şi refuzul alimentaţiei, adâncirea spaţiului neosificat dintre oasele craniului (fontanele), face pipi rar, în cantităţi mici, urina are culoare galben-închis, adresează-te de urgenţă medicului (în acest caz este necesară spita-lizarea).

RECOMANDĂRI. Pentru a preveni deshidratarea, asiguraţi-vă că bebeluşul are ce bea din plin. Alăptaţi-l frecvent şi daţi copilului să bea adăugător după fiecare sca-un lichid (soluţie de Reghidron), timp de câteva zile până la normalizarea scaunelor. Dacă copilul are mai mult de 6 luni şi are alimentaţie diversificată daţi-i, în plus, morcov, orez, gutui, mere sau banană strivită.

INFECŢIA CU VIRUSUL RESPIRATOR Virusul respirator are apariţie sezonieră, apare în noiembrie sau la mijlocul lui martie.

SIMPTOMElE seamănă cu cele ale unei simple răceli, tusea este mai puternică si respiraţia uşor îngreuiată. Adresaţi-vă medicului de familie pentru a preveni com-plicarea cu boli respiratorii grave.

66

RECOMANDĂRI. Solicitaţi imediat ajutorul medical de urgenţă, dacă respiraţia este dificilă sau frecventă/deasă (mai mult de 60 de respiraţii pe minut pentru sugarii de până la 2 luni şi 50 respiraţii pe minut pentru cei de 2-12 luni) sau, din contra, rară (mai puţin de 30 respiraţii pe minut), pe fundal de tuse, geamăt, respiraţie gălăgi-oasă, învineţire, paliditate şi temperatură înaltă.

Nu vă stresaţi, dacă aţi născut un copil înainte de termen. El are nevoie de mai multă atenţie şi răbdare din partea Dvoastră. Datorită unor particu-larităţi fizice şi funcţionale copilul prematur poate dezvolta unele maladii. Pentru a le preveni sau a le evita trebuie să le cunoaşteţi, la fel şi măsurile de ajutor.

SUPRAVEGHEREA DEZVOLTĂRII ŞI SĂNĂTĂŢII COPILULUI PREMATUR ŞI BOLNAVÎn cazul în care copilul Dumneavoastră face parte din grupurile de risc, el este inclus în Programul de supraveghere a dezvoltării şi sănătăţii lui (Follow up neonatal). Medicul neonatolog vă va informa despre acest fapt pînă la externarea din mater-nitate.

Care copii sunt incluşi în programul de supraveghere?

• Copii născuţi înainte de termenul de 37 săptămîni de graviditate;• Copii cu greutate la naştere <1500 g;• Copiii mamele cărora au prezentat probleme medicale în timpul sarcinii;• Gemeni, tripleţi;• Copiii care au prezentat probleme la naştere (asfixie gravă, Apgar 0-3, con-

vulsii, suport respirator: nu au strugat timp îndelungat după naştere, au fost reanimaţi);

• Copiii care nu reuşesc să facă aceleaşi lucruri ca surorile şi fraţii săi la aceaşi vârstă.

În cadrul Centrului de Diagnostic şi Supraveghere pentru depistarea timpurie a riscurilor dezvoltării unor dereglări se folosesc teste specializate, care stabilesc dacă copilul prezintă risc pentru dereglări neurologice sau nu, determină care este nivelul său de dezvoltare neurologică la moment.

! Aceste teste se petrec sub formă de joacă pentru a minimaliza frica copilului pentru instituţiile medicale.

Medicii (pediatru, neuropediatru, psiholog) evaluează dezvoltarea psihomotorie a copilului la vârsta cheie pentru dezvoltarea sa.

67

Scopul programului de supraveghere este: prin evaluări repetate, să fie exami-nată dezvoltarea copilului pînă la 2 ani de viaţă şi să fie depistate posibilele dere-glări cît mai precoce posibil.

Obiectivele consultaţiei în programul de supraveghere:

1. Depistarea posibilelor dereglări de dezvoltare (locomotorii, auditive, vizuale, atenţie, limbaj) a copiilor şi propunerea tratamentelor, recomendaţiilor şi exa-minărilor necesare.

2. Supravegherea problemelor organice (de ex. auditive, vizuale, pulmonare, in-testinale) ce prezintă risc pentru dezvoltarea funcţională a copilului.

3. Susţinerea părinţilor şi copiilor ce au trecut printr-o perioada neonatală difi-cilă în dezvoltarea lor.

4. Consultaţia părinţilor şi răspunsul la întrebările ce le îngrijorează părinţii pri-vind dezvoltarea copiilor lor.

Ce se evaluează la copil?

• parametrii creşterii (circumferinţa capului, greutatea, lungimea);• statutul neurologic şi dezvoltarea neurologică;• riscul de dezvoltare a dereglărilor neurologice [1];• domeniile neurodezvoltării: cognitiv, limbaj Receptiv, limbaj Expresiv, motori-

ca fină şi motorica grosieră;• se efectuează examenul ultrasonografic cu Doppler transfontanelar [2] şi car-

diac la necesitate;• examenul oftalmoscopic;• audiometria;• electroencefalografia la necesitate.

Pînă la vârsta de 2 ani copilul D-voastră beneficiază de 6 examinări medicale obli-gatorii.

• 4 ori în timpul primului an de viaţă: la 3, 6, 9, 12 luni (vârsta corectată pentru prematuri)

• 2 ori pe parcursul anului doi de viaţă: la 18 şi 24 luni (vârsta corectată pentru prematuri)

Aceste examinări sunt foarte importante pentru supravegherea dezvoltării şi sănătăţii copilul D-voastră. Efectuarea la timp a măsurilor necesare de tratament sau recuperare precoce, cu îndreptarea la specialişti în caz de necesitate vor micşo-ra apariţia complicaţiilor posibile.

68

Consultaţia copilului este programată în Centrul de Diagnostic şi Supraveghere din incinta Institutului Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului, mun. Chişinău, telefon de contact 022551665.

GLOSAR: 1. Sechele neurologice – complicaţii în dezvoltarea neurologică.2. Ultrasonografie transfontanelară – ultrasonografie prin fontanela mare de

pe craniu a copilului, pentru vizualizarea patologiei creierului.3. Oftalmoscopie – examinarea fundului de ochi, pentru depistarea probleme-

lor vizuale.4. Audiometrie – examinarea auzului, pentru depistarea problemelor auditive.5. Electroencefalografie – examinarea funcţiei creierului, pentru a vedea cum

se dezvoltă creierul şi a depista prezenţa focarelor patologice în creier, în caz de suspecţie la convulsii.

69

Capitolul 11

SeMNele De PeRICol PeNtRU SĂNĂtatea şI vIaŢa

NoU-NĂSCUtUlUI şI SUgaRUlUI. PReveNIRea aCCIDeNtĂRIloR

la DoMICIlIU

Veţi şti că micuţul e bolnav, dacă:• Mănâncă fără poftă şi hrana nu pare să-l intereseze; • Îi apar secreţii ale ochilor, nasului şi urechilor, care pot fi semne de infecţie;• Plânge mereu (ore întregi) şi nu-l puteţi calma;• Nu adaugă în greutate;• Vedeţi, într-un fel sau altul, că sugarul pur şi simplu nu se simte bine.

Semnele generale de pericol pentru viaţa copilului

Semnele 1-4 sunt semne generale de pericol pentru viaţa copilului. În cazurile re-spective este indicată SPITALIZAREA URGENTĂ!

1. Somnolenţa, trezirea dificilă sau când copilul este inconştient.2. Convulsiile (tremurături puternice) cu încordarea muşchilor membrelor şi im-

posibilitatea de a linişti copilul, însoţite de învineţire sau paliditate, ţipăt sau moleşeală.

3. Nu poate suge la sân şi/sau bea lichide.

70

4. Vomă după fiecare hrană sau înghiţitură.

Chemaţi de urgenţă medicul, dacă nou-născutul are următoarele simptome:

• Respiră des şi din greu (de 60 de ori pe minut chiar în repaus); geme, tuşeşte şi are o respira-ţie şuierată;

• Este foarte molatic şi se mişcă mult mai puţin ca de obicei;

• Refuză două mese la rând sau nu cere să mă-nânce timp de şase ore;

• Are febră de peste 38ºC, este iritat, neliniştit, plânge îndelung (mai mult de o jumătate de oră) şi nu poate fi liniştit, deşi a fost hrănit;

• Are hipotermie (este rece);• Ţipă de durere şi brusc devine palid sau se învineţeşte la faţă;• Are scaune diareice sau scaune cu sânge şi mucus;• Are scaun decolorat, aproape alb;• Nu are scaun timp de 24 de ore;• Pielea şi ochii i se îngălbenesc; apar erupţii pe corp;• Are erupţii care nu dispar timp de două zile şi mai mult;• Buzele şi limba au o culoare vineţie;• Transpiră foarte tare (când mănâncă sau când plânge).

Cum trebuie să acţionaţi la apariţia vreunuia din aceste semne?

Să solicitaţi imediat ajutorul medical de urgenţă la apariţia măcar a unuia din aceste semne. Nu uitaţi: cu cât este mai mic copilul, cu atât starea lui se poate agrava mai repede. Orice întârziere în solicitarea ajutorului medical sau tratamentul de sine stătător poate să vă coste viaţa copilului dumneavoastră. la prima vizită a me-

dicului de familie la domiciliu, con-cretizaţi telefonul şi instituţia unde trebuie să vă adresaţi după primul ajutor.

Iată câteva sfaturi cum puteţi uşura starea copilului bolnav până la veni-rea medicului:

În caz de febră, oferiţii copilului să bea mai mult lichid. Dacă copilul este mai

71

mic de 6 luni, nu-i daţi alte lichide decât laptele matern. Dacă febra este provocată de dureri ale urechiuşelor, nu picuraţi ulei, oţet sau alte soluţii, iar dacă are eliminări din urechi, nu aplicaţi făină încălzită.

În caz de convulsii febrile, măsuraţi temperatura copilului de câteva ori pe zi, mai ales în orele de după amiază. Consultaţi medicul imediat, dacă copilul are febră mai mare de 38ºC.

Dacă copilul are diaree, asiguraţi-vă că bea destul lichid. Dacă copilul nu vomită, continuaţi să-l alăptaţi cât mai des. Dacă vomită, daţii cu linguriţa câte 30-60 ml soluţie din săruri pentru rehidratare orală la fiecare jumătate de oră – praful pentru soluţie poate fi cumpărat la orice farmacie. Întreabă farmacistul şi citiţi instrucţiu-nea cum să folosiţi pachetul. Soluţia dizolvată se administrează copilului numai cu căniţa sau linguriţa. Dacă copilul vomită, aşteaptaţi 10 minute, apoi daţi-i din nou să bea încet, cu înghiţituri mici.

Urmaţi doar tratamentul prescris de medic.

Preveniţi accidentărileOrice copil merită să trăiască într-un mediu sigur. Este de datoria noastră să iden-tificăm posibilii factori ce pot duce la răniri şi să încercăm să protejăm copilul. Marginile pătuţului trebuie întotdeauna să fie înalte şi închise cu siguranţa ca copi-lul să nu cadă. Nu lăsaţi bebeluşul singur pe masa pe care schimbaţi scutecele. Deşi vă închipuiţi că micuţul nu se poate răsuci, totdeauna există o primă dată care, de obicei, vă ia prin surprindere.

Cele mai importante mesaje pentru părinţi

• Casa şi curtea casei dumneavoastre ascund pericole nebănuite pentru sănă-tatea şi viaţa copilului dumneavoastră.

• În casa şi curtea casei dumneavoastră există zeci de lucruri periculoase pentru copil. Află care sunt ele şi îndepărtaţi-le, pentru că acestea ameninţă sănăta-tea şi chiar viaţa copilului.

• În condiţii casnice, un copil se poate otrăvi, intoxica, îneca, căpăta arsuri, opă-ri, sau sufoca cu un corp străin.

• Prin ochii unui copil, casa arată cu totul altfel decât cum o vede un adult. Copilul nu cunoaşte ce este periculos pentru el şi ce nu, însă este atras de toa-te lucrurile din jurul lui. El vrea să le atingă, să le miroase şi să le guste. Lucruri periculoase, lăsate neglijent la îndemâna copilului, îi pot cauza traumatisme grave sau chiar moartea. În fiecare zi, cel puţin 6 copii cu vârsta sub 5 ani sunt internaţi în urma accidentelor casnice. Ei au familii iubitoare, dar care n-au ştiut că locuinţa lor ascunde pericole pentru copii.

72

• Bucătăria şi baia sunt încăperile cu cel mai mare risc de accidentare pentru copil. Aveţi grijă de copilul dumneavoastră: nu-l lăsaţi niciodată singur în baie sau bucătărie.

• Aveţi grijă de copilul dumneavoastră: fiţi alături de el permanent, suprave-gheaţi-l tot timpul. Copilul e mai curios şi mai rapid decât credeţi. Câteva se-cunde sunt de ajuns pentru ca să se întâmple ceva.

Pericolul de otrăvire

Copilul nu s-ar putea otrăvi, dacă:

• toate medicamentele şi substanţele toxice din casă (detergenţi, vopsea, in-secticide etc.) sunt încuiate în dulapuri, amplasate la înălţimea de cel puţin 1,5 m de la podea.

• păstraţi substanţele otrăvitoare în ambalajul original şi nu le turnaţi în sticle de apă sau borcane.

• luaţi medicamente atunci când copilul e în altă cameră, pentru că el imită tot ce vede! Imediat ce aţi băut medicamente, ascundeţi-le într-un loc sigur, în dulap închis, la înălţime.

• trataţi copilul numai cu medicamentele prescrise de medic, în dozele indicate de acesta. Niciodată nu îi spuneţi copilului că pastilele sunt “bomboane” – al-tfel el le va căuta ca să le mănânce.

• ţineţi în siguranţă, departe de copil, poşeta personală (poşetele oaspeţilor). Ceea ce aveţi în geantă - acetona, lacul de unghii, pastilele, parfumul, deodorantul, for-fecuţele - îi poate provoca traumatisme, intoxicaţie sau chiar moartea.

Primul ajutor în caz de otrăviri şi intoxicaţii

Chemaţi imediat ambulanţa în cazul în care:

• Copilul este somnolent, ameţit, confuz sau inconştient• Copilul are dificultăţi de respiraţie sau nu mai respiră• Copilul este foarte agitat sau necontrolabil• Copilul are convulsii

Deschideţi gura copilului şi îndepărtaţi orice urmă de pastile sau corpii străini, dacă este cazul! Nu provocaţi vărsătură! Solicitaţi ajutor medical cât mai urgent!

Pericolul de ardere sau opărireCopilul dumneavoastră nu s-ar putea arde sau opări, dacă:

• copilul stă departe de locul unde gătiţi: aragaz, sobă, cuptor, cuptor cu micro-unde.

73

• gătiţi mâncarea folosind arzătoarele dinspre perete; mânerele tigăilor în care gătiţi sunt îndreptate către perete;

• nu lăsaţi la îndemâna copilului vase cu conţinut fierbinte (cratiţe pe podea, cana de cafea sau ceai pe marginea mesei);

• nu ţineţi copilul în braţe atunci când gătiţi sau călcaţi rufe şi ţineţi fierul de călcat fierbinte într-un loc inaccesibil pentru copil.

• ţineţi chibriturile, brichetele, candelele şi lumânările aprinse departe de co-pil.

• verificaţi temperatura apei (cu mâna sau cu un termometru), înainte de a spă-la copilul sau de a-i face baie. Temperatura apei nu va depăşi 37 grade.

Prim-ajutor în caz de arsuri şi opăriri

Dacă copilul a suferit arsuri termice uşoare, efectuaţi următoarele acţiuni:

• Îndepărtaţi hainele de pe zona arsă (dacă nu sunt lipite de arsură).• Răciţi zona arsă ţinând-o sub un jet de apă rece curgătoare (apă de la robinet)

timp de cel puţin 5 minute sau până se ameliorează durerea. • Dacă apa curgătoare lipseşte, scufundaţi zona arsă într-un vas cu apă rece

sau pune pe arsură o compresă umezită în apă rece. Răcirea arsurii va scădea inflamaţia şi va calma durerea.

• Nu aplicaţi gheaţă pe arsură.• Nu aplicaţi uleiuri, grăsimi, unt, alcool sau oţet pe arsură.• Nu spargeţi flictenele (băşicile). Dacă apar băşici, adresaţi-vă imediat medicu-

lui.• Acoperiţi arsura cu un bandaj steril şi fixaţi-l cu delicateţe, fără a-l strânge

pentru a nu aplica presiune pe pielea arsă. Pansamentul va reduce durerea şi va proteja zona arsă prevenind spargerea flictenelor.

• Evitaţi expunerea la soare a zonei arse.• De obicei arsurile uşoare se vindecă fără alt tratament. Dacă arsura se infec-

tează (durere, roşeaţă, inflamaţie persistentă), adresaţi-vă imediat medicului.

Prim-ajutor în arsuri termice grave

• Chemaţi imediat ambulanţa.• Nu îndepărtaţi hainele arse.• Verificaţi dacă copilul prezintă semne de viaţă (respiraţie, tuse, mişcări).• Dacă nu prezintă semne de viaţă, începeţi manevrele de resuscitare.• Dacă prezintă semne de viaţă, acoperiţi arsurile cu bandaje sterile sau prosoa-

pe curate, umezite cu apă rece.

74

Prim-ajutor în arsuri produse de substanţe chimice• Îndepărtaţi substanţa chimică de pe piele prin spălare sub jet de apă rece,

curgătoare, timp de 20 de minute sau mai mult. • Dacă substanţa chimică este sub formă de praf sau pudră, curăţaţi zona afec-

tată cu o perie înainte de spălare.• Îndepărtaţi îmbrăcămintea care a intrat în contact cu substanţa chimică.• După spălare aplicaţi pe zona arsă un bandaj umezit în apă rece pentru a re-

duce durerea.• Adresaţi-vă imediat medicului dacă durerea persistă, arsura este extinsă sau

dacă afectează faţa copilului, ochii, mâinile, picioarele, încheieturile.

Prim-ajutor în arsuri ale ochilor produse de substanţe chimice

• Spălaţi ochii cu apă curată, călduţă timp de cel puţin 20 de minute.• Nu frecaţi ochii cu mâinile sau orice alt obiect, înainte sau în timpul spălării.• Nu aplicaţi pe ochi niciun fel de soluţie sau unguente.• Adresaţi-vă imediat medicului.

Prim-ajutor în arsuri electrice

• Chemaţi imediat ambulanţa dacă copilul ars are dureri, este confuz, inconşti-ent sau nu respiră bine.

• Nu atingeţi copilul deoarece poate fi în continuare în contact cu sursa de cu-rent electric.

• Dacă este posibil, decuplaţi curentul electric de la întrerupătorul general.• Îndepărtaţi obiectul cu care s-a curentat cu un obiect uscat neconductor (din

plastic sau lemn). • Verificaţi dacă copilul prezintă semne de viaţă (respiraţii, tuse, mişcări).• Dacă nu prezintă semne de viaţă, începeţi manevrele de resuscitare.• Dacă prezintă semne de viaţă, acoperiţi arsura electrică cu bandaje uscate.

Pericolul de înec sau sufocareCopilul dumneavoastră nu s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin, dacă:

• nu lăsaţi la îndemâna lui obiecte mici (bomboane, bănuţi, căpăcele, bucăţi de măr, seminţe etc.).

• nu-l lăsaţi nici o clipă nesupravegheat în apă. • acoperiţi permanent fântâna cu capac. La fel, copilul dumneavoastră e pro-

tejat de acest pericol dacă acoperiţi permanent cu capac orice alt vas cu apă din curte sau casă (găleţi cu apa, butoaie de vin, ţuica sau apa de ploaie etc.)

75

sau dacă le ţineţi într-un loc inaccesibil pentru copii. Ţineţi căldările cu apa potabilă cât mai sus şi acoperite, ca copilul să nu ajungă la ele. Nu uitaţi: un copil se poate îneca şi într-un vas cu puţin lichid.

• goliţi orice vas cu apă/lichid imediat după ce l-aţi folosit.• închideţi întotdeauna uşa la baie şi la veceul din curte.

Primul ajutor în caz de înec sau sufocare

• Dacă copilul respiră şi poate vorbi, dar tuşeşte persistent, nu se intervine! Transportaţi-l imediat la spital.

• În cazul în care copilul respiră ineficient sau zgomotos, nu poate plânge sau nu poate vorbi, trebuie să începeţi imediat manevrele de dezobstrucţie a căi-lor respiratorii:1. Aşezaţi copilul pe antebraţ cu faţa în jos, menţinându-i capul puţin mai jos

decât bazinul. Aplicaţi-i 5 lovituri uşoare între omoplaţi.2. Întoarceţi copilul cu faţa în sus. Aşeazaţi-l pe antebraţ, menţinându-i capul

puţin mai jos decât bazinul. Puneţi două degete pe treimea inferioară a sternului şi executaţi 5 compresiuni toracice.

3. Deschideţi gura copilului şi scoateţi corpul străin dacă acesta este vizibil. Dacă nu este vizibil şi starea copilului rămâne neschimbată, chemaţi de urgenţă ambulanţa, repetând, între timp, manevrele de mai sus.

At e N ţ I e ! la copiii mici, dar mai mari, totuşi, de un an, compresiunile toracice vor fi înlo-cuite cu compresiuni abdominale.

• În cazul în care copilul nu mai respiră şi devine inconştient, după extragerea corpului străin şi eliberarea căilor respiratorii, se vor începe manevrele de re-suscitare cardiopulmonară.

76

Capitolul 12

CoPIlUl NelINIştIt CoMUNICaRea CU CoPIlUl

- RegUlI De aUR

Cele mai frecvente motive pentru care copilul plânge:• Este ud - nu i-au fost schimbate scutecele la timp iar umezeala îl deranjează.

• Îi este foame – un copil flămând va lua mai puţin în greutate, va fi neliniştit şi va plânge. În aceste cazuri se recomandă:

- alăptaţi cât mai des copilul; - cereţi sfatul medicului pentru alăptarea corectă a sugarului;- cântăriţi periodic copilul pentru a vedea cum adaugă în greutate.

• Durere – când plânge de durere, copilul îşi strânge picioruşele la burtă.

• Plictiseală – uneori micuţul ţipă doar pentru că se simte singur, îi lipseşte căl-dura mamei.

• Simte starea mamei - este foarte sensibil la agitaţia sau supărarea celor apropi-aţi şi aceasta îl face să plângă.

Cum să-l liniştim pe micuţ când plânge?1. Schimbaţi-i scutecele - se va linişti imediat în momentul în care se va simţi

uscat şi curat.2. Alăptatul este cea mai bună metodă de a-l linişti, chiar dacă mama trebuie să

se trezească de mai multe ori în timpul nopţii.

77

3. luatul în braţe. Este o manifestare a iubirii. Dacă bebeluşul se calmează când este ţinut în poziţie verticală sau cu faţa în jos, înseamnă că avea nevoie să elibereze aerul pe care l-a înghiţit la alăptat.

4. legănatul linişteşte copilul şi îl adoarme. 5. Învelitul picioarelor. Este o metodă bună pentru a crea bebeluşului o senza-

ţie de căldură şi siguranţă.6. Netezirea uşoară a copilului pe spate sau pe burtă îl calmează şi îl ajută să eli-

bereze aerul înghiţit odată cu laptele. Apoi mâinile calde ale mamei creează copilului o senzaţie de protecţie.

7. Joaca – sustrageţi atenţia copilului cu obiecte viu colorate, sau cântaţi-i ceva vesel.

Cele şase cauze ale neliniştii (plânsului) copilului până la 3 luniUneori cauza plânsului copilului este complicat să fie determinată, cu toate că el a fost hrănit, alipit de piept şi s-au folosit toate măsurile de calmare a lui. De aici reiese că există o altă cauză a plânsului:

1. îmbolnăvirea – una din cauzele posibile ale plânsului, îndeosebi dacă copilul nu plânge ca de obicei.

2. pruritul sau erupţiile în regiunea perineului (intertrigo) - o cauză frecventă a plânsului. În acest caz copilul trebuie desfăşat, spălat şi lăsat dezbrăcat un timp în pătuc pe un ştergar moale de bumbac. Pentru prevenirea erupţiilor se recomandă: schimbaţi hăinuţele copilului; spălaţil minuţios, ştergeţi-l, mai ales plicelor cutanate; lăsaţi-l cât se poate de frecvent dezbrăcat ; trataţi-l cu creme protectoare; scutecele trebuie bine spălate şi clătite. Nu se recomandă să folosiţi muşamali care pot acutiza inflamaţia; temporar folosiţi “pampers”-ul.

3. colica de seară se manifestă de obicei în una şi aceeaşi perioadă a zilei, mai frecvent seara. În cazul ei plânsul copilului este puternic, incorijabil, care du-rând câte 2 – 3 ore în şir. Colicile abdominale reprezintă dureri puternice, acute, bruşte şi de scurtă durată la nivelul abdomenului. Se manifestă prin plânsetul copilului în vârsta de 2 săptămâni până la 3 luni, apar după mân-care, când copilul strânge picioarele la piept şi freacă călcâile unul de altul; ţipă şi cu evacuarea de sine stătătoare a gazelor. În acest caz din raţia mamei care alăptează se vor exclude produsele ce conţin glucide şi celuloză; se va crea un mediu ambiant calm; copilul se va plasa pe burtică; în caz de agitaţie puternică este necesară administrarea pastilelor de valeriană, câte ¼, 2 - 3 ori pe zi. În caz de meteorism - espumizan 2,5 ml, de 3-4 ori pe zi. Clisterele nu sunt indicate. Dacă după efectuarea măsurilor descrise colicile nu trec, adre-saţi-vă la medic.

78

În caz de colici: a) copilul trebuie liniştit prin sustragere, legănare şi foarte rar prin interveniţii medicamentoase, cele din urmă fiind puţin efective în cazul colicilor; b) uneori mama trebuie să se retragă şi copilul poate fi lăsat cu soţul sau rudele, aceasta poate duce la liniştirea lui.

4. excitanţii externi. Posibil, copilului îi este frig sau prea cald, sau el este iritat de o lumină extrem de strălucitoare. Temperatura optimă în încăpere – nu mai joasă de 220C (22-250C). Dacă spatele copilului este fierbinte şi umed - lui îi este prea cald. În aceste cazuri trebuie schimbate hăinuţele cu altele mai subţiri.

5. ocupaţiile neplăcute. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea, scăldatul, tratarea gu-turaiului, picurarea în ochi – toate acestea deseori sunt neplăcute pentru copil. Aceste ocupaţii trebuie efectuate rapid, cu alinarea ulterioară a copilu-lui.

6. panica mamei – este o mani-festare ce va schimba dispoziţia copilului şi mai mult. Prin faptul că schimbă prea frecvent scu-tecele care poate nu trebuie la momentul dat schimbate, prin încercarea forţată de a-l hră-ni, vorbirea cu glas iritat îl irită pe copil şi plânsul devine mai intens.

Copilul plângăreţAproximativ de la vârsta de 3 luni mama va observa schimbări evidente în compor-tamentul copilului. Copilul plânge mult şi va plânge multe luni înainte, însă acum cauzele plânsului vă vor fi cu mult mai clare.

Cauzele plânsului copilului mai mare de 3 luni

1. Senzaţia de foame rămâne a fi cauza cea mai frecventă. Trebuie să-i daţi co-pilului ceva să mănânce şi să bea.

2. Neliniştea copilului de vârsta de 7 – 8 luni. Este legată de teama de a rămâ-ne singur, fără de mamă. Manifestaţi răbdare şi faceţi copilul cunoscut cu alte situaţii şi feţe noi.

3. Durerea în urma loviturilor este o cauză frecventă a plânsului. Copilaşul de-vine mai activ şi de aceia el se poate lovi des de anumite obiecte. În asemenea cazuri părinţii trebuie să aline copilul, care repede va uita de motivul indispo-ziţiei sale.

79

4. Frustarea – supărarea pe faptă. Copilul poate fi parţial ajutat, de exemplu plasând jucăria în apropierea lui pentru ca el s-o ajungă. Cel mai bun remediu în acest caz este să fie ocupat cu un joc nou, astfel lacrimile rapid vor dispă-rea.

5. Surmenajul copilului se manifestă prin excitare. La un an el oboseşte repede. Aşezaţi-l pe genunchi şi citiţi-i o poveste. Nu mai puţin important este ritualul de pregătire către somn.

6. Meteorismul este una din cauzele cele mai frecvente ale neliniştii copilului în primele săptămâni de viaţă. Cauzele balonării abdomenului pot fi: supraa-limentarea; constipaţiile; dismicrobismul cu diaree şi constipaţia.

ConstipaţiileEste defecaţia cu scaun tare, uscat, care se elimină cu dificultate, numărul de defe-caţii pe zi nu reprezintă un criteriu.

la copiii alimentaţinatural, mai frecvent decât la cei alimentaţi artificial, în decur-sul primelor luni de viaţă scaunul este mai rar. Constipaţia la copiii în cauză poate apărea când se introduce complementul. Posibil, intestinul copilului, care uşor asimi-lează laptele matern, este nepregătit pentru produse mai variate şi cu o formulă mai complicată. La copil scaunul devine mai rar şi mai consistent şi este eliminat cu greu.

Puteţi propune copilului puţină apă îndulcită cu zahăr sau miere (1 linguriţă de ceai la 30 ml apă) sau suc din fructe, pireu de fructe – 2 linguriţe, sau fiertură de prune uscate; se indică de asemenea fiertură de legume sau pireu cu adăugarea a 5 – 10 ml de ulei vegetal sau de măsline. Nu trebuie administrate laxative care dereglează funcţionarea normală a intestinului. Dacă constipaţia se menţine mai mult de 3 zile, atunci este necesar de examinat copilul pentru depistarea maladiei ce se manifestă prin constipaţie. Dacă în fecale sunt prezente urme de sânge, cauza posibilă este fisurarea mucoasei anale. Pentru uşurarea actului de defecare se pot folosi supozitoare cu glicerină.

Durerea legată de erupţia dinţilorSe manifestă prin simptomele hipersalivaţie, excitabilitate ce apar de la 1 lună până la 15 luni de viaţă, periodic dispărând, cu apariţie la vârsta de până la 3 ani. Erupţia dinţilor poate fi însoţită de creşterea temperaturii până la 37,50C, dar nu se manifes-tă cu febră înaltă, manifestări cutanate şi diaree. Primii erup dinţii centrali de jos.

În asemenea cazuri daţi-i copilului un obiect tare şi rece, pentru ca el să-şi maseze gigngiile (jucării ce conţin anestezice lichide). Aplicaţi pe gingii anestetice locale sub formă de gel sau de soluţie (Babydent). În caz de dureri pronunţate se poate indica paracetamol.

80

Procesele infecţioase la sugari însoţite de nelinişteBolile infecţioase, de obicei, se asociază cu nelinişte la sugar, dar ele provoacă paralel cu aceasta şi febră, inapetenţă, semne de inflamaţie şi dereglări de funcţie în organele în care are loc înmulţirea agentului patogen.

• Stomatita cu Candida (mărgăritărelul) şi îngrijirea ei este descrisă în com-partimentul problemelor legate de alăptare.

• Otita medie acută: apare în majoritatea răcelilor, ca o complicaţie a IRVA (Infecţie Respiratorie Virală Acută) şi se manifestă prin: febră; ţipăt strident, cu accese în mo-mentul hrănirii; hiperexcitare; hiperestezie; câte odată se apreciază rigiditatea muşchi-lor occipitali; simptomul “tragusului”- apăsarea pe tragusul urechii provoacă un ţipăt strident şi plânsul sugarului. Pentru a diminua semnele de boală mama va asigura: a) poziţionarea copilului cu capul ridicat (poziţia culcată agravează durerea); b) aplicarea unui pansament cald pe urechiuşă; c) se va adresa la medic.

Сomunicarea cu copilul – reguli de aur

8 reguli de aur pentru comunicarea cu copilul 1. Zâmbiţi-i cât mai des şi cât mai afectuos. Fiecare om are nevoie de un zâm-

bet cald şi încurajator. Iar un copil doreşte să i se zâmbească mereu. Astfel se asigură că lumea e un spaţiu sigur şi că cei de alături îi vor binele. Nu uitaţi: copilul imită adesea expresia de pe faţa mamei. Zâmbiţi-i şi vă va zâmbi!

2. lăudaţi cât mai des copilul - atunci când face un gest prietenos, când reu-şeşte un nou sunet, o nouă mişcare etc.

3. Spuneţi-i poveşti – ştiute sau inventate de dumneavoatsră – de la cea mai fragedă vârstă. Oricât de obosită aţi fi, citiţi-i zilnic copilului o poveste înainte de culcare. Aceasta îl va ajuta foarte mult să se dezvolte.

4. Nu luaţi lucrurile în tragic. Reţineţi un lucru: îngrijorarea dumneavoastră se transmite şi copilului. De exemplu atunci când vă e teamă că el nu mănâncă îndeajuns şi insistaţi cu hrănitul, copilul ar putea creşte un mofturos în ale mâncării. Iar dacă insistaţi prea mult ca el să se joace cu alţi copii, s-ar pu-tea închide în sine şi deveni ursuz. Respectaţi-i alegerea şi temperamentul cu care s-a născut. Încercaţi să-l cunoaşteţi mai bine ca să nu-l impuneţi să facă lucruri de care nu este capabil sau pe care nu le vrea tocmai în acel moment. Acceptaţi ideea că micuţul dumneavoastră este o personalitate tocmai pen-tru că e atât de diferit de dumneavoastră şi de toţi ceilalţi.

5. Participaţi la tot ce face. Fiţi cât mai mult timp împreună cu copilaşul, intere-saţi-vă de tot ce face, arătaţi-i că pentru dumneavoastră este important tot ce

81

e legat de persoana lui. Totodată, e bine să-l ajutaţi, să luaţi parte în activităţile lui, încurajându-l să cunoască şi să înţeleagă lumea din jur.

6. Uităţi de stresul zilnic, atunci când sunteţi cu copilul. Nimic nu e mai trist pentru un copil decât să-şi vadă mama copleşită de probleme pe care el nu le înţelege şi care îl ţin departe de ea.

7. Nu lăsaţi pe mâine ceea ce puteţi face astăzi pentru copil. Clipele pe care i le dăruiţi, jocul în doi, povestea de seară, baia şi cântecelul de leagăn nu pot fi repro-gramate. Cu fiecare zi, copilul va câştiga sau va pierde ceva în dezvoltarea sa.

8. Încercaţi să priviţi lumea cu ochii copilului. Astfel veţi afla cum vede şi cum analizează el lumea înconjurătoare. Nu-l dăscăliţi, ci arătaţi-i prin exemplul propriu fapte frumoase. În acest mod se va apropia mai mult de dumnea-voastră şi vă va spune ce îl frământă. Ascultaţi-l şi poate că amintiri din propria dumneavoastră copilărie vă vor ajuta să-i înţelegeţi stările şi sentimentele.

Lecţia de vorbireDialogul cu copilul este foarte important. În acest mod el învaţă să gândească, să-şi exprime ideile, să comunice. Iar limbajul lui nu se îmbogăţeşte de la sine, ci numai când îl ajutaţi. Dacă micuţul vrea ceva – de exemplu, biberonul sau o jucărie, ajutaţi-l să-şi exprime dorinţele: „Vrei lapte?”, „Vrei ursuleţul!” Bucuraţi-vă de gân-gurelile sale, repetaţi-i cuvinte simple, pe înţeles. Iar când va mai creşte, rugaţi-l să vă povestească cu cine s-a jucat astăzi la grădiniţă. Sau expuneţi o situaţie, încura-jându-l cu întrebări de tipul: „Ce ai spune dacă...”, „Cum crezi că...” etc. Micuţul îşi va îmbogăţi experienţa de viaţă, va discuta cu plăcere cu cei din jur.

Cum puteţi să-l ajutaţi: • chemaţi-l cât mai des pe nume, ca să se obişnuiască cu el;• vorbiţi-i mereu; • numiţi obiectele pe care le foloseşte şi încurajaţi-l să repete după dumneavoastră; • când îi faceţi masaj, numiţi fiecare parte a corpului masat;• arătaţi-i cărţi cu poze, explicaţi ce reprezintă fiecare desen, repetând mereu

aceleaşi cuvinte;• spuneţi-i poveşti înainte de somn de pe la vârsta de 2-3 ani sau chiar mai de-

vreme;• prezentaţi-i membrii familiei. Rostiţi cât mai des: „mama, tata, bunica, bune-

lul”, numele fratelui sau surorii; • folosiţi cărţi cu imagini colorate în care personajele, copii sau animale, fac ceea ce

îi cereţi beb-eluşului. Arătaţi-i spre exemplu: „Uite, iepuraşul stă pe oliţă!”.

VORBIŢI CU COPILUL CÂT MAI DES ŞI MAI MULT ŞI ÎNDEMNAŢI-L SĂ VĂ RĂSPUNDĂ

82

Capitolul 13

vaCCINĂRIle

Ce înseamnă vaccinarea (imunizarea)?Vaccinarea (imunizarea) este o procedură care oferă protecţie împotriva bolilor contagioase. Prin vaccinare copilul dezvoltă imunitate faţă de câteva maladii seve-re care ar putea provoca urmări grave. Totuşi, o doză de vaccin nu este suficientă pentru o imunitate de durată; de aceea, trebuie să i se administreze copilului mai multe doze într-o anumită perioadă de timp, aşa cum este prevăzut în schemele de vaccinare.

Cum să vă vaccinaţi copilul?Vaccinul poate fi administrat în câteva moduri:

• Cu linguriţa (turnaţi vaccinul în lichidul pe care i-l daţi copilului).• Turnând vaccinul direct în guriţa bebeluşului.• Injectabil (intramuscular sau subcutanat, în funcţie de tipul său).

Ca părinte trebuie să ştiţi că la un moment dat pot fi folosite diverse tipuri de vac-cinuri, în funcţie de legislaţie şi de prescripţia medicului care este responsabil de aceasta.

Cum să începeţi vaccinarea?Copiii născuţi sănătoşi şi la termen primesc primul vaccin în primele zile de viaţă. În primele 24 ore copilul este vaccinat contra hepatitei B, iar înainte de externarea din maternitate – în zilele 4-5, este vaccinat împotriva tuberculozei. Ca părinţi, vi se va cere să semnaţi pentru vaccinarea copilului şi veţi primi un carnet de vaccinare. În

83

107

Imuniza-rea împo-

triva

Hepatiteivirale B

Tuber -culozei

Polio -mielitei

InfecţieiHiB

Difteriei,tetanosu-lui, tusei

convulsive

Difteriei,tetano -

sului

Rugeolei,oreionu-

lui, rubeo-lei

24 ore HepB-1

3-5 zile BCG-1

1 lună HepB-2

2 luni VPO-1 Hib-1 DTP-1

4 luni VPO-2 Hib-2 DTP-2

6 luni HepB-3 VPO-3 Hib-3 DTP-3

12 luni ROR-1

22-24 luni VPO-4 DTP-4

6-7 ani BCG-2 VPO-5 DT

14-15 ani Td ROR-2

La 20, 25, 30,35, 40, 45,50 și 60 ani

Td

funcţie de programarea din carnetul de vaccinare, veţi fi invitaţi să aduceţi copilul pentru a fi vaccinat la anumite date.

Pediatrul are obligaţia de a examina bebeluşul înainte de fiecare vaccinare şi să ia decizii în funcţie de starea sănătăţii sale. Dacă nu vă încadraţi în termenul de vacci-nare, puteţi să vaccinaţi copilul adiţional, consultând medicul. Vaccinarea obişnuită durează până la vârsta de 18 ani.

Ce reacţii pot apărea în urma vaccinării?

Majoritatea copiilor nu prezintă niciun fel de reacţii după vaccinare. Dar în unele cazuri pot apărea anumite reacţii care de regulă trec repede, cum sunt durerile, eritemul în jurul punctului de injectare, febră, plâns, pierderea apetitului, erupţii cutanate. Consultaţi-vă medicul atunci când observaţi vreo reacţie negativă.

Vaccinările care sunt obligatorii în ţara noastră până la vârsta de un an urmează schema următoare:

CAlENDARUl VACCINĂRIlOR ÎN REPUBlICA MOlDOVA

• Nu uitaţi să vă vaccinaţi copilul cu regularitate.• Vaccinarea regulată va proteja copilul dumneavoastră împotriva bolilor

contagioase. • Vaccinările obligatorii sunt gratuite.

84

RefeRINŢe:

1)Successfulnursing,UNICEFofficeSkopje(1998)2)LawrenceRMandLawrenceRA:Breastfeeding:aGuideforthemedicalProfession.

MosbyCompany,FifthEdition,19993)WilliamSears,ExpectingandcareforthenewbornPatakispublications(1996)4)KathleenAuerbach:StudyGuideforBreastfeedingandHumanLactation.London

19935)WHO:PromotionandSupportofBreastfeeding:TheSpecialRoleofMaternity

Services,JointWHO/UNICEFStatement,Geneva(1989)6)WHO-UNICEF:Breastfeedingpolicy,(1997)7)WHO:Evidenceforthetenstepsto

successfulbreastfeeding.ChildHealthanddevelopment.WHOGeneva(1998)7) UNICEF: Successful breastfeeding: a guide for breastfeeding mothers. UNICEF

officeSkopje19978) Gordova-MuratovskaA:YouforyourbabyUNICEFoffice(2000)9) WegrowandlearntogetherUNICEFoffice(2000)10)FactsoflifeUNICEFOfficeSkopje(1999)11)Managementofnewbornproblems.WHO,Geneva,200312)Pregătireapsiho-emoţionalăagravideişimembrilorfamilieiei.Chişinău,2004.

TipografiaSiriusSRL,2003,p.19813)Ghidulviitoareimame.UNICEF,2006