+ All Categories
Home > Documents > 131829871 Gimnastica PDF

131829871 Gimnastica PDF

Date post: 13-Dec-2014
Category:
Upload: gheocaandrada
View: 169 times
Download: 14 times
Share this document with a friend
104
CURSUL NR. 1 OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII GIMNASTICII Gimnastica poate fi definită drept „ sistem ( structură, formă ) de exerciţii fizice, aplicat analitic şi-sau global, care influenţează selectiv şi-sau cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării ţinutei sale corecte ( ALEXE N. & colaboratorii., Treminologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, 1974 ) . Gimnastica face parte din domeniul „Cultură fizică”, şi este prezentă în toate sistemele de educaţie fizică şi sport, fiind o disciplină de bază ce are forme proprii de practicare, metode de instruire şi cercetare bine definite,specialişti şi practicanţi. Gimnastica are o teorie şi o metodică proprie precum şi un conţinut specializat, dar foloseşte şi aplică date din alte stiinţe precum: anatomia, fiziologia, biochimia, biomecanica, pedagogia, psihologia, cibernetica, statistico-matematica, etc. .Gimnastica . are forme clasice dar şi specifice de organizare precum: lecţia de educaţie fizică şi sport, gimnastica de înviorare, minutul de gimnastică, gimnastica de întreţinere, gimnastica aerobică, etc. În cadrul instruirii se folosesc metodele verbale (explicaţii, corectări, dialog, etc.), şi metode neverbale-demonstrative precum cea fragmentat-imitativă, ce poate fi parţială sau globală. În cadrul cercetării domeniului gimnasticii, metodele de cercetare cel mai des utilizate sunt: studiul bibliografiei, observaţia, ancheta, chestionarul, interviul, experimentul, metode de analiză şi prelucrare a datelor SCOPUL ŞI SARCINILE GIMNASTICII Scopurile prioritare ale gimnasticii sunt: dezvoltarea fizică armonioasă şi multilaterală, formarea ţinutei corecte, formarea şi perfecţionarea mişcărilor coordonate şi estetice, refacerea şi recuperarea posttraumatică şi postoperatorie şi după efort. Sarcinile principale ale gimnasticii sunt: 1. Dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului în creştere. 2. Dezvoltarea calităţilor motrice: F, M-S, V, Î, D, R. 3. Dezvoltarea capacităţii de relexare a organismului. 4. Însuşirea tehnicii de bază a tuturor mişcărilor. 1
Transcript
Page 1: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 1

OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII GIMNASTICII

Gimnastica poate fi definită drept „ sistem ( structură, formă ) de exerciţii fizice, aplicat analitic şi-sau global, care influenţează selectiv şi-sau cumulativ aparatul locomotor, în vederea perfecţionării şi armonizării mişcărilor corpului omenesc, a formării ţinutei sale corecte ( ALEXE N. & colaboratorii., Treminologia educaţiei fizice şi sportului, Bucureşti, 1974 ).Gimnastica face parte din domeniul „Cultură fizică”, şi este prezentă în toate sistemele de educaţie fizică şi sport, fiind o disciplină de bază ce are forme proprii de practicare, metode de instruire şi cercetare bine definite,specialişti şi practicanţi.

Gimnastica are o teorie şi o metodică proprie precum şi un conţinut specializat, dar foloseşte şi aplică date din alte stiinţe precum: anatomia, fiziologia, biochimia, biomecanica, pedagogia, psihologia, cibernetica, statistico-matematica, etc.

.Gimnastica. are forme clasice dar şi specifice de organizare precum: lecţia de educaţie fizică şi sport, gimnastica de înviorare, minutul de gimnastică, gimnastica de întreţinere, gimnastica aerobică, etc. În cadrul instruirii se folosesc metodele verbale (explicaţii, corectări, dialog, etc.), şi metode neverbale-demonstrative precum cea fragmentat-imitativă, ce poate fi parţială sau globală. În cadrul cercetării domeniului gimnasticii, metodele de cercetare cel mai des utilizate sunt: studiul bibliografiei, observaţia, ancheta, chestionarul, interviul, experimentul, metode de analiză şi prelucrare a datelor

SCOPUL ŞI SARCINILE GIMNASTICII

Scopurile prioritare ale gimnasticii sunt: dezvoltarea fizică armonioasă şi multilaterală, formarea ţinutei corecte, formarea şi perfecţionarea mişcărilor coordonate şi estetice, refacerea şi recuperarea posttraumatică şi postoperatorie şi după efort.Sarcinile principale ale gimnasticii sunt:1. Dezvoltarea corectă şi armonioasă a organismului în creştere.2. Dezvoltarea calităţilor motrice: F, M-S, V, Î, D, R.3. Dezvoltarea capacităţii de relexare a organismului.4. Însuşirea tehnicii de bază a tuturor mişcărilor.

1

Page 2: 131829871 Gimnastica PDF

5. Dezvoltarea funcţiilor organismului(menţinarea sănătăţii şi mărirea capacităţii de efort).6. Corectarea atitudinilor deficiente şi a deficienţelor fizice.7. Reducerea deficienţelor motrice, recuperare funcţională după accidentări.8. Menţinerea capacităţilor motrice şi a ţinutei corecte la indici optimi la orice vârstă, precum şi a expresivităţii gesturilor.9. Însuşirea unui conţinut motric bogat din ramurile gimnasticii de performanţă.10. Asigerarea unui suport fizic corespunzător practicării altor ramuri sportive.

CARACTERISTICILE GIMNASTICII

Gimnastica are următoarele caracteristici ce o deosebesc şi o particularizează faţă de celelalte mijloace ale educaţiei fizice şi sportului după cum urmează:1. Are un conţinut bogat, foarte variat şi diferit în ceea ce priveşte gradul de dificultate solicitat şi de efortul ce se cere la realizarea lui.2. Mişcările specifice gimnasticii au un caracter analitic, fapt cei conferă posibilitatea de a acţiona eficient şi selectiv asupra grupelor musculare şi a articulaţiilor. 3. Forma de execuţie este specifică gimnasticii – în stabiliraea notei finale o parte importantă o are şi execuţia elmentelor, spre deosebire de alte ramuri sportive (atletism), unde lungimea sau înălţimea săriturii face departajarea concurenţilor şi nu forma de executare a lor.4. Stăpânirea şi adaptarea mişcărilor executanţilor în condiţii neobişnuite, conduc la coordonarea aparatului locomotor şi dezvoltarea orientării în spaţiu.5. Conţinutul specific al gimnasticii conduce la dezvoltarea unor atitudini comportamentale precum: voinţa, hotărârea, curajul, perseverenţa, altruismul, dârzenia, stăpânirea de sine, sociabilitatea, disciplina, etc.

MIJLOACELE GIMNASTICII

1. Exerciţii de front şi formaţii: se execută în colectiv şi sunt utilizate pentru introducerea colectivului în activitatea specifică gimnasticii, cu scopul organizării, captării atenţiei şi disciplinării colectivului. Ele cuprind: acţiuni pe şi de pe loc, acţiuni de şi din deplasare, alcătuiri şi schimbări de formaţii.2. Exerciţii de dezvoltare fizică generală sunt:

2

Page 3: 131829871 Gimnastica PDF

a. exerciţii libere simple (se execută fără aparate), ce acţionează asupra segmentelor corpului-cap, gât, braţe, trunchi, picioare;b. exerciţii libere compuse (se execută cu şi fără aparate sau obiecte portative- bastoane, mingi, măciuci, gantere, extensoare, corzi, bastoane, cercuri, etc. ) atunci cînd în exerciţiile executate acţionează două sau mai multe segmente simultan. Contribuind la însuşirea bazelor generale ale mişcărilor (direcţia precisă, amplitudinea, gradul de încordare şi relaxare, repere temporale- viteză, ritm, tempo-, structura coordinativă, ţinuta specifică), aceste exerciţii trebuie realizate şi executate cu cea mai mare precizie. Exerciţiile de dezvoltare fizică generală pot fi executate şi la unele aparate precum: scara fixă, banca de gimnastică( simplă sau cu cărucior mobil), bara de balet, etc.3. Exerciţii aplicative sunt cele folosite în fiecare zi precum: mersul, alergarea, săritură, aruncare, prindere(nespecifice gimnasticii) şi căţărare, escaladare, târâre, transport de greutăţi, echilibru(specifice gimnasticii).4. Exerciţii acrobatice sunt exerciţiile executate individual, în doi şi în grup(piramide), şi au un caracter static sau dinamic. De asemenea aceste exerciţii dinamice pot fi executate şi la unele aparate speciale precum: plasa elastică, roata acrobatică, trambulina elastică, bascula, taruşca, etc. Aceste exerciţii acrobatice au rolul de a dezvolta coordonarea generală şi fină a mişcărilor, simţul chinestezic, orientarea în spaţiu, aprecierea distanţei, echilibrul, coordonarea organismului în condiţii neobişnuite, precum şi unele trăsături ale personalităţii( curaj, dârzenie, etc.)5. Exerciţiile de gimnastică ritmică sunt exerciţii executate individual sau în ansamblu, liber saui cu obiecte portative ca: mingi, panglici, cercuri, corzi, eşarfe, măciuci. Exerciţiile au caracter de dans deoarece se execută pe muzică şi contribuie prin aceasta la dezvoltarea simţului şi educaţiei muzicale şi estetice. Aceste exerciţii constau din: elmente de echilibru, val, săltări şi sărituri, întoarceri, piruete(libere sau cu obiectul mânuit). Dezvoltă spiritul de creativitate datorită posibilităţilor infinite de legare a elementelor, atât a celor ce execută cât şi a profesorilor şi antrenorilor.6. Exerciţii de gimnastică artistică sunt execiţiile executate la aparatele de gimnastică, feminin(sărituri, paralele, bârnă, sol), masculin( sol, cal cu mânere, inele, sărituri, paralele, bară fixă), şi constau din poziţii, mişcări de elan, balans şi forţă executate cu o tehnică bine determinată, fiind în acelaşi timp şi probe de concurs.7. Exerciţii de sport aerobic sunt exerciţii compuse din: paşi specifici, mişcări de forţă, de echilibru, de coordonare şi viteză în regim de complexitate, executate pe muzică, individual, duo, trio,şi ansamblu.

3

Page 4: 131829871 Gimnastica PDF

8. E xerciţii la trambulina elastică(trampoline) sunt exerciţii compuse din sărituri acrobatice simple sau complexe, cu rotaţii multiple în jurul axelor corpului(numărul acestor rotaţii stabilesc dificultatea acestor exerciţii).

TERMINOLOGIA GIMNASTICII

Definiţia, scopul şi evoluţia terminologiei gimnasticii

Terminologia gimnasticii cuprinde totalitatea termenilor folosiţi pentru denumirea poziţiilor, mişcărilor şi exerciţiilor caracteristice acestei ramuri sportive.Scopul terminologiei gimnasticii îl reprezintă înţelegerea corectă a conţinutului exprimat. Conţinutul gimnasticii se modifică permanent( apar elemente şi combinaţii noi), în acelaşi timp modificându-se şi termenii folosiţi, ediţia din 1974 a „Terminologiei gimnasticii” lucrare srisă de Adina Stroescu şi Robert Podlaha, fiind una din cele mai complete.

Cerinţele fundamentale ale terminologiei

1. Să respecte particularităţile de limbă.2. Să fie precisă, clară şi concisă.3. Să fie ştiinţifică pentru a putea fi mijloc de comunicare internaţională(descifrarea şi descrierea exerciţiilor, înţelegerea codului de punctaj necesită un limbaj comun, accesibil tuturor).

4

Page 5: 131829871 Gimnastica PDF

Anexă la Cursul Nr. 1

G. DE BAZĂ G. DE PERFORMANŢĂG. APLICATĂ ÎN ALTE DOMENII

G. ORGANIZATORICĂ G. ARTISTICĂ M şi F G. PROFILACTICĂG. PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ G. RITMICĂ F G. RECUPERATORIEG. APLICATIVĂ G. ACROBATICĂ M şi F G. ALTOR SPORTURI

G. AEROBICĂ M şi FTRAMPOLINE M şi FG. F. A. (gimnastica pentru toţi)

GIMNASTICA

AGENDĂG = gimnasticăM = masculinF = feminin

5

Page 6: 131829871 Gimnastica PDF

C URSUL NR. 2

GIMNASTICA DE BA ZĂ

1. DEFINIŢIE, CARACTERISTICI, OBIECTIVE, SARCINIGimnastica de bază este ramura gimnasticii ce operează cu un sistem de exerciţii naturale şi special concepute, cu grad mare de accesibilitate, aplicabilitate, şi adaptabilitate pentru toate vîrstele, gradele de pregătire ori condiţiile materiale în care se exersează.Caracteristici :1. Are un conţinut variat şi bogat, compus din mişcări naturale şi speciale (special create în funcţie de scopul urmărit);2. Este o ramură necompetiţională;3. Are un grad ridicat de adresabilitate, adaptabilitate şi accesibilitate;4. Permite localizarea precisă a acţiunilor şi prelucrarea analitică a musculaturii şi a articulaţiilor;5. Influenţă selectivă asupra grupelor musculare, a segmentelor şi a articulaţiilor;6. Necesită dotări şi condiţii materiale minime;7. Are efecte multiple asupra : capacităţii de efort, marile funcţiuni, aspectul segmentelor şi al întregului corp;8. Influenţează benefic starea de sănătate fizică şi psihică formând deprinderi de igienă, comportament adecvat şi disciplină.Obiective : 1. Dezvoltare fizică corectă şi armonioasă;2. Întărirea şi menţinerea stării de sănătate;3. Dezvoltarea calităţilor şi deprinderilor motrice de bază şi aplicative, formarea deprinderilor de organizare structurală a activităţilor de educaţie fizică şi sport;4. Dezvoltarea marilor funcţii şi menţinerea la indici superiori;5. Asigurarea bazei fizice şi motrice, necesare practicării altor ramuri sportive, activităţi profesionale şi sociale;6. Formarea deprinderilor de practicare sistematică şi independentă a exerciţiilor de gimnastică;7. Recuperarea şi refacerea în perioada de convalescenţă;8. Dezvoltarea unor componente ale personalităţii precum: perseverenţa capacitatea de execuţie, autoconducere şi autocontrol, colegialitate, sociabilitate, principialitate, colegialitate, altruism, prietenie etc.

6

Page 7: 131829871 Gimnastica PDF

Sarcini : 1. Creşterea indicilor calităţilor motrice(V,Î,F,R,M-S);2. Perfecţionarea capacităţii de coordonare a acţiunilor;3. Dezvoltarea şi menţinerea capacităţii de efort;4. Formarea şi dezvoltarea simţului chinestezic, al orientării în spaţiu şi aprecierii distanţei, al ritmului şi tempoului, al echilibrului şi a gradului de amplitudine, al gradului de încordare şi relaxare; 5. Prelucrarea selectivă şi analitică a grupelor musculare a articulaţiilor şi a segmentelor; 6. Prevenirea şi reducerea unor atitudini deficiente; 7. Formarea ţinutei corecte şi menţinerea la nivel ridicat a condiţiei fizice, atât la copii cât şi la persoanele de vârsta a III-a; 8. Formarea deprinderilor ajutătoare altor ramuri sportive.2. SISTEMATIZAREA GIMNASTICII DE BAZĂA. Gimnastica organizatorică-este partea G.de B. care formează capacitatea de organizare şi conducere a colectivelor, de autoorganizare şi autoconducere..B. Gimnastica pentru dezvoltare fizică-este partea G.de B. cu cel mai bogat şi variat conţinut, accesibil şi adaptabil la orice nivel de pregătire, vârstă, sex, scop şi condiţii materiale.C. Gimnastica aplicativă - este partea G. de B. prin care executanţii sunt pregătiţi pentru rezolvarea unor situaţii concrete din viaţă.3. MIJLOACELE GIMNASTICII DE BAZĂ3.1.MIJLOACELE GIMNASTICII ORGANIZATORICE3.1.1.EXERCIŢII DE FRONT ŞI FORMAŢIISarcini : au largă aplicabilitate în lecţiile şi programele de gimnastică, diferite ramuri sportive şi spectacole sportive la începutul şi sfârşitul marilor competiţii(J.O., C.M., J.M.U. etc.); milloace importante pentru organizarea colectivelor; introducerea în activitatea specifică gimnasticii; disciplinarea colectivului; captarea atenţiei; dezvoltarea orientării în spaţiuşi apreciere a distanţei; utilizarea judicioasă a spaţiului de lucru şi a economisirii timpului prin folosirea exerciţiilor selective şi analitice; educarea atenţiei, prezenţa de spirit, concentrarea, siguranţa şi sincronizarea mişcărilor; formarea capacităţii de organizare şi conducere a colectivului, de autoorganizare şi autoconducere.Indicaţii metodice – În predarea exerciţiilor de F.şi F.e necesar a se respecta următoarele: denumiri corecte; precise şi unitare a formaţiilor, acţiunilor şi comenzilor; la executarea comenzilor se va urmări: precizia, sincronizarea, ţinuta corectă; exerciţiile vor fi accesibile; se desfăşoară la comandă.Comanda – expresie verbală la modul imperativ, prin care sunt anunţate acţiunile şi exerciţiile ce urmează a fi efectuate.Formată din două părţi:

7

Page 8: 131829871 Gimnastica PDF

a. partea prevestitoare- reprezintă anunţarea acţiunii ce va trebui să fie executată.b. partea săvârşitoare(executivă) – ce este de obicei un cuvânt, rostit scurt, precis, ce declanşează execuţia propriu-zisă.Unele comenzi sunt aceleaşi pentru acţiuni de acelaşi tip precum : „luat” pentru poziţii(a unui segment, mai multe segmente sau întregul corp), sau „marş” pentru deplasări(fie mers, alergare, săritură ori altă acţiune ce implică deplasarea). Între cele două părţi se face o scurtă pauză pentru captarea atenţiei colectivului. În cazul greşelilor de execuţie sau de exprimare se foloseşte expresia „ La loc comanda”, şi se reia în întregime comanda iniţială.TERMENI DE BAZĂ: Formaţia–modul de dispunere a executanţilor în vederea executării acţiunilor colective.Tipuri de formaţii: A. De adunare(în linie pe 1,2, „n”rânduri,unghi,careu, semicerc, cerc, grup) B. De deplasare(coloană-şir câte 1, 2, „n”).C. De lucru(coloană de gimnastică câte 3,4, „n” pe mijlocul sălii, în şah, în trepte, în cocor(închis-deschis), în cerc, în semicerc, grup).

Formaţiile semicerc, cerc şi grup au dublă utilizare atât ca formaţii de adunare cât şi de lucru. Formaţiile enumerate anterior se folosesc pentru organizarea colectivului în vederea exersării şi pregătirea organismului pentru efort(încălzirea aparatului locomotor). Aceste formaţii se pot alcătui de pe loc(din linie ori din coloană), şi din deplasare(diferite variante de mers, alergare, sărituri, etc.).

Componentele formaţiei :

1. Frontul - direcţia spre care sunt orientaţi componenţii formaţiei cu faţa.2. Flancul - reprezintă extremitatea formaţiei(stângă sau dreaptă).3. Lăţimea-spaţiul dintre flancul drept şi flancul stâng(e egală cu numărul de şiruri).4.Rândul(linia)-dispunerea executanţilor umăr lângă umăr, pe linia frontului.5. Adâncimea-spaţiul cuprins între prima şi ultima linie.6. Coloana(şirul)-dispunerea executanţilor unul înpoia celuilalt.7. Intervalul-spaţiul dintre doi executanţi pe linia frontului(a umerilor).8. Distanţa-spaţiul cuprins între doi executanţi aflaţi în coloană(şir).

8

Page 9: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 3

3. EXERCIŢII DE FRONT ŞI FORMAŢII

A. ACŢIUNI PE ŞI DE PE LOC :- stând controlat- repaus

- alinierea - numărătoarea, raportul - întoarceri pe loc - ruperi de rânduri(cu şi fără oprire) - deplasarea formaţiei pe distanţe scurte - acţiuni complexe

ACŢIUNILE PE ŞI DE PE LOC, se execută uzual la începutul şi sfârşitul lecţiilor de educaţie fizică şi sport, activităţi sportive, antrenament etc., dar şi ori de câte ori e necesară reorganizarea colectivelor în alte formaţii de lucru, atenţionarea şi disciplinarea colectivului.

3 .1. Stând controlat -e o poziţie derivată din poziţia „stînd”, caracterizată prin: călcâiele apropiate(lipite), abdomenul supt, spatele drept, capul sus, braţele jos întinse, palmele întinse cu degetele mijlocii lipite pe linia mediană a coapselor, corpul uşor înclinat înainte.

COMANDA pentru „Stând controlat” este : „ DREPŢI ! ”

3 .2.Repaus -e o poziţie de aşteptare opusă stândului controlat şi are următoarele forme:- repausul mic-greutatea pe piciorul stâng, piciorul drept oblic înainte uşor îndoit, spatele şi braţele relaxate. Se execută în formaţii dispuse în linie şi formaţii restrânse- repausul mare-picioarele uşor depărtate, greutatea repartizată egal, spatele şi braţele relaxate, mâinile încrucişate la spate. Se execută în formaţie de şir, şi formaţiile în care distanţele şi intervalele sunt mărite; repaus cu ruperea rândurilor şi părăsirea formaţiei.

COMANDA pentru „Repaus” : „Pe loc....... repaus !”„În repaus rupeţi rîndurile.......marş !”

9

Page 10: 131829871 Gimnastica PDF

3 .3.Alinerea - e acţiunea de pe loc prin care executanţii sânt ordonaţi într-o formaţie corespunzătoare comenzii, mărind sau micşorând distanţele sau intervalele.Alinierea se face în: a. în linie-spre dreapta(cea mai des folosită), stânga, centru,flancuri) b. în coloană - şir(formaţie de deplasare) - de gimnastică(formaţie de lucru)a.Alinierea în linie, are următoarele forme:- în ordine strânsă – intervalul între executanţi e mic, capul întors conform comenzii, braţele uşor rotunjite(se ating coatele);- la jumătate de braţ – braţul drept /stâng(conform comenzii), este îndoit cu mâna pe şold şi capul întors spre direcţia comandată;- la o lungime de braţ -braţul drept / stâng(conform comenzii), este întins lateral, mâna fiind aşezată pe umărul celui din dreapta / stânga şi capul întors în aceeaşi parte. -la două lungimi de braţe - braţele întinse lateral, degetele mijlocii se ating;

b. Alinierea în coloană(şir) – se realizează întinzând braţul drept înainte şi aşezând mâna pe umărul celui din faţă(formaţie de deplasare)

c. Alinierea în coloană de gimnastică ( formaţie de lucru ) – se realizează atât pe rând cât şi pe şir, primele din formaţia respectivă;

COMANDA pentru „Aliniere”, în linie :1. „V-aliniaţi !” (spre dreapta)2. Spre(stânga, centru, flancuri)...... „V-aliniaţi !”3. Spre(dr-st, centru, flancuri) la jumătate de braţ-„V-aliniaţi!”4. Spre(dr-st, centru, flancuri) la 2 lungimi de braţe „V-aliniaţi!”

COMANDA pentru „Aliniere” în şir : „V-aliniaţi!”

3 .4.Numărătoarea – acţiunea de cunoaştere a colectivului ca efectiv şi ca ordine în formaţie prin atribuirea unui număr de ordine, în vederea organizării şi alcătuirii formaţiilor necesare realizării sarcinilor lecţiei. Ea poate fi : „În continuare câte 1, 2, 3...n, număraţi!”, prin care se află numărul de executanţi şi felul cum îi organizăm în funcţie de solicitările temelor. Se face dinspre dreapta / stânga/ / flancuri spre centru şi invers, într.o formaţie în linie sau coloană(conform comenzii). În şir numărătoarea se face în adâncime, iar în coloană de gimnastică numărătoarea pe linie ne arată numărul şirurilor, iar cea pe şir ne arată numărul liniilor(rândurilor).

10

Page 11: 131829871 Gimnastica PDF

COMANDA pentru „Numărătoare” :1. „De la dreapta spre stânga(sau stânga spre dreapta)....în contiuare ....număraţi!”2. „De la dreapta spre stânga(sau stânga spre dreapta), câte 1,2,3....n.....număraţi!”3. „Dinspre flancuri spre centru(sau centru spre flancuri)..în continuare număraţi!”4. „Dinspre flancuri spre centru(sau centru spre flancuri)..în continuare câte 1,2,3...n număraţi!”

3 .5.RAPORTUL :- enunţ rostit de elevul de servici prin care profesorul este informat la începutul lecţiei despre starea colectivului(efectiv, scutiţi, echipament, teme, sarcini trasate, materiale sportive etc..)COMANDA pentru „ RAPORT”:1. „În linie pe ... n ..rânduri......adunarea!”2. „V-aliniaţi!”3. „Drepţi!”4. „De la dreapta spre stânga în continuare..........număraţi!”5. „Clasă / grupă pentru raport...................................drepţi!”

3.6. Î ntoarcerile pe loc sunt acţiunile prin care se schimbă formaţia (din linie în coloană şi invers) sau frontul. Pentru întoarcerile de pe loc sunt necesari doi (2) timpi astfel:-se execută o întoarcere (conform comenzii) pe călciul piciorului din partea întoarcerii şi vîrful celuilalt picior (la timpul 1) şi apoi apropierea picioarelor (timpul 2).• De pe loc se pot realiza întoarceri spre: dreapta (90°)

stânga (90°) stânga-mprejur (180°) jumătate la dreapta (45°) jumătate la stânga (45°)

• COMENZI utilizate pentru întoarcerile de pe loc :-la dreap...ta! la stân...ga!-jumătate la dreap...ta! jumătate la stân...ga!-la stânga- mpre...jur!

3 .7.Ruperile de rânduri sunt acţiuni de pe loc prin care se desfac şi refac rapid formaţii, conform comenzilor.Ruperile de rânduri se utilizează pentru dezvoltarea orientării în spaţiu, captarea atenţiei şi asigurarea unui nivel emoţional corespunzător pentru realizarea sarcinilor lecţiei respective.

11

Page 12: 131829871 Gimnastica PDF

Ruperile de rânduri pot fi: a. cu oprire b. fără oprire

Acestea se realizează la comanda profesorului, care indică succesiv locuri şi aparate din sală sau teren spre care să se alerge; apoi profesorul comandă adunarea într-o formaţie pe care o doreşte.

• COMENZI utilizate pentru ruperile de rânduri:• a. CU OPRIRE

-spre....fuga marş! Drepţi! -spre....fuga marş! Drepţi!

b. FĂRĂ OPRIRE-spre...fuga marş! spre...fuga marş!

3 .8.Deplasarea formaţiei pe distanţe scurte: este o acţiune prin care se aranjează colectivul pentru utilizarea cât mai bună a spaţiului disponibil. Această acţiune se regăseşte în practică cel mai frecvent alături de alte acţiuni cum ar fi: alinierea şi întoarcerile.Deplasarea formaţiei (de obicei în linie sau şir) se poate efectua spre înainte, înapoi şi lateral ( dreapta sau stânga). Deplasările spre înainte şi înapoi pot fi efectuate cu paşi succesivi sau cu paşi adăugaţi, iar deplasările laterale se realizează prin paşi adăugaţi. • COMENZI utilizate pentru deplasările pe distanţe scurte:

…n......paşi înainte (înapoi)....marş!…n…paşi spre dreapta(stânga)…marş!

3.9. Acţiunile complexe sunt combinaţii între diferite întoarceri de pe loc şi deplasări pe distanţe scurte în care sunt introduse şi diferite teme ritmice. Acţiunile complexe se predau prin metoda fragmentat- imitativă, pe timpii componenţi. Ele pot avea o structură de 8, 16, 32 timpi. Cele mai frecvente sunt cele de 8 şi 16 timpi. Structura acţiunilor complexe este de obicei simetrică pentru dreapta, stânga, înainte sau înapoi, simetria nefiind însă obligatorie.

• COMENZI utilizate pentru acţiuni complexe:

-Cu acţiunea indicată.... marş!

12

Page 13: 131829871 Gimnastica PDF

EXEMPLE:

Acţiune complexă în 8 timpi:1-2 un pas înainte; 3-4 întoarcere la dreapta cu bătaie din palme pe fiecare timp;5-6 pas lateral dreapta;7-8 întoarcere la stânga cu bătaie din palme pe fiecare timp;Acţiune complexă în 16 timpi:1-2 întoarcere stânga-mprejur;3-4 pas înaint cu bătaie din palme pe fiecare timp;5-6 întoarcere la stânga;7-8 pas spre stânga cu bătaie din palme pe fiecare timp;1-2 întoarcere stânga-mprejur;3-4 pas spre dreapta cu bătaie din palme pe fiecare timp;5-6 întoarcere la dreapta;7-8 pas înainte cu bătaie din palme pe fiecare timp.

13

Page 14: 131829871 Gimnastica PDF

EXERCIŢII DE FRONT ŞI FORMAŢII

ACŢIUNI PE ŞIDE PE LOC

ACŢIUNI DIN DEPLASARE ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRIDE FORMAŢII

- Stând controlat;- Repaus;- Alinierea- Numărătoarea;- Raportul;- Întoarceri pe loc;- Ruperi de rânduri;- Deplasarea formaţiei pe distanţe scurte;- Acţiuni complexe.

- Pornire, oprire;- Oprire cu schimbarea frontului;- Trecere de la mers la alergare şi invers;- Întoarceri din deplasare;- Ocoliri;- Desfaceri şi contopiri;- Deplasări în figuri;- Treceri dintr-o coloană în mai multe coloane şi invers.

De pe loc:

- Trecere din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduri - Formarea coloanei de gimnastică „câte n în arc de cerc, trepte, cocor”;

Din deplasare:

- „Câte n pe mijloc”, „şah”, şi contopire

14

Page 15: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 4

B. ACŢIUNI DIN DEPLASARE

4 .1 Deplasarea este reprezentată de mişcarea executanţilor într-un spaţiu dat, prin mers, alergare, săltări şi sărituri simple ori variantele acestora.

4 .2 Pornirea este acţiunea de început a unei deplasări.• COMENZI utilizate pentru pornire:

- Înainte............marş! pornirea întotdeauna cu piciorul stâng. - Cu ocolire spre dreapta/stânga… marş!

4 .3 Oprirea este o acţiune din deplasare care reprezintă încetarea acesteia. Forme: a. Oprire simplă; b. Oprire cu schimbarea frontului• COMENZI utilizate pentru oprire:-Atenţie.....stai!-Atenţie la stânga/dreapta/stânga-mprejur/la front.....stai!Oprirea simplă se execută în doi timpi. Comanda „stai!”se dă pe piciorul drept, după care se mai efectuează un pas înainte cu piciorul stâng (t 1) şi apropierea piciorului drept (t 2).Oprirea cu faţa la front este compusă dintr-o oprire şi o întoarcere (la stânga, la dreapta, la stânga-mprejur, cu faţa la profesor). Oprirea cu faţa la front se efectuează în 4 timpi, din care la 1-2 se execută oprirea şi la 3-4 întoarcerea, corespunzător comenzii.

4 .4 Trecere de la mers la alergare şi de la alergare la mers : este acţiunea prin care se schimbă modalitatea de deplasare (mers, alergare). Această acţiune face parte din grupa acţiunilor din deplasare.• COMENZI utilizate pentru trecerea de la mers la alergare şi de la alergare la mers:• a) Trecere de la mers la alergare se execută comanda:- Pas alergător.......marş!Trecerea de la mers la alergare este o acţiune din deplasare şi se efectuează într-un timp. Comanda executivă MARŞ! se dă pe piciorul stâng, după care se mai efectuează încă un pas cu piciorul drept (t 1) şi se începe alergarea cu piciorul stâng.La începerea alergării se reia numărătoarea de la 1, imprimându-se un tempo adecvat acesteia. Dacă se lucrează pe muzică, comanda executivă MARŞ! se dă la sfârşitul frazei muzicale, astfel încât după efectuarea pasului necesar (cu piciorul drept), să se înceapă alergarea pe o nouă frază, altă piesă muzicală, adecvată.

15

Page 16: 131829871 Gimnastica PDF

• b) Trecere de la alergare la mers se execută la comanda:La pas.......marş! Trecerea de la alergare la mers este o acţiune din deplasare şi se efectuează în doi timpi. Comanda executivă Marş! se dă pe piciorul drept, după care, în timp ce se reduce viteza de alergare, se efectuează un pas de alergare cu stângul (t1) şi încă un pas cu dreptul (t2) şi se începe mersul cadenţat cu piciorul stâng.La începerea mersului se reia numărătoarea de la 1, imprimându-se un tempo adecvat acestuia. Dacă se lucrează pe muzică, comanda executivă MARŞ! se dă la sfârşitul frazei muzicale astfel încât după efectuarea paşilor necesari (cu piciorul stâng şi drept), să se înceapă mersul pe o nouă frază, altă piesă muzicală, adecvată.

4 .6 Schimbarea direcţiei şi a sensului: a. Întoarceri din deplasare Întoarcerile din deplasare constituie modalităţi rapide de schimbare a sensului de deplasare şi fac parte din grupa acţiunilor din deplasare. Ele se utilizează cu succes la dezvoltarea orientării în spaţiu, educarea atenţiei şi obişnuirea lucrului în colectiv.Întoarcerile din deplasare se execută din mers şi alergare ori variante ale acestora. Ele pot fi:• Întoarceril e din deplasare: 1. la stânga(90º);2. la dreapta; (90º);3. la stânga-mprejur (180°).De asemenea, similar cu întoarcerile pe loc, întoarcerile din deplasare pot fi şi de 45° (jumătăţi), utilizate mai frecvent în cadrul deplasărilor în figuri.

4 .6.1 Întoarceri din mers: • Întoarcerea la stânga se realizează la comanda: La stânga...marş!Comanda executivă se dă pe piciorul stâng, după care se mai execută un pas cu dreptul simultan cu întoarcerea de 90° spre stânga, pe pingeaua piciorului drept. Se porneşte în direcţie opusă cu piciorul stâng, numărându-se de la 1.Dacă se lucrează pe muzică, comanda executivă marş! se dă la sfârşitul frazei muzicale astfel încât după efectuarea pasului necesar să se înceapă mersul pe o nouă frază muzicală.• Întoarcerea la dreapta se realizează la comanda: la dreapta...marş!Execuţia este la fel cu cea spre stânga, doar partea spre care se face întoarcerea este diferită.• Întoarcerea la stânga-mp rejur (180°) se execută la comanda: la stânga-mperjur....marş!Comanda executivă se dă pe piciorul drept, după care se execută un pas cu piciorul stâng (t 1), apoi un pas cu dreptul simultan

16

Page 17: 131829871 Gimnastica PDF

cu întoarcerea de 180° (t 2), schimbându-se astfel sensul fără a întrerupe mersul. Se porneşte cu stângul şi numărătoarea de la 1.Dacă se lucrează pe muzică, comanda executivă marş! se dă la sfârşitul frazei muzicale, astfel încât după efectuarea paşilor necesari şi a întoarcerii, să se înceapă mersul pe o nouă frază muzicală.4 .6.2 Întoarceri din alergare: • Pentru întoarcerile la stânga, la dreapta, la stânga-mprejur din alergare(normală sau variantă), se utilizează aceleaşi comenzi ca la întoarcerile din mers, respectiv: la stânga...marş!, la dreapta...marş!, la stânga-mprejur...marş.

• Modul de execuţie pentru întoarcerile la stânga şi la dreapta este identic cu cel din cazul întoarcerilor din mers ( diferă doar modul de deplasare). • Întoarcerea la stânga-mprejur din alergare se execută în 4 timpi. Comanda „Marş” se dă pe piciorul drept, după care urmează patru paşi alergători pe loc, simultan cu întoarcerea de 180° spre stânga. Se reia alergarea în sens opus, începând cu piciorul stâng şi numărătoarea de la 1.• Dacă se lucrează pe muzică, comanda executivă „Marş” se dă la sfârşitul primei părţi a frazei muzicale, astfel încât după efectuarea paşilor necesari şi a întoarcerii să se înceapă alergarea în sensul comandat, pe o nouă frază muzicală.b) Ocoliri:• Ocolirile sunt acţiuni utilizate foarte frecvent pentru schimbarea direcţiei sau sensului printr-o deplasare pe arc de cerc. Ele fac parte din grupa acţiunilor din deplasare şi dezvoltă orientarea în spaţiu, educă atenţia, măresc atractivitatea lecţiei şi produc obişnuirea lucrului în colectiv.• Ocolirile se execută din mers, alergare, săltări, sărituri ori variante ale acestora. Ele pot fi:

Ocoliri - la stânga (90°); - la dreapta (90°); - la stânga-mprejur (180°).

De asemenea, similar cu întoarcerile din deplasare, ocolirile pot fi şi de 45° (jumătăţi), utilizate mai frecvent în cadrul deplasărilor în figuri.• Comenzile utilizate sunt:

„Ocolire la dreapta.. „marş!”„Ocolire la stânga... „marş”„Ocolire la stânga-mprejur... „marş!”

Conform comenzii („Ocolire la dreapta... „marş!”, „Ocolire la stânga... „marş!”) se realizează o trecere de pe o latură pe alta a sălii prin deplasare (mers, alergare sau variante ale acestora) pe un arc de cerc, rotunjindu-se

17

Page 18: 131829871 Gimnastica PDF

astfel colţurile. În cazul ocolirilor la stânga-mprejur, arcul pe care se face deplasarea este mic (egal cu lăţimea umerilor), ocolirea fiind de 180°, păstrându-se astfel aceeasi latură a sălii.

CURSUL NR. 5

18

Page 19: 131829871 Gimnastica PDF

C. ALCĂTUIRI ŞI SCHIMBĂRI DE FORMAŢII( a . de pe loc; b . din deplasare)

5.a. DE PE LOC: (5.1 – Din linie; 5.2 – Din coloană-şir)

5.1 - Din linie

Trecere din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduriTrecerile din linie pe un rând în linie pe 2 şi 3 rânduri se pt realiza în 2, 3 sau 4 timpi. Indiferent dacă urmează a se realiza trecerea pe 2 sau 3 rânduri, este absolut necesar ca înainte de comanda pentru schimbarea formaţiei, să se realizeze alinierea şi numărătoarea câte 2 sau câte 3, în funcţie de formaţia care urmează a fi realizată. Această numărătoare se face în mod obişnuit de la dreapta spre stânga; se poate întâlni şi numărătoare de la stânga spre dreapta, realizarea formaţiilor petrecându-se cu flancul stâng bază.

• Trecerea din linie pe un rând în linie pe două rânduri :-se numără câte doi ( „de la dreapta spre stânga...număraţi!”)-se dă pentru schimbare una din comenzile: „din linie pe un rând în linie pe două rânduri, în doi timpi marş!”„din linie pe un rând în linie pe două rânduri, în trei timpi marş!” „din linie pe un rând în linie pe două rânduri, în patru timpi marş!”-numărul doi se deplasează în faţa numărului unu prin:„pas oblic înainte, cu piciorul drept(1) şi apropierea piciorului stâng(2)„pas înai cu piciorul stâng(1), pas lateral cu piciorul drept(2), apropierea picioarelor(3)”„pas înainte cu piciorul stâng(1), apropierea picioarelor(2), pas lateral în faţa numerelor unu, cu piciorul drept(3), apropierea picioarelor(4).

• Trecere din linie pe un rând în linie pe trei rânduri : -se numără câte trei („de la dreapta spre stânga, câte trei...

număraţi”)-se dă pentru schimbare una din comenzile:„din linie pe un rând în linie pe trei rânduri, în doi timpi, marş”„din linie pe un rând în linie pe trei rânduri, în trei timpi, marş”„din linie pe un rând în linie pe trei rânduri, în patru timpi, marş”-nr. 2 rămâne pe loc, iar nr. 1 şi 3 se deplasează în faţa şi spatele numărului 2 prin:

19

Page 20: 131829871 Gimnastica PDF

• „pas oblic înainte (numărul 1 ) şi pas oblic înapoi (numărul 3), cu piciorul stâng , respectiv drept (T1) şi apropierea piciorului drept, respectiv stâng (T2);”

• „numărul 1-pas înainte cu piciorul drept (T1), pas lateral cu piciorul stâng (T2), apropierea picioarelor (T3); - numărul 3 –pas înapoi cu piciorul stâng (T1), pas lateral cu

piciorul drept (T2), apropierea picioarelor (T3)”• „numărul 1 –pas înainte cu piciorul drept (1), apropierea

picioarelor(2), pas lateral stânga (3), apropierea picioarelor (4) - numărul 3 –pas înapoi cu piciorul stâng (1), apropierea

picioarelor (2), pas lateral dreapta (3), apropierea picioarelor (4)”

• Trecerea din linie pe două rânduri în linie pe 4 şi pe 6 rânduri Trecerea din linie pe două rânduri în linie pe 4 rânduri se realizează păstrând succesiunea prezentată la trecerea din linie pe un rând în linie pe 3 rânduri. După numărătoarea câte doi, se trece la executarea comenzii: „din linie pe 2 rânduri în linie pe 4 rânduri...marş!”.Pentru realizarea schimbării, numerele 2 se deplasează, cel din prima linie spre înainte, iar cel din linia a II-a spre înapoi. Trecerea se poate executa în 2,3,4 timpi, tehnica fiind aceaşi ca la schimbările din linie pe un rând.Trecerea din linie pe 2 rânduri în linie pe 6 rânduri are două acţiuni, astfel:

A1- depărtarea liniilor, care se realizează la comandă „câte un pas înainte şi înapoi...marş!”

A2- schimbarea propriu-zisă, care se realizează cu aceaşi tehnică ca la trecerea din linie pe un rând în linie pe 3 rânduri, acţiunea executându-se în cadrul fiecărei linii. Comanda pentru această schimbare este: „Din linie pe 2 rânduri în linie pe 6 rânduri...marş!”

• Formarea coloanelor de gimnastică „semicerc”, „cerc”, „câte n prin arc de cerc”, „trepte”, „cocor”

La comanda „din linie, în semicerc...marş!” sau „din linie, în cerc...marş!”, flancurile liniei se deplasează pe arc de cerc, până când se realizează formaţia susţinută de comandă.

• Coloana de gimnastică „câte n prin arc de cerc”

Pentru realizarea acestei coloane, se respectă următoarea succesiune: -se numără câte n (de la dreapta spre stânga câte n număraţi)

-se dă comanda: „din linie pe un rând în coloană de gimnastică câte „n” prin arc de cerc….. marş!”

20

Page 21: 131829871 Gimnastica PDF

-se trece la realizarea schimbării: numărul 1 se întoarce pe loc, cu paşi succesivi, iar celelalte numere se deplasează prin arc de cerc, în dreptul numărului 1.

Coloana de gimnastică în „trepte”

Pentru realizarea acestei coloane, se respectă următoarea succesiune: -se numără câte n (de la dreapta spre stânga câte n număraţi)-se dă comanda: „din linie pe un rând în coloană de gimnastică câte n

în trepte marş”-se trece la realizarea schimbării: numărul 1 rămâne pe loc, celelalte numere se deplasează spre înainte sau înapoi, un număr egal de paşi (sau dublu) cu numărul strigat la numărătoare.

Coloana de gimnastică „cocor”

Pentru realizarea acestei coloane, se respectă următoarea succesiune:-se numără în continuare („de la flancuri spre centru...număraţi!” sau „de la centru spre flancuri...număraţi!”)-se dă comanda: din linie pe un rând în coloană de gimnastică în

cocor...marş!-se trece la realizarea schimbării: numărul 1 rămâne pe loc, celelalte numere se deplasează spre înainte sau înapoi, un număr de paşi egal cu numărul strigat la numărătoare.

• „Cocorul” poate fi închis sau deschis”. Pentru a nu confunda variantele „cocorului” este bine să reţineţi că el seamănă cu litera „V” şi orientarea executanţilor este cea care dă numele variantei formaţiei, astfel:

-la cocorul închis, executanţii sunt orientaţi cu faţa spre înainte şi exteriorul „V-ului”-la cocorul deschis, executanţii sunt orientaţi cu faţa spre înainte şi interiorul „V-ului”

5.2. Din coloană(şir) Schimbările din coloană( şir)pot fi:

a. trecere din coloană câte 1 în coloană câte 2 şi 3 b. trecere din coloană câte 2 în coloană câte 4 şi 6Succesiunea acţiunilor este aceeaşi ca la schimbările din linie, deosebirea constând în deplasarea mai întâi spre dreapta sau stânga (după caz) şi apoi spre înainte sau înapoi(după caz).

21

Page 22: 131829871 Gimnastica PDF

5 .b. DIN DEPLASARE

• Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte n şi invers

Trecerea din coloană câte 1 în coloană câte 2, 3, ..n se execută la comanda: În coloană câte n... marş!Pentru aceste treceri se aplică următoarea succesiune:

-se numără în adâncime câte2, 3, ...n (conform comenzii)-se dă comanda pentru formarea coloanei câte n-se trece la schimbare: numărul 1 micşorează pasul, în timp ce

numărul 2 (sau 3, etc) măresc pasul şi trec în stânga numerelor 1, astfel încât toate grupele de numere strigate conform numărătoriisă ajungă să se deplaseze în linie, umăr lângă umăr şi cu distanţe de un pas între linii (adică în ordine strânsă).Pentru trecerea din coloană cîte”n”, în coloană cîte 1, se dă comanda –„din coloană câte..”n”(2,3,) în coloană cîte 1 marş! Numerele 1 măresc pasul şi celelalte îl micşorează”.

Formarea coloanelor de gimnastică(coloane de lucru)

• Coloana de gimnastică „câte n pe mijloc ” – succesiune:

1. Se numără câte „n” („În adâncime câte „n” număraţi”!);2. Comanda: „Din coloană câte 1 în coloană de gimnastică câte „n” pe mijloc … marş!3. Se trece la realizarea schimbării: grupele de numere „n” se întorc din deplasare spre stânga sau spre dreapta(după caz, în funcţie de sensul de deplasare), iar celelalte grupuri de numere „n” se deplasează după primul grup de „n”, până când întregul efectiv a realizat formaţia cerută prin comandă.• Coloana de gimnastică „şah” - succesiune:1. Se realizează o coloană de gimnastică câte „n”(arc de cerc sau pe mijlocul sălii);2. Se trece la numărătoare(în continuare sau câte „n” pentru linia 1, sau în adâncime în continuare sau câte „n”);3. Se trece la realizarea schimbării( se pot deplasa liniile spre dreapta sau stânga şi coloanele spre înainte sau înapoi.• Coloana de gimnastică „prin desfacere şi contopire” Se realizează prin desfacerea şi contopirea şirurilor în următoarea succesiune:

22

Page 23: 131829871 Gimnastica PDF

- se desface coloana câte 1 în coloană câte doi, apoi coloana câte doi în coloană câte 4 …ş.ş.m.d. până la formarea coloanei cerute prin comandă, numărul şirurilor fiind întotdeauna un număr cu soţ.Pentru alcătuirile şi schimbările de formaţii din deplasare, se pot utiliza variate tipuri de deplasare precum:mers şi variante de mers, alergare şi variante de alergare, paşi de dans, etc.

23

Page 24: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 6

6. MIJLOACELE GIMNASTICII PENTRU DEZVOLTAREA FIZICĂ

6.1 EXERCŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Definiţie: Exerciţiile de dezvoltare fizică generală sunt ansambluri de mişcări naturale ori special concepute în vederea prelucrării musculaturii şi articulaţiilor segmentelor ori ale întregului corp.

6 .2 SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

FELUL ACTIVITĂŢII MUSCULARE: • de forţă• de întindere• de relaxare

F ORMA DE PRACTICARE: • liber• cu partener• cu obiecte portative: baston;

minge medicinală; obiecte clasice pentru gimnastica ritmică; coardă elastică(sandou); extensor; gantere; obiecte neclasice(improvizaţii):

fular, sticle de plastic umplute, etc.• la aparate speciale: banca de gimnastică, băncuţă curbată;

scara fixă; cărucior instalat pe banca de gimnastică; helcometru; aparate de gimnastică.S EGMENTAR : • de braţe; • cap şi gât; Se execută separat, combinate câte două sau • trunchi; mai multe segmente simultan !• picioareDUPĂ INFLUENŢA PE CARE O AU:

24

Page 25: 131829871 Gimnastica PDF

• asupra musculaturii:a. măreşte tonicitatea şi troficitatea;b. analitic: - forţă;

- supleţe.• asupra capacităţii de efort;• asupra articulaţiilor;• formarea ţinutei corecte;• formarea bazelor generale ale mişcări;• dezvoltarea calităţilor motrice;• mărirea capacităţii de efort;• formarea simţurilor speciale;• încălzire.

6.3 REGLAREA EFORTULUI LA EXECUTAREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

schimbarea poziţiei iniţiale• modificarea poziţiei anumitor segmente în raport cu cele care lucrează• modificarea tempoului de execuţie• introducerea de îngreuieri (structură, amplitudine, tempo, planuri).

6.4 EFECTELE EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ:

• realizarea încălzirii generale necesare executării mişcărilor specifice;.• prelucrarea calitativă a musculaturii şi articulaţiilor;• însuşirea bazelor generale ale mişcării;• formarea unei ţinute corecte;• asigurarea suportului fizic pentru îndeplinirea sarcinilor sportive,profesionale ori sociale;• asigurarea confortului fizic şi psihic prin creşterea încrederii în forţele proprii;• atitudine pozitivă faţă de efort.

25

Page 26: 131829871 Gimnastica PDF

6.5 CERINŢE METODICE PENTRU PREDAREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Creşterea treptată a efortului• Alternarea grupelor musculare care lucrează• Alternarea activităţii musculare• Păstrarea importanţei instructive (prin schimbarea capilor de coloane)• Creşterea şi asigurarea atractivităţii (prin lucru cu partener, cu obiecte şi la aparate speciale, introducerea acompaniamentului muzical, a semnelor vizuale ori acustice, a jocurilor şi a întrecerii).

6 .6 DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală reprezintă grupa de exerciţii cu cea mai mare aplicabilitate din toate domeniile. Ele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe precum:• să fie accesibile• să fie adecvate nivelului de pregătire, vârstei şi sexului• să fie concepute într-o ordine logică potrivite fiecărui segment care execută mişcările• să fie simetrice pentru dreapta şi pentru stânga

Exerciţiile de dezvoltare fizică generală:• se compun din mişcări care se pot executa cu fiecare segment în parte, cu două sau mai multe segmente simultan; • calitatea de a fi analitice, le dă şi importanţa mare pe care o au fiind folosite în orice domeniu legat de mişcare:a. pentru păstrarea sănătăţii;b. pentru recuperarea sănătăţii;c. pentru refacerea capacităţilor funcţionale; d. pentru relaxare.• exerciţiile sunt împărţite în timpi; exerciţiile de dezvoltare fizică generală se pot compune din 2, 4, 8, 16, 32 timpi, niciodată fără soţ, deoarece în cazul lucrului pe muzică să poată fi în acord cu frazele muzicale.Pentru descrierea exerciţiilor se foloseşte o terminologie specifică, iar scrierea lor se face prescurtat, astfel:

C = cap Pt = piept

26

Page 27: 131829871 Gimnastica PDF

Gt = gât Sp = spateU = umăr Abd = abdomenB = braţe St = standCt = cot aplec= aplecatPl = palmă înd. = îndoitSd = şold răs. = răsucitTr = trunchi răst = răsturnatM = mână arc. = arcuireP = picior duc = ducereG = genunchi întin. = întindereLb = laba urc. = urcareCc = călcâi spr. = sprijinitCps= coapsă rev. = revenireGb = gambă înt. = întins

Acestea constituie doar câteva exemple mai uzuale. La prescurtările de mai sus se adaugă abrevierile obişnuite din limba română: (stg., dr.)

6 .7 REGULI PENTRU DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Descrierea şi scrierea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală:

• POZIŢIA INIŢIALĂ;• TIMPUL(sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială, la început, şi e multiplu de doi.);• DENUMIREA MIŞCĂRII- e partea cea mai importantă în descriere şi e legată nemijlocit de următoarele părţi ale descrierii precum:• SEGMENTUL CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA;• DIRECŢIA MIŞCĂRII;• POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori e aceeaşi cu cea iniţială).

1. POZIŢIA INIŢIALĂ : este poziţia din care începe mişcarea.Poziţia iniţială poate fi una din poziţiile fundamentale( stând, pe genunchi, aşezat, culcat, sprijin, atârnat) sau derivatele lor. Atunci când poziţia iniţială e mai complexă, descrierea exerciţiului începe cu reazemul şi se continuă cu celelalte segmente ale corpului. Exemplu: P.I.- pe genunchi pe călcâie aşezat, trunchiul îndoit înainte, braţele întinse, palmele pe sol (Pe G pe Cc aşez., Tr înd. înai., B.înt., Pl. pe sol).Fiecare poziţie fundamentală poate avea nenumărate derivate, rezultate din schimbări ale poziţiilor picioarelor, braţelor, trunchiului sau a capului,

27

Page 28: 131829871 Gimnastica PDF

precum şi din sprijinul ce poate fi: pe toată talpa, pe vârfuri, pe ambele picioare sau pe un picior.CARACTERISTICILE ŞI ROLUL POZIŢIEI INIŢIALE:• Să fie comodă;• Să fie stabilă;• Să favorizeze şi să permită execuţia corectă a mişcării(cu gradul de încordare/ relaxare cerut, cu precizia şi amplitudinea, necesară, pe direcţia şi cu tempoul indicat;• Să uşureze efectuarea mişcării;• Să îngreuieze efectuarea mişcării;• Să permită continuarea mişcării(poziţia finală e de foarte multe ori poziţia iniţială).Exemple de poziţii iniţiale si sau finale: stând, stând depărtat cu braţele lateral, stând pe genunchi cu mâinile pe şold, aşezat depărtat cu braţele lateral, culcat ventral cu mâinile la ceafă, atârnat la bară fixă, inele, sprijin la cal cu mânere, paralele, etc.

EXEMPLE DE DESCRIERE A EXERCIŢIILOR DE DEZVOLTARE FZICĂ GENERALĂ

EX. 1 P.I. - ST;

1 – ridic. B prin înai. sus;2 – rev.;3 – ridic. B prin lat. sus,4 – rev.

EX.2 P.I. - PE GENUNCHIUL DREPT CU PICIORUL STÂNG ÎNTINS LATERAL, PE VÂRF SPRIJINIT, BRAŢELE SUS;

1 – îndoirea trunchiului spre stânga;2 – arcuire;3 – arcuire;4 – revenire;5 – îndoire răsucită spre stânga;6 – arcuire:7 – arcuire;8 – revenire.

28

Page 29: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 7

BAZELE GENERALE ALE MIŞCĂRILOR

7 .1 DEFINIŢIE Bazele generale sunt atribute ale mişcărilor, care la nivel optim asigură executarea acestora în conformitate cu cerinţele specifice oricărei mişcări voluntare elaborate. Acestea sunt: a. direcţie precisă;b. amplitudine;c. grad de încordare şi relaxare;

d. repere temporale (viteză, ritm, şi tempo);e. structura coordinativă;f. ţinută specifică.

a. Direcţia precisă: este atributul poziţiilor sau mişcărilor segmentelor şi ale întregului corp ce asigură relaţia spaţială a acestora cu repere exterioare lor. Se face referire la precizia direcţiei atât când este vorba despre acţiuni statice (poziţii: înainte, sus, lateral), cât şi la cele dinamice (mişcări: ridicări, coborâri, rotări, balansări).

b. Amplitudinea: grad maxim de libertate permis unor segmente articulate. Frecvent optimă amplitudinea asigură deschiderea necesară execuţiei corecte şi estetice. Ea are două accepţiuni:1. referitoare la unghiuri (ca atribut al supleţei musculare şi mobilităţii articulare);2. referitoare la traiectorie ( atribuit forţei care determină înălţimea şi lungimea traiectoriei).Efectele amplitudinii asupra mişcărilor:

• contribuie la dezvoltarea forţei şi elasticităţii musculare;• localizează efortul;• condiţionează eficienţa şi precizia mişcărilor;• asigură corectitudine tehnică;• asigură execuţie estetică.

c. Gradul de încordare şi relaxare: reprezintă nivelul tonusului muscular în timpul realizării unor poziţii sau mişcări ale segmentelor şi ale întregului corp, determinând consumul de energie.

29

Page 30: 131829871 Gimnastica PDF

Un anumit grad de încordare produce o anumită mişcare. Încordarea grupelor musculare care determină mişcarea produc relaxarea altora care nu participă la realizarea ei. Efectele gradului de încordare şi relaxare:• dezvoltă capacitatea de rezistenţă.• dezvoltă capacitatea de autocontrol.• determină corectitudinea tehnică.• determină economie de energie.• asigură eficienţă crescută.

d. Reperele temporale:• sunt atribute ale mişcărilor aflate în corelaţie cu timpul care determină durata acestora;• acestea sunt reprezentate de: viteza de execuţie, repetiţie, deplasare, reacţie, ritm şi tempo.Ritmul de execuţie a acţiunilor motrice este succesiunea temporală repetată a părţilor lor componente.Tempoul este frecvenţa acţiunilor motrice pe unitatea de timp (de exemplu: lento, adagio, allegro, presto, ş.a. ce au corespondenţă în mişcări lente, moderate şi rapide).

e. Structura coordinativă: este atributul mişcării ce solicită capacitatea sistemului neuromuscular de coordonare a segmentelor în timp, spaţiu, cu viteze şi grade diferite de încordare.O structură coordinativă presupune efectuarea de mişcări simetrice şi asimetrice, în acelaşi plan sau în planuri diferite cu două sau mai multe segmente cu viteze şi tempo-uri diferite.

d. Ţinuta specifică: este atributul care reprezintă armonizarea cinetică şi de postură în executarea mişcărilor.Referindu-ne la ţinută afirmăm că se desprind două sensuri ale acesteia: • ţinuta corpului (postură).• ţinuta mişcărilor(specifică diferitelor ramuri de sport care solicită precizie, plasticitate şi expresivitate în executarea mişcărilor: patinaj artistic, gimnastică, dans, sărituri în apă). Efectele cunoaşterii bazelor generale ale mişcărilorCorelarea lor în procesul de formare a deprinderilor motrice;• Evitarea apariţiei greşelilor;• Evitarea apariţiei accidentelor;• Scurtarea timpului de instruire.

30

Page 31: 131829871 Gimnastica PDF

7.2 TRĂSĂTURILE MIŞCĂRILOR SISTEMATICE

1. Planuri: sagital, frontal, orizontal; 2. Axe: longitudinală, transversală, sagitală. 3. Direcţii: înainte-înapoi, sus-jos, stânga-dreapta.

4. Sensuri : înainte, înapoi, sus, jos, spre stânga, spre dreapta

7.3 Cerinţele metodice pentru predarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală

Creşterea treptată a efortului• Alternarea grupelor musculare care lucrează• Alternarea activităţii musculare• Păstrarea importanţei instructive (prin schimbarea capilor de coloane)• Creşterea şi asigurarea atractivităţii (prin lucru cu partener, cu obiecte şi la aparate speciale, introducerea acompaniamentului muzical, a semnelor vizuale ori acustice, a jocurilor şi a întrecerii).

31

Page 32: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 8

REGULI PENTRU DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DEDEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Descrierea şi scrierea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală are următoarea succesiune:

1. POZIŢIA INIŢIALĂ2. TIMPUL(sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială, la început, şi e multiplu de doi.).3. DENUMIREA MIŞCĂRII- din punct de vedere al: a. SEGMENTULUI CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA; b. DIRECŢIA MIŞCĂRII; c. POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori aceeaşi cu cea iniţială).

1. POZIŢIA INIŢIALĂ este poziţia din care începe mişcarea.Poziţia iniţială poate fi una din poziţiile fundamentale( stând, pe genunchi, aşezat, culcat, sprijin, atârnat) sau derivatele lor. Atunci când poziţia iniţială e mai complexă, descrierea exerciţiului începe cu reazemul şi se continuă cu celelalte segmente ale corpului. Exemplu: P.I.- stând pe genunchi, aşezat pe călcâie, trunchiul îndoit înainte, braţele întinse, palmele pe sol(St. pe G., aşez pe Cc, Tr înd. înai., B.înt., Pl. pe sol).Fiecare poziţie fundamentală poate avea nenumărate derivate, rezultate din schimbări ale poziţiilor picioarelor, braţelor, trunchiului sau a capului, precum şi din sprijinul ce poate fi: pe toată talpa, pe vârfuri, pe ambele picioare sau pe un picior.CARACTERISTICILE ŞI ROLUL POZIŢIEI INIŢIALE:• Să fie comodă• Să fie stabilă• Să favorizeze şi să permită execuţia corectă a mişcării(cu gradul de încordare/ relaxare cerut, cu precizia şi amplitudinea, necesară, pe direcţia şi cu tempoul indicat).• Să uşureze efectuarea mişcării.• Să îngreuieze efectuarea mişcării.• Să permită continuarea mişcării(poziţia finală e de f. multe ori poziţia iniţială.)

32

Page 33: 131829871 Gimnastica PDF

Exemple de poziţii iniţiale şi sau finale: stând, stând depărtat cu braţele lateral, stând pe genunchi cu mâinile pe şold, aşezat depărtat cu braţele lateral, culcat ventral cu mâinile la ceafă, atârnat la bară fixă, inele, sprijin la cal cu mânere, paralele, etc.

2.TIMPUL (sau timpii de execuţie se scrie sub poziţia iniţială, la început, şi e multiplu de doi.).

3. DENUMIREA MIŞCĂRII- din punct de vedere al: a. SEGMENTULUI CARE EFECTUEAZĂ MIŞCAREA; b. DIRECŢIA MIŞCĂRII; c. POZIŢIA FINALĂ(care de cele mai multe ori aceeaşi cu cea iniţială).

3. POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE SEGMENTELOR

3.1 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE CAPULUI ŞI GÂTULUIMIŞCĂRI POZIŢII

- înainte Aplecare - spre dreapta - spre stânga

- înainte Cap aplecat - spre dreapta

- spre stânga Extensie Cap în extensie Răsucire -spre dreapta -spre stânga

Cap răsucit spre dreaptaCap răsucit spre stânga

Semirotare -spre dreapta -spre stânga - Rotare -spre dreapta -spre stânga -

3.2 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE BRAŢELOR

3.2.1 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNTINSE

Pe direcţii principale

josînaintelateral

sus

33

Page 34: 131829871 Gimnastica PDF

3.2.1 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNTINSEÎnainte - josînainte - susLateral - joslateral - sus

Pe direcţii intermediare înapoi-josoblic – înainte - josoblic - înainte - susoblic – înapoi - jos

diagonal-în plan frontalîn plan sagital

3.2.2 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNDOITE LA 90 º Braţele jos - antebraţele înainteBraţele înainte - antebraţele sus

Braţele lateral - antebraţele sus - antebraţele jos

Braţele sus – antebraţele înapoi

3.2.3 POZIŢII CU BRAŢELE ÎNDOITE COMPLET Mâini pe şoldMâini la pieptMâini pe umeriMâini la ceafăMâini pe cap

3.3 MIŞCĂRI ALE BRAŢELORMIŞCĂRI DIRECŢIE

RidicăriCoborâriÎndoiri

ÎntinderiDuceri

Răsuciri Spre interior - exteriorRotări Spre dreapta – stânga

Înainte - înapoiBalansări În plan frontal - sagital

Forfecări - orizontalÎn plan - vertical

34

Page 35: 131829871 Gimnastica PDF

- frontal3.4 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE TRUNCHIULUIMIŞCARI POZIŢII

Înclinare înainte Trunchi înclinat înainteAplecare înainte Trunchi aplecat înainte - înainteÎndoire - spre dreapta - spre stânga

- înainteTrunchi îndoit – spre dreapta - spre stânga

Extensie Trunchi în extensieRăsucire spre - dreapta

- stângaTrunchi răsucit - dreapta

- stângaRotare - în plan frontal - în plan orizontal

-

Îndoire răsucită - dreapta - stânga

Trunchi îndoit răsucit dreaptaTrunchi îndoit răsucit stânga

Balansare în plan - frontal - sagital

-

3.5 POZIŢII ŞI MIŞCĂRI ALE PICIOARELORMIŞCĂRI POZIŢIIÎndoire Picior îndoitÎntindere Picior întinsRidicare Picior ridicatCoborâre -Ducere -

Răsucire spre - interior - exterior

Picior răsucit spre interiorPicior răsucit spre exterior

- interior/exteriorRotare spre - dreapta/stânga - înainte/înapoi

-

- sagitalBalansare în plan - frontal - orizontal

-

orizontalForfecare în plan < vertical

-

La poziţiile braţelor şi a picioarelor se vor adăuga şi poziţiile din baletul clasic

35

Page 36: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 9POZIŢIILE FUNDAMENTALE ALE ÎNTREGULUI CORP

STÂND PE AMBELE PICIOARE PE UN PICIOR

PE TOATĂ TALPA PE VÂRFURI PE TOATĂ TALPA PE VÂRFURI DEPĂRTAT DEPĂRTAT CU CELĂLALT PICIOR CU CELĂLALTPICIOR- în plan frontal/sagital - în plan frontal/sagital -îndoit sprijinit -îndoit sprijinitcu piciorul dr/st înainte cu piciorul dr/st înainte -înainte -înainte ÎNCRUCIŞAT ÎNCRUCIŞAT -lateral -lateralcu piciorul dr/st înainte cu piciorul dr/st înainte -înapoi -înapoi CU GENUNCHII ÎNDOIŢI CU GENUNCHII ÎNDOIŢI -îndoit susţinut -îndoit susţinut -uşor îndoiţi -uşor îndoiţi -înainte -înainte -semiândoiţi -semiândoiţi -lateral -lateral -îndoiţi complet -îndoiţi complet -înapoi -înapoi (ghemuit) (ghemuit) -întins sprijinit -întins sprijinit FANDAT FANDAT -înainte -înainte -în plan frontal spre -în plan frontal spre -lateral -lateral dreapta, spre stânga dreapta, spre stânga -înapoi -înapoi -în plan sagital înainte -în plan sagital înainte -întins susţinut -întins susţinut cu dreptul cu stângul cu dreptul cu stângul -înainte -înainte -în plan sagital înapoi -în plan sagital înapoi -lateral -lateral cu dreptul cu stângul cu dreptul cu stângul -înapoi -înapoi

36

Page 37: 131829871 Gimnastica PDF

PE GENUNCHI

PE UN GENUNCHIPE AMBII GENUNCHI

- CU GENUNCHII APROPIAŢIŞI CĂLCÂIELE DEPĂPRTATE ;

- CU GENUNCHII DEPĂRTAŢI ŞI CĂLCÂIELE APROPIATE ;

- CU GENUNCHII ŞI CĂLCÂIELE DEPĂRTATE ;

- PE GENUNCHI PE CĂLCÂIE AŞEZAT

CU CELĂLALT PICIOR

- ÎNDOIT -SPRIJINIT -înainte -înapoi -lateral SUSŢINUT -înainte -înapoi -lateral

- ÎNTINS - SPRIJINIT -înainte -înapoi -lateral SUSŢINUT -înainte -înapoi -lateral- ÎNCRUCIŞAT -cu dreptul înainte -cu stângul înainte

37

Page 38: 131829871 Gimnastica PDF

AŞEZAT

CU PICIOARELE ÎNTINSE

CU PICIOARELE ÎNDOITE

CU UN PICIOR ÎNTINS ŞI CELĂLALT ÎNDOIT

-DEPĂRTAT;

-ÎNCRUCIŞAT:-cu piciorul drept întins şi stângul îndoit;-cu piciorul stâng întins şi dreptul îndoit;

-PE O COAPSĂ:-pe coapsa dreaptă cu piciorul drept îndoit şi stângul întins;-pe coapsa dreaptă cu piciorul drept întins şi stângul îndoit;-pe coapsa stângă cu piciorul drept îndoit şi stângul întins;-pe coapsa stângă cu piciorul drept întins şi stângul îndoit;

ECHER:-cu piciorul drept/stâng întins şi stângul/dreptul îndoit;-cu picioarele depărtate;

-DEPĂRTAT;-ÎNCRUCIŞAT:-cu piciorul drept deasupra;-cu piciorul stâng deasupra;

-PE O COAPSĂ:-pe coapsa dreaptă;-pe coapsa stângă;

-ECHER:-cu picioarele apropiate;-cu picioarele depărtate

-DEPĂRTAT;

-GRUPAT(cu genunchii îndoiţi complet);

-ÎNCRUCIŞAT(turceşte);-cu piciorul drept deasupra;-cu piciorul stâng deasupra;

-PE O COAPSĂ:-pe coapsa dreaptă;-pe coapsa stângă;

-ECHER:-cu picioarele apropiate;-cu picioarele depărtate;

38

Page 39: 131829871 Gimnastica PDF

CULCAT

DORSAL(PE SPATE)

COSTAL(LATERAL)

-CU PICIOARELE ÎNTINSE:

-depărtate;-încrucişate: -cu dreptul deasupra; -cu stângul deasupra;

-CU UN PICIOR ÎNTINS CELĂLALT ÎNDOIT:

-apropiate;-depărtate;-cu dreptul întins şi stângul

îndoit;-cu stângul întins şi dreptul

îndoit;

CU AMBELE PICIOAREÎNDOITE:

-apropiate sprijinite/susţinute-depărtate sprijinite/susţinute

-CU PICIOARELE ÎNTINSE

-depărtate;-încrucişate: -cu dreptul deasupra; -cu stângul deasupra;

-CU UN PICIOR ÎNTINS CELĂLALT ÎNDOIT:

-apropiate;-depărtate;-cu dreptul întins şi stângul

îndoit;-cu stângul întins şi dreptul

îndoit;

CU AMBELE PICIOAREÎNDOITE:

-apropiate sprijinite/susţinute-depărtate sprijinite/susţinute

-CU PICIOARELE ÎNTINSE

-depărtate;-încrucişate: -cu dreptul deasupra;

-cu stângul deasupra;

-CU UN PICIOR ÎNTINS CELĂLALT ÎNDOIT:-apropiate;-depărtate;-cu dreptul întins şi stângul

îndoit;-cu stângul întins şi dreptul

îndoit;

CU AMBELE PICIOAREÎNDOITE:

apropiate sprijinite/susţinutedepărtate sprijinite/susţinute

FACIAL(ÎNAINTE)

39

Page 40: 131829871 Gimnastica PDF

ATÂRNAT

PE VERTICALĂ

DE MÂINI DE PICIOARE DE ALTĂ PARTE A CORPULUI

-Cu braţe întinse şi picioare apropiate

(fundamentală);

-Cu genunchii îndoiţi(şi derivate);

-Cu picioarele întinse în echer(şi derivate);

-Îndoit;

-Răsturnat(lumânare);

-Răsucit;

-Cu braţele îndoite şi picioarele în diferite poziţii;

-De o mână:-cu braţul întins;-cu braţul îndoit;

DE VÂRFURI

-de ambele vârfuri;-de un vârf cu celălalt picior în diferite poziţii;

DE GENUNCHI-de ambii genunchi;-de un genunchi cu celălalt picior în diferite poziţii

PE ORIZONTALĂ

La abdomen;La spate;La subbraţ

-Facial(planşă facială);

Dorsal (planşă dorsală)

COMBINATE:

-De mâini şi de picioare:(„cuib”, în echer, ş.a.);

-De mâini şi altă parte a corpului;(şezut, abdomen, genunchi, ş.a.); -atârnat culcat dorsal(şi variante); -atârnat culcat facial(şi variante).

40

Page 41: 131829871 Gimnastica PDF

SPRIJIN

SIMPLU MIXT

Pe verticală Pe orizontală Pe verticală/ orizontală

- Cu braţele întinse la:(paralele, inele, sol, bârnă, cal cu mânere) cu picioarele în diferite poziţii:

- apropiate;- depărtate;- echer(diferite grade):- echer răsturnat;

- Cu braţele îndoite;- Pe braţe(paralele egale);- Pe antebraţe(paralele egale, sol, bârnă - vezi „răsturnat”;- Lateral(inele – cruce);- Dorsal; - Călare;- Răsturnat: - stând pe omoplaţi; - stând pe cap; - stând pe antebraţe; - stând pe mâini; - stând pe o mână ; - sprijin lateral răsturnat

(inele – Sfântul Petru)

Cu braţele întinse:-cumpănă liberă;Cu braţele îndoite:- pe unu/ambele braţe; (variante de cumpănă cu sprijin pe un cot şi pe ambele coate);

Din stând:- sprijin stând cu picioarele întinse: - apropiat; - depărtat; - variante.

Din pe genunchi:sprijin pe genunchi şi variante;

Din aşezat:-aşezat sprijinit şi variante;

Din culcat:sprijin culcat facial şi variante;sprijin culcat dorsal şi variante;sprijin culcat costal şi variante

41

Page 42: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 10

10 .1 REGULI PENTRU COMPUNEREA COMPLEXELOR DE EXERCIŢII DE DEZVOLTARE FIZICĂ GENERALĂ

Mai multe mişcări legate formează un exerciţiu, iar mai multe exerciţii legate formează un complex de dezvoltare fizică generală.Un astfel de complex de D.F.G.(dezvoltare fizică generală) trebuie să cuprindă între 8-12 exerciţii sau chiar mai multe(16-20), astfel alese încât să asigure îndeplinirea integrală a sarcinilor lecţiei.Exerciţiile componente ale unui astfel de complex de D.F.G. sunt stabilite într-o anumită ordine logică, având grade diferite de amplitudine, tempou de execuţie şi complexitate. Aceste exerciţii trebuie să se adreseze tuturor segmentelor respectiv cap-gât, braţe, trunchi(abdomen-spate), picioare, de asemenea exerciţii de săltări şi sărituri, într-o ordine bine stabilită, respectând principiul accesibilităţii(exerciţiile vor fi executate de la uşor la greu, de la simplu la complex), şi vor începe cu exerciţiile de cap-gât şi vor continua prin diferite combinări de exerciţii cu unul sau mai multe segmente simultan, pe o direcţie şi pe cealaltă simetric.Exerciţiile de respiraţie vor fi introdu-se obligatoriu la sfârşitul complexului, dar şi în cadrul complexului de D.F.G. ca exerciţii componente ale acestuia. Exerciţiile componente ale unui complex de D.F.G. pot cuprinde mişcări de forţă, întindere-relaxare, săltări şi sărituri, în funcţie de temele si sarcinile lecţiei respective şi vor fi executate la început exerciţiile de amplitudine mică şi medie, simple ca structură şi executate în tempou moderat, pe parcurs mărind treptat amplitudinea, complexitatea şi tempoul de execuţie. Complexele de D.F.G. pot fi compuse din următoarele tipuri de exerciţii:• Exerciţii libere;• Exerciţii cu partener; • Exerciţii la aparate speciale: a. scara fixă; b. banca de gimnastică;• Exerciţii cu obiecte portative: a. din gimnastica ritmică(panglică, cerc, coardă, mingi, măciuci); b. special concepute(bastoane, mingi medicinale, sticle umplute, gantere, eşarfe, etc.).

10 .2 EXERCIŢII LIBERE

Exerciţiile libere sunt exerciţii de dezvoltare fizică generală în care se lucrează doar cu propriile segmente. Aceste exerciţii frecvent utilizate se

42

Page 43: 131829871 Gimnastica PDF

regăsesc în principal în exerciţiile de încălzire şi sunt caracterizate prin faptul că nu necesită dotări speciale şi spaţiu mare de lucru.

10 .3 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LIBERE • Sunt formative;• Sunt analitice; • Au structură simplă sau complexă(după caz);• Pot fi însuşite repede;• Pot fi executate individual fără supravegherea profesorului.

10 .4 CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE LIBERE • Alegerea corectă a exerciţiilor;• Respectarea bazelor generale ale mişcărilor;• Corelarea lor cu temele, sarcinile şi scopul lecţiei;• Adaptarea la vârsta, sexul şi nivelul de pregătire al practicanţilor;• Includerea lor în complexe de D.F.G.;• Utilizarea terminologiei specifice şi a metodei fragmentat-imitative.

10 .5 EFECTELE EXERCIŢIILOR LIBERE • Influenţă selectivă conform cerinţei: dezvoltă calităţi motrice, grupe musculare, mobilitate articulară şi elasticitate musculară;• Realizarea corectitudinii mişcărilor;• Stimularea participării active şi conştiente;• Atitudine corectă şi pozitivă faţă de mişcare şi muncă;• Îmbunătăţirea stării fizice şi psihice, a stării de sănătate.

10 .6 FORME DE PRACTICARE • Lecţia de educaţie fizică şi sport sau antrenament sportiv;• Programe de încălzire, întreţinere, dezvoltare fizică generală, recuperare şi reeducare în urma traumatismelor, fracturilor, incapacitate fizică etc.

10 .7 FORME DE ORGANIZARE • Individual;• În grup.

10 .8 LOC DE DESFĂŞURARE • Sala de sport sau sala de gimnastică;• La locul de desfăşurare a oricărei activităţi sportive;• Terenuri special amenajate în aer liber(condiţii igienice);• Sala de clasă, laborator, birou, apartament;• Centre de sănătate;

43

Page 44: 131829871 Gimnastica PDF

• La locul de muncă(minutul de gimnastică);• Creşe şi grădiniţe.

10 . 9 EXERCIŢII CU PARTENER Exerciţiile cu partener sunt mijloace de dezvoltare fizică generală la realizarea cărora participă şi o persoană, alta decât executantul însuşi.Partenerul are rol de: asociat şi colaborator, sprijin, ajutor direct, obstacol sau adversar şi mijloc de uşurare sau îngreuiere, element de dozare a efortului.

10 .10 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU PARTENER: • Sunt educative şi atractive• Sunt adaptabile • Sunt formative• Sunt orientate spre colaborare• Sunt realizate prin ajutor reciproc• Presupun o întrecere directă

10 .11 CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE CU PARTENER

• Participare activă din partea participanţilor • Nivel superior de coordonare a mişcărilor proprii în raport cu partenerul• Ajutor şi colaborare pentru îndeplinirea sarcinilor• Organizarea adecvată a colectivului

10 .12 EFECTELE EXERCIŢIILOR CU PARTENER

• Măresc atractivitatea lecţiilor• Creşte sociabilitatea• Dezvoltă calităţile motrice, în special forţa, mobilitatea – supleţea şi coordonarea• Măresc capacitatea lucrului în colectiv şi în comparaţie cu posibilităţile partenerului• Întăresc disciplina în realizarea sarcinilor• Produc amuzament, bună dispoziţie şi economie de timp

10 .13 FORME DE APLICARE

44

Page 45: 131829871 Gimnastica PDF

Exerciţiile cu partener se regăsesc în toate formele lecţiei de educaţie fizică ori de antrenament sportiv şi în programele speciale ale gimnasticii aplicate.

10 .14 RECOMANDĂRI METODICE

• Organizarea colectivului în funcţie de înălţime, greutate şi sarcinile care trebuie îndeplinite• Corelarea complexităţii şi dificultăţii cu nivelul de pregătire, vârsta şi sexul executanţilor• Respectarea regulilor generale privind executarea exerciţiilor de dezvoltare fizică generală• Schimbarea repetată a rolurilor• Precizarea clară a sarcinilor partenerilor• Corectare reciprocă privind execuţia

45

Page 46: 131829871 Gimnastica PDF

CURSU L NR. 11

11 . EXERCIŢII LA APARATE SPECIALE

11 .1 CARACTERISTICI GENERALE: • sunt formative• sunt analitice• sunt naturale ori special concepute• asigură influenţare complexă aparatului locomotor• permit o bună localizare, gradare şi dozare a efortului• sunt atractive• pot fi prezente în mai multe verigi ale unei lecţii de educaţie fizică ori antrenament sportiv• au structură corelată cu forma aparatelor; se lucrează mai mult în sprijin şi atârnat• pot constitui îngreuieri• se pot utiliza singure ori în combinaţie cu alte aparate sau obiecte

11 .2 CERINŢE PRIVIND EXERCIŢIILE LA APARATE SPECIALE: • alegerea aparatului în concordanţă cu scopul urmărit şi sarcinile lecţiei ori programului de dezvoltare fizică generală• organizarea colectivului în funcţie de înălţime şi greutate• lucru pe grupe în cazul unui colectiv numeros• alternarea segmentelor şi a grupelor musculare• alternarea tipului de activitate musculară• schimbarea repetată a poziţiilor iniţiale• introducerea în complexe folosirea metodei fragmentat-imitative pentru predare• folosirea metodelor: frontală şi circuit pentru exersare• folosirea terminologiei specifice

11 .3 EFECTELE EXERCIŢIILOR LA APARATE SPECIALE: • creşterea interesului pentru mişcare• stimularea participării active şi conştiente

46

Page 47: 131829871 Gimnastica PDF

• stimularea dorinţei de execuţie corectă• stimularea spiritului de întrecere• acţiune asupra mai multor parametrii ai mişcării (precizie, direcţie, amplitudine, grad de încordare şi relaxare)• control al efortului• perfecţionarea calităţilor motrice, cu accent pe forţa diferitelor grupe musculare, rezistenţă generală şi specifică• prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice• introducerea unei stări generale bune11 .4 LOCUL ÎN LECŢII • veriga de influenţare selectivă/încălzire• formarea şi perfecţionarea unor deprinderi motrice aplicativ-utilitare• dezvoltarea calităţilor motrice

11 .5 EXERCIŢII LA BANCA DE GIMNASTICĂ

Banca de gimnastică este un aparat special, multifuncţional ce oferă posibilităţi variate de utilizare.

11 .5.1 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ:

• Oferă posibilităţi variate de folosire: - loc de aşezare pentru odihnă şi relaxare;- suport pentru sprijin în timpul efectuării exerciţiilor;- element de îngreuiere;- obstacol;- mijloc ajutător;- aparat component al cursurilor aplicative;• Sunt variate (se pot realiza pe, la, cu şi peste bancă);• Sunt accesibile;• Sunt atractive;• Permit o bună localizare şi gradare a efortului;

11 .5.2 SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ:

• Individuale; la, cu, pe, peste bancă,

47

Page 48: 131829871 Gimnastica PDF

• Pe perechi; < de forţă, de întindere, • În grup; de relaxare, aplicative• Cu obiecte portative.

11.5.3. EFECTELE EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ:

• Prelucrează analitic şi selectiv aparatul locomotor;• Formează deprinderi motrice de bază şi aplicativ utilitare;• Dezvoltă simţurile speciale (orientare în spaţiu, aprecierea distanţei);• Dezvoltă spiritul de întrecere;• Dezvoltă calităţile atenţiei;• Dezvoltă curajul, perseverenţa şi voinţa;• Măreşte atractivitatea lecţiei;

11 .5.4 RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA EXERCIŢIILOR LA BANCA DE GIMNASTICĂ:

• Măsuri pentru asigurarea integrităţii corporale a executanţilor (verificarea băncilor şi asigurarea cu material protector);• Organizarea adecvată a colectivului;• Angrenarea treptată şi gradată în efort;• Structura logică a exerciţiilor;• Exerciţiile să se adreseze tuturor segmentelor şi grupelor musculare;• Utilizarea cât mai variată şi complexă a băncii;• Schimbarea poziţiilor de lucru;• Respectarea bazelor generale ale mişcărilor şi a corectitudinii lor;• Introducerea exerciţiilor în complexe,• Utilizarea jocurilor şi a întrecerilor şi utilizarea terminologiei specifice;Exemple de exerciţii la banca de gimnastică:1. Diferite forme de mers, cu participarea şi a altor segmente;2. Diferite forme de alergare combinate cu mişcări variate;3. Diferite forme de sărituri.

11 .6 EXERCIŢII LA SCARA FIXĂ

48

Page 49: 131829871 Gimnastica PDF

Scara fixă este un aparat multifuncţional care prin caracteristica sa constructivă oferă condiţii multiple de alternare a poziţiilor de lucru şi a tipului de activitate musculară.

11.6.1 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ: • Oferă posibilităţi variate de folosire: - aparat de întindere şi relaxare parţială a unor segmente;- suport pentru sprijin în timpul efectuării exerciţiilor;- element de îngreuiere;- mijloc ajutător;- aparat component al parcursurilor aplicative;

• Sunt variate;• Au grad de dificultate crescut;• Sunt accesibile;• Sunt atractive;• Permit o bună localizare şi gradare a efortului.

11 .6.2 SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ:

• Individuale; de forţă

• Pe perechi; < de întindere• Cu obiecte portative; de relaxare• Combinate cu aparate. aplicative

11 .6.3 EFECTELE EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ:

• Prelucrează analitic şi selectiv aparatul locomotor;• Dezvoltă forţa, mobilitatea articulară;• Formează deprinderi motrice aplicativ-utilitare;• Dezvoltă coordonarea generală şi specială a mişcărilor;• Dezvoltă simţul ritmului;• Dezvoltă simţul de apreciere a poziţiilor segmentelor;• Dezvoltă spiritul de întrecere;• Dezvoltă calităţile atenţiei;• Dezvoltă curajul, perseverenţa şi voinţa;• Măreşte atractivitatea lecţiei.

49

Page 50: 131829871 Gimnastica PDF

11 .6.4 RECOMANDĂRI PRIVIND UTILIZAREA EXERCIŢIILOR LA SCARA FIXĂ:

• Măsuri pentru asigurarea integrităţii corporale a executanţilor;• Organizarea adecvată a colectivului şi angrenarea treptată în efort;• Exerciţiile să aibă o structură logică şi să se adreseze tuturor segmentelor şi grupelor musculare;• Utilizarea cât mai variată şi complexă a exerciţiilor prin alternarea exerciţiilor de forţă cu cele de întindere şi relaxare precum şi alternarea poziţiilor de lucru;• Respectarea bazelor generale ale mişcărilor şi a corectitudinii execuţiilor;• Introducerea exerciţiilor în complexe de exerciţii;• Utilizarea jocurilor şi a întrecerilor;• Utilizarea terminologiei specifice.

Alte aparate speciale la care se pot efectua exerciţii de dezvoltare fizică generală sunt:1. Exerciţii cu scripeţi (exerciţii cu autorezistenţă);2. Exerciţii la căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică sprijinită pe scara fixă (dezvoltarea selectivă a forţei prin ridicarea sau coborârea băncii);3. Exerciţii cu helcometru (dezvoltarea selectivă a forţei prin adăugarea sau luarea de greutăţi);4. Exerciţii la banca curbată;

50

Page 51: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 12

12 .1 EXERCIŢII CU OBIECTE PORTATIVE

Exerciţiile cu obiecte portative alcătuiesc o grupă aparte, ele fiind de diverse tipuri şi complexităţi, date atât de mişcările corporale cât şi de mânuirea obiectelor.În activitatea de educaţie fizică şi în sport se folosesc frecvent obiecte cum sunt: bastoane, mingi medicinale, cercuri, mingi elastice, corzi, panglici, măciuci, gantere, extensoare, benzi elastice, haltere mici, fulare, bluze de trening, sticle de plastic etc.

12 .1.1 CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU OBIECTE PORTATIVE:• Sunt formative şi atractive;• Se apropie de mişcările naturale, din punct de vedere al structurii;• Influenţează simultan asupra mai multor analizatori;• Permit o bună localizare, gradare şi dozare a efortului;• Pot fi prezente în mai multe verigi ale unei lecţii de educaţie fizică, antrenament sportiv ori programe speciale;• Au structură corelată cu forma şi greutatea obiectelor;• Pot constitui îngreuieri;• Se pot utiliza singure ori în combinaţie cu aparate, lucru cu partener sau alte obiecte;

12 .1.2 CERINŢE PENTRU EXERCIŢIILE CU OBIECTE PORTATIVE:

• Alegerea obiectului să fie în concordanţă cu scopul urmărit şi sarcinile lecţiei ori ale programului de dezvoltare fizică generală;

51

Page 52: 131829871 Gimnastica PDF

• Corelarea dimensiunilor şi greutăţii obiectelor cu vârsta şi posibilităţile practicanţilor;• Organizarea adecvată a colectivului;• Lucru pe grupe în cazul unui colectiv numeros;• Alternarea segmentelor şi a grupelor musculare;• Alternarea tipului de activitate musculară;• Schimbarea repetată a poziţiilor iniţiale;• Introducerea în complexe folosirea metodei fragmentat imitative pentru predare;• Folosirea terminologiei specifice.

12 .1.3 EFECTELE EXERCIŢIILOR CU OBIECTE PORTATIVE:

• Creşterea interesului pentru mişcare;• Stimularea participării active şi conştiente;• Stimularea dorinţei de execuţie corectă;• Stimularea spiritului de întrecere;• Acţiune asupra mai multor parametrii ai mişcării (precizie, direcţie, amplitudine, grad de încordare şi relaxare)• Control al efortului;• Perfecţionarea calităţilor motrice, cu accent pe îndemânare, forţa diferitelor grupe musculare, mobilitate-supleţe;• Prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice;• Introducerea unei stări generale bune.

12 .1.4 LOCUL EXERCIŢIILOR CU OBIECTE PORTATIVE ÎN LECŢIILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI ANTRENAMENT SPORTIV:

• Veriga de influenţare selectivă/încălzire;• Perfecţionarea unor deprinderi motrice aplicativ-utilitare;• Dezvoltarea calităţilor motrice;• Programe speciale de pregătire fizică.

12 .2. EXERCIŢII CU BASTOANE:

Exerciţiile cu bastoane sunt mijloace ale gimnasticii de bază cu posibilităţi corective şi influenţă mare asupra psiho-motricităţii.

52

Page 53: 131829871 Gimnastica PDF

Caracteristicile exerciţiilor cu bastoane sunt aceleaşi ca la toate exerciţiile de dezvoltare fizică generală, cu unele particularizări date de forma şi construcţia obiectului. Astfel:• Oferă posibilităţi multiple de mânuire (în special prize);• Oferă posibilităţi de lucru în axe şi planuri diferite, inclusiv aruncare-prindere, echilibrare;• Acţionează asupra mai multor analizatori simultan;• Sunt atractive.

12 .2.1 EFECTELE EXERCIŢIILOR CU BASTOANE:

• Dezvoltă coordonarea; • Dezvoltă simţul kinestezic, aprecierea distanţei şi măreşte puterea de concentrare a atenţiei;• Induce conştientizarea poziţiei propriilor segmente în raport cu obiectul;• Provoacă amuzament, relaxare şi o stare de bine;• Induce dorinţa de autodepăşire.

12 .2.2 RECOMANDĂRI PRIVIND EXERCIŢIILE CU BASTOANE:

• Familiarizarea treptată cu obiectul;• Însuşirea gradată a manevrelor de mânuire;• Mărirea conştientizării prin sublinierea avantajului fiecărui exerciţiu, din punct de vedere al localizării, direcţiei precise şi factorilor limitativi;• Structura exerciţiilor să permită rezolvarea mai multor sarcini în acelaşi timp;• Să se utilizeze la maxim posibilităţile corective;• Mărirea atractivităţii prin lucru cu 2 bastoane, partener, 2 bastoane şi partener, joc.

12 .3. EXERCIŢII CU MINGI MEDICINALE:

Exerciţiile cu mingi medicinale sunt mijloace ale gimnasticii de bază cu rol important în dezvoltarea forţei, îndemânării generale şi formarea bazelor generale ale mişcării.

12 .3.1. CARACTERISTICILE EXERCIŢIILOR CU MINGI MEDICINALE:

53

Page 54: 131829871 Gimnastica PDF

• Au utilizări multiple;• Acţionează asupra mai multor analizatori simultan;• Sunt mai dificile decât cele cu bastoane sau cu obiecte clasice din gimnastica ritmică,• Pot fi analitice şi selective;• Acţionează în special asupra forţei diferitelor segmente ale corpului;• Oferă posibilităţi multiple de adaptare la nivelul executanţilor;• Au loc bine definit în lecţiile de educaţie fizică, de antrenament şi programele speciale.

12 .3.2. GRADAREA EXERCIŢIILOR CU MINGI MEDICINALE:

• Micşorarea mărimii (diametrului) mingii;• Mărirea greutăţii;• Introducerea altor segmente în mişcare;• Schimbarea poziţiilor de plecare;• Introducerea unor sarcini suplimentare;• Lucru cu partener sau în montaje de aparate.

12 .4. EXERCIŢII CU CABLUL ELASTIC (SANDOU, EXTENSOR):

Cablurile elastice sunt confecţionate din cauciuc de bună calitate, având în compoziţie un procent corespunzător de cauciuc natural care le asigură o elasticitate crescută.Diametrul cauciucului variază între 10-15 mm, iar lungimea între 2-4 m.Exerciţiile cu cablul elastic au o mare accesibilitate, aducând o contribuţie însemnată atât la dezvoltarea forţei, a elasticităţii musculare cât şi a mobilităţii articulare, printr-o localizare accentuată a solicitării.Dozarea efortului se realizează uşor prin întinderea iniţială a cablului sau prin schimbarea lungimii lui. Specificul efortului este determinat de creşterea solicitării musculaturii la sfârşitul mişcării efectuate, prin mărirea rezistenţei cablului pe măsura întinderii lui.Extensorul este un aparat folosit pentru dezvoltarea forţei, compus din 4-5 sandouri sau arcuri spirale metalice, ataşate de mânere prin intermediul unor cârlige. Sandourile (cabluri elastice, corzi) sau arcurile sunt detaşabile, permiţând astfel reglarea rezistenţei şi dozarea efortului.

1 2.4.1 RECOMANDĂRI PRIVIND EXERCIŢIILE CU CABLUL ELASTIC:

54

Page 55: 131829871 Gimnastica PDF

• Exerciţiile se vor executa cu creşterea gradată a tensiunii iniţiale a cablului;• Pentru localizarea optimă a solicitării, cablul se va fixa pe scara fixă, la înălţimea corespunzătoare unghiului de rezistenţă faţă de direcţia mişcării;• Exerciţiile executate în serii de repetări, vor avea intercalate pauze de odihnă, cu mişcări de respiraţie şi de relaxare, combinându-le pe cele dinainte cu menţineri de poziţii (izometrice);• În alcătuirea complexului de exerciţii se va ţine cont de alternarea grupelor musculare solicitate;• Exerciţiile cu cablu elastic se pot executa atât în sală, cât şi în aer liber sau acasă, găsind puncte adecvate de fixare a cablului (gard, stâlp, panou de baschet, pom, calorifer etc.);• Se recomandă ca sandourile fixate de scară să aibă la ambele capete bucle pentru apucare.

12 .5. EXERCIŢII CU GANTERE:

Ganterele sunt greutăţi mici, de obicei din metal (dar pot fi şi din plastic, umplute cu apă, nisip etc.) cu design şi forme diverse, utilizate la exerciţiile pentru dezvoltarea forţei şi creşterea masei musculare.Greutatea ganterelor poate fi fixă ori reglabilă, depinde de model, marcă şi scopul utilizării lor.

12 .6. EXERCIŢIILE CU OBIECTE NECLASICE (fulare, bluze sau pantaloni de trening, sticle de plastic):

Sunt identice ca structură cu cele prezentate mai sus. Ele trebuie să respecte toate cerinţele de alcătuire, succesiune, gradare şi dozare, ca toate exerciţiile de dezvoltare fizică generală. Exerciţiile cu fulare, bluze sau pantaloni pot avea drept model exerciţiile cu bastoane, iar cele cu sticle de plastic, pe cele cu gantere. De asemenea fularele, bluzele şi pantalonii se rulează şi se improvizează astfel „mingi” pentru complexe cu mingi, precum şi pentru exerciţiile de aruncare şi prindere.Exerciţiile cu obiecte neclasice pot fi utilizate atât în lecţiile de educaţie fizică cât şi în programele de pregătire fizică, în special cele executate individual acasă sau în aer liber.

55

Page 56: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 13

13 .1 MIJLOACELE GIMNASTICII APLICATIVE

Gimnastica aplicativă operează cu mijloace aplicativ-utilitare. Acestea sunt definite ca fiind exerciţii ale gimnasticii de bază, naturale şi utilitare, care ajută la rezolvarea situaţiilor concrete ivite în practicarea unor ramuri sportive ori în viaţă.

SISTEMATIZAREA EXERCIŢIILOR APLICATIVE

1 3.2 Caracteristicile exerciţiilor aplicative

• Sunt naturale şi foarte importante.• Sunt foarte frecvente în diferite activităţi şi situaţii de viaţă.

EXERCIŢII APLICATIV-UTILITARE

NESPECIFICE GIMNASTICII

SPECIFICE GIMNASTICII

MersAlergareAruncarePrindereSăritură

TârâreCăţărare Escaladare Echilibrare Ridicare şi transport de greutăţi

56

Page 57: 131829871 Gimnastica PDF

• Sunt baza formării deprinderilor.• Au valoare educativă mare.• Sunt standardizate (pregătirea militară).• Sunt variabile (educaţie fizică şi sport, programe de recuperare).• Sunt atractive.• Oferă o mare posibilitate de dozare a efortului.• Se pot executa în sală ori în aer liber.• Nu necesită o bază materială foarte sofisticată.

Exerciţiile aplicative solicită şi din partea profesorului o bună cunoaştere a mijloacelor de organizare şi conducere a colectivelor.Forme de organizare: independent şi traseu aplicativ.Forme de exersare: individual, torent, urmărire, ştafetă.

13 .2. Efectele exerciţiilor aplicative

• Influenţă multilaterală asupra întregului organism.• Formarea deprinderilor cu caracter aplicativ şi utilitar.• Dezvoltă calităţi motrice de bază (V,F,Î) şi combinate (F-V,V-C).• Îmbunătăţesc deprinderi specifice unor ramuri sportive.• Dezvoltă curajul, perseverenţa şi voinţa.• Dezvoltă calităţile atenţiei.• Dezvoltă spiritul de întrecere.• Dezvoltă capacitatea de decizie şi acţiune independentă.

13 .3. Recomandări metodice privind exerciţiile aplicativ-utilitare

• Asigurarea integrităţii corporale prin măsuri privind pregătirea condiţiilor optime de exersare (verificarea stării aparatelor-scări fixe, bănci, lăzi, frânghii, pregătite cu material protector, magneziu).

• Organizarea adecvată a colectivului.• Angrenarea treptată şi gradată în efort.• Exerciţiile să aibă o structură logică şi să fie în concordanţă cu nivelul

de pregătire şi experienţa anterioară a executanţilor.• Să se adreseze tuturor segmentelor şi grupelor musculare.• Utilizarea cât mai variată şi complexă a exerciţiilor şi aparatelor.

Exerciţii aplicativ utilitare nespecifice gimnasticii

57

Page 58: 131829871 Gimnastica PDF

Exerciţiile aplicativ-utilitare nespecifice gimnasticii sunt acţiuni motrice acumulate de om de-a lungul evoluţiei sale biologice şi istorice. Ele au contribuţie deosebită la formarea deprinderilor utile în viaţa cotidiană, în activitatea profesională sau sportivă. În strictă corelaţie cu imaginaţia şi creativitatea fiecărui profesor exerciţiile aplicativ-utilitare se prezintă în diferite variante şi sistematizări.

13 .4. Mersul

Mersul este principala formă de deplasare umană. El este prezent atât în activitatea cotidiană cât şi în cea sportivă. Mersul se caracterizează prin mare varietate, accesibilitate şi adaptabilitate la vârsta şi pregătirea executanţilor.

SISTEMATIZAREA MERSULUI

13 .4.1 Variante de mers (exemple)

• Mers obişnuit (normal).• Mers cu „pas gimnastic”.• Mers pe vârfuri.• Mers pe călcâie.• Mers pe vârfuri cu genunchii uşor îndoiţi.• Mers pe partea externă a labei piciorului.• Mers pe partea internă a labei piciorului.

MERS

PE LOC CU DEPLASARE

ÎNAINTE ÎNAPOI LATERAL

CU FAŢA SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE

CU SPATELE SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE

CU UMĂRUL DREPT/STÂNG

SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE

58

Page 59: 131829871 Gimnastica PDF

• Mers cu un picior pe partea externă a labei piciorului şi celălalt pe partea internă a labei piciorului.

• Mers cu vârfurile spre interior.• Mers cu vârfurile spre exterior.• Mers cu încrucişarea picioarelor.• Mers cu un picior pe vârf celălalt pe călcâi.• Mers pe vârfuri cu genunchii uşor îndoiţi şi încrucişarea

picioarelor.• Mers cu ridicarea alternativă a genunchilor la piept la fiecare pas.• Acelaşi din 3 în 3 paşi.• Mers cu ridicarea alternativă a picioarelor întinse înainte.• Acelaşi lateral.• Acelaşi înapoi.• Mers cu ridicarea alternativă a unui genunchi la piept şi pendularea

celuilalt cu gamba înapoi.• Mers cu ridicarea alternativă a unui genunchi la piept şi a celuilalt

picior întins înainte,lateral sau înapoi.• Mers cu diferite mişcări de braţe.• Mers cu diferite mişcări de trunchi.• Mers înapoi.• Mers înapoi pe vârfuri.• Mers înapoi cu diferite mişcări de braţe şi/sau trunchi.• Mers înapoi cu îndoirea alternativă a genunchilor la piept.• Mers înapoi , îndoirea alternativă a genunchilor la piept la intervale

de timp bine stabilite prin comandă şi numărătoare.• Mers înapoi cu genunchii uşor îndoiţi.• Mers înapoi pe vârfuri şi cu genunchii uşor îndoiţi.• Mers cu întoarceri de 45°, 90°, 180°, 360°.• Mers cu pas fandat.• Mers cu pas adăugat.• Mers cu pas arcuit.• Mers lateral cu pas adăugat.• Mers lateral cu pas încrucişat înainte.• Mers cu pas încrucişat înapoi.• Mers cu pas încrucişat înainte şi înapoi alternativ.• Mers ghemuit înainte, înapoi, lateral (sau combinate).• Mers în sprijin ghemuit înainte, înapoi, lateral (sau combinate).• Mers în sprijin dorsal înainte, înapoi, lateral (sau combinate).

59

Page 60: 131829871 Gimnastica PDF

• Mers cu picioarele întinse, trunchiul îndoit mâinile apucă gleznele (mersul elefantului).

• Mers în figuri (zig-zag,cerc, pătrat).

60

Page 61: 131829871 Gimnastica PDF

13 .5. Alergarea

13.5.1 Variante de alergare (exemple)

• Alergare normală.• Alergare în stil gimnastic.• Alergare cu spatele înainte.• Alergare cu genunchii la piept, cu faţa sau cu spatele spre direcţia de

alergare.• Alergare cu pendularea gambelor înapoi.• Alergare cu ridicarea alternativă a genunchilor la piept, la intervale

bine definite de timp, la numărătoare şi comandă.• Alergare cu pendularea alternativă a gambelor înapoi, la intervale bine

definite de timp, la numărătoare şi comandă.• Alergare cu ridicarea alternativă a gambelor lateral şi bătaia gleznelor

pe partea externă, cu palmele de aceeaşi parte.• Alergare cu ridicarea alternativă a gambelor lateral şi bătaia gleznelor

pe partea externă cu palmele pe partea opusă.• Alergare cu ridicarea alternativă a genunchilor şi bătaia gleznelor pe

partea internă, cu palmele de aceeaşi parte.• Alergare cu ridicarea alternativă a genunchilor şi bătaia gleznelor pe

partea internă cu palmele de partea opusă.

ALERGARE

PE LOC CU DEPLASARE

ÎNAINTE ÎNAPOI LATERAL

CU FAŢA SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE

CU SPATELE SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE

CU UMĂRUL DREPT/STÂNG

SPRE DIRECŢIA DE DEPLASARE

ÎN STÂND

ÎN SPRIJIN STÂND

(ÎN PATRU LABE)

61

Page 62: 131829871 Gimnastica PDF

• Alergare cu încrucişarea picioarelor înainte, înapoi.• Alergare cu forfecarea picioarelor înainte, înapoi, lateral (combinat).• Alergare laterală cu umărul stâng, drept spre direcţia de deplasare.• Alergare laterală cu încrucişarea picioarelor înainte, înapoi sau

alternativ(înainte, înapoi).• Alergare cu pas adăugat înainte, cu piciorul drept/stâng (alternativ sau

la intervale stabilite prin comandă şi numărătoare).• Alergare cu pas adăugat lateral cu umărul drept/stâng, spre direcţia de

deplasare.• Alergare cu pas de galop înainte şi lateral.• Alergare cu accelerare.• Alergare cu schimbarea tempoului.• Alergare cu schimbarea direcţiei de deplasare.• Alergare cu desenarea unor figuri.• Alergare cu întoarcere de 360°.• Alergare cu introducerea de sarcini suplimentare (diferite mişcări de

braţe, teme ritmice, ocoliri şi treceri peste obstacole, transport greutăţi).

62

Page 63: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 14(continuarea cursului 13, mijloacele gimnasticii aplicative)

14.6 . Săritura

Săriturile sunt mijloace aplicativ-utilitare, naturale sau create de om, în vederea formării deprinderilor de a trece, în mod rapid şi economic peste obstacole ivite în activitatea zilnică, sportivă sau cea din timpul liber.Considerăm aici drept obstacole atât pe cele întâlnite în natură (gropi, şanţuri, trunchiuri de copaci, ridicături de pământ, garduri) dar şi pe cele din sala de gimnastică (bănci, lăzi de gimnastică, scări fixe, aparate de concurs). montaje de aparate).Săriturile din categoria aplicativ-utilitarelor stau la baza celor din conţinutul gimnasticii de performanţă (indiferent de ramură), dar se deosebesc de acestea prin structură şi mod de execuţie, frecvenţă şi scop.

14.6 .1 SISTEMATIZAREA SĂRITURILOR SĂRITURA

De pe două picioare

pe un picior

Pe un picior De pe unpicior pe

două picioare

De pe unpicior pecelălalt

►Pe loc ►Cu deplasare(înainte, înapoi, lateral)►Peste obstacole►

►În înălţime►În adâncime►Pe aparate combinate

14.6 .2 VARIANTE DE SĂRITURI( exemple) • Săritură dreaptă;• Săritură cu depărtarea şi apropierea picioarelor în plan frontal;• Săritură cu depărtarea şi apropierea picioarelor în plan sagital cu

piciorul dr/st înainte;• Săritură cu genunchii la piept;• Săritură cu călcâiele la şezută;• Săritură cu ridicarea unui genunchi la piept;• Săritură cu pendularea unei gambe înapoi;• Săritură cu ridicarea unui genunchi la piept alternativ cu pendularea

unei gambe înapoi;• Săritură cu balansarea unui picior înainte, lateral sau înapoi;• Săritură în stând depărtat frontal/sagital cu piciorul dr/st înainte;

Pe două picioare

63

Page 64: 131829871 Gimnastica PDF

• Săritură cu schimbări alternative ale picioarelor în plan sagital;• Săritură cu încrucişarea picioarelor;• Săritură în extensie;• Săritură cu picioarele întinse în echer;• Săritură cu un picior întins în echer şi celălalt cu genunchiul la piept;• Săritură pe un picior cu celălalt îndoit uşor;• Săritură pe un picior cu celălalt îndoit a piept;• Săritură pe un picior cu celălalt întins, susţinut înainte/lateral/înapoi;• Săritură în lungime de pe două picioare;• Săritură în lungime de pe un picior pe acelaşi picior;• Săritură în lungime de pe un picior pe celălalt picior;• Săritură în lungime de pe un picior pe două picioare;• Săritură în lungime de pe două picioare pe un picior;• Sărituri succesive din ghemuit (genuflexiuni cu săritură dreaptă);• Săritură cu extensia trunchiului şi a capului şi depărtarea picioarelor;• Săritură în înălţime de pe două picioare (de pe loc, din elan);• Săritură în înălţime de pe un picior (de pe loc, din elan);• Săritură spre dreapta/stânga, pe două picioare/pe un picior;• Săritură pe un obstacol;• Săritură peste obstacol/obstacole succesive;• Săritură de pe obstacole în adâncime;• Săritură prin fereastră (două corzi ţinute paralel, cerc mare, bastoane,

capac ladă, braţele colegilor);• Sărituri pe aparate combinate;

14.6 .3 GRADAREA EXERCIŢIILOR DE MERS, ALERGARE, ŞI SĂRITURĂ

• Mărirea distanţei;• Modificarea procedeului;• Schimbarea vitezei de execuţie;• Mărirea tempoului;• Mărirea complexităţii prin introducerea de sarcini suplimentare sau/şi

simultane pentru segmente diferite;• Exersare ambidextră şi în condiţii variate;• Mărirea dificultăţii prin: a) mărirea înălţimii suprafeţei; b)îngrădirea

spaţiului micşorarea suprafeţei de sprijin (execuţii pe vârf).

14.7 ARUNCAREA ŞI PRINDEREA

64

Page 65: 131829871 Gimnastica PDF

Aruncările şi prinderile sunt mijloace aplicativ-utilitare nespecifice gimnasticii, cu mare frecvenţă în lecţiile de educaţie fizică, antrenament sportiv, programe de pregătire fizică sau de loisir. În exerciţiile folosite la gimnastică (aer liber ori sală), se utilizează drept obiecte de aruncare: mingi de cauciuc de mărimi diferite, mingi medicinale, bastoane, cercuri, măciuci, corzi, bulgări de zăpadă, pietre, mingi improvizate din bluze de trening legate cu mânecile, fulare rulate, etc. Se utilizează drept ţinte: aparatele de gimnastică, saltelele, pereţii, cutiile de ladă pe care s-a marcat ţinta, cercuri, corzi, bastoane, etc. Aruncările au tehnică diferită din punct de vedere al dificultăţii. Aruncările pot fi: de jos, de la piept, de la umăr, de la ceafă, cu rulare pe braţ/braţe, pe un picior/pe ambele picioare, pe spate ori piept. Prinderile pot fi făcute cu două mâini şi cu o mână, înainte, lateral, la spate, cu şi fără control vizual.14.7 .1 EFECTELE EXERCIŢIILOR DE ARUNCARE ŞI PRINDERE Perfecţionează îndemânarea, cu accent pe coordonarea şi precizia mişcărilor;Dezvoltă simţul kinestezic, capacitatea de apreciere a distanţei şi a direcţiei;

• Formează simţul plasamentului;• Dezvoltă viteza şi forţa braţelor şi a centurii scapulare.

SISTEMATIZAREA ARUNCĂRILOR ŞI A PRINDERILOR

► În înălţime ► La distanţă: individual şi de la unul la altul ►La ţintă: fixă sau mobilă ► În combinaţii cu alte mijloace aplicative.

14.7.2 GRADAREA EXERCIŢIILOR DE ARUNCARE ŞI PRINDERE • Mărirea distanţei de aruncare;• Schimbarea formei şi dimensiunilor obiectelor (volum, greutate);• Modificarea poziţiilor iniţiale sau/şi finale;• Mărirea numărului de repetări;• Eliminarea controlului vizual;• Introducerea de sarcini suplimentare.

CURSUL NR. 15

ARUNCAREA ŞI PRINDEREA

CU O MÂNĂ CU DOUĂ MÂINI CU ALTĂ PARTE A CORPULUI

65

Page 66: 131829871 Gimnastica PDF

Exerciţii aplicativ – utilitare specifice gimnasticii

15.1 TÂRÂREA

Târârea este mijloc al gimnasticii aplicative, prin care se realizează deplasarea corpului pe diferite distanţe şi suprafeţe cu ajutorul segmentelor sale.

15.1.1 Caracteristicile exerciţiilor de târâre

• Sunt variate;• Se adresează tuturor categoriilor de vârstă(mică);

• Au valenţe educative mari;• Oferă posibilităţi de dozare corespunzătoare a efortului.

15.1.2 Sistematizarea exerciţiilor de târâre

Criterii de sistematizare a exerciţiilor de târâre:

a) Înălţimea centrului de greutate faţă de sol:• Joasă;• Medie;• Înaltă.

b) Segmentele care participă la execuţia mişcării:• Braţe;• Picioare;• Braţe şi picioare;• Altă parte a corpului.

c) Direcţia de deplasare:• Înainta:• Înapoi;• Lateral.

d) Poziţia corpului faţă de suprafaţa de târâre:• Facial;• Dorsal;• Costal.

66

Page 67: 131829871 Gimnastica PDF

e) Planul pe care se face târârea:• Orizontal;• Înclinat.

f) Suprafaţa de sprijin:• Pe sol;• Pe aparate speciale;• Pe aparate de concurs.

g) Modul de acţiune a segmentelor:• Simultan;• Alternativ.

15.1.3 Recomandări privind exerciţiile de târâre

• Măsuri pentru asigurarea condiţiilor de igienă;• Măsuri pentru asigurarea integrităţii corporale ale executanţilor;• Organizarea adecvată a colectivului;• Angrenarea treptată şi gradată în efort;• Corelarea procedeelor de târâre cu suprafaţa de târâre;• Stabilirea locului în lecţie şi sarcinile ce trebuie realizate prin târâre;• Utilizarea cât mai variată şi complexă;• Introducerea jocurilor care au în conţinut exerciţii de târâre;• Introducerea exerciţiilor de târâre în parcursuri aplicative şi ştafete.

15.2 ESCALADAREA

Escaladarea este mijloc al gimnasticii aplicative care solicită natural şi complex aparatul locomotor, în timpul deplasării corpului pe orizontală, pe plan ascendent sau descendent.

15.2.1 Tipuri de escaladare

• Treceri peste obstacole;• Treceri de pe un obstacol pe altul.•

Obstacolele pot fi reprezentate de aparatele dintr-o sală de gimnastică(ladă, bârnă, cal, capra, banca de gimnastică etc.) sau de obstacole din natură precum: trunchiurile de copaci, garduri, porţi etc.

67

Page 68: 131829871 Gimnastica PDF

15 .2.2 Procedee de escaladare a obstacolelor orizontale

• Escaladare laterală cu sprijin pe o mână şi un picior de aceeaşi parte;• Escaladare laterală cu sprijin pe o mână şi piciorul opus;

• Escaladare din faţă, cu balansul alternativ al picioarelor(prin încălecare);

• Escaladare cu sprijin mixt(mâini-abdomen), răsturnat şi trecerea picioarelor pe plan oblic;

• Escaladare laterală cu sprijin mixt(mâini, abdomen, picioare) şi întoarcere 90°.

15.2.3 Gradarea efortului în cadrul exerciţiilor de escaladare

• Creşterea înălţimii obstacolului;• Mărirea tempoului de execuţie;• Schimbarea procedeului de escaladare;• Mărirea numărului de repetări:• Introducerea unor sarcini suplimentare.

15 .2.4 Recomandări privind exerciţiile de escaladare • Verificarea gradului de însuşire a prizelor şi de aşezare a picioarelor;• Respectarea succesiunii acţiunilor în timpul execuţiilor globale;• Alegerea metodei potrivite de predare(globală sau parţială);• Organizarea adecvată a colectivelor;• Accent pe corectitudinea execuţiilor;• Amenajarea adecvată a spaţiului de exersare(integritatea corporală);• Introducerea în combinaţii şi legări cu alte mijloace aplicative:

15.3 CĂŢĂRAREA

Căţărarea este mijloc al gimnasticii aplicative prin care se realizează deplasare corpului ascendent şi descendent, cu ajutorul unora dintre segmentele sale, pe aparate cu suprafaţă mică.

15.3.1 Caracteristicile exerciţiilor de căţărare • Sunt variate:• Au valenţe educative;

• Oferă posibilităţi de dozare corespunzătoare a efortului;

68

Page 69: 131829871 Gimnastica PDF

• Oferă posibilităţi de gradare corelate cu nivelul vârstei şi al pregătirii Se adresează tuturor categoriilor de vârstă;

15.3.2 Sistematizarea exerciţiilor de căţărare

Criteri de sistematizare:a) Aparatul pe care se realizează căţărarea:

• Scara fixă;• Frânghie;• Banca de gimnastică(înclinată);• Prăjină;• Portic;• Perete artificial, copac, combinaţii de aparate.

b) Segmentul care participă la realizarea căţărării:• Braţe;• Braţe şi picioare.

c) Poziţiile în care se realizează căţărarea:• Atârnat;• Atârnat sprijinit.

d) Planul de execuţie:• Orizontal;• Vertical;• Înclinat.

e) Modul de organizare:• A colectivului: individual şi în grup;• A aparatelor: separat şi în combinaţii.

f) Timpul de execuţie:• Doi timpi;• Trei timpi.

g) Modul de exersare:• Cu oprire;• Fără oprire.

15.4. ECHILIBRAREA

Echilibrarea este un mijloc specific gimnasticii aplicative prin care se asigură stabilitatea şi menţinerea poziţiilor precum şi orientarea mişcărilor.

69

Page 70: 131829871 Gimnastica PDF

15.4.1 Caracteristici

• Se realizează în mod reflex ori în urma unui antrenament susţinut;• Depinde de starea analizatorilor şi nivelul simţurilor speciale;• Este în interdependenţă cu aptitudini psiho-motrice;• Asigură adaptare la condiţii schimbătoare şi neobişnuite;• Asigură baza pentru mişcări simple ori complexe;• Este în corelaţie cu nivelul forţei, al configuraţiei anatomice, existenţa

şi felul sprijinului.

15.4.2 Sistematizarea exerciţiilor de echilibru

Criterii de sistematizare:

a) Tipul echilibrului:• Stabil;• Instabil;• Stabil - îngrădit.

b) Poziţia corpului:• Stând;• Sprijin;• Faza de zbor.

c) Modul de manifestare a echilibrului:• Static;• Dinamic.

d) Locul de realizare:• Pe loc;• În deplasare;• În faza de zbor.

15.4.3 Gradarea exerciţiilor de echilibru

• Prin reducerea bazei de susţinere;• Modificarea suprafeţei de sprijin;• Modificarea înălţimii aparatului;• Schimbarea poziţiei braţelor în timpul execuţiei în deplasare;• Modificarea direcţiei de deplasare;• Combinare cu trecere peste obstacole;

70

Page 71: 131829871 Gimnastica PDF

• Folosirea diferitelor obiecte;• Combinare cu transport de greutăţi de diferite dimensiuni;• Echilibru cu partener pe diferite suprafeţe sau aparate;• Echilibru pe suprafaţă mobilă;• Realizarea unor procedee în condiţii diferite;

15.4.4 Recomandări privind exerciţiile de echilibru:

• Să se asigure integritatea corporală;• Să se facă o bună pregătire a organismului pentru efort;• Să se antreneze sarcinile privind echilibrul;• Exerciţiile se învaţă pe sol apoi pe alte suprafeţe şi înălţimi diferite;• Învăţarea exerciţiilor de echilibru va respecta principiul gradării;• Să se folosească în diferite verigi a lecţiei;• Să fie îmbinate cu alte exerciţii aplicative şi alte deprinderi;• Să fie introduse în parcursuri aplicative;• În timpul învăţării se cere supravegherea atentă a executanţilor;

15.5 RIDICARE ŞI TRANSPORT DE GREUTĂŢI

Ridicarea şi transportul de greutăţi reprezintă mijloace ale gimnasticii aplicative care solicită natural şi complex musculatura pentru amenajarea locului de exersare şi socializarea executanţilor.

15.5.1. Caracteristicile exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi:

• Se regăsesc frecvent în viaţa cotidiană;• Pot fi executate atât în aer liber cât şi în sala de sport;• Prezintă o tehnică simplă;• Sunt accesibile, naturale şi atractive;• Oferă posibilităţi clare de control al efortului;• Pot fi combinate cu alte mijloace aplicativ utilitare;

15.5.2 Scopul exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi:

• Formarea deprinderilor de4 aplicare în practică a cunoştinţelor legate de ridicare şi transport de greutăţi;

• Optimizarea condiţiilor de lucru prin organizarea şi amenajarea spaţiului în care se exersează;

71

Page 72: 131829871 Gimnastica PDF

• Dezvoltarea comunicării şi colaborării în timpul efectuării acţiunilor;• Dezvoltarea unor factori ai personalităţii.

15.5.3 Gradarea exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi:

• Creşterea mărimii obiectului/aparatului;• Mărirea greutăţii care trebuie ridicată şi transportată;• Mărirea numărului de obiecte/aparate care trebuie transportate

simultan;• Micşorarea numărului de ridicători şi transportori;• Mărirea tempoului de execuţie;• Mărirea numărului de repetări;• Exersare în montaje de aparate;• Exersare în condiţii variate.

15.5.4 Sistematizarea exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi

RIDICARE ŞI TRANSPORT DE GREUTĂŢI

15.5.5. Efectele exerciţiilor de ridicare şi transport de greutăţi:

• Dezvoltă calităţile motrice cu accent pe forţă, rezistenţă şi îndemânare;

• Dezvoltă capacitatea de rezolvare a situaţiilor concrete de viaţă;• Dezvoltă capacitatea de organizare şi luare a deciziilor;• Dezvoltă capacitatea de lucru în colectiv;

DE OBIECTE DE APARATE DE GIMNASTICĂ PARTENER

72

Page 73: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 16

PARCURSURI APLICATIVE

Parcursurile aplicative sunt mijloace ale gimnasticii aplicative, care reprezintă organizări superioare a deprinderilor motrice naturale, combinate dinamic şi logic.

16.1. SCOPUL PARCURSURILOR APLICATIVE:• Antrenarea executanţilor în vederea rezolvării unor situaţii concrete de

viaţă;• Depăşirea obstacolelor materiale, fizice şi psihologice;• Creşterea atractivităţii şi densităţii lecţiilor de educaţie fizică şi sport.

16.2. CARACTERISTICI:• Sunt adaptabile din punct de vedere al conţinutului şi dificultăţii;• Oferă posibilităţi de gradare a efortului;• Sunt atractive;• Sunt naturale;• Nu necesită dotări deosebite;• Sunt dinamice;• Sunt eficiente;• Sunt complexe ca structură:• Sunt frecvente în diverse tipuri de lecţii.

16.3. CERINŢE PRIVIND PARCURSURILE APLICATIVE:• Crearea situaţiilor de învăţare;• Concentrare asupra mediului şi aparatelor;• Cunoaşterea foarte bună a colectivului;• Tratare diferenţiată a executanţilor;• Acordarea şanselor egale pentru fiecare;• Repartizare echilibrată a forţelor;• Evaluare obiectivă a efortului;• Imparţialitate din partea profesorului privind aprecierea.

16.4. FORME DE EXERSARE:• Torentul;• Urmărirea;

73

Page 74: 131829871 Gimnastica PDF

• Ştafeta.Torentul este o formă de exersare a mijloacelor aplicative, care solicită o viteză mare de desfăşurare. El este uşor de organizat, cerinţa principală fiind aceea de menţinere a unei distanţe cât mai mici între executanţi, tot timpul execuţiei.Fiecare executant este nevoit să se orienteze în funcţie de cel dinaintea lui, mărind sau reducând viteza de execuţie şi spaţiul.Urmărirea este o formă de exersare mai rar folosită, inspirată din ciclism. Dispunerea obstacolelor trebuie să sugereze o figură geometrică închisă (cerc, triunghi, pătrat).Modul de organizare şi de lucru „câte doi”, cel din urmă având obligaţia să-l ajungă pe cel din faţă.Urmărirea se încheie după ce s-au epuizat toate repetările stabilite de la bun început, sau „urmăritorul” l-a ajuns pe „urmărit”.Ştafeta este forma de exersare a mijloacelor aplicative, sub formă de întrecere.Pentru ştafete se montează parcursuri paralele, cu aceleaşi aparate, grade de dificultate şi cerinţe.Organizarea colectivului este pe echipe echilibrate, atât din punct de vedere al posibilităţilor cât şi disponibilităţii executanţilor.Întrecerea se porneşte prin comandă (dată de starter care poate fi: profesor, elev ş.a.), după ce în prealabil s-a explicat întregul parcurs, s-au stabilit şi comunicat regulile, penalizările, condiţiile de finiş şi câştigarea ştafetei, premiile, condiţiile de revanşă, numărul de repetări.Este obligatoriu ca să se treacă odată „de probă” prin traseu, ceea ce permite verificarea gradului de înţelegere a sarcinilor (executanţi, ajutoare, arbitrii), precum şi depistarea eventualelor puncte slabe legate de combinarea mijloacelor aplicative componente. Ştafeta se termină întotdeauna cu desemnarea câştigătorului.

16.5. EFECTELE PARCURSURILOR APLICATIVE:• Perfecţionarea deprinderilor;• Creşterea nivelului calităţilor motrice;• Depăşirea barierelor fizice şi psihice în vederea îndeplinirii sarcinilor;• Mărirea densităţii şi atractivităţii lecţiilor;• Disciplinarea şi acceptarea regulilor;• Socializarea şi asumarea responsabilităţii;• Formarea psihologiei de învingător;• Crearea unei stări generale de bine.

74

Page 75: 131829871 Gimnastica PDF

16.6. RECOMANDĂRI PRIVIND PARCURSURILE APLICATIVE:• Asigurarea integrităţii corporale;• Asigurarea condiţiilor igienice;• Organizarea colectivului în mod corespunzător;• Introducerea mijloacelor şi procedeelor însuşite corect şi bine

stăpânite;• Bună pregătire pentru efort;• Acomodare cu traseul;• Verificarea nivelului de înţelegere a cerinţelor de către executanţi;• Corelarea conţinutului cu sarcinile lecţiei, nivelul de pregătire şi

vârsta executanţilor;• Evitarea multitudinii sarcinilor pentru acelaşi parcurs;• Folosirea pârghiilor de dozare (lungirea traseului, sarcini motrice

suplimentare, modificarea pauzelor);• Folosirea întrecerilor;• Supraveghere atentă din partea profesorului.

75

Page 76: 131829871 Gimnastica PDF

CURSU L NR. 17

FORMAREA DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ

Înainte de tratarea deprinderilor în gimnastică este necesar să se facă anumite precizări privind motricitatea, actul şi gestul motric şi sportiv, precum şi calităţile motrice, astfel: Motricitatea este o însuşire a fiinţei umane, înnăscută şi dobândită, datorită căreia omul reacţionează cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni, sub forma unei mişcări. Motricitatea se încadrează aşadar în noţiunea de mişcare.În cadrul motricităţii diferenţiem:

- Acte motrice , definite ca fiind componente ale activităţii motrice. Acestea sunt de regulă acte voluntare dar pot fi şi reflexe, automatizate şi instinctuale;

- Gesturi motrice definite ca expresii ce diferenţiază din multitudinea de acte motrice pe cele specifice educaţiei fizice şi sportului. Datorită internaţionalizării şi finalităţilor distingem aici gestul sportiv. Acesta este un gen motric specializat, diferenţiat de regulamente pentru fiecare probă şi ramură sportivă în parte.

Fiecare gest motric ori sportiv este realizat cu ajutorul aşa-numitelor calităţi motrice. Calităţile motrice sunt aptitudinile individului de a executa mişcări exprimate în indici de viteză, de forţă, rezistenţă, capacităţi coordinative, mobilitate-supleţe. Calităţile motrice au un rol determinat de specificul acestora, iar nivelul lor se apreciază prin probe de control şi teste.

DEFINIREA DEPRINDERILOR MOTRICE

Deprinderile motrice sunt acte sau acţiuni motrice ajunse prin exersare la un înalt grad de stabilitate, precizie şi eficienţă. Acestea se formează după naştere şi sunt consecinţa formării în scoarţa cerebrală motorie a unor legături temporale cu atât mai trainice cu cât numărul repetărilor este mai mare, iar vârsta subiecţilor mai mică. La gimnastică putem vorbi de două grupe mari de deprinderi motrice, astfel: 1. Deprinderi motrice de bază şi aplicativ utilitare: - mers, alergare, aruncare, prindere, săritură, târâre, căţărare, escaladare, menţinerea echilibrului, ridicare şi transport de greutăţi;

76

Page 77: 131829871 Gimnastica PDF

2. Deprinderi motrice specifice:- poziţii, mişcări de forţă, mişcări de balans (fie că sunt acrobatice, gimnice ori specifice aparatelor – sol, sărituri, paralele, cal, inele, bârnă, bară fixă).

SPECIFICUL DEPRINDERILOR MOTRICE

Deprinderile motrice în gimnastică se deosebesc de altele din alte sporturi deoarece:- au o structură neobişnuită (sunt concepute de om, sunt artificiale şi executate la aparate special create);- sunt foarte variate;- sunt simple ori complexe;- sunt condiţionate de nivelul calităţilor motrice;- solicită precizie şi execuţie estetică;- solicită perseverenţă, curaj, hotărâre şi stăpânire de sine.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ FORMAREA DEPRINDERILOR

Formarea deprinderilor în gimnastică este influenţată de mai mulţi factori ca:- nivelul calităţilor motrice şi volitive;- complexitatea deprinderilor;- experienţa motrică a executanţilor;- motivaţia (interesul);- starea psiho-fizică;- priceperea profesorului/antrenorului de a transmite

cunoştinţe;- condiţiile materiale în care se desfăşoară activitatea (dotări

cu aparate de gimnastică, aparate ajutătoare, materiale pentru protecţia executanţilor – saltele, groapă cu bureţi, lonje, etc.).

ETAPELE FORMĂRII DEPRINDERILOR

Pentru formarea deprinderilor de gimnastică trebuie parcurse anumite etape, care pentru asigurarea reuşitei sunt obligatorii. Astfel:

1. formarea reprezentării mişcării este o fază extrem de importantă deoarece de ea depinde în mare măsură formarea unor deprinderi în parametrii de forţă, viteză, amplitudine, ritm şi tempo, coordonare, corectitudine, expresivitate şi ţinută specifică, solicitate de specificul gimnasticii. Aceasta se realizează prin:

- explicaţie amplă însoţită de denumirea terminologică;

77

Page 78: 131829871 Gimnastica PDF

- demonstraţie realizată de către profesor ori de colegi;- utilizarea chinogramelor, desenelor;- utilizarea tehnicilor video şi filmelor;- utilizarea machetelor.

Foarte importantă pentru formarea reprezentării mişcării este înţelegerea perfectă a structurii ei, ceea ce duce la înţelegerea mecanismelor de acţionare. În acest sens profesorul este obligat ca odată cu explicaţia şi demonstraţia, să sublinieze acţiunile principale, momentele cheie, fazele principale şi evitarea detaliilor nesemnificative.2. Învăţarea, ceea ce presupune existenţa modelului şi raportarea la el. în această fază trebuie rezolvate anumite sarcini:- clarificarea senzaţiilor chinestezice;- controlul asupra mişcărilor;- corectarea greşelilor.Pentru realizarea sarcinilor de mai sus se folosesc mai multe procedee metodice dintre care cele mai frecvente sunt: trecerea lentă prin mişcare, ajutorul şi sprijinul, feed-backul. În finalul etapei rezultă mişcări grosiere, fără o execuţie estetică, virtuoasă. 3. Fixarea şi perfecţionarea deprinderilor:Fixarea se realizează prin repetarea deprinderii în aceleaşi condiţii cu scopul formării stereotipului dinamic care stă la baza ei. Stereotipul dinamic asigură indici ridicaţi de cursivitate în execuţie, stabilitate, precizie, expresivitate şi mai ales un consum scăzut de energie. El este totuşi temporar. Persistă cu cât este mai bine fixat, dar dispare când stimulii nu se mai repetă cu regularitate. În cazul nostru stimulul este mişcarea de gimnastică însăşi. Fenomenul fiziologic al conexiunii temporare dintre anumiţi centrii din scoarţă, duce la condiţionare (crearea reflexelor) şi în final a deprinderii; repetări sistematice duc la stereotip. De aici deducem cu uşurinţă importanţa deosebită care trebuie acordată corectării greşelilor ce apar inevitabil într-un proces de formare a deprinderilor la gimnastică.Perfecţionarea se realizează prin schimbarea condiţiilor de execuţie, adică: a poziţiei iniţiale ori finale, direcţiilor (altele decât cele în care s-au repetat mişcările), vitezelor de execuţie (execuţii cu limită de timp), înălţimii aparatului, eliminării ajutorului. De asemenea combinarea mişcărilor cu altele fixate şi perfecţionate deja, precum şi antrenamentul ideomotor se regăsesc în această etapă.

78

Page 79: 131829871 Gimnastica PDF

METODE FOLOSITE PENTRU FORMAREA DEPRINDERILOR

Instruirea specifică gimnasticii întruneşte caracteristicile generale ale unui astfel de proces, cum ar fi existenţa unei finalităţi, a unui sistem de metode, procedee şi mijloace de realizare, precum şi existenţa unui sistem specific de evaluare. Toate aceste caracteristici au dus la integrarea gimnasticii în curriculumul şcolar, ca disciplină prin care se realizează formarea în educaţie fizică şi sport. Când vorbim despre „metode de învăţare” ne referim la întregul proces de selecţionare sau alegere a căilor principale pentru realizarea în ansamblu a diferitelor sarcini.Metodele de învăţare reprezintă ”modalităţi de acţiune cu ajutorul cărora elevii, în mod independent ori sub îndrumarea profesorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează priceperi şi deprinderi, aptitudini, concepţia despre lume şi viaţă, etc.„Procedeele de învăţare” reprezintă manierele de acţionare ale profesorului împreună cu executantul pentru realizarea unor sarcini parţiale.Alegerea şi stabilirea metodelor şi procedeelor metodice pentru învăţarea noilor structuri tehnice depinde de o serie de factori şi anume:

- gradul de dificultate şi structură a mişcării;- nivelul de pregătire fizică şi tehnică, precum şi starea de

moment a executantului;- sarcinile parţiale ale pregătirii (formarea şi fixarea în

întregime a deprinderilor, precizarea şi perfecţionarea detaliilor tehnice ale mişcării, etc.).

- nivelul de însuşire tehnică a mişcării (calitatea însuşirii, existenţa greşelii, ritmul învăţării, etc.).

Metodele utilizate sunt prezentate pe larg în schemele 5.2 şi 5.3.

a) METODA GLOBALĂ

Se foloseşte mai ales când structurile tehnice sunt simple şi uşoare, dar şi în învăţarea unor mişcări de dificultate, când toate condiţiile premergătoare învăţării mişcării respective au fost îndeplinite. Putem folosi cu succes metoda globală când sunt suficiente mijloace de asigurare şi ajutor.În practica gimnasticii s-au conturat o serie de variante ale învăţării globale, astfel:a.1) metoda globală propriu-zisă: adică folosirea directă a mişcării în întregime, în procesul de învăţare;

79

Page 80: 131829871 Gimnastica PDF

a.2) metoda folosirii exerciţiilor pregătitoare: care are la bază alegerea unor mişcări din aceeaşi familie, cu structură asemănătoare, dar pe măsura posibilităţilor executanţilor la care se adresează.

=> ATENŢIE! Putem considera ca fiind mişcări pregătitoare toate structurile de bază la acrobatică, sol şi celelalte aparate.

PROCEDEE CARACTERISTICE METODEI GLOBALE

1. Execuţia independentă, realizată prin ajutorul profesorului, al colegilor şi utilizarea mijloacelor ajutătoare (lonje, saltele, groapa cu bureţi, etc.) dacă integritatea corporală a executanţilor este garantată. 2. Execuţia mişcărilor cu ajutor direcţional este o execuţie uşurată mai ales în fazele lor principale.3. Conducerea lentă prin mişcare se realizează prin utilizarea forţei profesorului şi a aparatelor special create în acest scop.4. Conducerea direcţională rapidă prin mişcare procedeu care seamănă cu cel de la punctul 3, deosebindu-se de acesta prin rolul hotărâtor al conducerii „din afară” a mişcării, trecându-se astfel de la o execuţie pasivă la una activă, a mişcării respective.

b) METODA PARŢIALĂ

metoda parţială poate fi considerată ca fiind metoda caracteristică gimnasticii. Necesitatea folosirii acestei metode are la bază creşterea posibilităţilor de învăţare a structurii tehnice, precum şi creşterea accesibilităţii structurii ce a fost programată spre învăţare.

CERINŢE PENTRU APLICARE METODEI PARŢIALE

- Fragmentarea mişcării să nu modifice structura ei;- Fragmentele să conţină toate fazele;- Alegerea părţilor controlabile atât de către antrenor, cât şi de către executanţi;- Gradul de fragmentare depinde de complexitatea şi gradul de însuşire a mişcării;- Mişcările parţiale să nu cuprindă informaţii motrice colaterale.Astfel, putem fragmenta structurile tehnice conform necesităţilor.

80

Page 81: 131829871 Gimnastica PDF

VARIANTE ALE METODEI PARŢIALE

• metoda parţială propriu-zisă: este legată de folosirea unor sarcini metodice mari, care corespund cu una sau mai multe faze ale mişcării respective.

• Metoda realizării unor sarcini motrice mai înguste: este o dezvoltare logică a metodei parţiale. Prin folosirea ei putem distinge şi sublinia chiar şi caracteristicile dinamice şi motrice ale mişcării.

• Metoda fragmentat-imitativă: specifică predării-învăţării exerciţiilor de front şi formaţii şi de dezvoltare fizică generală din gimnastica de bază. Caracteristica ei constă în înglobarea mai multor metode într-una, în acelaşi timp (profesorul – explicaţie + demonstraţie, pe părţi; executantul – exersare, pe părţi, în acelaşi timp cu profesorul).

Sarcinile principale ce pot fi rezolvate cu ajutorul acestor exerciţii sunt legate de:- precizarea acţiunilor concrete şi formarea reprezentării lor despre mişcare;- perfecţionarea tehnică a mişcării; - corectarea greşelilor ce apar pe parcursul învăţării.Alte metode utilizate în procesul de învăţare şi corelate cu cele mai sus prezentate, sunt: observarea execuţiei colegilor, adversarilor, precum şi pe cea proprie (c), expunerea verbală, explicaţia (d), demonstraţia (e), programarea algoritmică (f).

c) OBSERVAREA EXECUŢIEI (colegilor, adversarilor, proprii)

Se poate realiza direct în antrenament sau concurs, precum şi cu ajutorul filmelor şi tehnicilor video. Prin comparare cu exerciţiile proprii se pot conştientiza mai bine acţiunile principale, se pot corecta reprezentările şi astfel se pot perfecţiona mişcările respective.

d) METODA VERBALĂ (prelegerea, explicaţia, conversaţia)

Este o metodă universală cu ajutorul căreia profesorul poate da explicaţii şi indicaţii de realizare a mişcărilor şi corectare a greşelilor, analizează execuţiile, transmite sarcini, dă ajutor. Limbajul folosit trebuie adaptat vârstei şi pregătirii executanţilor cărora se adresează, să fie clar, concret şi conform terminologiei specifice.

81

Page 82: 131829871 Gimnastica PDF

e) METODA DEMONSTRAŢIEI

Este foarte des utilizată pentru învăţare deoarece asigură în mare măsură formarea unor reprezentări corecte, a sarcinii motrice respective şi precizează acţiunile principale.Prin demonstraţii se pot sublinia detalii tehnice şi anumite greşeli de execuţie ce pot apărea pe parcursul învăţării.Dintre procedeele care se încadrează aici amintim:- demonstrarea mişcării în întregime;- demonstrarea pe părţi sau numai a anumitor părţi;- demonstrarea în ritm lent.

f) METODA PROGRAMĂRII

Este metoda care utilizată în mod corespunzător poate duce la economisirea timpului afectat pentru învăţare, prin eliminarea greşelilor în însuşirea mişcărilor propuse şi valorificarea timpului ce ar fi fost afectat corectării pentru realizarea altor sarcini. Pentru o însuşire cât mai corectă a structurilor tehnice propuse, a legărilor şi combinaţiilor se impune:

• Cunoaşterea nivelului de pregătire a executanţilor;• Cunoaşterea particularităţilor de vârstă;• Cunoaşterea posibilităţilor reale ale executanţilor care urmează să

realizeze structurile respective.Toate acestea obligă profesorul la o analiză atentă a situaţiilor concrete, precum şi a materialului ce urmează a fi învăţat. Această analiză trebuie să conducă la selecţionarea atentă a materialului instructiv, la sistematizarea lui şi la selecţionarea şi aplicarea celor mai moderne şi adecvate metodologii de predare.În cadrul acestor preocupări se înscrie şi metoda programării algoritmice.În ultimii ani s-a acumulat o experienţă destul de bogată în domeniul programării de tip algoritmic, literatura de specialitate dispunând de date suficiente pentru recomandarea utilizării acestei metode pentru învăţarea structurilor tehnice şi a legărilor de gimnastică. Prin programări algoritmice înţelegem împărţirea materialului de studiu (programa anuală, exerciţiile liber alese) în părţi (în structuri, legări, combinaţii) într-o succesiune strict determinată, conform cărora se va desfăşura procesul de instruire.Pentru alcătuirea algoritmilor trebuie să se ţină seama de:

- asimilările anterioare (bagajul motric existent);

82

Page 83: 131829871 Gimnastica PDF

- transferul pozitiv al caracteristicilor mişcărilor de la un moment la altul;

- transferul pozitiv al mişcărilor de la un aparat la altul;- regulile alcătuirii algoritmilor;- caracterul fiecărei acţiuni (de forţă, viteză, mobilitate,

coordonare etc.)- structura tehnică a mişcării 8balans, rotaţie, îndreptare,

etc.)- creşterea treptată a complexităţii exerciţiilor în

programare.Din experienţa practică s-a constatat necesitatea împărţirii exerciţiilor în trei serii (grupe), fiecare având finalităţi bine precizate. Astfel:Seria I-a de exerciţii se referă la prelucrarea cantitativă şi calitativă a grupelor musculare implicate în efectuarea mişcării propuse spre învăţare, asigurându-se deci suportul fizic al mişcării.Seria a II-a de exerciţii asigură învăţarea şi consolidarea structurii tehnice respective (a mişcării propriu-zise). Seria a III-a de exerciţii oferă posibilitatea perfecţionării mişcării respective prin includerea în diferite legări şi combinaţii.Concepute special ori selecţionate exerciţiile trebuie să fie asemănătoare cu structura mişcării ce trebuie învăţată, iar sarcinile motrice stabilite trebuie să aibă strânsă legătură între ele, o succesiune logică şi o dificultate mereu crescândă.

RECOMANDĂRI PRIVIND FORMAREA DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ

ÎNŢELEGEREA MIŞCĂRII se referă la:• scopul acţiunii;• procedeele utilizate pentru realizarea mişcării respective;• motivarea acţiunii respective în contextul realizării în viitor a mişcării.

DEMONSTRAREA ACŢIUNII• condiţii cât mai apropiate de cele concrete din practică;• explicaţii necesare pe parcursul demonstrării;• schiţarea planului mintal.

CONTINUITATEA REPETĂRII• constanţa relativă a condiţiilor de repetare;• eşalonarea repetărilor în cadrul aceleiaşi lecţii şi pe parcursul întregii

unităţi de învăţare;

83

Page 84: 131829871 Gimnastica PDF

• număr corespunzător de repetări în cadrul aceleiaşi lecţii şi pe parcursul întregii unităţi de învăţare;

• unităţi de învăţare structurate în concordanţă cu finalităţile şi cu experienţa practicanţilor.

FIXAREA DEPRINDERII• control şi autocontrol, corectarea greşelilor;• cunoaşterea rezultatelor parţiale şi finale;• creşterea eforturilor pentru parametrii de tehnicitate specifici mişcării;• creşterea preocupării pentru corectitudine, precizie, amplitudine, ritm,

estetică.APLICAREA ÎN CONDIŢII VARIATE

• schimbarea cerinţelor;• modificarea condiţiilor de repetare (tempo, direcţii, muzică, legări,

combinaţii).

84

Page 85: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 18

PRINCI PIILE DIDACTICE APLICATE ÎN PROCESUL DE FORMARE A DEPRINDERILOR ÎN GIMNASTICĂ

Pentru ca procesul de formare a noilor deprinderi să fie încununat de succes este absolut necesară cunoaşterea şi aplicarea principiilor didactice, alături de cele mai potrivite metode şi procedee, în strânsă legătură cu nivelul de pregătire al executanţilor, complexitatea mişcării, baza materială, capacitatea profesională a profesorului.

PRINCIPIUL INTUIŢIEI

Prezentă ca o necesitate în procesul formării deprinderilor, intuiţia reprezintă cunoaşterea realităţii prin cât mai multe simţuri, cât mai mulţi analizatori. Ea este necesară în predarea exerciţiilor de gimnastică la toate nivelele şi toate vârstele.Formarea unor reprezentări corecte despre mişcarea ce urmează a fi învăţată se realizează şi prin utilizarea unor metode şi tehnici moderne, cum sunt: explicaţia dublată de prezentarea modelului mişcării respective cu ajutorul chinogramelor, benzilor desenate, videoului ori filmului, a execuţiilor marilor campioni. Profesorul trebuie să-şi dovedească măiestria prin alegerea mijloacelor intuitive cele mai potrivite vârstei, nivelului de pregătire şi deprinderii care urmează a fi formată, deoarece structurile de gimnastică conţin permanent alternanţe ale contracţiei musculare cu relaxarea, ori chiar existenţa simultană a acestora, la nivelul anumitor segmente, după cum participă sau nu la realizarea mişcării respective.Un rol deosebit la formarea senzaţiilor chinestezice şi apoi la obţinerea indicilor de viteză, amplitudine, ritm şi grad de încordare îl are acompaniamentul muzical. Muzica influenţează starea emoţională a executanţilor, cărora le creează o stare de confort psihic şi de încredere în posibilităţile proprii. De asemenea creează posibilitatea de memorare a mişcărilor, stimulând astfel memoria motrică, dar şi creativitatea. Exersând pe o muzică agreată şi adecvată efortul necesar realizării deprinderii propuse pare mai mic, şi oboseala este resimţită mai târziu.

PRINCIPIUL ACCESIBILITĂŢII

85

Page 86: 131829871 Gimnastica PDF

Accesibilitatea este înţeleasă ca fiind corespondenţa dintre legile creşterii şi dezvoltării copiilor şi natură, conţinutul şi esenţa mişcărilor pe care aceştia trebuie să şi le însuşească.Accesibilitatea stă deci în natura conţinutului, în ordonarea acesteia, precum şi în măiestria profesorului de a prezenta cunoştinţele noi într-un stil cu o metodă adecvată vârstei şi pregătirii executanţilor. Orice mişcare propusă spre învăţare trebuie să fie destul de uşoară pentru a putea fi învăţată, dar în acelaşi timp destul de grea pentru a reprezenta un scop mobilizator pentru executanţi. În cazul principiului accesibilităţii trebuie să funcţioneze regulile metodice:

- de la uşor la greu;- de la cunoscut la necunoscut;- de la simplu la complex.

PRINCIPIUL PARTICIPĂRII ACTIVE ŞI COPNŞTIENTE

Acest principiu presupune claritate în înţelegerea mişcării ce urmează a fi executată, ordonarea şi sistematizarea informaţiilor primite prin cât mai multe simţuri precum şi participarea gândirii în mod conştient şi creator. Participarea activă implică necesitatea de a fi atent şi recepţiona corect informaţiile, de a le ordona, de a le filtra şi a le înţelege întocmai, pe când participarea conştientă semnifică capacitatea de reflecţie şi deliberare asupra conţinutului, de înţelegere prin cât mai multe simţuri şi de edificare asupra conţinutului, de observaţie ordonată şi de studiu independent sub forma exersării individuale.Gradul de participare activă şi conştientă depinde, după I. Hidi, de măiestria şi competenţa profesorului, care trebuie:

- să formuleze sarcini complete pentru învăţare;- să explice clar tehnica mişcării utilizând un limbaj adecvat

nivelului de înţelegere a executanţilor;- să educe capacitatea de apreciere a mişcărilor proprii, prin

compararea cu diferite grafice sau modele utilizate;- să stimuleze iniţiativa executanţilor prin analiza corectă a

mişcărilor proprii, înlăturarea greşelilor apărute prin efort voluntar;

- să asigure participarea executanţilor la realizarea unui ajutor colectiv, prin observarea execuţiei colegilor şi apoi participarea la analizarea rezultatelor obţinute prin sublinierea părţilor corecte şi apoi a celor incorecte, etc.

PRINCIPIUL ACTIVITĂŢII SISTEMATICE ŞI CONTINUE

86

Page 87: 131829871 Gimnastica PDF

Sistematizarea reprezintă legătura dintre conţinutul şi metodologia predării, dintre măiestria profesorului de a transmite cunoştinţe în mod ordonat şi caracterul ascendent al dificultăţii mişcării. Datorită complexităţii mişcărilor de gimnastică, precum şi a multitudinii şi varietăţilor, este absolut necesară respectarea continuităţii exersărilor sistematice, pentru obţinerea automatismului necesar şi economisirea energiei, în vederea unei execuţii corecte şi estetice.În gimnastică, principiul sistematizării trebuie înţeles ca:

• trecere sistematică de la o sarcină la alta;• trecere de la o etapă la alta;• trecere de la însuşirea unei mişcări la alta.

Pentru aplicare în practică a acestui principiu, profesorul trebuie: • să prevadă o succesiune corespunzătoare a sarcinilor motrice;• să asigure repetarea ritmică a mişcărilor în cadrul mai multor lecţii;• să asigure o capacitate de efort minimă prin alternarea

corespunzătoare cu pauzele şi odihna;• să decidă trecerea în timp util la învăţarea alto mişcări noi, simultan cu

perfecţionarea celor învăţate anterior;• să asigure lecţiilor şi un caracter educativ, pe lângă cel instructiv.

PRINCIPIUL ÎNSUŞIRII TEMEINICE

Însuşirea temeinică decurge din exersarea sistematică şi continuă, cerinţele principiului pretinzând insistenţă asupra fixării temeinice a deprinderilor de mişcare corectă, în directă legătură cu asigurarea indiciilor funcţionali necesari realizării mişcării respective în condiţii optime. De asemenea, pentru consolidarea stereotipului dinamic de la baza deprinderii respective este necesar să se programeze un număr apreciabil de repetări, într-un timp suficient de lung, în relaţie directă cu vârsta, nivelul de pregătire al executanţilor şi experienţa lor anterioară.

87

Page 88: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 19

ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL ÎN GIMNASTICĂ

Muzica aduce o contribuţie însemnată la realizarea mişcării de gimnastică la parametrii ceruţi de specificul acestei ramuri sportive, conducând în final la o mişcare expresivă, corectă şi precisă, frumoasă şi elegantă.

Efectele folosirii muzicii în cadrul lecţiilor de educaţie fizică în general şi al celor cu teme de gimnastică în special, se fac simţite pe planuri multiple, astfel:

a) Fiziologic: se stimulează activitatea marilor funcţiuni, respiraţia şi circulaţia. Profesorul Krestovnikov arată, pe baza cercetărilor, că „mişcările din gimnastică artistică însoţite de muzică măresc activitatea aparatului respirator, spre deosebire de cele executate fără acompaniament muzical”. Muzica produce o stare optimă a SNC şi o perfecţionare a analizatorului auditiv.

b) Psihologic apare o stare perceptivă optimă şi o emotivitate crescută, ceea ce duce la exprimarea prin mişcări estetice a trăirilor interioare şi la dezvoltarea creativităţii. Se creează o atmosferă de bună dispoziţie ceea ce duce la înlăturarea senzaţiei de oboseală şi deci stimulează executanţii la eforturi mari.

c) Intelectual prin îmbogăţirea cunoştinţelor cu noţiunile de teorie muzicală şi realizarea educaţiei muzicale a executanţilor.

Mişcarea şi muzica sunt în strânsă interdependenţă, între mijloacele de expresivitate ale muzicii şi cele ale mişcării existând o concordanţă deplină.

Muzica constituie deci un ajutor pentru profesor, fiind ca un procedeu metodic care uşurează formarea corectă şi rapidă a deprinderilor motrice complexe, cu grad înalt de coordonare neuro-musculară. Muzica susţine explicaţia şi demonstraţia, dar mai ales suplineşte numărătoarea, iar profesorul este ajutat în demersurile sale pentru sublinierea: gradului de încordare musculară, a vitezei, a ritmului şi tempoului, necesare realizării unei mişcări în conformitate cu cerinţele specifice gimnasticii. De asemenea, muzica constituie ajutor şi pentru perfecţionarea mişcării deja însuşite.

Înţelegerea concordanţei dintre mişcare şi muzică, precum şi a rolului acesteia la instruirea din cadrul lecţiilor de educaţie fizică face ca

88

Page 89: 131829871 Gimnastica PDF

acompaniamentul muzical să fie recomandat pentru toate formele de practicare a gimnasticii.

SARCINILE ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL

- să creeze starea optimă de lucru (să calmeze în cazul unei stări crescute de excitaţie nervoasă, ori să ridice starea emoţională în cazul unei excitabilităţi scăzute);

- să stimuleze depunerea unor eforturi mari;- să contribuie la dezvoltarea atenţiei, vitezei de reacţie, simţului

ritmului şi a muzicalităţii, abilităţii de a trece de la o mişcare la alta;- să constituie ajutor pentru profesor, dar şi pentru executanţi;- să stimuleze şi să contribuie la crearea bazelor generale ale

mişcărilor;- să dozeze efortul prin număr de repetări şi tempo.

CONŢINUTUL ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL

- caracter vioi, antrenant;- ritmuri şi tempouri variate;- pauze neaşteptate;- nuanţe diferite;- teme ritmice.

LOCUL ACOMPANIAMENTULUI MUZICAL ÎN LECŢIA DE GIMNASTICĂ

Prima verigă în care se realizează organizarea colectivului se execută în mod obişnuit fără acompaniament muzical. Dar el este folosit totuşi în cazurile când se execută întoarceri pe loc, acţiuni complexe, ori alte acţiuni pe loc legate.

În verigile următoare utilizarea muzicii este permanentă. Toate exerciţiile din grupa celor de front şi formaţii, fie că sunt acţiuni din deplasare, alcătuiri şi schimbări de formaţii, executate din mers, alergare şi variantele lor, sărituri mici ori paşi specifici de dans (galop, polcă, mazurcă, vals, cha-cha, ş.a.) se execută pe muzică, aleasă în deplină concordanţă cu structura şi caracterul mişcărilor.

Profesorul trebuie să acorde atenţie stimulării colectivului la executarea celor comandate, precum şi la exersarea autocomenzilor din partea executanţilor, în concordanţă cu muzica.

89

Page 90: 131829871 Gimnastica PDF

În veriga de influenţare selectivă, caracterul muzicii trebuie de asemenea, să sublinieze caracterul mişcării. Muzica trebuie să fie variată, cursivă, impetuoasă, forte, energică, lină ori vioaie, astfel încât să fie subliniată şi structura mişcării, nu numai caracterul.

În partea fundamentală muzica este folosită mai ales pentru acrobatică şi combinaţii gimnice, iar pentru lucrul la aparate ca fond pentru menţinerea bunei dispoziţii.

În încheierea lecţiei este de asemenea recomandat un acompaniament muzical care să asigure o revenire a parametrilor funcţionali, o liniştire după efortul depus. Pentru mers, alergare ori diferite forme de deplasare, muzica folosită poate fi asemănătoare cu cea folosită în partea pregătitoare pentru efort.

MODALITĂŢI DE ALEGERE A BUCĂŢILOR MUZICALE

Alegerea bucăţilor muzicale ce vor fi utilizate drept acompaniament muzical necesită muncă şi pasiune din partea profesorului. Se poate proceda astfel:

1. Se folosesc bucăţi existente, agreate şi cunoscute de către executanţi, în concordanţă cu cerinţele gimnasticii. De obicei bucăţile alese trebuie să fie bine cunoscute şi cu priză la public. În acest mod este asigurată sursa de inspiraţie pentru cel care compune exerciţiile, munca lui fiind uşurată şi îndreptată spre asigurarea concordanţei dintre mişcare şi muzică. Este permisă intervenţia limitată în redarea unei bucăţi cunoscute, astfel încât să se păstreze linia melodică, ritmul şi caracterul ei. Se folosesc tot mai des colajele şi prelucrările moderne, remix-urile.

2. Se concep mai întâi mişcările şi apoi se compune muzica potrivită pentru mişcările respective. Acesta este un procedeu tot mai rar întâlnit deoarece cel care compune muzică pentru a acompania o mişcare de gimnastică trebuie să fie apropiat acestui sport, să aibă o mulţime de cunoştinţe privind mişcările, structura, caracterul lor şi cerinţele de execuţie ale acestora.

90

Page 91: 131829871 Gimnastica PDF

3. Se aleg bucăţi muzicale cunoscute, iar pe tema principală se „brodează” variaţiuni în acelaşi timp cu compoziţia mişcărilor. Acesta este de asemenea un procedeu care solicită o colaborare strânsă între profesor şi corepetitor, iar amândoi trebuie să fie foarte buni specialişti ai domeniului.

ASIGURĂRII CONCORDANŢEI DINTRE MUZICĂ ŞI MIŞCARE

Aşa cum am subliniat în mai multe rânduri pe parcursul acestui capitol, concordanţa dintre muzică şi mişcare nu este numai necesară, dar este obligatorie. Muzica trebuie să sublinieze şi să susţină mişcarea pe care o acompaniază, în aşa fel încât să se transmită exact ceea ce s-a gândit în momentul conceperii ei. Pentru realizarea acestui lucru, atât profesorul cât şi executantul trebuie să aibă anumit cunoştinţe şi anume:

1. Cunoştinţe de teorie muzicală referitoare laa) Noţiuni de agogică- măsură - ritm- tempo- caracterul muziciib) Cunoştinţe de dinamică- intensitatea sunetelor- tăria sunetelorc) Forma sau frazaread) Melodia (baza expresiei muzicale)

2. Cunoştinţe de teorie şi metodica gimnasticii:a) Cerinţe de execuţieb) Structura şi caracterul mişcăriic) Manifestările bazelor generale ale mişcărilord) Mişcările şi poziţiile segmentelor şi ale întregului corp.

3. Experienţa anterioară de utilizare a acompaniamentului muzical pentru lecţiile de gimnastică.

91

Page 92: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 20

IMPORTANŢA, ROLUL, SCOPUL, CONŢINUTUL GIMNASTICII APLICATE ÎN ALTE DOMENII

Mişcarea în general ocupă un loc tot mai important în viaţa individului modern.

Toate eforturile pe care le-au făcut specialiştii domeniului s-au concretizat azi şi pe plan politic la nivel european, în sensul că s-a elaborat „Carta europeană a sportului” (înţelegându-se prin denumirea generală de sport şi toate activităţile fizice cuprinse în sistemul general de educaţie). În cartă se precizează că prin sport se urmăreşte:

• Exprimarea sau îmbunătăţirea condiţiei fizice şi a stării mentale de bine

• Formarea de relaţii sociale• Obţinerea de performanţe

Preocupări speciale au fost şi la nivelul Consiliului Europei care a stabilit că sportul are rol în:

• Promovarea stării de sănătate• Integrare socială • Realizarea cadrului pentru competiţiile dintre indivizi şi

obţinerea performanţelor care să le asigure celebritate şi baniDezvoltarea fizică, parte a stării de sănătate (înţeleasă ca o stare, o

condiţie cu mai multe componente – fizică, socială şi psihologică), s-a conturat clar încă din antichitate ca având o importanţă majoră. Astfel, în Atena antică, idealul exprimat prin „Kalos kai agatos”, însemnând om frumos şi bun, prezenta un concept ce cuprindea sănătatea trupească, bărbăţia, puterea şi dibăcia, frumuseţea fizică, proporţionalitatea armonică, ţinuta.

Mai târziu, pe măsura dezvoltării societăţii şi a progreselor înregistrate, idealul privind fiinţa umană este cuprins în dictonul: „Mens sana in corpore sano”. Acest dicton rămas valabil şi azi aduce în prim - plan binefacerile activităţilor fizice atât asupra trupului cât şi asupra minţii omului.

În România, dezvoltarea fizică armonioasă, ca factor constitutiv al stării de sănătate este un obiectiv important al educaţiei fizice şi sportului în general, dar şi al gimnasticii în special.

Dezvoltarea fizică este reprezentată de:- indicii normali de creştere şi a dimensiunilor corporale- proporţionalitatea, forma şi mărimea segmentelor

92

Page 93: 131829871 Gimnastica PDF

- starea ponderală optimă- corectitudinea atitudinii

FACTORI CARE CONDIŢIONEAZĂ DEZVOLTAREA FIZICĂ

Dezvoltarea fizică este condiţionată de două tipuri de factori, unii interni şi alţii externi, ca:

- interni – predispoziţiile ereditare – stimuli neuroendocrini- externi – economico-sociali – condiţii de viaţă şi educaţie – alimentaţie – condiţii de igienă – antecedente sportive în familie – geoclimatici

„Gimnastica înseamnă mişcare, mişcarea sănătate, iar sănătatea unei naţiuni este cel mai mare câştig în folosul omenirii”, a afirmat A. Ionescu.

Gimnastica presupune o activitate fizică, corect direcţionată şi adaptată în funcţie de necesităţile şi particularităţile celor care o practică, iar „activitatea fizică este un element pronologiv; s-a demonstrat ştiinţific că gimnastica favorizează longevitatea. (A. Aslan 1959).

Exerciţiile de gimnastică pot menţine ori îmbunătăţi structura diverselor ţesuturi şi organe, ameliorează funcţiile şi contracarează deteriorările care tind inerent să apară din diverse cauze (sedentarism, înaintare în vârstă, accidente, îmbolnăviri, etc.).

Scopul gimnasticii aplicate în alte domenii este menţinerea, promovarea şi recâştigarea sănătăţii prin mişcările din cadrul exerciţiilor ce fac parte din conţinutul ei.

Practicarea lor poate îmbrăca forme diferite, în cadru organizat, ori individual, sub supravegherea sau nu a specialistului în domeniu. Aceste exerciţii pot fi introduse în lecţii, sisteme de lecţii, sisteme de lecţii şi programe separate.

Conţinutul acestora diferă în funcţie de:• forma de practicare (gimnastica de dimineaţă, minutul de

gimnastică, programe pentru timpul liber, lecţii, programe de încălzire)

• de scop (profilactic, recuperare, pentru asigurarea pregătirii motrice de bază necesară altor sporturi)

• de vârsta, sexul şi nivelul de pregătire al executanţilor.

93

Page 94: 131829871 Gimnastica PDF

EFECTELE GIMNASTICII APLICATE ÎN ALTE DOMENII

DEZVOLTARE ARMONIOASĂ- Îmbunătăţirea aspectului somatoscopic- Armonizarea proporţiilor- Atitudine corectă a corpului

ADAPTARE ÎN PLANUL SFEREI FIZIOLOGICE ŞI PSIHICE- inima împinge o cantitate mai mare de sânge - se măreşte cantitatea de sânge din vase- sângele devine mai fluid şi circulă mai uşor- creşte forţa, rezistenţa muşchilor- creşte mobilitatea articulară şi supleţea musculară- capacitatea plămânilor creşte şi devin capabili să ventileze o

cantitate mai mare de aer pe minut- scade ţesutul adipos şi ţesutul gras din jurul viscerelor- creşte capacitatea muşchilor de a extrage glucoza din sânge- creşte capacitatea muşchilor de a prelua şi a utiliza grăsimile

din sânge în vederea procurării de energie- se îmbunătăţeşte capacitatea sistemului imunitar- se îmbunătăţeşte tranzitul intestinal- se îmbunătăţeşte echilibrul şi coordonarea mişcărilor - se îmbunătăţeşte viteza de reacţie la stimuli diferiţi - se ameliorează imaginea de sine şi încrederea în

posibilităţile proprii- se dezvoltă personalitatea

COBATEREA INSTALĂRII ANUMITOR BOLILombopatii, afecţiuni endocrine, boli ale plămânilor, cardiace şi

ale circulaţiei, mai ales ateroscleroza şi cardiopatia ischemică, diabetul, obezitatea, infecţiile, depresia şi anxietatea).

MĂRIREA RANDAMENTULUI ÎN MUNCĂCREŞTEREA PERFORMANŢELOR PPROFESIONALE ŞI

SOCIALESOCIALIZARE ŞI RESOCIALIZAREÎMBUNĂTĂŢIREACALITĂŢII VIEŢII

MIJLOACELE GIMNASTICII APLICATE ÎN ALTE DOMENII

94

Page 95: 131829871 Gimnastica PDF

Fiind ramură a gimnasticii de bază, poziţiile şi mişcările segmentelor ori ale întregului corp, constituie mijloace ale gimnasticii aplicate în alte domenii. Acestea alcătuiesc exerciţii care se adresează unuia ori mai multor segmente, acţiunea lor fiind profilactică, corectivă, de reeducare, de recuperare şi de asigurare a unei baze motrice bogate.

Sarcinile exerciţiilor sunt: • să tonifice musculatura pentru a asigura forţa necesară

menţinerii poziţiilor corpului şi a segmentelor sale, precum şi mişcările lor;

• să acţioneze asupra SN pentru a facilita conexiunile necesare realizării stereotipului dinamic de la baza deprinderilor motrice;

• să activeze funcţiile organismului;• să prevină şi să corecteze deficienţe, să reeduce şi să

recupereze;• să elimine cauzele producerii deficienţelor;

Structura exerciţiilor este simplă ori complexă (după caz), exerciţiile fiind statice (poziţii) şi dinamice (deplasarea segmentelor în spaţiu datorită activităţii musculare.

a. Exerciţiile statice sunt de fapt poziţii ale întregului corp, fundamentale şi derivate (stând, pe genunchi, aşezat, culcat, atârnat, sprijin) la care se adaugă poziţii ale segmentelor (cap, membre superioare, inferioare şi trunchi). Aspectul simetric sau asimetric al acestor poziţii este diferit în funcţie de scop. Efortul depus este izometric.

Poziţia stând, în care sprijinul se face pe o suprafaţă mică, prin intermediul tălpilor este destul de greu de menţinut, echilibrul fiind instabil, datorită faptului că CGG se află deasupra punctului de sprijin. Dacă corpul este scos din această poziţie în urma acţiunii unei forţe, el se răstoarnă şi nu mai revine decât cu ajutore exterior sau suplimentar. Exerciţiile de mers şi de echilibru simple ori cu modificări ale poziţiei segmentelor între ele, acţionează asupra componentei neuro-psihice.

Poziţia pe genunchi prezintă o mai bună suprafaţă de sprijin, dar CGG se află tot deasupra suprafeţei de sprijin, deci poziţia este de echilibru instabil. De aceea se recomandă mai ales variante mixte ale acestei poziţii (sprijin pe genunchi), în care coloana este degajată de funcţia ei pentru asigurarea posturii bipede. Exerciţiile efectuate în poziţia pe genunchi adresate coloanei şi combinate cu exerciţii de respiraţie au efecte bune.

Poziţia aşezat este o poziţie stabilă, în care suprafaţa de sprijin este mai mare, bazinul este blocat, ceea ce asigură o mai bună localizare a mişcărilor de la ni8velul trunchiului, membrelor inferioare. Exerciţiile

95

Page 96: 131829871 Gimnastica PDF

efectuate în această poziţie sunt de obicei pentru mobilitate la nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare, ele asociindu-se foarte bine cu respiraţia diafragmatică ce permite creşterea intensităţii efortului.

Poziţia culcat şi derivatele ei este o poziţie stabilă, cu mare suprafaţă de sprijin. Coloana este eliberată de funcţia statică, iar exerciţiile efectuate din această poziţie devin mai ample şi se adresează trunchiului, coloanei vertebrale (ce poate fi prelucrată pe segmente, cervical, toracal, lombar), membrelor inferioare şi superioare.

Poziţia atârnat este de echilibru stabil, CGG aflându-se sub punctul de apucare. Un corp scos dintr-o astfel de poziţie revine întotdeauna la ea după mişcări de pendulare. Poziţia este grea datorită gravitaţiei, iar executantul trebuie să depună efort izometric de consolidare ca s-o menţină. Din această cauză atârnatul nu este recomandat pentru toţi (mai ales pentru cei cu laxitate articulară la nivelul umărului), utilizându-se mai des variante ale ei. Exerciţiile din poziţia atârnat sunt folosite cu succe3s pentru deviaţiile coloanei.

b. Exerciţiile dinamice au la bază mişcări ale segmentelor şi acţiunea de scurtare sau lungire a musculaturii, în funcţie de structura mişcării.

Ele pot fi libere, cu partener, cu obiecte (bastoane, mingi medicale, gantere, alte obiecte), la aparate speciale (scara fixă, scara marinărească, banca de gimnastică, băncuţa curbată, cadru, helcometru, frânghia, scripeţi, cărucior montat pe banca de gimnastică, ş.a.m.d.).

Exerciţiile care se efectuează sunt:• analitice şi se adresează muşchilor sau grupelor de muşchi,

articulaţiilor ori grupelor de articulaţii, • aplicative;• din cadrul gimnasticii artistice (acrobatică şi sărituri);• de respiraţie;• de relaxare psiho-tonă (mai ales la deficienţe – rigiditate,

contractură, etc.)• jocuri.

Mijloacele folosite în gimnastica aplicată în alte domenii se utilizează separat sau constituie programe, care se supun anumitor reguli şi principii, astfel:

PRINCIPIILE CARE SE APLICĂ ÎN CADRUL PROGRAMELOR DE GIMNASTICĂ sunt:

• adaptarea conţinutului la caracteristicile practicanţilor;• prelucrarea analitică• concordanţa cu starea de sănătate

96

Page 97: 131829871 Gimnastica PDF

• evitarea accidentelor• alternarea exerciţiilor mai simple cu cele complexe şi de

respiraţie• alternarea tipurilor de activitate musculară şi acţiune a

segmentelor • alternarea efortului cu pauzele• individualizarea dozării şi8 gradarea efortului• pregătirea sistematică prin aplicarea continuă a programului• asocierea cu alte mijloace (saună, duş, masaj)

REGULI CE STAU LA BAZA PROGRAMELOR DE GIMNASTICĂ APLICATĂ ÎN ALTE DOMENII

• control medical periodic• respectarea structurii programului (încălzire, fundamentală,

încheiere)• controlul efortului în timpul programului• poziţii iniţiale care să favorizeze îndeplinirea cerinţelor de

execuţie• introducerea exerciţiilor de respiraţie şi relaxare în cadrul

programului după exerciţii mai complexe ori după solicitări intense

• număr de repetări conform nivelului de pregătire, vârstei şi sexului practicanţilor;

• întreruperea temporară a efortului în cazul apariţiei ameţelilor, senzaţiei de greaţă, durerilor de cap, ţiuiturilor în urechi, etc.

• interdicţie de efort în cazul îmbolnăvirilor temporare (viroze, gripe, etc.).

• antrenare sub conducerea unui specialist.O mare parte din programele de gimnastică executate pe muzică

sunt cunoscute de noi sub denumirea de gimnastică aerobică, aceasta fiind forma de masă a sportului aerobic. Aceste exerciţii trebuie bine înţelese şi dozate, mai ales pentru persoanele fără pregătirea necesară pentru depunerea unor eforturi susţinute, pentru persoanele mai în vârstă, ori cu numite probleme. Muzica este antrenantă de obicei, oboseala este resimţită mai târziu, dar excesele pot provoca accidente. Accidentele pot să apară datorită următoarelor cauze:

- intensitate prea mare- amplitudinea mişcărilor neadecvată nivelului de pregătire

97

Page 98: 131829871 Gimnastica PDF

- lipsa pregătirii pentru efort (încălzirii)- lipsa gradării efortului şi lipsa gradării programelor din punct de

vedere al complexităţii - compoziţie neadecvată a programului (lipsa variabilităţii în

structura exerciţiilor, lipsa alternanţei conteracţie-întindere-relaxare)- poziţii neadecvate (mai ales ale picioarelor la mişcările de

răsucire)FAZELE UNUI PROGRAM DE GIMNASTICĂ AEROBICĂ

1. Încălzire 5-10 min. 2. Antrenamentul de rezistenţă musculară 10-20 min.3. Antrenament de rezistenţă cardio-respiratorie, 15-30 min.4. Încheiere (liniştire) 5-10 min.

Se monitorizează F.C. şi se corelează cu vârsta pentru a obţine o solicitare optimă.

Alte programe se adresează persoanelor cu probleme, constituind aşa numitele programe speciale. Astfel de programe sunt frecvente în cazul deficienţelor fizice.

Deficienţele fizice sunt „abateri de la normal a formei corpului, care tulbură creşterea, dezvoltarea armonioasă, modificând aspectul exterior, reduce aptitudinile individului şi puterea de adaptare la condiţiile de mediu, simultan cu diminuarea capacităţii de muncă” (I. Bratu).

În cazuri mai grave deficienţele provoacă:• Scoaterea persoanei din cadrul familiei, şcolii, grupei de

muncă şi grupului social• Ameninţă starea de sănătate• Compromit capacitatea motrică• Creează complexe de inferioritate

Programele speciale au un conţinut de mişcări şi exerciţii corelate cu gradul de deficienţei şi gravitatea acesteia. Pentru deficienţele stabile sunt concepute programe separate, variabile ca durată şi conţinut.

Mişcările şi exerciţiile ce compun programul au acţiune diferită:- unele acţionează la nivel neuro-psihic (în cazul în care cauzele

care au produs deficienţa sunt de natură funcţională ori legate de tonicitate)- altele acţionează la nivel musculo-articular (în cazul în care

cauzele sunt de natură patologică.Scopul acestor programe se poate exprima prin: CORECTARE –

REEDUCARE – RECUPERARE.Acest scop poate fi atins prin tratamente în centre specializate sub

îndrumarea specialiştilor.

98

Page 99: 131829871 Gimnastica PDF

Pentru îndeplinirea sarcinilor ce revin gimnasticii aplicate în alte domenii, profesorul trebuie să întreprindă anumite acţiuni. Astfel:

- cunoaşterea şi aprecierea elevilor din punctul de vedere al creşterii şi dezvoltării, al particularităţilor psihice

- controlul în vederea descoperirii eventualelor deficienţe- formarea grupelor : - d.p.d.v. al deficienţelor – persoane fără deficienţe - persoane cu deficienţe -grupe mixte(când altfel nu e posibil) - după nivelul calităţilor motrice - după vârstă, sex, experienţa anterioară- conceperea programelor de prevenire de corectare de reeducare de recuperare de pregătire fizică generală/specială- aplicare individualizată a programelor - colaborarea cu medicul- asigurarea controlului medical periodicDeoarece exerciţiile efectuate în scop profilactic au o mare

răspândire la noi, amintim câteva dintre modalităţile prin care se reuşeşte prevenirea instalării unor deficienţe fizice, scăderea nivelului calităţilor motrice, diminuarea condiţiei fizice şi deteriorarea stării de sănătate:

• Execuţie simetrică• Influenţare a tuturor segmentelor• Concordanţă între structura exerciţiilor şi particularităţile

perioadei de viaţă în care se găsesc persoanele cărora acestea se adresează

• Înlăturarea condiţiilor ce pot provoca accidentări şi limitarea ori înlăturarea din cadrul programelor a mişcărilor sau a exerciţiilor care contravin prevenirii (exemple: îndoirile ample de trunchi, extensii ale capului şi trunchiului, ş.a.)

• Implementarea în programe a unui număr mai mare de exerciţii pentru musculatura cefei, spatelui, abdomenului şi susţinătoare ale bolţii plantare

• Tonifierea musculaturii şi pregătirea ligamentelor genunchilor şi gleznelor

• Combaterea efectelor nocive ale activităţilor unilaterale (profesionale ori sportive)

99

Page 100: 131829871 Gimnastica PDF

CURSUL NR. 21

ASIGURAREA ÎN GIMNASTICĂ

Practicarea organizată şi sistematică a exerciţiilor fizice de către copii este frecventă. Începând de la vârste mici, practicarea exerciţiilor de gimnastică de către băieţi şi fete s-a accentuat, iar efectele sunt notabile atât din punct de vedere al stării de sănătate, cât şi al performanţelor obţinute.

Efortul depus, calităţile individuale, executarea unor mişcări neobişnuite, pot fi soldate uneori cu stări de disconfort ori accidente.

Se înţelege prin accident orice incident care provoacă abandonarea execuţiei ori absenţa de la pregătire.

Pentru alcătuirea unui tablou epidemiologic privind accidentele în gimnastică, este necesară cunoaşterea nivelului de maturizare, determinarea felului accidentării, stabilirea somatotipului, ceea ce conduce la realizarea profilului accidentelor care coroborate formează tabloul.

Procedurile cele mai utilizate sunt: interviul privind istoria personală, monitorizarea accidentelor şi a perioadelor de recuperare, studiul fişei medicale, studierea muşchilor scheletici, măsurătorile antropometrice.

Sistematizarea accidentelor se realizează după mai multe criterii, astfel:LOCALIZARE, cu referire la toate segmentele (membre superioare şi inferioare, trunchi, cap şi gât)

- muşchi- oase- articulaţii.

GRAVITATE, corelată cu timpul pierdut din activitatea de pregătire, necesitatea prezenţei medicului specialist, timpul necesar reabilitării complete şi atingerii nivelului de pregătire dinaintea accidentării:

- uşoare- medii- severe

NATURĂ- instantanee- progresive

FELUL ACCIDENTULUI- julituri- contuzii

100

Page 101: 131829871 Gimnastica PDF

- contracturi- disjuncţii- luxaţii- afecţiuni ale nervilor- lovituri- inflamaţii- întinderi- entorse- fracturi- altele nespecifice activităţii sportive(dureri diverse, etc.).

PROBA SAU ACTIVITATEA DEPUSĂ LA MOMENTUL ACCIDENTĂRII:

- pregătire pentru efort- pregătire tehnică- program de gimnastică zilnică, de loisir, etc.

RATA ACCIDENTĂRII:- frecvente- destul de frecvente - rare- foarte rare

Între rata accidentării şi nivelul de maturizare, între rata accidentărilor şi caracteristicile fizice solicitate de efectuarea exerciţiilor de gimnastică există o relaţie de interdependenţă. Pentru recomandările privind prevenirea accidentelor, este bine de ştiut că studiile efectuate au subliniat faptul că interdependenţa dintre procesul de creştere şi cerinţele specifice, rata accidentărilor este mai mare la fete.

Cei care prezintă mai multe caracteristici dintre cele necesare efectuării exerciţiilor de gimnastică sunt mai puţin expuşi accidentărilor.

CAUZELE ACCIDENTELOR

1. METODICE:- nerespectarea principiilor didactice (mai ales pe cel al

sistematizării, accesibilităţii şi al continuităţii);- absenţa din structura lecţiei a verigilor de pregătire pentru efort şi

influenţare selectivă a aparatului locomotor, ori insuficient timp alocat acestora;

- dozare neadecvată a repetărilor ceea ce înseamnă că efortul depus este prea mare în raport cu posibilităţile fiecăruia şi se generează o stare de oboseală accentuată;

101

Page 102: 131829871 Gimnastica PDF

- neconcordanţă între nivelul calităţilor motrice şi psihomotrice şi cerinţele pentru realizarea mişcării respective;

2. PROFESORUL:- slab pedagog;- stil de conducere al lecţiei neadecvat, metode nepotrivite;- lipsă de autoritate;- necunoaşterea elevilor (particularităţi de vârstă, nivel de

pregătire);- nerespectare paşilor metodici pentru învăţarea mişcării

respective;- condiţie fizică şi psihică slabă;- neacordarea ajutorului necesar;- dezinteres faţă de starea de sănătate a elevilor, ori faţă de alte

probleme care le afectează pregătirea;3. ELEVUL:- reprezentare incorectă a mişcării;- nivel scăzut al calităţilor motrice şi psihomotrice, dezinteres faţă

de creşterea acestuia;- lipsa experienţei anterioare (nedeclarată);- instabilitate emoţională;- indisciplină continuă după comenzile de încetare;- indisciplină - nu execută mişcarea indicată;- lucrează nesupravegheat înainte ori după lecţie;- pariuri, provocări, teribilisme;- carenţe (nedeclarate) ale stării de sănătate;4. CONDIŢII DE LUCRU:- lipsa saltelelor şi a materialelor de protecţie (bureţi, palmiere,

magneziu, ş.a.);- igiena improprie (lumină şi căldură insuficiente, aer viciat,

aparate greşit amplasate şi fără spaţiu de siguranţă);- neglijenţă în montarea aparatelor;- lipsa controlului stării aparaturii;

ASIGURAREA ÎN GIMNASTICĂ

Asigurarea este definită a fi totalitatea măsurilor cu caracter organizatoric şi metodic, luate de către profesor şi sportiv înaintea, în timpul, cât şi la sfârşitul lecţiei.

SCOPUL utilizării măsurilor asiguratoare,, în lecţiile de educaţie fizică, la exersarea programelor de gimnastică în cadru organizat sau

102

Page 103: 131829871 Gimnastica PDF

independent, individual sau în grup, în săli de gimnastică ori în aer liber este prevenirea accidentelor.

FORMELE asigurării sunt: asigurarea propriu-zisă autoasigurareaPROCEDEE DE ASIGURARE1. Asigurarea propriu-zisă (asistenţa) este definită ca

fiind un procedeu de urmărire atentă a execuţiei şi intervenţie activă în caz de necesitate;

2. Autoasigrarea este constituită din măsurile pe care şi le ia însuşi executantul în cazul unor mişcări incorecte ori defecţiuni tehnice. Cele mai frecvente sunt: micşorarea amplitudinii, sprijin suplimentar, săritură de pe aparat, alte mişcări pentru compensare.

Ajutorul este cel mai important procedeu de asigurare şi are mai multe forme:

- ajutor direct este forma ajutorului în care profesorul intervine în realizarea mişcării

- ajutor indirect este forma ajutorului în care sunt utilizate aparate ajutătoare

- sprijinul formă a ajutorului în care se realizează atingerea executantului în scopul măririi încrederii

- acustic (verbal) şi optic (alte semnale)

PREVENIREA ACCIDENTELOR

1. Cunoaşterea perfectă a tehnicilor elementelor;2. Respectarea principiilor didactice;3. Respectarea structurii organizatorice a lecţiei;4. Corelarea gradului de pregătire cu sarcinile lecţiei;5. Corelarea sarcinilor lecţiei cu experienţa anterioară a

executanţilor;6. Respectarea paşilor metodici;7. asigurarea disciplinei liber consimţite;8. Organizarea şi pregătire locului de lucru:- spaţiu de siguranţă- montarea şi fixarea aparatelor- controlul suprafeţelor de lucru- asigurarea materialelor de siguranţă (magneziu, apă, sacâz,

smilger, etc.)- aşezarea saltelelor9. asigurarea unui control medical periodic

103

Page 104: 131829871 Gimnastica PDF

10. Cultivarea unor relaţii principiale cu executanţii şi familiile acestora.

104


Recommended