1+2.Curs anatomie si fiziologie asistenti veterinari-2014 pdf

7/26/2019 1+2.Curs anatomie si fiziologie asistenti veterinari-2014 pdf

1/155

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA ANIMALELOR DE COMPANIE PENTRU TEHNICIENI VETERINARI-

DR. DANIEL LESCAI2014

Curs tehnicieni veterinari-Dr. Daniel Lescai1

Anatomia si fiziologia animalelor de companie

Anatomia poate fi structurata in diferite moduri. Anatomia macroscopica este tipul de

anatomie ce face referire la structurile ce pot fi observate cu ochiul liber. Anatomia topografica

se refera la relatia intre parti si intreg. Anatomia regionala este acea parte din anatomie ce facereferire la structurile aflate intr-o anumita zona, special desemnata. Anatomia radiologica este

reprezentata de structurile anatomice vizibile prin tehnici de imagine obtinute in

roentgendiagnostic sau medicina nucleara. Anatomia aplicata este cea care ofera posibilitatea

studierii structurilor anatomice cu importanta in realizarea diagnosticului, interventiilor

chirurgicale si altor manopere medicale.

Studiul anatomiei implica si terminologia directionala. Adica acei termeni ce pot, prin

utilizarea lor, identifica pozitia exacta a unui organ sau tesut in raport cu alte organe si tesuturi si

fata de intregul organism. Acesti termeni sunt oarecum diferiti fata de anatomia omului ca

urmare a pozitiei patrupodale a animalelor. Ceea ce la om este superior, la animal este cranial

respectiv inferior este, in cazul animalelor caudal. Cranial defineste pozitia apropiata sau directiacatre cap. Pentru ca animalele au coada si au o pozitie patrupodala, directia catre aceasta zona

sau pozitionarea mai in spate se defineste cu termenul caudal. Deplasarea dinspre sol catrelimita superioara a organismului se defineste cu termenul dorsal. Sensul opus este definit de

termenul ventral. Partea paralela cu solul si mai apropiata de acesta, a animalului este partea

ventrala, limita superioara paralela cu solul este partea dorsala. In cazul membrelor, sunt folosititermenii membru toracic si membru pelvin, ce sa desemneze diferenta dintre maini sipicioare in cazul omului. Cu cat o structura sau o leziune se afla mai sus pe membru, adica

mai aproape de trunchi sau de bazin, se defineste cu termenul proximal. Cu cat se departeaza de

organism spre partile ce asigura contactul cu solul, ele se definesc cu termenul de distal. In cazul

capului, structurile aflate mai in fata nu se definesc cu termenul cranial ci rostral.Atunci cand

incercam sa identificam miscarea sau sa delimitam pozitia unei leziuni sau a unui organ atuncicand este situat catre interiorul organismului se foloseste termenul de medial. Deplasarea catre

exterior se defineste cu termenul de lateral. Daca pozitionarea este catre centrul sau liniamediana a unui organ, tesut sau zone din corp, atunci poate fi folosit termenul de median.

Situarea de o parte si de alta a zonei definite cu termenul de median poate fi explicata prin

folosirea termenului de paramedian. Zona situata la nivelul membrului toracic sau anterior,

delimitata de carp si suprafata ce vine in contact cu solul este denumita zona palmara.Corespondent, zona delimitata de tars, la niveul membrului pelvic sau posterior, si cea ce vine in

contact cu solul este denumita plantara.


2/155





3/155




Sistemul tegumentar

Sistemul tegumentar este un termen ce defineste o serie intreaga de tesuturi cu diferite

functii si este alcatuit din piele si productii tegumentare. Sistemul tegumentar este format din

tesut conjunctiv si epiteliu.

Pielea

Pielea la mamifere are mai multe straturi. Primul strat, cel exterior este epidermul. Celsituat imediat sub acesta este dermul. Sub derm se reagaseste testul subcutanat, alcatuit din testut

conjunctiv si tesut adipos. Epidermul, la randul lui, este alcatuit din stratul bazal, cel mai

profund, stratum spinosum, urmat de stratum granulosum, stratum lucidum si stratum corneum.

Aceste straturi servesc maturizarii treptate a celulelor epiteliale, astfel ca, in starturile lucidum sicorneum celulele epiteliale sunt gata de a fi pierdute prin descuamare. Epidermul nu este

vascularizat sau inervat insa dermul este cel ce adaposteste aceste structuri. Tot in derm se

reagasesc structuri glandulare si foliculul pilos. Structurile grandulare sunt de tip sebaceu si

sudoripar. Glandele sebacee produc sebumul si feromoni. Un exemplu de glande sebacee

modificate sunt glandele perianale la caine. Glandele sebacee sunt de doua tipuri: apocrine sieccrine, dupa cum sunt localizate, respectiv in legatura cu firul de par sau in alte zone.

Tesutul conjunctiv subcutanat este lipsit de vascularizatie sau inervare. Unul dintre

rolurile sale este acela de a depozita tesutul gras si de a retine apa. In cazurile de deshidratare

severa modificarile de elasticitate ale acestui tesut ofera indicii subiective pentru aprecierea starii

de deshidratare.

Pernitele

Sunt zone ingrosate de epiderm situate pe suprafata palmara, plantara a fiecarui deget la

caine si la pisica si pe suprafata palmara si plantara a zonei metacarpiene/metatarsiene. La pisica

exista o pernuta suplimentara imediat deasupra zonei carpiene.


4/155





5/155




Productia piloasa/parul

Productia piloasa este unul dintre atributele mamiferelor. La caine si la pisica exista doua

straturi de par: unul superficial si unul profund. Aerul ce ramane intre aceste doua straturiserveste la o mai buna termoreglare. Stratul profund este cel care pierde mai multe fire de par,

prin naparlire. Mustatile (vibrisae) sunt productiile piloase speciale, localizate mai mult la nivelul

fetei si au rol de detectie a miscarii si a obiectelor si nu se recomanda taierea lor decat in scopmedical. Parul contine in structura sa o proteina speciala numita keratina, regasita si in celulele

superficiale ale epidermului. Aceasta proteina se regaseste si in compozitia altor productiitegumentare precum ghearele.

Ghearele

Ghearele sunt tot productii tegumentare si sunt intalnite atat la caine cat si la pisica.

Fiecare deget are cate o gheara. Exista in plus asa numitul pinten, mai des intalnit la caine si mai

rar la pisica. Pintenii sunt importanti mai ales prin prisma cresterii nestingherite a lungimii lor.


6/155




Ghearele sunt lipsite de inervare insa in interiorul lor se poate regasi o vena ce deserveste mai

ales ultima falanga. In cazul toaletarii aceasta vena poate fi lezata si se produce durere si

sangerare. In cazul pisicilor se poate realiza oniectomiasi se realizeaza prin indepartarea ultimei

falange impreuna cu gheara asociata.

Anatomie scheletica-osteologie

Anatomia scheltica se refera la studiul oaselor ce alcatuiesc scheletul mamiferelor. Oasele

pot si oase lungi, scurte, plate, neregulate si sesamoide. Scheletul poate fi axial si apendicular.

Scheletul axial este compus din totalitatea oaselor de la craniu pana la oasele coccigiene inclusiv

coastele si sternul. Scheletul apendicular este compus din totalitatea oaselor ce alcatuiesc

membrele.

Oasele lungi

Oasele lungi au in general o structura cilindrica, partea proximala fiind denumita cap iarcea distala condil. Condilii sunt de obicei pereche, medial si lateral. Oasele lungi pot avea

extremitatile de tip rond sau de tip platou. Partea cea mai mare a unui os lung este ocupata de

diafiza. Diafiza se continua proximal si distal cu epifizele. Intre epifize si diafiza se regaseste

metafiza. Metafiza este locul unde are loc cresterea in lungime a oaselor. Diafiza si metafiza

sunt acoperite de periost. Periostul este o membrana in care se regasesc vasele de sange si nervi.

Vasele de sange patrund in interiorul osului printr-o deschidere punctiforma. In interiorul diafizeise regaseste un canal denumit canal medular. Acest canal medular este captusit de portiunea

interna a osului-endost. In interiorul canalului medular se gaseste maduva. Maduva este sediul

de producere a sangelui si a altor componente ale acestuia. Alti termeni utilizati in descrierea

oaselor lungi: trocanter, tuberozitate, gaura, fosa, proces.


7/155





8/155




Membrul toracic

Membrul toracic este un membru ce nu este atasat la corp prin nicio conexiune osoasa.

Singura legatura intre corp si membru este realizata de muschi. Osul cel mai proximal al

membrului toracic este scapula. Scapula este un os plat. Privita din lateral ea este impartita in

doua de spina scapulara, o proiectie osoasa ce are distal acromionul, loc de insertie musculara.Dorsal si ventral de spina scapulara se gasesc fosele supraspinosului si infraspinosului. Fosa

distala in care patrunde humerusul se numeste fosa glenoida.

Scapula si humerusul formeaza articulatia scapulo-humerala. Humerusul este primul os lung al

membrului toracic. Humerusul are un cap, gat si o mare tuberozitate. Capul humeral este locul deelectie pentru recoltarea de maduva de la pisici. Distal, humerusul are doi condili, lateral si

medial. La caine exista o gaura trocanterica intre cei doi condili, la pisica este situata spre lateral

si se numeste gaura supracondilara.

Humerusul formeaza impreruna cu ulna si radiusul articulatia humero-radio-ulnara. Radiusul si

ulna sunt doua oase lungi. Radiusul, proximal, depaseste latimea ulnei si acopera o parte din

circumferinta proximala a acesteia. Partea proximala a ulnei despaseste in inaltime radiusul si senumeste olecran. La nivelul olecranului se regaseste o structura de forma litei C delimitata

superior de procesul anconatsi inferior de procesul coronoid. La acest nivel pot fi descoperitecateva afectiuni ale cainelui ce evolueaza cu schiopatura si sunt greu de diagnosticat: ununited

anconeal process (UAP) si fragmented coronoid process (FCP)-neuniunea procesului anconat si

proces coronoid fragmentat. Ulna se termina distal cu un proces stiloid. Radiusul si ulna suntdistal continuate de oasele carpiene. Ele sunt o serie de oase scurte ce alcatuiesc zona carpiana.Distal de zona carpiana se regasesc oasele metacarpiene, cate unul pentru fiecare deget.

Carpienele si metacarpienele formeaza articulatia carpo-metacarpiana. Metacarpienele au fost

descrise atat ca oase lungi cat si ca oase plate. Continuarea metacarpienelor este formata de catredegete, o serie de 3 oase scurte denumite falange. Articulatiile formate sunt articulatia

metacarpo-felangiana si articulatiile interfalangiene. Numerotoarea degetelor si ametacarpienelor se face de la interior la exterior sau de la medial spre lateral. Pintenul este

degetul I iar spre lateral, degetul II, III, IV si V. Falangele sunt proximala, mijlocie si distala.

Cea distala prezinta creasta unguala unde se ataseaza gheara.

Membrul pelvin

Membrul pelvin se ataseaza la pelvis prin articulatia coxofemurala. Femurul este cel mailung os din corpul cainelui si al pisicii. Partea proximala este denumita cap femural. Capul

femural se continua cu gatul femural sau colul femural. Proximal se mai gaseste marele trocanter

si fosa trocanterica-loc de electie pentru infuzia intraosoasa. Distal, femurul se termina cu doicondili, lateral si medial. Prin intermediul condililor femurul participa la realizarea articulatiei

femuro-patelo-tibiale.

Distal de femur se gaseste tibia.

Tibia prezinta proximal o suprafata de tip platou-platou tibial in mijlocul caruia se

gaseste eminenta intercondilara. Proximal, tibia prezinta, pe fata craniala creasta tibiala-

tuberozitatea tibiala. Pe creasta tibiala se insera tendonul patelo-tibial. Patela sau rotula este unos inclus in tendonul cvadricepsului, formand intre femur si patela ligamentul femuro-patelar.


9/155




Patela este un os de tip sesamoid. Lateral de tibie se gaseste osul fibula-peroneu. Distal, tibia

formeaza articulatie cu oasele tarsale. Oasele tarsale sunt o serie de oase scurte, asezate pe mai

multe straturi. Cele mai importante oase sunt calcaneu si astragal. Calcaneul este important caurmare a insertiei tendonului Ahile. Distal de tarsiene se afla oasele metatarsiene si apoi

degetele, organizate similar membrului toracic.

Pelvisul

Osul coxal este alcatuit din 3 oase plate: ilium, ischium, pubis. Iliumul prezinta o aripa si

o creasta. Din creasta iliaca se fac recoltarile de maduva la caine. Ischiumul este situat ventral si

caudal de ilium. La nivelul ischiumului se regaseste cavitatea acetabulara, locul de angrenare acapului femural. In formarea acetabulumului participa atat parti din ilium, ischium dar si din

pubis. Pubisul este un important loc de insertie musculara si impreuna cu ischiumul formeaza sau

delimiteaza gaurile obturatorului.


10/155




Craniul

Craniul este compus, in mare parte, din oase plate. Cavitatea craniana adaposteste

creierul. Atasat la craniu se gaseste osul mandibula, format din doua parti simetrice, unite rostral.

Mandibula, impreuna cu dintii, se misca ajutand la mancat, adapat, muscat. Mandibula estemobila. Superior de mandibula se gaseste maxila. Maxila se prelungeste cu osul incisiv ce

adaposteste incisivii. Osul ce formeaza partea superioara a cavitatii bucale se numeste palat. Aici

se poate intalni palatoschizisul. Partea cea mai dorsala a craniului este formata de osul perietal,

os pereche sudat printr-o articulatie numita sutura. Ventral si lateral de osul parietal este osultemporal. Caudal de osul parietal este osul occipital. Rostral de de osul perietal este osul frontal.

Partea rostrala a craniului este formata de arcada zigomatica, situata imediat ventral de orbita.

Tot rostral se gaseste osul nazal, osul incisiv si osul lacrimal. Septul nazal desparte osul nazal in

doua cavitati ce se termina in osul etmoid.

Osul temporalprezinta o structura de interes numit bula timpanica. Aici este adapostita partea

mediana a urechii-urechea medie. Bula timpanica este de obicei plina cu aer si contine 3 oase.Deschiderea in bula timpanica este asigurata de canalul auditiv, de natura cartilaginoasa.

Coanele nazalesunt deschideri ce fac legatura intre nas si faringe. Sfenoidul este un os in partea

ventrala a craniului si ajuta la delimitarea cavitatii craniene. Caudal se gaseste osul occipital, ce

prezinta condilii occipitali (insertii musculare), procesele jugulare si foramen magnum-marea

gaura- locul unde se realizeaza conxiunea meduvei spinarii cu creierul.

In functie de forma craniului, rasele de caini si pisici se pot imparti in brahicefalice,

dolicocefalice si mesaticefalice. Cele mai importante din punct de vedere medical sunt rasele

brahicefalice ce prezinta o serie intreaga de probleme la anestezie sau acomodare la efort si

temperaturi ridicate ori prea joase.

Alte oase neregulate

In aceasta categorie cad majoritata vertebrelor ce alcatuiesc impreuna coloana vertebrala.

Coloana vertebrala este diferita ca si termen de maduva spinarii. Coloana vertebrala desmeneaza

inlantuirea anatomica a tuturor vertebrelor. Coloana vertebrala are mai multe sectiuni in functiede regiunea diferita si un numar variabil de vertebre. Prima portiune este coloana cervicala, ce

numara 7 vertebre. Primele doua vertebre sunt denumite atlas, respectiv axissi sunt singurele ce

au nume proprii. Celelelate vertebre se denumesc dupa segmentul din care fac parte si o cifra.Urmatorul segment de coloana vertebrala este cel toracal ce contine 12-13 vertebre toracale.

Urmeaza coloana lombara cu 7 vertebre si cea sacrala cu 3. Ultima portiune este variabila ca si

lungime si numar de vertebre si se numeste coccigeana si alcatuieste structura osoasa a cozii.In mod particular atlasul prezinta doua aripi, denumite aripile atlasului iar axisul prezinta o

protuberanta ce patrunde in gaura vertebrala a atlasului. Axisul prezinta un proces spinos

caracteristic situat dorsal de corpul vertebral. Vertebrele toracice prezinta caracteristic procese

spinoase inalte si orientate caudal pana la nivelul celei de a unsprezecea vertebra T11, de undeprocesele spinoase sunt oarecum mai putin inalte si orientate cranial. Prima vertebra care

prezinta inclinatia inversa a procesului spinos se numeste anticlinala. Vertebrele lombare au de

asemenea procese spinoase inalte dar mai mici decat cele toracice. Ele totusi sunt evidentiate de


11/155




procesele transverse relativ mai lungi decat la alte vertebre. Sacrumul este alcatuit din 3 oase,

vertebre sacrale, ce sunt unite foarte strans. Vertebrele coccigiene formeaza coada si chiar si

unele rase fara coada prezinta cateva vertebre, 1-2.

Sternul este alcatuit din sternebre. Sternebrele sunt oase neregulate si delimiteaza partea ventralaa toracelui. Prima vertebra se numeste manubrium sternal iar ultima se numeste apendice xifoid.

Acesta are utilitate in delimitarea zonelor de realizare a interventiilor chirurgicale abdominale.


12/155




Anatomia muschilor-miologie

Muschii suporta o impartire in trei categorii: cardiac, scheletal (striat) si neted. Muschiul

cardiac este mai degraba o combinatie intre un muschi striat si neted, ceea ce il face aparte.

Muschii netezi functioneaza fara un control voluntar.

Muschii scheletali-striati

Muschiul striat este compus din fibre, fiecare fibra este de fapt o celula. Un manunchi de

fibre alcatuieste un fascicul muscular. Fiecare fasciul este atasat de cel de langa el prin tesut

conjunctiv. Totalitatea fasciculelor musculare sunt invelite de o fascie denumita epimisium.

Partea invelita in epimisium este denumita burta muschiului. Un muschi poate avea mai multeburti. In cele mai multe cazuri muschiul are o origine, locul cel mai fix al muschiului si o

insertie, locul unde se fixeaza pentru a produce miscarea. Muschii isi realizeaza actiunea

predominant prin tendoane, tesut format din zone convergente de tesut conjunctiv, foarte

rezistent. Zona situata intre mai multe fascicule se numeste perimisium iar zona de tesutconjunctiv ce desparte fiecare fibra musculara se numeste endomisium.

Tendoanele sunt in mare parte alcatuite din colagen, o structura proteica rezistenta. Sunt prezente

atat la insertia cat si la originea muschiului. Tendoanele de obicei se insera pe os. Tendoanele potfi scurte si plate sau lungi si fine. Uneori un muschi se leaga de altul printr-o structura similara

tendonului, formand o aponeurosis-aponevroza (muschi superficiali abdominali-linia alba).

Muschii sunt deserviti de artere, vene, nervi si vase limfatice. Vasele limfatice patrund pana la

nivelul tesutului conjunctiv si fasciile ce inconjoara fibrele msuculare. Pe de alta parte,tendoanele sunt foarte putin sau deloc vascularizate ceea ce le face sa se vindece greu.

Capul si gatul

Stratul superficial de muschi de la nivelul capului se numeste platisma. Este un strat

muscular fin ce este dificil de desprins de derm. Intre arcada zigomatica si mandibula se

regaseste muschiul maseter, cu rol in masticatie si miscare a mandibulei. Deasupra maseterului,plecand dispre temporal si parietal catre mandibula este muschiul temporal (atrofia

temporalului). Orbicularul ochiului este reprezentat de fibre musculare ce inconjoara ochiul,

orbicularul gurii delimiteaza gura. Limba este o structura musculara alcatuita din mai multe

sectiuni-stiloglos, genioglos, hioglos. Aceste sectiuni musculare functioneaza precum unasingura, asigurand miscarea in toate directiile a limbii. In interior, cavitatea bucala este delimitata

in lateral de buccinator, muschi ce acopera zona dintre maxila si mandibula. Muschii

preauriculari sunt cei responsabili de deplasarea pavilionului (pinna) urechii catre zonele de unde

provine sunetul.Muschiul superficial al gatului se numeste brahiocefalic, pornind de la nivelul procesului

mastoid al temporalului catre scapula. Alt muschi superficial al gatului este sternocefalic,plecand de la procesul mastoid catre stern. Trapezul porneste de la nivelul gatului si ajunge la

nivelul vertebrelor toracice. Muschi mai profunzi ai gatului sunt si sternocefalic si

sternohioidian, importanti mai ales ca urmare a necesitatii indepartarii lor in cazul

traheostomiilor.


13/155




Toracele (thorax)

La nivelul toracelui exista fibre musculare razlete, orientate pe o directie cranio-caudala,

implicate in miscarile pielii din aceasta zona. Muschiul se regaseste la nivelul tesutului

subcutanat si se numeste pielos sau panniculus.Muschii superficiali ai toracelui includ pectoralii superficiali si profund. Pectoralii fac legatura

intre torace si partea proximala a membrului toracic. Sunt slab reprezentati la caine si pisica si

sunt masivi la pasari. Alt muschi superficial este deltoidul, intre spina scapulara si tuberozitateadeltoida a humerusului. Marele dorsal ocupa aria intre coloana toracolombara si humerus.

Muschiul dintat-ventral si dorsal. Dintatul dorsal ocupa partea dorsala a trunchiului iar dintatul

ventral, partea laterala a acestuia.

Alti muschi profunzi ai toracelui includ muschii supraspinos si infraspinos. Intercostalii interni siexterni-importanti in respiratie. Muschiul scalen-implicat si el in respiratie, este un muschi ce

ocupa zona dintre partea dorsala a gatului si vertebrele cervicale.

La nivel dorsal exista un grup de muschi denumiti muschi epaxiali, implicati in respiratie si in

aprecierea starii generale a animalelor. Sunt loc de administrare a unor medicamente si suntimportanti mai ales in cazul operatiilor de laminectomie. Muschii epaxiali sunt iliocostal,

longisimus, transversospinal. Ei devin atrofici destul de repede in cazul slabirii pe termen lung a

animalelor.Muschii hipaxiali sunt profunzi si sunt in general sub procesele transverse ale vertebrelor

lombare. Muschii ce alcatuiesc acest grup sunt muschii marele psoas, micul psoas si iliac. Ei se

mai numesc muschi sublombari.

Abdomenul

Muschii superficiali ai abdomenului includ muschii oblic intern si extern ai abdomenului.

Se gasesc pe partile ventrale si laterale ale abdomenului, unindu-se ventral in linia alba-aponeuresis. Linea alba este un loc conventional de realizare a inciziilor abdominale. O parte din

oblicul abdominal intern formeaza muschiul cremaster, extrem de important in activitatile de

reproductie. Muschii profunzi abdominali includ dreptul abdominal si transversul abdominal, cemerge de pe o parte pe alt a a abdomenului.

Pelvisul

Muschii gluteal medial si superficial fac legatura intre pelvis si femur. Cel medial este

situat cranial de cel superficial. Exista si un muschi gluteal profund. Alti muschi ai pelvisului

includ obturator intern si extern ce acopera gaura obturatorului.

Perineuldesemneaza zona de sub coada si lateral de anus. Anusul are doi muschi sfincter-internsi extern. Cel extern este muschi striat, cel intern este alcatuit din musculatura neteda.

Muschiul coccigian este un muschi ce merge intre ischium si coada. Muschiul ridicator al

anusului este un alt muschi important implicat mai ales in operatiile din zona perineala. In

cazurile in care acest muschi este lezat animalul poate deveni incontinent.


14/155




Membrele

Musculatura membrelor este de doua feluri: intrinseca si extrinseca, in functie de originea

lor si rolul pe care il au. Musculatura extrinseca cuprinde muschi ce ajuta la realizarea legaturii

intre membru si restul corpului.

Membrul toracic

Muschii extrinseci ai membrului toracic sunt brahiocefalic, trapez, omotransvers, marele

dorsal, deltoid, pectoral superficial. Tricepsul brahial si bicepsul brahial au originea la nivelul

scapulei si se insera pe olecran respectiv radius. Tendonul de origine al bicepsului este important

pentru a realiza flexia umarului. Teres major si teres minor (rotund mare/rotund mic) ajuta deasemenea la flexia articulatiei umarului.

Muschii profunzi ai bratului includ muschiul brahial si anconat. Acesti muschi sunt implicati in

flexia si respectiv extensia cotului. Muschii dorsolaterali antebrahiali sunt aproape in

exclusivitate implicati in extensia membrului. Pornind catre lateral in sensul acelor de ceasornic,acesti muschi sunt extensor carporadial, extensor digital comun, extensor digital lateral, ulnar

lateral. Muschiul supinator este situat profund fata de acestia. Singurul muschi cu rol de flexor

este lateral ulnar.Fata caudala a antebratului include flexorul carporadial, flexor carpo ulnar si flexor digital

superficial. Muschii profunzi includ flexor digital profund, pronator teres si patrat pronator. Toti

acesti muschi sunt flexori.

Miscarea de supinatie este miscarea de expunere a suprafetei palmare/plantare. Pronatia esteinversul acesteia.

Membrul pelvin

Muschii membrului pelvin sunt in general muschi de dimensiuni mari. Majoritatea

mamiferelor utilizeaza aceste grupe musculare pe post de tractiune spate, pentru a accelera, pe

cand muschii toracici sunt mai ales pentru a sustine capul.Glutealul mediu, profund si superficial conecteaza pelvisul si coapsa si se gasesc pe fata

dorsolaterala a membrului. Muschii laterali ai membrului pelvin includ biceps femural, de la

pelvis pana la tars; tensorul fasciei lata merge de la pelvis pana la genunchi. La acest muschi

doar partea proximala este compusa din fibre musculare restul fiind cu structura fasciala.Muschii profunzi sunt reprezentati sub acest strat. Muschiul semitendinos se afla in partea

laterala si caudala a membrului si nu se utilizeaza ca reper pentru injectii ca urmare a prezentei

sub acesta a nervului sciatic. Profund de biceps femural se gaseste vastul lateral.

Partea mediala a coapsei include muschi precum gracilis (gratios) si sartorius. Acesti muschiajung pana la genunchi. Muschiul semimembranosse intinde de la tuberozitatea ischiatica catre

tibie si femur prin doua capete. Muschiul merge medial de semitendinos si se infasoara in jurulpartii proximale a coapsei. Este muschiul utilizat la pisici pentru injectiile intramusculare.

Muschiul cvadriceps merge atat profund cat si superficial, ca urmare a celor 4 portiuni pe care le

are. Toate cele 4 portiuni se unesc distal pentru a forma un tendon extrem de puternic ce se insera

pe tuberozitatea tibiala.Gamba este portiunea cuprinsa intre genunchi si tars. Contine cranial extensor digital lung si


15/155




extensor digital lateral. Caudal sunt situati muschii gastrocnemieni. Muschiul tibial cranial este

un muschi superficial al partii craniale a gambei. Muschiul gastrocnemian este format din doua

burti iar tendonul se insera distal pe calcaneu (tendon ahille). Gamba mamiferelor cuprinde si unflexor superficial si un flexor digital superficial, implicati in flexia degetelor si extensia tarsului.

Muschiul solear este gasit la pisici dar nu la caine si insoteste burta laterala a gastrocnemianului.

Anatomia articulatiilor-artrologie

Studiul articulatiilor se numeste artrologie. Articulatiile sunt jonctiuni intre oase distinctesau alte tesuturi. In cazul membrelor, articulatiile permit anumite tipuri de miscari. In alte parti

ale corpului, o articulatie poate fi vestigiul unei structuri embrionare sau poate servi drept

demarcatie.

Tipuri de articulatii

Tipurile majore de articulatii sunt: fibroase, cartilaginoase si sinoviale.

O articulatie fibroasa este o zona in care marginile osoase se intalnesc si se unesc prin tesutfibros. Aceste articulatii sunt in general imobile, cu toate ca exista exceptii. Cele mai cunoscute

articulatii fibroase sunt cele ale capului. Imediat dupa nastere oasele capului permit miscari

extrem de reduse intre ele. Pe masura ce osificarea continua, aceste articulatii devin extrem desolide si imobile.

Fontanelele sunt spatii intre oasele craniului (parietal/frontal) acolo unde suturile nu sunt

complete sau neformate. In cazul hidrocefaliei, in care exista un exces de lichid la nivel cranian,

fontanelele pot sa protruzioneze din cauza presiunii excesive (cap de chihuahua). Alt tip dearticulatie fibroasa este gomfoza, regasita in cazul dintilor in relatia lor cu alveola dentara.

Articulatiile cartilaginoase sunt conexiuni intre oase compuse din cartilaj. Cele mai cunoscute

articulatii cartilaginoase sunt cele dintre vertebre. Verterbele sunt conectate intre ele prin tesut

cartilaginos denumit disc intervertebral. Miscarea acestora este limitata si este facilitata deprezenta acestui disc. Aparatul hiodianeste un alt exemplu de articulatie cartilaginoasa. Este de

forma literei U si cuprinde o serie de oase de dimensiuni mici ce realizeaza o legatura intre osul

temporal si laringe.Exista de asemenea un tip de articulatie denumita fibrocartilaginoasa. Dupa cum ii spune

numele ea cuprinde ambele tipuri de tesut si este foarte bine reprezentata de simfizaintermandibulara. Simfiza este o legatura intre oase ce este solida si este alcatuita din tesut

fibrocartilaginos sau cartilaginos. Ele sunt similare suturilor dar acest termen este in generallimitat la oasele capului. Simfiza intermandibulara este locul unor numeroase fracturi ce apar in

urma traumatismelor, mai ales la pisici. Alta simfiza extrem de importanta este simfiza pubiana,

foarte putin mobila mai ales in apropierea nasterilor.


16/155




Articulatiile sinoviale

Articulatia sinoviala este cea care permite cea mai mare amplitudine a miscarii.

Articulatiile sinoviale sunt de obicei delimitate de o capsula articulara alcatuita din material

fibros. La interior captuseala acestei capsule este denumita membrana sinoviala (tesut

conjunctiv). Aceasta membrana produce lichidul sinovial. Multe articulatii sinoviale contin unulsau mai multe meniscuri. Meniscul este un disc de material fibrocartilaginos ce ajuta la

amortizarea miscarii din interiorul unei articulatii. Ligamentul este o extensie fibrocartilaginoasa

a capsulei articulare si aduce un plus de stabilitate articulatiei si previne in oarece masuramiscarea in directia gresita articulatiei. Articulatia temporomandibulara are un singur menisc.

Oasele din interiorul unei articulatii sunt acoperite de un strat subtire denumit cartilaj articular.Componentul principal al acestui cartilaj este cartilajul hialin(tesut conjunctiv de tip special).La acest nivel modificarile aparute sugereaza boli degenerative sau inflamatorii ale articulatiilor.

Unele articulatii sinoviale prezinta o prelungire de tesut fibrocartilaginos denumit labrum

articular (labrum glenoid si labrum acetabular). Acesta este mai putin dens decat osul si are

rol de amortizare si de asigurare a unei mai bune lubrefieri a articulatiei.Articulatia femura patelo tibiala prezinta o aglomerare de tesut gras pe fata craniala a ei separand

patela de partea distala a femurului.


17/155




Tendoanele

Materialul fibros ce formeaza o conexiune intre un muschi si un os poarta denumirea de

tendon. Daca tendonul trece peste suprafata unei articulatii, tendonul este supus unor forte

extrem de mari. Ca urmare, pentru a fi protejat, la nivelul trecerilor peste articulatii se gasescbursele-formatiuni saciforme ce contin fluid, situate sub tendon. Acesta este locul unde se pot

produce bursitele.

Craniul

Craniul prezinta mai multe tipuri de articulatii. Suturile, simfizele au fost deja descrise. In

interiorul urechii medii (delimitata de membrana timpanica si cohlee) se gasesc osisoareleurechii, legate intre ele prin articulatie fibroasa. Mandibula se conecteaza la osul temproal prin

articulatia temporo-mandibulara, este articulatie sinoviala si contine un menisc si un ligament.

Coastele si coloana vertebrala

Articulatiile atlanto-axiale si atlanto-occipitale sunt articulatii sinoviale. Prima articulatie

permite miscari dorso-ventrale iar cea de a doua miscari de lateralitate. Articulatiilecostovertebrale sunt de tip cheie-broasca si sunt de tip sinovial. Distal, coastele formeaza

articulatiile condroscotale de tip fibros. Ligamentul nuchal face legatura intre prima vertebra

toracica si axis si este absent la pisica permitand o mai mare flexibilitate la acestea.

Pelvisul si soldul

Pelvisul prezinta mai multe articulatii. Articulatia sacroiliaca este relativ imobila si leaga

sacrumul de ilium. Simfiza pubiana a fost deja descrisa. De mentionat este si ligamentulsacrotuberos, ce merge intre sacrum si tuberozitatea ischiatica si are rol de stabilizare.

Articulatia coxo-femurala este cunoscuta drept articulatia soldului. Aceasta este o articulatie

sinoviala si este cea mai mobila articulatie a membrelor. In interior exista un ligament denumit

ligament al capului femuralce ajuta la stabilizarea legaturii intre femur si pelvis.

Membrul toracic si umarul

Umarul sau articulatia scapulohumerala, implica intersectia dintre fosa glenoida si capul

humeral. Aceasta este o articulatie sinoviala. Cotul este reprezentat de articulatia

humeroradioulnara, este de tip sinovial si are drept stabilizare doua ligamente lateral si medial.

Carpul are trei randuri de articulatii si formeaza articulatia carpiana. Prima articulatie este ceaantebrahiocarpala, a doua este cea intre staturile de oase carpiene si cea distala este intre oasele

carpiene si metacarpiene-carpometacarpiana. Cea de a treia articulatie este cea mai putin mobiladintre toate. Degetele prezinta mai multe articulatii metacarpofalangiana, interfalangiana

proximala si distala.

Membrul pelvin


18/155




Cea mai complicata articulatie sinoviala a corpului este articulatia femurotibiala. Aceasta

articulatie cuprinde un menisc medial si unul lateral, ligamente colateral medial si colateral

lateral si un ligament patelar. In interiorul sau exista doua ligamente, cruciate, anterior siposterior. Cea mai des intalnita leziune este cea de ruptura a ligamentului cruciat anterior, el

legand partea caudolaterala a femurului cu portiunea craniala a platoului tibial.


19/155





20/155





21/155





22/155





23/155





24/155





25/155





26/155





27/155





28/155




Anatomia sistemului nervos

Acest capitol descrie cateva dintre structurile anatomice asociate sistemului nervos.

Neuronul

Neuronul este o singura celula. Neuronul este compus din nucleu(soma) care este partea

centrala. Aditional exista formatiuni de tip fibra ce parasesc nucleul numite dendrite. Partea

lunga ce face legatura cu alte celule neuronale se numeste axon. Neuronii formeaza intre ei

sinapse. Partea distala ce participa la realizarea sinapsei se numeste buton terminal sau bulb

sinaptic. Din acesti butoni sunt eliberate substantele chimice de tip neurotransmitator ce

stimuleaza urmatorul neuron. Nuronii cuprinsi in maduva spinarii sau in creier sunt parte a

sistemului nervos central. Toti ceilalti nervi sunt considerati periferici, adica parasesc sistemulcentral prin ramuri. Nu toti nervii isi au originea sau se termina in creier. Nervii periferici pot sa

isi aiba originea sau sa se termine direct in/din maduva spinarii, mai ales acei nervi implicati in

raspunsurile reflexe sau autonome.

Un manunchi de filete nervoase ce au aceeasi origine formeaza fascicule. Nu toti nervii si nutoate fasciculele au nume proprii. Un numar de celule nervoase cu acelasi rol din interiorul

creierului poarta denumirea de nucleu. Un manunchi similar de nervi situat in afara creierului

poarta denumirea de ganglion.

Creierul

Creierul este acoperit de o serie de straturi protectoare numite meninge. Meningele aretrei straturi de la interior la exterior: piamater, arahnoida, duramater. Intre ele se gasesc

spatiile subdural si subarahnoidian-unde se regaseste lichidul cefalorahidian-LCR. O

expansiune a spatiului subarahnoidian este cisterna magna si este locul de recoltare a LCR-

procedura denumita punctie a cisternei spinale (cervicale). In interiroul creierului, celulele de lasuprafata sunt organizate in materia cenusie si imediat sub aceasta este materiala alba-ca

urmare a prezentei mielinei la nivelul lor. Suprafata creierului este deformata de prezenta

circumvolutiunilor cerebrale-ce maresc capacitate creierului, asociate cu numeroase functiicomplexe. Pasarile prezinta un creier mai putin circumvolutionat. Lobii cerebrali sunt zone de

creier denumite dupa raportul lor cu craniul si oasele acestuia. Toti lobii sunt pereche si sunt:

parietal, frontal, occipital, temporal. In interiorul creierului se gasesc ventriculii, zone de

rezerva pentru lichidul cerebrospinal. Ventriculii sunt numerotati si dreneaza lichidul din diferitezone ale creierului. Cerebrumul (encefal) are doua parti pereche-hemisfere cerebrale. La

suprafata creeirul este acoperit de cortex, ce acopera zona dorsorostrala. Cerebrumul prezinta

rostral o protuberanta denumita bulb olfactiv. Intre cele doua emisfere exista o legatura

denumita corpus callosum, ce ajuta la schimbul informational intre cele doua emisfere. Caudalde cerebrum se afla cerebelul. Cerebelul este in totalitate format din materie alba. Ventral de

cerebel se gaseste trunchiul cerebral de unde pornesc majoritatea nervilor cranieni. Trunchiul

cerebralse continua cu maduva spinarii.


29/155




Nervii cranieni sunt manunchiuri de celule nervoase ce deservesc una sau mai multe functii.

Numele lor sunt asociate cu tinta lor sau functia lor.Nervul cranian numarul:

I-olfactiv, intre bulbul olfactiv si cavitatea nazala

II-optic, intre retina si lobul occipital si se intretaie la nivelul chiasmei optice

III-oculomotorIV-troclear

V-trigemenVI-abducens

VII-facial

VIII-vestibulocohlear

IX-glosofaringianX-vag-mediator al sistemului nervos autonom-cel mai lung nerv

XI-spinal accesoriu

XII-hipoglos

Maduva spinarii

Trunchiul cerebral se ingusteaza pe masura ce merge catre maduva si imediat in

apropierea ei sufera o noua crestere in dimensiuni-medulla oblongata-considerata originea

maduvei spinarii. Maduva spinarii este invelita de aceleasi meninge ca si la creier, cu o exceptie.

Deasupra dureimater si delimitat de canalul vertebral sau spinal se formeaza spatiul epidural-spatiu de introducere a diferitelor solutii anestezice.


30/155




Maduva spinarii este formata la exterior de materie alba si la interior de materie cenusie. Nervii

intra si parasesc maduva spinarii prin radacini, ventrala si dorsala. Maduva spinarii se termina

cu coada equina-o serie de nervi periferici ce incep din zona lombo-sacrala in functie de rasa sispecie. Maduva nu ajunge pana la nivelul cozii.

Sistemul nervos periferic

Plexul, este reprezentat de o serie de jonctiuni intre filetele nervoase (diferit de ganglioniunde se aglomerau nucleii). Exista plexul cervical, brahial, lombar, solar etc.

De la nivelul capului, cei mai importanti nervi sunt trigemensi facial. De la nivelul membrului

toracic-radial (fata laterala a membrului), median si ulnar (fata mediala a membrului). Lanivelul membrului pelvin se regasesc nervul femural (fata mediala a zonei femurale), safen si

cel mai important ischiaticul-sciaticul . Sciaticul se gaseste in spatiul delimitat de biceps femural

si semitendinos. Nervul pudentisi are originea la nivelul sacrumului si are importanta vis-a-vis

de pelvis, organe genitale, rect, perineu, sfincterul anal extern. Este de importanta in relatia cuinterventiile chirurgicale de la nivel perianal.


31/155





32/155





33/155





34/155





35/155




Anatomia tractului urinar

Rinichii. La caine si la pisica rinichii sunt organe pereche, stang si drept. Sunt localizati

in abdomenul dorsal, sub vertebrele lombare. Rinichiul drept este situat cranial fata de rinichiul

stang. Rinichii prezinta doi poli, cranial si caudal. Rinichiul drept are polul cranial dispus in fosahepatica, fiind relativ mai fix decat celalalt. La majoritatea mamiferelor, rinichii se gasesc in

spatiul retroperitoneal, adica dorsal fata de membrana peritoneala ce delimiteaza spatiul

peritoneal, unde se regasesc majoritatea organelor abdominale. Rinichii sunt inveliti superficialde o capsula renala-material fibros. Forma rinichilor este asemanatoare unei boabe de fasole.

Partea din rinichi unde acesta sufera depresiunea specifica se numeste hil renalsi este zona pe

unde intra sau ies din rinichi vasele de sange si ureterul. Cranial si medial de fiecare rinichi se

gasesc glandele suprarenale. Rinichiul, pe sectiune are doua parti: corticala si medulara. Intrecele doua zone se gaseste o delimitare denumita limita corticomedulara. Aspectul diferit al

celor doua portiuni este dat de modul in care diferitele parti ale nefronilor calatoresc intre aceste

zone. Nefronii se termina in zona medulara intr-un spatiu denumit pelvis renal. Lichidul din

pelvisul renal este evacuat in ureter si poarta denumirea de urina.Ureterul paraseste rinichiul prin hilul renal si se indreapta caudal prin spatiul retroperitoneal

catre vezica urinara. Ureterele se varsa in vezica urinara aproape de gatul vezicii urinare.

Ureterele prezinta in structura lor musculatura neteda, a carei contractie poate fi durereoasa incazurile de obstructie.


36/155





37/155





38/155




Vezica urinara

Este un organ oval, cu aspect piriform, cavitar. Vezica urinara are capacitatea de a sedestinde in functie de cantitatea de urina. Partea caudala, mai ingusta a vezicii urinare, se

numeste gat al vezicii urinare. La femele este prins in ligamentele largi. La nivelul trecerii catre

uretra, exista o zona musculara atat de tip striat cat si de tip neted care alcatuiesc sfincterulvezicii urinare. La interior, vezica urinara este captusita de mucoasa-alcatuita dintr-un tip

special de celule epiteleiale numite celule tranzitionale-important de stiut ca urmare a prezentei

posibile a unui carcinom cu celule tranzitionale. Spatiul delimitat de orificiile ureterale si celuretral este denumit trigon vezicalsi este locul unde se intalneste acest tip de cancer cel mai des.

Din vezica urinara, urina este apoi transportata prin uretra catre mediul extern. Uretra este situata

ventral la nivelul pelvisului si se gaseste ventral si de aparatul genital. Uretra se deschide apoi in

vestibulul vaginal prin meatul urinar. La mascul, uretra se continua cu uretra peniana. Uretra aredoua portiuni la masculi: intrapelvina si extrapelvina. In apropiere de vezica urinara este

inconjurata de prostata si tot aici ajung si caile genitale. Partea dorsala a uretrei este in contact cu

rectul. La masculii de feline, penisul are o orientare inversa, caudala si din acest considerent

uretra nu are un traiect uniform, formand curbe in care se pot depune materiale de tip mucos saucalculi producand obstructia.


39/155





40/155





41/155





42/155





43/155





44/155




Anatomie cardiovasculara

Sistemul circulator include un numar de structuri si vase. Cordul, venele, arterele sivasele limfatice joaca un rol vital in circulatia fluidelor in organism. Aceste structuri sunt ajutate

de limfonoduli, splina si timus. Toate acestea au rolul de a aduce oxigen, nutrienti, celule

inflamatorii, trombocite acolo unde este nevoie de ele si sa indeparteze reziduurile (dioxid decarbon, detritus celular, fluid interstitial).

Cordul

Cordul este situat in cavitatea toracica, in apropierea liniei mediane, intre lobii pulmonari.

Este invelit de tesut conjunctiv-pericard. Pericardulare trei straturi-fibros, seros si epicard. Intre

starturile pericardului seros se gaseste un mic volum de lichid pericardic(1ml). In anumite bolise poate intalni o crestere a cantitatii de lichid acumulate la acest nivel-efuziune pericardica.

Sub epicard se gaseste miocardul sau muschiul propriu-zis al cordului. El este o structura

combinata ce contine asemanari atat cu muschiul striat cat si cu muschiul neted. Miocardul este

in anumite zone mai gros decat in altele (zona ventriculara stanga). Miocardul este captusit deendocardsi se continua cu interiorul altor vase de sange precum aorta.

La mamifere inima are 4 camere: 2 atrii si 2 ventricule, cate unul pe parte stanga si unul pe

partea dreapta. Cordul prezinta o baza si un apex, in functie de latimea sa. Atriile sunt situatedorsal iar ventriculele, ventral. Marile vase sunt reprezentate de aorta si artera pulmonara, venele

pulmonare, vena cava craniala, vena cava caudala. Circuitul normal al sangelui este reprezentat

de pasajul sangelui oxigenat din ventriculul stang in aorta si apoi prin artere pana la cele mai

indepartate organe si tesuturi, revenind prin vene pana la nivelul venelor cave, caudala sicraniala, urmand sa patrunda in cord prin atriul drept. Din atriul drept sangele este impins catre

ventriculul drept si apoi prin artera pulomnara catre pulmoni, unde se oxigeneaza si revine in

cord prin venele pulmonare in atriul stang. Cordul are un sistem circular propriu reprezentat de

arterele coronare.


45/155





46/155





47/155




Vasele de sange ce pleaca din cord sunt artere iar cele ce aduc sange neoxigenat se numesc vene.

Cea mai importanta artera este aortadin care se desprind majoritatea arterelor din corp. Intreaorta si artera pulmonara poate fi observat ligamentum arteriosum. Acesta este remanent din

perioada fetala si este locul unde exista o comunicare intre cele doua vase. Persitenta lui dupanastere se numeste patent ductus arteriosus (PDA)si este o afectiune cardiocirculatorie severa.

La interior, cordul prezinta 4 camere. Intre atriul si ventriculul de pe aceeasi parte exista o

comunicare deservita de valva atrioventriculara. Pe partea dreapta, valva atrioventriculara se

numeste tricuspidaiar pe stanga mitrala. Aceste valve sunt sustinute in functia lor de muschiul

papilar si de cordajele tendinoase. Muschiul papilar este ancorat in endocard. Comunicarea cu


48/155




aorta si cu artera pulmonara este de asemenea mediata de valve numite semilunare. Intre cele

doua atrii pana la nastere exista o comunicare interatriala. In anumite afectiuni acest orificiu

persista si dupa nastere-defect septal. Acelasi lucru se poate petrece si intre cele doua ventricule,doar ca mai rar. Exista conditii in care toate cele 4 camere comunica intre ele dupa anstere si

poarta denumirea de tetralogie Fallot.

In functie de circuitul realizat de sange in raport cu cordul poate exista circuitul pulmonar sicircuitul sistemic, in functie de organele deservite sau gradul de oxigenare. Ca urmare a fortei

considerabile de care este nevoie pentru a impinge sangele in circulatia sistemica, ventriculul

stang este mult mai gros decat cel drept iar valva aortica este mai ingrosata decat cea pulmonara.Ca si arie de proiectie, cordul poate fi localizat incepand cu al doilea sau al treilea spatiu

intercostal pana la nivelul spatiului intercostal cinci sau sase, pe o inaltime de cam 2/3-imi de la

stern catre coloana vertebrala. Pe partea stanga poate fi ascultata valva mitrala (spatiul cinci

intercostal, la nivelul olecranului). Valva pulmonara poate fi ascultata la nivelul spatiuluiintercostal trei. Valva aortica poate fi ascultata la nivelul spatiului intercostal patru, la nivelul

umarului. Pe partea dreapta poate fi ascultata valva tricuspida. (Pulomar-Aortic-Mitrala-stanga-PAM345-acronim) si Tricuspida dreapta.

Circulatia periferica

Toate celelalte vase care ajuta la transportul fluidelor in organism se micsoreaza treptat indiametru pana la nivelul celor mai mici artere care se continua apoi cu cele mai mici vene prin

intermediul capilarelor. Exista situatii in care mai multe artere se conecteaza intre ele formand o

anastomoza si permit ca mai multe artere sa deserveasca o zona importanta. In general arterele

tind sa se situeze profund, pe fata mediala a membrelor. Artere mici se numest arteriole. Venelesunt cu un perete mai subtire decat arterele si au un diametru mai mare. Cele mai mici dintre

vene sunt denumite venule. Venele, spre deosebire de artere, au in interiorul lor valvece asigura

un circuit unidirectional.

Alt tip major de vase sunt vasele limfatice. Acestea iau nastere de la nivelul unui grup decapilare numit plex venos. Aceste vase limfatice au capacitatea de a prelua in circulatie molecule

mai mari (proteine) si alte componente de la nivelul spatiului interstitial (dintre celule). Spre

deosebire de artere si vene, vasele limfatice devin din ce in ce mai mari pe masura ce avanseaza.Ele formeaza trunchiuri limfaticece se dreneaza apoi in vene. Multe vase limfatice trec prin

structuri denumite limfonoduli. Limfonoduliisunt inveliti intr-o capsula si pot primi mai multe

vase limfatice insa iesirea sa se faca doar printr-unul.

Tonsila este un tip special de limfonod. Tonsilele nu au capsula si nu sunt asociate cu vaselelimfatice. Pot fi localizate in faringe, organe genitale si intestine si realizeaza filtrarea de material

contaminat din zona respectiva.

Anumite limfonoduri pot fi palpate. La caine pot fi abordati cei submandibular, prescapular,

axilar, inghinal si popliteal. Ln. Submandibular se gaseste caudal de mandibula. Prescapularuleste situat la nivelul toracelui cranial, in apropierea locului unde membrul toracic se ataseaza la

torace. Poplitealul este caudal de genunchi. La pisici acesta este in general palpabil doar in cazuripatologice.

Peretii arterelor sunt reprezentati de tunici. Stratul superficial este de tip fibros, din tesut

conjunctiv. Stratul intermediar este cel elastic, este cel mai gros dintre toate. Stratul intern senumeste endotelium, constituit din tesut conujnctiv elastic dar si celule epiteliale. Spatiul central


49/155




al vaselor de sange se numeste lumen.

Arterele ce parasesc inima sunt in general doar elastice, fiind aproape lipsite de strat muscular la

nivelul tunicii medii. Arterele ce poseda un strat muscular la nivelul tunicii medii pot controladiametrul propriu si in acest fel pot modifica presiunea sangelui prin vasoconstrictie

/vasodilatatie. Arterele se continua cu capilarele, ce sunt prelungiri de endoteliu fara

posibilitatea de a se contracta. La acest nivel se poate face un transfer de lichid de la capilare inspatiul interstitial sau direct in vene. Unele capilare, ca cele din rinichi sau din intestin sunt

fenestrate-permitand trecerea unor molecule de dimensiuni mai mari.

Spre deosebire de artere, venele au tunica externa elastica iar tunica medie in mare partemusculara. Endoteliul este subtire fara elasticitate. Faldurile ce se proiecteaza in lumenul venelor

formeaza valve. La randul lor, vasele de sange sunt vascularizate, vasele ce deservesc alte vase

numindu-se vasa vasorum.

Vasele de sange au o inervatie foarte buna. Printre altele, inervatia vaselor de sange ajuta lamodificarea sau mentinerea presiunii sanguine. Un grup de arteriole pot forma anastomoze,

putand da nastere la o retea-glomerulul renal-parte din nefron.


50/155





51/155




Artere

Initial aorta prezinta o portiune mai largita denumita bulb aortic ce alimenteaza chiarinima cu sange. Pe masura ce aorta paraseste pericardul, formeaza o ramura denumita aorta

ascendenta. Portiunea ce se indoie pe masura ce merge caudal se numeste carja aortica.

Arterele ce parasesc carja aortica sunt trunchiul brahiocefalic, din care se desprind arterasubclaviculara dreapta, artera carotida comuna. Pe partea stanga exista arterele

subclaviculara stanga si carotida comuna stanga. Carotida comuna se imparte in artera carotidastanga si dreapta si ajung pana la nivelul creierului. La nivelul laringelui fiecare carotida sedesparte in carotida externasi interna. Ce ainterna asigura vascularizatia catre creier pe cand

cea externa conduce sange oxigenat catre alte zone ale capului si gatului. Aceste aferente sunt

artera faciala-de-a lungul madibulei, artera maxilara-ochi si dinti, artera maxilara superficiala-

maseter si pleoape.Artera subclaviculara se continua cu un numar de ramuri: artera vertebrala-catre maduva

spinarii, artera toracica interna ce se va continua cu epigastrica craniala-importanta in cazul

lambourilor axiale.

Artera subclaviculara are traseu de-a lungul axilei unde devine artera axilara. Urmeaza un traseumedial la nivelul bratului-artera medianade unde formeaza printre altele o ramura numita artera

brahiala superficiala. Aceasta artera insoteste nervul radial si vena cefalica. Aceasta vena,

cefalica este una dintre cele mai folosite pentru cateterizare.La nivelul axilei exista un plex nervos denumit plex brahialce este insotit si de vase de sange

formand o zona extrem de sensibila si bine protejata la acest nivel.

Dupa ce da nastere la vasele mari de sange, aorta avanseaza caudal, fiind denumita de la acestnivel aorta descendenta. Portiunea toracica din aorta descendenta este insotita de canalul toracic

si vena azygos si patrunde in abdomen printr-un orficiu numit hiatus aortic. Portiunea

abdominala a aortei continua caudal in zona vertebrelor lombare de unde se imparte in doua mari

artere-iliaca interna si iliaca externa pe fiecare parte. Dupa acest nivel, aorta devine foarteredusa in dimensiuni si se numeste artera sacrala mediana. La pisici zona bifurcatiei iliace este

foarte importanta avand in vedere ca in acest loc se observa cel mai des o afectiune denumita

embolie tromboaortica-tromb in forma de sa.In abdomen, imediat dupa ce a patruns, aorta emite cateva vase importante: celiacace continua

cu hepatica, splenica, gastrica stanga. Urmatoarea artera majora desprinsa din aorta

abdominala, dupa celiaca este artera mezenterica craniala(jejun, ileon, colon). Imediat caudal

se desprinde artera renala. Urmatoarea artera majora desprinsa din aorta abdominala este artera

mezenterica caudala-catre colon si rect. Caudal, iliaca externa se continua cu artera femurala,

loc predilect pentru determinarea pulsului. Diferenta intre pulsul femural si activitatea cardiaca

poate fi un indiciu pentru o afectiune denumita deficit de puls-o diferenta de sincronizare intre

cei doi parametri. Pudenta externaasigura fluxul de sange catre zona genitala si preput. Arterafemurala merge medial la nivelul coapsei iar la nivelul genunchiului devine caudala numita fiind

in acest loc artera popliteala. Artera popliteala se desparte apoi in artera tibiala craniala si

caudala. Din artera femurala medie se desprinde artera safena ce merge pe fata interna a

membrului pana la nivel distal. Aceasta artera este insotita de o vena denumita vena safenade

unde se fac majoritatea prelevarilor de sange la pisica.

Artera iliaca interna este principalul furnizor de sange pentru organele pelvine si peretiiabdomenului caudal. Prin ramurile sale iriga vezica urinara (artera ombilicala), muschii caudali


52/155




ai membrului pelvin si muschii gluteali (artera gluteena caudala). Artera pudenta interna se

desprinde din iliaca interna si iriga prostata prin artea prostatica si vaginul prin artera vaginala.

Din artera vaginala se desprinde si o artera denumita artera ovariana.

Venele

Venele majore ce patrund in cord sunt venele cava craniala si caudala. Vena cava craniala

dreneaza capul si partea craniala a corpului pana in atriul drept. Sangele paraseste apoi cordul

prin ventriculul drept prin artera pulmonara. Din pulmoni, sangele se intoarce in cord prin venelepulmonare, care sunt diferite ca numar in functie de specie-doua la caine, trei la animale mari.

Venele pulmonare nu au valve precum alte vene. Patrund in atriul stang si apoi in ventricul si

direct in aorta.

Pe masura ce sangele se intoarce catre cord, nu mai are aceeasi putere de inaintare si ca atarevenele nu au pulsul specific al arterelor. Sangele ce se intoarce de la nivelul capului este condus

prin venele jugulare. Acestea sunt venele cele mai abordate pentru a se preleva sange pentru

analize mai ales la animalele mari. La nivelul membrului anterior, vena folosita cel mai des

pentru flebotomie este vena cefalica. Vena cefalica se continua catre cord cu vena brahiocefalicasi vena subclaviculara urmand sa se dreneze in vena cava craniala.

La nivel caudal, vena cea mai utilizata la pisici este vena safena mediala ce se dreneaza la randul

ei in vena iliaca externasi apoi in vena cava caudala.Vena porta primeste sangele venit de la splina, organele digestive, rect si chiar esofagul

caudal. Vena renala si vena porta ajung in final in vena cava caudala. La momentul trecerii

venei cave caudale prin ficat primeste si venele hepatice.

Vena azygosinsoteste aorta in interiorul toracelui si se varsa in vena cava craniala foarte aproapede atriul drept.

Sistemul limfatic

Limfa este un fluid colactat de la tesuturi. Include in compozitia sa celule albe, celule

rosii imbatranite si lichid interstitial. Ductul toracic este un vas lung ce ia nastere in zona

toracolombara. Primeste limfa atat din abdomen si partea stanga a toracelui. In final se dreneazafie in jugulara stanga fie in vena cava craniala. Majoritatea vaselor se dreneaza in final in vene.

Multe vase limfatice trec prin limfonoduli. Majoritatea limfonodulilor prezinta o capsula cu

exceptia tosilelor (de la nivel oral, faringeal si intestinal). Cei mai importanti limfonoduli sunt

reprezentati de cei parotidieni, submandibulari, prescapulari, axilari. La nivelul toracelui segasesc limfonodulii dorsal, ventral si mediastinal. Acestia pot fi vizibili la radiografie in cazuri

de malignitate sau inflamatii majore. La nivel abdominal si al membrului pelvin se gasesc

limfonodulii popliteal si centrul ileosacral. In sistemul limfatic sunt cuprinse si alte organe

precum splina. Splinase gaseste pe partea stanga a corpului in apropierea stomacului, cranial.Partea caudala a splinei se numeste coada splinei si poate ajunge pana pe partea dreapta a

animalului catre vezica urinara. Rolul sau major este de a depozita celule rosii si trombocite cepot fi folosite la nevoie.

La nivelul intestinului se gasesc aglomerari limfatice, asemanatoare ca si functie limfonodulilor,

denumite placi Payer.

Alt organ limfatic este timusul. Timusulse gaseste ventral la nivelul toracelui, craniolateral fatade cord. Dispare odata cu varsta si este complet atrofic la varsta de doi ani.


53/155





54/155





55/155





56/155





57/155





58/155





59/155





60/155





61/155




Anatomia sistemului digestiv

Sistemul digestiv la mamifere cuprinde si ficatul si pancreasul, ce au atat functii digestivecat si alte functii.

Tubul digestiv este un spatiu ce se intinde de la nivelul cavitatii bucale pana la nivelul anusului.Exista diferite organe ce sunt conectate la tubul digestiv prin ducte, asa cum se intampla cu

glandele salivare, colecist si pancreas. In ordine, craniocaudal, portiunile digestive cuprind

buzele, dintii, cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire, intestinul gros,rectul, anusul.

Cavitatea bucala

Cavitatatea bucala include buzele, dintii, limba, glandele salivare. Delimitarea externa a

cavitatii bucale este realizata de buze si obraji. Buzele sunt alcatuite din piele, mucoasa,

terminatii nervoase (nervul cranial VII) si glande salivare. Limita dintre epiderm si mucoasa se

numeste linie cuto-mucoasa. Miscarea alimentelor in interiorul cavitatii bucale este influentatade muschiul buccinator de la nivelul obrajilor. Implicare majora in aceasta functie au si muchii

maseter si temporal. Partea dorsala a cavitatii bucale este alcatuita de palatul dur si palatul

moale. La nivelul palatului se gasesc striatii ce ajuta la avansul hranei catre esofag. In plafonulcavitatii bucale exista un duct ce are legatura cu cavitatea nazala. Acest duct adaposteste organul

vomero nazal, cu rol deosebit in multiplicarea senzatiei olfactive.

Limba este in majoritate alcatuita din muschi. Baza limbii este ancorata in partea caudala a

cavitatii bucale si in parte legata de mandibula. Varful limbii este mobil, liber. Partea dorsala esteacoperita de peri fini, alcatuiti din tesut conjunctiv. Tot la acest nivel se gasesc papilele gustative.

Baza limbii este cea pe care o apasam atunci cand trebuie sa plasam tuburi endotraheale.

Glandele salivare pot sa intre fie din afara cavitatii bucale sau pot fi continute cu totul in aceasta.

Glandele salivare de remarcat sunt parotidele, mandibularele, sublingualele. Parotida se aflade fiecare parte a capului. Se gaseste adapostita intr-o fascie, ventral de pavilionul urechii

(pinna). Se deschide in cavitatea bucala din apropierea premolarilor.

Glanda mandibulara se deschid in zona ventrala a limbii. Anumite afectiuni pot duce lainflamarea acestor glande si se poate ca acestea sa fie indepartate. Acest lucru se realizeaza totusi

destul de dificil ca urmare a localizarii si marimii lor.

Tesutul mucos ce acopera dintii este denumit gingie. Culoarea gingiei si aspect sau in generaleste de urmarit atunci cand se apreciaza starea de sanatate a organismului. Culori precum galben,

rosu aprins, palid roz, albastrui, maroniu sunt tot atatea semne de luat in seama. Palparea gingiei

ar trebui sa fie un punct esential in orice consultatie.

Dintii difera ca numar in functie de specie. Dintii sunt impartiti in cei ce se gasesc in arcadamaxilara si cei ce se gasesc in arcada mandibulara.


62/155




Dintii aflati in pozitia cea mai rostrala se numesc incisivi. Caudal de ei se gasesc caninii. Caudal

de canini se gasesc premolarii urmati apoi de molari. Formula dentara reprezinta un sistem de

numerotare a dintilor pentru a putea fi identificati mai usor. La caine, de exemplu, este o formula


63/155




3142/3143. Acest lucru semnifica faptul ca de fiecare parte a maxilei se afla 3 incisivi, un canin,

4 premolari si 2 molari. La nivel madibular exista un molar suplimentar. Formula pentru pisica

adulta este 3131/3121. Dintii se numara incepand cu linia mediana si se poate adauga initialagrupei de dinti pe care o reprezinta (I2, PM2).

Atat la caine cat si la pisica exista dinti caduci (de lapte) si dinti permanenti ( de adult).

Dintele prezinta mai multe portiuni. Partea care se vede este denumita coroana si este acoperitade un material foarte dur denumit smalt (enamel, adamantiu). Partea neexpusa, regasita in

alveola dentara se numeste radacina si este acoperita de cementum. Sub cementum si smalt se

gaseste dentina. Intre radacina si coroana se gaseste o limita denumita col dentar si este marcataprintr-o indentatie. Dintele este implantat in alveola dentara iar la nivelul colului dentar este

acoperit de gingie, ramanand expusa doar coroana. In interiorul dintelui se gaseste camera

pulpara si pulpa. Aici se gaseste filetul nervos corespondent si vascularizatia dintelui. Incisivii si

canini au cate o radacina. Premolarii au cate doua radacini. La caine, carnasierele sunt al patruleapremolar maxilar si primul molar mandibular iar la pisica se afla in pozitia celui de al treilea

premolar maxilar si primul molar mandibular. Acesti dinti au cate 3 radacini.


64/155




Faringele si esofagul

Cavitatea bucala se deschide caudal intr-un spatiu denumit faringe. Aceasta zona conduceatat aer cat si alimente sau apa si se continua fie cu esofagul fie cu laringele. Faringele se

ingusteaza pe masura ce se apropie de laringe. Deschiderea laringelui este mediata de epiglota.

Cand aceasta se inchide, alimentele patrund in esofag. Esofagul se continua la nivelul gatuluiparamedian stanga fata de trahee si acest lucru este important pentru a plasa tuburile esofagiene.

Partea de esofag localizata intre apertura toracala craniala pana la diafragm este denumit esofag

intratoracic. Esofagul trece printr-o deschidere a diafragmului denumit hiatus si de aici mergepana la nivelul stomacului. Aceasta ultima portiune situata in interiorul abdomenului intre

diafragm si stomac se numeste esofag abdominal. Esofagul prezinta mai multe straturi, de la

exterior catre interior gasindu-se seroasa (tesut conjunctiv), muscular, mucoasa. Stratul muscular

este dublu si este reprezentat de un strat longitudinal si unul circular. La pisica ultima portiunedin esofag este de tip neted, pe cat restul si intreg esofagul la caine stratul muscular este de tip

striat. Sfincterul situat la nivelul stomacului este denumit cardia.

Cavitatea abdominala este spatiul situat caudal de diafragm si pana la osul pubis. Este cea mai

mare cavitate a organismului si este impartita in doua zone sau spatii-peritoneal siretroperitoneal.Peritoneul este un sac membranos alcatuit din tesut conjunctiv si acopera suprafata seroasa a

majoritatii organelor abdominale. Spatiul retroperitoneal este situat caudal si este delimitat deperitoneu si peretele abdominal. In el se gasesc limfonoduli, rinichii, ureterele si structuri ale

aparatului genital.

La nivelul peritoneului se formeaza structuri de tip fald ce poarta denumirea de mezenter la

nivelul caruia sunt adapostite vasele de sange ce deserves tubul digestiv. Originea mezenteruluieste la nivel dorsal al cavitatii abdominale.

Stomacul

Structura stomacului este dependenta de specie. Stratul superficial al stomacului este

reprezentat de seroasa-tesut conjunctiv. Urmeaza un strat muscular de tip neted. Profund de acest

strat se gaseste un alt strat in care se gasesc fibre elastice, nervi, vase limfatice si sanguine.Stratul cel mai profund, cel ce formeaza lumenul stomacului, este mucoasa in care se gasesc un

numar mare de glande. La interior stomacul prezinta numeroase cute, falduri, ce maresc

suprafata stomacului si care dispar pe masura ce acesta se destinde.

Stomacul are mai multe regiuni: cardiala, fundica, antrala (corpul stomacului) si pilorica. Lanivelul pilorului se gaseste o structura de tesut muscular neted denumita sfincter piloric.

Stomacul prezinta o mica curbura si o mare curbura. La nivelul marii curburi se ataseaza o

structura de tesut conujunctiv denumit omentum sau epiploon. La nivelul epiploonului se

gaseste un ligament denumit ligament gastrosplenic ce ancoreaza splina la stomac. Stomacul esteirigat din artera celica. Majoritatea venelor dreneaza in vena porta iar inervatia este atat

ortosimpatica cat si parasimpatica.

Intestinele

Sfincterul piloric este poarta de intrare catre intestinul subtire. In drumul nutrientilor prinintestinul subtire sunt evidnete trei portiuni: duodenul, jejunul, ileum.


65/155




Pancreasul este un organ atat endocrin cat si exocrin si se pliaza pe suprafata mediala a

duodenului. Functiile sale exocrine se refera la eliberarea de enzime digestive in tubul digestiv.

La caine si la pisica exista o structura vestigiala, denumita cecum, ce delimiteaza locul de undeincepe intestinul gros. Spre deosebire de caine si pisica, acest organ este foarte bine dezvoltat la

rozatoare si cabaline.

Pe sectiune transversala, intestinul subtire are mai multe straturi denumite tunici. De la exteriorla interior sunt seroasa, stratul muscular (include fibre elastice) si tesutul epitelial. Dupa ileum,

intestinul se continua cu portiunea denumita colon. Distal, colonul se termina intr-un spatiu

denumit ampula rectalace comunica cu exteriorul prin anus. Anusul prezinta un sfincter internsi un sfincter extern.

Intestinul este relativ scurt la caine si la pisica, de 3-4 ori mai lung decat corpul dar la

rumegatoare poate fi si de 25 de ori mai lung.

Duodenul este o sectiune relativ scurta de forma literei J. Partea caudala se apropie foarte multde polul cranial al rinichiului iar partea craniala foarte aproape de stomac. La nivelul duodenului,

pancreasul isi varsa secretia prin papila duodenala mare si mica la caine, pe cand la pisica

exista doar o papila duodenala. Aceste papile corespund unui duct comun, ce ia nastere prin

unirea ductului pancreatic si a celui biliar. Pancreasul este irigat de ramura din artera celiaca sidin mezenterica craniala, vena pancreatica drenand in vena porta. Pancreasul are si functie

endocrina, producand insulina.

In continuarea duodenului se afla jejunul si ileonul, suspendate de mezenter, fara a mai avea oalta ancora. Ileonul se orienteaza spre partea dreapta a abdomenului unde formeaza valvula ileo-

cecalasi se continua apoi cu colonul. La caine, cecumul se continua cu colonul ascendent-aici

este locul principal de realizare a invaginatiilor. Aceasta parte de colon ascendenteste relativ

scurta la carnivore si se continua apoi cu colonul transvers, in apropierea stomacului, de ladreapta catre stanga. Partea cea mai lunga din intestinul gros este colonul descendent, situat in

flancul stang, trece relativ medial in apropierea si in interiorul cavitatii pelvine si se continua cu

rectul. In cavitatea pelvina rectul se fla in afara spatiului retroperitoneal si este situat deasupra

organelor genitale (vaginul sau uretra la mascul).De o parte si de alta a anusului, intre sfincterul anal intern si extern se gasesc sacii perianalisau

glandele perianale. Aceste structuri glandulare sunt comprimate in cazul defecarii. Ele sunt

glande sebacee modificate si produc un lichid cu un miros extrem de puternic. Secretia acestorglande poate fi evacuata si in situatii de stres.

Irigarea sanguina a intregului intestin este oferita in special de ramuri din mezenterica craniala si

mezenterica caudala. Exceptie fac duodenul proximal irigat de ramura din celiaca si rectul caudal

irigat de ramura din pudenta interna. La nivelul mezenterului se afla o serie de limfonoduli.Fiecare zona de intestin este irigata de mai multe ramuri arteriale, ceea ce este un exemplu foarte

bun de circulatie colaterala, existand posibilitatea ca in cazul intreruperii unei cai de irigare sa

existe suficient aport sanguin astfel incat acea portiune sa supravietuiasca in continuare.

Intestinul este inervat atat ortosimpatic cat si parasimpatic.

Ficatul

Ficatul prezinta un numar de functii importante, una dintre cele mai importante fiind cea

digestiva. Este situat caudal de diafragm, ocupand mai mult partea dreapta pana spre partea

mediana a abdomenului. Pe langa functia de a contribui la metabolismul nutrientilor asigura siproductia de bila. Sangele ce contine nutrientii absorbiti de la nivelul tubului digestiv este


66/155




transportat la nivelul ficatului prin vena porta, procesat si apoi retrimis in circulatie sau inapoi in

intestin.

La mamifere, ficatul prezinta lobi distincti. La caine si la pisica sunt impartiti in: stang lateral,

stang medial, drept lateral, drept medial, patrat si caudat. Colecistul se afla adapostit intre

lobul patrat si drept medial. Suprafata seroasa a ficatului prezinta doua depresiuni, pe care se

sprijina rinichiul drept si stomacul. Ficatul prezinta si indentatii speciale prin care trec vena cavacaudala si esofagul. Ficatul este legat de diafragm printr-un ligament denumit falciform (vestigiul

unui vas embrionar).

Circulatia sanguina catre si de la ficat conduce materiile nutritive de la si catre tubul digestiv darsi filtreaza sangele din circulatia periferica. Irigatia sanguina este realizata prin artera hepatica

din cea celiaca iar vena majora este vena porta. Ficatul este conectat printr-un duct cu vezica

biliara-colecistul. Colecistul se varsa apoi in duoden. Inervatia este ortosimpatica si

parasimpatica.

Date post:	02-Mar-2018
Category:	Documents
Upload:	aniela-bucur
View:	875 times
Download:	57 times

1+2.Curs anatomie si fiziologie asistenti veterinari-2014 pdf

Documents