Sistemul nervos

Sistemul nervos somatic asigura activitatea motorie somatica si sensibilitatea

senzitivo-senzoriala, iar sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea inconstienta

a viscerelor.

Sistemul Nervos Sistemul nervos central(ax cerebrospinal sau nevrax)

- Maduva spinarii Bulb rahidian

- Encefal Trunchi cerebral Puntea lui Varolio

Cerebel Mezencefal

Diencefal Talamus

Hipotalamus

Metatalamus

Subtalamus

Epitalamus

Emisferele cerebrale

Sistemul nervos periferic

-Nervi Cranieni Senzitivi

Motori

Micsti

Spinali Micsti

Ganglioni Spinali si omologii lor cranieni

Vegetativi Laterovertebrali

Previscerali

Intramurali

Sistemul nervos somatic

vegetativ simpatic

parasimpatic

Prin cele doua functii esentiale, reflexa si de conducere, sistemul nervos

integreaza organismul uman in mediul de viata si realizeaza unitatea

functionala a acestuia.

• Functia reflexa realizeaza legatura intre partile componente ale

organismului si intre organism si mediu. Este coordonata de catre centrii

nervosi din substanta cenusie.

Functia reflexa se realizeaza prin actul reflex, al carui substrat anatomic este

arcul reflex. Arcul reflex este un mecanism cibernetic de autoreglare, prin

care organismul isi pastreaza integralitatea si echilibrul dinamic.

• Functia de conducere se realizeaza prin substanta alba, care formeaza cai

lungi ascendente si descendente si cai scurte.

Stimul

Receptor

Cale aferenta senzitiva

Centru de comanda

Cale eferenta motoare

Efector

Conexiune

directa

Conexiune

inversa(feed

back)

Proprietatile Neuronului. Sinapsa

Neuronul, unitatea de structura si de functiune a sistemului nervos, prezinta urmatoarele proprietati:

- generarea influxului nervos (excitabilitatea)

- Conducerea influxului nervos (conductibilitatea)

Excitabilitatea reprezinta capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea stimulilor. In conductii experimentale, poate fi determinata cantitativ la animale si om. Se caracterizeaza prin uramatorii parametri:

a) Intensitatea prag a stimulilor (reobaza) reprezinta intensitatea minima necesara unui stimul pentru a produce un influx nervos. In cazul unei stimulari repetate cu excitanti subliminali apare fenomenul de sumatie care produce excitatie. Stimulii cu intensitate superioara pregului (supraliminali) au acelasi efect ca si cei cu intensitatea prag (legea tot sau nimic)

b) Timpul util este timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a genera un influx nervos

c) Cronaxia este timpul minim necesar unui stimul, avand o intensitate dubla fata reobaza, pentru a induce aparitia unui influx nervos. Are valori de 10-30 de ori mai mici decat timpul util si este cu atat mai scurta cu cat excitabilitatea este mai mare. Are valori apropiate pentru neuronii senzitivi, motori si efectori (secretori).

d) Labilitatea este capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de

stimuli pe unitate de timp

e) Perioada refractara reprezinta proprietatea neuronului de a nu raspunde la

un stimul nou in timpul unui raspuns la un stimul anterior

f) Bruschetea este rapiditatea cu care actioneaza stimulul

Conductibilitatea reprezinta capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin

axon spre alt neuron sau spre efector. Suportul fizico-chimic al

excitabilitatii si al conductibilitatii este potentialul electric membranar.

Conform teoriei ionice a lui Julius Bernstein, acest potential electric apare ca

o consecinta a repartitiei inegala a ionilor (Na ,K, Ca,) de o parte si de alta a

membranei celulare neuronale care prezinta permeabilitate selectiva.

Datorita miscarii ionice impuse de gradientul de concentratie, apar

diferentele de potential electric intre cele doua fete ale membranei.

In conditii de repaus neurilema este pozitiva pe fata externa si negativa pe

cea interna. Intre cele doua fete exista o diferenta de potential de 70 mV

numita potential de repaus. In timpul potentialului de repaus, membrana

este permeabila pentru K si impermeabila pentru Na. Membrana devine

negativa la exterior si pozitiva la interior. Diferenta de potential devine 35

mV si se numeste potential de actiune. Acesta

Sinapsele neuro-neuronale pot fi axosomatice sau axodendritice,axoaxonice sau dendrodentritice.

Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea,sinapsele pot fi chimice sau electrice.

In urma interactiunii dintre mediatorul chimic eliberat in fanta sinaptica si receptorii de pe membrana postsinaptica,apare depolarizarea membranei postsinaptice,numita potential postsinaptic excitator,daca este vorba de un neuron postsinaptic, sau potential terminal de placa,daca este vorba de o fibra musculara scheletica.Acest potential,care nu trebuie confundat cu potentialul de actiune,are doua proprietati speciale:sumatia temporala si cea spatiala .In prim caz,doua asemenea potentiale produse prin descarcarea de mediator din aceeasi fibra presinaptica se pot suma,rezultand un potential mai mare,iar in cel de-al doilea caz,potentialele postsinaptice excitatorii,produse de doua terminatii presinaptice vecine pe aceeasi membrana postsinaptica,se pot cumula.

Oboseala transmiterii sinaptice.Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari foarte numeroase ale neuronuluipotsinaptic,pentru ca,in urmatoarele milisecunde,numarul acestora sa scada accentuat.In acest caz,avem de-a face cu un mechanism de protectie impotriva suprastimularii,care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator chimic de la nivelul terminatiei presinaptice.

Sinapsele chimice:

1)sunt alcatuite din terminatie presinaptica,fanta sinaptica,celula postsinaptica.2)Se foloseste sub actiunea impulsului nervos;ca mediator chimic interactioneaza cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptica,3)SN vegetative,placa motorie

Sinapsele electrice:

1)sunt alcatuite din doua cellule de aceleas\i dimensiuni,2) folosesc la trecerea ionilor si a moleculelor prin aceste locuri de jonctiune.3)exemple:miocardul,muschi neted

Reflexul

Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex.

Reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare.Termenul de reflex a fost introdus de matematicianul si filozoful Rene Descartes.Raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor.

Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex,alcatuit din cinci componente anatomice:receptorul,calea afferenta,centrii nervosi,calea eferenta si efectorul.

Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate proportional cu intensitatea stimulului.Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale(gustative,auditive,vestibulare).Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi.

La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos.In functie de provenienta stimulului,se deosebesc:exteroreceptori-primesc stimuli din

afara organismului;interoreceptori-primesc stimului din interiorul organismului;proprioreceptori-primesc stimuli de la muschi,tendoane,articulatii si informeaza despre pozitia corpului si permit controlul miscarii.

In functie de tipul de energie pe care o prelucreaza:chemoreceptori-stimulati chimic:muguri gustativi,epiteliul olfactiv,corpii carotidieni si aortici;nociceptorii sunt considerati ca facand parte din aceasta categorie,deoarece sunt stimulati de substante chimice eliberate de celulele distruse;fotoreceptori-sunt stimulati de lumina:celule cu conuri si bastonase;termoreceptori-raspund la variatiile de temperatura:terminatii nervoase libere;mecanoreceptori-stimulati de deformarea membranei cerebrale:receptori pentru tact,vibratii si presiune.

Nevroglia

La mamiferele superioare, nevrogliilor de 10 ori numarul neuronilor. Forma si dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile variabile ca numar. Se descriu mai multe tipuri de nevroglii: celula Schwann, astrocitul, cligodendroglia, microglia, celulele ependimare si celulele satelite. Nevrogliile sunt celulele care se divid intens, nu contin neurofibrile si nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru neuroni, de protectie, trofic, rol fagocitar, in sinteza tecii de mielina si in sinteza de ARN si a altor substante pe care le cedeaza neuronului.

Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica poate genera un potential de actiune care se propaga si este condus.

Conducerea impulsului nervos

Aparitia unui potential de actiune intr-o zona a membranei neuronale determina aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia unui potential de actiune intr-un anumit punct al membranei axonale este consecinta primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv.

Conducerea la nivelul axonilor amielinici (fig. 12)

In acest caz, potentialul de actiune poate sa apara in orice zona a membrei. Proprietatile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adiacente, iar potentialul de actiune este condus intr-o singura directie, deoarece in directia opusa, unde s-a produs potentialul de actiune anterior, membrana este in stare refractara absoluta.

Conducerea la nivelul axonilor

mielinizati

In acest caz, datorita proprietatilor

izolatoare ale mielinei, potentialul de

actiune apare la nivelul nodurilor

Ranvier si “sare” de la un nod la altul

intr-un tip de conducere numita

“saltatorie”. Acest tip de conducere

permite viteze mult mai mari. Aceasta

explica aparitia mai rapida a unor

reflexe decat altele.

Sinapsa este conexiunea

functionala intre un neuron si o alta

celula. In SNC, a doua celula este tot

un neuron, dar in SNP ea poate fi o

celula efectoare, musculara sau

secretorie. Desi similara cu cea

neuroneurala, sinapsa

neuromusculara se numeste placa

motorie sau jonctiune

neuromusculara.

La nivelul sinapselor,

transmiterea se face intr-un singur

sens.

In functie de viteza de adaptare:

-fazici-raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului,da,in ciuda mentinerii acestuia,activitatea lor scade ulterior:receptorul olfactiv;

-tonici-prezinta activitate relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului:receptorul vizual.

La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa specifica.

Calea aferenta.Receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni.

Prin centrii unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul reflex respectiv.Sistemul nervos central are trei nivele majore,cu atribute functionale specifice:nivelul maduvei spinarii,nivelul subcortical si nivelul cortical.

Calea eferenta reprezinta axonii neuronilor motori somatici si vegetativi prin care se transmite comanda catre organul efector.

Efectorii.Principalii efectori sunt muschii striati,muschii netezi si glandele exocrine.

1. CORP CELULAR

2. PRELUNGIRILE NEURONALE

• DENDRITELE

- prelungiri citoplasmatice ce

contin neurofibrile si

corpusculi Nissl

- conduc influxul nervos

centripet

• AXONUL

- teaca lui Schwann

- teaca lui Henle

- teaca de mielina

NEURONI

CELULELE GLIALE

Substanţa albă a măduvei spinării Fasciculele nervoase ascendente Calea sensibilităţii exteroceptive 1. PROTOPATICĂ – tact, presiune, durere, variaţii termice N1 (ganglionul spinal) dendrita este în raport cu organele receptoare axonul pătrunde pe calea rădăcinii posteriore în MS face sinapsă cu N2 în coarnele posterioare de unde - fie prin CORDONUL VENTRAL SPINOTALAMIC (sensibilitatea difuză şi excitaţia de presiune) - fie prin CORDONUL LATERAL SPINOTALAMIC (sensibilitatea termică şi dureroasă) ajung la N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II 2. EPICRITICĂ – fină, discriminativă N1 (ganglionul spinal) calea fasciculului Goll şi Burdach (cordonul

posterior) se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II

Calea sensibilităţii PROPRIOCEPTIVE 1.CONŞTIENTĂ – articulaţii, oase, periost – CALEA SPINO-TALAMO-CORTICALĂ N1 (ganglionul spinal) calea fasciculului Goll şi Burdach (cordonul posterior) se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach (bulb) formează încrucişarea Senzitivă Banda Reil medială N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II (girusul postcentral)

2. INCOŞTIENTĂ – informaţii de la nivelul fusurilor nuero-musculare, receptorilor tendinoşi N1 gaglionul din MS, scurt traiect ascendent, apoi sinapsă cu N2 neuronii somatosenzitivi nuclei Clarke (cordonul lateral de aceeaşi parte) Bechterev (cordonul lateral de partea opusă)

se formează tractul cerebelos direct Flechsing şi încrucişat Gowers

traiect ascendent prin pedunculii cerebeloşi inferiori şi superiori ajung la

N3 din cerebel

Sensibilitatea interoceptivă N1 ganglionul spinal zona senzitivă N2 cale multisinaptică, multineuronală cu traiect până la formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral calea ascendentă spinotalamică laterală care ajunge până la nucleii reticulaţi ai talamusului şi apoi, axonul N3 se proictează difuz la nivelul scoarţei cerebrale

SNC cai centrale

• sunt căile de conducere ale influxului nervos de la periferie spre măduva spinării şi invers • sunt 31 de perechi aşezaţi de o parte şi de alta a măduvei spinării: 8 cervicali 12 toracali sau dorsali 5 lombari 5 sacrali 1 coccigian.

NERVII SPINALI

NERVII SPINALI sunt formaţi din:

Rădăcina anterioară: - motorie - conţine fibre motorii , axoni ai neuronilor din coarnele medulare anterioare şi laterale

Rădăcina posterioară: - senzitivă - prezintă pe traiectul ei un ganglion spinal în care se găsesc neuronii de origine pentru fibrele senzitive - prelungirile periferice neuronale (dendritele) ajung la structurile receptoare, iar cele centrale (axonii) intră în măduva spinării

Trunchiul nervului spinal: rezultă prin unirea celor 2 rădăcini, - înainte de a părăsi canalul medular; conţine fibre: senzitive, motorii - după ieşirea din canalul vertebral se divide în: ramura ventrală ramura dorsală ramura comunicantă albă ramura meningeală.

Rădăcina posterioară

Rădăcina anterioară

Ganglion spinal

Trunchiul nervului spinal

NERVII SPINALI

Ramura ventrală îşi distribuie fibrele în muşchii şi pielea regiunilor anterioare ale gâtului, trunchiului, membrelor superioare şi inferioare - ramurile anterioare se anastomozează şi formează plexurile: cervical, brahial, lombar, sacral, coccigian.

Ramura dorsală îşi distribuie fibrele în tegumentul şi musculatura regiunii dorsale a trunchiului, de o parte şi de alta a liniei mediane a corpului.

Rădăcinile nervului

Substanţa cenuşie

Substanţa albă Rădăcina posterioară

Rădăcina posterioară

Ganglionul spinal

Ramura comunicanta

Ramura ventrală

Nerv spinal

Lanţul ganglionar simpatic

Ramura dorsală

Ramura comunicantă albă conţine fibre vegetative preganglionare. Ramura meningeală conţine fibre vasomotoare pentru meninge.

XII Perechi de Nervi Craniani

• Oftalmic

• Optic

• Oculomotor comun

• Patetic (Trohlear)

• Trigemen

• Oculomotor extern (Abducens)

• Facial

• Acustic (Acustico-vestibular)

• Glosofaringian

• Vag

• Spinal (Accesor )

• Hipoglos

NV I

Nervul olfactiv

• Nerv senzitiv

• Epiteliul senzitiv

din cavitatea

nazală

• Lipsa mirosului -

anosmie

Lobul

Frontal

Bulbul olfactiv

Tractul

olfactiv

Lama ciuruită

a

lamei ciuruite

Filamentele

Nervului

olfactiv

Mucoasa

nazală

NV II

Nervul optic

• Nerv senzitiv • anopsie

• daltonism

Globii oculari

Retina

Nervul optic

Chiasma optică

Tractul optic

Nucleul geniculat

din talamus

Conexiuni optice

Cortexul vizual

NV III

Nervul oculomotor comun

• Nerv motor

• Fibrele somatomotorii: - muşchiul drept superior - muşchiul drept inferior - muşchiul drept intern - muşchiul oblic inferior - muşchiul ridicătorului

pleoapei

• Fibrele vegetative - muşchii ciliari - muşchii circulari ai irisului

• diplopia ,ptoză palpebrală

NV IV

Nervul trohlear

• Nerv motor

• Are originea la nivelul coliculilor cvadrigemeni

• Acţionează asupra muşchiului oblic superior al globului ocular

• Nerv mixt

• Originea reală în nucleul masticator din punte

• Coordonează sensibilitatea feţei şi a dinţilor prin intermediul ramurilor senzitive oftalmică, maxilară şi prin fibrele senzitive ale ramurii mandibulare

• Controlează muşchii masticatori prin fibrele motorii ale ramurii mandibulare

NV V

Nervul trigemen

• Nerv motor

• Muşchiul drept extern al globului ocular

NV VI

Nervul abducens

(oculocomun

extern)

NV VII

Nervul facial • Nerv mixt

• Fibrele senzitive: papilele gustative din cele 2/3 anterioare ale mucoasei linguale

• Fibrele motorii: mimica feţei

• Fibrele vegetative motorii: glandele salivare sublinguale şi submandibulare

NV VIII

Acustico-vestibular

• Nerv senzitiv

• Ramura acustică: organul lui Corti din

urechea internă

• Ramura vestibulară: receptorii statici din urechea internă

NV IX

Nervul Glosofariangian

Nerv mixt • Fibrele senzitive: papilele gustative din 1/3 de

la baza limbii şi mucoasa faringiană

amigdalele palatine cavitatea timpanică trompa auditivă • Fibrele motorii: muşchii

faringelui superior • Fibrele vegetative motorii:

glandele salivare parotide • Culege şi sensibilitatea de la

nivelul arterei carotide interne – din jurul sinusului carotidian (chemo- şi baro-receptori)

NV X

Nervul vag • Nerv mixt

• Fibrele motorii: musculatura vălului palatin musculatura faringelui, laringelui • Fibre senzitive: tegumentul pavilionului urechii mucoasa laringelui esofagul, stomacul inima aparatul respirator

• Fibre vegetative: • laringe • trahee, bronhii, plămâni • inimă • stomac, ficat, pancreas, • splină

NV XI

Nervul spinal (accesor)

• Nerv motor

• Organele inervate: muşchiul sterno-cleido-

mastoidian muşchiul trapez

NV XII

Nervul hipoglos

• Nerv motor

• Organele inervate: - musculatura limbii - musculatura regiunii

subhioidiene

ENCEFALUL este partea din sistemul nervos central situată în cutia craniană. Poate fi subdivizat: - într-o regiune aşezată în prelungirea măduvei spinării: trunchiul cerebral pe a cărei parte dorsală se găseşte cerebelul - într-o regiune ce formează creierul

Meningele cerebrale sunt membranele conjunctive care acoperă encefalul 1. Pia mater - aderă la suprafaţa creierului, pătrunde în şanţuri - are rol hrănitor

2. Arahnoida - acoperă creierul trecând peste şanţuri şi fisuri fără a pătrunde în ele din loc în loc aderă de pia mater şi formează cisternele cu lichidul cefalorahidian. 3. Dura mater - căptuşeşte cutia craniană şi se continuă cu dura mater spinală - în interiorul cavităţii craniene trimite septuri durale care împart cavitatea în compartimente: un sept între cele două emisfere cerebrale un sept între creierul mare şi creierul mic un sept între cele două emisfere ale creierului mic.

Trunchiul cerebral cuprinde: - Bulbul rahidian - Puntea lui Varolio - Pedunculii cerebrali

Faţa anterioară a trunchiului cerebral 1. Chiasma optică 2. Hipofizaa 3. Hipotalamusul 4. Pedunculii cerebrali 5. Puntea lui Varolio 6. Bulbul rahidian 7. Olivele bulbare 8. Decusaţia piramidală 9. Măduva spinării 10.Nerv spinal

II - XII nervii cranieni

Faţa posterioară a trunchiului cerebral 6. Bulbul rahidian 11. Glanda epifiză 12. Coliculii cvadrigemeni 13. Ventriculul IV 14. Pedunculul cerebelos superior 15. Pedunculul cerebelos mijlociu 16. Pedunculul cerebelos inferior IV - VII nervii cranieni

La nivelul bulbului substanţa cenuşie reprezentată sub formă de nuclei:

- nuclei senzitivi ai nervilor cranieni: nervului V (nervul trigemen), nervului VII (nervul facial),

IX (nervul glosofariangian), X (nervul vag) ramura vestibulară din nervul VIII

- nucleii motori : nervul cranieni IX (nervul glosofariangian), X (nervul vag) , XI

(nervul accesor), nervului hipoglos (XII)

- nuclei vegetativi ai nervilor cranieni nucleul salivar inferior (IX)

nucleul dorsal al nervului vag (X)

- nuclei proprii bulbului rahidian: nucleii olivari

nucleii Gol şi Burdach nucleii substanţei reticulate: nucleii respiratori, cardioinhibitori şi

vasomotori.

Substanţa albă este organizată sub formă de cordoane reprezentând o continuare a celor de la măduvă.

Tracturile nervoase ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll şi Burdach localizate în cordonul posterior.

Tracturile spinotalamice au traseu ascendent prin cordoanele anterioare şi laterale, fără a face sinapsă în bulb, în drumul lor spre

talamus. Fasciculele spinocerebeloase trec prin bulb şi punte şi ajung la nivelul

cerebelului.

Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale, cu origine la nivelul cortexului cerebral. Ele au traseu prin bulb fără a se

opri la acest nivel cu excepţia celor care se încrucişează la nivelul decusaţiei piramidale trec de partea opusă.

Sistemului motor extrapiramidal, cu originea în nucleii trunchiului cerebral: fasciculele rubrospinal, tectospinal, vestibulospinal, dar şi

fibrele care fac legătura între nucleii hipotalamici şi nucleul dorsal al vagului din bulb.

La nivelul bulbului rahidian se închid următoarele reflexe: de vomă, strănut, tuse reflexul de deglutiţie,

reflexul salivar reflexele secretorii motorii digestive

reflexele respiratorii reflexele adaptative cardio-vasculare.

Puntea lui Varolio Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nucleii:

-motori: V trigemen, VI abducens, VII facial

-senzitivi: sunt nucleul terminal principal al nervului trigemen V, nucleul nervilor acustici VIII

-vegetativi: nucleul salivar superior, nucleul lacrimal

-proprii:

nucleii pontini ai substanţei reticulate, oliva superioară,

nucleii lemisului lateral, nucleul corpului trapezoid.

Substanţa albă de la nivelul Punţii lui Varolio

Fasciculele ascendente: fascicule spinotalamice, spinobulbare şi spinocerebeloase, care au traseu

ascendent spre cortex.

Fasciculele descendente aparţin căilor motorii piramidale şi căilor corticopontine, ambele căi motorii voluntare.

Fibrele transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi

mijlocii.

Puntea lui Varolio

Funcţia reflexă realizată prin prezenţa centrilor de reglare a unor procese fiziologice importante: salivaţia, masticaţia, secreţia lacrimală, clipirea, salivaţia cardiovascular.

Mezencefalul se află situat între Puntea lui Varolio şi diencefal. Este format din pedunculi cerebrali şi corpi cvadrigemeni

Mezencefal

Substanţa albă este formată din fascicule conducătoare ascendente şi descendente.

Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nuclei:

motori: nucleii nervilor cranieni – oculomotor, trohlear

(III,IV) senzitivi: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)

vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III) care controlează musculatura ciliară şi muşchii corpului ciliar

nuclei proprii: nucleul roşu: cu rol inhibitor asupra tonusului muscular

coliculii cvadrigemeni: reflexul oculocefalogir substanţa neagră: cu rol în mecanismele de veghe.

Cerebelul sau creierul mic este aşezat pe partea posterioară a trunchiului cerebral, în etajul posterior al cutiei craniene. Superior este acoperit de emisferele cerebrale de care este despărţit de un sept al dura mater.

Suprafaţa este brăzdată de şanţuri paralele de diferite adâncimi: -cele superficiale delimitează lamele -cele adânci delimitează lobuli - cele profunde delimitează lobii cerebeloşi

Cerebelul este alcătuit: - dintr-o porţiune mediană –vermis - două porţiuni laterale - numite emisfere cerebeloase. El are trei feţe: 1. una superioară, care vine în raport cu cortul cerebelului şi prin

ea cu emisferele cerebrale, 2. una inferioară care vine în raport cu fosele cerebeloase ale

osului occipital, 3. alta anterioară, care vine în raport cu triunghiul cerebral

Substanţa cenuşie formează scoarţa cerebeloasă: - strat molecular extern - strat celule Purkinje - strat granular intern.

Substanţa albă este formată din trei formată din trei feluri de fibre:

Fibrele de asociere fac legătura dintre diferitele regiuni ale scoarţei cerebeloase şi dintre scoarţa cerebeloasă şi nucleii

cerebeloşi.

Fibrele comisurale realizează legătura dintre diferitele zone din cortexul cerebelos ale unei emisfere cerebeloase cu cele similare din

emisfera cerebeloasă opusă.

Fibrele de proiecţie leagă scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi cu alte segmente ale nevraxului.

Fibrele de proiecţie aferente şi eferente realizează legăturile sau conexiunile cerebelului cu celelalte formaţiuni ale nevraxului. a. Fibrele aferente vin de la măduvă, trunchiului cerebral şi scoarţa cerebrală şi se termină la scoarţa cerebeloasă sau nucleii cerebeloşi, Fasciculul spinocerebelos anterior. Fasciculul spinocerebelos posterior. Fasciculul bulbocerebelos. Fasciculul olivocerebelos. Fasciculul vestibulocerebelos. Fasciculul corticopontocerebelos. b. Fibrele eferente pleacă din scoarţa cerebeloasă şi din nucleii cerebeloşi şi se termină la trunchiul cerebral şi la talamus. Fasciculul fastigiobulbar. Fasciculul dentorubric. Fasciculul dentotalamic.

Cerebellar

Peduncles

Pedunculii cerebeloşi: - inferiori sau, corpii restiformi unesc cerebelul cu bulbul; - pedunculii cerebeloşi mijlocii sau braţele punţi leagă cerebelul de punte; - pedunculii cerebeloşi superiori sau braţele conjunctive unesc cerebelul cu mezencefalul.

Pedunculii cerebeloşi sunt alcătuiţi din fibre nervoase care vin la cerebel sau care pleacă de la cerebel.

Cerebellum

Reglarea tonusului

muscular,

Coordonarea activităţilor

voluntare

Programarea şi

iniţierea

Mişcărilor

voluntare

Menţinerea echilibrului,

Controlul mişcărilor ochiului Vestibulocerebellum

Spinocerebellum

Cerebrocerebelum

Lob anterior

Lob posterior

Lob

Flocculo-Nodular

Folia

Şanţ primar

Balance

Motor Skill

Pablo Casals

Posture

Gait – Ataxia

Tremor

Cerebellar

Ataxia

Ataxic gait and

position:

Left cerebellar tumor

a. Sways to the right in

standing position

b. Steady on the

right leg

c. Unsteady on the

left leg

d. ataxic gait

a b c

d

Cerebellar tumors on vermis

- Truncal Ataxia

- Frequent Falling

The child in this picture:

- would not try to stand

unsupported

- would not let go of the bed rail

if she was stood on the floor.

Cerebellar

Medulloblastoma

Diencefal

Diencefalul sau creierul intermediar este un segment al encefalului interpus între mezencefal şi trunchiul cerebral şi

sub emisferele cerebrale: talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus şi hipotalamus.

TALAMUSUL

• FUNCŢII

1. transmiterea specifică a mesajelor senzoriale

2. transmiterea specifică a mesajelor nesenzoriale

3. transmiterea activităţii senzoriale asociative

4. reglarea activităţii corticale

1. TRANSMITEREA SPECIFICĂ A MESAJELOR

SENZORIALE

FUNCŢIILE TALAMUSULUI

− staţie de releu pentru toate căile senzitive care merg la

scoarţa cerebrală (excepţie sensibilitatea olfactivă)

− sensibilitatea interoceptivă are releu talamic → după o

staţie sinaptică în hipotalamus

− rol în starea de plăcere sau neplăcere, care însoţeşte

senzaţiile venite de la periferie

axonii neuronilor talamici proiectează strict somatotopic în

aria somato-senzitivă principală, în funcţie de tipul

informaţiilor conduse

neuronii talamici au câmpuri receptoare inhibitoare şi

excitatoare

EMISFERELE CEREBRALE REPREZINTA PARTEA CEA MAI VOLUMINOASA A S.N.C.

CELE DOUĂ EMISFERE CEREBRALE SUNT SEPARATE PRIN FISURA INTEREMISFERICĂ ŞI UNITE ÎN PARTEA BAZALĂ PRIN FORMAŢIUNI DE SUBSTANŢĂ ALBĂ

CORPUL

CALOS

TRIGON

CEREBRAL

COMISURILE

ALBE

ANTERIOARA

SI

POSTERIOARA

CONFIGURATIE EXTERNĂ

SANŢUL

CENTRAL

ROLANDO

SANŢUL

LATERAL

SYLVIUS

FEŢELE

EMISFERELOR SUNT

STRĂBATUTE DE

ŞANTURI ADÂNCI-

CARE DELIMITEAZĂ

LOBI

ŞI ŞANŢURI MAI

PUŢIN ADÂNCI,

CARE DELIMITEAZĂ CIRCUMVOLUŢIUNI

(girusuri)

Emisferele cerebrale –vedere laterală

Lobii emisferelor cerebrale : frontal-albastru parietal-alb temporal-verde

occipital-maro

Substanta cenusie –la exterior

formeaza cortexul cerebral(2-6 mm

grosime)

- la baza emisferelor formeaza

ganglionii bazali(corpii striati)

Substanţa albă –la interior

Formată din fibre mielinizate:

1-de proiectie-ascendente

-descendente

2-comisurale-leagă cele doua

emisfere

3-de asociaţie-leaga zone ale

aceleeasi emisfere

CORTEXUL ESTE SEGMENTUL SUPERIOR CU ROL IN:

CONFIGURAŢIA

INTERNA

ÎNVATARE,

MEMORIE,

CONTROL

COORDONARE,

INTEGRARE SENZATII,

VOINTA,

STĂRI EMOŢIONALE

ŞI

COMPORTAMENTALE.

Functional cuprinde :

1. neocortexul receptor

2. neocortexul motor

3. neocortex de asociatie

GALBEN -CORTEX CINGULAT

VERDE -HIPOCAMPUL

ROSU(inf) -NUCLEUL AMIGDALIAN

SCOARTA CEREBRALA

NEOCORTEX ARHICORTEX SI PALEOCORTEX

LOBII CEREBRALI SI ARIILE CORTICALE

•Neocortex receptor senzitiv (homunculus)

si senzoriale:vizuala,olfactiva,

gustativa, auditiva,vestibulara

•Aria motorie-bleo

hasurat

• Aria somatosenzitivă –

galben hasurat

•Aria vizuală –albastru

hasurat

•Aria Broca-negru

• Aria Wernicke-in lobul

temporal hasurat

orizontal

• Aria auditivă in lobul

temporal galben punctat

CORTEXUL CUPRINDE :

•Neocortex de asociaţie:

somato-senzitiv vizual , auditiv, motor.

•Neocortex motor -din girusul precentral care formeaza un Homunculus motor foarte asemanator cu Homunculus senzitiv.

CORTEXUL MOTOR-

localizat în lobul

frontal în faţa şanţului

central Rolando

INIŢIAZĂ SEMNALE MOTORII PENTRU MIŞCĂRILE VOLUNTARE

Arie

motorie

Aria Broca-centrul motor al vorbirii,pronunţie si articulaţia cuvintelor Se afla in lobul frontal stang. Nu are corespondent in emisfera dreaptă

Localizarea ariilor

senzoriale si motorie

primare la nivelul

cortexului cerebral

SUNT ARII CARE PRIMESC SI PROCESEAZĂ SEMNALE SENZORIALE SI INIŢIAZĂ MIŞCĂRILE VOLUNTARE

Reprezentarea grafică in aria somestezica I (LOBUL PARIETAL) unde se proiectează sensibilitatea cutanată si proprioceptivă a regiunilor corpului, in functie de densitatea receptorilor

ARIILE SENZITIVE : HOMUNCULUS SENZITIV

Aria vizuală (arie

senzorială) – cu rol în

formarea

imaginilor

(cortexul vizual)

1.Localizarea ariilor de

asociaţie

si

2.Ariilor motorii secundare si de asociatie

1.Primesc si interpreteaza informatiile de la ariile senzoriale primare apoi utilizeaza informatiile din memorie pentru a le interpreta.

2.Coordoneaza miscarile de mare fineţe si miscarile voluntare ale ochilor, mainilor si capului

ARIE DE ASOCIAŢIE TERŢIARĂ aria Wernicke-inţelegerea limbajului

PRIMEŞTE ŞI

INTEGREAZĂ INFORMAŢII

DE LA ALTE ARII DE

ASOCIAŢIE

ESTE O ARIE

INTERPRETATIVA

Aria Corticală

Cortex motor asociativ Coordoneaza miscarile complexe

Cortex prefrontal Rezolvarea Problemelor, Emotii, Gandire complexa

Cortex Motor Primar Initiatierea miscarilor voluntare

Cortex somatosenzitiv primar Receptioneaza informatiile tactile din corp

Arii senzitive de asociatie Proceseaza informatii multisenzoriale

Aria vizuala de asociatie Prelucrare complexa a informatiilor visuale

Cortex vizual Detectarea stimulilor vizuali simpli

Aria Wernicke Intelegerea limbajului

Aria auditiva de asociatie Prelucrare complexa a informatiilor auditive

Cortexul auditiv Detectarea calitatii sunetelor (intensitate, tonalitate)

Centrul vorbirii ,Aria Broca Pronuntia si articularea cuvintelor

Functii

FUNCTII:

1-proiecţie si integrare

olfactivă

2-regleaza activitatea

vegetativă si endocrină

3-mentine homeostazia

mediului intern

4- emotii

5-instinctele : alimentare

sexuale

6.-recompensă si

pedeapsă

7. motivatiile

SISTEMUL LIMBIC Arhicortex si Paleocortex

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• STRUCTURA

– este formată din celule şi fibre nervoase

– constituită dintr-o multitudine de nuclei → 5 grupe:

nuclei cu conexiuni cerebeloase

nuclei ce formează ariile respiratorii bulbare, presoare şi ariile de inhibiţie a reflexului miotatic

nuclei cu rol receptor şi asociativ

nucleii rafeului median din tegmentum mezencefalic

nuclei ce corespund ariei limbice a mezencefalului

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• FUNCŢII 1. intervine în controlul motricităţii somatice prin intermediul căilor

reticulo-spinale: sistemul reticulat descendent facilitator

− se găseşte în regiunea dorsolaterală a trunchiului cerebral − are tonus propriu − are rol de întărire a reflectivităţii medulare

sistemul reticulat descendent inhibitor − se găseşte în regiunea ventromediană a trunchiului cerebral − reduce excitabilitatea motoneuronilor medulari − nu are tonus propriu − constituie o cale finală comună a centrilor inhibitori

suprajacenţi sistemul inhibitor cortico-cerebelo-reticulo-spinal

sistemele reticulate descendente controlează reflexele tonice şi posturale, prin intermediul motoneuronilor alfa şi gama

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ • FUNCŢII

2. influenţează funcţiile vegetative prin centrii reglatori de la acest nivel: respiraţia vasomotricitatea salivaţia voma deglutiţia secreţia şi motilitatea gastro-intestinală termoreglarea metabolismul micţiunea

3. în reglarea stării vigile şi a comportamentului: − constituie sistemul de alertare al scoarţei cerebrale, prin

sistemul reticulat ascendent activator − are două modalităţi de acţiune: - fazică (de trezire) -

tonică (starea de veghe) − asigură gradarea controlului stării vigile şi a conştienţei

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• ACTIVAREA FORMAŢIUNII RETICULATE se realizează prin: – mecanismul autonom

determinat de proprietatea de pacemaker a structurilor constituiente

întreţinută de - aferenţele unor circuite locale - influenţe umorale (este sensibilă la modificările pO2 , pCO2 , [H

+], substanţe biologic active endo- şi exogene) în întreţinerea activităţii autoritmice a neuronilor formaţiunii

reticulate intervin : - mecanisme adrenergice (specifice substanţei reticulate) - mecanisme colinergice

− căi ascendente → de la periferie (prin colateralele aferenţelor senzitivo-senzoriale) – căi descendente → de la cortexul cerebral

FORMAŢIUNEA RETICULATĂ

• EFERENŢELE FORMAŢIUNII RETICULATE care duc la scoarţa cerebrală urmează două căi: – calea talamică - prin nucleii talamici nespecifici, cu proiecţie

difuză - reglează tonusul cortical prin 2 categ.

de aferenţe: sistemul talamic difuz desincronizator

− cu efect de trezire şi menţinere a stării vigile − foloseşte mediaţia catecolaminergică

sistemul talamic difuz sincronizator (sist. de recrutare talamic) − cu efect hipnogen − foloseşte mediaţia serotoninergică

– calea extratalamică

influenţează toate aspectele activităţii nervoase superioare: − conştienţă − atenţie − învăţare

Sistemul nervos vegetativ coordonează funcţiile diferitelor organe interne.