Aida Ivan - Living Psychology aidaivan.ro 12 Provocări în Drumul către Tine Program de dezvoltare personală în 10 săptămâni Te sfătuiesc sa printezi acest ebook pentru a-l folosi ca workbook. Poți face exercițiile direct pe el astfel încât să ai la un loc toate informațiile și exercițiile pentru a le putea chiar relua ulterior, când vei simți poate din nou nevoia să descoperi ceva despre tine. Nu uita, cititorule, ca personalitatea omului este ca un puzzle imens, în care zilnic descoperim piese și pe care le așezăm încercând sa le facem să se potrivească cu restul. trecerea printr-un proces de autocunoaștere autentic face ca potrivirea să se facă mai ușor, mai subtil, fără prea multa suferință și încercări eșuate. Aida Ivan Intro Despre tine Provocarea mea: Hai sa descoperim impreuna cine crezi tu ca esti, cititotule. Asa ca te rog sa faci urmatorul exercitiu, in fiecare zi timp de o saptamana. Psihoterapie si mindfulness- Echilibrul dintre A Face si A fi Asadar…ce este mindfulness? Despre frica de schimbare Despre credinte Despre valori si factori motivationali Despre dezamagiri Despre fericire Despre Singuratate Singuratate Despre iertare Despre vina/vinovatie/vinovati Despre mindfulness Despre prosperitate Despre relatii Urmărește-mă pe @ aidaivan.ro 1
Transcript
Aida Ivan - Living Psychology aidaivan.ro
12 Provocări în Drumul către Tine Program de dezvoltare personală în 10 săptămâni
Te sfătuiesc sa printezi acest ebook pentru a-l folosi ca workbook. Poți face exercițiile direct pe el astfel încât să ai la un loc toate informațiile și exercițiile pentru a le putea chiar relua ulterior, când vei simți poate din nou nevoia să descoperi ceva despre tine. Nu uita, cititorule, ca personalitatea omului este ca un puzzle imens, în care zilnic descoperim piese și pe care le așezăm încercând sa le facem să se potrivească cu restul. trecerea printr-un proces de autocunoaștere autentic face ca potrivirea să se facă mai ușor, mai subtil, fără prea multa suferință și încercări eșuate. Aida Ivan
Intro Despre tine
Provocarea mea: Hai sa descoperim impreuna cine crezi tu ca esti, cititotule. Asa ca te rog sa faci urmatorul exercitiu, in fiecare zi timp de o saptamana.
Psihoterapie si mindfulness- Echilibrul dintre A Face si A fi Asadar…ce este mindfulness?
Despre frica de schimbare Despre credinte
Despre valori si factori motivationali Despre dezamagiri Despre fericire Despre Singuratate
Singuratate Despre iertare Despre vina/vinovatie/vinovati Despre mindfulness Despre prosperitate Despre relatii
Despre tine Acest ebook este despre tine, draga cititorule. Este despre cel ce doreste sa schimbe ceva, sa devina poate mai fericit, mai adaptat, mai deschis. Este despre cel ce dorește să știe - cine este el, cine sunt ceilalți. Este despre cel ce își dorește o relație mai frumoasa cu sine și cu partenera/partenerul. este despre cel ce își dorește sa cunoască prosperitatea, bogăția, atât cea materiala cât și cea spirituală. Așadar, ție, cititorule, mai întâi vreau sa îți mulțumesc pentru că îți dorești toate acestea pentru tine. Trebuie sa fii o persoană deosebită, altfel nu te-ai obosi să citești și mai ales sa răspunzi provocărilor mele. Dacă mă urmărești deja de ceva timp, știi că îmi plac provocările. Și astfel, am creat acest program de dezvoltare personală în 10 săptămâni. Nu te grăbi și nu sări peste exerciții. Ai răbdare cu tine. Schimbarea profundă necesita timp și consecventa. Sunt sigură ca la sfârșitul celor 10 săptămâni vei fi mulțumit de rezultat. Daca ai intrebari/nelamuriri te rog nu ezita sa imi scrii. Te îmbrățișez cu drag și îți doresc mult succes! Aida
Provocarea mea:
Hai să descoperim împreună cine crezi tu ca ești, cititorule. Așa ca te rog să faci următorul exercițiu, în fiecare zi, timp de o săptămână. Eu sunt Eu nu sunt
Psihoterapie si mindfulness- Echilibrul dintre A Face si A fi Le spun des clienților mei să rămână curioși. Poate sună ciudat pentru mulți dintre e la început, dar, odată ce înțeleg conceptul și aleg să îl pună în practică, rezultatele îi uimesc. A nu mai judeca o experiență ca fiind pozitivă sau negativă, ci doar a te raporta la ea din starea de curiozitate face minuni pentru un suflet anxios, pregătit permanent să fugă sau să lupte, neliniștit și angoasat în fata valurilor vieții. Iar acesta este doar un aspect al conceptului de practica mindfulness, nu unul mărunt, dar doar unul din multele ce ne pot îmbunătăți
substanțial calitatea vieții.
Asadar…ce este mindfulness?
Mindfulness este conștientizarea ce vine în urma focusării atenției pe scop și pe non-judecarea lucrurilor. Poate fi mindfulness folosit ca metoda terapeutică? Cercetările din ultimii ani arata clar că DA, mindfulness poate și este folosit cu succes în tratarea depresiei, anxietății, stresului, în terapia de cuplu, în adicții etc Și aceasta deoarece calitățile terapeutice cultivate de către practica mindfulness include atenția și prezenta, compasiunea pentru propria persoana și pentru ceilalți, empatia, abilități de reglare emoțională precum și de reducere a stresului. Iată câteva modele intervenții clinice bazate pe mindfulness:
Dialectical Behaviour Therapy ( DBT) si Acceptance and Commitment Therapy ( ACT) – Acestea au la baza terapia cognitiv comportamentala completata cu training in mindfulness si se bazeaza atat pe exercitii, cat si pe meditatie ghidata. In ceea ce priveste MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction), exercițiile, temele, practicile ghidate ale acestui program sunt foarte eficiente în
tulburările de anxietate, depresie, dar și în terapie de cuplu sau chiar și în psihologia școlară și educatională. In cadrul grupurilor pentru tulburările de anxietate sau pentru depresie, se studiază teme precum viața pe pilot automat, gândurile nu sunt fapte, cum pot să am grijă de mine, respirația conștientă, emoții și sentimente conștiente, body scan, valori și obiective în diverse zone ale vietii etc. Evident, practica zilnica si jurnalul sunt incluse in programe. Provocarea mea pentru voi: Provocarea mea pentru voi este: timp de o săptămână serviți în liniște una dintre mesele zilnice, fiind atenți doar la ceea ce faceți în clipa aceea, la gusturile pe care le simțiți, la culorile din jurul vostru și din farfurie, la mirosuri și la senzațiile de plăcere/neplăcere experimentate în acel moment. Nu judecați nimic. Nu analizați nimic. Doar simțiți!
Despre frica de schimbare Frica de schimbare îmbracă atât de multe forme încât ne e foarte greu să o observăm. Este bine deghizată sub mantia siguranței, a fericirii de moment, a iubirii, a sacrificiului, a dăruirii, a altruismului sau a milei. De fapt, de cele mai multe ori, nu este vorba despre nimic din toate acestea. La baza tuturor se află schimbarea, cu tot ce presupune ea. Iar primul ei ingredient este CURAJUL. Curajul de a ne mișca, de a privi ne oglinda, de a spune “NU”, de a deranja sau chiar supară pe alții, de a ne DORI să fim LIBERI. “Change is like watching a bud open into a flower, level by level, layer after layer of petals. The important thing to understand is that it is one integrated idea – and the idea that a bit of change is followed by another bit of change, followed by another bit of change, until, finally, we come to a changeless state. It is necessary to understand this because we must know change as a process. Change is a process that involves events in time.” – P. Rajagopalachari, Heart to Heart, Vol. 1, p. 152 Principalul motiv pentru care oamenii nu învață din lecțiile oferite de viață, nu încearcă și alte variante, nu renunță la aparenta siguranță este pentru ca le este foarte frica de schimbare… Este o vorbă: “Mai bine sa îți para rău pentru ceva ce ai făcut decât pentru ceva ce nu ai avut curajul sa încerci”. Frica ne tine pe loc, prizonierii unei vieti predeterminate. Provocarea mea pentru voi: Scrieți pe o foaie de hârtie un lucru/aspect al vieții voastre pe care ați dori să îl schimbați, care ați vrea sa fie altfel decât este în clipa aceasta. Apoi scrieți MARE întrebarea: Ce mă împiedică să…? Incepeți și scrieți răspunsurile care vă vin, fără cenzura, oricât de ciudate / obraznice/ imposibile ar fi (nu le citește nimeni în afara de voi). După ce scrieți minim 20 de răspunsuri, ați ajuns de fapt la adevărata frica. Uitați-vă la ea, analizați-o, iubiți-o și vedeți ce vă spune – acolo este răspunsul vostru.
Despre credințe Totul în viață se învârte în jurul credințelor și valorilor noastre. Ne alegem partenerii, jobul, casa, mașina, hainele etc în funcție de acestea. De cate ori nu spunem " Eu cred ca viața nu e ușoară", sau " Eu cred că dacă iei note bune la scoală vei reuși în viață" sau " Eu cred că dacă nu te măriți la timp, rămâi nemăritată" sau " Eu cred că o mamă bună este cea care se sacrifică pentru copiii ei" sau " Eu cred că dacă un bărbat te iubește el trebuie să îți arate mereu aceasta" etc etc.
Stai o clipă și meditează la asta. Sau, chiar mai bine, completează fraza ”Eu cred că............” Fă-o cam de 30- 40 de ori, gândindu-te la toate palierele vieții tale- casa, munca, scoală, familie, prieteni, spiritualitate, bani, parteneri, iubire, relații etc. Și așa vei descoperi în ceea ce crezi tu cu adevărat.
Problema cu credințele este ca ele sunt în cea mai mare parte, limitative. De ce spun asta? Pai, haideți să luam exemplul " Eu cred ca dacă iei note bune la scoală vei reuși în viață". Trebuie sa mai explic? Cu toții știm multi oameni care au reușit în viata fără sa fie grozavi în scoală. Nici măcar mediocrii. Unii nu aveau școală deloc. Acum, să știți ca eu nu cred că școala nu este importantă ( a se vedea pregătirea mea), dar ceea ce vreau să arăt aici este modul în care o credința ne limitează perspectiva asupra vieții. Astfel, un copil care crește înconjurat de aceasta credință, și care, dintr-un motiv sau altul, nu va fi grozav la școală, el nu va avea succes în viață deoarece nu CREDE că acest lucru este posibil. Acum, pentru că sunt sigură că ai înțeles la ce ma refer, hai să vedem care este provocarea mea pentru tine: Scrie toate credințele pe care le-ai descoperit și, în dreptul fiecăreia, notează cel puțin o situație, un exemplu în care credința respectiva nu se aplică sau nu s-a aplicat în viața ta.
Credințele și valorile ne modelează existența și ne creionează drumul destinului. Pe lângă acestea, la fel de importanți sunt factorii ce ne motivează să mergem mai departe, ce ne face sa realizam un proiect foarte bun, să intram într-o relație sau să ieșim din alta, să strângem o anumită sumă de bani etc. Intrăm atât de des pe pilot automat și uităm ce este important pentru noi, ajungând pana acolo încât sa muncim 10- 12 ore pe zi pentru ce este important pentru alții, pentru visul sau dorința altcuiva. Eu vreau sa te provoc să o faci pentru tine, pentru că TU ești cel mai important om din viața ta, dragul meu cititor! Așadar, provocarea mea pentru tine este să îți
răspunzi la întrebarea: Ce este cu adevărat important pentru tine?
Pentru aceasta, așează-te liniștit și relaxat, poți închide ochii dacă îți este mai ușor. Iar acum, du-te înapoi în timp la un moment din viața ta când te-ai simțit în forma maximă, când ai fost cu adevărat fericit, bucuros, satisfăcut. Amintește-ți toate detaliile- ce făceai, cum erai îmbrăcat, detaliile locului respectiv, ale celor din jurul tău, arome, gusturi, senzații de toate felurile și mai ales, cum te simțeai tu. Descrie cât mai amănunțit amintirea. Întreabă-te: ce anume din aceasta întâmplare m-a făcut sa ma simt asa? Notează tot. Apoi, identifică motivele pentru care te-ai simțit astfel și valorile ce reies din amintirea ta. FĂ o listă cu ele. Pot fi- libertatea, creativitatea, altruismul, energia, riscul etc.
Nu te grăbi. Lucrează la exercițiu toată săptămâna, câte puțin în fiecare zi. Cu cât vei petrece mai mult timp analizând, cu atât vei găsi mai multe elemente ce îți vor spune lucruri importante despre tine. Poți găsi cate o amintire în fiecare zi sau te poți folosi de prima la care te-ai gândit și o analizezi în profunzime.
Așadar, acum ai descoperit care sunt valorile și factorii motivanți. Pasul următor este să îi folosești în fiecare clipă a vieții tale deoarece ei sunt cei care îți aduc fericirea. Bravo!
De câte ori nu te-ai simțit dezamăgit? Dezamăgit de ceilalți, de tine însuți… De ce apare dezamăgirea? Te-ai gândit vreodată că ea este legată de așteptări? Iar așteptările, sunt ele oare realiste? Și ce înseamnă așteptări realiste? A ne aștepta ca cineva să se poarte într-un fel sau ca ceva să se întâmple într-un fel este complet nerealist. De ce? Pentru că ele nu sunt altceva decât proiecții ale nevoilor sau dorințelor noastre. Putem trăi fără așteptări? Desigur. Cum? Simplu: rămânând curioși și acceptând. Acceptând viața în întregul ei, oamenii- ața cum sunt. In clipa în care acceptam că orice se poate întâmpla, că nu avem drepturi asupra vieții și deciziilor altcuiva, ca totul are un sens și că trebuie doar să fim atenți ca să îl descoperim, că avem posibilitatea să decidem asupra a ceea ce ne face bine sau nu. Provocarea mea pentru voi este: Alegeți o întâlnire, un eveniment ce urmează să se întâmple și duceți-vă acolo fără să vă imaginați nimic, fără să vă faceți planuri, gânduri, ipoteze despre cum ar putea sa fie. Duceți-vă acolo cu inima și cu mintea deschise. Deschise la nou, la neprevăzut, la necunoscut.
Some people chase happiness; others choose happiness.- Robert Holden
Ce este fericirea…in general sau poate doar pentru tine? Cine stie sa ridice mana! ☺ Copiii poate ca v-ar da niste raspunsuri interesante tocmai pentru ca le vin direct din inima, fara cenzura, fara intelectualizare. Poate ca nu avem o definitie clara a fericirii, dar sigur putem fi de acord ca fericirea este o stare interioara, un fel de bucurie de a trai, de a fiinta, de a exista. Putem fi fericiti permanent? Nu stiu… tu stii?
DECI, TU CE FEL DE OM ESTI? CEL CARE ALEARGA DUPA FERICIRE
SAU CEL CARE O ALEGE?
Pentru ca daca esti cel care alearga dupa ea…s-ar putea sa nu o prinzi niciodata. Dar daca esti cel care o alege, atunci ai toate sansele sa o traiesti. Alege fericirea si traieste-o. Nu o mai cauta. Cum sa faci asta? Traind-o ACUM. Alegand sa o traiesti ACUM. Nu maine, nu cand si daca vei intalni iubirea vietii tale, nu cand vei iesi la pensie si vei putea calatori ( daca muncesti prea mult acum, s-ar putea ca atunci cand vei iesi la pensie sa fi prea obosit si poate prea bolnav ca sa mai poti calatori), nu daca vei avea mai multi bani, o casa mai mare, o masina mai scumpa etc etc.. ai prins idea.
Cauta fericirea acum. Aici si acum. In clipa asta.
Provocarea mea: Opreste-te din cee ace faci si observa: ce iti place in viata acum? Indiferent de cat de mare ar fi drama existentiala prin care treci sunt sigura ca trebuie sa fie ceva, un lucru cat de mic, un zambet din partea cuiva, un apus frumos, o cafea buna care sa te bucure. Fericirea vine din acceptarea vietii, din primirea tuturor darurilor ei. Iar daca intr-o zi viata poate ti se va parea mai zgarcita in cadouri, ofera-ti o clipa de meditatie si gaseste acel ceva ce face diferenta.
Despre Singurătate Singurătate! Acest cuvânt provoacă atât de multe reacții, atât de multă nefericire. Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele acestui sentiment? De ce oare simțim atât de intens și de ce ne tulbura atât de mult? De ce suntem în stare chiar să luam niște decizii despre care știm de la bun început ca sunt greșite pentru noi și totuși…le luăm, numai și numai pentru a scăpa cu orice preț de singurătate?
Singurătate Singurătate. Cuvânt greu. Sentiment puternic, cu încărcătură negativă, însoțit de o serie de alte sentimente, gânduri, judecăți despre noi înșine sau despre ceilalți. Haideti sa vedem impreuna despre ce e vorba. De unde crezi ca vine sentimentul acesta? Din a nu “avea” pe nimeni? Dar cine nu “are” pe nimeni? Sau cine “are” pe cineva? “ A avea” înseamnă “ a poseda”, “ a deține”. Am o mașină, am un partener, am un copil, am o casă etc. Oameni, lucruri, sentimente…toate la un loc. Dar “avem” cu adevărat pe cineva? De fapt, eu cred ca ne “ avem” doar pe noi înșine. Ceilalți pot doar să existe, sa fie lângă noi, alături de noi, să ne însoțească pe drumul vieții la un moment dat, să ne fie mai aproape sau mai departe. Iar singurătatea, de fapt, vine din a nu te avea pe tine însuți, de a nu te simți bine cu tine, de a nu te bucura de prezența ta.
Și ceea ce vei citi în continuare poate că te va supăra, te va revolta, te va jigni și poate că vei dori să te oprești din a citi. Sau poate că nu, poate ca vei rămâne curios sau poate că vei trece nepăsător peste acele rânduri… Foarte bine.
Pentru că, de fapt, un om singur este un om fără bucurie, fără empatie, fără compasiune, fără altruism alături de care nu e nimeni. Am cunoscut oameni singuri. Iar toți aveau o trăsătură comună- egoismul. Cel lângă care nu sunt oameni cărora să le facă plăcere să stea cu el este cel ce nu oferă nimic.
Tu, cel care citești aceste rânduri și care te simți singur, dă-mi voie să te întreb ceva:
Când oare ți-ai închis tu porțile către sufletul celuilalt? Când oare ai încetat sa mai crezi că meriți să primești iubire, poate că te-au rănit, astfel încât să o poți oferi și tu înapoi? Egoist? Poate. Cel de acum. Dar cel de acum este un produs al societății, al familiei din care provine, al experientelor și al evenimentelor pe care le-a trăit de-a lungul vieții. Vrei în continuare asa?
Dacă da, oprește-te din citit. Este alegerea ta, iar eu o respect. Și te accept, pe tine, cititorule, indiferent de alegerea ta. Dacă nu, continuă să citești. Poate că întrebările mele îți vor deschide noi drumuri, noi perspective. Eu nu cred în boli, tulburări, probleme. Eu cred în forța omului, în puterea personalității lui și în capacitatea omului de a se dezvolta permanent, de a deveni cine vrea el să fie. …. Așadar, revin la întrebările de mai sus. Ia o foaie de hârtie și, asa cum te-ai obișnuit deja, începe să îți notezi răspunsurile. Fără cenzură. Nu le vede nimeni 🙂 Ești doar tu în fața ta. Și e bine. Ai cel mai important și sincer interlocutor. Respectă-l, iubește-l, acceptă-l. El nu te va mai răni, iar împreună sunteți puternici. Ai putea descoperi multe despre tine, despre adevărata capacitate a ta de a dărui, de a fi alături de ceilalți și nu de a-I “avea”. Ce parte din tine s-a supărat pe lume, și-a creat ziduri groase de protecție? Ce parte din tine a încetat să mai creadă în frumusețea naturii umane, în iubire și în curajul de a dărui? Fă pace cu această parte din tine și ajut-o sa se împrietenească cu toate celelalte. Singurătate! Mai există ea oare?
Cine nu a greșit vreodată? Cine nu ne-a greșit vreodată? Desigur că sunt greșeli și… greșeli. Unele sunt mai mari decât altele, unele mai traumatizante decât altele. Dar nimeni nu este scutit de greșeala, inclusiv noi față de noi înșine. Poate că vă gândiți că trecerea timpului vine și cu iertarea sau măcar cu uitarea. Adevărul este însă că timpul nu face decât sa așeze straturi de experiențe peste evenimentul respectiv, fără însă ca noi sa iertăm sau să uităm. Uitarea este un proces minunat, fără de care memoria nu poate exista. Însă momentele dificile, abuzurile, traumele nu se uită. De fapt, nimic nu se uită cu adevărat. Iar iertarea… ei bine, iertarea nu are niciodată loc pur și simplu. Ea necesită timp și efort. De cate ori nu am spus ”Te-am iertat demult” pentru ca apoi, la primul gest sau eveniment asemănător să răbufnim și să înțelegem că, de fapt, nu am iertat. Nu e ușor să ierți. Și mai ales nu e ușor să te ierți. Poate că vă veți întreba de ce să ne iertăm pe noi înșine? Pentru că permitem altora să ne facă rău, pentru că nu avem curaj să fim fericiți, pentru că nu ne îngrijim corpul și sufletul, pentru că nu ne acordăm atenție… pentru toate acestea și pentru multe altele. Cineva spunea că noi ne suntem cei mai mari dușmani. Și chiar asa e. Nimeni altcineva de fapt nu reușește să ne rănească mai tare decât, cu atât de multă iscusință, o facem noi înșine.
Învățați să iertați! Vă veți simți eliberați, mai ușori parcă, va veți putea bucura de viata și de tot ce vă înconjoară.
Despre vina/vinovatie/vinovati De foarte multe ori m-am întrebat împreună cu clienții mei la ce folosește vina, sentimentul
de vinovăție. Nu am găsit niciodată un răspuns. Nu folosește la NIMIC. Și atunci, de ce oare oamenii se leagă atât de strâns de acest sentiment? Ai greșit la un moment dat și te-ai simțit apoi vinovat? Evident, cu toții am făcut-o. Dar hai să vedem ce se întâmplă de fapt.
Să spunem că ai greșit. Ce poți face mai departe? Îndrepți răul făcut dacă aceasta este posibil. Sau, dacă nu este posibil, poți învăța ceva din întâmplarea respectivă și vei știi că data următoare vei putea alege sa faci ceva diferit astfel încât să nu se mai repete povestea. Dar vina?? La ce ți-ar folosi? Vinovăția este un sentiment foarte puternic ce ne mănâncă pe interior, ce ne provoacă reacții exagerate (mai ales fata de persoana căreia credem noi că i-am greșit), ce ne face să nu mai vedem alte soluții sau alte perspective. Ne închide, ne blochează și ne fură libertatea. Provocarea mea pentru tine, dragă cititorule este: Amintește-ți când te-ai simțit vinovată pentru ceva ce ai făcut (sau ceva ce NU ai făcut). Descrie în amănunt întâmplarea și apoi observa în ce fel vinovăția te-a influențat. Fii onest cu tine. Iar acum elimină vinovăția. Cum arată situația? Cum arăți tu? Ce ai învățat?
Despre mindfulness Ce este mindfulness și de ce avem nevoie de mindfulness?
Răspundeți rapid la următoarele 3 întrebări:
1. Ce faceți în clipa asta? 2. La ce vă gândiți în clipa asta? 3. Ce simțiți în clipa asta?
Dacă răspunsurile la primele două întrebări sunt diferite, înseamnă că mintea voastră este în alta parte decât la ceea ce faceți în acest moment. Și de câte ori nu se întâmplă asta? Vă spun eu: mai mult de jumătate din timp. Ceea ce însemnă ca noi nu suntem prezenți în viața noastră mai bine de jumătate din ea. Ce păcat! Câte momente pierdute! Câte sentimente irosite pe gânduri aiurea în loc să fie oferite momentului prezent!
Apoi stresul…viața în ziua de azi este guvernată de stres, iar noi nu ne descurcăm foarte bine cu asta. Căutăm tot felul de surogate, de înlocuitori, de compensări (cumpărăm compulsiv, bem compulsiv, până și distracția este compulsivă, muncim compulsiv, etc. etc.), toate în speranța prinderii unei clipe de fericire…
Asadar, ce este mindfulness?
Mindfulness este o practică foarte veche care ne ajută sa ne antrenăm atenția către noi înșine în momentul prezent. Esența acestei practici constă în conștientizarea momentului prezent. Cât de ușor pare! Și adevărul este că nici nu e greu, doar că noi suntem prea obișnuiți să dam voie minții să “bântuie”, trăgându-ne de multe ori după ea, cu o întreagă pleiadă de sentimente ce nu au nicio legătură cu realitatea.
Mindfulness este o formă de meditație inspirată de practicile budiste, în care ne centrăm pe noi, către noi și către lumea interioară a gândurilor și emoțiilor. Este o tehnică prin care suntem atenți, conștienți și nu judecăm. Suntem observatori ai propriei lumi interioare , lumea prezentului de aici și acum.
Dacă ar fi să reduc mindfulness la un concept de bază, mindfulness este starea primară de a fi total prezent și conștient, de a accepta și a nu reacționa.
Mindfulness este o stare de existentă, aici și acum, fără judecată și în deplină acceptare. Meditația este o formă de analiză, de explorare a ceea ce ești, a cum te simți în acea clipa. Poți să îți concentrezi atenția asupra corpului, a respirației sau a unei emoții.
Ce face meditația mindfulness? In noianul de gânduri, doar observi cum ești, fără a judeca.
Beneficiile mindfulness
Mindfulness ne poate ajuta foarte mult să redevenim stăpânii vieții noastre, să readucem bucuria autentică în viața noastră, liniștea și pacea interioară. Cercetările din ultimii 30 de ani arată foarte clar că practica mindfulness poate reduce semnificativ nivelul de stres precum și simptomele depresiei și anxietății.
Tot ce face mindfulness este să ne aducă în prezent, în aici și acum. Oriunde am fi, orice am face, orice am simți. A cunoaște realitatea internă înseamnă a cunoaște realitatea externă.
Mindfulness te ajută să fii prezent, în pace cu tine. Observând și acceptând nu veți mai reacționa automatizat.
Mindfulness pentru începători
Mindfulness este o formă de meditație prin întoarcerea în prezent, acum și aici, o eliberare de mintea noastră care tinde să ne ducă spre tărâmul gândurilor pe care ea le caută și de care se agață. Este un mod de a ieși din acea stare de roboți, de funcționare pe pilot automat în virtutea obișnuintelor. Este o formă de conștientizare, nu de opoziție.
In mintea ta întotdeauna exista o avalanșă de gânduri. Până și poveștirile românești spun zboară precum gândul… Mindfulness își propune să accepte gândurile, nu să le schimbe sau să le critice. Este o formă de acceptare a prezentului, de conștientizare a emoțiilor asociate gândurilor și de acceptare că tot ceea ce se întâmplă acum și aici este exact ce trebuie sa fie. Nici mai bine, nici mai rău, fără judecăți de valoare. Tot ce trebuie să faci este să le observi și să accepți că ele sunt.
Până la urmă, într-o lume a gălăgiei exterioare, digitale și a lumii interioare pline de gânduri pline de critică și prejudecată (până la urmă, frică!), mindfulness este provocarea de a-ți
controla mintea și gândurile prin observare, de a nu te lăsa atras în capcana automatismelor și de a nu permite gândurilor sabotoare să te tragă după ele în zona fricii, a incertitudinii și construirii unei realități bazată pe amintirile trecutului și așteptările viitorului. Până la urmă, singura certitudine este momentul prezent, singura realitate pe care o ai este in interior, nu in exterior. Pentru a practica mindfulness ca începător tot ce trebuie să faci este să fii atent, conștient și să accepți toate gândurile și emoțiile tale fără a le judeca, fără a te judeca.
Mindfulness in Romania
In lumea budista mindfulness este o practică tradițională. In lumea occidentala, studii de amploare au arătat beneficiile mindfulness, iar companiile și școlile au început să introducă aceasta practică pentru a reduce nivelul de stres și pentru a crește nivelul de fericire.
In Romania, mindfulness a apărut mult mai târziu, inclusiv la nivel de concept (care, între noi fie vorba, de multe ori este înțeles greșit, cu prejudecată). Există persoane care țin sesiuni de mindfulness, dar multe dintre ele nu sunt pregătite în psihologie, iar aceasta poate conduce la riscuri. Astfel, se poate întâmpla ca în locul acceptării să apară frustrarea. Va repet, în midfulness nu există judecată, ci doar acceptare. La fel este și în fericire și prin mindfulness ne propunem să atingem o stare de fericire calmă, diferită de exuberanță.
Retragere mindfulness in Maramures
Pe scurt, dacă în occident și Asia există școli dedicate, Mindfulness în România este o practica mai rar întâlnită și sesiunile de meditație nu sunt întotdeauna conduse de persoane abilitate.
Tabara de MIndfulness si Yoga pe litoralul romanesc. Eu, Aida Ivan, in imagine.
Exerciții mindfulness:
Respirația este certă, este aici și acum. Este viață. Ori de cate ori va copleșește stresul concentrați-vă asupra respirației. Concentrați-vă asupra respirației voastre, fără judecată. Fiți acolo cu ea, așa cum se întâmplă, analizând fiecare parte a corpului implicată în respirație, fără a judeca. Doar observați.
Iar dacă sunteți la început, provocarea mea pentru voi este: opriți-vă de-a lungul unei zile de câteva ori și puneți-va cele trei întrebări de la început. Notați-vă răspunsurile într-un jurnal și observați cum, pe măsură ce faceți exercițiul acesta mai des, răspunsurile vor începe să coincidă, iar emoțiile atașate acțiunii și gândului vor fi în concordanță cu acestea.
Despre prosperitate Iți dorești mai mulți bani? Câștigi suficient de mult și totuși nu simți ca ai destul? Ce înseamnă destul? A avea bani mulți înseamnă și a fi fericit, a fi prosper? Dar a fi prosper poate însemna și a avea succes sau a avea putere sau a avea timp pentru a călători. Cine are dreptate? Toți și nici unul probabil. Sau depinde de fiecare.
Prosperitate = Bani. Prosperitate = Bani. Pentru mulți, acesta este răspunsul. Și a avea bani este bine, nu este un lucru rău, nu ne face mai puțin eleganți, sau buni, sau nu ne împiedică să ne dezvoltam personal și spiritual. De fapt, una dintre credințele limitative în ceea ce privește bunăstarea financiară este chiar aceasta. Am auzit-o de foarte multe ori și am trăit și eu cu ea o mare parte a vieții mele. A avea bani este bine A avea bani este bine. Doar că poate nu este și suficient. De ce? Pentru că sunt sigură că știți o mulțime de oameni care au foarte mulți bani, dar care nu se consideră nu doar prosperi, dar nici măcar mulțumiți de viața lor, de oamenii din jurul lor, de oportunitățile ce le apar, de nimic… Oameni ce se sinucid, cad pradă depresiei, consumului de droguri.
Așadar, banii nu aduc fericirea…se pare. Sau o aduc? Eu cred că o aduc dacă privim banii ca pe un rezultat și nu ca pe un scop. Banii reprezintă energie. Ei trebuie sa ” curgă” prin viața noastră, iar pentru aceasta, e timpul sa învățăm să dăruim și sa primim. Știți să primiți? Dar să dăruiți? Știți să primiți? Dar să dăruiți? Și nu mă refer aici doar la obiecte sau bani. Ci și timp, iubire, căldură, afecțiune, înțelegere, ascultare, încredere, forță, suport etc.
Investiți în relația voastră cu banii Doriți să aveți bani? Începeți să vă analizați relația pe care o aveți cu situația voastră financiară și veți vedea ca banii vor începe să vină. Nu e cazul să vă scrieți pe frigider nu-știu-ce sumă sau să vă puneți poza mașinii pe care visați să o aveți. Toate acestea nu vă vor aduce nimic, nici bani, nici mașină. Nimic nu se va întâmpla dacă nu investiți în relația voastră cu banii, dacă nu vă concentrați toată energia creatoare în direcția obținerii lor. Iar acesta se face cu iubire și cu răbdare, dar și cu înțelegerea câtorva aspecte legate de prosperitate.
Ce înseamnă a fi prosper? A fi prosper înseamnă a fi liber și a fi în echilibru. Iar echilibrul se obține din analiza aspectelor divergente ale vieții noastre. Exercițiu pentru prosperitate Așadar, provocarea mea pentru voi este: pe o foaie de hârtie scrieți toate aspectele ce credeți că nu sunt în echilibru în viața voastră. De exemplu, considerați că oferiți mai multă iubire în relație decât primiți? Credeți că sunteți mai mult leneș decât harnic? Sau invers? Credeți că sunteți mai degrabă egoist decât altruist? Considerați că ceva ce aveți nevoie vă lipsește sau nu este destul? Treceți toate aceste lucruri și apoi vedeți cum puteți obține echilibrul. Lene versus muncă prea multă înseamnă nevoie de odihnă. Ofer iubire mai mult decât primesc înseamnă că poate nu știu cum să o cer, cum să îmi exprim sentimentele și nevoile. Continuați să vă analizați și să puneți lucrurile în echilibru. Din echilibru se naște prosperitatea. Succes!
Despre iubirea în cuplu- între romantism și erotism
Ce este iubirea? Îmi pun des întrebarea asta. Și o adresez și clienților mei. Există oare un răspuns universal valabil? Eu nu cred. Pentru fiecare iubirea înseamnă altceva- grijă, atenție, mici cadouri, afecțiune, pasiune, dorința, ascultare, înțelegere etc. Sau, de fapt, înseamnă toate acestea și multe altele doar în proporții diferite pentru fiecare dintre noi.
Cert este ca iubirea are două aspecte:
Cert este că iubirea are două aspecte- latura romantică, intimitatea și latura erotică, sexuală.
De ce mă interesează aceste aspecte? Pentru că numărul celor ce fie sunt singuri deoarece găsesc ca este dificil să își găsească un partener/a precum și al celor ce aparțin unui cuplu, dar acesta nu mai este funcțional sau satisfăcător pentru cel puțin unul dintre parteneri, este din ce în ce mai mare.
Înainte oamenii se plângeau de existența căsătoriilor aranjate. Acum avem libertatea (în cele mai multe cazuri) să ne alegem partenerii/ partenerele și totuși…suntem mai singuri ca oricând.
Tu cum ești? Tu cum te simți în cuplu?
Dinamica relațiilor din cadrul cuplului s-a schimbat mult. Tu cum ești? Tu cum te simți în cuplu? Te raportezi la celălalt doar prin prisma nevoilor ce îți sunt satisfăcute și pe care le satisfaci, ca parte a unui soi de contract nespus? Există dorința între voi? Ești singur/ă și nu înțelegi de ce e atât de greu să găsești pe cineva cu care sa rezonezi?
Omul nu este făcut pentru a fi singur. E minunat să aibă pe cineva care să îi fie alături, care să îl înțeleagă, căruia să îi ofere afecțiune și de la care să o primească la rândul sau. Motivele pentru care oamenii formează cupluri în ziua de azi sunt foarte diferite de cele din trecut. Dependența financiară pentru femei sau planurile familiei au cam dispărut. Acum femeia vrea să fie iubită, văzută, apreciată pentru ceea ce este ea, din toate punctele de vedere. Bărbatul își dorește același lucru. Există o serie de mituri despre dorințele “diferite”ale femeilor și ale bărbatului, dar studiile și experiența arată că lucrurile nu stau chiar așa. Ambii își doresc înțelegere, afecțiune, ascultare, grija și o viață sexuală împlinită, satisfăcătoare.
Uităm des că bărbatul și femeia sunt cele două fațete ale aceleiași monede.
Uităm des că bărbatul și femeia sunt cele două fațete ale aceleiași monede. Si că în fiecare femeie există o parte masculină, așa cum în fiecare bărbat există una feminină. Trebuie doar să le dăm voie să se unească, să se iubească și accepte reciproc. Ignorând una sau alta dintre acestea nu facem decât sa reprimam o parte importantă a spiritului nostru.
Bărbatul și femeia trebuie să învețe să se redescopere reciproc
Bărbatul și femeia trebuie să învețe să se redescopere reciproc, femeia să descopere bărbatul din ea pentru a-l putea vedea pe cel din fata ei, din exterior, iar bărbatul să facă la fel cu femeia din el. Tot ce există în noi este reflectat în afara noastră. Întreaga noastră existență este o reflecție, o oglindă a realității noastre interne.
Descoperiti-va pe voi insiva si veti descoperi lumea. Aveti curaj sa priviti in oglinzile interioare pentru a va putea intelege relatiile exterioare.
Uniți intimitatea, romantismul cu erotismul.
Uniți intimitatea, romantismul cu erotismul. Păstrați echilibrul intre cele două deoarece niciuna nu este mai puțin importanta decât cealaltă.
Aud des în ultimul timp despre așa-numitele “prietenii cu beneficii” ( friends with benefits). Eu nu cred în asta, nu cred ca nu există emoție acolo, nu cred că, la un moment dat, cel puțin unul dintre cei doi, nu ajunge să vrea mai mult. Deoarece este în natura omului sa vrea mai mult, să meargă mai departe, mai ales atunci când îi este bine sau …când are “beneficii”.
Să fie oare teama de angajament cea care îi face sa adopte tipul acesta de relație? Eu cred că e mai degrabă teama de a nu fi părăsit, lipsa sentimentului de control și siguranță. Deoarece o relație înseamnă, de fapt, nesiguranță. Și aceasta în timp ce ne chinuim atât de mult sa ne creăm siguranță. Dar adevărul este că nimic nu este sigur, nu putem spune cu certitudine că el nu o va părăsi sau ca ea nu va pleca din viata lui, într-un fel sau altul.
Erotism fără emoție? Emoție fără erotism? Voi ce părere aveți? Voi ce simțiți? Voi ce vă doriți? Ce modele de cupluri aveți? Ce înseamnă iubirea pentru voi?
Iar dacă voi v-ați întâlni într-un restaurant cu voi înșivă, de ce v-ați dori să vă cunoașteți? Și, mai mult, de ce v-ați dori să aveți o relație cu voi? Abia când vom răspunde la aceste întrebări și la încă multe altele vom putea spune că suntem aproape pregătiți să iubim cu adevărat, sa îmbinăm emoția cu erotismul, prietenia cu pasiunea și misterul.
