+ All Categories
Home > Documents > 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Date post: 22-Aug-2015
Category:
Upload: ana-puiu
View: 205 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
22
REANIMAREA NEONATALĂ În momentul naşterii are loc o trecere bruscă de la viaţa intrauterină la mediul extrauterin, hipoxia putînd fi una din problemele majore în acest moment. Modul în care un nou-născut este îngrijit în primele minute de viaţă poate avea consecinţe în dezvoltarea psiho-neuro- motorie ulterioară. De aceea, fiecare nou-născut are dreptul la o reanimare cît mai competentă şi diferenţiată. Astfel: - în asfixia uşoară, pH-ul şi oxigenarea sînt uşor scăzute. O simplă stimulare tactilă poate duce la reluarea respiraţiilor. - în asfixia medie, oxigenarea prin ventilaţie cu presiune pozitivă cu O2 100% poate îmbunătăţi perfuzia tisulară. - în asfixia severă cu acidoză metabolică, simpla ventilaţie cu O2 100% nu este suficientă, fiind necesară administrarea medicaţiei pentru îmbunătăţirea perfuziei tisulare. Pentru o reanimare eficientă şi rapidă trebuie să se ţină cont de trei factori: - anticiparea indicaţiei de reanimare, - pregătirea personalului competent, - pregătirea echipamentului şi medicaţiei necesare.
Transcript
Page 1: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

REANIMAREA NEONATALĂ

În momentul naşterii are loc o trecere bruscă de

la viaţa intrauterină la mediul extrauterin, hipoxia putînd

fi una din problemele majore în acest moment. Modul în

care un nou-născut este îngrijit în primele minute de

viaţă poate avea consecinţe în dezvoltarea psiho-neuro-

motorie ulterioară. De aceea, fiecare nou-născut are

dreptul la o reanimare cît mai competentă şi diferenţiată.

Astfel:

- în asfixia uşoară, pH-ul şi oxigenarea sînt uşor

scăzute. O simplă stimulare tactilă poate duce la

reluarea respiraţiilor.

- în asfixia medie, oxigenarea prin ventilaţie cu

presiune pozitivă cu O2 100% poate îmbunătăţi perfuzia

tisulară.

- în asfixia severă cu acidoză metabolică, simpla

ventilaţie cu O2 100% nu este suficientă, fiind necesară

administrarea medicaţiei pentru îmbunătăţirea perfuziei

tisulare.

Pentru o reanimare eficientă şi rapidă trebuie să

se ţină cont de trei factori:

- anticiparea indicaţiei de reanimare,

- pregătirea personalului competent,

- pregătirea echipamentului şi medicaţiei necesare.

Page 2: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Pregătirea pentru resuscitare

1. Anticiparea reanimării:

– anamneza maternă antepartum (boli ale mamei,

prematuritate, postmaturitate, întîrziere în

creşterea intrauterină, etc);

– anamneza intrapartum (administrare de ocitocice,

mialgin, barbiturice, prezentaţii anormale,

aplicare de forceps, ventuză).

2. Pregătirea personalului de reanimare:

Întotdeauna în sala de naştere va fi prezentă o

echipă formată din medic şi asistentă de neonatologie,

echipă pregatită să execute reanimarea în orice condiţii.

Dacă se anunţă naşterea unor gemeni sau tripleţi trebuie

să se suplimenteze echipa.

3. Pregătirea echipamentului:

Echipament necesar pentru reanimare

Masa radiantă pregătită în prealabil

Material pentru aspiraţie :

Sistem de aspiraţie centrală sau electrică

Adaptor pentru sonda de aspiraţie.

Conector al tubului pentru aspiraţia

endotraheală.

Sonde de aspiraţie Ch 8 şi 10.

Material pentru ventilaţie: Balon de ventilaţie cu rezervor şi valvă

PEEP de diferite volume: 250, 500, 750

ml; 1 balon de rezervă.

Page 3: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Mască de ventilaţie din silicon (mărimea

00 si 01) ; 1 mască de rezervă

2 seturi : laringoscop cu o lamă 00

(G<1000g), 0 (G=1000-3000g) şi 1

(G>3000g) ; un set de rezervă şi baterii de

rezervă.

sonde endotraheale : 2,5 ; 3.0 ; 3,5; 4.0

(mm diametru intern) pentru intubaţie

orală şi nazală.

Diametrul sondei (DI, mm) Greutatea la naştere (gr)

2.5 < 1000gr

3.0 1000 – 2000gr

3.5 2000 – 3000gr

4.0 >3500gr

Leucoplast steril textil.

Stetoscop pentru nou-născuţi.

Mască facială cu tubulatura aferentă de conectare

pentru oxigenoterapie cînd există respiraţii

spontane.

Pipe Guedell 00/000

Material pentru montarea accesului venos

ABC – ul reanimării:

1. Poziţionarea nou-născutului şi

permeabilizarea căilor respiratorii;

Page 4: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

2. Iniţierea respiraţiei: stimularea tactilă,

ventilaţie cu balon şi mască cu FiO2 95 – 100%;

3. Menţinerea circulaţiei: masaj cardiac extern

şi/sau medicaţie.

I. Paşii iniţiali ai reanimării:

a. prevenirea pierderilor de căldură prin plasarea

nou-născutului pe masa cu căldură radiantă, ştergerea

secreţiilor cu un prosop uscat şi înlocuirea acestuia cu

un alt prosop uscat.

b. poziţionarea nou-născutului cu un sul sub umeri

pentru a se face o moderată extensie a gîtului, mai ales

dacă nou-născutul are modelări sau bose la nivelul

scalpului. Nu se va utiliza poziţia Trendelenburg din

cauza riscului de hemoragie intraventriculară.

c. permeabilizarea căilor respiratorii prin aspirarea

secreţiilor din nas şi orofaringe cu ajutorul unei sonde

de aspiraţie. Presiunea de aspiraţie trebuie să fie < 200

mbari pentru a nu leza mucoasa bucală şi nazală.

Aspirarea se face blînd, evitîndu-se stimularea peretelui

posterior al faringelui, pentru a preveni reflexul vagal cu

stop cardiac. Întîi se aspiră gura, apoi nasul. În condiţiile

în care în lichidul amniotic există meconiu, aspirarea se

va face cu o sonda în orofaringe imediat după expulzia

capului şi înainte de expulzia umerilor, după care nou-

născutul este plasat pe masa cu căldură radiantă. Există

2 situaţii: meconiu subţire şi nou-născut viguros – se

aspiră oro-faringian şi se monitorizează nou-născutul,

sau meconiu gros “în piure de mazăre” şi nou-născut

Page 5: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

depresat – se aspiră pe lama de laringoscop şi se

intubează.

Poziţionarea corectă a gîtului nou-născutului (după Academia

Americană de Pediatrie)

d. Evaluarea nou-născutului după următoarele 3

criterii:

o respiraţia – regulată, eficientă, fără efort, cu ritm

de 40-60/minut;

o frecvenţa cardiacă: normală 100-160/minut. Dacă

este < 100/minut, se consideră bradicardie şi se trece la

ventilaţie cu balon şi mască cu presiune pozitivă. Dacă

este > 100/minut, se trece la evaluarea următorului

parametru;

o coloraţia – nou-născutul trebuie să fie roz, sau roz

cu cianoza extremităţilor. Dacă este cianotic dar respiră

singur se administrează O2 în flux liber la 1 cm de nas,

flux 4-6 l/minut, pînă devine roz, apoi se îndepărtează

treptat sursa de oxigen cu condiţia ca tegumentele să se

menţină colorate în roz şi ulterior se monitorizează timp

de 2 ore în sala de naştere.

Page 6: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Scorul Apgar nu este util în luarea deciziei de

reanimare, ci în evaluarea eficienţei reanimării.

II. Iniţierea respiraţiilor

Dacă nou-născutul nu respiră spontan se instituie

stimularea tactilă prin frecarea energică a spatelui sau

lovirea uşoară a plantelor cu bobîrnace.

Modalităţi acceptate de stimulare tactilă (după Academia

Americană de Pediatrie)

Sînt interzise următoarele manevre: flagelaţii cu

alcool sau apă rece, suspendarea nou-născutului de

picioare sau lovirea regiunii fesiere, alternanţa de băi

Page 7: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

calde şi reci, comprimarea cutiei toracice, flexia

coapselor pe abdomen, dilatarea sfincterului anal.

Manevrele iniţiale de resuscitare nu trebuie să

depăşească 20 de secunde. Se evaluează nou-născutul şi,

dacă nu s-au iniţiat respiraţiile, se instituie ventilaţia cu

presiune pozitivă cu balon şi mască (VPP).

Indicaţiile de ventilaţie cu balon şi mască:

- lipsa respiraţiilor sau respiraţii ineficiente de

tip gasp după stimulare tactilă;

- frecvenţa cardiacă < 100/minut;

- cianoza generalizată persistentă.

Tehnica:

- poziţionarea nou-născutului cu capul în

uşoară extensie,

- persoana care ventilează se aşază la nivelul

extremităţii cefalice a nou-născutului,

- se alege forma (anatomică sau rotundă) şi

mărimea potrivită a măştii,

- se poziţionează masca pe bărbie, gură, nas şi

se verifica etanşeitatea măştii,

- se va verifica să nu se realizeze compresiune

la nivelul globilor oculari (reflex vagal cu bradicardie)

sau la nivelul traheei prin poziţionarea inadecvată a

mîinii celui care ventilează,

- frecvenţa compresiunilor pe balon este de

40-60 /minut, iar ritmul este de: timpul 1 pentru

compresia balonului şi timpii 2-3 pentru decompresie.

Primul timp simulează inspirul nou-născutului, în timp

ce timpii 2-3 corespund expirului,

Page 8: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

- presiunea exercitată pe balon este de 30-40

cm H2O iniţial, pentru a deschide alveolele, următoarele

ventilaţii cu 15-20 cm H2O. Atenţie: O presiune mai

mare pe balon poate genera pneumotorax (ruperea

alveolelor cu intrarea aerului în pleură)!

- VPP se evaluează la 15-30 secunde şi nu

trebuie să depăşească 2 minute. Dacă nou-născutul nu-şi

reia respiraţiile după acest interval, se trece la intubarea

oro-traheală sau naso-traheală. Dacă nu există abilităţi

pentru intubaţie, se continuă VPP şi se introduce în

stomac o sondă oro-gastrică pentru a goli stomacul care

este plin cu aer din cauza ventilaţiei, sondă care se lasă

în stomac pe tot parcursul ventilaţiei.

Alegerea mărimii potrivite de mască pentru ventilaţie (după Academia

Americană de Pediatrie)

Page 9: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Semne de ameliorare a nou-născutului:

* nou-născutul îşi reia respiraţiile,

* FC creşte > 100/minut,

* ameliorarea coloraţiei,

* se administrează oxigen în flux liber cu

îndepărtarea treptată a oxigenului.

Semne de ventilaţie ineficientă:

* mişcări asimetrice ale toracelui,

* absenţa murmurului vezicular la ascultaţie

din cauza fie unei etanşeităţi inadecvate a măştii, căilor

aeriene obstruate cu secreţii, fie presiunii insuficiente de

ventilaţie. Observarea inflaţiei abdominale nu trebuie

folosită ca indicator pentru ventilaţia pulmonară

efectivă.

Se va verifica:

- poziţia capului cu repoziţionare dacă este necesar,

- reevaluarea prezenţei secreţiilor cu aspirare

dacă sînt încă prezente,

- repoziţionarea şi etanşeitatea măştii,

- creşterea presiunii de ventilaţie.

Dacă nou-născutul nu-şi reia respiraţia se indică

intubaţia oro- sau naso-traheală.

Page 10: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Intubaţia orotraheală

Indicaţiile de intubaţie:

apnee prelungită peste 2 minute după VPP cu

balon şi mască;

suspiciunea de hernie diafragmatică;

sindrom de aspiraţie de meconiu cu meconiu

gros, vîscos şi nou-născut asfixiat;

nou-născut prematur cu respiraţii ineficiente.

Tehnica intubaţiei:

- introducerea laringoscopului, ridicarea lamei şi

vizualizarea glotei,

- introducerea sondei pe o lungime egală cu

greutatea la naştere (în kg) + 6 la baza gurii (Ex: la nou-

născutul de 1000g – 1+6=7 cm) sau pînă la trecerea

ghidului radioopac printre corzile vocale;

- verificarea poziţiei sondei prin observarea

abdomenului şi toracelui;

- ascultarea murmurului vezicular;

- confirmarea radiologică a poziţiei sondei, corect la

nivelul carinei;

- încercările de intubaţie trebuie limitate la 20 de

secunde pentru minimizarea hipoxiei; între două

încercări copilul va fi ventilat cu balon şi mască.

Cînd sonda este plasată corect se va observa:

- ridicarea toracelui cu fiecare ventilaţie,

Page 11: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

- zgomote respiratorii bilaterale şi egale pe ambele

hemitorace,

- fără distensie gastrică.

Cînd sonda este plasată incorect:

- nu se aud zgomote respiratorii, se observă

distensie gastrică, se ascultă cum pătrunde aerul în

stomac şi nou-născutul poate plînge – sonda este în

esofag. Se extrage sonda, se ventilează cu balon şi

mască 30 secunde, apoi se reîncearcă intubaţia;

- distensia hemitoracelui drept, cu murmur

vezicular mai accentuat pe dreapta – sonda este plasată

în bronhia dreaptă. Se retrage sonda 1 cm şi se

reevaluează murmurul vezicular..

După verificarea poziţiei sondei, asistenta va

fixa sonda cu bandă de leucoplast pregătită anterior.

Complicaţiile intubaţiei:

- intubaţia incorectă în esofag sau bronhia

dreaptă;

- leziuni ale mucoasei bucale şi a glotei;

- leziuni ale traheei;

- pneumotorax;

- pneumomediastin.

Page 12: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

III. Menţinerea circulaţiei

Masajul cardiac extern

Indicaţii:

FC < 60/minut după 30 secunde de VPP,

FC între 60-80/minut şi nu creşte,

nou-născut care nu prezintă bătăi ale

cordului.

Tehnica:

Masajul cardiac extern va fi însoţit întotdeauna

de ventilaţia cu balon şi mască. Ventilaţia trebuie

efectuată pentru a asigura oxigenarea sîngelui circulat în

timpul compresiunilor toracice. Ritmul de masaj este

120 compresiuni/minut, cu succesiunea 3 compresiuni

urmate de 1 ventilaţie.

Se pot practica 2 tehnici:

1. Tehnica celor două degete: se folosesc vîrful

mediusului şi al indexului sau vîrful mediusului şi cel al

degetului 4 pentru a comprima sternul. Cu cealaltă mînă

se susţine spatele nou-născutului. Mişcările de

compresiune trebuie realizate din articulaţia centurii

scapulare şi nu din articulaţia pumnului. Este cea mai

anevoioasă din cele două tehnici, dar are avantajul de a

putea fi realizată la toţi copiii, indiferent de greutatea

acestora sau de mărimea mîinilor reanimatorului.

Page 13: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

2. Tehnica policelor: se folosesc cele două police pentru

compresia sternului. Mîinile prind toracele şi degetele

sprijină spatele nou-născutului. Presiunea trebuie

aplicată cu vîrfurile policelor direct pe stern, evitîndu-se

comprimarea coastelor, care se pot fractura foarte uşor,

generînd şi leziuni ale organelor subjacente.

Tehnici de masaj cardiac extern (după Academia Americană de

Pediatrie)

Locul compresiunilor este la 1,5 cm sub o linie

imaginară ce uneşte cele 2 mameloane, iar adîncimea

compresiunilor nu trebuie să fie mai mare de 1,5 – 2

Page 14: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

cm. Nu se vor ridica degetele sau policele de pe torace

între compresiuni.

Locul de compresiune pentru MCE (după Academia Americană de

Pediatrie)

Evaluarea nou-născutului:

Iniţial evaluarea se face la 30 secunde de masaj

cardiac, prin determinarea frecvenţei cardiace pe 6

secunde şi înmulţirea rezultatului cu 10 (rezultă

frecvenţa cardiacă/minut). Determinarea se face fie prin

ascultarea cu stetoscopul, fie prin palparea cordonului

Page 15: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

ombilical şi evaluarea pulsaţiilor acestuia. Dacă

frecvenţa cardiacă se menţine sub 80 bpm se continuă

masajul cardiac şi ventilaţia cu balon şi mască şi se

asociază medicaţia. Masajul cardiac se întrerupe dacă

frecvenţa este > 80 bpm, iar ventilaţia se întrerupe dacă

nou-născutul respiră spontan, eficient.

Medicaţia

În reanimarea nou-născutului, ultima treaptă este

administrarea medicaţiei.

Medicaţia se utilizează cînd celelalte manevre de

reanimare executate corect nu s-au dovedit eficiente,

cînd reanimarea se prelungeşte, cînd există acidoza

metabolică dovedită în sîngele din artera ombilicală.

Căile de administrare:

- cateter introdus în vena ombilicală,

- vene periferice,

- sonda endotraheală (doar pentru unele droguri:

epinefrina sau naloxonul).

Medicaţia de resuscitare

adrenalina 1/10 000,

volum expander – de tip cristaloid (ser fiziologic,

Ringer lactat), sau de tip coloid (plasmă proaspătă

congelată, sînge integral, albumina umană 5-20%),

soluţie de bicarbonat de Na 4,2% = 0,5 mEq/l,

glucoza 10%,

nalorfina sau naloxona.

Page 16: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Medicaţia de reanimare neonatală nu include:

calciu gluconic, atropina, hemisuccinat de

hidrocortizon, miofilin, dopamină, dobutamină.

Indicaţii de utilizare:

a. Adrenalina 1/10 000: se pregăteşte iniţial într-o

seringă prin diluare a 1 ml adrenalină 1/1000 cu 9 ml ser

fiziologic. Se administrează cînd frecvenţa cardiacă este

sub 60 bpm după minim 30 secunde masaj cardiac

extern însoţit de ventilaţie cu balon şi mască. Doza: 0,1

– 0,3 ml/kgc din soluţia 1/10 000. Administrarea se face

rapid intravenos sau pe sonda endotraheală. Ca efect

creşte forţa de contracţie a cordului şi produce

vasoconstricţie periferică. Se evaluează frecvenţa

obţinută. Se poate repeta adrenalina la interval de 5

minute, maxim 3 doze.

b. Volum expander:

Indicaţii:

- suspiciune de sîngerare acută (placenta praevia

cu sîngerare, sîngerare din cordonul ombilical de

diferite cauze),

- semne de hipovolemie – paloare persistentă după

oxigenare,

- puls slab cu frecvenţa cardiacă bună,

- tahicardie,

- timp de recolorare capilară peste 3 secunde,

- tensiune arterială scăzută,

- răspuns slab la manevrele de reanimare.

Doza: 10 ml/kgc – administrat lent intravenos, în

5-10 minute pe cateter ombilical sau venă periferică.

Page 17: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

După administrare se observă creşterea tensiunii

arteriale, paloare diminuată şi puls mai puternic, efecte

care se datorează umplerii patului vascular şi

îmbunătăţirii perfuziei tisulare.

Soluţiile cristaloide sînt izotone şi conţin apă şi

electroliţi. Ele trec uşor prin membranele

semipermeabile, rămînînd în spaţiul intravascular

perioade mai scurte de timp. Aceste soluţii sînt rapid

disponibile, nu necesită teste speciale de compatibilitate,

nu produc reacţii de hipersensibilitate şi au cost scăzut.

Soluţiile coloide au greutate moleculară mare şi

nu trec uşor prin membranele semipermeabile. Acestea

se menţin în spaţiul intravascular mai mult timp decît

soluţiile cristaloide. Dezavantajele coloizilor includ

reacţii de hipersensibilizare, necesitatea testelor de

compatibilitate şi cost crescut.

c. Bicarbonatul de Na 4,2%:

Indicaţii:

- acidoză metabolică dovedită din sîngele din

cordonul ombilical (pH < 7, EB < -11);

- prelungirea manevrelor de reanimare.

Doza: 2 mEq/kgc, cu administrare intravenos lent (cel

puţin două minute, 1 mEq/kgc/minut), pe cateter

ombilical. Atenţie: Nu se va administra niciodată

bicarbonat la un copil care nu respiră sau la un copil

care nu este ventilat, deoarece există risc de alcaloză

metabolică şi deprimarea secundară a respiraţiei! De

asemenea, pentru a minimiza riscul de hemoragie

Page 18: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

intraventriculară, doza şi ritmul de administrare nu vor

fi depăşite.

d. Naloxon hidroclorid:

Indicaţii:

- istoric de administrare de narcotice (mialgin, morfina)

mamei cu 3-4 ore înainte de naştere.

- depresie respiratorie severă.

Doza; 0,1 mg/kgc. Soluţia este de 0,4 mg/ml sau 1

mg/ml. Calea de administrare poate fi intravenoasă sau

endotraheală. Se poate administra şi intramuscular, dar

acţiunea va fi întîrziată. Administrarea se face rapid,

urmărindu-se apariţia respiraţiile spontane. Durata de

acţiune a naloxonului este de 1 – 4 ore. Timpul de

înjumătăţire a narcoticelor depăşeşte frecvent 4 ore, de

aceea copilul poate necesita doze repetate de naloxon.

Medicaţia folosită în reanimarea neonatală

Medicament Concentraţia

de

administrat

Preparare Doză/ Cale de

administrare

Ritm/

Precauţii

Adrenalină 1: 10 000 1 ml 0,01-0,03

mg/kgc

0,1-0,3 ml/kgc

IV sau ET

Bolus

Poate fi diluat

cu SF pînă la 1-

2 ml dacă se

administrează

ET

Page 19: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Volum

expander

Ser fiziologic

Albumină

umană 5%

Sînge integral

Ringer lactat

40 ml 10 ml/kgc IV In 5-10 minute

Bicarbonat

de sodiu

0,5 mEq/ml

(soluţie

4,2%) sau în

funcţie de

excesul de

baze

20 ml 2 mEq/kgc

(4ml/kgc) IV

Lent, în cel

puţin 2 minute,

doar dacă nou-

născutul este

ventilat

eficient

Naloxon

hidroclorid

0,4-1 mg/ml 1ml 0,1 mg/kgc

(0,25-0,1 ml/kgc

IV, ET, IM, SC

Bolus

Se preferă

calea IV sau

ET

Se acceptă IM

sau SC

Situaţii particulare:

1. Malformaţii congenitale ale căilor

aeriene superioare

2. Hernia diafragmatică (hiatală)

congenitală

3. Aspiraţia de meconiu

1. a. Atrezia choanală reprezintă blocarea congenitală a

narinelor posterioare printr-o membrană sau un os. Dacă

amîndouă narinele sînt obstruate (50% din cazuri),

există 2 posibilităţi: nou-născutul se poate intuba şi

ventila pe sonda endotraheală sau se poate plasa o pipă

Page 20: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Guedell care va rămîne pe loc, chiar dacă ventilaţia nu

este necesară, pînă după operaţia corectivă a defectului;

Atrezie choanală

b. Sindromul Pierre-Robin reprezintă o boală

congenitală în care limba are dimensiuni normale, dar

mandibula este anormal de mică, împingînd limba spre

faringele posterior şi blocînd calea aeriană. La fel ca şi

în cazul atreziei choanale, este utilă plasarea unei pipe

Guedell pentru a uşura respiraţia;

Page 21: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Sindrom Pierre Robin

2. Hernia diafragmatică reprezintă pătrunderea

organelor abdominale (intestin, stomac, ficat) în torace,

afectînd creşterea şi funcţia pulmonară. În cazul herniei

diafragmatice (a cărei existenţă trebuie cunoscută

înainte de naştere), nou-născutul nu va fi sub nici o

formă ventilat cu balon şi mască, deoarece acest lucru

favorizează pătrunderea aerului în intestinul herniat, cu

comprimarea suplimentară a plămînilor. Un astfel de

nou-născut va fi intubat de urgenţă şi ventilat pe sonda

de intubaţie.

Page 22: 119340284 resuscitarea-nou-nascutului

Hernie diafragmatică

Întreruperea manevrelor de reanimare se va face

după 20 minute dacă nou-născutul nu prezintă respiraţii

spontane şi prezintă activitate cardiacă şi după 10

minute dacă nu se obţin nici activitate cardiacă

susţinută, nici respiraţii spontane. Prelungirea reanimării

după acest interval poate să ducă la apariţia

complicaţiilor neurologice severe cu deces în primele 3

zile sau sechele neurologice tardive.


Recommended