1000 de TESTE Tehnici Chirurgicale

PREFAŢĂ

Reforma învăţământului medical veterinar nu poate modifica informaţiile necesare

practicării profesiunii de medic veterinar nici sub aspect cantitativ şi nici calitativ. O asfel

de încercare, indiferent de sens, ar duce inevitabil la un rabat profesional şi la un

compromis de la idealul informaţional (informaţii exacte, complete şi utile) A pune la

îndemâna studenţilor o informaţie actualizată, insistându-se cu detalii numai asupra unor

probleme de interes practic cert este o stare de normalitate şi nu efectul unor tendinţe

reformiste. Pentru a încerca un răspuns la întrebarea: “ce se poate reforma în

învăţământul chirurgical veterinar?” am riscat o abordare frecvent uzitată pe plan

mondial: creearea unei forme de verificare a însuşirii cunoştiinţelor teoretice care să

redea cât mai fdel condiţiile practice din activitatea chirurgului veterinar. Verificarea prin

teste cu variante de răspuns (tip grilă) se apropie de optim în ceea ce priveşte capacitatea

examinatului de a sesiza esenţialul, de a discerne şi a decide într-un timp limitat - toate,

componente ominiprezente, extrem de solicitate, în activitatea de zi cu zi a medicului

veterinar practician . Reproducerea acestor condiţii şi pentru o examinare teoretică sper

să determine acea mult dorită schimbare de mentalitate în relaţia “furnizor – consumator”

de informaţii – “studentul trebuie să înveţe pentru a practica real medicina veterinară şi

nu pentru a reproduce mecanic şi neselectiv informaţii din domeniu.” Un alt avantaj,

aparent secundar, este înlăturarea , în mare parte, a subiectivismului inerent în alte forme

de verificare ca şi posibilitate de a crea condiţii identice de examinare pentru toţi

candidaţii.

Critica acestei forme de verificare este bazată în mare parte pe inerenta reticenţă la

nou dar şi pe realitatea unei impuneri exagerate a conceptelor unei singure “şcoli.”

Generalizarea la scara naţională a verificării cunoştinţelor teoretice prin teste de tip grilă

va putea înlătura acest neajuns prin consensul specialiştilor din domeniu, iar această carte

ar putea constitui un început pentru o bază de discuţii.

Cartea este destinată în principal pregătirii studenţilor şi postgraduaţilor în

domeniul propedeuticii chirurgicale, a traumatologiei, anesteziei şi a tehnicilor

chirurgicale veterinare, neexcluzând medicii veterinari angajaţi în diferite forme de

pregătire profesională permanentă.

Complexitatea întrebărilor ca şi efortul intelectual necesar selectării răspunsului

corect nu depăşeşte în nici o situaţie realitatea practică a utilizării cunoştinţelor. Având în

vedere greutăţile financiare prin care trece întreaga societate românească şi în particular

dificultăţile intelectualilor, inclusiv a studenţilor de a procura o bibliografie actuală de

specialitate am considerat necesar indicarea pe lângă – lista cu bibliografia consultată şi

lista răspunsurilor corecte însoţite de menţionarea unor surse bibliografice “locale” şi

paginile la care acestea poate fi găsite.

Doresc să mulţumesc editurii Brumar pentru sprijinul acordat în apariţia acestei

lucrări şi să-mi asigur cititorii de întreaga receptivitate la criticile, sfaturile şi sugestiile

menite să îmbunătăţească conţinutul unei viitoare ediţii.

Autorul

I. ANESTEZIA

1. Anestezia presupune:

a. suprimarea definitivă a sensibilităţii;

b. suprimarea temporară a sensibilităţii;

c. reechilibrarea sinergetică

d. reechilibrarea cumulativă

e. toate variantele (a-d) sunt corecte

2. Nocireceptorii pot fi:

a. pshiotici

b. polimodali

c. anamnetici

d. semnaleptici

e. adrenergici

3. Declanşarea excitaţiei dureroase nu este mediată de:

a. prostaglandine

b. histamină, serotonină, bradichinină, kalidină

c. adrenalină

d. anoxie, hipertactacidemie

e. endorfine

4. Endorfinele sunt morfine:

a. semi-sintetice

b. sintetice

c. biologice (endogene)

d. cataleptice

e. emetice

5. Precizaţi mediatorii chimici implicaţi în medierea extranevraxială a durerii prin

fibrele colinergice

a. adrenalina

b. dopamina

c. serotonina

d. acetilcolina

e. substanţa gelatinoasă Rolando

6. Clasificaţi durerea după aria de culegere a informaţiei algogene.

a. – superficială b. – tactilă c. – segmentale spinale

- profundă - termică - suprasegmentale

- viscerală - mecanică - comportamentale

7. Sediul terminal al integrării mesajului algic (transformarea în senzaţi de durere) este:

a. neuronii transmiţători “T”

b. cortexul

c. talamusul

d. hipotalamusul

e. toate variantele, a-d, sunt incorecte

8. Reacţiile neurofiziologice de răspuns la stimulii algici se clasifică după nivelul de

integrare în:

a. – acute b. – segmentale spinale c. – de origine

nociceptivă

- cronice - suprasegmentale - de origine nervoasă

- comportamentale

9. Selectaţi varianta corectă de enumerare (în ordine descrescătoare) a sensibilităţii

algice a următoarelor specii:

a. cal, vacă, oaie, capră, porc, câine, pisică ,păsări

b. câine, cal, pisică, vacă, oaie, capră, porc, păsări

c. cal, pisică, câine, capră, oaie, porc, vacă, păsări

d. pisică, câine, capră, oaie, porc, vacă, cal, păsări

e. păsări, câine, pisică, cal, capră, oaie, porc, vacă

10. La nou născuţi sensibilitatea este redusă, datorită:

a. absenţei receptorilor algici

b. maturizării sistemului nervos

c. prezenţei catecolaminelor

d. prezenţei endomorfinelor

e. toate variantele, a-d, sunt corecte

11. Intensitatea senzaţiei dureroase este violentă în cazul afectării:

a. membranei cheratogene

b. mucoasa faringiană

c. muşchii scheletici

d. zonei lombo-sacrale

e. tuturor zonelor de mai sus (a-d)

12. Anestezia locală se bazează pe:

a. suprimarea temporară a conductibilităţii pe traiectul căilor nervoase aferente

senzitive.

b. suprimarea temporară a modulării influxului nociceptiv în retis sau cortex

c. suprimarea temporară a recepţiei senzitive, urmare a blocării receptorilor

algici.

d. blocarea SNC.

13. După nivelul la care se realizează blocarea conducţiei influxului nociceptiv anestezia

(analgezia) regională poate fi

a. trunchiulară, plexală, epidurală, rahidiană

b. de contact, superficială, profundă

c. centrală, disociativă, ataranalgezie

d. neuroplegie, neuroleptanalgegie narco-neuroleptanalgegie

14. În cazul supra dozării procainei se observă:

a. vasconstricţie periferică în vecinătatea locului în care a fost infiltrată.

b. hiperestezie

c. covulsii, colaps

d. nu se observă reacţii patologice

e. epiforă

15. Anestezia locală prin infiltraţie este contraindicată în cazul:

a. inflamatoriilor septice

b. inflamatoriilor provocate de injectarea perivascularaa unor soluţii

iritante.

c. diagnosticul şchiopăturilor

d. afecţiunilor inflamatorii aseptice

e. variantele c şi d sunt corecte

16. Doza toxică de procaină la vacă este în cazul infiltraţiilor de:

a. 20 gr. /100 Kg. corp

b. 0,45 gr. /Kg. corp

c. 2 g /Kcorp

d. 1,8 g /100 Kg.corp

e. nu există o astfel de doză

17. Efectul anestezicelor locale apare după:

a. 1- minut

b. 20-30 de minute

c. 2 –10 minute

d. 60 –80 de minute

e. 1- 2 ore

18. Efectul anestezicelor locale durează:

a. 20 –80 de minute

b. 2 –3 ore

c. 4 –5 ore

d. 5 –10 minute

e. 1-2 minute

19. Pentru prelungirea efectului analgezic conferit de soluţia de procaină la aceasta se

poate adăuga:

a. eter etilic

b. adrenalină

c. pilocarpină

d. apă distilată

e. hialuronidază

20. Pentru a mări puterea de difuzie a soluţiei de procaină la aceasta se poate adăuga:

a. atropină

b. hialuronidază

c. sorbitol

d. pilocarpină

e. cafeină

21. Doza maximă admisă de xilină utilizată pentru infiltraţii analgezice este de:

a. 0,3 –0,5g /100 Kg.

b. 3 –5 g /100 Kg.

c. 30 –50 /100 Kg.

d. 60 –100 /100 Kg.

22. Neurolepticele fenotiazinice sunt adrenergic antagoniste:

a. adevărat

b. fals

c. valabil doar pentru Diazepam

d. valabil doar pentru Droperidol

e. valabil doar pentru Halotan

23. Neurolepticele betirofenonice blochează receptorii adrenergici:

a. alfa 1

b. beta 1

c. beta 2

d. delta

e. toţi (variantele a- d)

24. Tranchilizantele benzodiazepinice modifică efectele vasopresoare ale

catecolaminelor:

a. adevărat

b. fals

c. doar Combelenul

d. doar Romtiazinul

e. doar Halotanul

25. Selectaţi tranchilizantele din următoarea înşiruire:

a. Diazepam

b. Acepromazină

c. Droperidol

d. Stresnil

e. Promazină

26. Acţiunea antistres a Diazepamului este datorată:

a. efectului anticateolaminic

b. efectul anxiolitic

c. protecţiei sistemului simpatic

d. inhibiţiei noradrenalinei


27. Selectaţi neurolepticele fenotiazinice din următoarea înşiruire:

a. Diazepam

b. Droperidol

c. Clorpromazină

d. Medazepam

e. Stresnil

28. Contraindicaţiile utilizării neurolepticelor includ:

a. animalele agresive

b. animalele în stare de şoc

c. combaterea stresului de transport

d. capturarea animalelor sălbatice

e. pisica

29. Selectaţi neurolepticele butirofenonice din următoare înşiruire:

a. Acepromazina

b. Stresnil

c. Diazepam

d. Clorpromazină

e. Romtiazin

30. Selectaţi clasificarea corespunzătoare a substanţelor analgezice generale:

a. opioide b. opioide c. procainice

nonopioide nonopioide xilinice

morfinice antiinflamatorii cocainice

ciclohexaminice morfinice

31. Xilazina face parte din următoarea categorie de substanţe analgezice:

a. opioide

b. nonopioide

c. de tip antiinflamator

d. ciclohexaminice

e. cocainice

32. Selectaţi clasificarea corespunzătoare a analgezicelor opioide, după provenienţa

produselor:

a. sintetice b. naturale c. naturale

biologice sintetice semisintetice

sintetice

biologice

33. Acţiunea excitantă provocată de administrarea analgezicelor opioide este pronunţată

sau foarte pronunţată la:

a. câine

b. pisică

c. cal

d. toate cele trei specii de mai sus

34. Analgezicele morfinice produc:

a. hipotonie digestivă

b. hipertonie digestivă

c. nu acţionează asupra musculaturii netede

d. nu acţionează asupra musulaturii striate

e. nu acţionează asupra tubului digestiv

35. Analgezicele morfinice au efect emetizant:

a. adevărat

b. fals

c. doar Ketamina

d. doar Fenilbutazona

e. doar Flunixin meglumina

36. Selectaţi analgezicele nonopioide din înşiruirea.

a. Domosedan

b. Petidină

c. Morfină

d. Fentanyl

e. Codeină

37. Analgezicele nonopioide sunt agonişti alfa 2 adrenergici:

a. adevărat

b. fals

c. doar morfina

d. doar Fentanylul

e. doar Petidina

38. Care din substanţele înşiruite mai jos sunt antagonişti morfinici (substanţe

antimorfinice):

a. Fentanyl

b. Ketamină

c. Nalorfină

d. Xilină

e. Detomidină

39. Selectaţi din înşiruirea de mai jos antagoniştii analgezicelor nonopioide:

a. Pentazocină

b. Iohimbină

c. Xilazină

d. Nalaxon

e. Nalorfină

40. Analgezicele nonopioide induc contracţii uterine, putând provoca avortul la vacă.

a. adevărat

b. fals

c. doar morfina

d. doar Fentanylul

e. doar Petidina

41. Utilizarea analgezicelor morfinice nu este contraindicată în cazul:

a. animalelor sătule

b. premedicaţiei narcotice

c. femelelor parturiente

d. animalele cu afecţiuni hepatice pulmonare

42. Mialginul (Petidina) poate fi utilizat în combaterea colicilor la cabaline ?

a. da

b. nu

c. este contraindicat în spasmul intestinal

43. Când analgezicele generale sunt utilizate ca medicaţie prenarcotică se recomandă a fi

administrate:

a. după narcotic

b. cu 15-30 de minute înainte sau după neuroleptic

c. cu 1-2 ore îninte de neuroleptic

d. este contraindicaţiei majoră


44. Precizaţi specia la care analgezicele morfinice naturale nu sunt contraindicate :

a. câine

b. oaie

c. pisică

d. porc

e. vacă

45. Analgezicele ciclohexaminice produc catalepsie (imobilizare)

a. adevărat

b. fals

c. doar morfina

d. doar Fentanylul

e. doar Petidina

46. Selectaţi analgezicele ciclohexaminice din următoarea înşiruire:

a. Ketamină

b. Xilazină

c. Fortral

d. Hidromorfon

e. Domosedan

47. Anestezia disociativă se realizează prin administrarea de:

a. neuroleptice şi analgezică morfinice

b. neuroleptice şi analgezice nonopioide

c. neuroleptice analgezice nonopioide narcotice stabile

d. analgezice ciclohexaminice

e. analgezice morfinice

48. Efectele simpaticone induse de ketamină pot fi controlate printr-o premedicaţie cu:

a. pilocarpină

b. adrenalină

c. atropină

d. pentetrazol

e. cofeină

49. Analgezicele ciclohexaminice produc la rumegătoare regurgitare pasivă:

a. adevărat

b. fals

c. doar morfina

d. doar Fentanylul

e. doar Petidina

50. Acţiunea analgezicelor ciclohexaminice se bazează pe blocarea selectivă a:

a. sistemului talamo-cortical şi a structurilor subcorticale

b. nervilor spinali

c. cortexului

d. trunchiurilor nervoase motorii

e. trunchiurilor nervoase senzitive

51. Pentru realizarea neuroleptanalgeziei (NLA) se utilizează asocierea:

a. neuroleptic – tranchilizant

b. analgezic opioid – analgezic ciclohexaminic

c. neuroleptic – analgezic

d. neuroleptic – neuroleptic

52. În realizarea neuroleptanalgeziei (NLA) se recomandă următoarea ordine de

administrare:

a. neuroleptic şi după 5 - 15 minute analgezic

b. analgezic şi după 5 – 15 minute neuroleptic

c. neuroleptic, după 5 – 15 minute analgezic şi după alte 20 minute

narcotic

d. concomitent – neuroleptic, analgezic, narcotic

53. Termenul de “anestezie generală “vigilă este sinonim cu:

a. neuroplegia

b. neuroleptanalgezia

c. anestezia disociativă

d. narco-neuroleptanalgezia

54. Termenul de “somato-analgezie” este sinonim cu:

a. neuroleptanalgezia

b. neuroplegia

c. narco-neuroleptanalgezia

d. anestezia disociativă

55. Prin asocierea neuroleptic-analgezic nu se realizează:

a. sumarea efectelor anestezice utile

b. potentarea efectelor anestezice utile

c. diminuarea efectelor secundare periferice

d. pierderea stării de conştienţă

56. Neuroleptanalgezia poate fi utilizată în condiţii de teren?

a. da

b. nu

c. doar asociată cu narcoza stabilă

d. doar asociată cu narcoza inhalatorie

57. Neuroleptanalgezia nu poate fi asociată cu narcoză?

a. adevărat

b. fals

c. numai la câine

d. numai la cal

e. numai la bovine

58. Narcoza presupune pierderea reversibilă a:

a. stării de conştienţă

b. activităţii cardio-respiratorii

c. activităţii respiratorii spontane

d. activităţii cardiace spontane

59. Narcoza apare în urma acţiunii deprimate exercitată de narcotice asupra:

a. sistemului nervos central

b. sistemului nervos periferic

c. sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic

d. sistemul nervos nu este deprimat

60. Primul segment la sistemului nervos central inhibat de narcoticele stabile este:

a. măduva spinării

b. bulbul rahidian

c. cortextul

d. nervii rahidieni

e. nervii spinali

61. Narcoza se poate realiza prin:

a. mijloace biologice

b. mijloace fizico-chimice

c. mijloace de acupunctură

d. nici una din cele de mai sus

62. Narcoticele stabile nu se pot administra:

a. numai pe cale enterală

b. pe cale parenterală sau centrală

c. pe cale inhalatorie

d. prin aplicaţii locale


63. Narcoticele nestabile se prezintă sub formă de:

a. suspensii

b. pulberi

c. comprimate

d. lichide volatile, gaze

e. numai de gaze

64. Narcoticele nestabile pot fi administrate:

a. pe cale enterală

b. pe cale parenterală

c. pe cale inhalatorie

d. prin aplicaţii locale


65. Narcoza realizată prin administrarea enterală a narcoticelor se caracterizează prin:

a. inducţie rapidă

b. necesită doze reduse de narcotic

c. este perfect controlabilă ca profunzime şi durată

d. risc ridicat


66. Care din următoarele dezavantaje sunt caracteristice (specifice) narcozei realizate pe

cale injectabilă:

a. aplicarea este condiţionată de aparatură adecvată:

b. este stresantă, induce descărcări mari de catecolamine

c. în timpul inducţiei se produc spasme musculare

d. trezirea este lentă, dependentă de rata metabolizării şi eliminării (starea

funcţională hepato-renală)


67. Prepararea soluţiilor de narcotice pentru administrarea intravenoasă trebuie făcută cu

lichide:

a. slab alcoolice

b. sterile

c. piretogene

d. hipertone


68. Care din următoarele narcotice nu sunt hidrosolubile:

a. cloralhidrat

b. cloroform

c. barbiturice

d. cloraloză

e. uretan

69. Calea intraperitoneală de administrare a narcoticelor stabile este utilizată mai frecvent

la:

a. vacă

b. măgar

c. animale de blană (iepure, nutrie, nurcă)

d. cal

e. căine

70. Pentru administrarea intraperitoneală dozele de narcotic utilizate sunt:

a. cu 10 – 20% mai mari decât cele utilizate în administrarea

subcutanată

b. cu 10 –20% mai mici decât cele utilizate în administrare intravenoasă

c. duble faţă de cele utilizate în administrarea intramusculară

d. duble faţă de cele utilizate în administrarea intramusculară inhalatorie

e. variantele a şi d sunt corecte

71. Pentru a obţine un efect miorezolutiv, cloralhidratul se poate asocia cu:

a. clorură de sodiu

b. sulfat de magneziu

c. sulfat de sodiu

d. tiosulfat de sodiu


72. Cloralhidratul poate produce tulburări digestive la:

a. cal

b. vacă

c. câine

d. porc

73. Este recomandabilă utilizarea cloralhidratului în operaţia cezariană cu fetuşii vii:

a. da

b. nu

c. doar la pisică

d. doar la iapă

e. doar la vacă

74. Alcoolul etilic se administrează intravenos în următoarea concentraţie:

a. 5%

b. 10%

c. 20%

d. 30%

e. 70%

75. În cazul administrării barbituricelor se poate observa o necorelare doză – efect la:

a. cal

b. câine

c. viţel sub 3 luni

d. vacă

e. pisică

76. Pentru o eutanasie fără suferinţe la câine se poate administra intravenos:

a. Stricnină

b. Combelen

c. Pentobarbital

d. Cloraloză

e. Methohexital

77. Althensin (saffan) este un narcotic steroidic care poate produce, chiar la dozele

recomandate:

a. reacţii de tip anafilactic

b. anorecsie

c. dromomanie

d. retroprelsil

e. agresivitate

78. Hipnodilul este un hipnotic excelent pentru:

a. cal

b. porc

c. vacă

d. pisică

e. oaie

79. În narcoză profunzimea inhibiţiei sistemului nervos central variază de la, la:

a. analgezie b. sedaţie c. bradipnee

deconectare nervo-vegetativă hipnoză tahipnee

narcoză hipercapnie

80. Narcoza inhalatorie se bazează pe trecerea anestezicului:

a. din alveolele pulmonare în sânge

b. din sânge în alveolele pulmonare

c. din stomac în sânge

d. anestezicul este administrat direct în sânge (intravenos)

e. anestezicul este administrat intrapleural

81. Care este sistemul tehnic al aparatelor de narcoză inhalatorie care prezintă cele mai

multe avantaje:

a. sistemul deschis

b. sistemul semi-deschis

c. sistemul închis tip dus-întors

d. sistemul închis tip circuit

82. Care este sistemul tehnic (tipul) de aparat de narcoză inhalatorie care are obligatoriu

în construcţie un rezervor de calce sodată:

a. sistemul deschis

b. sistemul semi-deschis

c. sistemul închis

d. toate (a-c)

e. niciunul (a-c)

83. Toate aparatele de narcoză inhalatorie din sistemele semi-deschis şi închis sunt dotate

în mod obligatoriu cu:

a. monitor de puls

b. filtru de bioxid de carbon

c. sursă de oxige cu reductor de presiune şi debitmetru

d. electrocardiograf

e. ecograf

84. Balonul de respiraţie şi amestec dintr-un circuit închis se poate utiliza în cazul

narcozei animalelor de talie mică la:

a. respiraţia asistată manual

b. fixarea bioxidului de carbon

c. vaporizare narcoticului

d. controlul presiunii din circuit


85. Intubaţia nu se poate efectua sub:

a. analgezie locală

b. neuroplegie

c. NLA

d. narcoza de scurtă durată

e. narcoza de scurtă durată cu miorelaxare

86. Administrarea narcoticului inhalator prin mască este mai avantajoasă decât cea prin

sondă endotraheală deoarece:

a. se poate controla pneumotoraxul

b. se poate asista manual sau mecanic respiraţia

c. nu se insuflă gaze în stomac

d. afirmaţie falsă

e. se poate opera pe torace deschis

87. Care narcotic inhalator are şi cea mai puternică acţiune depresivă cardio-respiratorie:

a. Halotanul

b. Protoxidul de azot

c. Desfluranul

d. Narcotanul

88. Narcoticul inhalator care pentru administrare nu necesită vaporizator este:

a. Halotanul

b. Isofluranul

c. Protoxidul de azot

d. Methoxifluranul

e. Desfluranul

89. Reglarea debitului de Halotan este asigurată de:

a. fluxmetru

b. volumetru

c. dispozitivul de reglarea debituluicu care este prevăzut vaporizatorul:

d. reductorul de presiune

e. manometru pentru presiunea din circuit

90. Concentraţia narcoticelor inhalatorii volatile în amestecul inhalator se exprimă în:

a. mg /Kg. corp

b. volumetric în %

c. mg. /l

d. ml./l

e. Kg. /l

91. Intubaţia endotraheală este strict necesară:

a. în orice narcoză inhalatorie

b. în orice anestezie câine

c. în narco-miorelaxare

d. păsări

92. Respiraţia asistată este manevra de:

a. aplicarea manuală sau mecanică a volumului respirator curent

b. monitorizarea a frecvenţei respiratorii

c. administrarea a unui narcotic gazos

d. administrarea a unui narcotic volatil


93. Respiraţia controlată este manevra de:

a. monitorizare a volumului respirator

b. creştere a frecvenţei respiratorii

c. suprimare a respiraţiei spontane şi executarea manual sau mecanic

a ventilaţiei artificiale

d. administrare a unui narcotic inhalator


94. Pentru narcoza inhalatorie a unui cal adult în recipientul filtru-fixator de bioxid de

carbon trebuie să existe următoarea cantitate de calce sodată:

a. 1 – 2 L

b. 3 – 5 L

c. 5 – 8 L

d. 10 – 15 L

95. Care din următoarele anestezice utilizate la pisică au potenţialul analgezic cel mai

ridicat:

a. Morfină

b. Xilazină

c. Fentanyl

d. Meperidină

96. Inducţia narcotică se realizează lent cu următoarul narcotic:

a. Halotan

b. Metoxifluran

c. Cloroform

d. Isofluran

e. Desfluran

97. În perioada de trezire din narcoză voma poate apare în cazul anesteziei realizate cu:

a. Eter etilic

b. Halotan

c. Isofluran

d. Metoxifluran

e. Protoxid de azot

98. În narcoză cu Halotan trezirea are loc:

a. în momentul sistării inhalării narcoticului

b. după 1 – 2 minute de la sistarea narcoticului

c. după 10 – 20 minute de la sistarea narcoticului

d. după 1 – 2 ore de la sistarea narcoticului

99. Dezechilibre neurovegetative manifestate prin tulburări cardio-respiratorii apar în

cursul narcozei în:

a. stadiul I.

b. stadiul II.

c. stadiul III.

d. stadiul IV.

100. Nistagmusul dispare în cursul narcozei în:

a. stadiul I.

b. stadiul II.

c. stadiul III.

d. stadiul IV.

101. Reflexul palpebral dispare (este abolit) în următorul plan al stadiului III al

narcozei:

a. planul 1

b. planul 2

c. planul 3

d. planul 4

102. Intrarea în stadiul III planul 3 al unei narcoze este indicată de:

a. persistenţa reflexului cornean

b. abolirea reflexului palpebral

c. nistagmus convergent

d. abolirea reflexului anal

e. evidenţierea pleoapei a-III-a

103. Paralizia bulbară apare în următorul stadiu al narcozei:

a. I.

b. II.

c. III.

d. IV.

104. Apariţia unei midriaze accentuate în timpul narcozei indică:

a. supradozare narcotică

b. inducţie narcotică în curs de desfăşurare

c. atingerea stadiului narcozei fără reflexe

d. subdozare narcotică

105. Electronarcoza este caracterizată de:

a. toxicitate

b. efectul cumulativ

c. trezire tardivă

d. hipertensiune arterială

106. Distribuirea curentului în electronarcoză se face prin doi electrozi plasaţi

a. fronto-occipital

b. pe picioarele trenului anterior

c. pe un picior din faţă şi pe unul din spate

d. pe picioarele trenului posterior

107. Etapele realizării narcozei complexe sunt:

a. – preanestezia b. – sedare c. – analgezia

- inducţia narcotică - imobilizare - protecţia neuro-

vegetativă

- narcoza propiu-zisă -antagonizarea efectelor adverse - imobilizare

108. Narco-miorelaxarea realizată cu miorelaxante depolarizante şi antidepolarizante

presupune

în mod obligatoriu:

a. intervenţi pe torace deschis

b. monitorizare electroencefalografică

c. asistarea respiraţiei

d. monitorizare prin electrocardiografie

109. Dintre următoarele miorelaxante care afectează în cea mai mică măsură

musculatura respiratorie:

a. Galamina

b. Glicerilguaiacolatul

c. Succinilcolina

d. Tubocurarina

110. În cazul utilizării narco-neuroplegiei, dozele de narcotic trebuie:

a. crescute cu 10 – 20%

b. crescute cu 20 – 40%

c. reduse cu 20 – 40%

111. În cazul utilizării narco-neuroleptanalgeziei doza de narcotic trebuie:

a. redusă cu 10 – 20%

b. redusă cu 30 – 60%

c. crescută cu 10 – 20%

d. crescută cu 30 – 60%

112. În cursul anesteziei bradicardia poate fi cauzată de:


b. analgezie superficială

c. hipotonie vagală

d. administrare de simpaticomimetice


113. Tahicardia apărută în cursul anesteziei poate fi cauzată de:


b. analgezie superficială

c. hipotermie

d. administrări de simpaticolitice


114. În caz de bradicardie intranestezică se administrează:

a. Atropină sau Glicopirolat

b. Lidocaină

c. Pilocarpină

d. Halotan

e. nu se administrază nimic

115. În caz de tahicardie ventriculară intraanestezică se administrează:

a. Atropina sau Glicopirolat

b. Lidocaină

c. Pilocarpină

d. Adrenalină

e. nu se administrează nimic

116. Bradipneea intranestezică poate fi cauzată de:

a. supradozări narcotice

b. excitări ale centrilor respiratori

c. hipercapnee

d. stenoza căilor respiratorii


117. O valoare a Pa CO2 de 25mm. coloană Hg la un câine sub N-NLA semnifică:

a. hipoventilaţie

b. acidoză respiratorie

c. hiperventilaţie

d. normalul (valoare fiziologică)

118. O valoare a Pa O 2 de 50 mm. coloană Hg. la un câine sub N-NLA semnifică:

a. oxigenare corespunzătoare

b. hiperoxigenare

c. stare hipoxiemică

d. normalul (valoare fiziologică)

119. Un animal anesteziat este considerat hipotermic când temperatura corporală

centrală scade sub:

a. 30º C

b. 39º C

c. 37º C

d. 35º C

e. 15 o C

120. Hipertermia malignă apare mai frecvent la porc cauzată de administrarea de:

a. Halotan

b. Protoxid de azot

c. Droperidol

d. Thiopental


121. Miozita apărută ca şi complicaţie sub anestezie este mai frecvent observată la:

a. cal

b. pisică

c. oaie

d. câine

e. capră

122. Pentru a preveni accidentele şi complicaţiile care pot apare în cursul anesteziei

bovinelor se impune:

a. aşezare animalului în decubit lateral stâng

b. premedicarea cu doze mari de analgezice morfinice

c. administrarea de pilocarpină

d. dietă restrictivă de minim 16 – 24 de ore


123. Pentru a efectua neuroplegia la bovine cel mai eficient şi sigur produs este:

a. Diazepamul

b. Rompunul

c. Combelenul

d. Romtiazinul

e. Plegomazinul

124. În anestezi calului răspunsuri paradoxale pot apărea după:

a. Domosedan

b. Rompren

c. Combelen

d. Detomidină

125. Pentru trântirea (imobilizarea medicamentoasă în decubit) a unui cal se poate

utiliza:

a. Diazepamul

b. Combelemul

c. Glicerilquaiacolatul

d. Romtiazinul

e. Plegomazinul

126. Folosirea neurolepticelor fenotiazinice în premedicaţia narcotică la cal au

efect:

a. stabilizant neurovegetativ

b. vasoconstrictor în circulaţia periferică

c. măresc sensibilitatea cordului la catecolamine

d. laringospastic


127. Care aspect face dificilă controlarea anesteziei la porc:

a. forţa musculară mare

b. ţesut adipos bogat

c. sistem neurovegetativ de tip parasimpaticoton

d. toate variantele (a-c) sunt corecte

128. Pentru a efectua neuroplegia unui porc cel mai sigur produs este:

a. Diazepamul

b. Rompunul

c. Stresnilul

d. Romtiazinul

e. Plegomazinul

129. Pentru o narco-neuroplegie eficientă la un porc se poate utiliza combinaţia:

a. Rompun – Ketamină

b. Combelem – Morfină

c. Xilazină – Hidromorfon

d. Stresnil – Hypnodil

e. Rompun - Morfină

130. Selectaţi efectul indus de neurolepticele fenotiazinice asupra unui armăsar:

a. în cazul asocierii cu narcoticele scurtează durata somnului

narcotic

b. relaxează penisul

c. măresc sensibilitatea cardiacă la catecolamine

d. destabilizează sistemul neurovegetativ


131 Concentraţia unui narcotic barbituric (Thiopental) administrat intravenos la

câine

trebuie să fie:

a. 5%

b. 15%

c. 25%

d. 30%

e. 50%

132. Funcţionarea (eficienţa) filtrului fixator de CO2 (calce sodată) în cazul

unei anestezii

inhalatorii în sistemul inchis este indicată de:

a. cantitatea de apă acumulată în canistra de calce sodată

b. indicaţiile volumetrului

c. gradul de încălzire a canistrei de calce sodată

d. graadul de răcire (refrigerare)a canistrei de calce sodată

133. Calcea sodată trebuie schimbată din recipientul filtru – fixator de CO2 a aparatului

de narcoză

cănd:

a. este tare şi albă

b. este moale şi albă

c. este tare şi albăstrie – violet

d. este moale şi roz

134. În cursul anesteziei hipoventilaţia produce:

a. acidoză respiratorie

b. acidoza metabolică

c. alcaloză respiratorie

d. alcaloză metabolică

135. Sub anestezia generală debitul urinar:

a. nu este influientat

b. scade prin reducerea ADH-ului

c. creşte ca urmarea reducerii circulaţiei renale

d. creşte ca urmare a scăderii ADH-ului

e. creşte ca urmare a scăderii circulaţiei renale

136. Dintre cauzele care produc acidoză metabolică nu fac parte:

a. vasoconstricţia periferică prelungită

b. insuficienţa cardiacă

c. insuficienţa renală

d. hipoventilaţia

e. stările de şoc

137. O profunzime exagerată a narcozei apare mai frecvent la animalele:

a. în gestaţie avansată

b. cu hiperventilaţie impusă

c. cu stări de hiperexcitabilitate

d. în lactaţie

e. înţărcate

138. În timpul unei neuroleptanalgezii cu Xilazină – Ketamină la câine apar fasciculaţii

musculare cauzate de:

a. analgezie insuficientă

b. absenţă premedicaţiei cu atropină

c. nivel scăzut de xilazină


e. toate varianele (a-c) sunt incorecte

139. MAC (minimun alveolar concentration) este concentraţia alveolară de anestezic

care suprimă reacţia motorie la incizia cutanată la:

a. 100% din pacienţii anesteziaţi

b. 95% din pacienţii anesteziaţi

c. 50% din pacienţii anesteziaţi

d. 25% din pacienţii anesteziaţi

e. 5% din pacienţii anesteziaţi

140. Ketamina nu poate fi administrată:

a. intramuscular

b. intravenos

c. subarahnodian

d. oral

e. subcutanat

141. Care din următoarele anestezice are cea mai puternică acţiune antiemetică:

a. Droperidol

b. Morfină

c. Xilină

d. Ketamină

e. Pilocarpina

142. Porcii cu boala muşchiului alb (PSE – palide, soft and exudative) care a fost

identificată cu PSS(porcine stress syndrome) pot fi depistaţi prin supunerea la testul

sensibilităţii la halotan Reacţia pozitivă constă în:

a. narcoză cu relaxare musculară

b. bradipne, hipotermie, relaxare musculară

c. imposibilitatea narcotizării

d. polipnee, rigiditate musculară, hipertermie

143. Care din următoarele afirmaţii nu corespund acţiunilor induse de administrarea

atropinei:

a. previne şi combate efectele vagotoniei din inducţia anestezică

b. are acţiune spastică asupra tubului digestiv

c. creşte tensiune intramusculară

d. scade secreţiile din căile respiratorii, care devin vâscoase, greu de eliminat


144. În care situaţie administrarea de Ketamină este riscantă:

a. traumatisme musculare

b. bradicardie, hipotensiune

c. operaţii intramusculare

d. castrare la pisică, motan


145. Innovar-Vet este o combinaţie:

a. Droperidol-Fentalyn

b. Diazepam-Ketamină

c. Xilazină-Ketamină

d. Tiletamină-Zolazepam

e. Droperidol-Ketamină

146. Imobilonul este o combinaţie:

a. Acepromazina-Etorpină

b. Droperidol-Fentalyn

c. Xilazină-Ketamină

d. Tiletamină-Zolazepam

e. Droperidol-Ketamină

147. Revenirea din electronarcoza are loc:

a. instantaneu la întreruperea curentului electric

b. după 3-10 minute de la întreruperea curentului electric

c. după 30-60 minute de la întreruperea curentului electric

d. după 3-4 ore de la întreruperea curentului electric

148. În cazul blocajului analgezic troncular a unui nerv mixt întăi se observă:

a. dispariţia sensibilităţii dureroase

b. dispariţia reacţiei motoră

c. dispariţia concomitentă a sensibilităţii dureroase şi a reacţiei motorii

d. toate variantele (a-d) sunt greşite

149. Blocajul analgezic troncular ca metodă de diagnostic în şchiopături la cal, a fost

aplicat pentru prima dată în lume de:

a. Morton (1842)

b. Reclus (1862)

c. Udriski (1901)

d. Bovet (1947)

e. Pasteur

150. Efectul analgeziei acupuncturale apare după:

a. instantaneu

b. 20-30 de minute

c. 1 oră

d. 2 ore

e. 3 ore

II. TERAPIA INTENSIVĂ

151. Terapia intensivă constituie un ansamblu de acţiuni medicale aplicate cu

caracter:

a. paleativ

b. de urgenţă

c. programat

d. iatrogen

e. sezonier

152. Hipoventilaţia poate fi cauzată de:

a. administrarea de Doxapram

b. puls normotrop

c. conformaţia capului la câinii dolicocefalici

d. pneumotorax


153. La câinii brahicefalici obstrucţia căilor respiratorii poate fi cauzată de

conformaţia

defectuasă a:

a. vălului palatin

b. cutiei toracice

c. diafragmei

d. abdomenului


154. Hipoventilaţia apare mai frecvent atunci când o vacă este contenţionată în:

a. poziţie patrupedă

b. decubit sterno-abdominal

c. decubit lateral stâng

d. decubit lateral drept

e. decubit dorsal drept

155. Selectaţi afecţiunea care în mod obişnuit nu produce hipoventilaţie:

a. obezitate excesivă

b. hernie diafragmatică

c. hernia ombilicală reductibilă

d. ascita


156. Anestezia epidurală înaltă cauzează insuficienţă respiratorie acută:

a. afirmaţie falsă

b. prin paralizia musculaturii respiratorii

c. prin eversarea ventriculilor laringieni

d. prin laringospasm


157. Insuficienţa hipoxiemică apare ca urmare a schimbului necorespunzător de:

a. O2 şi CO2 în capilarele alveolare

b. O2 şi NO în capilarele alveolare

c. O2 şi H2 O în capilarele alveolare

d. O2 şi CO2 dintre artera şi vena pulmonară

158. Insuficiena hipoxiemică poate apare în urma hiperventilaţiei:

a. da

b. nu

c. doar la cal

d. doar la câine

e. doar la pisică

159. Acumularea de CO2 la nivel pulmonar, consecutiv neeliminării, determină

apariţia de reacţii (răspunsuri cardiace) după:

a. maxim 2 minute

b. minim 10 – 15 minute

c. 30 – 60 de minute

d. 90 de minute

e. afirmaţie falsă

160. Moartea în accidentele respiratorii acute survine în primul rând datorită:

a. hipoxie

b. hipocapniei

c. hipercapniei

d. hipovolemie

e. hiperoxigenării

161. Obezitatea excesivă poate fi cauza atelectaziei pulmonare:

a. nu

b. da

c. doar la cal

d. doar la vacă

e. doar la nou născuţi

162. Aportul pasiv de O2 fără a asigura o ventilaţie minimă poate restabili funcţia

respiratorie la un animal cu insuficienţă respiratorie:

a. da

b. da în condiţiile menţinerii volemiei în limite normale

c. da când aportul de O2 depăşeşte cu 25% necesarul

d. nu

163. Obiectivele tratamentului de urgenţă a insuficienţei respiratorii acute sunt:

a. asigurarea libertăţii căilor aeriene b. asigurarea

normovolemică

instituirea respiraţiei artificiale instituirea

oxigenoterapiei

asigurarea expansiunii pulmonare restrângerea

expansiunii pulmonare

stimularea centrilor respiratori intubaţia traheală

164. Pentru asigurarea libertăţii căilor aeriene capul animalului se aşează:

a. antidecliv în flexie

b. antidecliv în extensie cu limba exteriorizată

c. decliv în extensie

d. se plasează sub cap şi gât o pernă pentru a devia în plan superior

căile

respiratorii anterioare

e. toate variantele (a-d) sunt eronate

165. În edemul alergic masiv al laringelui se recurge în primul rând la:

a. intubaţie oro-traheală

b. intubaţie naso-traheală

c. lichefierea secreţiilor cu aerosoli

d. traheotomie de urgenţă

e. perfuzii cu glucoză

166. Care din următoarele situaţii nu impune instituirea ventilaţiei artificiale:

a. narcoza stabilă

b. stop cardiac

c. edem pulmonar

d. operaţii pe torace deschis

e. apneea noilor născuţi

167. La animalele de talie mică ventilaţia artificială manual se execută:

a. comprimând ritmic cutia toracică

b. prin extensii şi flexii ritmice a membrelor anterioare

c. prin abducţii ritmice a membrelor anterioare

d. prin suspendarea animalului de membrele posterioare

e. prin suspendarea animalului de membrele anterioare

168. Timpii respiratori în cursul ventilaţiei artificiale manuale se realizează:

a. inspir – activ, expir – pasiv

b. inspir – pasiv, expir – activ

c. inspir – activ, expir –activ

d. inspir – pasiv, expir – pasiv

e. toate variantele (a-d) sunt greşite

169. Pentru a fi eficientă o ventilaţie artificială executată manual trebuie să se

imprime o frecvenţă

a mişcărilor respiratorii:

a. redusă cu 50% faţă de mişcările respiratorii spontane

b. egală cu frecvenţa mişcărilor respiratorii spontane

c. crescută cu 50% faţă de mişcările respiratorii spontane

d. dublă faţă de mişcările respiratorii spontane

e. triplă faţă de mişcările respiratorii spontane

170. Ventilaţia artificială manuală este contraindicată în insuficientele respiratorii

consecutive:

a. supradozărilor narcotice

b. traumatismelor toracelui

c. apneei nou-născuţilor

d. nu are contraindicaţii

171. Timpii respiratori în cursul ventilaţiei artificiale “gură la gură” se realizează:

a. inspir – activ, expir – pasiv

b. inspir – pasiv, expir – activ

c. inspir – activ, expir – activ

d. inspir – pasiv, expir – pasiv

172. Pentru realizarea respiraţiei artificiale “gură la gură” aerul expirat de om conţine

suficient O2 pentru menţinerea vieţii:

a. afirmaţie eronată

b. aproximativ 16 %

c. aproximativ 30-40 %

d. conţine doar CO2 şi NO

e. conţine numai N

173. Ventilaţia artificială mecanică prin mască este riscantă putând provoca:

a. iritaţia traheei

b. hipovolemie

c. distensie gastrică

d. colabarea pulmonului


174. Ventilaţia artificială mecanică prin sondă oro-traheală este riscantă putând

provoca:

a. retroversiunea limbii

b. distensie gastrică

c. bronhopneumonie “ab ingestis” în caz de vomă

d. infecţii dacă sonda nu a fost corect antiseptizată


175. Ventilaţia artificială poate duce la apariţia tamponadei cardiace:

a. da

b. nu

c. doar la nou născuţi

d. doar la animalele bătrâne

e. doar la animalele obeze

176. În cursul ventilaţiei artificiale raportul de timp (durata) între inspiraţie şi

expiraţie trebuie să fie:

a. 1 : 1

b. 1 : 2

c. 2 : 1

d. 4 : 1

e. 5 : 1

177. Momentul trecerii de la respiraţia controlată la respiraţia spontană sau asistată

se decide

atunci când:

a. Pa CO2 creşte la peste 55mm. coloană Hg.

b. Pa O2 scade sub 60 mm. coloană Hg

c. presiune pozitivă din circuit nu depăşeşte 20 cm.coloană H2 O

d. apar respiraţii spontane

e. după alte criterii

178. Trecerea de la respiraţia asistată la respiraţia spontană se decide atunci când:

a. volumul respirator / minut este cel normal speciei

b. apar mişcări respiratorii spontane

c. Pa CO2 creşte la peste 55 mm. coloană Hg.

d. scade constant Pa CO2

e. după alte criterii

179. La o vacă cu insuficientă respiratorie acută şi timpanism ruminal se recurge de

urgenţă la:

a. sondaj oro-traheal

b. pleurocenteză

c. ruminocenteză

d. sedative

e. perfuzii

180. Anelepticele respiratorii sunt medicamente care:

a. realizează analgezia în narcoza inhalatorie

b. depresează centrii respiratori

c. stimulează centrii respiratori

d. corectează acidoza respiratorie

e. corectează alcaloza respiratorie

181. Selectaţi analeptice respiratorii:

a. Doxapram b. Dopamină c. Diazepam

Nalorfină Morfină Mialgin

Lobelină Levamisol Levopromazină

Pentetrazol Pentran Procaină

182. Pentetrazolul nu se utilizează în:

a. supradozările cu narcotice volatile

b. supradozările cu narcotice barbiturice

c. supradozările cu analgezice morfinice


183. În supradozările cu barbiturice se recomandă următorul analeptic respirator:

a. Nalorfina

b. Naloxon

c. Bemegrid

d. combinaţia Penthotal-Thiopental

e. nici una din substanţele de mai sus

184. În tratamentul insuficienţelor respiratorii acute administrarea analepticelor

respiratorii reprezintă un mijloc terapeutic:

a. radical, esenţial

b. ajutătoare

c. de urgenţă primordială

d. facultativ

e. neesenţial

185. Stimularea reflexă a respiraţiei se pot face prin acupunctură:

a. nu

b. da

c. numai la oaie

d. numai la vacă

e. numai la porc

186. Pentru oxigenoterapie se utilizează concentraţii de O2 de:

a. 100%

b. 80 – 90%

c. 60 – 70%

d. 30 – 40%

e. 1 – 2 %

187. În oxigenoterapie umezirea O2 este:

a. contraindicată

b. facultativă

c. obligatorie

d. necesară doar la nou născuţi

e. necesară doar la animalele bătrâne

188. În oxigenoterapie este recomandat ca administrarea O2 să se facă:

a. continuu

b. în reprize de 5 minute la interval de 5 – 10 minute

c. continuu fără a depăşi 48 de ore

d. continuu fără a depăşi 24 de ore

e. continuu fără a depăşi 12 ore

189. Care din situaţiile de mai jos nu necesită oxigenoterapie:

a. stări apneice cauzate de Pa CO2 scăzută

b. stări de şoc traumatic

c. edem pulmonar

d. emfizem pulmonar

e. bronhopneumonie

190. După un stop cardio-respirator procentul de supravieţuire şi revenire la

normal este de:

a. 25 – 30

b. 45 – 50

c. 65 – 75

d. 80 – 90

e. 100

191. După instalarea stopului cardiac, leziunile cerebrale ireversibile apar în:

a. 2 ore

b. aproximativ 1 oră

c. 30 – 40 de minute

d. 10 – 15 minute

e. 3 – 4 minute

192. În etiologia stopului cardiac hipoxia miocardică este cel mai important

factor. Hipoxia miocardică apare consecutiv:

a. insuficienţei renale acute

b. normovolemie

c. reducerii debitului coronarian

d. administrării de O2 pe cale nazală

e. creşterii debitului coronarian

193. În timpul efectuării intubaţiei traheale apariţia stopului cardiac se poate

datora:

a. neaseptizării sondei traheale

b. iritării laringelui cu sonda traheală

c. comprimării sinusului carotidian

d. neetanşeităţii balonaşului sondei traheale


194. Diagnosticul clinic al stopului cardiac se bazează următoarele simptome cu

excepţia:

a. dispariţia pulsului

b. nedetectarea bătăilor cardiace

c. oprirea respiraţiei voluntare

d. cianoză

e. midriază şi hipertensiune arterială

195. Aplicarea masajului cardiac în tratamentul stopului cardiac nu trebuie să

întârzie peste:

a. 1 – 2 minute

b. 5 – 6 minute

c. 10 – 15 minute

d. 30 de minute

e. 1 oră

196. Pentru efectuarea masajului cardiac în tratamentul stopului cardiac animalul se

aşează:

a. cu capul şi corpul antidecliv pentru a favoriza distribuirea sângelui

b. cu capul antidecliv şi corpul decliv pentru a favoriza eliminarea secreţiiilor

şi respectiv distribuirea sângelui

c. cu capul şi corpul decliv pentru a favoriza umplerea diastolică

d. cu capul decliv şi corpul antidecliv pentru a favoriza eliminarea secreţiiilor

şi respectiv distribuirea sângelui

e. toate variantele (a-d) sunt incorecte

197. Masajul cardiac cel mai eficace este efectuat:

a. prin traversul toracelui

b. prin traversul diafragmei

c. direct după toracotomie

198. În tratamentul stopului cardiac în absenţa contracţiilor cardiace se va administra

intraventricular

a. atropină

b. clorură de calciu

c. detomidină

d. carbonat de calciu

e. pilocarpină

199. În tratamentul fibrilaţiei ventriculare se va administra:

a. adrenalină

b. clorură de calciu

c. xilazină

d. procaină

e. pilocarpină

200. Tehnica masajului cardiac extern la câine presupune comprimări ritmice ale

peretelui toracic

stâng în dreptul joncţiunilor condro-costale:

a. 5 – 10 / minut

b. 10 –20 / minut

c. 20 – 30 /minut

d. 30 – 40 / minut

e. 60 – 80 / minut

201. Adrenalina se administrează în stopul cardiac ca substanţă vasopresoare

numai dacă:

a. se asigură o circulaţie coronariană şi o oxigenare corespunzătoare

b. activitatea cardiacă nu a fost reluată

c. se constată fibrilaţie ventriculară

d. circulaţia coronariană este obturată

e. se constată fibrilaţie atrială

202. Continuarea masajului cardiac este inutilă dacă activitatea cardiacă nu se reia

în:

a. 1 – 2 minute

b. 5 – 6 minute

c. 10 minute

d. 30 de minute

e. 1 oră

203. În tratamentul stopului cardiac administrarea intravenoasă de lichide este:

a. contraindicată

b. indicată pentru a realiza reântoarcerea venoasă şi umplerea diastolică

c. acceptată doar dacă ritmul administrării este foarte lent

d. inutilă

e. acceptată doar în cantităţi foarte reduse

204. Pentru a trata edemul cerebral apărut ca o consecinţă a stopului cardiac

(anoxiei)

se va administra:

a. clorură de calciu

b. atropină

c. glucoză

d. adrenalină

e. pilocarpină

205. Din greutatea unui animal adult apa reprezintă:

a. 5 – 10%

b. 20 – 25%

c. 35 – 40%

d. 50 – 70%

e. 98%

206. Manifestările clinice în stările de dezhidratare sunt mai evidente la:

a. animale adulte

b. animale cu stare de întreţinere foarte bună

c. animale cu stare de întreţinere foarte rea

d. animalele tinere

e. animalele obeze

207. În hipovolemia consecutivă hemoragia în fază iniţială se constată:

a. tahicardie cu hipertensiune arterială

b. tahicardie cu hipotensiune arterială

c. bradicardie cu hipertensiune arterială

d. bradicardie cu hipotensiune arterială

e. nici una din variantele de mai sus (a-d)

208. În deshidratarea uşoară pierderile de lichide se apreciază ca fiind de:

a. 40 – 50%

b. 30 – 40%

c. 15 – 20%

d. 5 – 10%

e. pănâ la 5%

209. Timpul de reumplere capilară de peste 4 secunde semnifică:

a. dezhidratare uşoară

b. dezhidratare moderată

c. dezhidratare gravă

d. normovolemie

e. hiperhidratare

210. Apreciaţi gradul de dezhidratare a unui animal care prezintă următorul tablou clinic:

oglinda botului şi mucoasa bucală cu tentă uscată lipicioasă, sete, piele şi păr fără

luciu,

tahicardie uşoară, desen vascular periferic puţin evident.

a. dezhidratare uşoară

b. dezhidratare moderată

c. dezhidratare gravă

d. animal nedezhidratat

e. animal hiperhidratat

211. În deshidratare moderată pierderile de lichid se apreciază ca fiind de:

a. 40 –50%

b. 30 – 40%

c. 15 – 20%

d. 5 –10%

e. până la 5%

212. Apreciaţi gradul de deshidratare a unui viţel care prezintă următorul tablou clinic:

botului

uscat, mucoasele uscate, lipicioase, ochi fără strălucire, plin cutanat persistent,

TRC=3

secunde, puls filiform,hipotermie periferică.

a. deshidratare uşoară

b. deshidratare moderată

c. deshidratare gravă

d. animal normovolemic


213. În deshidratarea gravă pierderile de lichid se apreciază ca fiind de:

a. până la 1%

b. 1 – 2%

c. 5%

d. 5 – 10%

e. peste 10%

214. Apreciaţi gradul de deshidratare a unui animal cu următoarele semne clinice:

adinamic,

trist, oglinda botului uscată mucoase uscate-livide, enoftalmie, TRC= 6 secunde,

prils

gene perceptibil, pliu cutanat persistent, extremităţi reci.

a. deshidratare uşoară

b. deshidratare moderată

c. deshidratare gravă

d. animal normovolemic


215. Un semn cardinal al pierderii excesive de apă la un animal privat de apă pe timp de

vară este:

a. hiponatremia

b. hipernatremia

c. hipropotasiemia

d. hiperpotasiemia

e. altul decât cele din variantele de mai sus (a-d)

216. Pierderile de potasiu prin deshidratare pot duce la apariţia de tulburări cardiace:

a. da

b. nu

c. numai la câine

d. numai la pisică

e. numai la porc

217. Administrarea intravenoasă foarte rapidă a soluţilor de calciu poate produce:

a. şoc anafilactic

b. diaree

c. bradicardie, stop cardiac

d. reacţii alergice

e. horipilaţie

218. Dezechilibrul acido-bazic asociat stărilor de deshidratare se manifestă clinic prin:

a. dispnee

b. distrofii miocardice

c. reducerea plasticităţii eritrocitelor

d. hepatită

e. icter

219. În rehidratările cu soluţii electrolitice pentru a evita disioniile se va avea în vedere:

a. timpul de reumplere capilară

b. reflexul patelar

c. temperatura corporală

d. rezultatul testelor de compatibilitate de grup

e. tipul de deshidratare

220. Administrarea excesivă de soluţie perfuzabilă 0,9% de clorură de sodiu poate duce

la:

a. hiponatremie şi alcaloză

b. hiponatremieşi acidoză

c. hipernatremie şi acidoză

d. hipernatremieşi alcaloză

e. oricare din situaţiile de mai sus (a-d)

221. Soluţia Ringer lactat utilizată în acidozele metabolice este:

a. contraindicată

b. utilizată numai după diluare 1:1 cu apă distilată

c. utilizată numai după diluare 1:2 cu apă distilată

d. utilizată numai după diluare 2:1 cu apă distilată

e. recomandată, soluţie 1,5%

222. Bicarbonatul de sodiu este o soluţie perfuzabilă:

a. alcalinizată

b. macromoleculară

c. nutritivă

d. mixtă

e. acidifiantă

223. Soluţia 3,6% de Trihidroxiaminometan (THAM) este o soluţie:

a. electrolitică

b. alcalinizată

c. macromoleculară

d. nutritivă

e. mixtă

224. În stările hipovolemice cauzate de hemoragii înlocuirea pierderii de sânge este

indicat să se facă cu:

a. soluţie perfuzabilă de glucoză

b. soluţie 0,9% de clorură de sodiu

c. soluţie Ringer lactat

d. Dextran

e. THAM

225. Din următoarea enumerare selectaţi o soluţie electrolitică:

a. Ionoser

b. Ringer

c. Plasmagel

d. Dextran

e. Glucoză

226. Din următoarea enumerare selectaţi o soluţie mixtă:

a. Ionoser

b. Ringer

c. Plasmagel

d. Dextran

e. Glucoză

227. Care din următoarele afirmaţii referitoare la soluţiile macromoleculare sunt

adevărate:

a. nu se utilizează niciodată în stările hipovalemice cu pierderi de

sânge

b. după administrare părăsesc rapid patul vascular

c. produc oligorie şi chiar anurie

d. au greutate moleculară mare

e. nici una (a-d)

228. În cazul deshidratărilor extracelulare perfuzia cu Dextran este:

a. contraindicată

b. trebuie asociată cu soluţii electrolitice

c. trebuie asociată cu transfuzie cu plasmă

d. inutilă

e. trebuie asociată cu transfuzia de sânge

229. Ionoserul este o soluţie mixtă:

a. izotonă

b. hipertonă

c. hipotonă

d. hiperproteică

e. hiperlipidică

230. Din următoare enumerare selectaţi o soluţie nutritivă:

a. Plasmagel 3,5%

b. Ringer

c. Glucoză 33%

d. Bicarbonat de sodiu 1,5%

e. Dextran

231. Soluţia perfuzabilă 5% de Sorbitol este:

a. alergogenă

b. energogenă şi hepatoprotectoare

c. alcalinizant-neutralizantă

d. acidifiantă

e. hiperproteică

232. Necesarul hidric bazal al unui animal adult de talie mare este pentru 24 de ore de:

a. 1 –2 ml. / Kg.

b. 5 –10 ml./ Kg.

c. 30 – 35ml. / Kg.

d. 80 – 150ml. / Kg.

e. 175 – 250 ml. /Kg.

233. Ritmul perfuziei este:

a. mai mare în primele 3-4 ore de la montarea perfuziei şi apoi se

reduce

treptat la 25-50% din ritmul de debut

b. constant pe toată durata perfuziei

c. mai mic în primele 3-4 ore de la montarea perfuziei şi apoi

creşte treptat

cu 25-50% faţă de ritmul de debut

d. alternant, mic – mare –mic

e. alternant, mare – mic - mare

234. Hiperhidratarea poate cauza:

a. reacţii anafilactice

b. hemoconcentraţie

c. edem pulmonar

d. oligourie

e. xeroftalmie

235. Perfuzia presupune administrarea unui fluid:

a. intravascular

b. intrapleural

c. subcutanat

d. subarahoidian

e. intamuscular

236. Cel mai simplu şi practic sistem de monitorizare a unei perfuzii este:

a. electrocardiografia

b. determinarea hematocritului

c. măsurarea presiunii venoase centrale

d. determinarea Pa O2

e. determinarea Pa CO2

237. Pentru stabilirea cantităţii de fluid care trebuie administrat în tratamentul unei stări

hipovolemice

se va lua în calcul:

a. greutatea corporală: (împărţită la) gradul de deshidratare

exprimat

procentual

b. greutatea corporală x (îmulţită cu) gradul de deshidratare

exprimat

procentual

c. greutatea corporală – (minus) gradul de deshidratare exprimat

procentual

d. greutatea corporală + (plus) gradul de deshidratare exprimat

procentual

238. Valorile normale ale presiunii venoase centrale sunt:

a. 2 – 4 cm. coloană apă

b. 6 – 10 cm. coloană Hg.

c. 6 – 14 cm. coloană apă

d. 18 – 24 cm coloană Hg.

e. 6 – 14 cm. coloană Hg.

239. Un viţel de 50 de Kg. cu un deficit de fluid de 5% va avea un necesar de fluid pentru

24 de ore de:

a. 4,5 L

b. 2,5 L

c. 25 L

d. 250 ml.

e. 450 ml.

240. După resuscitare respiratorie şi cardiovasculară perfuzarea cu soluţii nutritive este:

a. contraindicală

b. indinspensabilă

c. inutilă

d. ineficientă

e. necesară doar la nou născuţi

241. Necesarul hidric bazal pentru 24 de ore al unei pisici este:

a. 5 –10 ml./Kg

b. 15 –25 ml./Kg.

c. 40 –45 ml./Kg.

d. 80 –150 ml./Kg.

e. 200 –250 ml. / Kg.

242. Nerespectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie în efectuarea unei perfuzii

nu poate cauza:

a. flebită

b. piemie

c. septicemie

d. periflebită

e. analgezie

243. Febra de perfuzie apare ca urmare a:

a. utilizării unor soluţii pirogene

b. evacuării incomplete a aerului din sistemul de perfuzie

c. utilizării unor soluţii apirogene

d. ocluziei cateterului cu un coagul de sănge

e. dozelor reduse de soluţii perfuzabile

244. Care categorie de vărsată are cel mai ridicat necesar hidric bazal în 24 de ore:

a. animalele în primele trei săptămâni de viaţă

b. animalele tinere

c. animalele adulte

d. animalele bătrâne

e. animalele înţărcate

245. În hiperhidratare tratamentul include administrarea de:

a. Adrenalină

b. Dextran

c. antibiotice

d. diuretice

e. sulfamide

246. Administrarea de Marisang (gelatină hidrolizată) într-o hipovolemie posthemoragică

se

face în doze de 10-20 ml./Kg. Repetarea administrării se face după:

a. nu se repetă

b. 1 –2 ore

c. 8 –10 ore

d. 48 de ore

e. 7 zile

247. Soluţiile alcalinizante se administrează în:

a. şocul hipovolemic

b. şocul vasogen

c. şocul cardiogen

d. toate stările (tipurile) de şoc

e. varianta a şi b

248. Substanţele tampon sunt:

a. substanţele care neutralizează excesul de ioni de hidrogen

b. substanţele care neurtralizează excesul de bicarbonat

c. substanţele care neutralizează excesul de rezervă alcalină

d. substanţe cu pH neutru

e. substanţe acidifiante

249. Dezechilibre acidobazice complexe, acidoză metabolică cu alcaloză respiratorie

există la animalele:

a. da

b. nu

c. numai la nou născuţi

d. numai la ierbivore

e. numai la carnivore

250. Supradozarea cu soluţii alcalinizate poate produce crize tetaniforme:

a. da

b. nu

c. numai la nou născuţi

d. numai la ierbivore

e. numai la carnivore

III. TRAUMATOLOGIA

251. În alcătuirea unui focar traumatic se disting următoarele zone:

a - inflamatorie b. –distrucţie c. –hemoragie

-inflamatorie purulentă -de ischemie -necroză

-supuraţie -de reacţie inflamatorie -autointoxicaţie

252. Selectaţi componentele principale ale agresiunii traumatice:

a. – distrucţia tisulară b. – durerea c. –

durerea

- durerea - plaga -

hemoragia

- pierderile de capital structural şi energetic - contuzia - liza

celulară

- intoxicaţiile - fractura

253. Recunoaşteţi un teritoriu corporal foarte sensibil la agresiunea traumatică:

a. copita, onglonul

b. teritoriul peritoneal

c. pielea membrelor

d. teritoriul cu mase musculare mari (crupă, fesă)

254. Agenţii traumatici mecanici pot produce leziuni directe şi indirecte:

a. numai directe

b. da

c. doar exploziile

d. doar exploziile şi armele de foc

255. Cu câtă energie cinetică este mai mică, cu atât leziunile indirecte vor fi:

a. mai intense şi mai grave

b. mai reduse

c. nu există un raport de dependenţă între energia cinetică şi leziunile

indirecte

d. nu există corelaţie

256. Din următoarea enumerare selectaţi specia cea mai sensibilă la agresiunea

traumatică:

a. suinele

b. rumegătoarele

c. câinele

d. calul

e. păsările

257. Intoxicaţia, o componentă principală a agresiunii traumatice rezultă din:

a. introducerea în organism a toxinelor de către agentul traumatic

diret în

focarul lezional

b. poluarea accidentală a pielii la locul de contact cu agentul

traumatic

c. acţiunea distructivă a traumatismului cu eliberarea produşilor de

liză

celulară


e. toate variantele (a-c) sunt incorecte

258. Din următoarea enumerare selectaţi un traumatism deschis:

a. hematomul

b. contuzia

c. comoţia

d. plăgile

e. abcesul

259. După examinare primară cazurile cu leziuni traumatice pot fi împărţite din punct

de vedere

al gravităţii leziunilor (a caracterului de urgenţă) în:

a. – cazuri cu leziuni care afectează funcţiile vitale

- cazuri cu leziuni fără pericol de moarte

- cazuri cu leziuni oculte

b. – cazuri cu leziuni traumatice închise

- cazuri cu leziuni traumatice deschise

c. - cazuri cu leziuni traumatice accidentale

- cazuri cu leziuni traumatice intenţionate

260. În traumatismele grave conduita terapeutică include administrarea de

antiinflamatori:

a. nu, este contraindicată

b. da, iniţial prednisolon şi ulterior dexametazon

c. se acceptă doar în cazul traumatismelor deschise

d. numai dacă nu există contuzii

e. numai dacă există fracturi

261. Dacă într-un traumatism grav TRC este de peste 2 secunde şi volemia a fost

corectată rezistenţa periferică trebuie deblocată:

a. nu este contraindicată

b. da, se administrează un blocant adrenergic ( antagonist adrenergic)

c. da, dar numai dacă TRC este sub 2 secunde

d. da, se administrează adrenalină

e. variantele b şi c sunt corecte

262. Din enumerarea de mai jos care este indiciul restabilirii funcţiei cardio- vasculare

şi renale în tratamentul unui traumatism grav:

a. Presiunea venoasă centrală (PVC) de 4 cm. apă

b. Timpul de reumplere capilară (TRC) sub 2 secunde

c. hematocritul de 38%

d. debitul urinar de 10 – 20 ml. /Kg. /zi

e. niciunul

263. În timpul aplicării măsurilor de terapie intensivă într-un traumatism grav animalul

prezintă semne de nelinişte, gemete şi tahipnee (în ciuda unei oxigenări eficace Sa

O2 = 96%). Simptomele sunt expresia:

a. durerii

b. comoţiei cerebrale

c. sincopei

d. ineficacităţii masajului cardiac


264. Contuzia este un traumatism în care pielea din zona supusă contactului cu corpul

contondent este:

a. perforată (înţepată)

b. spintecată

c. cu integritatea păstrată

d. cu discontinuităţi de diferite forme


265. Următorul tablou clinic – echinoza, edem inflamator, piele strivită – apărut în

zona crupei în urma unei lovituri de copită – corespunde:

a. contuziei de gradul I

b. contuzie de gradul II

c. contuzie de gradul III

d. hematomului

e. toate variantele (a-c) sunt corecte

266. Următorul tablou clinic – piele strivită, edem inflamator, şchiopătură accentuată

(absenţa

sprijinului), tumefacţia evidentă a regiuni, sensibilitate, crepitaţii osoase – apărut

la

antebraţul unui cal în urma unui accident de maşină – corespunde:

a. contuziei de gradul I

b. contuziei de gradul II

c. contuziei de gradul III

d. abcesului

e. flegmonului

267. Într-o contuzie de gradul II sunt afectate următoarele ţesuturi:

a. pielea de ţesutul conjunctiv şi adipos subcutanat

b. fasciile, aponevrozele şi vasele

c. muşchii, articulaţiile, oasele

d. organele parenchimatoase din cavităţile osoase (cerebel, cord

pulmon,

măduva spinării)

268. Care este complicaţia septică care nu poate să apară în urma unui traumatism:

a. abcesul

b. flegmonul

c. tetanosul

d. gangrena gazoasă


269. În contuziile superficiale se recomandă tratamentul antiinflamator local cu:

a. unguent iodat

b. soluţie de acetat bazic de plumb

c. tinctură de iod

d. unguent ichtiolat


270. Dacă într-o contuzie superficială (gradul I) după 4 zile de tratament antiflogistic se

constată persistenţa tumefacţiei se trece la:

a. rubefacţii cu tinctură de iod

b. deschiderea chirurgicală a focarului lezional

c. terapia colagenolitică cu tripsină

d. drenaj aspirativ


271. În contuziile de gradul II la tratamentul iniţial cu antiinflamatorii locale se va

adăuga:

a. unguent vezicant

b. injecţii cu alfachimotripsină

c. aplicarea de vată termogenă

d. infiltraţii perifocale cu procaină, pnicilină şi hidrocortizon


272. În contuziile de gradul III terapia antiinfecţioasă cu antibiotice:

a. este contraindicată

b. administrări numai pe cale generală

c. administrări numai intrafocal

d. administrări pe cale generală, intra-şi perifocal

e. inutilă

273. În contuziile de gradul II se recurge la deschiderea chirurgicală a focarului:

a. când procesul tinde spre fibroscleroză

b. încă din prima zi

c. când procesul evoluează spre supuraţie

d. numai când se constată tendinţa de retrocedare a tumefacţiei

e. niciodată

274. În contuziile de gradul III deschiderea chirurgicală primară a focarului de

distrucţie este:

a. obligatorie pentru îndepărtare ţesuturilor mortificate şi asigurarea

drenajului

b. contraindicată

c. obligatorie numai după ce a dispărut tumefacţia inflamatorie

d. obligatorie numai când există schele cicatriceale

e. variantele a-d sunt incorecte

275. Comoţia apare ca urmare a:

a. traumatismelor prin înţepare

b. traumatismelor prin tăiere

c. traumatismelor prin contuzionare (vibraţiilor)

d. traumatismelor prin smulgere (avulsie)


276. În comoţia cerebrală se observă următoarele leziuni:

a. fracturi multiple prin prin înfundare

b. ţesuturi ischemiate, mortificate

c. pierderi de piele, edem cerebral

d. hematoame intracraniene


277. Abolire bruscă şi de scurtă durată a stării de conştienţă (vigilitate) în urma unui

traumatism şi urmată de revenire totală caracterizează:

a. comoţia cerebrală

b. sincopa

c. colapsul

d. coma

e. contuzia cerebrală

278. Comoţia este o tulburare funcţională a organelor cu consistenţă parenchimatosă

din cavitatea:

a. craniană, toracică, vertebrală, abdominală

b. craniană, toracică, vertebrală, abdomeno-pelvină

c. orală (bucală), cerebrală, abdominală

d. craniană, vertebrală, toracică

e. nici una din cele de mai sus (a-d)

279. Care entitate patologică se poate manifesta prin paralizie totală (de gradul 0):

a. comoţia medulară

b. sindromul de compresiune medulară

c. comoţia toracică

d. comoţia cerebrală

e. sindromul de compresiune cardiacă

280. Într-un sindrom de strivire edemul care apare în primele 24 – 48 de ore este:

a. dureros fără deformarea evidentă a regiunii

b. dureros şi păstos-moale

c. consistent, incolor, deformând evident regiunea

d. consistent, dureros,

e. păstos, incolor, fără deformarea evidentă a regiunii

281. Tabloul clinic unui animal cu sindrom de strivire corespunde în ultima fază de

evoluţie cu starea de:

a. compresiune

b. şoc

c. ischemie

d. anurie

e. hemoragie

282. Hematomul este o acumulare de:

a. sânge

b. limfă

c. lichid pleural

d. lichid cefalo-rahidian

e. lichid abdominal

283. La un cal adult (650 Kg.) un hematom mare are un volum exangvinat de:

a. 5 – 10 l

b. 2 – 4 l

c. 1 –3 l

d. 0,5 l

e. 0,1 – 0,2 l

284. Un hematom activ-pulsatil apare în urma ruperii:

a. unui capilar

b. unei artere

c. unei vene

d. unui vas limfatic

e. unui nerv

285. Un hematom superficial circumscris are la palpare o consistenţă:

a. moale – fluid cu senzaţie de val

b. de caş proaspăt – crepitant

c. fermă-dură

d. păstoasă – păstrând amprenta degetului

286. În hematoamele mari constant se observă:

a. febră

b. edem difuz

c. anemie

d. exsudat purulent

e. durere intensă

287. La care specie coagulul este ferm şi ocupă toată masa hematomului:

a. câine

b. pisică

c. cal

d. bovine

288. Othematomul este localizat:

a. subperiostal

b. auricular

c. testicular

d. intraarticular

289. Un hematom stagnant apare în urma ruperii:

a. oricărui vas sangvin

b. unei artere

c. unei vene

d. unui vas limfatic

e. unui nerv

290. Un hematom continuă să se dezvolte (să acumuleze sânge) până când:

a. se intervine chirurgical şi se definitivează hemostaza

b. presiunea din spaţiul dislocat este egal sau mai mare decât presiunea

din vasul lezat

c. presiunea din vasul lezat este mai mare decât presiunea sângelui

acumulat

d. ocupă 1/3 din volumul cavităţii în care apare

e. presiunea arterială este egală cu presiunea venoasă

291. Un hematom poate constituii un teren propice dezvoltării unui proces neoplazic la:

a. bovine

b. cal

c. porc

d. câine

e. pisică

292. Care din elementele de diagnostic nu sunt caracteristice hematomului:

a. apariţia postraumatică

b. crepitaţie palpatorie

c. apariţie lentă

d. tumefacţie

e. apariţie rapidă

293. Hematoamele neresorbite se deschid chirurgical (evacuând conţinutul) după:

a. 1 – 2 zile de la producere

b. 3 – 4 zile de la producere

c. 5 – 6 zile de la producere

d. 10 – 12 zile de la producere

294. Tratamentul hematoamelor superficiale, stagnante constă în:

a. puncţie şi evacuare

b. medicaţie proflogistică (rubefacţii)

c. medicaţie antiflogistică (compresie cu soluţii astringente)

d. medicaţie fibrinolitică

e. antibioticoterapie

295. Tratamentul hematoamelor mari, circumscrise, stagnante se începe cu:

a. rubefacţii cu tinctură de iod şi medicamente hemostatice

b. comprese cu soluţii reci de acetat bazic de plumb

c. antibiotice administrate intrafocal

d. tripsină administrată intrafocal

e. tinctură de iod administrată intrafocal

296. În cavitatea rămasă după drenajul unui hematom circumscris de mărime medie se

introduce:

a. procaină şi tinctură de iod

b. hidrocortizon şi antibiotice

c. soluţie hipotonă de calciu

d. unguent biiodură de mercur

e. apă oxigenată

297. Unguentele cu Hialuronidază (Lasonil)se utilizează în tratamentul:

a. hematoamelor mari pulsaţile

b. hematoamelor mari stagnate

c. hematoamelor mari profunde

d. hematoamelor mici, profunde, neresorbite după 10 –15 zile

e. hematoamelor mici superficiale

298. Hematoamele mari pulsatile se deschid chirurgical:

a. după 10 – 12 zile de la producere

b. după 5 – 6 zile de la producere

c. după 3 – 4 zile de la producere

d. imediat ce a fost precizat diagnosticul

e. deschiderea este contraindicată

299. Când după deschiderea şi drenarea unui hematom se constată prezenţa în cavitatea

rămasă a unor septuri şi reţele fibrinoase se introduce:

a. tripsină; streptochinază

b. apă oxigenată

c. unguent cu biiodură de mercur

d. acetat bazic de plumb

e. se sistează orice medicaţie

300. În cavitatea unui hematom drenat (deschis chirurgical) se introduce tinctură de iod

sau soluţie de sulfat de cupru în cazul:

a. unei regiuni dureroase

b. în care regiunea este puternic inflamată

c. hematoamelor intracavitare (toracice, abdominale)

d. unei capsule groase, fără tendinţă de resorbţie

e. în care nu a apărut testul de granulaţie

301. Chistul traumatic este o colecţie:

a. sanguină

b. de transudat seros

c. limfatică

d. sero-sangvinolentă

e. limfo-sero-sangvinolentă

302. Chistul traumatic apare în urma acţiunii unui agent traumatic care acţionează prin:

a. presiune directă – înţepare

b. presiune tangenţială – dilacerare, decolare

c. smulgere

d. spintecare

e. tăiere – secţionare

303. Chistul traumatic se localizează:

a. subcutanat

b. intramuscular

c. subperiostal

d. intradermic

e. intragastric

304. În sindromul de strivire după decomprimare în primul rând se va:

a. perfuza animalul şi aplica un pansament uşor compresiv

b. lăsa în repaus

c. începe terapia antiinfecţioasă

d. calma durerea

e. administra o medicaţie hemostatică

305. Chistul traumatic este:

a. foarte dureros

b. nedureros

c. puţin dureros

d. nedureros însoţit de parestezie

e. nici una din cele de mai sus (a-d)

306. Chistul traumatic are la palpare o consistenţă:

a. păstoasă – păstrând amprenta degetului

b. fermă

c. elastică

d. fluctuentă – dând senzaţie de val

e. caş proaspăt – crepitant

307. Tratamentul unui chist traumatic recent constă în:

a. evacuare prin puncţie şi pansament uşor compresiv

b. aplicarea de vezicatori

c. enzimoterapie

d. antibioticoterapie pe cale generală timp de 8 – 10 zile

e. rehidratare prin perfuzie şi administrarea vasodilatatoare

308. În prima fază a tratamentului unui chist traumatic recidiviat se recurge la:

a. spălarea cavităţii cu apă oxigenată

b. enzimoterapie

c. rubefacţi cu tinctură de iod timp de 10 – 12 zile

d. comprese reci cu soluţii astringente

e. unguente cu haluronidază

309. Selectaţi elementele anatomoclinice caracteristice plăgilor:

a. margini b. inel c. membrană d. zonă de distrucţie

pereţi şoc coagul zonă de ischemie

fund înveliş transudat conţinut

cavitate conţinut înveliş zonă de inflamaţie

conţinut înveliş

310. După aspectul anatomo-clinic plăgile se clasifică în:

a. simple b. superficiale c. înţepare d. arme de foc

comprese profunde tăiere explozii

recente penetrante contuzie accidentale

vechi penetrante cu perforaţie smulgere operatorii

operatorii transfixice muşcătură

311. Clasificaţi o plagă în flancul stâng la bovine din care se scurge conţinut ruminal:

a. profundă

b. penetrantă

c. penetrantă cu perforaţie

d. veche infectată

e. superficială

312 Clasificaţi o plagă a articulaţiei humero-radio-ulnare din care se scurge lichid

sinovial clar:

a. profundă

b. penetrantă

c. penetrantă

d. veche, infectată

e. superficială

313. O plagă este considerată veche, infectată când de la producere până la

acordarea asistenţei calificate au trecutmai mult de:

a. 30 de minute

b. 1 oră

c. 2 ore

d. 3 ore

e. 6 ore

314. Care element nu face parte din tabloul clinic al unei plăgi:

a. întreruperea continuităţii anatomice

b. hemoragia

c. durere

d. abcedarea

e. tulburarea funcţională

315. O plagă produsă prin înţepare este în primele ore de la producere:

a. puţin dureroasă, puţin hemoragică

b. dureroasă dar puţin hemoragică

c. nedureroasă şi hemoragică

d. dureroasă şi hemoragică


316. Plăgile produse prin înţepare de către albine nu pot declanşa:

a. fenomene alergice

b. şoc anafilactic

c. contaminarea cu germeni anaerobi

d. hipertermie

e. colaps

317. O plagă a copitei produsă prin înţepare se poate complica cu:

a. gangrenă uscată

b. pododermatită traumatică supurativă

c. erizipel

d. gangrenă gazoasă

e. pododermatită aseptică difuză

318. Gradul de distrucţie a ţesuturilor este cel mai mare la o plagă:

a. prin înţepare

b. prin tăiere

c. prin secţionare

d. prin glonţ

e. contuză

319. O plagă produsă prin tăiere este în primele ore de la producere:

a. puţin dureroasă, puţin hemoragică

b. dureroasă şi puţin hemoragică




320. O plagă contuză este:

a. puţin dureroasă, puţin dureroasă

b. dureroasă şi puţin hemoragică




321. O plagă produsă prin împuşcare cu o armă de glonţ de la mică distanţă (20 de

metri)

va avea caracter:

a. exploziv

b. perforant

c. contuzionat

322. Plăgile produse prin muşcătură de cal au iniţial un aspect predominant de:

a. plagă prin înţepare

b. plagă prin tăiere

c. plagă prin sfâşiere

d. plagă contuză

e. plagă infectată

323. Plăgile produse prin muşcătură de pisică au iniţial un aspect predominant de

plagă:

a. înţepată

b. tăiată

c. sfâşiată

d. contuză

e. infectată

324 Plăgile produse prin muşcătură de porci au iniţial un aspect predominant de plagă:

a. înţepată

b. tăiată

c. sfâşiată

d. contuză

e. infectată

325. Singurul şarpe veninos întâlnit în libertate în România este:

a. şarpe de casă (apă)

b. vipere cu corn

c. şarpe de alun

d. şarpe cu clopoţei

e. cobra

326. Care elemente nu corespunde tabloului clinic al unei plăgi prin muşcătură de

şarpe:

a. două urme lăsate de colţi

b. durere

c. eritem

d. edem

e. aspect contuz

327. Care tulburare sistematică nu este indusă de veninul de şarpe:

a. hipervolemia

b. creşterea permeabilităţii capilare

c. hemoliză

d. modificarea coagulabilităţii sângelui

e. acţiuni neurotoxice

328. Selectaţi ţesutul (la animalele domestice)la care vindecarea prin regenerare este

posibilă:

a. măduva spinării

b. fasciile

c. oasele

d. tendoanele

e. pulmonul

329. Care fenomen nu are loc în “faza imediată”de vindecare a unei plăgi:

a. vasoconstricţie

b. vasodilataţia inflamatorie

c. necroliză enzimatică

d. proliferare fibroblastică

e. fagocitoză

330. Care fenomen nu are loc în “faza secundară” de vindecare a unei plăgi:

a. formarea coagulului din exsudatul inflamator

b. neocapilarogeneză

c. epitelizare

d. formare a ţesutului de granulaţie

e. proliferare fibroblastică

331. În cursul vindecării, mugurii ţesutului de granulaţie sunt vizibili în faza:

a. imediată

b. secundară

c. terţială

d. nu sunt vizibili cu ochiul liber

e. nu pot fi văzuţi, apărând după constituirea cicatricei

332 În faza terţială de vindecare a unei plăgi “perioada critică”este reprezentată de:

a. reconstituirea membranei bazale a epiteliului

b. umplerea cavităţii plăgii cu ţesut de granulaţie

c. migrarea celulară

d. contracţia plăgii

e. contracţia fibroblaţilor “S”

333. Maturarea şi transformarea ţesutului de granulaţie în ţesut cicatriceal parcurge o

fază

critică. Aceasta este:

a. faza de retracţie primară (2 – 3 luni)

b. faza de hiperplazie (2 – 6 luni)

c. faza de cicatrice stabilizată

Din următoarea enumerare selectaţi răspunsul corect la întrebările 334 – 337

a. 2 –3 zile

b. 4 – 5 zile

c. 7 – 10 zile

d. 12 – 14 zile

e. 20 – 21 de zile

334. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate la cal are loc în:

335. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate la vacă are loc în:

336. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate şi musculo-aponevrotice la câine are loc

în:

337. Vindecarea primară a unei plăgi cutanate la porc are loc în:

338. Persistenţa supuraţiei timp de mai multe săptămâni şi tendinţa de fistulizare a unei

plăgi

denotă:

a. ineficacitatea medicaţiei antiseptice

b. prezenta în plagă a unei sechestru osos

c. hemostază incorectă

d. epitelizare demarată prematur

e. contaminare cu germeni aerobi

339. Structura unei cicatrice este reprezentată de:

a. ţesut identic cu al substratului lezat

b. ţesut cherafilos

c. ţesut fibros

d. ţesut conjunctiv lax

e. ţesut epitelial, epidermic

340. Vindecarea sub crustă are loc în:

a. 10 – 14 zile

b. 6 – 8 zile

c. 2 – 4 zile

d. 1 – 2 luni

e. 3 – 4 luni

341. Vindecarea sub crustă are loc în plăgile:

a. profunde

b. penetrante cu perforaţie

c. cutanate superficiale

d. cutanato-musculo-aponevrotice

e. infectate

342. O plagă se vindecă mai rapid atunci când temperatura mediului ambiant este de:

a. 30o

C

b. 20o

C

c. 10o C

d. 5o C

e. 0o

C

343. Cele mai susceptibile la complicaţi cicatriceale sunt plăgile de la:

a. nou născuţi

b. animalele foarte tinere (primele săptămâni de viaţă)

c. tineret

d. animalele adulte

e. animalele bătrâne

344. Acţiunea nocivă a unui corp străin într-o plagă constă în:

a. iniţial tardivează procesul de granulaţie iar ulterior îl stopează

b. iniţial grăbeşte procesul de granulaţie iar ulterior îl stopează

c. iniţial tardivează procesul de granulaţie iar ulterior îl întreţine peste

limitele normale

d. iniţial grăbeşte procesul de granulaţie iar ulterior îl intreţine peste limite

normale

e. nu influenţează procesul de granulaţie

Din următoarea enumerare selectaţi răspunsul corect la întrebările 345 –352

a. inhibă vindecarea

b. accelerează vindecarea

c. nu influenţează vindecarea

d. acţionează ca şi corpi străini

e. favorizează cicatrizarea anormală

345. Cum influenţează infecţia plăgii procesele de vindecare a acesteia:

346. Cum influenţează administrarea de cortizon procesele de vindecare a unei plăgi

347. Cum influenţează vindecarea unei plăgi aplicaţiile locale de nitrofurazonă.

348. Cum influenţează vindecarea unei plăgi aplicaţiile locale de antiseptice sub formă

de pulbere.

349. Cum influenţează vindecarea unei plăgi aplicaţiile locale de bacitracină

încorporată în

vaselină neutră.

350. Administrarea de aspirină în doze terapeutice influenţează procesele de vindecare

a unei plăgi

în sensul că:

351 Cum influenţează vindecarea unei plăgi prin arsură întreţinerea animalului într-un

microclimat cu 96% oxigen, 75% umiditate şi 30o C temperatură

352. Cum influenţează vindecarea unei plăgi infectate spălarea acesteia cu o soluţie

0,5%

de dezinfectant cationic.

353. Explorarea unei plăgi accidentale se face:

a. la locul accidentului ca primă manoperă

b. după ce chirurgul s-a îmbrăcat cu un halat steril

c. după igenizarea regiunii şi decontaminarea plăgii

d. după închiderea plăgii prin sutură

e. după aplicarea pansamentului protector

354. Decontaminarea unei plăgi accidentale este mai eficientă când spălarea se

face:

a. cu soluţii reci

b. cu soluţii călduţe

c. cu un tampon

d. sub jet sub presiune

355. Decontaminarea unei plăgi accidentale recente musculo-cutanate cu apă

oxigenată este:

a. strict necesară

b. justificată, grăbind vindecarea

c. numai concentraţii de 3 volume de peroxid de hidrogen

d. necesară timp de mai multe zile

e. justificată, doar în plăgile contaminate

356. Prelucrarea chirurgicală a unei plăgi accidentale recente urmăreşte excizia cât

mai largă a:

a. ţesutului adipos

b. pielii

c. mucoaselor

d. fasciilor

e. aponevrozelor

357. Prelucrare chirurgicală va fi minimă în:

a. plăgile contuze

b. plăgile penetrante

c. plăgile produse de glonţ

d. plăgile tăiate

e. plăgile penetrante cu perforaţie

358. Aprecierea vitalităţii testurilor dintr-o plagă ţine cont de:

a. forma plăgii

b. gradul de sângerare

c. forma agentului traumatic

d. prezenţa epitelizării marginale

e. prezenţa cicatricei

359. Drenajul nu este obligatoriu după închiderea prin sutură a unei plăgi:

a. prin muşcătură

b. escoriate

c. contuze

d. cu decolări şi dilacerări de ţesuturi

e. penetrante cu perforaţie

Din următoarea însuşire selectaţi răspunsul corect la întrebările 360 –363

a. 1 – 2 zile

b. 3 – 5 zile

c. 6 –9 zile

d. 10 – 12 zile

e. peste 21 de zile

360. Într-o plagă contuză drenată cu meşă de tifon persistă supuraţia. Drenul se va

schimba la:

361. La un cal cu o plagă suturată vindecată primar firele de sutură se scot la:

362. La o vacă cu o plagă suturată vindecată primar firele de sutură se scot la:

363. Pansamentul hemosulfamidat care acoperă o plagă cu pierderea integrală de

piele cade

sau se îndepărtează după:

364. Într-o escoraţie crusta se îndepărtează după:

a. 1 – 2 zile

b. 6 – 8 zile

c. 10 – 12 zile

d. 21 de zile

e. se aşteaptă căderea spontană a ei

365. Pentru stimularea epidermizării unei plăgi tratate iniţial cu pansament

hemosulfamidat

se utilizează:

a. pensulaţiile cu permanganat de potasiu soluţie 1%

b. hidrocortizon unguent

c. rubefacţii cu tinctură de iod

d. pensulaţii cu piocatanină

e. pudrarea cu sulfat de cupru

366. Antisepsia medicamentoasă a unei plăgi vechi, infectate nu se face cu:

a. dezinfectant cationic

b. dextran

c. hipocloritde sodiu

d. apă oxigenată

e. soluţie Dakin-Carrel

367. Antisepsia medicamentoasă a unei plăgi putride este recomandat să se facă cu

soluţie de:

a. permanganat de potasiu

b. dezinfectant cationic

c. apă oxigenată

d. tinctură de iod

e. acid boric

368. Pentru combaterea infecţiei într-o plagă veche infectată nu se introduce:

a. iodoform

b. suzotril pulbere

c. talc

d. nitrofuran pulbere

e. nitrofuran bujiuri

369. Pentru a stimula inflamaţia demarcantă a unei plăgi infectate nu se utilizează:

a. rubefacţia marginală cu tinctură de iod

b. vezicaţia cu biiodură de mercur

c. antibiotice injectate perifocal

d. scarficaţia marginală

370. Pentru a stimula procesul de debridare dintr-o plagă infectată nu se utilizează:

a. unguentul cu oxitetraciclină “T”

b. tripsină

c. pansamentul umed cu acid boric

d. pansamentul umed cu dezinfectant cationic

e. pensulaţiile cu piocanină

371. O plagă în faza de îmugurire se tratează cu:

a. dezinfectant cationic

b. Manis pulvis

c. Oximanirom pulvis

d. Tinctură de iod

e. se sistează ori ce medicaţie antiseptică

372. Suturile întîrziate se aplică plăgilor:

a. recente, tăiate

b. infectate după asigurarea antisepsiei medicamentoase

c. infectate, autodebridate şi acoperite cu ţesut de granulaţie

d. superficiale (escoriate)

e. operatorii

373. Se impune desfacerea suturii întârziate a unei plăgi când se constată:

a. demararea epidermizării

b. sistarea secreţiilor

c. apariţia cicatricei

d. reacutizarea inflamaţiei

e. hipotrofierea cicatricei

374. Tratamentul deschis pentru a realiza o vindecare secundară prin contracţie şi

epidermizare se recomandă plăgilor:

a. tăiate, recente

b. cu pierderi inchise de substrat şi persistenţa necrozelor

c. operatorii

d. penetrante

e. penetrante cu perforaţie

375. Tratamentul prin închidere (sutură)secundară se aplică plăgilor înmugurite:

a. în momentul apariţiei ţesutului de granulaţie

b. după 4 – 5 zile când plaga este acoperită de un strat subţire de ţesut

de granulaţie

c. după 12 – 16 zile pentru a scurta timpul de vindecare

d. după încheierea epidermizării pentru a consolida cicatricea

376. Pansamentul umed cu insecticide se aplică în tratamentul plăgilor:

a. de vară (hipergianulonatoase)

b. produse de înţepăturile insectelor

c. produse prin muşcătură de şarpe

d. suturate primar şi protejate de pansament

377. În cazul unei plăgi prin muşcătură de viperă administrarea de ser antiverpin se

face:

a. în primele 4 ore de la muşcătură

b. după 12 ore de la muşcătură

c. după 24 de ore de la muşcătură

d. după 48 de ore de la muşcătură

e. după 72 de ore de la muşcătură

378. Un prim obiectiv al tratamentului plăgilor produse prin muşcătură de şarpe

este:

a. aplicarea unui pansament protector

b. realizarea antisepsiei plăgii cu sulfamide

c. împiedicarea difuziunii veninului

d. instituirea terapiei intensive

e. antibioticoterapia intra şi perifocală

379. În absenţa serului antiviperin inactivarea veninului la un animal muşcat de

viperă

se poate face cu:

a. doze duble de antibiotice administrate intra şi perifocal

b. infiltraţii perifocale cu soluţie 1% permanganat de potasiu

c. perfuzii cu soluţii cloruro-sodice 0,9% şi glucoză 5%

d. infiltraţii perifocale cu procaină

e. infiltraţii perifocale cu hialuronidază

380. Excizia chirurgicală a unei plăgi prin muşcătură de viperă este recomandat să

se facă:

a. este contraindicat

b. la 48 de ore după muşcătură

c. la 24 de ore după muşcătură

d. după apariţia ţesutului de granulaţie

e. imediat după muşcătură

381. Plăgile produse prin înţepături de insecte pot declanşa reacţii anafilactoide al

căror

tratament de urgenţă constă în administrarea de:

a. venisecţie largă (flebotomie 10ml /Kg)

b. antibiotice pe cale generală

c. furosemid intravenos

d. antihistaminice, hidrocortizon pe cale generală

e. unguente cu insecticide, local

382. Dehiscenţa plăgii poate avea următoarele cauze, cu excepţia:

a. suturii prea strânse

b. îndepărtarea timpurie a firelor de sutură

c. gratajul plăgii

d. infecţia şi supuraţia postoperatorie

e. creşterea temperaturii corporale cu 1 –2 oC în primele 2 –3 zile

după operaţie

383. Necroza marginilor unei plăgi suturate primar se datorează:

a. suturii prea strânse

b. îndepărtarea prea timpurie a firelor de sutură

c. antibioticoterapiei

d. pansamentul protector-antiseptic

e. utilizarea pentru sutură a acelor atraumatice

384. Apariţia supuraţiei la o plagă suturată primar presupune:

a. completarea suturii pentru a deveni etanşă

b. administrarea de antiinflamatorii pe cale generală

c. drenaj prin desfacerea suturii în punctul cel mai decliv

d. aplicarea inainte de toate a unui pansament absorbant

e. aplicarea de suturi secundare

385. Hiperplazia ţesutului de granulaţie apare mai frecvent la:

a. iepure

b. porc

c. pisică

d. oaie

e. cal

386. Hiperplazia ţesutului de granulaţie este mai frecventă la plăgile localizate:

a. pe coadă

b. pe membre

c. pe torace

d. în regiunea abdominală ventrală

e. în regiunea flancului

387. Testul de granulaţie hiperplaziat este:

a. nevascularizat neinervat

b. puternic vascularizat şi inervat

c. puternic vascularizat şi neinervant

d. nevascularizat şi puternic inervat

388. Hiperplazi ţesutului de granulaţie are următoarele cauze, cu excepţia:

a. corpi străini retenţionaţi în interiorul plăgii

b. lingerea plăgi de către animal

c. aplicarea antisepticelor în plagă în perioada de îmugurire

d. sutura primară a plăgi

e. cauterizarea ţesutului de granulaţie

389. Pentru un diagnostic diferenţial între hiperplazia ţesutului de granulaţie şi

cheloid

selectaţi elementul de diagnostic care nu corespunde hiperplaziei ţesutului de

granulaţie:

a. apare într-o fază timpurie a procesului de vindecare

b. are aspect pseudotumoral

c. recidivează după ablaţie

d. are o bază de implantare puternică

e. ţesutul de granulaţie este acoperit de epiderm

390. Pentru oprirea proliferării în formele incipiente de hiperplazie a ţesutului de

granulaţie

pe plagă se va aplica:

a. unguent cu hidrocortizon 5%

b. Manis pulvis

c. Oximanirom pulvis

d. zahăr pudră

e. bicarbonat de sodiu pulvis

391. În hiperplazia ţesutului de granulaţie după cauterizarea proliferărilor pe plagă

se aplică:

a. Manis pulvis

b. tinctură de iod

c. unguent cu tripsină 5% sau cu hidrocortizon 5%

d. bicarbonat de sodiu pulvis

e. zahăr pudră

392. Unguentul pe bază de Helleborus (spânz) se utilizează în terapia hiperplaziei

ţesutului de

înmugurire pentru efectul său:

a. este contraindicat

b. conjunctivolitic

c. stimulator al creşterii mugurilor ţesutului de granulaţie

d. preventiv asupra “inhibiţiei de contact”

e. inhibitor al mitozei

393. După extirparea chirurgicală a ţesutului de granulaţie hiperplaziat sutura

plăgii:

a. este contraindicată

b. plaga va evolua deschis 4 – 5 zile apoi se acoperă cu un pansament

c. plaga va evolua deschis 4 – 5 zile apoi se suturează

d. este indicată, urmată de acoperirea unui pansament

e. este indicată, dar pansamentul ca şi imobilizarea regiunii sunt

contraindicate

394. Grefele insulare de epiderm se introduc în cuiburi practicate în ţesutul de

granulaţie,

la o adâncime de:

a. 3 – 4 mm.

b. 10 – 12 mm.

c. 2 cm.

d. 2,5 cm

e. 3 cm.

395. Hipoplazia ţesutului de granulaţie beneficiază de următoarele procedee

terapeutice,

cu excepţia:

a. excizia ţesutului de granulaţie şi sutura plăgii

b. rubefacţii marginale cu tinctură de iod

c. pudrarea ţesutului de granulaţie cu zahăr

d. vezicaţie marginală

e. aplicarea de unguent cu hidrocortizon 5%

396. Pensulaţiile cu piocanină favorizează epidermizează unei plăgi prin efectul

lor:

a. colagenolitic

b. conjunctivolitic

c. de maturare a ţesutului de granulaţie

d. de reducerea a sintezei de colagen

e. de înhibare a eliberării de colagenază

397. Ulterior cicatriceal apare pe fundul întreţinerii iritaţiei traumatice sau septice,

fiind favorizat

de următorii factori cu excepţia:

a. exces de colagenaze

b. întreţinerii animalului la o temperatur de 260

C

c. hipervitaminoza A

d. subnutriţie

e. senilitate

398. Următoarele cantităţi reprezintă transformări patologice ale cicatricei, cu

excepţia:

a. cicatricei atrofice

b. cicatricei hipertrofice

c. cicatricei stabilizate

d. cicatricei retractile

e. cicatricei dureroase

399. Cheloidul este o transformare patologică a:

a. ţesutului de granulaţie

b. ţesutului cicatriceal

c. fibroblaştilor

d. ţesutul epidermal

e. coagulului de fibră din plagă

400. Cheloidul se întâlneşte mai frecvent la:

a. cal

b. vacă

c. oaie

d. porc

e. câine

401. Cheloidul are o structură tisulară:

a. epidermală

b. epitelială

c. musculară

d. fibroconjunctivă

e. osoasă

402. Cheloidul este:

a. puternic vacularizat şi dureros

b. nevascularizat şi nedureros

c. nevascularizat şi dureros

d. puternic vascularizat şi nedureros

403. Sub aspect oncologic cheloidul este:

a. malign, recidivează şi metastazează

b. malign, recidivează dar nu metastazează

c. benign, dar metastazează şi recidivează

d. benign nu metastazează şi nu recidivează niciodată

e. benign, nu metastazează, dar de regulă când au bază largă de

implantare recidivează

404. Care complicaţie posttraumatică nu face parte din complicaţiile primare:

a. hemoragia

b. abcesul

c. şocul

d. tromboza

e. emfizemul

405. Care este complicaţia posttraumatică secundară, polifactorială din

următoarea enumerare:

a. flegmonul

b. erizipelul

c. gangrena uscată

d. gangrena gazoasă

e. embolia venoasă

406. O hemoragie este fatală când din volumul de sânge al animalului sângerarea

reprezintă:

a. 10%

b. 15%

c. 25%

d. 40%

e. 65%

407. Indicaţi o formă de hemoragie internă neexteriorizabilă:

a. hematemeza

b. hemartroza

c. epistaxis

d. melema

e. hemoptizie

408. Urinare cu sânge la sfârşitul micţiunii arată că sediul hemoragiei este în:

a. uretră

b. vezică urinară

c. ureter

d. rinichi

409. Care simptom nu corespunde manifestărilor clinice din hemoragiile grave:

a. hipertensiunea arterială

b. tahicardie

c. mucoase palide

d. tahipnee

e. oligourie

410. Epistaxisul este termenul care defineşte hemoragia:

a. abdominală

b. toracică

c. articulară

d. pulmonară

e. cavităţii nazale

411. O hemoragie în care pierderea de sânge este de 25 – 30 % din voulmul de

sânge al

animalului are un prognostic:

a. favorabil

b. favorabil dacă se intervine în primele ore

c. rezervat

d. rezervat spre grav

e. grav

412. Metaplazia cicatriceală este o transformare patologică a ţesutului cicactriceal

în ţesut:

a. epidermal

b. fibros

c. osteoid

d. conjunctiv

e. nervos

413. Stabiliţi ordinea corectă de succesiune a manoperelor terapeutice în cazul

hemoragiilor mari:

a. definitivare hemostazei b. terapie intensivă c. terapie

intensivă

oprirea hemoragiei (garou) definitivarea hemostazei oprirea

hemoragiei (garou)

terapie intensivă oprirea hemoragiei definitivarea

hemostazei

d. oprirea hemoragiei (garou)

definitivarea hemostazei

terapia intensivă

414. Posttraumatic persistenţa şi accentuarea durerii semnifică:

a. hemoragie

b. complicaţie septică

c. emfizem posttraumatic

d. dehiscenţa plăgii

e. hipoplazia ţesutului de granulaţie

Din următoarea enumerare selectaţi răspunsul corect la întrebările 415 – 419.

a. capacitatea redusă a inimii de a pompa sângele în corp

b. existenţa unui eşec în consumul de O2 la nivel celular

c. eşec neuroendocrin în controlul homeostaziei vasculare

d. scăderea volumului de sânge sub necesarul pentru o perfuzie tisulară

eficientă

e. depresie miocardică şi prăbuşirea rezistenţei vasculare

415. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului hipovolemic.

416. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului cardiac.

417. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului vasogen

hiperdinamic.

418. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului vasogen

hipodinamic.

419. Recunoaşteţi factorul etiopatogenic implicat în apariţia şocului neurogen.

420. Un proces inflamator întins (peritonită) poate determina apariţia şocului:

a. nu, niciodată

b. hipovolemic

c. cardiogen

d. neurogen

421. Şocul cardiogen poate fi cauzat de următoarele disfuncţii, cu excepţia:

a. infarct miocardic

b. aritmie cardiacă majoră

c. tamponadă cardiacă

d. anevrism aortic

e. hemoragii

422. Stările de anafilaxie sunt caracterizate de:

a. vasoplegie (prăbuşirea rezistenţei vasculare)

b. presiunea sangvină normală şi debit cardiac mărit

c. scăderea volumului de sânge circulantcu peste 20%

d. vasoconstricţia periferică

Selectaţi din următoarea enumerare răspunsul corect la întrebările 423 – 428.

a. şoc hipovolemic

b. şoc cardiogen

c. şoc vasogen hiperdinamic

d. şoc vasogen hipodinamic

e. şoc neurogen

423. Ce tip de şoc poate fi cauzat de o arsură întinsă.

424. Ce tip de şoc poate fi cauzat de o mastită coliformă la vacă.

425. Ce tip de şoc poate fi întâlnit în faza incipientă a stărilor septice grave.

426. Ce tip de şoc poate fi întâlnit în colicile grave la cal.

427. Ce tip de şoc pot cauza traumatismele craniene.

428. Ce tip de şoc poate fi cauzat de empiemul pericardic.

429. În patogeneza stărilor de şoc acidoza metabolică apare în urma unor

modificări în

microcirculaţie, respectiv:

a. spasmul sfincterelor pre - şi postcapilare

b. relaxării sfincterelor pre – şi postcapilare

c. paralizia muşchilor netezi arteriolari

430. Coagularea intravasculară diseminată (CID) este declanşată de următoarele

cauze, cu excepţia:

a. acidoză metabolică severă

b. lezionare endotelială

c. flux sanguin lent

d. tromboplastinele tisulare sau toxinele bacteriene

e. activarea factorilor fibrinolitici

431. Proteza lizozonală cu acţiune depresive asupra cordului (MDF) este eliberată

de:

a. suprarenală

b. pulmon

c. pancreas

d. ficat

e. muşchi

432. În condiţiile vasoconstricţiei hipercatecolaminice din stare de şoc capacitatea

ficatului

de a neutraliza toxinele bacteriene:

a. este neinfluenţată

b. scade

c. creşte

d. creşte exponenţial

e. în şoc nu apare vasoconstricţie portală

433. În şocul hipovolemic presiunea venoasă centrală este:

a. peste 14 cm. coloană apă

b. 10 – 14 cm. coloană apă

c. 8 - 10 cm. coloană apă

d. 6 - 8 cm. coloană apă

e. negativă (sub 0 cm. coloană apă)

434. În stările de şoc diferenţa între temperatura corporală centrală şi temperatura

periferică (DTC-TP) este de:

a. peste 3 – 4o C

b. 2 – 3o C

c. 1 – 2o C

d. 0,5 – 1oC

e. sunt egale

435. Când la un cal cu o plagă perforată cu penetraţia cecumului se constată:

vasodilataţie periferică (mucoase roşii cărămizii), hipertermie şi presiune sangvină

normală diagnosticul

este de şoc:

a. hipovolemic

b. cardiogen

c. vasogen hipredinamic

d. vasogen hipodinamic

e. neurogen

436. Evoluţia stărilor de şoc este în mod obişnuit:

a. supraacută

b. acută

c. subacută

d. cronică

437. Timpul de reumplere capilară (TRC) în stările de şoc este de:

a. sub o secundă

b. 1 secundă

c. 2 secunde

d. 3 secunde

e. peste 3 secunde

438. Hematocritul crescut foarte mult se întâlneşte:

a. în faza iniţială a stărilor de şoc

b. în hemoragii grave

c. în şocul avansat

d. în hiperhidratare

439. Dacă după testul perfuzării (administrarea i. v. a 1ml./ Kg. corp de soluţie

coloidală timp de 2

minute) într-o stare de şoc creşterea înregistrată de PVC este mică (1- 3 cm

coloană apă),

pasageră diagnosticului este de şoc:

a. hipovolemic

b. cardiogen

c. vasogen hipodinamic

d. vasogen hiperdinamic

e. neurogen

440. Debitul urinar la un animal sănătos este de:

a. 10 – 15 ml /Kg. corp / oră

b. 8 – 10 ml. /Kg. corp / oră

c. 5 – 6 ml. /Kg. corp / oră

d. 1 – 1,5 ml. /Kg. corp /oră

e. 0,5 ml. /Kg. corp /oră

441. Ce valoare a PVC implică sistarea perfuziei în cursul tratamentului şocului

hipovolemic:

a. 5 cm. coloană apă

b. 10 cm.coloană apă

c. 15 cm. cloană apă

d. 20 cm. coloană apă

e. 25 cm. coloană apă

442. În stările de şoc hipovolemic pentru a combate vasoconstricţia periferică se

administrează:

a. Dopamină

b. neuroleptice

c. Izoprenalină

d. Adrenalină

e. Heparină

443. Pentru a combate agregarea eritrocitară şi plachetară din stările de şoc se

administrează:

a. Adrenalină

b. Izoprenalină

c. Gluconat de calciu

d. Sulfat de protamină

e. Dextran şi/sau Aspirină

444. Pentru a stimula funcţia cardiacă într-un şoc cardiogen se administrează:

a. soluţii izotonice în perfuzii cu debit mare

b. Adrenalină

c. Dextran în cantităţi mari

d. Digoxin

e. Hiparină

445. Pentru a descărca “patul venos”, într-un şoc cardiogen se recurge la:

a. perfuzii cu soluţii hipotone

b. perfuzii cu Dextran

c. flebotomie

d. administrarea de corticosteroizi

e. administrarea de adrenalină

446. În şocul anafilactic (vasogen hipodinamic) în primul rând se va administra:

a. Adrenalină

b. neuroleptice femotiazinice

c. neuroleptice butirofemonice

d. Nitroglicerină

e. Procaină

447. În şocul vasogen cu debut hiperdinamic nu se recomandă administrarea de:

a. antibiotice

b. chimioterapice

c. neuroleptice fenotiazinice

d. corticosteroizi

e. glucoză

448. Care mijloc de combatere a hipotermiei este contraindicat în stările de şoc

hipovolemic:

a. perfuzii cu lichide la temperatura corpului

b. perfuzii cu soluţii energizante (glucoză, sorbitol)

c. administrarea de lichide calde pe cale orală

d. adăpostirea în grajduri cu o temperatură de 22 –24o C

e. masajele, acoperirea cu pături

449. Tromboza venoasă se recunoaşte clinic după următorul aspect:

a. colabarea venei

b. reducerea calibrului venei

c. apariţia pulsului venos

d. stază venoasă şi aspectul de “cordon” al venei

e. nu se poate recunoaşte clinic numai angiografic

450. În tromboflebita tratamentului constă în:

a. administrarea de heparină

b. administrarea de antibiotice

c. perfuzii cu Dextran

d. flebectomia segmentului afectat

e. administrarea de corticosteroizi

451. Sindromul de ischemie periferică acută posttraumatică are următoarele

simptome regionale

cu excepţia:

a. absenţei pulsului

b. hipertermiei locale

c. colabării venelor subcutanate

d. palorii

e. durerii

452. Combaterea spasmului în sindromul de ischemie periferică acută

posttraumatică se face prin

infiltraţii periarteriale cu:

a. Gluconat de calciu

b. Thiopental

c. Procaină

d. antibiotice

e. Adrenalină

453. În sindromul de ischemie periferică acută posttraumatică evitarea

trombozării extensive

se face prin administrarea intravenoasă de:

a. Heparină

b. Gluconat de calciu

c. Adrenalină

d. Etamsilat sau Venostat

e. Protamină

454. În sindromul de ischemie periferică acută posttraumatică este implicată

următoarea

componentă vasculară:

a. trunchi venos

b. venulă (capilar venos)

c. trunchi limfatic

d. trunchi arterial

e. arteriolă (capilar arterial)

455. Emfizemul posttraumatic este o acumulare în spaţiile subcutanate sau

subfasciale de:

a. puroi

b. transudat

c. limfă

d. sânge

e. aer

456. Infecţiile chirurgicale se deosebesc de infecţiile specifice prin următoarele,

cu o excepţie:

a. etiologie monomicrobiană

b. se dezvoltă iniţial într-un focar

c. sunt evidente la examenul clinic

d. se tratează chirurgical, de regulă prin drenaj

457. Fazele evolutive ale abcesului sunt:

a. - inflamatorie şi de infiltraţie purulentă b. - desicaţie

- mortificare - mortificare

- congestie - delimitare

- abcedare - cicatrizare

d. - inflamatorie şi de infiltrativ purulentă

- formarea a colecţiei purulente

- abcedării spontane

458. Care caracteristică nu corespunde puroiului de “bună natură” :

a. cremos

b. ihoros

c. ph acid

d. gălbui

459. Care caracteristică nu corespunde puroiului de “rea natură“:

a. cremos

b. ihoros

c. ph alcalin

d. gri-verzui

460. Abcesul rece formă moale se întâlneşte mai frecvent la:

a. bovine

b. cabaline

c. câine

d. porc

e. pisică

461. Abcesul rece forma dură se întâlneşte mai frecvent la:

a. câine

b. pisică

c. iepure

d. cabaline

e. bovine

462. În faza de debut (inflamatorie, infiltrare purulentă) a unui abces se recurge

la:

a. vezicaţie locală

b. rubefacţie locală

c. tratament antiflogistic şi antibioticoterapie

d. injectarea intrafocală a esenţei de terebentină

e. deschiderea declivă şi drenaj

463. Pentru stimularea circumscrierii unui abces se recurge la:

a. rubefacţie sau vezicaţie

b. comprese cu acetat bazic de plumb

c. infiltraţii peri şi intrafocale cu procaină

d. aplicarea unor pansamente umede, reci

e. puncţie exploratorie

464. Pentru drenarea conţinutului purulent a unui abces, deschiderea chirurgicală

(incizie) se practică:

a. în partea antideclivă a colecţiei

b. în partea declivă a colecţiei

c. în centrul colecţiei

d. lateral de colecţie

e. orice variante din cele de mai sus

465. În cazul existenţei unor diverticule în cavitatea abcesului drenat se recurge

la:

a. aplicarea unui pansament absorbant, antiseptic

b. ocluzionarea diverticulelor prin sutură

c. spălarea cavitătii cu apă oxigenată

d. antisepsie prin plombare masivă cu Suzotril pulvis

e. contraincizie

466. Abcesele reci, superficiale, de mici dimensiuni se recomandă a fi:

a. drenate prin puncţie

b. drenate printr-o incizie largă

c. extirpate în totalitate (cu capsulă) fără a fi deschise

d. lăsate să abcedeze spontan

e. injectate cu terbentină

467. Drenajul decliv cu meşe de tifon sau cu tub de cauciuc ferestruit reprezintă în

tratamentul

abcesului o manoperă:

a. obligatorie

b. contraindicată

c. aplicabilă doar în abcesele calde

d. aplicabile doar în abcesele reci forma moale

e. aplicabile doar în abcesele reci în forma dură

468. Care din caracteristicile următoare nu corespunde definiţiei flegmonului:

a. proces supurativ-necrotic

b. afectează ţesuturile conjunctive

c. are tendinţa de delimitare-colectare-fluctuenţă

d. evoluţie acută

e. se numeşte şi celulită necrozantă difuză

469. Care din caracteristicile următoare nu corespunde simptomatologiei

flegmonului:

a. edem difuz

b. stare generală neafectată

c. durere intensă

d. febră

e. tulburări funcţionale regionale

470. În faza de supuraţie şi necroza a evoluţiei unui flegmon apare:

a. puroi de “rea natură”

b. puroi de “bună natură“

c. transudat sero-fibrinos

d. ţesutul de granulaţie

471. Tratamentul flegmonului se realizează prin antibioticoterapie:

a. generală

b. infiltraţii perifocale

c. infiltraţii intrafocale

d. infiltraţii peri-şi intrafocale

e. generală şi infiltraţii peri-şi intrafocale

472. Erizipelul este o dermatită streptococică rar întâlnită la:

a. pisică

b. câine

c. porc

d. vacă

e. cal

473. În erizipel antibiotico – sau chimioterapia pe cale generală este:

a. obligatorie în toate formele

b. aplicabilă doar în erizipelul gangrenos

c. aplicabilă doar în erizipelul flegmonos

d. aplicabilă doar în eritemul erizipelatos

e. contraindicată

474. Limfagita acută posttraumatică este mai frecvent întâlnită la:

a. vacă

b. cal

c. oaie

d. porc

e. câine

475. Prognosticul este grav în limfangita:

a. reticulară

b. tronculară

c. supurativă (flegmonoasă)

476. Septicemia este urmarea pătrunderii germenilor microbieni dintr-un focar

septic în:

a. sânge

b. pulmon

c. ficat

d. rinichi

e. articulaţii

477. Abcesele metastatice în organele interne (ficat, pulmon, rinichi) apar în:

a. erizipel

b. limfangită reticulară

c. gangrena uscată

d. septicemie

e. piemie

478. Care din manifestările clinice următoare, poate constitui un element de

diagnostic

diferenţial între septicemie şi piemie:

a. adinamia

b. inapetenţă

c. frecvenţa cardiacă

d. febra

e. frecvenţă respiratorie

479. Care din manifestările clinice următoare, pot constitui un element de

diagnostic diferenţial

între gangrena gazoasă şi emfizemul posttraumatic:

a. durere şi febră

b. hipersonoritatea la percuţie

c. deformarea regiunii

d. caracterul crepitant la palpaţie

e. niciunul

480. În gangrena gazoasă se recomandă antiseptizarea focarului cu:

a. Rivanol

b. Dezinfectant cationic

c. Apă oxigenată

d. Bromocet

e. Clorhexidină

481. Care dintre aspectele enumerate mai jos nu corespunde simptomatologiei

uscate în

faza de dlimitare:

a. piele cu aspect brun – negricios

b. zona afectată este caldă

c. zona afectată este indoloră

d. zona afectată are aspect uscat

e. zona afectată este hipersonoră la percuţie

482. Gangrena uscată presupune următoarea situaţie fizopatologică:

a. obliterarea circulaţiei arteriale şi evacuarea lichidelor prin circulaţia

venoasă

b. aport lichidian prin circulaţia arterială şi evacuarea lichidelor prin

circulaţia venoasă

c. aport lichidian prin circulaţia arterială şi obliterarea circulaţiei

venoase

d. obliterarea circulaţiei arteriale şi a circulaţiei venoase

483. Care din aspectele enumerate mai jos nu corespund simptomatologiei

gangrenei umede:

a. ţesut cu aspect păstos

b. ţesut cu aspect friabil

c. ţesut cu aspect gălbui – gri

d. desprinderea ţesuturilor este întotdeauna spontană

e. iniţial durere, apoi zona devine indoloră

484. Care din următoarele aspecte nu sunt definitorii pentru ulcerul posttraumatic:

a. procesul distructiv are loc la suprafaţă (piele, mucoase)

b. leziunea nu are tendinţă de vindecare

c. este produs numai de acţiunea directă a factorilor traumatici,

infecţioşi,

parazitari, micotici

d. au tendinţă de extindere

485. Care element, din enumerarea de mai jos nu este definitorie pentru fistulă:

a. orificiu nenatural

b. traiect canalicular

c. inel

d. prezenţa scurgerilor

e. persistenţă

Selectaţi răspunsul corect la întrebările 486 – din următoarea enumerare:

a. mamară

b. fistula grebănului

c. urinară

d. purulentă

e. stercorală

486. Indentificaţi o fistulă secretorie.

487. Indentificaţi o fistulă din care se scurg materii fecale.

488. Care element nu corespunde descrierii unei fistule excretorii – urinare:

a. orificiu strâmt mascat de muguri cornoşi

b. traiect epitelizat

c. nu este reacţie inflamatorie în jurul orificiului

d. traiect rectiliniu, simplu

e. nedureros la palpare

489. Un corp străin exogen, steril este mai bine tolerat de:

a. mucoasa laringiană

b. mucoasa conjunctivală

c. mucoasa gastrică

d. mucoasa uterină

e. mucoasa traheală

490. Care arsuri termice au un potenţial de gravitate mai mare ? Cele provocate de

contactul cu:

a. corpuri metalice fierbinţi

b. flacăra, gaze fierbinţi

c. jarul

d. smoală topită

491. Când o arsură de gradul I afectează 40% din suprafaţa corporală prognosticul

este:

a. favorabil

b. rezervat

c. grav

d. dependent de zona afectată

492. Apariţia unui eritem bulos însoţit de edem inflamator, durere şi plasmoragie

caracterizează o arsură de gradul:

a. I.

b. II.

c. III.

d. IV.

e. V.

493. În tratamentul arsurilor de gradul I în primele ore se face:

a. îndepărtarea suprafeţei arse

b. evacuarea conţinutului flictenelor

c. hidroterapie rece

d. pansament uşor compresiv

e. spălare cu apă caldă şi săpun

494. Aplicarea unui pansament uşor compresiv, menţinut timp de 2 – 3 zile se

recomandă

în arsurile de gradul:

a. I.

b. II.

c. III.

d. IV

e. V

495. Arsurile chimice cu acizi anorganici (sulfuric) produc o escară de culoare:

a. albicioasă

b. roşietică

c. galben – negru

d. albastru – violet

e. roz

496. Arsurile chimice cu acizi anorganici (tricloracetic) produc o escară de

culoare:

a. albicioasă

b. roşietică

c. galben – negru

d. albastru – violet

e. roz

497. În arsurile cu oxid de calciu (var nestins) prima manoperă terapeutică este:

a. spălarea cu soluţii uşor acide

b. spălare cu soluţii alcaline

c. spălare cu apă

d. spălare cu soluţie de sulfat de cupru

e. curăţirea mecanică

498. În arsurile cu fosfor inactivarea particulelor pătrunse în ţesuturi se poate face

prin

spălare cu:

a. apă sterilă

b. emulsie de săpun

c. soluţie de bicarbonat de sodiu

d. soluţie de sulfat de cupru

e. oţet

499. În degerăturile uşoare (forma eritematoasă) şi / sau medii (forma edematoasă)

se recomandă:

a. aplicarea de comprese fierbinţi

b. scufundarea animalului în apă călduţă

c. blocaj analgezic regional

d. aplicarea unui pansament compresiv

e. amputaţia

500. În hipotermia prin expunere la frig prognosticul este grav când temperatura

corporală centrală a scăzut sub:

a. 37oC

b. 36oC

c. 35oC

d. 30oC

e. 24oC

RĂSPUNSURI

I - ANESTEZIA

1. a. - 12 pag. 39; vezi şi - 1 pag.104

2. b - 12 pag. 43

3. e - 12 pag. 43

4. c - 12 pag 43 şi 72

5. d - 12 - acetil colina mediază transmiterea impulsurilor nociceptive prin fibrele colinergice;

- noradrenalina şi produşii intermediari ai adrenalinei, dopamine şi serotonina,

mediază transmiterea impulsurilor nociceptive prin fibrele adrenergice.

6. a - 12 pag. 45

7. b - 12 pag. 45 – 48

8. b - 12 pag. 48

9. c - 12 pag. 49

10. d - 12 pag 49

11. a - 12 pag. 49 -50

12. c - 12 pag. 53; sau 10 pag. 164

13. a - 12 pag. 53; sau 10 pag. 164

14. c - 12 pag. 56

15. da - 12 pag 55 –57; sau 10 pag. 167

16. d - 12 pag. 56

17. c - 12 pag. 55 – 56

18. a - 12 pag. 55 – 56

- 20-40 de minute – cocaine

- 30-60 de minute - procaina

- 60-80 de minute - xilina

19. b - 12 pag. 56 - adrenalină sol. 1:1000 (25 de picături la 100 ml. Procaină)

20. b - 12 pag 56 - hialuronidază sol. 1,6%

21. a - 12 pag. 56

22. a - 12 pag. 69

23. a - 12 pag. 68 şi 69

24. b - 12 pag. 69

25. a - 12 pag 68; sau 10 pag. 206 - 207

26. b - 12 pag. 71

27. c - 12 pag. 68

28. b - 12 pag. 71; sau 10 pag. 206

29. b - 12 pag. 68

30. b - 12 - analgezice morfinice (opioide); analgezice nonopioide; analgezice de tip

antiinflamator; analgezice ciclohexaminice

31. b

32. c - produse naturale (morfina, codeina); produse semisintetice (hidromorfona); produse sintetice

(Petidina, Fortral, Penteazocina, Fentanyl); produse biologice (endomorfinele)

33. b - 12 pag. 73

34. b - 12 pag. 73

35. a - 12 pag 73

36. a - 12 pag. 74 - Domosedan (detomidina)

37. a - 12 pag. 72 şi 74

38. c - 12 pag. 77

39. b - 12 pag. 77

40. a - 12 pag 76

41. b - 12 pag. 76 - 77

42. a - 12 pag. 76

43. b - 12 pag. 77

44. a - 12 pag. 73 şi 78

45. a - 12 pag 78

46. a - 12 pag. 78

47. d - 12 pag. 78

48. c - 12 pag. 78

49. b - 12 pag. 78

50. a - 12 pag 78

51. c - 12 pag. 80

52. a - 12 pag. 80

53. b - 12 pag. 79

54. d - 12 pag. 78

55. d - 12 pag 79

56. a - 12 pag. 80

57. b - 12 pag. 80

58. a - 12 pag. 82

59. a - 12 pag. 82

60. c - 12 pag 82

61. b - 12 pag. 82

62. a - 12 pag. 82

63. d - 12 pag. 82, 85 şi 91 - 92

64. c - 12 pag. 82

65. d - 12 pag 82

66. d - 12 pag. 82

67. b - 12 pag. 82

68. b - 12 pag. 82 - 85

69. c - 12 pag. 83

70. a - 12 pag 83

71. a - 12 pag. 45

72. b - 12 pag. 45 – 48

73. b - 12 pag. 48

74. c - 12 pag. 49

75. d - 12 pag 49

76. e - 46

77. a - 12 pag. 84

78. b - 12 pag. 84

79. b - 12 pag. 82

80. a - 12 pag. 85

81. d - 12 sau 9 sau 10 Avantaje: spaţiu respirator pasiv minim; sunt necesare cantităţi reduse de

anestezic; fixarea bioxidului de carbon pe calcea sodată este mai eficientă decât la sistemul dus-

întors; se poate controla şi asista respiraţia, facilitând utilizarea miorelaxantelor şi operaţiile pe

torace deschis.

82. c 12, 26, 46 Calcea sodată constituie filtrul care reţine CO2 din aerul expirat. Rezervorul

de calce sodatăse montează în sistemele inhalatorii închise tip dus-întors şi tip circuit. În sistemele

deschis şi semi-deschis aerul este expirat înafara sistemului, nefiind recirculat

83. c - 12 pag. 86 sau 10 pag. 202 –203

84. a - 12 şi 10 pag. 219 Volumul respirator pe minut (l/minut) este asigurat prin comprimări

ritmice ale balonului de respiraţie. Numărul de compresări trebuie să fie egal cu frecvenţa

respiraţiei (valori normale ale fiecărei specii). Volumul de aer pompat la o compresare se

urmăreşte pe volumetrul aparatului de narcoză şi trebuie să fie egal cu volumul respirator pe o

respiraţie. În timpul asigurării inspirului forţat (comprimarea balonului) presiunea în circuit nu

trbuie să depăşească 15-20 cm. coloană apă. Raportul dintre durata inspirului şi cea a expirului

trebuie să fie 1: 2 - 1 : 3.

85. a - 12 pag. 90

86. d - 12 pag. 90

87. a - 12 pag 91

88. c - 12, 46 sau 48 Protoxidul de azot (NO2 ) este un gaz îmbuteliat sub presiune în recipienţi

(butelii) metalici. Pentru administrarea dozată a NO2 sunt necesare reductoare de presiune şi

debitmetre (fluxmetre).

89. c - 12 pag. 86

90. c - 12 sau/şi 46, 48

Concentraţiile necesare pentru inducţia şi menţinerea narcozei inhalatorii

Anestezicul Starea de agregare Concentraţia necesară

pentru inducţia

narcotică

Concentraţia necesară

pentru menţinerea

narcozei

Protoxid de azot

NO2

gaz 60 – 75 % 50 – 75 %

Ciclopropan

C3H6

gaz 15 – 20 % 8 – 10 %

Eter dietilic

(C2H5) = O

lichidă 5 – 15 % 3 – 10 %

Cloroformul lichidă 3- 5 % 1 – 3 %

Metoxifluranul

CH2Cl – CF2- O – CH3

lichidă 4 – 5% 0,5 – 1 %

Halotanul

F3C - CHBrCl

lichidă 2 –4 % 0,5 – 1 %

Enfluranul

CHFCl–CF2–O–CHF2

lichidă 2 – 5 % 0,5 – 3 %

Isofluranul

CF3-CHCl-O-CHF2

lichidă 2 – 5 % 0,5 – 3 %

91. c - 12 pag. 99

92. a 12, 15, 26, 46, 48. Respiraţia (ventilaţia) asistată este manevra de amplificare a volumului

respirator current (VT). Manevra poate fi executată manual (comprimarea balonului de amestec

din circuitul aparatului de anestezie) sau mecanic (ventilaţie mecanică – VM) cu aparate speciale

(“minivent” – dispozitive magnetice; aparate cu ciclaj electronic). Suplimentarea volumului

respirator se face la animalul care poate respira spontan prin aplicarea unei presiuni positive în

căile aeriene în cursul inspiraţiei (ventilaţie cu presiune pozitivă). Aplicarea presiunii positive

poate fi: “impusă-intermitentă” se fac insuflări la intervale de timp prestabilite; “impusă-

intermitentă-sincronizată” (respiraţie cu respiraţie) se fac insuflări la intervale prestabilite

sincron cu respiraţiile spontane ale animalului; “la sfârşitul expiraţiei” se menţine presiunea

pozitivă la sfârşitul expiraţiei; “continuă” în timpul inspiraţiei presiune în căile aeriene rămâne

supraatmosferică.

93. c 12, 15, 26, 46, 48. Suprimarea respiraţiei spontane se realizează în mod obişnuit prin

utilizarea miorelaxantelor. Executarea ventilaţiei artificiale (VA) se poate face manual sau

mecanic. Realizarea practică a respiraţiei controlate se face cu aceleaşi mijloace ca şi respiraţia

asistată. Aparatele mecanice trebuie să permită reglajul volumului respirator curent –VT (volumul

unei inspiraţii), frecvenţei mişcărilor respiratorii –F, a raportului duratei fazei de inspir faţă de faza

de expir –I/E (cel normal este de 1:2 – 1:3) şi presiunea de insuflare. Parametrii de control pentru

o ventilaţie asistată / controlată corectă sunt:

- valoarea presiunii positive – obişnuit 20-25 cm. coloană apă, maxim 30-45 cm. coloană

apă;

- volumul ventilaţiei pe minut - l/min.;

- gazele sangvine PaCO2 30-45 mm. coloană Hg; PaO2 90-100 mm. coloană Hg.; SaO2

(saturaţia în O2 a sângelui) 95%.

- Hemoglobina 9-15 g / 100 ml.

94. d - 12 pag. 87

95. c - 12 pag. 75

96. b - 12 pag. 91

97. a - 12 pag. 91

98. c - 12 pag 91

99. b - 12 pag. 95

100. c - 12 pag. 95

101. b - 12 pag. 95

102. d - 12 pag. 95

103. d - 12 pag. 95

104. a - 12 pag. 95

105. d - 12 pag. 96

106. a - 12 pag 97

107. a - 12 pag. 98 - 99

108. c - 12 pag. 99

109. b - 12 pag. 100

110. d - 12 pag. 101

111. b - 12 pag. 101

112. a - 12 pag. 104

113. b - 12 pag. 104 - 105

114. a - 12 pag 104

115. b - 12 pag. 105

116. a - 12 pag. 108

117. c - 12 pag. 109

118. c - 12 pag. 109

119. d - 12 pag. 111

120. a - 12 pag 111

121. a - 12 pag. 117 şi 130

122. d - 12 pag. 118

123. b - 12 pag. 123

124. c - 12 pag. 123

125. c - 12 pag. 124

126. a - 12 pag 130

127. b - 12 pag. 130

128. c - 12 pag. 131

129. d - 12 pag. 131

130. b - 12 pag. 130

131. a - 12, 10. Barbituricele se prezintă în mod obişnuit în flacoane de o,5 g. sau 1 g., sub formă

de pudră, care se dizolvă în momentul folosirii. Concentraţia de barbituric trebuie să fie de 5%,

respective flaconul de 0,5 g. se va dizolva în 10 ml., iar cel de 1 g. în 20 ml. de soluţie cloruro-

sodică 0,9% sau soluţie de glucoză 5%.

132. c Calcea sodată absoarbe CO2 din amestecul gazos expirator prin următoarele

reacţii: - CO2 + 2NaOH = H2O + Na2CO2

şi Na2CO2 + Ca(OH)2 = 2NaOH + CaCO3 Reacţiile care se produc sunt exoterme. În

interiorul canistrei de calce sodată temperatura poate ajunge la 60o C. Căldura degajată de canistră

poate fi sesizată tactil, indicând eficienţa absorbţiei CO2.

133. c

Calcea sodată are o capacitatee de absorbţie de 100 ml. CO2 / g. de calce. Cantitatea de bioxid

de carbon din aerul expirat este de aproximativ 6 ml./Kg./minut. Deoarece timpul după care ar trebui

înlocuită calcea sodată presupune calcule bazate pe evidenţa exactă a mai multor parametrii (numărul

animalelor anesteziate, greutatea fiecărui animal,numărul de ore de anestezie pentru fiecare animal)

firmele producătoare introduc în granulele de calce sodată substanţe care prin virarea culorii (de la alb

la violet) indică momentul în care calcea şi-a epuizat eficienţa – trebuie înlocuită.

134. a - 12 pag. 110 –111

135. b - 12 pag. 111

136. d - 12 pag. 111

137. a - 12 pag. 115

138. c - 46

139. c - 46

Valorile MAC a diferitelor narcotice la câine

Nr. crt. Narcoticul MAC

1. Eter dietilic 3,04

2. Halotan 0,87

3. Enfluran 1,68

4. Ciclopropan 15.5

5. Metoxifluran 0,23

6. Protoxid de azot 188 vol%

140. d - 12 pag. 62 –63 şi 119 – 137

141. a - 12 pag.70 şi 9 pag. 123

142. d - 9 pag. 50 şi 56

143. b - 12 pag. 96, 117 şi 118 şi/sau 9 pag. 180

144. c - 46 Ketamina produce hipertensiune oculară

145. a - 12 pag. 80

146. a - 12 pag. 80

147. b - 12 pag. 95

148. b - 12 pag. 63

149. c - 12 pag. 55 În 1842 Morton şi Jackson introducanestezia cu eter etilic. Reclus, în 1862,

aplică analgesia locală cu cocaină. Pasteur intoduce conceptual de asepsie. În 1947 Bovet

experimentează narco-miorelaxarea cu Flaxedyl.

150. b - 12 pag. 65

II TERAPIA INTENSIVĂ 151. b - 12 pag. 140

152. d - 12 pag. 140

153. a - 12 pag. 141

154. c - 12 pag. Abdomenul cilindric şi viscerele abdominale voluminoase fac ca poziţia

decubitală laterală să fie nefiziologică. Decubitul lateral stâng determină creşterea presiunii pe

diafragmă şi stânjeneşte mişcările respiratorii mai pregnant decât celelalte poziţii decubitale

datorită aplatizării rumenului (cel mai voluminos şi încărcat organ cavitar digestiv). Când

decubitul lateral stâng nu poate fi evitat se recomandă trântirea pe o saltea pneumatică de formă

circulară, evitând aplatizarea abdomenului, sprijinul facându-se pe regiunile periabdominale ceea

ce stânjeneşte mult mai puţin mişcările respiratorii.

155. c - 12 pag. 140

156. b - 12 pag. 141

157. a - 12 pag. 140

158. a - 12 pag. 142

159. a - 12 pag. 140

160. c - 12 pag. 140

161. b - 12 pag. 142

162. d - 12 pag. 140

163. a - 12 pag. 142

164. c - 12 pag. 142 - 143

165. d - 12 pag. 143

166. a - 12 pag. 143

167. a - 12 pag. 143 -144

168. b - 12 pag. Prin comprimarea cutiei toracice se realizează expiraţia (activ), iar prin

elasticitatea cutia toracică revine la poziţia iniţială, realizându-se inspiraţia (pasiv).

169. d - 12 pag. 144

170. b - 12 pag. 144

171. a Insuflarea de aer realizează distensia pulmonului – inspirul (activ), iar prin

elasticitate şi greutate cutia toracică se decomprimă, revine la poziţia iniţială, realizând expirul

(pasiv).

172. b - 12 pag. 144

173. c - 12 pag. 144

174. d - 12 pag. 144

175. a - 12 pag. 145

176. b - 12 pag. 145

177. d - 12 pag. 145

178. a - 12 pag. 145

179. c - 12 pag. 145

180. c - 12 pag. 145

181. a - 12 pag. 146

182. c - 12 pag. 146

183. c - 12 pag. 146

184. b - 12 pag. 145

185. b - 12 pag. 146

186. d - 12 pag. 147

187. c - 12 pag. 147

188. b - 12 pag. 147

189. a - 12 pag. 147 şi 145

190. a - 12 pag. 148

191. d - 12 pag. 148

192. c - 12 pag. 148

193. c - 12 pag. 148

194. d - 12 pag. 148

195. a - 12 pag. 148

196. c - 12 pag. 148

197. c - 12 pag. 148 - 149

198. b - 12 pag. 149

199. d - 12 pag. 149

200. c - 12 pag. 149

201. a - 12 pag. 149

202. c - 12 pag. 149

203. b - 12 pag. 149

204. c - 12 pag. 149

205. d - 12 pag. 150

206. d - 12 pag. 150

207. a - 12 pag. 150

208. d - 12 pag. 150

209. c - 12 pag. 153

210. a - 12 pag. 153

211. c - 12 pag. 153

212. b - 12 pag. 153

213. d - 12 pag. 153

214. c - 12 pag. 153

215. b - 12 pag. 153

216. a - 12 pag. 153

217. c - 12 pag. 153

218. a - 12 pag. 154

219. e - 12 pag. 155

220. c - 12 pag. 155

221. e - 12 pag. 155

222. a - 12 pag. 155

223. b - 12 pag. 155

224. d - 12 pag. 155

225. b - 12 pag. 155

226. a - 12 pag. 155

227. d - 12 pag. 155 - 156

228. b - 12 pag. 156

229. b - 12 pag. 156

230. c - 12 pag. 156

231. b - 12 pag. 156

232. b - 12 pag. 159

233. a - 12 pag. 158 – 159

234. c - 12 pag. 159

235. a - 12 pag. 159

236. c - 12 pag. 159

237. b - 12 pag. 158

238. c - 12 pag. 340

239. b - 12 pag. 158

240. b - 12 pag. 156

241. c - 12 pag. 159

242. e - 12 pag. 159

243. a - 12 pag. 159

244. a - 12 pag. 159

245. d - 1 pag. 277 Se sistează orice aport de lichide ca şi de sodium şi se administrează diuretice

pentru a elimina excesul de apă pe cale renală

246. c - 12 pag. 156

247. d - 12 pag. 157 şi 339 - 347

248. a - 12 pag. 157

249. a - Se întâlnesc mai rar, în cazul insuficienţelor renale acute sau în accidentele

terapeutice (tratamentul alcalozelor metabolice cu ClNH4 sol. 1% şi supraventilare).

250. a - 1 pag. 261 Cauza o reprezintă hipocalcemia.

III TRAUMATOLOGIA 251. b - 12 pag. 274

252. a - 12 pag. 275

253. b - 12 pag. 276

254. b - 12 pag. 274

255. b - 12 pag. 274

256. c - 12 pag. 275

257. c - 12 pag. 276

258. d - 12 pag. 276

259. a - 12 pag. 277

260. b - 12 pag. 278

261. c - 12 pag. 278

262. d - 12 pag. 278

263. a - 12 pag. 278

264. c - 12 pag. 278

265. a - 12 pag. 279

266. c - 12 pag. 279

267. b - 12 pag. 279

268. e - 12 pag. 274 - 323

269. b - 12 pag. 279

270. a - 12 pag. 279

271. d - 12 pag. 280

272. d - 12 pag. 280

273. c - 12 pag. 280

274. a - 12 pag. 280

275. c - 12 pag. 274

276. a - 11 pag. 275 Comoţia este o tulburare funcţională fără leziuni organice. Modificările

existente sunt de structură fizico-chimică. Aceste modificări se petrec în fluidele viscerelor

afectate, tulburând permeabilitatea celulară.

277. a - 11 pag. 128 – 131 Sincopa – suspendarea de scurtă durată a respiraţiei, iar dacă nu se

intervime imediat se produce stopul cardiac. Colapsul – stadiu al stării de şoc – manifestat prin

prăbuşirea activităţii cerebrale, hipotensiune arterială, puls imperceptibil, stare de prostraţie.

Coma – abolirea conştienţei şi a sensibilităţii, relaxare musculară şi diminuarea sau chiar abolirea

reflexelor.Activitatea cardio-respiratorie este normală. Contuzia cerebrală este un sindrom

lezional. Starea de conştienţă este abolită, dispnee. tahicardie, reflexe asimetrice, hipotonie sau

rigiditate musculară, midriază. În perioada de convalescenţă imediată se constată: apatie,

somnolenţă, pareze. Leziunile sunt preponderent vasculare – sufuziuni, peteşii, hematoame.

278. d - 12 pag. 280

279. b - 12 pag. 281

280. c - 12 pag. 281

281. d - 12 pag. 281 - 282

282. a - 12 pag. 282

283. a - 12 pag. 282

284. b - 12 pag. 282

285. b - 12 pag. 282

286. c - 12 pag. 282

287. d - 12 pag. 282

288. b - 12 pag. 282 Oys, otos (gr.) : ureche – (h)aima (gr.) : sânge; osmos (gr.) : crud, necopt =

acumulare de sânge în ţesuturi ca urmare a ruperii unor vase sangvine.

289. c - 12 pag. 282

290. b - 12 pag. 282

291. a - 12 pag. 283

292. c - 12 pag. 283

293. e - 12 pag. 284

294. c - 12 pag. 284

295. a - 12 pag. 284

296. b - 12 pag. 284

297. e - 12 pag. 284

298. d - 12 pag. 284

299. a - 12 pag. 284

300. d - 12 pag. 284

301. e - 12 pag. 285

302. b - 12 pag. 285 şi 273

303. a - 12 pag. 285

304. a - 12 pag. 282

305. c - 12 pag. 285

306. d - 12 pag. 285

307. a - 12 pag. 285

308. c - 12 pag. 285

309. a - 12 pag. 286

310. b - 12 pag. 287

311. c - 12 pag. 287

312. b - 12 pag. 287

313. e - 12 pag. 287

314. d - 12 pag. 287

315. a - 12 pag. 288

316. c - 12 pag. 288

317. b - 12 pag. 288

318. e - 12 pag. 288 - 291

319. d - 12 pag. 288

320. b - 12 pag. 289

321. a - 12 pag. 290

322. d - 12 pag. 291

323. a - 12 pag. 291

324. c - 12 pag. 291

325. b - 12 pag. 291

326. e - 12 pag. 291

327. a - 12 pag. 291

328. c - 12 pag. 292

329. d - 12 pag. 292 - 294

330. c - 12 pag. 294 - 296

331. b - 12 pag. 294 - 296

332. a - 12 pag. 298

333. b - 12 pag. 298

334. c - 12 pag. 299

335. d - 12 pag. 299

336. c - 12 pag. 299

337. d - 12 pag. 299

338. b - 12 pag. 299

339. c - 12 pag. 298 - 299

340. a - 12 pag. 300

341. c - 12 pag. 300

342. a - 12 pag. 301

343. e - 12 pag. 301

344. c - 12 pag. 301

345. e - 12 pag. 301

346. a - 12 pag. 301 -302

347. a - 12 pag. 303

348. d - 12 pag. 302

349. b - 12 pag. 302

350. c - 12 pag. 302

351. b - 12 pag. 301 – 302

352. b - 12 pag. 303

353. c - 12 pag. 304

354. d - 12 pag. 305

355. e - 12 pag. 304

356. a - 12 pag. 305

357. d - 12 pag. 305

358. b - 12 pag. 305

359. b - 12 pag. 306 - 307

360. a - 12 pag. 307

361. c - 12 pag. 307

362. d - 12 pag. 307

363. b - 12 pag. 307

364. e - 12 pag. 307

365. d - 12 pag. 307

366. b - 12 pag. 308 şi 156

367. a - 12 pag. 308 şi 10 pag. 84 Permanganatul de potasiu este preferat pentru efectul său

dezodorizant.

368. c - 12 pag. 308

369. c - 12 pag. 309 şi 165

370. e - 12 pag. 309

371. e - 12 pag. 310

372. c - 12 pag. 310

373. d - 12 pag. 312

374. b - 12 pag. 312

375. c - 12 pag. 312

376. a - 12 pag. 313

377. a - 12 pag. 313

378. c - 12 pag. 313

379. b - 12 pag. 313

380. e - 12 pag. 313

381. d - 12 pag. 313

382. e - 12 pag. 314 Uşoara creştere a temperaturii corporale după intervenţiile chirurgicale majore

este normală pentru primele zile postoperator.

383. a - 12 pag. 314

384. c - 12 pag. 315

385. e - 12 pag. 315

386. b - 12 pag. 315

387. c - 12 pag. 315

388. d - 12 pag. 315 - 316

389. e - 12 pag. 315 - 316

390. a - 12 pag. 317 - 318

391. c - 12 pag. 317

392. b - 12 pag. 317

393. d - 12 pag. 317

394. a - 12 pag. 317

395. e - 12 pag. 318

396. c - 12 pag. 318 şi 298

397. b - 12 pag. 319 şi 301

398. c - 12 pag. 319 şi 298

399. b - 12 pag. 320

400. a - 12 pag. 320

401. d - 12 pag. 320

402. d - 12 pag. 320

403. e - 12 pag. 320

404. b - 12 pag. 321

405. c - 12 pag. 321

406. d - 12 pag. 322

407. b - 12 pag. 322

408. b - 12 pag. 322

409. a - 12 pag. 323

410. e - 12 pag. 322

411. e - 12 pag. 324

412. c - 12 pag. 320

413. d - 12 pag. 324

414. b - 12 pag. 324

415. d - 12 pag. 330

416. a - 12 pag. 330

417. b - 12 pag. 330

418. e - 12 pag. 330

419. c - 12 pag. 330

420. b - 12 pag. 330

421. e - 12 pag. 330

422. a - 12 pag. 330

423. a - 12 pag. 330

424. d - 12 pag. 330

425. c - 12 pag. 330

426. d - 12 pag. 330

427. e - 12 pag. 330

428. b - 12 pag. 330 Umplerea cu exsudat a sacului pericardic limitează mişcările cordului,

provocând tamponada cardiacă.

429. a - 12 pag. 331

430. e - 12 pag. 333 - 334

431. c - 12 pag. 334

432. b - 12 pag. 334

433. e - 12 pag. 336

434. a - 12 pag. 336

435. c - 12 pag. 330

436. a - 12 pag. 337

437. e - 12 pag. 340 tabelul 5.3

438. c - 12 pag. 341 tabelul 5.3

439. a - 12 pag. 340 tabelul 5.3

440. d - 12 pag. 342 tabelul 5.3

441. c - 12 pag. 343 tabelul 5.4

442. b - 12 pag. 345 tabelul 5.4

443. e - 12 pag. 345 tabelul 5.4

444. d - 12 pag. 344 – 347 tabelul 5.4

445. c - 12 pag. 347 tabelul 5.4

446. a - 12 pag. 347 tabelul 5.4

447. d - 12 pag. 347 tabelul 5.4

448. e - 12 pag. 348

449. d - 12 pag. 348

450. d - 12 pag. 348

451. b - 12 pag. 349

452. c - 12 pag. 349

453. a - 12 pag. 349

454. d - 12 pag. 349

455. e - 12 pag. 349

456. b - 12 pag. 350

457. c - 12 pag. 351

458. b - 12 Puroiul de “bună natură” nu are miros respingător.

459. a - 12 Puroiul de “rea natură” este fluid. Culoarea puroiului depinde de tipul florei

microbiene şi de ţesutul în care se dezvoltă

460. d - 12 pag. 351.

461. e - 12 pag. 351

462. c - 12 pag. 352

463. a - 12 pag. 352

464. b - 12 pag. 352

465. e - 12 pag. 352

466. c - 12 pag. 352

467. a - 12 pag. 352

468. c - 12 pag. 354

469. b - 12 pag. 354

470. a - 12 pag. 354

471. e - 12 pag. 355

472. d - 12 pag. 355

473. a - 12 pag. 356

474. b - 12 pag. 356

475. c - 12 pag. 356

476. a - 12 pag. 357

477. e - 12 pag. 357

478. d - 12 pag. 357 Febra este constantă în septicemie şi oscilantă în piemie.

479. a - 12 pag. 358

480. c - 12 pag. 358

481. b - Gangrena uscată este un proces de necroză mumifiantă a ţesuturilor situate

superficial. Procesul are loc în condiţii de sicitate şi de desicaţie progresivă. Ţesutul uscat este dur,

rece, insensibil, negricios, hipersonor.

482. a - Traumatismele care acţionează prin compresiune sistează aportul lichidian al

ţesuturilor (obliterare arterială – sicitate) iar fracţiunea lichidă existentă în ţesuturi este evacuată

prin circulaţia venoasă (desicaţie progresivă).

483. d - Gangrena umedă este un proces de necroză şi putrefacţie a ţesuturilor

superficiale. Procesul are loc în condiţii de infiltraţie seroasă. Factorii patogeni sunt reprezentaţi

de traumatismele constrictive, strangulatorii care obliterează circulaţia arterială şi venoasă. În

faza de congestie se remarcă stază circulatorie, edem inflamator şi durere. În faza de mortificare

dispare durerea, ţesuturile au aspect devitalizat (gri-gălbui) şi sunt friabile, de consistenţă păstoasă,

exprimând un lichid cenuşiu-roşcat, ihoros. Faza de delimitare (apariţia şanţului disjunctor) rar

are loc spontan.

484. c - Ulcerele apar şi în dismetabolii (albuminurie), avitaminoze, tulburări vasculare

(ulcere varicoase), tulburări neuroendocrine şi afecţiuni sistemice (stres, diabet, cancer).

485. c - Inelul (herniar) este un element component al herniilor.

486. a - Scurgerile sunt un produs de secreţie – lapte. Fistulele secretorii pot fi mamare

sau salivare.

487. e - Fistula stercorală (din care se scurg materii fecale sau conţinut digestiv) face

parte alături de fistula urinară din fistulele excretorii.

488. a - Aspectul clinic diferenţiază fistulele secretorii şi excretorii (orificiu: formă de

pâlnie, fără reacţie inflamatorie în jur; traiect: epitelizat, rectiliniu, simplu, nedureros la palpare;

fundul: comunicant cu o deschidere naturală – canal, acin, lumen, cavitate; scurgerile: lapte, salivă

– fistule secretorii şi urină, conţinut digestiv – fistule excretorii) de fistulele purulente (orificiu:

strâmt, mascat de muguri cornoşi, reacţie inflamatorie în jur, deasemenea cicatrici; traiect: dureros

la palpaţie, sinos, multiplu; fund: orb, există un focar necrotic, corp străin, sechestru; scurgeri:

purulente).

489. d - Mucoasa tractului genital femel (vagin, cervix, uter) are în general o toleranţă

mare pentru corpii străini sterili.

490. e - Contactul cu lichide fierbinţi (topite) de tipul grăsimilor şi bitumului cauzează

arsuri grave prin: capacitatea calorică mare, epuizarea lentă şi contactul timp îndelungat (dificil de

îndepărtat).

491. c - 10 pag. 319 Indiferent de gradul arsurii, depăşirea a 30% din suprafaţa corporală are un

prognostic grav.

492. b - 10 pag. 319

493. c - 10 pag. 319 - 321

494. b - 10 pag. 320

495. c - 10 pag. 321

496. a - 10 pag. 321

497. e - 10 pag. 322

498. d - 10 pag. 322

499. c - 10 pag. 323

500. e - 10 pag. 323

partea a II – a

IV. DATE GENERALE ASUPRA INTERVENŢIILOR

CHIRURGICALE LA ANIMALE 501. Când pentru tratamentul unei afecţiuni există şi alte posibilităţi terapeutice înafara

intervenţiei chirurgicale enunţăm o:

a. indicaţie absolută

b. indicaţie relativă

c. contraindicaţie

502. Dieta restrictivă preoperatorie ca etapă a pregătirilor preoperatorii comune este

limitată

în timp la:

a. 1 – 2 ore

b. 3 – 6 ore

c. 6 – 12 ore

d. 18 – 48 de ore

e. 3 – 5 zile

503. Pentru o operaţie programată de rezecţie (îndepărtare)a colonului la o pisică este

obligatorie efectuarea preoperatorie a:

a. perfuziei cu soluţii izotone

b. corectării dietei cu raţii hiperproteice

c. golirii şi antisepsiei colonului (administrări orale şi prin clismă)

d. stimularii organelor hemotopoetice

e. hemostazei medicamentoase preventive

504. Pregătirea preoperatorie a unui cal cu cornaj cronic presupune în mod

obligatoriu:

a. antibiotcoterapie locală

b. hemostază medicamentoasă preventivă

c. golirea vezicii urinare

d. administrarea de antisecretorii

e. traheotomie provizorie

505. Dacă operaţia permite opţiuni în aşezarea unei vaci pe masă de operaţie va fi

preferat

decubitul:

a. dorsal

b. lateral drept

c. lateral stâng

d. oricare variantă

506. Enterectomia (îndepărtarea) unei anse jejunale gangrenate la un câine este o

operaţie:

a. radicală

b. ajutătoare

c. paleativă

d. programată

e. sezonieră

507. Celiotomia exploratorie este o operaţie:

a. radicală

b. ajutătoare

c. paleativă

d. pentru precizarea diagnosticului

e. estetică

508. Operaţia de creere a masculilor genitostimulatori este o operaţie:

a. zootehnologică

b. terapeutică

c. pentru precizarea diagnosticului

d. estetică

e. cu caracter de urgenţă

509. Traheotomia în stările de asfixie este o operaţie:

a. zoothnologică

b. pentru precizarea diagnosticului

c. estetică

d. programată

e. cu caracter de urgenţă

510. Ruminocenteza (puncţia rumenului) este o operaţie:

a. zootehnologică

b. simplă

c. complexă

d. de mare chirurgie

e. estetică

V. MANOPERE CHIRURGICALE DE BAZĂ

Pentru întrebările 511 – 515. selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci

variante:

a. miotomia

b. histerotomia

c. celiotomia

d. colpotomia

e. enterotomia

511. Cum este denumită incizia intestinului

512. Cum este denumită incizia vaginului

513. Cum este denumită incizia cale de abord a cavităţii abdominale

514. Cum este denumită incizia unui muşchi

515. Cum este denumită incizia uterului

516. Scarficaţia reprezintă:

a. îndepărtarea crustei

b. incizia cicatricei

c. incizia superficială, multiplă a pielii

d. etajarea în trepte a inciziei planurilor anatomice

e. descuamarea epidermului

517. Din enumerarea următoare, care condiţie nu este obligatorie pentru incizia cale

de abord:

a. să asigure un acces larg

b. să asigure un acces direct

c. să fie conservatoare

d. chiar dacă expunerea este necorespunzătoare prelungirea este interzisă

e. să respecte liniile de forţă tegumentare (paralelismul cu aceste linii)

518. Disecţia boantă realizează separarea ţesuturilor prin:

a. incizii fine cu bisturiul

b. secţionări cu foarfecele

c. secţionări cu dalta

d. secţionări cu ferăsrăul

e. dilacerări efectuate cu degetele

519. Decolarea constă în:

a. ridicarea unui plan tisular de pe altul

b. separarea ţesuturilor prin ruperea elementelor de legătură

c. separarea ţesuturilor prin tăiere

d. îndepărtarea parţială a unui ţesut

e. îndepărtarea parţială a unui organ

520. Flebocenteza reprezintă puncţia:

a. ficatului

b. vezicii urinare

c. foiosului

d. splinei

e. unei vene

521. La un cal într-o operaţie pe abdomen se constată intraoperator timpanismul

cecumului.

Puncţia evacuatoare se va face:

a. decliv (vîrful cecumului)

b. antidecliv (lângă valvula ileo-cecală)

c. sub protecţia unei suturi în bursă a seroasei cecumului

d. transcutanat, lateral de plaga din peretele abdomenului

e. este contraindicaţie majoră

522. Exteriorizarea reprezintă manopera de:

a. evacuarea a unor colecţii

b. aducere a unor formaţiuni anatomice la nivelul plăgii cutanate sau în

afara organismului

c. îndepărtare parţială a unui ţesut

d. exereza a unui organ

e. avulsie a unui ţesut

Alegeţi din următoarele variante, răspunsul corect la întrebările 523 –527

a. orhidectomia

b. histerectomie

c. enterectomie

d. otectomie

e. flebectomie

523. Exereza unei porţiunide intestin poartă denumirea de:

524. Exereza uterului poartă denumirea de:

525. Care este termenul care defineşte exereza testiculelor:

526. Termenul corespunzător amputaţiei pavilionului auricular este:

527. Rezecţia unei vene poartă denumira de:

528. Procedeul de îndepărtare a colţilor dentari (anomalii de uzură a dinţilor – colţişori)

este:

a. rezecţia dentară

b. răzuirea dentară

c. rabotajul dentar

d. raclajul dentar

e. extracţia dentară

529. Îndepărtarea cornului (crescut în sxces) onglonului cu ajutorul renetei şi / sau a

unor freze

speciale poartă denumirea de:

a. potcovit

b. laminectomie

c. trimaj

d. rabotaj

e. chiuretaj

530. Îndepărtarea unei porţiuni de os sub formă de rondelă poartă denumirea de:

a. raclaj

b. extruzie

c. histotripsie

d. extracţie

e. trepanaţie

531. Instrumentul utilizat pentru a menţine organele şi ţesuturile din vecinătate în afara

câmpului operator, facilitând expunerea leziunii, este:

a. elevatorul

b. forcepsul

c. depărtătorul

d. trocarul

e. tenotomul

532. Sacul Mickulicz este un mijloc hemostatic utilizat:

a. în sângerările copitei

b. în sângerările cozii

c. în sângerările unor vase mari

d. în cavităţi sângerânde (nas, vagin)

e. după sutura plăgilor vasculare

533. Aplicarea garoului asigură o hemostază chirurgicală utilă pentru intervenţii pe:

a. cap

b. acropodiu

c. gât

d. torace

e. abdomen

534. Garoul nu trebuie menţinut aplicat mai mult de:

a. 15 minute

b. 30 de minute

c. 50 de minute

d. 2 ore

e. 4 ore

535. Hemostaza definitivă se realizează prin mijloacele enumerate mai jos cu excepţia:

a. forcipresurii vasculare

b. penselor de baraj

c. ligaturii vasculare

d. restaurării vasculare

e. cauterizării vasculare

536. Ligaturile vasculare cu catgut se utilizează pentru:

a. trunchiuri arteriale mari

b. trunchiuri venoase mari

c. trunchiuri arteriale şi / sau venoase mari

d. vase indiferent de tip şi calibru

e. vase mici (calibru redus)

537. O legătură a unui vas mare în care un fir este trecut prin ţesutul perivascular

(teaca vasului – ţesut conjuntiv lax) este o ligatură:

a. simplă

b. dublă

c. sutură – ligatură

d. mediată

e. elastică

538. Coagularea proteinelor celulare este principiul care stă la baza:

a. cauterizării

b. chirurgiei laser

c. criochirurgie

d. sintezelor chirurgicale

e. utilizării adezivilor tisulari

539. Catgutul este un:

a. material de sutură resorbabil biologic

b. material de sutură resorbabil sintetic

c. material de sutură neresorbabil biologic

d. material de sutură neresorbabil sintetic

e. fir metalic

540. Tratarea firelor de catgut cu săruri de crom (cromarea) duce la:

a. scăderea rezistenţei firului

b. scăderea timpului de remanenţă (resorbţie) în ţesuturi

c. creşterea timpului de remanenţă (resorbţie) în ţesuturi

d. sterilizarea firului

e. prelungirea timpului necesar pentru vindecarea plăgilor

Pentru întrebările 541 – 545 selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci

variante:

a. aci poliglicolic (PGA – DEXoN)

b. polipropilenă (Prolenă, Surgilenă)

c. polidioxanonul (PDS)

d. nylon

e. acid poliglactic (Vicryl)

541. Care este materialul de sutură care are cel mai redus efect trombogenic:

542. Care este materialul de sutură resorbabil cu cea mai lungă perioadă de resorbţie:

543. Care este materialul de sutură care prin degradare eliberează produşi care inhibă

infecţia:

544. Care este materialul de sutură care nu trebuie amplasat perforant (expus în

lumenul ) vezicii urinare:

545. Care este materialul de sutură resorbabil a cărei rezistenţă scade accentuat după

implantarea într-un mediu alcalin.

546. Resorbţia firelor de catgut simplu (plain, tip A, netratat) are loc în mod obişnuit

în:

a. 1 – 2 săptămâni

b. 4 săptămâni

c. 8 săptămâni

d. 6 luni

e. 1 an

547. Riscul desfacerii nodurilor este mai mare în cazul utilizării firelor de:

a. acid poliglicolic (Dexon)

b. acid poliglatic (VICRYL)

c. mătase naturală

d. bumbac (cotton)

e. nylon monofil

548. În suturile digestive este recomandată utilizarea acelor:

a. atraumatice cu vârful triunghiular

b. atraumatice cu vârful rotund

c. cu ureche dublă cu resort (Haghedorn) cu vârf triunghiular

d. cu ureche dublă cu resort (Haghedorn) cu vârful rotund

e. cu ureche fixă (de croitorie) cu vârful triunghiular

Pentru întrebările 549 – 555 alegeţi răspunsul corect din următoarele cinci

variante:

a. sutură afrontantă

b. sutură endoversată (inversată)

c. sutură exoversată (eversată)

d. sutură în puncte separate

e. sutură în surjet

549. Cum se numeşte sutura care realizează coaptarea tranşelor plăgii margine la

margine.

550. Cum se numeşte sutura care realizează coaptarea tranşelor plăgii prin răsfrângerea

marginilor spre exterior:

551. Sutura în fir continuu se mai numeşte şi:

552. Sutură tip Lembert este o:

553. Sutura afrontantă de tip strivitor (crusching) este o:

554. Surjetul simplu este o:

555. Sutura Conel este o:

Pentru întrebările 556 – 561 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:

a. material de sutură neresorbabil mono- sau multifilament

b. material de sutură resorbabil mono sau multifilament

c. material de sutură nersorbabil monofilament

d. material de sutură resorbabil multifilament

e. material de sutură neresorbabil metalic

556. Este recomandat ca pentru suturile ţesutului conjunctiv subcutanat să se utilizeze

un:

557. Este recomandat ca pentru suturile tendoanelor să se utilizeze un:

558. Este recomandat ca pentru ligaturile vasculare să se utilize un:

559. Este recomandat ca pentru suturile pielii să se utilizeze un:

560. Este recomandat ca pentru suturile vaselor să se utilizeze un:

561. Este recomandat ca pentru suturile oaselor să se utilizeze un:


a. angiorafie

b. tenorafie

c. histerorafie

d. cistorafie

e. treionorafie

562 Cum se numeşte sutura plăgii mamelonare:

563 Cum se numeşte sutura tendoanelor:

564 Cum se numeşte sutura vezicii urinare:

565 Cum se numeşte sutura uterului:

566 Cum se numeşte sutura vaselor:

567 Termenul de gastropexie defineşte procedeul de:

a. incizie a peretelui gastric

b. hemostază a unei plăgii stomacale

c. sutură a unei plăgii gastrice

d. fixare cu fire de sutură a stomacului

e. examinare endoscopică a stomacului

568. Într-o sutură un nod chirurgical trebuie să fie constituit din minim:

a. o buclă

b. două bucle

c. trei bucle

d. patru bucle

e. cinci bucle

569. Într-o sutură cutanată strângerea excesivă a nodurilor unei suturi în puncte

separate simple poate produce următoarele modificări, cu excepţia:

a. durerii locale

b. stenozei

c. edemulu

d. dehiscenţei plăgii

e. necrozei marginilor plăgii

570. Care aparat pentru sutura mecanică (cu agrafe metalice)este utilizat în mod

obişnuit pentru sutura pielii:

a. T. A

b. G. I. A.

c. L.D.S.

d. E.E.A.

e. F.S.M.

571. Îngrijirile postoperatorii ale tenorafiilor constau în obligativitatea:

a. trecerii firelor prin peritendon

b. utilizării acelor atraumatice

c. protejării plăgii cu un pansament absorbant

d. imobilizarea regiunii în bandaje gipsate

e. rubefacţiei locale.

572. Sângerarea timp de două minute a unei suturi vasculare în momentul restabilirii

fluxului sanguin (declamparea vasului) are semnificaţia unei:

a. suturi stenozante

b. suturi corecte

c. suturi neetanşe

d. suturi tensionate

e. suturi exoversate

573. Procedeul prin care nervul sau capetele unui nerv secţionat se eliberează dintr-o

cicatrice încastrantă se numeşte:

a. neuroliză

b. nevrectomie

c. epineurorafie

d. perineurorafie

e. neuroprobazie

574. Care este tehnica de sutură în fir continuu, endoversată în care firul nu este

expus în lumenul intestinului:

a. Connel

b. Schmieden

c. Cushing

d. Halstead

e. Surjet simplu

575. Stratul cel mai rezistent al tubului digestiv este:

a. seroasa

b. musculara

c. submucoasa

d. mucoasa

576. Selectaţi tehnica de sutură digestivă utilizată în plăgile cu margini cu lungimi

diferite (de egalizare a marginilor plăgii):

a. punctul de sutură simplu

b. punctul de sutură strivitor (crushing)

c. sutură tip Gambee

d. punctul de sutură în “L” tip Roman

e. punctul de sutură tip Lembert

577. Intervenţia operatorie într-un focar de fractură pentru alinierea şi fixarea

mecanică a fragmentelor osoase în poziţie anatomică se numeşte:

a. osteosinteză internă

b. anastomoză

c. osteosinteză externă

d. osteotomie

e. ostertagia

578. Cum se munceşte osteosinteza în care fragmentele osoase sunt fixate prin

încercuire cu un fir metalic:

a. osteorafie

b. osteosinteză centromedulară elastică

c. cerclaj

d. osteosinteza cu fixatori externi

e. osteosinteza centromedulară elastică

579. Care tip de ostosinteză internă se poate realiza fără deschiderea focarului de

fractură(cu focar închis):

a. osteorafia

b. cerclajul

c. osteosinteza cu plăci de sprijin

d. osteosinteza cu plăci de neutralizare

e. osteosinteza centromedulară

580. Care tip de oteosinteză centromedulară este utiilizată pentru imobilizarea unor

fracturi epifizare:

a. cu tijă Kuntscher

b. cu tijă zăvorâtă

c. elastică cu arcuri paralele

d. elastică cu arcuri secante

e. cu fixare multiplă – tip Ender

581. Într-o fractură de platou tibial pentru pentru a anula tendinţa de deplasare

laterală a

fragmentelor osoase se recomandă utilizarea unei osteosinteze cu placă de:

a. sprijin

b. neutralizare

c. semitubulare (H.T.)

d. tip şaibă (K.F.P.)

e. reconstrucţie (R.C.P.)

582. Care tip de placă se utilizează complementar altor metode de osteosinteză

(mijloc,

ajutor, acompaniant):

a. plăci de compresiune

b. plăcile autocompresive (DCP)

c. plăcile de sprijin

d. plăcile de neutralizare

e. plăcile semitubulare (HT)

Pentru întrebările 583 –587, selectaţi răspunsul corect din următoarele

variante:

a. montaj unilateral

b. montaj bilateral

c. montaj biplanar

d. montaj Kirschner

e. montaj Ilizarov

583. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi care presupune implantarea

transfixică a

a broşelor şi conectarea cu bare de susţinere pe ambele feţe ale osului:

584. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi care utilizează un sistem de

conectare a broşelor cu mai mult de două bare de susţinere:

585. Cumse numeşte montajul cu fixatori externi format din două montaje

unilaterale

plasate unul faţă celălalt sub un unghi de 90o :

586. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi care utilizează un sistem circular

de conectare a broşelor:

587. Cum se numeşte montajul cu fixatori externi cu broşe inserate şi conectate pe o

singură faţă a osului:

588. Înserarea broşelor (fixatorilor externi) se face cu o maşină de găurit cu o turaţie

de:

a. sub 100 de rotaţii / minut

b. 500 de rotaţii / minut

c. 1000 de rotaţii / minut

d. 1500 de rotaţii / minut

e. 2500 de rotaţii / minut

589. Drenajul cavităţii toracice în pneumotorax este:

a. drenajul pasiv gravitaţional

b. drenajul pasiv capilar

c. drenajul aspirativ

d. drenajul prin sifonaj

e. drenajul postural

590. Drenajul cavităţii abdominale trebuie să respecte următoarele reguli de

poziţionarea drenului cu excepţia:

a. aşezarea capătului interior în partea cea mai declivă a cavităţii

b. aşezarea capătului interior în contact direct cu organele din cavitate

c. traiect scurt către exterior

d. traiect liniar fără cutări

e. evitarea contactului între dren şi nervii peretelui abdominal

591. Dezobstruarea unui dren tubular al unei plăgi accidentale penetrante articulare

se face:

a. prin spălarea cu un jet sub presiune

b. mecanic cu un mandren

c. prin insuflare de aer

d. prin aspiraţie

e. este contraindicată

592. Drenul din tifon sub formă de meşă permite un drenaj:

a. aspirativ continuu

b. aspirativ intermitent

c. prin sifonaj

d. pasiv capilar

e. al cavităţii toracice

593. Care material de drenaj cauzează mai frecvent infecţia traiectului de drenaj:

a. tuburile de caucic

b. meşa de tifon

c. tubul Redon

d. lamele din material plastic

e. tubul Penrose

594. Prelungirea nejustificată a menţinerii drenajului gravitaţional al cavităţii

abdominale poate cauza:

a. colmatarea drenului cu cheaguri de sânge

b. compresiunea unor vase

c. pătrunderea drenului în cavitate

d. abcese reziduale

e. infecţia ascendentă exogenă a cavităţii:

595. Distrugerea prin congelare controlată a unor ţesuturi se numeşte:

a. cauterizare

b. criochirurgie

c. histotripsie

d. chirurgie laser

e. chirurgie ortopedică

596. Distrugerea ţesuturilor în criochirurgie are loc prin reducerea bruscă a

temperaturii acestora la valori de:

a. + 8oC

b. 0oC

c. – 20oC

d. – 80oC

e. – 196oC

597. Cele mai fine şi mai precise incizii se realizează cu:

a. o undă laser

b. bisturiul cu lama subţire

c. bisturiul electric

d. tenotomul

e. sondele criochirurgicale

598. Selectaţi firul de sutură cel mai subţire din următoarea enumerare:

a. 5 metric

b. 4 metric

c. 3 metric

d. 2 metric

e. 1 metric

599. Alegeţi din variantele de mai jos firul de catgut cel mai gros, având în vedere că

sistemul de clasificare este cel românesc:

a. 000

b. 00

c. 1

d. 3

e. 4

600. Următoarele substanţe sunt agenţi criogeni, cu excepţia:

a. freonului

b. clorurii de etil (Kelenul)

c. zapezii carbonice

d. monomerilor cyanoacrilici

e. azotului lichid

VI. TEHNICI CHIRURGICALE

601. Pentru sutura unei plăgi a pleoapei inferioare este necesar să fie realizată

achinezia

palpebrală, executându-se:

a. blocaj analgezic al nervului infratroclear

b. blocaj analgezic al nervului auriculo- palpebral

c. blocajul analgezic al nervului oftalmic

d. blocajul analgezic al nervului alveolo-mandibular

e. blocajul analgezic al nervului frontal

602. O plagă palpebrală profundă (discontinuitate a conjunctivei palpebrale) se poate

sutura monoetajat, utilizând tehnica de sutură:

a. în puncte separate simple

b. în puncte separate strivitoare

c. în surjet întretăiat

d. în “8” vertical

e. se poate face doar bietajat

603. Materialul de sutură recomandat pentru sutura monoetajată a pleoapelor este:

a. bumbacul (cotton) împletit

b. firul de oţel împletit (polifil)

c. catgutul nr. 00

d. neresorbabil polifil împletit

e. neresorbabil monofil

604. Anchiloblefaronul chirurgical este:

a. închiderea fantei palpebrale prin sutură

b. o afecţiune congenitală, constând în nedeschiderea fantei

palpebrale

şi care se tratează chirurgical

c. separarea cu bisturiul a pleoapelor unite

d. apariţia de aderenţe între conjunctiva palpebrală şi cea bulbară

e. acoperirea chirurgicală a globului ocular cu pleoapa a III-a

605. În realizarea anchiloblefaronului chirurgical traiectul pasului de sutură este:

a. transfixic prin burdonet şi piele

b. transfixic prin piele, ieşind prin marginea liberă a pleoapei

c. transfixic prin piele, tars, ieşind prin marginea liberă a pleoapei

fără a penetra conjunctiva palpebrală

d. transfixic prin piele, tars, şi conjunctiva palpebrală după care iese

prin

marginea liberă a pleoapei

e. transfixic prin piele, tars, conjunctiva palpebrală şi conjunctiva

bulbară

606. Blefaroproprotecţia polului anterior al globului ocular prin acoperire cu pleoapa

a III-a se face prin sutură:

a. cu un fir principal amplasat transfixic prin pleoapa a III-a

b. firul principal în “U” înconjoară braţele orizontale ale “T”-ului

tarsului pleoapei a III-a fără a perfora conjunctiva de pe faţa internă

a

pleoapei a III-a şi iese prin pleoapa superioară

c. firul principal trece transfixic prin cele trei pleoape

d. firul principal trece transfixic prin pleoapa a III- a şi prin pleoapa

inferioară

e. pleoapa a III-a este ancorată cu trei fire la cornee

607. Cantotomia presupune şi o anestezie loco-regională efectuată prin blocajul

analgezic al:

a. nervului intratroclear

b. nervului frontal

c. ramurii zigomatice a nervului maxilar

d. nervului auriculo-palpebral

e. nervilor, frontal, auriculopalpebral şi maxilar (ramura zigomatică)

608. Cantotomia presupune secţionarea:

a. pleoapei superioare

b. pleoapei inferioare

c. comisurii nazale a fantei palpebrale

d. comisurii temporale a fantei palpebrale

e. pleoapei a III- a

609. Indicaţiile cantotomiei includ următoarele, cu excepţia:

a. blefarofimozei

b. blefarospasmului

c. lărgirii fantei palpebrale pentru tratamentul luxaţiei globului

ocular:

d. micşorării fantei palpebrale în lagoftalmie

e. ulcerului corneei

610. Sutura plăgilor palpebrale este denumită:

a. blefarorafie

b. blefarostat

c. bisturnaj

d. monoplegie

e. diplegie

611. După cantotomie, refacerea unghiului temporal printr-o sutură biplan presupune

coaptarea conjunctivei palpebrale în puncte separate:

a. simple, înnodate spre globul ocular

b. simple, înnodate spre piele

c. strivitoare

d. tip Halstead cu nodurile orientate spre piele

e. în “L” tip Roman cu nodurile orientate spre piele

Pentru întrebările 612 – 617 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante :

de procedee chirurgicale:

a. excizie în felie de pepene (procedeul Berlin)

b. excizie în vârf de săgeată (procedeul Schleich)

c. procedeul în “V” – Y” (procedeul Samson – Warton)

d. procedeul de scurtare a pleoapei inferioare

e. paracenteza oculară

612. Care este procedeul chirurgical în care nu se intervine pe pleoapă :

613. Care este procedeul operator în ectropion care presupune o excizie triunghiulară

a pleoapei inferioare (piele,tars, conjunctiva palpebrală):

614. Care este procedeul operator în entropion care presupune o excizie eliptică a

tegumentului pleoapelor:

615. Care este procedeul operator în ectropion care presupune o excizie cutanată

triunghiulară:

616. Care este procedeul operator în entropion în care excizia cutanată este orientată

cu vârful în direcţia unghiului palpebral temporal:

617. Care procedeu operator poate remedia printr-o singură excizie entropionul

bilaterallocalizat în unghiul temporal al fantei palpebrale:

618. În remedierea chirurgicală a entropionului printr-o excizie cutanată eliptică

(procedeul Berlin – “în felie de pepene”) lungimea lamboului trebuie să fie:

a. cu câţiva milimetrii mai scurt decât lungimea porţiunii de pleoapă

răsfrânte

b. egală cu lungimea porţiunii de pleoapă răsfrânte

c. cu câţiva milimetrii mai lungă decât lungimea porţiunii de pleoapă

răsfrânte

d. egală cu lungimea pleoapei afectate

e. egală cu lungimea pleoapei neafectate

619. În remedierea chirurgicală a entropionului printr-o incizie cutanată în formă de

“ vârf de săgeată“ (procedeul Schleich) sutura plăgii cutanate începe:

a. de pe latura poziţionată pe pleoapa superioară

b. din partea cea mai dehiscentă a plăgii (unind vârful săgeţii)

c. de pe latura poziţionată pe pleoapa inferioară

d. de pe latura poziţionată pe pleoapa a III-a

e. nu are nici o importanţă

620. În remedierea ectropionului prin scurtarea pleoapei inferioare printr-o excizie

triunghiulară a acesteia, mărimea bazei triunghiului este dictată de:

a. lungimea marginii libere a pleoapei superioare

b. lungimea marginii liberei a pleoapei inferioare

c. lungimea marginilor libere a ambelor pleoape principale

d. gradul de resfrângere spre globul ocular a pleoapei inferioare

e. gradul de resfrângere spre în afară a pleoapei inferioare

621. În remedierea ectropionului prin procedeul în “V-Y” prin sutură, deschiderea

“Y”-ului se va orienta spre:

a. porţinea exoversată a pleoapei

b. în partea opusă porţiunii exoversate din pleoapă

c. unghiul nazal al ochiului

d. unghiul temporal al ochiului

e. nu are nici o importanţă orientarea deschiderii “Y”-ului

622. Procedeul chirurgical de îndepărtare (exereză)a pleoapei a III- a este:

a. blefarotomia

b. blefarorafia

c. blefaroptoză

d. blefarectomia

e. blefaroplastia

623. Anestezia în blefarectomia pleoapei a III- a include şi blocajul analgezic al

nervului:

a. infraorbital

b. auriculo-palpebral

c. infratrochlear

d. frontal

e. maxilar (ramura zigomatică)

624. Indicaţiile blefarectomiei pleoapei a treia nu includ:

a. hipertrofia pleoapei a III-a

b. prolapsul narcotic al pleoapei a III- a

c. conjunctivita cronică foliculară a pleoapei a III- a

d. infiltraţia plasmocitară a pleoapei a III- a

e. neoplasmele pleoapei a III- a

625. După exereza pleoapei a III- a, hemostaza plăgii operatorii se face prin:

a. tamponament compresiv

b. forcipresură

c. ligatură vasculară

d. sutura plăgii

e. cauterizarea plăgii cu cu hidroxid de sodiu sau nitrat de argint

Pentru întrebările 626 – 628 selectaţi răspunsul corect din următoaele variante.

a. canaliculele higroftalmice

b. punctele lacrimale

c. glanda lacrimală

d. carunculul lacrimal

e. orificiul nazal al conductul lacrimo-nazal

626. Pentru permeabilizarea prin irigare anterogradă a conductului lacrimo-nazal se

introduce sonda simplă prin :

627. Pentru permeabilizare prin irigare retrogradă a conductului lacromo-nazal se

introduce cateterul prin:

628. Secreţia lacrimală a glandei este deversată în fundul de sac conjunctival superior

prin:

629. În operaţia de ticul suptului la bovine procedeul Mc Cormack modificat se

excizează un lambou muco – muscular de pe:

a. faţa dorsală a limbii

b. feţele laterale a limbii

c. faţa ventrală a limbii

d. se excizează în totalitate vîrful limbii

e. se incizează frâul limbii

630. Pentru menţinerea exteriorizată a limbii în timpul operaţiei de ticul suptului la

bovine se recurge la:

a. un speculum oral tip căpăstru

b. un speculum oral tip liră

c. un speculum oral tip Gunther

d. fixarea cu mâna, (blocajl analgezic al nervilor hipoglos şi

linguali menţine limba prolabală)

e. un speculum oral tip arc

631. În rabotajul dentar la cal pentru a facilita deschiderea gurii se recurge la:

a. aplicarea unui speculum oral tip căpăstru

b. blocajul analgezic bilateral al nervului mandibular la ieşirea

din cutia craniană

c. aplicarea unui speculum oral tip Gunther

d. contenţia severă a capului

e. aplicarea iavaşelei de gură

632. Îndepărtarea colţilor dentari cu cleşti dentari de rezecţie prezintă un risc ridicat

de:

a. dislocare / fisurare a dintelui

b. cariere a dintelui

c. tetanos

d. rănire a limbii

e. rănire a buzelor

633. Operaţia de regularizare a suprafeţei tablei dentare prin nivelare cu o pilă

dentară se numeşte:

a. rezecţie dentară

b. rezecţie apicală

c. rabotaj dentar

d. revulsie

e. retroversiune dentară

634. Pentru extracţia dentară a unui premolar superior – PM2 la un câine, va fi

preferat blocajul analgezic al nervului:

a. mandibular la ieşirea din cutia craniană

b. alveolo-mandibular

c. mentonier

d. infraorbitar

e. oftalmic

635. Extracţia dentară prin avulsie unui canin la un câine presupune:

a. că se imprimă dintelui mişcări repetate de lateralitate

b. că se impune dintelui mişcări repetate de răsucire

c. o avulsie executată în forţă

d. detaşarea cu dalta a peretelui labial al alveolei caninului

e. utilizarea unor cleşti cu vârful încurbat

636 Divizarea rădăcinilor unui dinte prin tăierea acestuia cu freza electrică se impune

pentru a facilita extracţia:

a. dinţilor parodontonici

b. dinţilor dislocaţi

c. caninilor

d. incisivilor

e. premolarilor şi molarilor cu rădăcini multiple, divergente

637. Pentru extracţia dentară decolarea gingiei se execută cu:

a. sindesmotomul

b. osteotomul

c. trepanul

d. trocarul

e. depărtătorul

Pentru întrebările 638 –639, alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:

a. incisivi

b. canini

c. premolari

d. molari

e. premolari şi molari

638. Pentru extragerea cărui dinte de pe arcada maxilară (superioară) la un cal

cleştele de extracţie este manipulat ca o părghie de gradul I. (se apasă pe mâner

înspre maxilar se împinge mânerul în sus):

639. Pentru extragerea cărui dinte de pe arcada maxilară (superioară) la un cal

cleştele

de extracţie este manipulat ca o pârghie de gradul II. (se apasă pe mâner spre

mandibulă

în jos)

640. Ce este tonsilectomia:

a. exereza unei porţiuni de tendon

b. exereza amigdalelor

c. rezecţia parţială a unei coaste

d. metoda de măsurare a tensiunii unui muşchi

e. incizia unei tonsile

641. Pentru trepanaţia cavităţi nazale la cal este obligatorie executarea în

prealabil a:

a. trepanaţiei sinusului maxilar superior

b. trepanaţiei sinusului maxilar inferior

c. traheotomiei

d. fixării garoului

e. fixării în fiecare nară a unui tampon compresiv


a. deasupra liniei care uneşte mijlocul apofizelor orbitale şi la 3 cm.

lateral

de planul sagital al capului

b. în treimea aborală a dreptunghiului delimitat de creasta fascială,

paralela

cu creasta care porneşte din unghiul nazal al ochiului şi cele două

perpendiculare care unesc aceste paralele

c. în treimea rostrală a dreptunghiului delimitat ca mai sus (punctul

b. )

d. la 2 –3 cm. rostral de creasta intercornuală şi 3 cm. lateral de

planul

sagital median al capului

e. ventral de linia care uneşte unghiurile nazale ale ochilor şi la 1 –2

cm.

lateral de planul sagital median al capului

642. Pentru trepanaţia cavităţii nazale la cal incizia pielii se face:

643. Pentru trepanaţia sinusului frontal la bovine incizia pielii se face:

644. Pentru trepanaţia sinusului maxilar superior la cal incizia pielii se face:

645. Pentru trepanaţia sinusului frontal la cal incizia pielii se face:

646. Pentru trepanaţia sinusului maxilar inferior la cal incizia pielii se face:

647. Aplicarea clupei pe pavilionul auricular în otectomia estetică asigură:

a. forma urechi

b. hemostaza definitivă a plăgii operatorii

c. forma urechii şi hemostaza preventivă

d. închiderea conductului auditiv extern

e. vindecarea plăgii operatorii

648. În otectomia estetică firele de sutură nu trebuie amplasate transfixic prin:

a. pielea de pe faţa externă a pavilionului urechii

b. cartilajul auricular

c. pielea de pe faţa internă a pavilionului urechii

d. sutura plăgii auriculare este contraindicată

e. pielea care acoperă tragusul urechii

649. Rezecţia peretelui lateral al conductului auditiv extern este o operaţie

frecventă la:

a. cal

b. vacă

c. oaie

d. porc

e. câine

650. Precizaţi indicaţia corectă a rezecţiei peretelui lateral al conductului auditiv

extern la câine:

a. othematon

b. plăgi delabrante ale conchiei auriculare

c. scop estetic

d. otită externă

e. otită internă

Pentru întrebările 651 – 653, selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci

variante:

a. “V”

b. “C”

c. “U”

d. “T”

e. “Y”

651. În urma rezecţiei peretelui lateral al conductului auditiv extern la câine prin

procedeul Hinz, după sutură, plaga va avea forma literei:

652. În urma rezecţiei peretelui lateral al conductului auditiv extern la câine prin

procedeul Zepp, după sutură, plaga va avea forma literei:

653. În urma rezecţiei porţiunii verticale a conductului auditiv extern la câine,

după sutură, plaga va avea forma literei:

654. Otehematonul este:

a. o colecţie sangvină în conductul auditiv extern

b. o colecţie sangvină localizată în urechea medie

c. o colecţie sangvină localizată în urechea internă

d. o colecţie sangvină localizată între cartilajul şi pielea conchiei

auriculare

e. scurgerea de sânge dintr-o plagă a urechii

655. Incizia pentru drenajul othematomului se execută:

a. pe faţa externă a conchiei auriculare

b. pe faţa internă a conchiei auriculare

c. pe marginile conchiei auriculare

d. pe plica intertragică

e. pe suportul reprezentat de de tragus

656. Ce este miringotomia:

a. procedeu de amputare estetică

b. incizia meningelui

c. incizia unui menisc

d. incizia cartilajului auricular

e. incizia timpanului

657. După drenajul othematomului acolarea prin sutură a pielii desprinse de

cartilagiu se face cu fire de sutură separate:

a. inserate transfixic prin conchia auriculară în “U” vertical

b. inserate neperforat în “U” orizontal

c. inserate după tehnica Lembert

d. inserate după tehnica Halstead

e. inserate după tehnica punctului de sutură strivitor

658. După drenajul othematomului amplasarea punctelor de sutură se face:

a. perpendicular pe incizia de drenaj

b. în rânduri paralele cu incizia de drenaj

c. închizînd parţial incizia de drenaj

d. închizînd total incizia de drenaj

e. sutura este contraindicată

659. Ecornarea unui viţel în vîrstă de 10 zile presupune:

a. tăierea cornului fără deschiderea sinusului frontal

b. tăierea cornului cu deschiderea sinusului frontal

c. îndepărtarea şi / sau distrugerea mugurului cornal

d. tăierea cornului şi aplicarea unui pansament protector

e. tăierea cornului şi efectuarea autoplastiei cutanate

660. În ecornarea chimică cu hidroxid de sodiu este obligatorie:

a. efectuarea unei renuri la baza cornului

b. contenţionarea viţelului în decubit

c. asigurarea unei hemostaze preventive sau provizorii

d. protejarea pielii din jurul mugurului cornual prin uncţionare cu

vaselină neutră

e. aplicarea unui pansament

661. Ecornarea viţeilor prin procedeul combinat, presupune combinarea

procedeelor de:

a. incizie – secţionare

b. diereză – drenaj

c. excizie – sutură

d. excizie – pansament

e. excizie – cauterizare


a. 1 –2 secunde

b. 1 – 2 minute

c. 3 – 5 secunde

d. 20 – 30 secunde

e. 3 – 5 minute

662. În procedeul combinat de ecornare a viţeilor termocauterul se menţine aplicat

pe locul denudat timp de:

663. În procedeul combinat de ecornare a viţeilor locul denudat se fricţionează cu

creionul de ecornare (hidroxid de sodiu) timp de:

664. Pentru bovinele adulte procedeul recomandat de ecornare este:

a. constricţia elastică

b. combinat (excizie – cauterizare chimică)

c. cu autoplastie cutanată

d. tăiere simplă cu ferăstrăul de la bază

e. tăiere cu cleştele Hodge

665. În ecornarea cu autoplastie cutanată incizia pielii se face:

a. pornind de pe creasta intercornuală, continuând pericornual şi apoi în

sens

ventral pe creasta frontală laterală

b. pericornual

c. pornind de deasupra ochiului continuând pericornual perpendicular pe

creasta

intercornuală

d. nu este necesară

e. se decolează pericornual doar bureletul cutidural al cornului

666. Drenajul chistului sublingual la câine se face prin:

a. puncţia peretelui chistului şi aspirarea conţinutului

b. incizia peretelui chistului şi montarea unui tub de dren

c. incizia peretelui chistului şi sutura parţială a inciziei

d. implantarea perforantă prin peretele chistului a unui fir neresorbabil

polifilament

e. incizie largă

667. Extirparea chistului sublingual la câine presupune:

a. excizia chistului fără deschiderea cavităţii acestuia

b. excizia chistului în întregime, împreună cu frâul limbii

c. excizia peretelui lateral al chistului şi cauterizarea peretelui profund

d. excizia peretelui profund al chistului şi cauterizarea peretelui lateral

e. oricare variantă (a –d) este corectă

668 În extirparea chistului glandei mandibulare incizia de abord (a pielii) se face:

a. în faţa ramurii recurbate a mandibulei paralel cu vena facială

b. în spatele ramurii recurbate a mandibulei paralel cu vena jugulară

c. în spatele ramurii recurbate a mandibulei paralel cu aceasta

d. caudal de ureche şi paralel cu cu ramura recurbată a mandibulei

e. ventral de ureche şi paralel cu ramura recurbată a mandibulei

669. Hiovertebrotomia este operaţia prin care:

a. se abordează hioidul

b. se incizează prima vertebră cervicală

c. se incizează glanda parotidă

d. se abordează laringele

e. se incizează diverticulul tubelor auditive (punga guturală)

670. Hiovertebrotomia se practică mai frecvent la:

a. cal

b. vacă

c. porc

d. câine

e. pisică

671. Abordarea chirurgicală a diverticulului trompei auditive (pungi guturale) se fac

prin:

a. triunghiul Scarpa

b. triunghiul Viborg

c. triunghiul herniar al flancului

d. faringe

e. miringotomie

672. Operaţia prin care se crează o comunicare (traiect) directă între faringe şi piele,

ocolind cavitatea orală se numeşte:

a. faringotomie

b. faringoscopie

c. faringorafie

d. faringostomie

e. faringectomie

673. Selectaţi indicaţiile faringostomiei cu tub (sondă) la câine:

a. obstrucţie esofagiană

b. torsiune gastrică

c. afecţinui ale cavităţii orale care impun hrănirea artificială

d. apnee spontană

e. operaţie pregătitoare pentru trepanaţia cavităţii nazale

674. În faringostomia cu tub (sondă) la câine un capăt al sondei este scos prin plaga

operatorie

şi fixat la piele iar celălalt capăt este plasat în:

a. faringe

b. laringe

c. esofag

d. stomac

e. trahee

675. Ventriculectomia constă în:

a. extirparea corzilor vocale

b. rezecţia unei porţiuni din canalul deferent

c. extirparea unor vegetaţii (papiloame) laringiene

d. extirparea unei porţiuni dintr-o venă

e. extirparea mucoasei ventriculilor laringieni

676. Selectaţi indicaţiile ventriculectomiei

a. cornajul laringian cronic

b. devocalizarea (antifonia) animalelor de companie

c. obstrucţii traheale

d. edem glotic

e. corpi străini cantonaţi intra nazal

677. Pentru executarea ventriculectomiei la câine se poate interveni prin acces:

a. traheal

b. oral

c. esofagian

d. gutural (prin diverticulele tubelor auditive)

e. toracic

678. Pentru executarea ventriculectomiei la cal se recomandă accesul prin:

a. traheotomie

b. esofagotomie

c. laringotomie

d. toracotomie

e. celiotomie

679. În ventriculectomiei pentru a preveni pneumonia prin aspiraţie de sânge se

recomandă:

a. traheotomia provizorie cu canulă unidirecţională

b. traheotomia provizorie cu canulă bivalvă

c. traheostomia

d. sondajul esofagian cu sonde cu balonaş de etanşeizare

e. intubaţia oro-traheală cu sondă cu balonaş de etanşeizare

680. În ventriculectomia laringiană pentru creerea accesului operator se incizează

ligamentul:

a. crico – aritenoidian

b. hio – tiroidian

c. interaritenoidian

d. crico –tiroidian

e. tiro – epiglotic

681. Cordectomia vocală la câine (devocalizarea) este o operaţie:

a. curativă radicală

b. executabilă la cererea proprietarului

c. estetică

d. curativă paleativă

e. de urgenţă

682. La câine cordectomia vocală prin acces oral se poate executa doar cu:

a. bisturiul

b. bisturiul electric

c. foarfecele

d. traheotomul

e. pensa de biopsie

683. Ce tip de anestezie se practică în traheotomia de urgenţă:

a. neuroplegia

b. N.L.A.

c. N-N.L.A.

d. infiltraţii analgezice pe linia de incizie

e. rar există timpul necesar pentru anestezie

684. Locul de elecţie pentru traheotomia de urgenţă este:

a. pe faţa ventrală a gâtului imediat în spatele laringelui

b. pe latura stângă a gâtului la limita dintre 1/3 superioară şi 1/3

mijlocie

c. pe faţa ventrală a gâtului la limita dintre 1/3 superioară şi 1/ 3

mijlocie

d. pe latura stângă a gâtului în 1/3 toracică

e. pe latura dreaptă a gâtului la limita dintre 1/3 superioară şi 1/3

mijlocie

685. Deschiderea traheei în traheotomia de urgenţă presupune secţionarea:

a. unui ligament interinelar la traheei

b. transversală a traheei

c. peretelui ventral al laringelui

d. longitudinala a 2 – 4 inele traheale

e. exereza a 2 – 4 cm. din trahee

686. În traheotomia provizorie transversală suspendarea (extragerea) canulei traheale

este

indicat să se facă după:

a. 1 lună

b. 2 săptămâni

c. 7 zile

d. 48 de ore

e. maxim 8 ore

687. În traheotomia provizorie transversală se incizează ligamentul interinelar:

a. dintre inelele traheale 4 şi 5, aproximativ 50 –60% din circumferinţă

b. dintre inelele traheale 2 – 3, complet

c. dintre inelele traheale 10-12, complet

d. dintre inelele traheale 10-12, aproximativ 50 – 60% din

circumferinţă

e. dintre inelele traheale 14 – 15, aproximativ 80 – 90% din

circumferinţă

688. Plaga traheală rămasă după o traheotomie provizorie transversală se suturează:

a. în puncte separate simple inserate transfixic prin inelele traheale care

mărginesc plaga

b. în punctele separate simple inserate numi prin ligamentul interinelar

c. se suturează doar pielea

d. în punctele separate simple inserate transfixic prin două inele

traheale

aflate la distanţa faţă de plagă


689. Operaţia prin care este creeată o comunicare directă şi definitivă între trahee şi

exterior se numeşte:

a. traheotomie

b. traheostomie

c. traheorafie

d. traheoscopie

e. traheoanastomoză

690. Pentru a practica o traheostomie mucoasă este necesară rezecţia unui lambou

dreptunghiular traheal format din:

a. 5 – 6 inele traheale împreună cu mucoasa traheală aferentă

b. 5 – 6 inele traheale fără mucoasa traheală aferentă

c. 2 –3 inele traheale fără mucoasa traheală aferentă

d. 2 – 3 inele traheale împreună cu mucoasa traheală aferentă

e. un singur inel traheal împreună cu mucoasa traheală aferentă

691. În traheostomie fixarea traheei în planul superficial al gâtului se face prin:

a. pexia mucoasei traheale la piele

b. pexia adventicei traheale la piele

c. pexia inelelor traheale din jurul stomei la piele

d. pexia adventicei traheale la marginile muşchiului sternohioidian

e. pexia adventicei traheale la marginile muşchilor sternomandibulari

(drept şi stâng)

692. În esofagotomia cervicală la câine ( un corp străin obstruant oprit în treimea

mijlocie a gâtului) incizia de abord se face:

a. pe faţa ventrală a gâtului

b. pe latura dorsală a gâtului

c. pe latura dreaptă a gâtului deasupra muşchiului cleidomastoidian

d. pe latura stângă a gâtului deasupra venei jugulare

e. pe latura dreaptă a gâtului deasupra venei jugulare

693. După esofagotomia care strat al esofagului se coase ultimul:

a. seroasa

b. musculoasa

c. submucoasa

d. mucoasa

e. sero – musculoasa

694. Din următoarele variante alegeţi firul de sutură recomandat pentru sutura muco –

submucoasei esofagiene:

a. catgut simplu

b. catgut aromat

c. catgut iodat

d. polipropilenă

e. muco – submucoasa esofagiană nu se suturează

695. Pentru flebectomia jugularei la un cal descoperirea venei se face, incizând pielea:

a. pe faţa ventrală a gâtului

b. pe latura dorsală a gâtului

c. pe latura dreaptă a gâtului deasupra muşchiului claidomastoidian

d. pe latura stângă a gâtului deasupra muşchiului claidomastoidian

e. pe latura gâtului în jgheabul jugular

696. În flebectomia jugularei ligaturile venei se fac:

a. între cele două pense hemostatice

b. distal şi respectiv proximal de pensele hemostatice fără a lăsa o

distanţă

între fir şi pensă

c. distal şi respectiv proximal de pensele hemostatice la o distanţă de 1

– 2 cm.

de acestea, firele fiind amplasate perforant

d. dista şi respectiv proximal de pensele hemostatice la o distanţă de 1 –

2 cm.

de acestea, firele fiind amplasate transadventicial

e. flebectomia nu presupune executarea unor ligaturi vasculare


a. în spaţiul intercostal 6 dreapta şi 7 stânga la nivelul articulaţiilor

condro-costale

b. în spaţiul intercostal 10 –12 la cca. 20 cm. deasupra articulaţiei

condro-costale

c. în spaţiul intercostal 5 sau 6, ventral

d. în spatele ultimei coaste lângă articulaţia costo-vertebrală

e. în penultimul spaţiu intercostal la nivelul articulaţiilor condro-costale

697. Care este locul de elecţie pentru toracocenteză la bovine:

698. Care este locul de elecţie pentru toracocenteză la câine:

699. În toracotomie intercostală la câine anestezia recomandată este:

a. N – NLA

b. N – NLA cu narcoză inhalatorie în circuit închis

c. N – NLA cu narcoză stabilă

d. neuroplegia şi blocaj analgezic al nervului intercostal

e. blocaj analgezic al nervilor şi infiltraţie analgezică pe linia de incizie

700. În toracostomia la câine tubul de dren se plasează:

a. extrapleural prin spaţiu intercostal 8

b. intrapleural prin spaţiul intercostal 8

c. extrapleural, transdiafragmatic

d. intrapleural, transdiafragmatic

e. subcutanat

701. Amplasarea circumcostală a unor fire de sutură la coastele din jurul plăgii

uşurează închiderea şi vindecarea plăgii toracice după:

a. toracocenteză

b. toracostomie

c. toracotomie intercostală

d. toracotomia prin sternotomie

e. toracoscopie

702. Rezolvarea pneumotoraxului apărut concomitent toracotomiei presupune:

a. montarea unui dren tubular, gravitaţional

b. montarea unui dren capilar gravitaţional

c. aspirarea sângelui pătruns în cavitatea toracică

d. aspirarea aerului pătruns în cavitatea toracică

e. sutura etanşă a pleurei, aerul pătruns în cavitatea toracică se resoarbe

în timp

de 7 – 21 de zile

703. Secţionarea coastei în toracotomia cu rezecţie costală la bovine se face cu:

a. dalta

b. trepanul

c. bisturiul

d. ferăstrăul cu lamă fixă

e. ferăstrăul Gigli

704. Secţionarea coastei în toracotomia cu rezecţie costală se face:

a. după decolarea periostului de pe ambele feţe ale coastei

b. după decolarea periostului de pe faţa externă a coastei

c. cu coasta acoperită de periost

d. împreună cu musculatura intercostală de pe coasta respectivă

e. toate variantele (a – d) sunt corecte

705. În toracotomia prin sternotomie mediană la câine riscul major îl constituie:

a. pneumotoraxul

b. secţionarea pleurei parietale concomitent cu sternul

c. lezionarea venei cave

d. lezionarea venei porte

e. lezionarea arterei toracice interne

706. Osteosinteza sternului după toracotomia cu sternotomie mediană se face prin:

a. fixare cu tije plasate centromedular

b. cerclaj şi / sau fire metalice amplasate în “x”pe după joncţiunile

costo-sternale

c. plăci de compresiune semitubulare

d. osteorafie cu fire metalice

e. fixare cu şuruburi de corticală

707. Locul de elecţie pentru pericardocenteza intercostală la bovine este:

a. spaţiul intercostal 6, drept

b. spaţiul intercostal 8, stâng

c. spaţiul intercostal 5, stâng

d. spaţiul intercostal 5, drept

e. spaţiul intercostal 2, stâng

708. Punctele de reper pentru fixarea locului de elecţie în pericardocenteza

paraxifoidiană la bovine sunt:

a. linia albă, arcul hipocondral stâng şi orificiul de pătrundere sub

hipocondrul

a venei mamare externe

b. apendicele traheal al strenului, marginea muşchiului pectoral

transvers şi

a treia coastă

c. linia albă, inelul ombilical şi vena mamară externă

d. linia albă, penultimul mamelon şi coarda flancului

e. sternul, linia albă şi a patra coastă

709. În pericardocenteza intercostală la bovine profunzimea pătrunderii acului prin

peretele toracic până la sacul pericardiac este de:

a. 1 – 2 cm.

b. 10 – 12 cm.

c. 14 – 15 cm.

d. variază între 4 şi 8 cm. în raport cu vârsta şi talia animalului

e. acul pătrunde prin diafragmă

710. Contenţia recomandată pentru efectuarea pericardotomiei la bovine este:

a. patrupedă cu membrul anterior stâng în faţa liniei de aplomb

b. decubit latera drept

c. decubit lateral stâng

d. decubit lateral sterno – abdominal

e. decubit lateral dorsal

711. Pericardopexia constă în:

a. sutura miocardului la pleura parietală

b. sutura miocardului la periostul coastei rezecate

c. sutura miocardului la piele

d. sutura sacului pericardic la miocard

e. sutura sacului pericardic la pleura parietală

712. Pericardopexia se execută:

a. înainte de a face rezecţia coastei

b. înainte de a deschide sacul pericardiac

c. după deschiderea sacului pericardiac

d. înainte de a inciza pleura parietală

e. după deschidere, explorarea şi toaletarea sacului pericardiac

713. Calea de acces pentru execuţia pericardotomiei la bovine este creeată prin:

a. toracotomie cu sternotomie mediană

b. toracotomie intercostală stângă în spaţiul intercostal 5 – 6

c. toracotomie intercostală stângă în spaţiul intercostal 2 – 3

d. toracotomie cu rezecţie costală – coasta a V-a, stângă

e. toracotomie cu rezecţie costală – coasta a VII-a, stângă

Pentru întrebările 714 – 717, selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci

variante: a. xifo-pubiană

b. xifo-ombilicală

c. centrată ombilical

d. ombilico-pubiană

e. ombilic – hipocondru

714. Precizaţi punctele de reper între care se face incizia într-o celiotomie mediană mezogastrică

715. Precizaţi punctele de reper între care se face incizia într-o celiotomie mediană

lungă


posterioară


anterioară

718. Într-o celiotomie mediană, incizia peretelui abdominal interesează următoarele

straturi cu excepţia:

a. pielii

b. ţesutului conjunctiv subcutanat

c. muşchilor oblic extern, oblic intern, transvers şi drept abdominal

d. peritoneului

e. ţesutului fibros al liniei albe

719. Refacerea prin sutură a peretelui abdominal după o celiotomie mediană poate fi

compromisă de includerea în sutură a:

a. peritoneului

b. ţesutului fibros al liniei albe

c. aponevrozei muşchiului drept abdominal

d. aponevrozei muşchiului transvers al abdomenului

e. ligamentului falciform

720. Sutura plăgii după o celiotomie mediană la câine este recomandat să se facă:

a. monoplan, fire separate în “8”

b. monoplan, fire separate în “U”

c. biplan (linia albă; pielea)

d. triplan (peritoneu – linia albă; ţesut subcutanat; piele)

e. biplan (peritoneul; pielea) 721. Celiotomia paramediană este practicată mai frecvent la:

a. animalele tinere

b. animale bătrâne

c. masculi

d. femele

f. în herniile ombilicale ireductibile

722. Locul de elecţie pentru celiotomia paramediană este:

a. pe linia albă

b. lateral de linia albă

c. transversal pe linia albă

d. paralel cu hipocondru

e. în regiunea flancului

723. În celiotomia paramediană muşchiul drept abdominal:

a. se decolează, retrăgându-l lateral

b. se incizează transversal

c. se dilacerează în lungul fibrelor

d. în această regiune este prezent doar sub forma de aponevroză

e. nu este prezent în regiune

724. Care etaj de sutură (strat) nu este necesar în celiotomia paramediană:

a. sutura peritoneului

b. sutura aponevrozei muşchiului transvers şi a apronervozei profunde a

muşchiului oblic intern

c. sutura muşchiului drept abdominal

d. sutura aponevrozei superficiale a muşchiului oblic intern şi a

aponevrozei

muşchiului oblic extern

e. sutura ţesutului subcutanat

725. Pentru o celiotomie (laparatomie) postcostală la bovine nu este necesar blocajul

analgezic al nervului:

a. toracic XIII

b. lambar I

c. lombar II

d. lombar III

726. Pentru o celiotomie postcostală la cabaline nu este necesar blocaj analgezic al

nervului:

a. toracic XVII

b. toracic XVIII

c. lombar I

d. lombar II

e. lombar III

727. În celiotomia postcostală nu se pătrunde (incizează – dilacerează) prin următorul

strat anatomic:

a. pielea şi tunica abdominală

b. muşchi oblic extern al abdomenului

c. muşchi oblic intern al abdomenului

d. muşchi drept abdominal

e. aponevroza muşchiului transvers abdominal şi peritoneu

728. Locul de elecţie pentru celiotomia sublambară dorsală este:

a. în regiunea abdominală lateral, paralel cu ultima coastă

b. în regiunea abdominală lateral, paralel cu hipocondru

c. în mijlocul regiunii abdominale laterale, 2 – 10 cm. sub apofizele

transverse

lombare

d. în regiunea abdominală laterală, pornind de sub aripa iliumului în

direcţia

ventro- cranială

e. în regiunea abdominală ventrală, lateral de linia albă

729. Triunghiul herniar al flancului poate fi abordat printr-o celiotomie:

a. mediană

b. paramediană

c. postcostală

d. sublombară dorsală

e. sublombară ventrală

730 În triunghiul herniar al flancului peretele abdominal este constituit din:

a. muşchiul drept abdominal şi muşchiul oblic extern

b. aponevrozele muşchilor oblic extern, oblic intern şi transvers

abdominal

c. muşchiul oblic extern,şi aponevrozele muşchilor oblic intern şi drept

abdominal

d. muşchiul oblic extern,aponevroza muşchiului oblic intern şi muşchiul

drept

abdominal

e. aponevroza muşchiului oblic extern, muşchiul oblic intern, muşchiul

transvers

abdominal


a. dorso – ventral, liniar

b. dorso – ventro – cranial

c. dorso - ventro – caudal

d. cranio – caudal, liniar

e. dorso – ventral, în forma literei “Z”

731. În celiotomia sublombară ventrală incizia aponevrozei muşchiului oblic extern

este orientată:

732. În celiotomia sublombară ventrală incizia aponevrozei muşchiului oblic intern

este orientată:

733. În celiotomia sublombară ventrală incizia aponevrozei muşchiului transvers al

abdomenului

este orientată:

734. În celiotomia subilială incizia pielii este orientată:

735. Celiotomia subilială are locul de elecţie situat:

a. dorsal de coarda flancului

b. chiar pe coarda flancului în direcţia acesteia

c. perpendicular pe coarda flancului

d. ventral de coarda flancului

e. coarda flancului nu reprezintă un punct de reper

736. Care este celiotomia în care pentru lărgirea accesului se va ligatura şi

secţiona vena subcutanată abdominală şi se va inciza parţial muşchiul drept

abdominal:

a. mediană ombilico – pubiană

b. paramediană

c. postcostală

d. sublombara dorsală

e. subhipocondrală

737. Celiotomia subhipocondrală executată în partea dreaptă a abdomenului la

bovine permite abordarea:

a. rumenului

b. splinei

c. ovarului

d. abomasului

e. uterului gestant

738. Celiotomia postcostală stângă la bovine permite abordarea:

a. uterului gestant

b. vezicii urinare

c. cecumului

d. intestinul subşire

e. rumenului 739. În herniile ombilicale voluminoase este recomandat ca incizia pielii să se facă:

a. longitudinal

b. eliptic (“in felie de pepene”)

c. transversal pe linia albă

d. circular în jurul inelului herniar

e. toate variantele (a- d) sunt incorecte

740. Tehnica repuneri conţinutului unei hernii ombilicale fără deschiderea sacului

herniar şi sutura inelului ombilical în puncte separate tip Lembert este recomandată

pentru:

a. herniile mici reductibile

b. herniile voluminoase reductibile

c. herniile voluminoase ireductibile

d. herniile voluminoase congenitale

e. herniile mici ireductibile

741. În herniile ombilicale deschiderea saului herniar este impusă de următoarele

situaţii, cu excepţia:

a. aderenţelor între conţinut şi sac

b. stenozării inelului herniar

c. sac voluminos şi conţinut reductibil

d. ştrangulării conţinutului herniar

e. sac redus şi conţinutul ireductibil 742. Repunerea conţinutului prin torsionara sacului herniar este posibilă în herniile ombilicale:

a. mici, reductibile

b. voluminoase, reductibile

c. mici, ireductibile

d. voluminoase, ireductibile

e. ştrangulate

743. Metoda Olivkov constă în interpunerea şi fixarea prin sutură între marginile

inelului herniar a:

a. omentului

b. unei plase de nylon

c. cordonului testicular

d. sacului herniar

e. unui pedicul de ţesut adipos

744. Sutura breşei (inelului) herniare printr-un procedeu de întărire prin

dedublarea peretelui

(“vestă peste pantaloni”) este recomandată în herniile ombilicale:

a. mici, reductibile

b. mici, ireductibile

c. voluminoase, cu imposibilitatea afrontării marginilor inelului

d. voluminoase, ireductibile

e. voluminose, la animalele cu perete abdominal lax

745. Incizia pielii în tratamentul operator al unei hernii inghinale, mici la o căţea,

se face:

a. pe linia mediană

b. în lungul axului mare al inelului inghinal

c. transversal pe axul inelului inghinal

d. “în felie de pepene” centrat pe sacul herniar

e. toate variantele (a- d) sunt incorecte

746. În tratamentul operator al herniei inghinale la femele sutura inelului herniar

constă în afrontarea:

a. marginilor inelului inghinal superficial

b. marginilor inelului inghinal profund

c. marginilor inelelor inghinale (superficial şi profund)

d. ţesutului fibros al liniei albe

e. muşchiul sfincter anal extern la muşchiul coccigian

747. În tratamentul operator al herniei inghinale prin sutura inelului inghinal

superficial riscul cel mai mare este reprezentat de:

a. dificultatea menţinerii anselor intestinale în interiorul cavităţii

abdominale

b. posibilitatea lezării arterei şi venei pudende externe

c. dificultatea lărgiri inelului inghinal

d. dificultatea rezecţiei sacului herniar

e. dificultatea evidenţierii testiculului la masculi

748. În tratamentul operator al herniei inghinale ireductibile lărgirea inelului

inghinal superficial se face incizându-i:

a. comisura caudo-medială

b. marginea medială

c. comisura cranio-laterală

d. marginea laterală

e. oricare variantă (a-d) este corectă

749. În tratamentul operator al herniei inghinale la câine (mascul necastrat) –

procedeul operator fără orihidectomie constă în:

a. orihidectomia este obligatorie

b. se obliterează inelul inghinal cu testiculul

c. se obliterează inelul inghinal cu cordonul testicular

d. sutura incompletă a inelului inghinal superficial

e. testiculul este fixat în regiunea inghinală

750. La masculii cărei specii sacul unei hernii inghinale are două braţe (aspectul

literei “Y” - hernie Stochfleth):

a. cabaline

b. ovine

c. bovine

d. suine

e. caprine

751. In tratamentul operator al unei hernii scrotale unilaterale la un vier, incizia

de abord (acces) este:

a. ca pentru orhidectomie (a învelitorilor testiculare)

b. celiotomia mediană ombilico-pubiană

c. plasată deasupra inelului inghinal

d. celiotomia paramediană retro-ombilicală

e. celiotomia mediană mezogastrică

752. În tratamentul operator al unei hernii scrotale la un armăsar incizia de abord

(acces) este:

a. ca pentru orhidectomie (a învelitorilor testiculare)

b. celiotomia mediană ombilico-pubiană

c. plasată deasupra inelului inghinal

d. celiotomia paramediană retro-ombilicală

e. celiotomia mediană mezogastrică

753. În tratamentul operator al unei hernii scrotale procedeul fără orhidectomie

este recomandat

să se aplice în:

a. herniile congenitale de dimensiuni mici

b. herniile dobândite cu etiologie traumatică la indivizi fără antecedente

herniare

în ascendenţă

c. herniile dobândite cauzate de lărgimea excesivă a inelelor inghinale

d. herniile congenitale reductibile

e. herniile congenitale ireductibile

754. În tratamentul operator al unei hernii scrotale reductibile procedeul cu

orhidectomie la un armăsar este recomandată inchiderea inelului inghinal superficial

prin:

a. sutura în puncte separate simple

b. sutura în puncte separate amplasate în “U”

c. sutura în puncte separate amplasate în “U” cu ancorarea bontului de

cordon

testicular în marginile inelului

d. sutura în surjet simplu

e. sutura în surjet întretăiat

755. În eventraţia ventro-laterală grefele de substituţie se plasează:

a. subcutanat

b. intramuscular

c. peste stratul aponevratic

d. intraperitoneal

e. sunt contraindicate

756. În tratamentul herniilor ventrolaterale închiderea breşei herniare este recomandat

să se facă cu:

a. fire neresorbabile naturale amplasate în “U”

b. fire neresorbabile sintetice amplasate în “U”

c. fire resorbabile naturale amplasate în “X”

d. fire resorbabile sintetice amplasate în “U”

e. fire resorbabile sintetice în “U”după tehnica suturii de dedublare

757. În tratamentul herniei ventrale prepubiene închiderea breşei herniare se face cu

fir de sutură :

a. amplasate în “U” între tendonul prepubian şi pubis

b. amplasate în “U” între cele două margini ale tendonului prepubian

rupt

c. amplasate în “U” între cele două simfize pubiene

d. amplasate în “U” între cei doi muşchi

e. amplasate în puncte separate simple între cele două margini ale

tendonului

deşirat

758. Canalul femural se află plasat:

a. în faţa inelului inghinal

b. caudal de inelul inghinal

c. lateral de inelul inghinal

d. medial de inelul inghinal

e. retroperineal

759. În tratamentul herniei femurale închiderea canalului femural se face cu fire

separate de

sutură amplasate între:

a. marginea laterală a inelului inghinal şi fascia muşchiului pectineu

b. marginea laterală a inelului inghinal şi marginea lui medială

c. aponevroza femurală şi fascia muşchiului pectineu

d. aponevroza muşchiului oblic extern şi ligamentul inghinal

e. aponevroza laterală şi cea medială a muşchiului drept abdominal

760. Cistocelul reprezintă:

a. puncţia vezicii urinare

b. cateterizarea vezicii urinare

c. incizia

d. fistula vezicii urinare

e. hernia vezicii urinare

761. În tratamentul herniei perineale închiderea breşei parietale se face prin

sutura:

a. muşchiului drept abdominal la muşchiul coccigian

b. muşchiului sfincter anal extern la muşchiul cocigian

c. muşchiul sfincter anal extern la muşchiul pectineu

d. muşchiului semitendinos la muşchiul sfincter anal extern

e. muşchiului semitendinos la muşchiul semimembranos

762. Accesul operator în hernie diafragmatică este asigurat prin celiotomie:

a. subilială

b. mediană xifo-pubiană

c. postcostală

d. mediană ombilico-pubiană

e. mediană xifo-ombilicală

763. Anestezia recomandată pentru tratamentul operator al herniei diafragmatice

este:

a. neuroplegia şi infiltraţie analgezică locală

b. NLA

c. N-NLA

d. N-NLA cu narcoză inhalatorie şi respiraţie asistată

e. oricare din variantele b – d

764. Breşele diafragmei pot fi închise prin:

a. sutură în puncte separate simple

b. sutură în puncte separate în “U”

c. interpunerea unui pedicul omental

d. acoperirea cu un lambou din fascia transversă şi peritoneu

e. toate variantele sunt corecte

765. Din următoarele variante selectaţi o hernie abdominală internă:

a. diafragmatică

b. perineală

c. femurală

d. inghinală

e. ombilicală

766. Care variantă defineşte hernia intestinului:

a. ombilicală

b. epiplocelul

c. enterocelul

d. histerocelul

e. cistocelul

767. Fundoplicatura periesofagiană a peretelui gastric este procedeul operator de

tratament al

herniei:

a. diafragmatice

b. hiatale

c. perineale

d. ombilicale

e. ventro-laterale

768. Procedeul de deschidere operatorie a stomacului se numeşte:

a. gastroscopie

b. gastrorafie

c. gastropexie

d. gastrotomie

e. gastroragie

769. Gastrorafia la carnivore este recomandat să se execute:

a. monoplan

b. biplan

c. triplan

d. fiecare strat al peretelui gastric se suturează separat

e. toate variantele sunt incorecte

770. În gastrotomie provizorie pe cateter la câine accesul operator la stomac se

face printr-o celiotomie:

a. mediană xifo-ombilicală

b. mediană ombilico-pubiană

c. paramediană retroombilicală

d. subhipocondrală stângă

e. subhipocondrală dreaptă

771. Gastropexia permanentă presupune:

a. fixarea peretelui stomacal la peretele abdominal

b. fixarea peretelui stomacal la piele

c. fixarea peretelui stomacal la peretele duodemului

d. acolarea omentului mare la peretele stomacului

e. sutura definitivă a unei gastrostomii

772. Care din următoarele variante nu reprezintă un procedeu de gastropexie

permanentă:

a. gastropexia liniară

b. gastropexia cu lambou circumcostal

c. gastropexia cutanată

d. gastropexia cu gaică peritoneală

773. Gastrectomia parţială defineşte:

a. examinarea parţială a mucoasei gastrice

b. sutura parţială a unei plăgi gastrice

c. exereza unei porţiuni de stomac

d. procedeul de fixare a stomacului la piele

e. procedeul de fixare a stomacului la peretele abdominal

774. Pentru ruminotomie accesul operator se creează prin celiotomie:

a. subhipocondrală stângă

b. subhipocondrală dreaptă

c. sublombară stângă

d. sublombară dreaptă

e. postcostală stângă

775. Alegeţi o variantă recomandată pentru o ruminorafie monoplan:

a. puncte separate perforante

b. surjet Schmieden

c. puncte separate strivitoare

d. surjet Connell

e. rumenul se suturează doar biplan

776. Pentru abomasotomie, în cazul dilataţiilor abomasale simple (fără torsiune

şi deplasare) la bovine, se recomandă accesul prin:

a. celiotomie sublombară ventrală stângă

b. celiotomie subhipocondrală dreaptă

c. celiotomie sublombară ventrală dreaptă

d. celiotomie subhipocondrală stângă

e. celiotomie postcostală stângă

777. Omentopexia peritoneală la bovine:

a. previne retorsionarea rumenului

b. previne retorsionarea abomasului

c. previne retorsionarea reţelei

d. previne retorsionarea rumenului şi reţelei


778. Procedeul de abomasopexie transcutanată presupune în mod obligatoriu:

a. incizia pielii în aria de proiecţie a abdomenului

b. verificarea ph-ului lichidului de puncţie

c. verificarea transrectală a poziţiei abomasului

d. să fie precedat de ruminotomie

e. să fie precedat de celiotomia subhipocondrală

779. Care procedeu operator nu face parte din tratamentul distopiilor

abomasale la bovine:

a. abomasopexia transcutanată

b. omentopexia prin celiotomie în flancul stâng

c. omentopexia prin celiotomie în ambele flancuri

d. abomasopexia prin celiotomie mediană

e. pericardopexia

780. Pentru exteriorizarea pilorului este necesară:

a. exteriorizarea în prealabil a stomacului

b. aplicarea unui depărtător Balfour

c. secţionarea ligamentului hepato-gastric

d. secţionarea omentului mare

e. secţionarea membranei freno-esofagiene

781. În piloromiotomie seroasa şi musculara pilorului se incizează:

a. longitudinal, pe faţa antimezenterică

b. transversal, pe 1/3 din circumferinţă

c. longitudinal, pe faţa mezenterică

d. transversal, pe ¾ din circumferinţă

e. procedeele de mai sus (a-d) sunt incorecte

782. Toate procedeele de piloroplastie (Heincke-Mickulicz, “Y-U”,Finney,

Jaboulay) presupun:

a. incizia longitudinală a pilorului

b. incizia tuturor straturilor pilorului

c. sutura separată a fiecărui strat piloric incizat

d. sutura longitudinală a inciziei pilorice

e. o anastomoză latero-laterală


a. termino-terminală

b. termino-laterală

c. latero-terminală

d. latero-laterală

e. telescopată

783. Pilorectomia cu anastomoză-duodenală presupune o anastomoză:

784. Piloroplastia cu anastomoză duodeno-pilorică (Finney) presupune o

anastomoză:

785. Pilorectomia cu anastomoză gastrojejunală (Billroth II) presupune o

anastomoză:

786. Enteroanastomoza ceco-colică la cal este o anastomoză:


a. monoplan exoversat

b. biplan cu stratul II endoversat

c. triplan cu planul III endoversat

d. monoplan endoversat

e. biplan cu ambele planuri endoversate

787. Sutura recomandată pentru plăgile intestinului gros este:

788. Sutura recomandată pentru plăgile intestinului subţire este:

789. Sutura recomandată după tiflectomie la bovine:

790. Sutura recomandată pentru enteroanastomoza termino-terminală procedeul

cu lumen închis (Parker-Kerr) este:

791. Enterotomia pentru extragerea unui corp străin obstruant (masiv) se poate

face:

a. longitudinal pe latura antimezonterică

b. longitudinal pe latura mezenterică

c. transversal pe latura mezenterică,pe toată circumferinţa

d. transversal pe latura mezenterică pe ¾ din circumferinţă

e. transversal la distanţa de corpul obstruant

792. Abordarea cecumului la bovine se face prin celiotomie:

a. mediană ombilico-pubiană

b. paramediană retro-ombilicală

c. sublombară dreaptă


e. subhipocondrală dreaptă

793. În cecotomia la cal, prin abord sublombar, după evacuarea conţinutului

cecumului este

obligatorie:

a. izolarea cavităţii abdominale

b. pexia cutanată a peretelui cecal

c. exteriorizarea cecumului

d. verificarea orificilor ileo-cecal şi ceco-colic

e. schimbarea instrumentarului

794. Procedeul de excludere (exereză) a unei porţiuni dintr-o ansă intestinală se

numeşte:

a. enterectomie

b. enterotomie

c. enterorafie

d. enteroanastomoză

e. enterostomie

795. O ansă intestinală viabilă după pudrarea cu cristale de clorură de sodiu se

colorează în:

a. albastru-violet

b. roşu aprins

c. roşu-negru

d. verde-galben

e. roz pal

796. Pentru enterectomie limitele rezecţiei se fixează în ţesut sigur sănătos, iar faţă de

tranşa de secţiune o arcadă vasculară pulsatilă trebuie să existe la maxim:

a. 10-15 cm.

b. 5- 8 cm.

c. 0,5 –1 cm.

d. vascularizaţia se apreciază după hemoragia tranşei de secţiune

e. nu există o astfel de condiţionare

797. Într-o operaţie pe tubul digestiv trecerea de la timpii septici la execuţia timpilor

aseptici trebuie să fie precedată de următoarele, cu excepţia:

a. ridicarea câmpurilor septice

b. igienizarea mâinilor

c. schimbarea mănuşilor

d. schimbarea halatului

e. spălarea instrumentarului

798. Într-o operaţie pe tubul digestiv timpii septici se încheie după:

a. montarea penselor de baraj

b. izolarea cavităţii abdominale

c. închiderea lumenului digestiv prin sutură

d. repunerea organului digestiv în cavitate abdominală

e. sutura peretelui abdominal

799. Într-o operaţie de enterectomie timpii septici încep odată cu:

a. incizia ansei intestinale

b. incizia pereţilor cavităţii abdominale

c. evacuarea conţinutului intestinal prin plaga operatorie

d. exteriorizarea ansei intestinale

e. aplicarea penselor de baraj

800. Care segment al tubului digestiv de le bovine poate fi îndepărtat fără a fi nevoie

de enteroanastomoză:

a. duodenul

b. ileonul

c. cecumul

d. colonul

e. jejunul

801. La un câine operaţia de exereză a cecumului se numeşte:

a. cecotomie

b. tiflectomie

c. timectomie

d. tiflită

e. bursectomie

802. Tiflectomia la bovine se poate executa după un procedeu care să nu apeleze la

timpi septici:

a. nu

b. doar în condiţiile pregătirii preoperatorii a tubului digestiv

c. doar în condiţiile exteriorizării şi evacuării conţinutului cecal

d. da, printr-o sutură “Cushing peste pensă”

e. toate procedeele sunt complet aseptice

803. Diverticulul Meckel este localizat pe:

a. duoden

b. jejun

c. ileon

d. cecum

e. colon

804. În enterectomie excizia mezoului (mezenterului) se face:

a. liniar

b. în “V”

c. în “Y”

d. în “U”

e. sub formă de dreptunghi

805. În enterectomie pensele de baraj se aplică:

a. strict numai pe intestin

b. cât mai aproape de tranşa de secţiune

c. pe intestin şi pe mezenter, delimitând triunghiul ce va fi excizat

d. la limita dintre porţiunea viabilă şi cea neviabilă a intestinului

e. toate variantele sunt corecte

806. Procedeul aseptic de enterectomie permite:

a. închiderea capetelor în bont şi anastomoza latero-laterală

b. o anastomoză termino-terminală exoversată

c. o anastomoză termino-terminală afrontantă

d. o anastomoză termino-terminală cu puncte strivitoare

e. excizia mucoasei prolabate

807. Enteroanastomoza Parker – Kerr este:

a. termino-terminală cu lumen închis (aseptică)

b. termino-terminală cu lumen deschis

c. latero-laterală

d. termino-laterală

e. latero-terminală

808. Punctul de sutură sau bucla surjetului amplasat în „U” între cele două tranşe

intestinale pe marginea mezenterică asigură:

a. hemostaza tranşelor de secţiune

b. sporirea rezistenţei închiderii

c. zona deperitonizată

d. exoversarea suturii

e. endoversarea suturii

809. Sutura unei anastomozei intestinale termino-terminale începe cu:

a. faţa anterioară a tranşelor de secţiune

b. faţa posterioară a tranşelor de secţiune

c. marginea antimezontericăa secţiune

d. dependent de preferinţa chirurgului

810. Enteroanastomoza în profunzime cu tranşe nerăsucibile suturată în puncte

separate simple, presupune plasarea nodurilor de pe tranşa posterioară în contact cu:

a. seroasa

b. musculara

c. submucoasa

d. mucoasa

e. mezenterul

811. Enteroanastomozorafie biplan cu tranşe nerăsucibile începe cu:

a. tranşa posterioară planul I de sutură

b. tranşa anterioară planul I de sutură

c. tranşa anterioară planul II de sutură

d. tranşa posterioară planul II de sutură

e. toate variantele sunt incorecte

812. În enteroanastomozorafia biplan planul al – II – lea de sutură este recomandat

să fie:

a. apoziţionant sau endoversat

b. apoziţionat sau exoversat

c. exoversat sau endoversat

d. exoversat sau telescopat

e. nu are nici o importanţă

813. În enteroanastomoza latero-laterală jejuno-cecală la cal se face închiderea în

bont nefuncţional – “ansă oarbă” a:

a. colonului

b. cecumului

c. duodenului

d. jejunului

e. ileonului

814. Enteroanastomoza latero-laterală poate fi evitată (înlocuită cu anastomoza

termino-terminală) prin recurgere la:

a. sutură aseptică Parcker-Kerr

b. sutură în bursă

c. sutură Cushing peste pensă

d. plasare de fire tractoare

e. tehnici de egalizare a tranşelor de secţiune

815. Care din următoarele anastomoze pot fi realizate latero-lateral:

a. jejuno-cecală

b. ceco-colică

c. colonică

d. gastro-jejunală

e. toate variantele (a - d)

816. Entoroanastomoza ceco-colică la cal prezintă următoarele caracteristici, cu

excepţia:

a. latero-laterală

b. comunicare între ansa I a colonului şi cecum

c. anizoperistalitică

d. planul II de sutură este endoversat

e. planul I de sutură este afrontant

817. După enterectomia ansalor II şi III ale colonului la cal, enteroanastomoza va

fi realizată:

a. termino-terminal

b. latero-lateral

c. telescopat

d. termino-lateral

e. latero-terminal

818. Anastomoza colonică latero-laterală la cal, după enterectomia anselor II şi III

ale colonului, presupune creerea unei comunicări largi realizabilă:

a. printr-o incizie în formă de potcoavă

b. printr-o singură incizie liniară pe bontul ansei I

c. printr-o singură incizie liniară pe bontul ansei a IV-a

d. prin două incizii lineare paralele inegale, câte una pe fiecare bont

e. prin două incizii transversale pe cele două bonturi

819. Plăgile rectului la animale de talie mare se pot sutura sub blocaj analgezic:

a. al nervului sciatic

b. al nervilor L2, L3

c. al nervilor ischiatici

d. al nervilor T13 L1 L2

e. epidural sacro-coccigian posterior

820. Plăgile rectului la animalele de talie mare se suturează:

a. triplan

b. biplan în surjet

c. monoplan în puncte separate simple perforante

d. monoplan în surjet intretăiat


821. Când o plagă rectală profundă nu se poate sutura se recurge la:

a. celiotomie şi sutura intra-abdominală a plăgii

b. colostomie provizorie

c. eutanasierea animalului

d. clismă înaltă

e. sutura în bursă a anusului

822. Colostomia provizorie la cal presupune enterectomia:

a. ansei a IV –a a colonului

b. ansei I a colonului

c. ansei a II –a a colonului

d. colonului descendent

e. ansei a III –a a colonului

Pentru întrebările 823 – 827 selectaţi răspunsul corect din următoarele variante:

a. rezecţie lângă joncţiunea ileo-cecală

b. fără rezecţie intestinală

c. enterectomie transversală a colonului descendent fără rezecţie

intestinală

d. enterotomie longitudinală a colonului descendent

e. eterectomiei anselor II şi III ale colonului

823. O anastomoză latero-laterală sau termino-laterală jejuno-cecală la cal

presupune efectuarea:

824. O anastomoză latero-laterală între ansele I şi II ale colonului la cal presupune

efectuarea:

825. O colostomie terminală la cal presupune efectuarea:

826. O colostomie (coloproctie) în continuitate la cal presupune:

827. O anastomoză ceco-colică (ansa I) la cal presupune efectuarea:

828. Care din elementele terapeutice mai jos nu fac parte din tratamentul

conservator al prolapsului rectal:

a. înfăşurarea porţiunii prolabate

b. uncţionarea porţiunii prolabate

c. reducerea prolapsului prin taxis

d. repunerea anastomozei în canalul anal

e. sutura în bursă a anusului

829. După reducerea manuală a prolapsului rectal la un câine de 25 de Kg. sutura

în bursă a anusului se strânge:

a. pe indexul operatorului

b. până ce firul pătrunde în ţesutul sfinctorului anal

c. până până la închiderea completă a anusului

d. firul nu se strânge, se înnoadă lejer

e. nu se aplică o sutură în bursă

830. În amputarea prolapsului rectal fixarea porţiunii prolabate se face cu fire de

sutură amplasate:

a. în bursă

b. în “U” prin mucoasa cilindrului rectal exterior

c. circumferenţial, “în U” prin ambii cilindrii rectali

d. în surjet extramucos

e. fixarea se face numai cu două ace “în cruce”

831. În amputarea prolapsului rectal, după enterectomie, se recomandă o sutură a

tranşei de secţiune:

a. în puncte separate simple amplasate extramucos

b. în puncte separate simple amplasate perforant

c. în surjet Cushing

d. în surjet Lembert

e. în surjet Bledinger

832. Prin operaţia de amputare a prolapsului rectal se realizează:

a. un “anus contra naturii”

b. o enteroanastomoză termino-terminală

c. o enteroanastomoză termino-laterală

d. o enteroanastomoză latero-terminală

e. o enteroanastomoză latero-laterală

833. Colopexia este indicată în:

a. hipertrofia vaginală

b. tumori rectale

c. adenita glandelor perianale

d. episiotomie

e. prolaps rectal

834. Colopexia presupune fixarea la peritoneu a:

a. uterului

b. ampulei rectale

c. colonului descendent

d. colonului transvers

e. colonului ascendent

835. Colopexia se execută cu fire de sutură amplasate în:

a. puncte separate simple perforante

b. puncte separate simple extramucoase

c. puncte de sutură tip Gambee

d. puncte de sutură tip Jobert

e. puncte de sutură strivitoare

836. Rezecţia colo-rectală prin abord abdominal presupune:

a. osteotomia pubiană

b. episiotomia

c. celiotomie subhipocondrală

d. celiotomie mediană xifo-pubiană

e. celiotomia mediană xifo-ombilicală

837. Rezecţia colo-rectală prin abord abdominal cu osteotomie pubiană se

finalizează printr-o:

a. enteroanastomoză latero-laterală

b. enteroanastomoză latero-terminală

c. enteroanastomoză termino-laterală

d. enteroanastomoză termino-terminală

e. colostomie în continuitate


a. incizia circulară a rectului imediat în faţa joncţiunii dintre anus şi rect

b. secţionarea muşchilor rectococcigian şi ridicător al anusului

c. sutura peretelui rectal la piele

d. incizia cutanată plasată circular în jurul anusului

e. incizia cutanată semicirculară în jurul anusului

838. Care variantă din cele mai de sus reprezintă un timp operator al amputării

rectului prin

tunelizare:

839. Care variantă din cele de mai sus reprezintă modalitatea de finalizare a

anoplastiei în

fistulele perianale:

840. Amputarea rectului prin abord perineal presupune crearea accesului operator

prin:

841. Amputarea rectului prin tunelizare presupune crearea accesului operator prin:

842. Pentru a efectua rezecţia (enterectomia) intestinului în amputarea rectului prin

abord perineal

după expunerea, segmentului afectat este necesar:

843 Anoplastia în fistulele perineale presupune crearea accesului operator prin:

Pentru întrebările 844 – 848 selectaţi răspunsul corect din următoarele cinci

variante:

a. rezecţie colo-rectală prin abord abdominal cu osteotomie pubiană

b. amputarea rectului prin tunelizare

c. amputarea rectului prin abord perineal

d. anoplastia în fistulele perineale

e. anoplastia în atrezia anusului

844. Care este procedeul operator care presupune două incizii cutanate plasate “în

cruce”:

845. Care din procedeele operatorii enumerate mai sus presupune exereza sfincterului

anal:

846. Execuţia cărui procedeu operator este facilitată de o celiotomie oblică:

847. Care procedeu operator presupune o incizie cutanată în arc de cerc între cele două

tuberozităţi

ischiatice:

848. Care procedeu operator presupune tractarea rectului prin sfincterul anal extern:

849. Care procedeu operator presupune exereza fundului de sac rectal:

850. În care procedeu operator execuţia enteroanastomozarafiei este facilitată de

incizia longi-

tudinală a tubului rectal exteriorizat:

851. Atrezia anală este mai frecvent întâlnită la:

a. mânji

b. viţei

c. purcei

d. miei

e. căţei

852. Atrezia anală se întâlneşte la animalele:

a. bătrâne

b. adulte

c. tinere (după înţărcare)

d. nou născute

e. la toate categoriile de vârstă

853. Adenectomia perianală este o operaţie practicată la:

a. cal

b. vacă

c. porc

d. oaie

e. câine

854. La carnasiere splina poate fi abordată prin celiotomie:

a. paramediană retro-ombilicală

b. mediană mezogastrică

c. subhipocondrală dreaptă


e. subilială stângă

855. Pentru efectuarea splenectomiei totale este obligatorie ligaturarea dublă a:

a. ramurilor din artera şi vena splenică care converg spre splină

b. arterei şi venei splenice

c. arterei şi venei gastoepiploice stângi

d. arterei (trunchiului) celiac

e. arterei şi venei mezenterice

856. În splenectomia parţială sutura tranşei splenice restante se face:


b. în puncte separate strivitoare

c. în surjet simplu

d. în surjet întretăiat

e. nu se suturează

857. Colecistectomia presupune:

a. exereza vezicii urinare

b. exereza canalului coledoc

c. exereza veziculei biliare

d. deschiderea vezicii urinare

e. deschiderea (incizia) veziculei biliare

858. Suprafaţa hepatică expusă în urma îndepărtării colecistului:

a. se suturează în puncte separate simple

b. se suturează în puncte separate amplasate în dublu “U”

c. se suturează în surjet simplu

d. se suturează în surjet întretăiat

e. nu se suturează

859. Colecistoduodenostomia presupune:

a. creerea unei guri de comunicare între vezicula biliară şi duoden

b. creerea unei guri de comunicare între canalul coledoc şi duoden

c. transpoziţionarea deschiderii canalului coledoc în duoden

d. creerea unei guri de comunicare între colecist şi duoden, posibilă doar

la cal

e. cateterizarea canalului coledoc prin papila duodenală

860. Anastomoza dintre colecist şi duoden este recomandat să se realizeze prin sutură:

a. triplan în surjet (simplu, simplu, endoversat)

b. biplan în surjet (Schmieden, endoversat)

c. monoplan în surjet simplu perforant

d. monoplan în surjet exoversat

e. în bursă

861. Pentru evidenţierea lobului drept al pancreasului la câine se incizează:

a. omentul mare

b. ligamentul duodenal

c. ligamentul gastro-splenic

d. ligamentul spleno-renal

e. diafragma

862. Care din procedeele următoare de pancreatectomie parţială la carnasiere este

contraindicat:

a. disecţie-ligatură a lobului pancreatic drept

b. ligatură strivitoare a corpului pancreasului

c. ligatura strivitoare a lobului pancreatic stâng

d. ligatura strivitoare a lobului pancreatic drept

e. disecţie-ligatură a lobului pancreatic stâng

863. Hepatectomia parţială defineşte:

a. exereza parţială a ficatului

b. exereza limitată strict la capsula hepatică

c. exereza strict limitată la căile biliare

d. exereza strict limitată la vezicula biliară


864. La un câine accesul la ficat este creat printr-o celiotomie:

a. paramediană retro-ombilicală

b. mediană mezogastrică

c. mediană ombilico-pubiană

d. mediană xifo-ombilicală


Pentru întrebările 865-869 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:

a. procedeul Aliev-Başirov

b. procedeul Şipilov

c. procedeul Rommel

d. procedeul Sik-Marlot

e. procedeul Addis-Colombo

865. Care este procedeul de deviere a penisului care transpoziţionează lateral doar

treimea cranială a penisului

866. Care este procedeul de deviere a penisului în care transpoziţionarea penisului se

face cu ajutorul unui lambou cutanat glisant

867. Care este procedeul de deviere a penisului care presupune două incizii cutanate

circulare şi o incizie de 2-4 cm. în apropierea bazei scrotului

868. Care este procedeul de deviere a penisului în care incizia cutanată de creere a

patului receptor porneşte de la baza scrotului în direcţie oblică cranio-laterală

869. Care este procedeul de deviere a penisului care presupune două decupaje cutanate

circulare şi o incizie liniară pe linia mediană a penisului între scrot şi decupajul orificiului

prepuţial

870. Un berbecuţ pregătit pentru o operaţie de deviere a penisului va fi contenţionat în:

a. staţiune patrupedă


c. decubit dorsal

d. decubit lateral stânga

e. decubit lateral dreapta

871. Care timp operator corespunde circumciziei la câine:

a. cateterizarea vezicii urinare

b. sutura în bursă a orificiului prepuţial

c. o incizie cutanată de 3-4 cm. la baza scrotului

d. sutura pielii la tegumentul intern al furoului

e. toate variantele, a-d, sunt timpi operatori ai circumciziei

872. Circumcizia este definită ca:

a. excizia parţială a prepuţului

b. incizia longitudinală a laminei interne a furoului

c. strâmtarea orificiului prepuţial

d. imposibilitatea exteriorizării penisului

e. imposibilitatea retragerii (repunerii) penisului în furou

873. Riscul apariţiei unei parafimoze consecutive circumciziei la taur se poate reduce

prin:

a. amplasarea intercalată a suturilor

b. sutura în surjet întretăiat

c. sutura în puncte separate simple

d. limitarea rezecţiei doar la tegumentul extern al furoului

e. amputarea oblică a prepuţului

874. În circumcizie la taur concomitent cu incizia furoului:

a. se efectuează cauterizarea plăgii

b. se plasează fire în “U” distal de linia de amputaţie

c. se plasează o sutură în bursă

d. se închide orificiul prepuţial

e. se suturează marginile plăgii în surjet întretăiat

875. Pentru a practica o operaţie de scurtare a penisului la vier se recomandă o anestezie:

a. locală

b. neuroplegie cu Rompun

c. neuroplegie cu Azaperone şi infiltraţie analgezică locală

d. narcoză cu Cloralhidrat şi Sulfat de magneziu

e. narcoză inhalatorie cu Halotan

876. Procedeul de scurtare a penisului la vier recurge la:

a. amputaţia glandului penian

b. amputaţia penisului cu uretrostomă perineală

c. efectuarea unei bucle peniene

d. excizarea unui manşon din tegumentul penisului

e. miorafia retractorilor penieni

877. Punctul de reper pentru incizia pielii în operaţia de scurtare a penisului la vier este:

a. orificiul prepuţial

b. pungile scrotale

c. penultima pereche de mameloane

d. ultima pereche de mameloane

e. cicatricea ombilicală

878. În operaţia de scurtare a penisului la taur incizia prepuţului se practică:

a. pe faţa sa laterală stângă

b. pe faţa sa laterală dreaptă

c. pe linia mediană

d. circular în jurul orificiului prepuţial

e. la baza pungilor scrotale

879. În operaţia de scurtare a penisului la taur fixarea penisului în furou se asigură cu fire

de sutură plasate:

a. între albugineea peniană şi linia albă

b. între furou şi piele

c. între albugineea peniană şi piele

d. între uretră şi piele

e. între uretră şi linia albă

880. Modificările induse de operaţia de scurtare a penisului la taur asupra “S”-ului

penian constau în:

a. ştergerea buclelor acestuia

b. accentuarea flexiunilor acestuia

c. nu se modifică

d. acolarea buclei ventrale cu un fir de sutură la piele

e. acolarea buclei dorsale cu un fir de sutură la piele

881. Pentru efectuarea miectomiei retractorilor penisului la taur este necesar blocajul

analgezic al nervilor:

a. fibulari

b. safeni interni

c. pudenzi

d. sciatici

e. safeni externi

882. Pentru miectomia retractorilor penisului la taur incizia de acces (cutanată) se

plasează:

a. anterior de orificiul prepuţial

b. prescrotal pe linia mediană a prepuţului

c. prescrotal pe faţa laterală a furoului

d. postscrotal lateral de penis

e. postscrotal, în zona perineală pe linia mediană

883. Modificările induse de miectomia retractorilor penisului la taur asupra “S”-ului

penian constau în:

a. ştergerea buclelor acestuia

b. accentuarea flexiunilor acestuia

c. nu se modifică

d. acolarea buclei ventrale cu un fir de sutură la piele

e. acolarea buclei dorsale cu un fir de sutură la piele

884. În miectomia retractorilor penieni la taur după rezecţia unei porţiuni din fiecare

bandeletă musculară se reface continuitatea muşchiului retractor penian printr-o sutură:


b. în puncte separate stivitoare

c. în surjet simplu

d. în surjet întretăiat

e. toate variantele, a-d, sunt greşite

885. Un procedeu de fixare a penisului în furou practicabil numai la armăsar este:

a. efectuarea unei bucle peniene

b. excizia unui manşon din tegumentul penisului

c. scurtarea muşchilor retractori penieni

d. miectomia retractorilor penieni

e. circimcizia

886. Procedeul de scurtare a muşchilor retractori penieni se bazează pe:

a. excizia unui manşon din tegumentul penisului

b. sutura în bursă a orificiului prepuţial

c. excizia unei porţiuni din bandeletele muşchiului retractor penian

d. efectuarea unei bucle peniene

e. toate variantele, a-d, sunt greşite

887. Pentru amputarea penisului la cal descoperirea uretrei se face printr-o incizie

plasată:

a. pe faţa dorsală a penisului

b. pe faţa ventrală a penisului

c. pe faţa laterală dreapta a penisului

d. pe faţa laterală stânga a penisului


888. Pentru amputarea penisului la cal se recomandă ca linia de amputaţie a corpului

cavernos să fie efectuată sub forma:

a. literei “U” cu deschiderea orientată caudal

b. literei “H”

c. unui vârf de săgeată orientat caudal

d. literei “T”

e. literei “Z”

889. În amputaţia penisului la cal bontul de amputaţie al corpului cavernos se recomandă

a fi:

a. închis prin sutură monoplan (puncte separate simple)

b. închis prin sutură monoplan (surjet simplu)

c. închis prin sutură monoplan (puncte separate strivitoare)

d. închis prin sutură biplan (puncte separate în “U” şi surjet întretăiat)

e. lăsat nesuturat, dar acoperit cu uretra

890. Care instrument nu este necesar în operaţia de amputare parţială a penisului la

câine:

a. bisturiu

b. pense hemostatice

c. ace de sutură

d. osteotom

e. pense de baraj

891. Timpul operator final de amputaţie parţială a penisului la câine este:

a. circumcizia

b. ridicarea garoului

c. efectuarea uretrostomei

d. ridicarea fixărilor de la nivelul furoului

e. ridicarea cateterului (sondei) uretro-vezicale

892. Operaţia de provocare a criptorhidiei abdominale este indicată :

a. în criptorhidismul bilateral

b. la masculii vasectomizaţi

c. pentru crearea masculilor genitostimulatori

d. pentru orhidectomia berbecilor

e. pentru tratamentul tumorilor testiculare

893. În operaţia de creare a masculilor criptorhizi se introduce testiculul în cavitatea

abdominală:

a. fără a răsuci cordonul testicular

b. după răsucirea cu 90 de grade a cordonului testicular

c. după răsucirea cu 180 de grade a cordonului testicular

d. după răsucirea cu 360 de grade a cordonului testicular

e. se introduce doar bontul de cordon testicular rămas după orhidectomie

894. Vasectomia prin epididimectomie parţială se bazează pe excizia unei porţiuni din:

a. gubernaculumul testicular

b. canalul epididimar

c. canalul deferent

d. canalul ejaculator

e. glandele seminale

895. Pentru vasectomia prin epididimectomie parţială se incizează:

a. inelul inghinal superficial

b. pielea de pe faţa posterioară a cordoanelor testiculare

c. pielea din zona perineală la jumătatea distanţei dintre anus şi scrot

d. scrotul, incizie clasică pentru orhidectomie

e. fundul fiecărei pungi testiculare

896. Pentru vasectomia prin rezecţia limitată a canalului deferent abordarea operatorie

presupune incizia:

a. inelul inghinal superficial

b. pielea de pe faţa posterioară a cordoanelor testiculare

c. pielea din zona perineală la jumătatea distanţei dintre anus şi scrot

d. scrotul, incizie clasică pentru orhidectomie

e. fundul fiecărei pungi testiculare

897. Care instrument este indispensabil pentru execuţia castrării armăsarilor prin tripsia

transcutanată a cordonului testicular:

a. bisturiul

b. foarfecele

c. pensa Reimers

d. pensa (cleştele) Burdizzo

e. portac şi ac de sutură

898. În castrarea armăsarilor prin tripsia transcutanată a cordonului testicular pensa

(cleştele) Burdizzo se menţine aplicat timp de:

a. 20-30 de minute

b. 5 minute

c. 2-3 minute

d. 20-30 de secunde

e. un număr de minute egal cu vârsta (anii) animalului

899. În castrarea armăsarilor prin tripsia cordonului testicular pensa Burdizzo se aplică

pe fiecare cordon testicular:

a. o singură dată

b. de două ori

c. de trei ori

d. de două sau trei ori în funcţie de situaţia patologică

e. se aplică pe testicul nu pe cordonul testicular

900. În castrarea armăsarilor prin tripsia cordonului testicular a doua aplicare a pensei

Burdizzo pe acelaşi cordon induce animalului o reacţie care indică a castrare corectă.

Care este această reacţie:

a. algică violentă

b. algică moderată

c. algică absentă

d. edemul brusc al învelitorilor testiculare

e. dublarea frecvenţei cardiace

901. Castrarea unui taur prin ligatura vaselor spermatice presupune urm[torii timpi

operatori,

cu excepţia :

a. incizia longitudinală a pielii cordonului testicular

b. incizia prin dilacerare a cordonului vasculo-nervos

c. ligatura cordonului vasculo-nervos

d. secţionarea cordonului vasculo-nervos

e. sutura pielii în puncte separate

902. Care instrument nu este necesar pentru orhidectomia armăsarilor procedeul cu

testicul

descoperit:

a. bisturiu

b. portac şi ace de sutură

c. pensă Reimers

d. foarfece

e. clupe

903. Care instrument sau material nu este necesar pentru castrarea unui armăsar prin

ligatura

vaselor spermatice:

a. bisturiu

b. fire de catgut

c. pensă Reimers

d. portac şi ace de sutură

e. fire de relon

904. Pentru orhidectomia armăsarilor contenţionaţi în decubit este recomandat:

a. decubitul lateral stâng cu legare în “8” a membrului posterior drept

b. decubitul lateral stâng cu legare în “8” a membrului posterior stâng

c. decubit lateral drept cu legare în “8” a membrului poterior stâng

d. decubitul lateral drept cu legare în “8” a membrului posterior drept

e. decubitul sterno-abdominal cu membrele legate în pachet


a. 2 minute

b. 3 minute

c. 5 minute

d. 9 minute

e. 12 minute

905. În orhidectomia unui armăsar de 3 ani pensa de castrare se va menţine aplicată pe

cordonul

testicular timp de:

906. În orhidectomia unui armăsar de 9 ani pensa de castrare se va menţine aplicată pe

cordonul

testicular timp de:

907. În castrarea unui armăsar contenţionat în staţiune patrupedă va fi preferat

procedeul operator:

a. de tripsie transcutantă a cordonului testicular

b. de orhidectomie cu testicul descoperit

c. de ligatura a vaselor spermatice

d. de orhidectomie cu testicul acoperit

e. de orhibursectomie


a. scrot

b. dartos

c. celuloasa-fascia spermatică externă

d. tunica vaginală externă

e. tunica vaginală internă

908. În orhidectomie cu testicul descoperit ultima învelitoare testiculară incizată este:

909. În orhidectomia cu testicul acoperit ultima învelitoare testiculară incizată este:

910. Care este învelitoarea testiculară pe care se aplică clupa de castrare pentru a

închide traiectul

inghinal:

911. La taurii adulţi castrarea prin tripsia transcutantă a cordonului testicular cu pensa

Burdizzo,

liniile de strivire de pe cele două cordoane testiculare sunt:

a. dispuse intercalat

b. dispuse în continuitate liniară

c. dispuse în imediata apropiere a inelului inghinal superficial

d. dispuse în imediata apropierea a fundului de sac scrotal

e. dispuse paralel cu rafeul median scrotal

912. Prin castrarea taurului prin tripsia transcutanată a cordonului testicular alegeţi o

contenţie recomandată:

a. staţiune patrupedă cu legarea membrelor poterioare în “8”


c. decubit dorsal

d. decubit lateral stâng cu legarea membrului posterior stâng în “8”

e. decubit lateral drept cu legarea membrului posterior drept în “8”

913. Care procedeu nu reprezintă un procedeu de orhidectomie aplicabil la taur:

a. cu testicul acoperit

b. cu testicul descoperit şi angiotripsie cu pensa Reimers

c. cu bursectomie

d. prin tripsia transcutanată a cordoanelor testiculare

e. cu testicul descoperit şi ligatura transfixică a cordoanelor testiculare

914. Care timp operator din orhidectomia taurilor are o execuţie diferită faţă de

orhidectomia armăsarilor:

a. incizia pungilor scrotale

b. evidenţierea prin dilacerare a testiculului

c. torsionarea testiculului şi a cordonului testicular

d. aplicarea pensei de castrare

e. exereza testiculului

915. Orhibursectomia este un procedeu de:

a. castrare a masculilor

b. castrare a femelelor

c. tratament chirurgical al bursitelor

d. tratament chirurgical al unei hernii ombilicale

e. special de otectomie

916. Castrarea prin tripsie percutanată prin compresiune elastică (inele de ecadou) este

aplicabilă la:

a. armăsar

b. taur

c. miel

d. vier

e. câine

917. Care este cel mai recomandat procedeu de orhidectomie la berbec şi ţap:

a. castrare cu pensa Burdizzo

b. castrarea cu inele de ecadou

c. castrarea cu testicul acoperit

d. castrarea cu testicul descoperit

e. în orice variantă complicaţiile postoperatorii sunt rare

918. În orhidectomia vieruşilor de 2-3 săptămâni aplicarea unei pense hemostatice pe

cordonul testicular se face:

a. cât mai aproape de testicul

b. cât mai aproape de bursele incizate

c. la jumătatea distanţei dintre bursele incizate şi testicul

d. se pensează cordonul în interiorul traiectului inghinal

e. se pensează doar fascicolul vasculo-nervos al cordonului testicular

919. “Gubernaculum testis” este un ţesut fibros care solidarizează:

a. testiculul cu epididimul

b. testiculul cu canalul deferent

c. testiculul cu fundul tecilor vaginală şi scroto-dartoică

d. testiculul cu canalul ejaculator

e. testiculul cu cordonul testicular

920. În orhidectomia câinelui procedeul cu testicul acoperit se recomandă ca incizia de

abordare a gonadelor să se facă:

a. clasic, incizia fiecărei pungi scroto-dartoice (dublă)

b. unică pe rafeul median

c. în plan median, imediat în spatele bulbului penian (unică)

d. deasupra inelului inghinal superficial (dublă)

e. deasupra inelului inghinal profund (dublă)

921. Care metodă de hemostază a vaselor cordonului testicular poate fi considerată

improprie orhidectomiei cotoiului:

a. exereza prin torsiune limitată

b. angiotripsia cu o pensă hemostatică

c. ligatura transfixică a cordonului

d. înnodarea tunicii vaginale cu cordonul testicular

e. aplicarea clupelor

922. Care din considerentele enumerate mai jos nu constituie un avantaj al

orhidectomiei iepurelui prin procedeul cu acces inghinal faţă de orhidectomia prin

procedeul clasic:

a. incizia cutanată unică

b. deprecierea minimă a blăniţei

c. exteriorizarea testiculelor

d. închiderea inelelor inghinale concomitent cu sutura pielii

e. exereza testiculelor prin torsiune limitată

923. În orhidectomia masculilor de nutrie, procedeul de acces inghinal, presupune o

abordare a testiculelor:

a. prin două incizii ale burselor testiculare

b. prin două incizii plasate deasupra inelului inghinal superficial

c. printr-o singură incizie plasată pe rafeul median

d. printr-o singură incizie plasată anterior de baza furoului

e. printr-o singură incizie plasată între cele două burse testiculare

924. Care este instrumentul cu care se face exereza testiculelor la cocoş:

a. bisturiul

b. foarfecele

c. pensa emasculator

d. croşetul

e. amigdalotomul

Pentru întrebările 925-930 alegeţi răspunsul corect din următoarele variante:

a. regiune inghinală

b. regiunea subanală

c. regiunea perineală

d. cavitatea abdominală

e. animale alternativ exorhide - enorhide

925. Unde sunt plasate testiculele la vier

926. Unde sunt plasate testiculele la cocoş

927. Unde sunt plasate testiculele la iepure

928. Unde sunt plasate testiculele la armăsar

929. Unde sunt plasate testiculele la câine

930. Unde sunt plasate testiculele la berbec

931. În criptorhidismul inghinal la armăsar testiculul se recomandă a fi abordat prin:

a. incizia clasică a învelitorilor testiculare

b. colpotomie

c. incizia pielii deasupra inelului inghinal superficial

d. celiotomie sublombară

e. celiotomie subilială

932. În criptorhidismul abdomial la armăsar în cazul ruperii gubernaclumului testis

identificarea testiculului poate fi înlesnită de următorul reper:

a. marginea cranială a pubisului

b. ampulele canalului deferent

c. arcada ischiatică

d. gaura obturată

e. flexura pelvină a colonului

933. În criptorhidismul abdominal la câine abordarea testiculelor se recomandă a se

face prin:

a. celiotomie sublombară

b. celiotomie paramediană retro-ombilicală

c. incizia pielii deasupra inelului inghinal superficial

d. celiotomie mediană prepubiană

e. fosa pararectală

934. Care este instrumentul indispensabil pentru efectuarea ovariectomiei la vacă prin

colpotomie:

a. bisturiu

b. ecrasor

c. colpotom

d. pensă hemostatică

e. portac şi ace de sutură

935. Colpotomia presupune incizia:

a. fundului pungilor testiculare

b. fundului de sac dorsal al vaginului

c. pediculului ovarian

d. colonului

e. vezicii urinare

936. În ovariectomia animalelor de talie mare viteza cu care se strânge lanţul

ecrasorului este de:

a. 2-4 dinţi / minut

b. 2-4 dinţi / 10 minute

c. 10-15 dinţi / minut

d. 15-20 de dinţi / minut


937. Ovariectomia bilaterală la iapă este realizabilă printr-o singură plagă operatorie

în cazul abordării ovarelor prin:

a. celiotomie mediană xifo-ombilicală

b. celiotomie mediană prepubiană

c. celiotomie subilială

d. celiotomie sublombară dorsală

e. celiotomie sublombară ventrală

938. În exereza tumorilor ovariene la iapă este recomandată:

a. infiltrarea pediculului ovarian cu un analgezic

b. utilizarea ecrasorului

c. utilizarea unei pense emasculator

d. ligaturarea transfixică multiplă a pediculului ovarian

e. extirparea ovarului ămpreună cu fosa de ovulaţie

939. Pentru ovariectomia la vacă procedeul prin laparaatomie este recomandată

aabordarea prin celiotomie:

a. sublombară ventrală dreaptă

b. sublombară ventrală stângă

c. subhipocondrală dreaptă

d. subilială dreaptă

e. subilialî stângă

940. Când pentru ovariectomie la vacă se utilizează o pensă de castrare (emasculator)

menţinerea acesteia pe pediculul ovarian trebuie să fie de:

a. 30 de secunde

b. 1 minut

c. minim 2 minute

d. un număr de minute egal cu vârsta în ani a vacii

e. 20-30 de minute

941. Pentru ovariectomie la scroafă se preferă contenţia în decubit:

a. lateral stâng cu o înclinaţie cranio-caudală de 10-250

b. lateral drept cu o înclinaţie caudo-cranială de 10-250

c. lateral drept cu o înclinaţie cranio-caudală de 10-250

d. lateral stâng cu o înclinaţie caudo-cranială de 10-250

e. dorsal cu o înclinaţie caudo-cranială de 10-250

942. Pentru ovariectomia scroafei se recomandă celiotomia:

a. mediană mezogastrică

b. sublombară ventală stângă

c. subhipocondrală stângă

d. subilială dreaptă

e. subilială stângă

943. Ovariectomia la scroafă presupune o exereză a ovarelor:

a. după ligaturarea rigidă a pediculului ovarian

b. după ligaturarea transfixică a pediculului ovarian

c. după ligaturarea elastică a pediculului ovarian

d. împreună cu bursa ovariană

e. exceptând bursa ovariană

944. Care formaţiune anatomică nu se întâlneşte în ovariectomia căţelei:

a. meatul urinar

b. mezoovarul

c. mezosalpinxul

d. oviductul

e. ovarul

945. Care vas nu trebuie legat în ovariectomia căţelei:

a. artera ovariană

b. vena ovariană

c. artera urogenitală

d. artera uterină medie

e. artera şi vena ovariană

946. În ovariectomia pisicii procedeul de acces prin laparatomie sublombară stângă

pentru a evidenţia ovarul drept se procedează la:

a. laparatomie sublombară dreaptă în cursul aceleaşi operaţii

b. laparatomie sublombară dreaptă după 10 zile de la prima laparatomie

c. deplasarea în sens ventral a colonului descendent şi agăţarea cornului uterin

drept cu croşetul

d. depănarea coarnelor uterine


947. Oviductul la căţea este dispus între foiţele seroase ale:

a. mezoovarului

b. ligamentelor largi

c. ligamentului suspensor al ovarului

d. mezosalpinxului

e. bursei ovariene

948. Ligatura oviductelor la căţea reprezintă o metodă de:

a. contracepţie

b. ovariectomie

c. castrare nesângeroasă

d. castrare sângeroasă

e. castrare hormonală

949. Locul de elecţie pentru uretrotomia la taur este în majoritatea cazurilor:

a. la nivelul arcadei isciatice

b. în porţiunea distală a flexurii sigmoide

c. la nivelul osului penian

d. la intrarea uretrei în vezica urinară

e. la nivelul glandului penian

950. În uretrotomie se recomandă ca sutura uretrei să fie executată:

a. în surjet endoversat cu catgut

b. în surjet endoversat cu nylon

c. în puncte separate simple cu catgut

d. în puncte separate în “U” vertical cu nylon

e. în puncte separate simple cu nylon

951. În uretrotomie la câine se recomandă ca postoperator cateterul uretral să fie:

a. extras în timpul trezirii animalului

b. extras după 6-12 ore

c. extras după maxim 24 de ore

d. menţinut timp de 7 zile

e. menţinut toată viaţa animalului

952. În uretrotomie la câine remanenţa postoperatorie a cateterului uretro-vezical

previne:

a. apariţia infecţiilor

b. apariţia stenozelor uretrale

c. dehiscenţa plăgii uretrale

d. scurgerea urinei în plagă


953. Locul de elecţie pentru uretrostomia la taur este:

a. cranial de procesul uretral

b. la 4 cm. caudal de procesul uretral

c. între pungile scrotale

d. la cca. 5 cm. în faţa pungilor scrotale

e. la cca. 10 cm. în spatele pungilor scrotale

954. Uretrostomia reprezintă o comunicare artificială, creată chirurgical între:

a. uter şi piele

b. uretere şi piele

c. uretere şi vezica urinară

d. uretră şi piele

e. uretră şi vezica urinară

955. Realizarea unei uretrostome scrotale la câine este obligatoriu să fie însoţită de:

a. orhibursectomie

b. vasectomie

c. castrare prin ligatura vaselor spermatice

d. orhidectomie cu testicul acoperit

e. orhidectomie cu testicul descoperit

956. Uretrostomia scrotală la câine are avantajul:

a. previne infecţiile ascendente ale căilor urogenitale

b. evită lezionarea glandelor seminale

c. evită scurgerea urinei pe piele

d. evită lezionarea glandelor bulbo-uretrale

e. toate variantele(a-d) sunt corecte

957. Uretrostomia la motan presupune şi:

a. transpoziţionarea ureterelor

b. anastomoza uretrei cu vezica urinară

c. amputarea penisului

d. cateterizarea permanentă a vezicii urinare

e. nici una din variante (a-d)

958. Uretrostoma la motan poate fi realizată (plasată):

a. pe peretele abdominal ventral

b. în zona inghinală

c. în zona scrotală

d. în zona prostatică

e. în toate cele patru zone de mai sus (a-d)

959. Cistocenteza la câine se face prin traversul (traversarea cu acul sau trocarul a):

a. peretelui abdominal ventral

b. peretelui abdominal lateral drept

c. peretelui abdominal lateral stâng

d. diafragmei pelvine

e. toate variantele (a-d) sunt greşite

960. Pentru cistocenteză la căţea vezica urinară se fixează:

a. cu fire de sutură la piele

b. cu ajutorul unor dispozitive speciale

c. prin palpaţie transrectală

d. manual transvaginal

e manual prin traversul peretelui abdominal

961. Cistotomia la carnivore efectuată pe faţa dorsală a vezicii urinare prezintă riscul

lezionării ureterelor:

a. dacă .incizia este longitudinală pe mijlocul feţei dorsale

b. nu

c. doar dacă este plasată în vecinătatea colului vezical

d. doar dacă interesează polul caudal al vezicii urinare

e. doar dacă incizia este plasată pe faţa ventrală a vezicii urinare

962. Cistorafia este recomandat să se execute:

a. monoplan exoversat

b. biplan (surjet simplu; surjet endoversat)

c. biplan (surjet simplu; surjet exoversat)

d. triplan (puncte separate; surjet simplu; surjet exoversat)

e. oricare variantă dacă firul penetrează submucoasa

963. Omfaluria est o afecţiune caracterizată de persistenţa unui canal care asigură

comunicarea între:

a. rinichi şi ombilic

b. ureter şi ombilic

c. rect şi vagin

d. ombilic şi vezica urinară

e. vezica urinară şi vagin

964. Tehnica operatorie în omfalourie constă în esenţă în:

a. rezecţia canalului urac

b. sutura în bursă a canalului urac

c. sutura în bursă a cervixului

d. rezectia uretrei

e. rezecţia ureterelor şi a cordoanelor testiculare

965. În prostatectomie la câine se secţionează şi:

a. veziculele seminale

b. canalele deferente

c. canalele glandelor bulbo-uretrale

d. canalele epididimare

e. ureterele

966. În prostatectomie la câine anastomoza uretrei se realizează:

a. termino-terminal în puncte separate perforante

b. termino-terminal în surjet endoversat

c. termino-terminal în puncte separate neperforante

d. latero-lateral în puncte separate neperforante

e. latero-lateral în surjet endoversat

967. În nefrotomie la câine pediculul vascular renal este:

a. ligaturat cu catgut

b. ligaturat cu nylon

c. pensat provizoriu cu o pensă Pean

d. pensat provizoriu cu o pensă Kocher

e. pensat provizoriu cu o pensă vasculară

968. În nefrotomie incizia rinichiului se face:

a. în lungul marii curburi (marginea laterală)

b. prin hilul renal (marginea medială)

c. pe faţa dorsală

d. pe faţa ventrală

e. varianta corectă se alege în funcţie de localizarea calculului

969. Care element anatomic nu se găseşte în pediculul renal:

a. artera renală

b. vena renală

c. ureterul

d. canalul urac


970. Nefrectomia este un procedeu de:

a. fixare a rinichiului în loja renală

b. îndepărtare a calculilor renali

c. exereză a unui rinichi

d. exereză a unui nerv

e. deschidere a bazinetului renal

971. Secţionarea comisurii dorsale a vulvei se numeşte:

a. epiforă

b. episiotomie

c. epispadis

d. epicardotomie

e. epifizectomie

972. Prin episiotomie se expune:

a. cavitatea toracică

b. cavitatea abdominală

c. cavitatea nazală

d. teaca vaginală

e. vaginul

973. Reconstituirea vaginului, comisurii dorsale a vulvei şi a perineului superior (plăgii

de episiotomie) se face prin sutură:

a. monoplan “în bloc”

b. monoplan în puncte separate amplasate cutanat

c. biplan – musculatura vaginului şi pielea

d. triplan – mucoasa vaginală; musculatura vaginului; pielea e. plan cu plan – mucoasa vaginală; submucoasa; musculatura vaginului; seroasa vaginală;

ţesutul subcutanat; pielea

974. Tratamentul operator al hiperplaziei vaginale la căţea constă în:

a. vaginectomie

b. excizia mucoasei hiperplaziate

c. colpotomie

d. colpectomie

e. colpohisterectomie

975. În amputarea prolapsului vaginal la căţea trebuie ţinut cont de:

a. meatul urinar

b. deschiderea glandelor lui Bartholin

c. deschiderea glandelor vestibulare mici

d. plica vestibulo-vaginală

e. clitoris

976. Execuţia amputării propriu-zise a prolapsului vaginal la căţea este facilitată de:

a. blocajul epidural sacrococcigian complementar N-NLA

b. aplicarea benzii Esmarch

c. episiotomie

d. aplicarea de comprese umed, reci

e. nici una din variantele a-d

977. Care este instrumentul necesar aplicării tratamentului conservator al prolapsului

uterin la vacă:

a. pensa chirurgicală

b. pensa hemostatică

c. pensa de baraj

d. cateterul uretral

e. acul Gerlach (Moij, Reverdin)

978. Prevenirea recidivelor după repunerea manuală a prolapsului uterin la vacă este

realizabilă prin:

a. obliterarea vestibulului vaginal cu un tampon compresiv

b. blocaj analgezic epidural cu Denervin

c. uncţionarea porţiunii prolabate cu antibiotice

d. sutura labiilor vulvare

e. aplicarea benzii Esmarch

979. Histerorafia este recomandat să se execute:

a. monoplan perforant

b. biplan extramucos

c. triplan cu stratul seros exoversat

d. biplan cu primul strat perforant


980. În histerotomie scurgerea lichidelor fetale în cavitatea abdominală poate provoca:

a. emfizem

b. neoplazii

c. peritonită

d. mixomatoză

e. nu provoacă reacţii, sunt lichide fiziologice

981. În histerotomie la iapă extragerea placentei este în toate situaţiile:

a. obligatorie, dacă nu se poate face este obligatorie histerectomia

b. nu se extrage niciodată

c. nu se extrage pentru că facilitează histerorafia

d. se suturează la mucoasa uterină

e. când nu se desprinde uşor se îndepărtează doar de la marginile plăgii

uterine

982. Care localizare a uterului gestant la vacă nu este posibilă:

a. supraomental stânga

b. infraomental dreapta

c. extraomental stânga

d. infraomental stânga

e. supraomental dreapta

983. Într-o gestaţie la vacă localizată infraomental dreapta după celiotomie pentru

abordarea uterului este necesară:

a. incizia omentului superficial (foiţei externe)

b. incizia omentului profund (foiţei interne)

c. incizia omentului superficial şi a omentului profund

d. îndepărtarea în sens cranial a omentului superficial

e. îndepărtarea în sens caudal a ambelor foiţe ale omentului

984. În histerotomie la animalele de talie mare este indicată exteriorizarea:

a. vârfului cornului uterin gestant împreună cu ovarul aferent

b. unei porţiuni uterine care conţine capul şi/sau membrele fătului

c. unei porţiuni uterine care conţine abdomenul fătului

d. unei porţiuni uterine care conţine toracele fătului

e. mici curburi a uterului

985. Într-o gestaţie la vacă localizată extraomental stânga după celiotomie pentru

abordarea uterului este necesară:

a. îndepărtarea în sens cranial a omentului superficial

b. secţionarea omentului superficial

c. tracţionarea în sens cranial a fundului de sac caudo-dorsal al rumenului

d. îndepărtarea în sens cranial a ambelor foiţe ale omentului

e. secţionarea ambelor foiţe omentale

986. Pentru histeotomia unei vaci gestante în poziţie decubitală care tip de celiotomie

nu este practicabil:

a. sublombară dreaptă

b. colpotomia

c. subilială dreaptă

d. subilială stângă

e. paramediană

987. Pentru histerotomia (cezariana) unei scroafe celiotomia recomandată este:

a. sublombară

b. cu acces prin fundul de sac recto-vaginal

c. paramediană

d. colpotomia

e. subhipocondrală

988. Incizia uterului în operaţia cezariană la scroafă se recomandă a se efectua:

a. în apropierea bifurcţiei coarnelor uterine

b. o incizie pentru fiecare fetus

c. incizia separată a fiecărui corn uterin

d. incizia cervixului

e. incizia vârfului fiecărui corn uterin

989. Al doilea plan de sutură în histerorafie la căţea se recomandă a fi efectuat:

a. în surjet simplu

b. în puncte separate simple

c. în surjet endoversat Connelp

d. în surjet endoversat Cushing

e. în surjet exoversat

990. Pentru histerotomia (cezariana) unei căţele se recomandă o celiotomie:

a. sublombară

b. subilială

c. mediană ombilico-pubiană

d. mediană xifo-ombilicală

e. subhipocondrală

991. Nivelul amputării uterului în ovariohisterectomia unei căţele este:

a. între ovar şi oviduct

b. între oviduct şi uter

c. cranial de bifurcaţia coarnelor uterine

d. caudal de bifurcaţia coarnelor uterine

e. caudal de cervix

992. Pentru ovariohisterectomia unei căţele este necesară:

a. secţionarea omentului mare

b. secţionarea omentului mic

c. secţionarea ligamentelor late (largi) ale uterului

d. dilacerarea boantă a ligamentelor late (largi) ale uterului

e. dilacerare boantă a ligamentelor ovariene

993. Corpul uterin rămas după ovariohisterectomia unei căţele se recomandă a fi:

a. ligaturat transfixic

b. lasat liber, nesuturat

c. suturat în puncte separate

d. suturat în surjet exoversat

e .suturat în surjet Cushing peste pensă

994. În mamectomia parţială la carnasiere respectarea principiului ablastiei presupune:

a. excizie largă în ţesut sigur sănătos

b. ligatura şi electrocoagularea fiecărui capăt vascular

c. hemostaza pofilactică medicamentoasă

d. sutură etanşă

e. drenaj aspirativ

995. În mamectomia parţială la carnasiere când tumora este aderentă la piele incizia

pielii va avea formă:

a. liniară

b. eliptică

c. în vârf de săgeată

d. de dreptunghi

e. circulară

996. În ablaţia mamelei inghinale la carnivore este obligatorie ligatura:

a. aortei descendente

b. arteri şi venei safene

c. arteri şi venei pudende

d. arterei şi venei epigastrice caudale superficiale

e. a tuturor vaselor enumerate anterior (a-d)

997. Când la o căţea se extirpă un întreg lanţ mamelonar, mamectomia este:

a. parţială

b. regională

c. completă unilaterală

d. completă bilaterală

e. totală

998. Sutura unei plăgi mamelonare la vacă se execută:

a. monoplan perforant

b. monoplan neperforant

c. biplan – stratul muscular erectil; pielea

d. biplan – mucoasa canalului papilar; pielea

e. triplan - mucoasa canalului papilar; submucoasa; stratul muscular şi pielea

999. În codotomie la câine se recomandă ca secţionarea cozii să se facă:

a. prin dezarticulare

b. prin mijlocul unui corp vertebral

c. prin treimea anterioară a unui corp vertebral

d. prin treimea posterioară a unui corp vertebral


1000. Codotomia la câine necesită următorul instrumentar, cu excepţia:

a. garou

b. bisturiu

c. ferăstrău

d. pense hemostatice

e. ace de sutură şi portac

RĂSPUNSURI

IV DATE GENERALE ASUPRA INTERVENŢIILOR CHIRURGICALE LA

ANIMALE

501. b - 12 pag. 20

502. d - 12 pag. 22

503. c - 12 pag. 23

504. e - 12 pag. 24

505. b - 12 pag. 28

506. a - 12 pag. 31

507. d - 12 pag. 31

508. a - 12 pag. 31

509. e - 12 pag. 31

510. b - 12 pag. 32

V MANOPERE CHIRURGICALE DE BAZĂ

511. c - 12 Enteron (gr.) : intestin; tome (gr.) : secţiune, tăietură

512. e - 12 Kolpos (gr.) : vagin; tome (gr.) : tăietură

513. d - 12 pag. 163 şi 10 pag. 250 Koilia (gr.): abdomen; tome (gr.):

tăietură, secţiune

514. d - 12 pag. 163 şi 10 pag. 250 Myos (gr.): muşchi; tome (gr.): tăietură,

secţiune

515. d - 12 pag. 163 şi 10 pag. 250 Hystera (gr.):uter ; tome (gr.): tăietură,

secţiune

516. c - 12 pag. 165

517. d - 12 pag. 164 - 165

518. e - 12 pag. 168

519. a - 12 pag. 168

520. a - 12 pag. 170 Phlebos (gr.) :venă; kemtesis (gr.) : înţepătură

521. c - 12 pag. 170 -171

522. b - 12 pag. 172

523. c - 12 pag. 31 Enteron (gr.) : intestin; ek (gr.) : afară; tome (gr.) :

secţiune, tăietură

524. b - 12 pag. 31 Hystera (gr.) : uter; ek (gr.) : afară; tome (gr.) : secţiune,

tăietură

525. a - 12 pag. 31 Orchis (gr.) : testicul; ek (gr.) : afară; tome (gr.) :


526. d - 12 pag. 31 Oys, otos (gr.) : ureche; ek (gr.) : afară; tome (gr.) :


527. e - 12 pag. 32 Phlebos (gr.) :venă; ek (gr.) : afară; tome (gr.) : secţiune,

tăietură

528. a - 12 pag. 174

529. c - 12 pag. 175

530. e - 12 pag. 174

531. c - 12 pag. 172 şi 10 pag. 258

532. d - 12 pag. 178 şi 10 pag. 266

533. b - 12 pag. 178 şi 10 pag. 263

534. c - 10 pag. 163

535. b - 12 pag. 178 – 179

536. e - 12 pag. 179

537. d - 12 pag. 180 – 181 Ligatura simplă constă în legarea directă a

capătului vasului secţionat (cu un singur fir). Ligatura dublă constă în legarea

directă a capătului vasului secţionat cu două fire amplasate la distanţă de 0,5-2

cm. unul de altul. Sutura-ligatură constă în trecerea unui fir în “U” prin

ţesuturile tranşei de secţiune (de regulă friabile – splină, ficat), incluzând în bucla

firului şi capătul vasului secţionat. Ligatura elastică este o manoperă de exereză

prin histotripsie (vezi şi pag. 176).

538. a - 12 pag. 184

539. a - 12 pag. 198

540. c - 12 pag. 198

541. b - 12 pag. 205 şi 32 Polipropilena este considerat materialul

neresorbabil de sutură cel mai inert, ideal pentru suturi vasculare.

542. c - 12 pag. 174

543. d - 12 pag. 175

544. a - 15, 32, 43, 47 Prin expunerea la urină a firelor de acid poliglicolic se

accelerează foarte mult procesele de degradare a acestora.

545. e - 12 pag. 201

546. a - 12 pag. 187 şi 198

547. e - 12 pag. 200 – 205

548. b - 12 pag. 208 - 209

549. a - 12 pag. 212 - 217

550. c - 12 pag. 212 – 217

551. e - 12 pag. 212 - 217

552. b - 12 pag. 212 - 217

553. d - 12 pag. 212 - 217

554. a - 12 pag. 212 - 217

555. b - 12 pag. 212 - 217

556. b - 12 pag. 196

557. c - 12 pag. 196

558. d - 12 pag. 196

559. a - 12 pag. 196

560. c - 12 pag. 196

561. e - 12 pag. 249

562. e - 12 pag. Trayon (fr.) : mamelon; raphe (gr.) : sutură

563. b - 12 pag. 228

564. d - 12 pag. Kystis (gr.) :vezică; raphe (gr.) : sutură

565. c - 12 pag. 212 Hystera (gr.) : uter; raphe (gr.) : sutură

566. a - 12 pag. 231 – 234 Aggeion (gr.) : vas; raphe (gr.) : sutură

567. d - 12 pag. 173 Pexis (gr.) : fixare. Pexia poate fi temporară

(amovibilă), asigurând fixarea unui organ în timpul operaţiei sau definitivă

(inamovibilă), permanentă când asigură menţinerea poziţiei unui organ după

remedierea distopiei (vezi şi 30 pag. 168 şi 176 – 178)

568. c - 12 pag. 218

569. b - 12 pag. 218

570. e - 12 pag. 210 – 212 şi 226 FSM (eng.) Fascia Skin (piele) Manual

571. d - 12 pag. 231

572. b - 12 pag. 234

573. a - 12 pag. 235 Neuroliză – neyron (gr.) : nerv; lysis (gr.) : dizolvare,

desfacere. Nevrectomie – neyron (gr.) : nerv; ektome (gr.) : îndepărtare.

Epineurorafie – epi (gr.) : pe, peste; neyron (gr.) : nerv; raphe (gr.) : sutură –

procedeu de sutură a nervilor în care firele se trec prin epinerv (teaca conjunctivo-

fibroasă care înconjoară la exterior nervul). Perineurorafie – peri (gr.) : în jurul;

neyron (gr.) : nerv; raphe (gr.) : sutură – procedeu de sutură a nervilor în care

firele se trec prin perinerv (teaca conjunctivo-fibroasă care înconjoară fiecare

fascicul al unui nerv). Neuroprobazie - neyron (gr.) : nerv; probasis (gr.) : mers

înainte – proprietate a unor virusuri de a se propaga în lungul filetelor nervoase în

direcţie centripetă.

574. c - 12 pag. 243 - 244

575. c - 12 pag. 237

576. d - 12 pag. 243

577. a - 12 pag. 249 Osteotomie – osteon (gr.) : os; tome (gr.) : a tăia.

Ostertagia – gen de paraziţi din familia Trichostongylide, denumiţi după numele

medicului veterinar Ostertag R. (1886-1940).

578. c - 12 pag. 250

579. e - 12 pag. 251

580. c - 12 pag. 252

581. a - 12 pag. 253 - 254

582. d - 12 pag. 253

583. b - 12 pag. 258

584. d - 12 pag. 258

585. c - 12 pag. 258

586. e - 12 pag. 256

587. a - 12 pag. 258

588. a - 12 pag. 258 O viteză de rotaţie mai mare de 150 de rotaţii / minut

cauzează “arderea” osului şi apariţia osteolizei, conpromiţând rigiditatea

montajului.

589. c - 12 pag. 261 şi 264

590. b - 12 pag. 260

591. d - 12 pag. 261

592. d - 12 pag. 262

593. b - 12 pag. 265

594. e - 12 pag. 265

595. b - 12 pag. 266

596. c - 12 pag. 266 - 267

597. a - 12 pag. 271

598. e - 12 pag. 197

599. e - 12 pag. 197

600. d - 12 pag. 206 şi 266

VI TEHNICI CHIRURGICALE

601. b - 30 pag. 12 – 13 şi 10 pag. 172 - 175

602. d - 30 pag. 12 – 13

603. e - 30 pag. 12

604. a - 30 pag. 14 şi 39 pag. 113 Ankylos (gr.) :legat, crescut împreună;

blepharon (gr.) : pleoapă – unire parţială sau totală a pleoapelor principale.

Anchiloblefaronul chirurgical se realizează prin sutura celor două pleoape

principale. Simblefaron – apariţia de aderenţe între peloape şi globul ocular.

605. c - 30 pag. 14 - 15

606. b - 30 pag. 16 – 17

607. e - 30 pag. 18 - 19

608. d - 30 pag. 18 – 19

609. e - 30 pag. 18 – 19 şi 39 pag. 113, 119, 137, 270 – 271. Blefarofimoza

– blepharon (gr.) : peoapă; phimos (gr.) : botniţă, legătură – strâmtarea fantei

palpebrale. Blefarospasm – închiderea spastică a fantei palpebrale. Lagoftalmie

– lagos (gr.) : iepure; ophtalmos (gr.) : ochi – imposibilitatea pleoapelor de a

acoperi globul ocular, de închidere a fantei palpebrale. În ulcerele corneene se

recomandă acoperirea leyiunii cu conjunctiva palpebrală şi / sau bulbară.

610. a - 30 pag. 12 Blefarostat – blepharon (gr.) : peoapă; statos (gr.) : a

ţine pe loc instrument care imobilizează pleoapele. Bisturnaj – bistourner (fr.) : a

răsuci – metodă nesângeroasă de castrare prin răsucirea testiculelor în interiorul

burselor testiculare intacte. Monoplegie – paralizia unui membru. Diplegie –

paralizie bilaterală a unui segment corporal

611. b - 30 pag. 19

612. e - 39 pag. 90 Paracenteza oculară – puncţia camerei anterioare a

globului ocular. Locul puncţiei este în zona periferică, cât mai aproape de limb.

613. d - 30 pag. 22 - 23

614. a - 30 pag. 20 - 21

615. c - 30 pag. 22 – 23 Excizia implică doar ţesutul cutanat (pielea).

616. b - 30 pag. 20 – 21

617. b - 30 pag. 20 - 21

618. c - 30 pag. 20 - 21

619. b - 30 pag. 20 – 21 Neînceperea suturii din partea cea mai dehiscentă a

plăgii duce la o afrontare necorespunzătoare şi la redresarea incorectă a

marginilor pleoapelor.

620. e - 30 pag. 22

621. a - 30 pag. 22 – 23 În zona cuprinsă între braţele “Y”-ului pielea este

mobilizată spre porţiunea exoversată a pleoapei, redresând marginea liberă a

acesteia.

622. d - 30 pag. 23 Blefaroptoză – căderea pleoapei superioare.

Blefaroplastie – procedeu chirurgical de reconstucţie a pleoapelor, din alte

ţesuturi, din vecinătate.

623. c - 30 pag. 23

624. b - 30 pag. 141 – 146 şi 18 pag. 157 Apariţia prolapsului pleoapei a

III-a în cursul anesteziei este un fenomen normal, reversibil.

625. a - 30 pag. 24 – 25

626. b - 30 pag. 26 –27 şi 39 pag. 9 –11 şi 39

627. e - 30 pag. 26 – 27 şi 39 pag. 9 –11 şi 39

628. a - 39 pag. 9 – 11 Lacrimile secretate de glanda lacrimală ajung prin

intermediul a 5-6 canalicule lacrimale în fundul de sac conjunctival superior,

răspândindu-se pe întreaga suprafaţă a polului anterior al globului ocular. Excesul

se colectează în unghiul nazal al fantei palpebrale într-un spaţiu denumit “lac

lacrimal” în centrul căruia se găseşte carunculul lacrimal (un nodul conjunctivo-

grăsos). Drenajul lacrimilor din lacul lacrimal se face prin punctele lacrimale

(câte unul pe fiecare pleoapă principală), curgând apoi prin cele două canale

lacrimale în sacul lacrimal şi de acolo prin conductul lacrimo-nazal în fosa

nazală, printr-un orificiu plasat la limita orală a cornetului inferior.

629. c - 30 pag. 30 – 31

630. d - 30 pag. 30 – 31 şi 11 pag. 19

631. b - 30 pag. 32 – 33 şi 10 pag. 171

632. a - 30 pag. 32 – 33

633. c - 30 pag. 32 – 33 şi 12 pag. 174 – 175 Revulsia procedeu

medicamentos de obţinere a unui aflux sangvin într-o anumită zonă.

Retrovresiunea dentară – anomalie de poziţie a dinţilor care sunt îndreptaţi

aboral.

634. d - 30 pag. 34 –35 şi 10 pag.170 - 171

635. d - 30 pag. 34 - 35

636. e - 30 pag. 34 - 35

637. a - 30 pag. 34 - 37

638. d - 30 pag. 36 -37

639. c - 30 pag. 36 - 37

640. b - 30 pag. 38 – 39 Tonsilectomia – tonsillae (lat.) : amigdale; ektome

(gr.) : îndepărtare.

641. c - 30 pag. 42 - 43

642. e - 30 pag. 42 - 43

643. d - 30 pag. 44 - 45

644. b - 30 pag. 44 - 45

645. a - 30 pag. 44 - 45

646. c - 30 pag. 44 - 45

647. c - 30 pag. 48 - 49

648. b - 30 pag. 48 - 49

649. e - 30 pag. 50 - 53

650. d - 30 Otita externă cronică (formeloe: purulentă, ulcerativă,

proliferativă, inclusive neoplazică).

651. a - 30 pag. 50 - 51

652. c - 30 pag. 52 - 53

653. d - 30 pag. 54 -55

654. b - 11 pag.26 Termenul de otoragie defineşte hemoragiile produse în

interiorul urechii.

655. b - 30 pag. 56 -57

656. e - Miringotomie – myringe (fr.) : timpanul (membrana

timpanică); tome (gr.) : a tăia.

657. a - 30 pag 56 - 57

658. b - 30 pag 56 - 57

659. c - 30 pag 60 - 61

660. d - 30 pag 60 - 61

661. e - 30 pag 60 - 61

662. c - 30 pag 60 - 61

663. d - 30 pag 60 - 61

664. c - 30 pag 62 - 63

665. a - 30 pag 62 - 63

666. d - 30 pag 62 -63

667. d - 30 pag 66 -67

668. d - 30 pag 66 -67

669. d - 30 pag 66 -67

670. d - 30 pag 70 – 71 Pungă guturală (diverticul al trompei auditive) au

numai solipedele.

671. b - 30 pag 70 – 71 Triunghiul lui Scarpa (trigonul femoral) delimitat

de muşchii: gracilis, croitor şi pectineu.

672. d - 30 pag 74 – 75 Faringostomie – pharynx (gr.) : faringe; stoma (gr.)

: gură. Faringoscopie - pharynx (gr.) : faringe; skopein (gr.) : a examina, a vedea

– metodă de examinare a faringelui cu ajutorul unui endoscop.

673. c - 30 pag 93 -95

674. c - 30 pag 74 - 75

675. e - 30 pag 76 – 79

676. a - 14 pag 55 – 56 Cornaj – cornus (lat.) : trompetă; - zgomot de

stenoză a căilor respiratorii care se aude de la distanţă (c. nazal, c. palatin, c.

laringian, c. traheal, c. bronhic).

677. b - 30 pag 76 - 77

678. c - 30 pag 78 - 79

679. a - 30 pag 76 – 79 Este preferată canula traheală unidirecţională cu

balonaş de etanşeizare – vezi pag. 85, fig. 2. Canulele traheale bivalve lasă

sângele să curgă pe lângă ele. Intubaţia oro-traheală cu sonde cu balonaş de

etanşeizare previne scurgerea sângelui în pulmon, dar prezenţa lor în laringe

stânjeneşte execuţia timpilor operatori. Este recomandată montarea lor

intraoperatorie, după terminarea exerezei (cu vas închis – cu bisturiul electric)

ventriculilor laringieni.

680. d - 30 pag 78 - 79

681. b - Suprimarea funcţiei fonice la câine este o operaţie

mutilantă care nu trebuie executată decât la cererea proprietarului.

682. e - 30 pag 80 – 81 Accesul este limitat şi doar pensa de biopsie poate fi

manipulată din exteriorul cavităţii orale sub un riguros control visual.

683. e - 30 pag 82 - 83

684. c - 30 pag 82 - 83

685. d - 30 pag 82 - 83

686. e - 30 pag 84 - 85

687. a - 30 pag 84 - 85

688. b - 30 pag 84 - 85

689. b - 30 pag 86 – 87 Pentru etimologia termenilor vezi şi răspunsurile la

întrebările: 511, 523, 565, 672.

690. c - 30 pag 86 – 87

691. d - 30 pag 86 - 87

692. d - 30 pag 88 - 89

693. b - 30 pag 88 - 89

694. d - 30 pag 88 - 89

695. e - 30 pag 92 – 93

696. d - 30 pag 92 - 93

697. a - 30 pag 96 - 97

698. c - 30 pag 96 - 97

699. b - 30 pag 100 - 101

700. b - 30 pag 98 - 99

701. c - 30 pag 100 - 101

702. d - 30 pag 100 - 101

703. e - 30 pag 102 - 103

704. a - 30 pag 102 - 103

705. e -

706. b - 30 pag 104 - 105

707. c - 30 pag 106 - 107

708. a - 30 pag 106 - 107

709. d - 30 pag 106 - 107

710. a - 30 pag 108 - 109

711. e - 30 pag 108 - 109

712. b - 30 pag 108 - 109

713. d - 30 pag 108 - 109

714. c - 30 pag 112 - 113

715. a - 30 pag 112 - 113

716. d - 30 pag 112 - 113

717. b - 30 pag 112 - 113

718. c - 30 pag 112 - 115

719. e - 30 pag 114 – 115 Includerea în sutură a ligamentului falciform este

una din cauzele dezuniri suturilor peretelui abdominal.

720. d - 30 pag 114 - 115

721. c - 30 pag 116 - 117

722. b - 30 pag 116 - 117

723. a - 30 pag 116 - 117

724. c - 30 pag 116 - 117

725. d - 30 pag 118 - 119

726. a - 30 pag 118 - 119

727. d - 30 pag 118 - 119

728. c - 30 pag 120 - 121

729. e - 30 pag 120 - 121

730. b - 30 pag 120 - 121

731. c - 30 pag 120 - 121

732. b - 30 pag 120 - 121

733. a - 30 pag 120 - 121

734. b - 30 pag 122 - 123

735. d - 30 pag 122 - 123

736. e - 30 pag 124 - 125

737. d - 30 pag 174 - 175

738. e - 30 pag 172 - 173

739. b - 30 pag 126 - 127

740. a - 30 pag 126 - 127

741. c - 30 pag 126 - 129

742. b - 30 pag 126 – 129 În herniile mici reducibile conţinutul sacului

herniar este împins în cavitatea abdominală prin taxis manual.

743. d - 30 pag 128 - 129

744. e - 30 pag 128 - 129

745. a - 30 pag 130 - 131

746. a - 30 pag 130 - 131

747. b - 30 pag 130 - 131

748. c - 30 pag 130 - 131

749. d - 30 pag 132 - 133

750. e - 30 pag 132 - 133

751. c - 30 pag 134 - 135

752. a - 30 pag 134 - 135

753. b - 30 pag 136 - 137

754. c - 30 pag 136 - 137

755. d - 30 pag 138 - 139

756. e - 30 pag 138 - 139

757. a - 30 pag 140 - 141

758. c - 30 pag 142 - 143

759. a - 30 pag 142 - 143

760. e - 30 pag 144 Cistocel – kistis (gr.) : vezică; kele (gr.) :

umflătură - hernia vezicii urinare.

761. b - 30 pag 144 - 145

762. e - 30 pag 146 - 147

763. d - 30 pag 146 - 147

764. e - 30 pag 146 - 147

765. a - Deplasarea ectopică a unei formaţiuni anatomice

prin traversul pereţilor cavităţii abdominale defineşte o hernie abdominală.

Deplasarea transdiafragmatică – hernia diafragmatică – este o formă de hernie

abdominală în care o formaţiune anatomică trece dintr-o cavitate în alta (din

abdomen în torace) – hernie internă. Oaltă formă de hernie internă este trecerea

unei anse intestinale printr-o breşă mezenterică – hernie transmezenterică.

766. b - Enterocel – enteron (gr.) : intestin; kele (gr.) :

umflătură – hernia unei anse intestinale.

767. b - 30 pag 162 - 163

768. d - 30 pag 164 - 165

769. b - 30 pag 164 - 165

770. e - 30 pag 166 - 167

771. a - 30 pag 168 - 169

772. c - 30 pag 168 - 169

773. c - 30 pag 170 - 171

774. e - 30 pag 172 - 173

775. d - 30 pag 172 - 173

776. b - 30 pag 174 - 175

777. b - 30 pag 174 - 175

778. b - 30 pag 176 - 177

779. e - 30 pag 176 - 179

780. c - 30 pag 180 - 181

781. a - 30 pag 180 - 181

782. b - 30 pag 182 - 183

783. a - 30 pag 184 - 185

784. d - 30 pag 182 - 183

785. d - 30 pag 184 - 185

786. d - 30 pag 210 – 211

787. b - 30 pag 186 - 187

788. d - 30 pag 186 - 187

789. e - 30 pag 192 - 193

790. d - 30 pag 206 - 207

791. a - 30 pag 186 - 187

792. c - 30 pag 188 - 189

793. d - 30 pag 188 - 189

794. a - 30 pag 190 - 191

795. b - 30 pag 190 - 191

796. c - 30 pag 190 - 191

797. e - 30 pag 150 - 151

798. c - 30 pag 150 - 151

799. a - 30 pag 150 - 151

800. c - 30 pag 192 - 193

801. b - 30 pag 194 - 195

802. d - 30 pag 192 - 195

803. c - 30 pag 196 - 197

804. b - 30 pag 198 - 199

805. a - 30 pag 198 - 199

806. a - 30 pag 200 - 201

807. a - 30 pag 206 - 207

808. c - 30 pag 202 - 203

809. b - 30 pag 202 - 203

810. d - 30 pag 202 - 203

811. d - 30 pag 204 - 205

812. a - 30 pag 204 - 205

813. e - 30 pag 208 - 209

814. e - 30 pag 208 - 209

815. e - 30 pag 184 - 213

816. c - 30 pag 210 - 211

817. b - 30 pag 212 - 213

818. a - 30 pag 212 - 213

819. e - 30 pag 216 - 217

820. c - 30 pag 216 - 217

821. b - 30 pag 216 - 217

822. d - 30 pag 218 - 219

823. a - 30 pag 208 – 209 şi 214 - 215

824. e - 30 pag 212 - 213

825. c - 30 pag 218 - 219

826. d - 30 pag 218 - 219

827. b - 30 pag 210 - 211

828. d - 30 pag 220 - 221

829. a - 30 pag 220 - 221

830. c - 30 pag 222 - 223

831. b - 30 pag 222 - 223

832. b - 30 pag 222 - 223

833. e - 30 pag 224 - 225

834. c - 30 pag 224 - 225

835. b - 30 pag 224 – 225 şi 152 - 153

836. a - 30 pag 226 – 227

837. d - 30 pag 226 - 227

838. a - 30 pag 228 - 229

839. c - 30 pag 232 - 233

840. e - 30 pag 230 - 231

841. a - 30 pag 228 - 229

842. b - 30 pag 230 - 231

843. d - 30 pag 232 - 233

844. e - 30 pag 234 – 235

845. d - 30 pag 232 - 233

846. a - 30 pag 226 - 227

847. c - 30 pag 230 - 231

848. b - 30 pag 228 - 229

849. e - 30 pag 234 - 235

850. b - 30 pag 228 - 229

851. c - Atrezia anală este o anomalie congenitală

întâlnită la toate speciile. Frecvenţa cea mai ridicată este constatată la suine.

852. d - Atrezia anală (imperforarea anusului) nu este o

afecţiune care să permită supravieţuirea în absenţa tratamentului operator.

853. e - 30 pag 236 – 237 Glandele perianale ca formaţiuni circumscrise,

bine delimitate se întâlnesc doar la carnasier şi iepure.

854. b - 30 pag 238 - 239

855. a - 30 pag 238 - 239

856. d - 30 pag 238 - 239

857. c - 30 pag 240 - 241

858. e - 30 pag 240 - 241

859. a - 30 pag 242 - 243

860. c - 30 pag 242 - 243

861. b - 30 pag 244 - 245

862. b - 30 pag 244 - 245

863. a - 30 pag 246 - 247

864. d - 30 pag 246 - 247

865. b - 30 pag 250 - 251

866. e - 30 pag 254 - 255

867. d - 30 pag 254 - 255

868. a - 30 pag 250 - 251

869. c - 30 pag 252 - 253

870. c - 30 pag 250 - 255

871. d - 30 pag 256 - 257

872. a - 30 pag 256 - 257

873. e - 30 pag 258 - 259

874. e - 30 pag 258 - 259

875. c - 30 pag 260 - 261

876. c - 30 pag 260 - 261

877. d - 30 pag 260 - 261

878. a - 30 pag 262 - 263

879. a - 30 pag 262 - 263

880. b - 30 pag 262 - 263

881. c - 30 pag 264 - 265

882. e - 30 pag 264 - 265

883. a - 30 pag 264 - 265

884. e - 30 pag 264 - 265

885. b - 30 pag 266 - 267

886. d - 30 pag 266 - 267

887. b - 30 pag 268 - 269

888. c - 30 pag 268 - 269

889. d - 30 pag 268 - 269

890. e - 30 pag 270 - 271

891. a - 30 pag 270 - 271

892. c - 30 pag 272 - 273

893. a - 30 pag 272 - 273

894. b - 30 pag 274 - 275

895. e - 30 pag 274 - 275

896. b - 30 pag 276 - 277

897. d - 30 pag 278 - 279

898. d - 30 pag 278 - 279

899. b - 30 pag 278 - 279

900. c - 30 pag 278 – 279

901. d - 30 pag 280 - 281

902. e - 30 pag 282 - 283

903. c - 30 pag 280 - 281

904. a - 30 pag 282 - 283

905. c - 30 pag 282 - 283

906. d - 30 pag 282 - 283

907. b - 30 pag 284 - 285

908. d - 30 pag 286 - 287

909. b - 30 pag 286 - 287

910. d - 30 pag 286 - 287

911. a - 30 pag 290 - 291

912. a - 30 pag 290 - 291

913. d - 30 pag 290 - 293

914. a - 30 pag 292 - 293

915. a - 30 pag 288 - 299

916. c - 30 pag 294 - 295

917. c - 30 pag 294 - 295

918. b - 30 pag 296 - 297

919. c - 30 pag 296 - 297

920. c - 30 pag 298 - 299

921. e - 30 pag 300 – 301

922. e - 30 pag 302 - 303

923. d - 30 pag 304 - 305

924. e - 30 pag 306 - 307

925. b - 30 pag 296 - 297

926. d - 30 pag 306 - 307

927. e - 30 pag Enorhid – en (gr.) : înăuntru; orchis (gr.) :

testicul – plasarea fiziologică a testiculelor în interiorul cavităţii abdominale.

Exorhid - ex (gr.) : înafara; orchis (gr.) : testicul – plasarea fiziologică a

testiculelor înafara cavităţii abdominale.

928. a - 30 pag 279

929. c - 30 pag 299

930. a - 30 pag 295

931. c - 30 pag 308 - 309

932. b - 30 pag 308 - 309

933. d - 30 pag 310 - 311

934. b - 30 pag 312 - 313

935. b - 30 pag 312 - 313

936. a - 30 pag 321 - 315

937. b - 30 pag 314 - 315

938. d - 30 pag 314 - 315

939. e - 30 pag 316 - 317

940. c - 30 pag 316 - 317

941. b - 30 pag 318 - 319

942. e - 30 pag 318 – 319 şi 122 - 123

943. d - 30 pag 318 – 319

944. a - 30 pag 320 - 321

945. c - 30 pag 320 - 321

946. e - 30 pag 322 - 323

947. d - 30 pag 324 - 325

948. a - 30 pag 324 - 325

949. b - 30 pag 326 - 327

950. c - 30 pag 326 - 327

951. d - 30 pag 328 - 329

952. e - 30 pag 328 - 329

953. b - 30 pag 330 - 331

954. d - 30 pag 330 - 333

955. a - 30 pag 332 - 333

956. c - 30 pag 332 - 333

957. c - 30 pag 334 - 335

958. c - 30 pag 334 - 335

959. a - 30 pag 336 - 337

960. e - 30 pag 336 - 337

961. c - 30 pag 338 - 339

962. b - 30 pag 338 - 339

963. d - 30 pag 340 - 341

964. a - 30 pag 340 - 341

965. b - 30 pag 342 - 343

966. c - 30 pag 342 - 343

967. e - 30 pag 344 - 345

968. a - 30 pag 344 - 345

969. d - 30 pag 346 - 347

970. c - 30 pag 346 - 347

971. b - 30 pag 348 - 349

972. e - 30 pag 348 - 349

973. d - 30 pag 348 - 349

974. b - 30 pag 350 - 351

975. a - 30 pag 352 - 353

976. c - 30 pag 352 - 353

977. e - 30 pag 354 - 355

978. d - 30 pag 354 - 355

979. b - 30 pag 356 - 357

980. c - 30 pag 356 - 357

981. e - 30 pag 356 - 357

982. a - 30 pag 358 - 359

983. d - 30 pag 358 - 359

984. b - 30 pag 360 - 361

985. c - 30 pag 360 - 361

986. b - 30 pag 362 - 363

987. a - 30 pag 364 - 365

988. a - 30 pag 364 - 365

989. d - 30 pag 366 - 367

990. c - 30 pag 366 - 367

991. d - 30 pag 368 - 369

992. d - 30 pag 368 - 369

993. e - 30 pag 368 - 369

994. b - 30 pag 370 - 371

995. b - 30 pag 370 - 371

996. d - 30 pag 372 - 373

997. c - 30 pag 372 - 373

998. e - 30 pag 374 - 375

999. a - 30 pag 378 – 379

1000. c - 30 pag 378 – 379

BIBLIOGRAFIE

AMSTUTZ H. E. – Bovine Medicine and Surgery, 2 nd. ed. Am. Vet. Publ. Goleta,

CA, 1980

ANDERSON, R., EDNEIY, A. (s. red.) - Practical animal handling. Ed. Pergamon

Press, Oxford, 1991.

ANNIS, J., ALLEN, A. - Atlas de Chirurgie Canine. Ed. Vigot, Paris, 1976.

ARCHIBALD, Y., CATCOTT, J. (s. red.) - Canine and feline Surgery, vol. I. Ed.

American Veterinary Publications, Santa Barbara, 1984.

ARCHIBALD, Y. - Chirurgie canine, vol. I. Ed. Vigot, Paris, 1973.

AUER J. A. –Textbook of Equine Surgery, Saunders, Philadelphia, 1992

BAKER G. J. – Dental Diseases. American Veterinary Publications ine 1993

BOJRAB M. J. – Current Techniques in Small Animal Surgery 3 rd. ed. Lea &

Febiger, Philadelphia, 1990

BOLTE S. MOLDOVAN M. – Agresologia, anestezie , şi terapieintensivă în

medicina veterinară .Ed. Ceres Bucureşti 1981

BOLTE S. IGNA C. – Clinica şi terapeutica chirurgicală veterinară . Partea I

Propedeutică şi traumatologie generală, Ed. Mirton, Timişoara , 1994

BOLTE S. IGNA C. – Clinică şi terapeutică chirurgicală veterinară – Patologia

capului Ed. Mirton, Timişoara, 1993

BOLTE, S., IGNA, C. – Chirurgie veterinară. Ed. Brumar, Timişoara, 1997

CADIOT, J., ALMY, J. – Traite de therapeutique chirurgicale, vol. I, II. Ed. Vigot

Freres, Paris, 1923, 1924.

CĂPĂŢÂNĂ, V. - Ghid de chirurgie operatoare veterinară. Ed. Ceres, 1980.

COLVILL T. P. – Principles of Surgery in: American Veterinary Publications,

Inc.1993

CONSTANTINESCU, Gh., RADU, C., PALICICA, R. – Anatomia topografică a

animalelor domestice. Ed. Facla, Timişoara, 1982.

COX, J. – Surgery of the reproductive tract in large animals. Ed. University Press,

Liverpool, 1987.

CRISTEA I. ( s. red.) - 1983 - Propedeutică chirurgicală şi tehnică operatorie

veterinară, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti;

DEACONESCU, I., THEODORESCU, D. – Lucrări practice de propedeutică

chirurgicală şi medicină operatoare. Lito. Institutul Agronomic, Timişoara, 1972.

ESPINASE, J. (s. red.) – Chirurgie bovine. Ed. Societe Francaise de Buiatrie, Alfort,

1987.

EVANS H. E., LAHUNTA A. – Miller`s Guide to the Dissection of the Dog Ed.

Saunders, Philadelphia,1971

GHEŢIE, V., HILLEBRAND, A. - Anatomia animalelor domestice, vol. I. Ed.

Academiei, Bucureşti, 1971.

GHEŢIE, V. - Anatomia animalelor domestice. Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1967.

GRIGORESCU, I. - Propedeutică şi medicină operatoare. Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1973.

GRIGORESCU, L. - Intervenţii chirurgicale la animale. Ed. Agrosilvică, Bucureşti,

1968.

HALL L. W. CLARKE K. W. – Veterinary Anaesthesia 9th

ed. Ed. Baillere Tindall,

London, 1992

HARVEY C. E. – Veterinary Dentistry. Ed. Saunders, Philandelphia 1985

HICKMAN, J., WALKER, R. G. - An Atlas of Veterinary Surgery. Ed. John- Wright

and Sons L.T.D., Bristol, 1980.

HICKMAN, J. - Equine Surgery and Medicine, vol. I. Academic Press, Cambridge,

1985.

IGNA C. – Tehnici chirurgicale veterinare. Ed. Brumar Timişoara, 1999

IGNA, C. - Suturile şi anastomozele tubului digestiv la animale, Ed. Brumar,

Timişoara, 1996.

KNECHT C. D. et. al. – Fundamental Techingues in Veterinary Surgery 3 rd. Ed.

Saunders, Philadelphia, 1987

LIN H. C. THURMON J. C. – Anesthesiology American Veterinary Publication,

Inc., 1993

MAGDA, I. I. - Chirurgie operatoare şi bazele anatomotopografice la animalele

domestice, Ed. Kolos, Moscova, 1970.

MARCENAC, L. N. - Chirurgie generale veterinaire. Ed. Maloine, Paris, 1974.

MATEŞ, N. – Chirurgie generală. Propedeutică şi tehnică chirurgicală veterinară. Ed.

Medicală Veterinară, Bucureşti, 1997.

MATEŞ, N., OANĂ, L. - Propedeutică şi tehnică chirurgicală veterinară, Tipo

Agronomia Cluj-Napoca, 1996.

McILWRAITH, W., TURNER S. – Equine surgery advanced techniques. Ed. Lea &

Febiger, Pennsylvania, 1987.

MOLDOVAN, M., BOLTE, S. - Oftalmologie veterinară, Ed. Ceres, Bucureşti,

1984.

OEHME F.W. –Textbook of Large Animal Surgery Ed. Williams, Baltimore, 1974

PAŞTEA, E. (s. red.) – Anatomia comparată a animalelor domestice, vol I, II. Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985.

ROSENBERGER G. – Clinical Examination of. Cattle, Paul Parey, Berlin, 1979

ROUS H J. K, BRIGHT R. M., BUSHBY P. A, HARARI J. WALLACE C. E. –

Surgical Diseases. American Veterinary Publications, Inc. 1993

SCHATZMANN U. – Sedation und Anasthezie des Pferdes Ed Blackwell

Wissensch, Berlin – Wien, 1995

SEICIU, F., BLIDARIU, T. – Terapia chirurgicală a aparatuluigenital şi a glandei

mamare. Ed. Ceres, Bucureşti, 1976.

SHORT C. E. – Principles and Practice of. Veterinary Anesthesis, Wiliams &

Wilkins, Baltimore, 1987

SLATTER D. H. – Textbook of Small Animal Surgery Saunders, Philadelphia, 1985

SOMA L. R. – Veterinary Anesthesis. Ed. Willams & Wilkins, Baltimore, 1971

STANCU D. – Anestezia animalelor domestice. Ed. Ceres, Bucure;ti, 1978

STASHAK, T.S. - Equine Wound Management Ed. Lea & Febiger, Pennsylvania,

1991.

TAMAS, I., FELLNER, F. - Allatorvosi sebeszeti mutettan. Ed. Mezogazdasagi

Kiodo, Budapesta, 1996.

TURNER, S., McILWRAITH, W. - Techniques in Large Animal Surgery. Ed. Lea &

Febiger, Pennsylvania, 1989.

VLĂDUŢIU, O. - Patologie chirurgicală, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., 1962.

VLĂDUŢIU, O. - Patologia chirurgicală a animalelor domestice, vol. II, Ed.

Academiei , Bucureşti, 1966.

WINGFIELD, W., RAWLINGS, C. - Kleintier Chirurgie, Ed. P. Parey, Berlin, 1983.

Date post:	07-Feb-2016
Category:	Documents
Upload:	anca-anghelescu
View:	111 times
Download:	5 times

1000 de TESTE Tehnici Chirurgicale

Documents