ANUL XXV NR. 33 (1.369) 24 – 30 AUGUST 2016 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Fot

otec

a M

uzeu

lui M

ilita

r Naţ

iona

l

1 SEPTEMBRIE – ZIUA INFORMATICIENILOR MILITARI

16-17

100 DE ANI DE LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 2016 2

EVENIMENTuOnor eroilor! Săptămâna trecută, în diferite lo-

calităţi de pe cuprinsul ţării au avut loc ceremonii de comemorare a eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. În judeţul Bacău, ceremoniile militare şi religioase s-au desfăşurat în Cimitirul Eroilor din localitatea Oituz, precum şi la Poiana Sărată, la Monumentul Eroului Lt. Nicolae Macarie. La activităţi au participat cadre mili-tare active şi în rezervă, veterani de război, autorităţi locale şi numeroşi invitaţi. De asemenea, ca şi în anii anteriori, militarii Batalionului 630 Paraşutişti Smaran-da Brăescu au fost prezenţi la comemoarea celor 100 de ani de la eveniment în cele două localităţi. Aceştia şi-au purtat Drapelul de luptă al unităţii pentru a ono-ra cinstea şi memoria celor care şi-au pierdut viaţa în luptele duse în Primul Război Mondial.

Cu acest prilej, au fost depuse coroane şi jerbe de flori de reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război General Eremia Grigorescu, filiala Bacău, Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor Regina Maria, filiala judeţeană Bacău, filialele Oneşti şi Oituz, de reprezentanţi ai Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, ai Consiliului Judeţean, precum şi din partea altor instituţii publice şi private din. După ceremoniile militare şi religioase au urmat programe artistice susţinute de muzica militară a garnizoanei Bacău, corul mixt al Căminului cultural Oituz şi grupul Mocănaşul din satul Poiana Sărată.

Marţi, 16 august, militari aparţinând Batalionului 206 Artilerie General Mihail Lăcătuşu din cadrul Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa au participat, în Pasul Bratocea şi Vama Buzăului, la dezvelirea  de monumente în memoria ostaşilor  români care, în urmă cu 100 de ani, la intrarea României în Primul Război Mondial, au folosit trecătorile din Carpaţi pentru pătrunderea în Ardeal.

Momente emoţionante au avut loc sâmbătă, 20 august, şi la Timişoara, acolo unde a avut loc o slujbă de pomenire în memoria eroilor şi veteranilor de război din Regimentul 6 Artilerie Grea Tribunul Axente Sever. Slujba a fost oficiată la Biserica Militară din Piaţa 700. Mai apoi, veteranul de război Constantin Călina şi profesorul Laurenţiu Mioc au vorbit despre istoria acestui regiment.

Manifestarea a luat sfârşit la sediul Muzeului Banatului din Timişoara, loc unde militarii Brigăzii 18 Infanterie Banat au depus o coroană de flori la placa memorială dedicată eroilor Regimentului 6 Artilerie Grea.uVelier italian, în portul Constanţa. Nava-

şcoală ITS Palinuro a acostat luni, 22 august, în Portul Constanţa, la Terminalul Pasageri. Pe timpul escalei sunt programate mai multe activităţi în comun cu militarii din Forţele Navale

române, vizite oficiale la Comandamentul Flotei, Şcoala Militară de Maiştri Militari a Forţelor Navale Amiral Ion Murgescu, Academia Navală Mircea cel Bătrân şi la Muzeul Marinei române.           Vizita contribuie la consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale între Forţele Navale Române şi cele ale Republicii Italiene, în cadrul parteneriatului strategic existent. (Locotenent-colonel Corneliu Pavel)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto: Cristian Vlăsceanu

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uBuzău. Elena şi Bogdan Dragomir – un cuplu încercat şi ocrotit – au rostit Da! în faţa

ofiţerului stării civile, în sâmbăta care abia a trecut, prilej cu care le urăm şi noi: Casă

de piatră! Bogdan Dragomir, sergent-major în armata română, este supravieţuitorul

atacului terorist de la începutul lunii mai, din Afganistan, în care alţi doi colegi ai săi şi-au

pierdut viaţa. Tot săptămâna trecută, tânărul militar a primit titlul de cetăţean de onoare al

judeţului Buzău. Subofiţerul a fost felicitat şi de ministrul

apărării naţionale, Mihnea Motoc, care a scris pe pagina personală de Facebook: Mă bucur

mult pentru el şi aleasa inimii lui, le doresc casă de piatră şi să fie într-un ceas bun!

Maior Cornelia Mihăilă

Eleva plutonier Sabina Calisevici, în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare din

Câmpulung Moldovenesc, a reuşit o performanţă extraordinară la cea de-a XIII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Geografie, competiţie care s-a des-făşurat anul acesta la Beijing, China în perioada 16-22 august. Tânăra din Siret a reprezentat România, alături de Adrian Toma din Focşani, Radu Artiom din Bucureşti şi Sorina Avădanei, din Neamţ.

După un program intensiv de pre-gătire, desfăşurat la Iaşi, în perioada 1-10 august, sub îndrumarea profeso-rilor Dorin şi Cornelia Fiscutean, coor-

Aur la Olimpiada Internaţională de Geografie

Sublocotenent Cornelia Bădincornelia.badin@presamil.ro

Două-trei săptămâni de pregătire militară pe bază de voluntariat, la finalul anului şcolar, în perioada de tabere şi şcoli de

vară pentru liceeni şi în timpul practicii pentru studenţi, aceştia urmând să fie încazarmaţi într-o unitate militară, sunt principalele repere ale unui proiect-pilot de pregătire militară a tine-rilor, iniţiat la Cluj-Napoca.

Au trecut opt ani de la renunţarea la serviciul militar obligatoriu. La nivelul Comandamentului Diviziei 4 Infanterie Gemina am constituit un grup de lucru, cu implicarea reprezentanţilor de pe plan local ai instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, dar şi ai mediu-lui universitar şi am demarat un proiect pilot de pregătire militară a tinerilor, liceeni şi studenţi, pe bază de voluntariat. Eu susţin ideea potrivit căreia tinerii noştri să participe la un asemenea program. Perioada de pregătire ar dura două-trei săptămâni şi ar avea loc la finalul anului şcolar, în perioada de tabere şi şcoli de vară pentru liceeni şi în perioada de practică pentru studenţi, tinerii urmând să fie încazarmaţi într-o unitate militară. Pentru sănătatea poporului român, pentru sănă-tatea tinerilor, cred că ar fi benefic un asemenea program de pregătire militară voluntară, a expli-cat comandantul Divizia 4 Infanterie Gemina, generalul-maior Ioan Manci, în susţinerea pro-iectului-pilot de la Cluj. n

Proiect-pilot de pregătire militară

a tinerilor

Centenarul Diviziei Getica

Pare o dimineaţă de august ca oricare alta. Este încă de-vreme, dar Buzăul s-a trezit

cu noaptea în cap. Bulevardul Nicolae Bălcescu forfoteşte, mi-rosind a sărbătoare. Oraşul este martorul unui arc peste timp. Se împlinesc o sută de ani de la înfiinţarea Armatei a 2-a, astăzi Divizia 2 Infanterie Getica, iar data de 18 august reprezintă punctul culminant al activităţilor organizate cu această ocazie.

Se anunţă a fi cea mai mare paradă militară din istoria garni-zoanei, cu participarea a peste

Joi, 18 august, oraşul Buzău a îmbrăcat straie festive cu ocazia sărbătoririi centenarului Diviziei 2 Infanterie Getica.

600 de militari şi 60 de autovehi-cule, tocmai de aceea bulevardul din faţa clădirii Prefecturii este aproape neîncăpător. Copii, părinţi, militari în rezervă, cu toţii au venit să aplaude defila-rea. Este de înţeles amploarea activităţilor, căci garnizoana Buzău este deosebit de impor-tantă, a doua ca mărime după Bucureşti. Se poate observa cu ochiul liber încrederea de care armata se bucură în societate, tocmai prin nivelul ridicat de participare a populaţiei buzoie-ne la această sărbătoare.

La activitate au participat ministrul apărării, Mihnea Motoc, şeful Statului Major General,

donatorii lotului olimpic naţional care au însoţit echipa României la Beijing, Sabina şi Adrian au obţinut câte o me-dalie de aur, Radu medalie de argint şi Sorina medalie de bronz.

În cadrul colegiului câmpu-lungean, pregătirea Sabinei a fost asigurată de profesorul Radu Ciumaşu. Aceasta s-a calificat la concursul de la Beijing ca urmare a rezultatelor obţinute la faza naţională a olimpiadei, care s-a desfăşurat în această primăvară la Sibiu.

După proba scrisă şi cea practică, Sabina a participat şi la probele su-plimentare pentru accederea în lotul

naţional, respectiv interviu şi testare practică, ambele în limba engleză. În palmaresul elevei colegiului de la poalele Rarăului se mai înregistrează, în aceeaşi competiţie de nivel naţional, un premiu I în anul 2014 şi un premiu al III-lea în 2015.

Felicitări acestor elevi minunaţi pentru efortul depus în pregătirea lor susţinută şi, de asemenea, felicitări profesorilor care s-au ocupat de ei în toată perioada aceasta! n

3Observatorul militarNr. 33 / 24 – 30 august 2016

GARNIZOANA ROMÂNIAuNumiri în funcţii. În urma câştigării concursului de se-

lecţie, colonelul Constantin Spînu a fost promovat în funcţia de şef al Direcţiei Informare şi Relaţii Publice a Ministerului Apărării Naţionale. Festivitatea oficială de învestire în funcţie s-a desfăşurat luni, 22 august, în prezenţa ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc, şi a şefului Statului Major General, general Nicolae Ciucă. Atribuţiile purtătorului de cuvânt al MApN, funcţie îndeplinită anterior de colonelul Constantin Spînu, au fost preluate, temporar, de colonelul Florin Jipa.

Joi, 18 august, în prezenţa şefului Statului Major al Forţelor Navale, viceamiral Alexandru Mîrşu, comandorul Gelu Pîstaie a preluat comanda Centrului 110 Comunicaţii şi Informatică de la predecesorul său, colonelul Ionel Ţigănuş, care a trecut în rezervă, după o carieră de 30 de ani în marina militară.

De asemenea, săptămâna trecută, la Palatul Oştirii din Iaşi, comandamentul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt, a avut loc ceremonia de numire a colonelului Lucian Sandu în funcţia de locţiitor al comandantului. Ofiţerul vine în această nouă poziţie din funcţia de comandant al Batalionului 335 Artilerie de la Botoşani. De asemenea, la Bacău, în cadrul unui cere-monii similare, locotenent-colonelul Gabriel Turculeţ a fost numit comandant al Batalionului 631 Tancuri Oituz. Acesta a fost învestit în funcţie în prezenţa comandantului Brigăzii 15 Mecanizată, colonel Dragoş Iacob. uComemorare. Vineri, 19 august, au avut loc manifes-

tări de comemorare a 415 ani de la moartea marelui nostru domnitor, Mihai Viteazul. Evenimentul a avut loc la Mănăstirea Mihai Vodă din municipiul Turda. Au cinstit memoria celui care a înfăptuit pentru prima dată unirea teritoriilor româneşti întru o singură ţară – România, militari ai unităţilor din garnizoana

Turda şi Cluj-Napoca, reprezentanţi ai structurilor militare supe-rioare, autorităţi publice locale, veterani de război, cadre militare active, în rezervă şi în retragere, locuitori ai municipiului Turda.uCeremonii omagiale. Cu prilejul împlinirii a 100 de ani

de la intrarea României în Primul Război Mondial, Ministerul Apărării Naţionale organizează, în perioada 26-29 august, ac-ţiuni comemorative dedicate eroilor care au căzut în luptă sau în prizonierat în timpul acestei conflagraţii.

Ceremonii militare şi religioase, în memoria celor peste 330.000 de militari care şi-au dat viaţa pentru ţară în acest răz-boi, vor fi organizate pe întreg teritoriul naţional. Astfel, vineri, 26 august, vor avea loc în premieră, în 100 de cimitire sau mo-numente ale eroilor ceremonii de Rostire solemnă a numelor eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Personalităţi militare, ale vieţii culturale, politice şi sociale, militari răniţi în teatrele de operaţii, copii ai eroilor căzuţi în teatrele de operaţii, urmaşi ai eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, cetăţeni vor da citire, succesiv, unor liste ce cuprind nume de eroi. O ceremonie si-milară se va desfăşura şi în Piaţa Tricolorului din Bucureşti (es-planada Palatului Cercului Militar Naţional). Sâmbătă, 27 au-gust, la Curtea de Argeş vor fi organizate o ceremonie militară de depuneri de coroane de flori în Cimitirul Eroilor, urmată de depunerea unei candele la mormântul Regelui Ferdinand I şi de o slujbă de pomenire, la Catedrală. Tot sâmbătă, va avea loc

o ceremonie şi la Fundata, în judeţul Braşov, la Monumentul dedicat primului ofiţer al armatei române căzut la datorie în Primul Război Mondial.

De asemenea, militarii Armatei României vor trece din nou Carpaţii, în mod simbolic. Efective de valoare pluton vor executa marşuri tactice pe principalele rute pe care, exact cu 100 de ani în urmă, ostaşii armatei noastre luau în stăpânire trecătorile Munţilor Carpaţi, pentru a permite trecerea efec-tivelor diviziilor române aflate în ofensivă. Duminică, 28 au-gust, o manifestare comemorativă va avea loc la Monumentul Ostaşului Necunoscut, din Parcul Carol, care va cuprinde, prin-tre altele, o rugăciune de pomenire a eroilor, depunerea unei coroane de flori şi un moment prezentat de Asociaţia Tradiţii Militare. Luni, 29 august, la Palatul Cercului Militar Naţional se va desfăşura masa rotundă cu tema Intrarea României în Primul Război Mondial şi consecinţele asupra conflagraţiei şi, ulterior, un exerciţiu de mânuire a armamentului, de tip drill-team, şi un concert de muzică de fanfară.

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

heFo

to: E

ugen

Mih

aiFo

to: P

etric

ă M

ihal

ache

M edicina militară a aniversat vineri, 19 august, 154 de ani de la înfiinţarea Corpului ofiţerilor sanitari ai Armatei. Cu acest prilej, reprezentanţii instituţiilor

medico-militare au depus coroane de flori la Monumentul Eroilor Sanitari şi la Mormântul generalului de divizie medic dr. Carol Davila.

La eveniment au participat reprezentanţi ai Administraţiei prezidenţiale, conducerii Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, instituţiilor şi au-torităţilor publice centrale, Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Doctor Carol Davila, cadre militare în activi-tate din structurile aflate în subordinea Direcţiei Medicale a MApN, precum şi cadre militare în rezervă şi în retragere. n

154 de ani de medicină militarăLocotenent-colonel Viorica Sabie

La Galeria Artelor din Palatul Cercului Militar Naţional a avut loc joi, 18 august, vernisajul expoziţiei 100 de ani

de la intrarea României în Primul Război Mondial. Aceasta este una dintre primele acţiuni comemorative organizate de Ministerul Apărării Naţionale dedicate eroilor care au căzut în luptă sau în prizonierat în timpul acestei confla-graţii.

Directorul adjunct al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, colonel (r) Petre Otu, a prezen-tat momentul intrării României în Primul Război Mondial, fapt care a însemnat unul dintre cele mai importante eve-nimente ale anului 1916, cu mutaţii semnificative în an-samblul conflagraţiei mondiale. La rândul său, directorul Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I, comandor Olimpiu Glodarenco, a punctat principalele momente ale participării României în Războiul de Întregire şi a îndem-nat publicul, pentru mai multe detalii, să viziteze standu-rile expuse de instituţie în cadrul expoziţiei, iar directorul

ExpoziţieStudioului de Arte Plastice al Armatei, colonelul (r) Valentin Tănase a reliefat viziunea artistică a pictorilor şi sculptorilor militari asupra Marelui Război.

Realizată de Studioul de Arte Plastice al Armatei, Muzeul Militar Naţional, Editura Militară şi Biblioteca Militară Naţională, cu sprijinul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Trustului de Presă al MApN şi al Serviciului Muzici Militare, expoziţia este des-chisă publicului până la sfârşitul lunii august. (I.C.)

general Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat şi coman- coman-dantul Diviziei 2 Infanterie Getica, general-maior Petrică-Lucian Foca.

Mai mult decât o paradă milita-ră, festivitatea a fost una de suflet. Intonarea imnului naţional de către corul Lyra a oprit, pentru o clipă, timpul în loc. A urmat decorarea

Drapelului de luptă al Diviziei 2 Infanterie Getica cu Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de ofiţer.

Divizia 2 Infanterie Getica are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte apărarea României pe toată frontiera de Est. Diviziei a 2-a îi revine un rol major în sudul flancului estic, aşa cum s-a stabilit la summitul de la Varşovia. Veţi mai avea multe aplicaţii

şi exerciţii, mai intense şi complexe, pentru că rolul Diviziei a 2-a este unul important la configurarea componen-telor pe care le-am gândit pentru a transpune prezenţa aliat-avansată pe teritoriul nostru, a subliniat ministrul apărării în cuvântul său.

La căderea serii, retragerea cu torţe şi focul de artificii au încheiat săr-bătorirea centenarului Armatei a 2-a. n

sau soţiilor, dar toate clipele acestea, acum, la final, pălesc în faţa bucuriei revederii.

Ce mesaj le transmiteţi infanteriştilor din Batalionul 2 Infanterie Călugăreni?Acum, la sfârşitul celor şase luni de misi-

une, vreau să le mulţumesc pentru efortul şi dăruirea cu care aceştia şi-au îndeplinit misiunea, dedicaţia şi pasiunea manifestate zi de zi, cu care au plecat să-şi îndeplineas-că sarcinile pe care le aveau, pentru modul cu care au reprezentat Drapelul de luptă al Batalionului 2 Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni, pentru modul în care au repre-zentat Forţele Terestre române şi Armata României.

Ce le transmiteţi camarazilor de la Batalionul 341 Infanterie?Îi cunosc bine pe militarii Batalionului 341

Infanterie, detaşament care ne înlocuieşte acum în teatrul de operaţii din Afganistan. Pe parcursul carierei, am mai avut şansa să ne rotim, ca şi unităţi. Acum zece ani, în 2006, Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, tot în teatrul de operaţii din Afganistan, era cel care preda misiunea Batalionului 341 Infan-terie. Ştiu că sunt foarte bine pregătiţi, au o echipă tânără, eficientă, sunt convins că vor performa cel puţin la nivelul la care noi ne-am îndeplinit misiunea. Le doresc succes şi să ne vedem sănătoşi acasă.

Un gând la final de misiune?În aceste clipe, când tragem linia şi fa-

cem bilanţul, sunt mândru că am avut şan-sa şi onoarea să comand un batalion aşa bun precum Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, sunt mândru că am fost co-mandantul acestor comandanţi de compa-nii şi de plutoane, acestor subofiţeri, capo-rali, soldaţi gradaţi profesionişti care şi-au îndeplinit misiunea într-un mod exemplar. Prin profesionalismul lor, am reuşit să ne întoarcem cu toţii acasă. Datorită lor, voi putea raporta cu cinste şi onoare că Batali-onul 2 Infanterie Călugăreni şi-a îndeplinit, din nou, misiunea cu succes. n

problemelor administrative pe care ba-talionul le-a avut pe parcursul celor şase luni de misiune. Comandantul structurii HUMINT, care ne-a sprijinit pe tot parcur-sul celor şase luni cu informaţii necesare îndeplinirii misiunii cu succes. Elementul de Forţe Speciale care a participat şi m-a ajutat în instruirea celor care au execu-tat misiuni de tip guardian angel, dar în special a militarilor sanitari, acei combat lifesaver care au ieşit cu patrulele noastre zi de zi.

Care este reţeta sau secretul pentru ca o misiune să decurgă normal?Nu ştiu dacă este neapărat o reţetă

pentru acest lucru, dar totul pleacă de la construcţia echipei, de la operaţionalizarea structurii. Am avut o perioadă foarte inten-să de instruire în vederea operaţionalizării Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei, ne-am constituit, ne-am antrenat, am fost evaluaţi de echipa Forţelor Terestre şi Comandamentul Forţelor Întrunite, am de-monstrat că suntem la nivelul standardelor cerute pentru îndeplinirea acestei misiuni în condiţii de excepţie şi uite că, după şase luni, cu comandanţi de plutoane, de com-panii, un stat major performant, care întot-deauna m-a consiliat să iau cea mai bună decizie, putem spune că ne-am îndeplinit misiunea cu succes şi că ne întoarcem cu toţi militarii la familiile lor.

Cât de importantă este susţinerea fa-miliei pentru un militar aflat în teatrul de operaţii?Aflându-ne la 4.000 de kilometri depăr-

tare de ţară, de cei dragi, susţinerea familiei este foarte importantă. Ne face să trecem mai uşor peste momentele dificile din tim-pul misiunii, ne face să uităm că afară, când ieşim în patrulări, suntem expuşi tot timpul pericolului, mediului operaţional complex. Trebuie să le mulţumesc tuturor familiilor militarilor din Batalionul de Infanterie Pro-tecţia Forţei pentru sprijinul necondiţionat acordat pe timpul celor şase luni de misiu-ne petrecute în teatrul de operaţii din Afganistan. Ştiu că nu le-a fost uşor, ştiu că au fost şi momente dificile peste care a trebuit să treacă singuri, fără ajutorul soţilor

mediu operaţional. Consider că am reuşit să trecem peste toate aceste provocări datorită profesionalismului, dedicaţiei, abnegaţiei militarilor pe care i-am comandat. Am avut în subordine comandanţi de companii foar-te buni, foarte dedicaţi misiunii şi profesiei pe care o au. Şi-au condus plutoanele în con-diţii excepţionale, fapt ce a dus ca, la sfârşitul celor şase luni de misiune, să pot confirma mândru că da, Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, pentru a opta oară, şi-a îndepli-nit misiunea cu succes.

Aţi fost în nenumărate patrule. Ce v-a impresionat cel mai mult?Din păcate, chiar dacă sunt la a patra

participare la o misiune într-un teatru de operaţii şi la cea de-a treia în Afganistan, nu am văzut o îmbunătăţire substanţială în modul de viaţă al populaţiei locale din Afganistan. M-a impresionat foarte mult sărăcia, condiţiile dificile în care copiii Afganistanului învaţă, se dezvoltă, şi este de admirat puterea pe care o au aceştia ca, în asemenea împrejurări, să reuşească să crească sănătoşi şi să-şi dorească o viaţă mai bună pe care părinţii lor nu au avut şansa să le-o ofere.

Nu de puţine ori s-a spus despre milita-rii care vin în teatrul de operaţii că sunt ambasadori ai României peste hotare. Se confirmă această titulatură?Am avut nişte relaţii foarte, foarte bune

atât cu partenerii de coaliţie, cât şi cu partenerii afgani, am reuşit să dezvoltăm, dincolo de relaţia de parteneriat, cred, o relaţie de prietenie, iar asta înseamnă foar-te mult. Am schimbat adrese de e-mail cu partenerii afgani, i-am invitat să fie alături de noi la ceremonia transferului de autori-tate, au acceptat cu bucurie, ne-au invitat pe noi, comanda unităţii şi comandanţii de companii, la o festivitate organizată cu prilejul încheierii misiunii Batalionului 2 Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni. A însemnat mult pentru unitatea noastră, ca de asemenea şi pentru ei, toate acestea fiind mesaje care-mi dovedesc încă o dată că Batalionul 2 Infanterie Călugăreni a clădit o relaţie de parteneriat stabilă, o re-laţie de prietenie cu partenerul afgan şi nu numai. Şi zic nu numai pentru că, în Baza Militară Aeriană Kandahar, au fost şi alte structuri româneşti cu care am colaborat foarte bine şi cu acest prilej vreau să mul-ţumesc tuturor comandanţilor acestora. Colonelului Marcel Dogaru, comandantul Elementului Naţional de Sprijin, pe care l-am simţit tot timpul apropiat de Batalio-nul 2 Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni, un comandant, un lider, un prieten care a căutat să ne sprijine în rezolvarea tuturor

Februarie 2016 a însemnat, pentru mili-tarii Batalionului 2 Infanterie Călugăreni, o nouă misiune în teatrul de operaţii

din Afganistan, la zece ani de la prima lor dislocare în această zonă de conflict. Misiu-nea Resolute Support a reprezentat, pentru militarii bucureşteni, o nouă provocare, iar pentru comandantul Batalionului 2 Infante-rie Protecţia Forţei, o reconfirmare că are în subordine militari dedicaţi carierei. Misiunea de bază a infanteriştilor din Forţele Terestre a fost aceea de a securiza Baza Aeriană Kandahar şi de a asigura protecţia forţei atât pentru forţele proprii, cât şi pentru echipele de con-siliere şi instruire ale Armatei Naţionale Afgane. Principale tipuri de misiuni executate au fost: patrule de prezenţă independente sau în comun cu forţele de securitate ale armatei naţionale afgane (ANDSF) în zona de respon-sabilitate, îmbarcate sau debarcate, în scopul interzicerii libertăţii de mişcare a forţelor insurgente în zonă; patrule pentru desco-perirea dispozitivelor explozive improvizate (C-IED); patrule pentru angajarea liderilor lo-cali, în scopul culegerii de informaţii despre situaţia din zonă şi atragerii populaţiei locale către forţele coaliţiei. În total, peste 65.000 de kilometri parcurşi în aria de responsabi-litate, sute de întrevederi cu liderii locali af-gani, sute de patrule executate în comun cu partenerii afgani şi americani, iar, ori de câte ori au avut ocazia, militarii români au sprijinit populaţia locală aşa cum au putut mai bine. După şase luni, militarii bucureşteni rapor-tează Misiune îndeplinită!

Ne apropiem de finalul misiunii în teatrul de operaţii din Afganistan. Ce a însemnat această misiune pentru Batalionul Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni?Pentru Batalionul Infanterie Protecţia

Forţei Călugăreni a fost o reconfirmare a statutului batalionului pe care-l comand ală-turi de celelalte structuri de elită din Forţele Terestre, o revalidare a profesionalismului acestuia, pentru a opta oară într-o misiune internaţională. O revalidare încheiată cu succes, o încununare a efortului depus de militari în ultimele zece luni, incluzând atât timpul operaţionalizării batalionului, cât şi cele şase luni de misiune petrecute în teatrul de operaţii. De asemenea, această prezenţă a încununat eforturile echipei pe care am condus-o în ultimii trei ani, de când sunt la comanda Batalionului 2 Infanterie Călugăreni şi de când am început construcţia ei.

Care au fost provocările pe care le-aţi întâlnit în această perioadă?Provocările misiunii au fost multiple, dar

cele mai importante au fost reprezentate de complexitatea şi incertitudinea acestui

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 20164

l

l

l

l

Locotenent-colonelul Ovidiu Lungu s-a născut pe 26 ianuarie 1973, în localitatea Ploieşti, judeţul Prahova. A absolvit Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza (1991), Institutul Militar pentru Ofiţeri de Artilerie Ioan Vodă din Sibiu (1995), precum şi cursurile Colegiului de Comandă şi Stat Major (Command and General Staff College) al SUA, Fort Leavenworth, Kansas (2010).A participat la patru misiuni în teatrele de operaţii - una în Irak (Antica Babilonia, 2005) şi trei în Afganistan (2006, 2012, 2016). În anul 2013, a fost numit comandant al Batalionului 2 Infanterie Călugăreni.

LINIA ÎNTÂI

Am reuşit să dezvoltăm, dincolo de relaţia de parteneriat, o relaţie de prietenie

Locotenent-colonel Ovidiu Lungu:

Interviu realizat de locotenent-colonel Mădălina Ilinca

Observatorul militar 5Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

INSTRUCŢIE

Unul dintre obiectivele celui mai mare exerciţiu naval NATO desfăşurat anul acesta de ma-

rinarii români, Sea Shield 16, a fost şi evaluarea operaţională a structurilor din Forţele Navale române (FNR) care sunt nominalizate pentru a face parte din Forţa de Reacţie Consolidată a NATO, eNRF 17, de Centrul de Instru-ire, Simulare şi Evaluare. Aceasta este structura specializată pentru certifi-carea capabilităţilor de executare a misiunii de pachetul FNR pus la dis-poziţia Alianţei Nord-Atlantice pentru anul 2017. Astfel, echipe mobile de evaluare ale centrului (Mobile Evalua-tion Team-MET, în terminologie NATO) au fost ambarcate pe fregata Regina Maria şi Dragorul Maritim 30.

Pe lângă multe alte nave româ-neşti, în cadrul exerciţiului Sea Shi-led 16 au acţionat întrunit Gruparea navală permanentă NATO SNMG-2 (Standing NATO Maritime Group) şi Gruparea navală permanentă NATO de luptă împotriva minelor, SNMC-MG-2. Astfel, mediul operaţional a fost mai mult decât prielnic pentru activitatea membrilor echipelor CISE. Aceştia au fost lângă echipaje atât ziua, cât şi noaptea, urmărind îndeplinirea tuturor sarcinilor primi-te de marinarii militari.

Evaluarea operaţională şi certifi-carea pentru misiune este un proces complex, reglementat de directive NATO, manuale specifice şi proceduri valabile, aplicabile tuturor membrilor din Alianţă. Afirmarea fregatelor tip T 22R pentru misiuni sub comandă NATO a fost reali-zată în anul 2010, iar acum recertificăm că tot pachetul pentru eNRF 17, pus la dispoziţie de Forţele Navale române, este capabil pentru misiune, a specificat co-mandorul Tiberiu Istrate, comandantul CISE şi directorul evaluării.

Membrii echipelor au o ţinută specială de protecţie, de culoare roşie, de unde li se trage nickname-ul de

În timpul desfăşurării exerciţiului multinaţional Sea Shield 16, am găsit două echipe ale Centrului de Instruire, Simulare şi Evaluare(CISE) al Forţelor Navale române în plină activitate specifică.

Comandor Tiberiu Istrate

Căpitan Florin Croitoru

Maistru militar principal Sorin Barbu

Evaluarea operaţională constă în măsurarea, aprecierea şi observarea unor indicatori tehnici, tactici şi de capabilitate pe şapte mari domenii, precum şi prin interviuri realizate cu echipa de comandă şi personalul cheie de la bord. Nu punem note. Este un sistem matematic piramidal de verificare, de la itemi foarte mici, fişe de verificare (check list) unde sunt formulări tip trece/nu trece (pass/fail), toate în limba engleză, până la calificative pe anumite subdomenii. Suma calificativelor pe cele şapte domenii principale de evaluare, comparate cu standardele NATO privind gradul de îndeplinire a cerinţelor tactice, tehnice şi de instruire, duc la rezultatul final, respectiv, raportarea către SHAPE că structura evaluată este capabilă pentru misiune.

Dacă avem timp, cum a fost în acest exerciţiu, există şansa remedierii deficienţelor. Noi arătăm unde s-a greşit, echipa sau echipajul reiau exerciţiul şi au şansa să repare ce nu a fost bine.

Meseria de evaluator este o provocare pentru mine, mai ales că, acum, îi evaluez pe foştii mei colegi. Echipajul acţionează după proceduri NATO, se implică, îşi dă toată silinţa în ceea ce face.

pieile roşii. Astfel de uniforme distincte sunt folosite şi de alte centre similare aparţinând marinelor altor state, pen-tru a evita confuzia între evaluatori şi evaluaţi. Suntem indienii marinei militare, mai ales că un coleg mai hâtru, după ce şi-a întins la uscat echipamen-tul spălat, spunea că aceasta arată ca o piele de evaluator, a spus zâmbind comandorul Istrate.

Încă de la înfiinţare, procesul de selecţie pentru încadrarea acestui centru a fost drastic. S-au admis ofiţeri şi maiştri militari cu multă experienţă, care au urmat multe cursuri şi şcoli în străinătate. La început, au susţinut programe de instruire în comun cu forţele aliate din NATO, în mod deose-

cu treaptă în marina militară. A fost comandant de vedetă torpiloare pe aripi. A urmat academia militară din Germania. A lucrat în diverse comandamente, inclusiv în Statul Major al Forţelor Navale. Este la CISE de la înfiinţare.

Sunt mai mult decât fericit când văd că avem un grad ridicat de compa-tibilitate procedural şi acţional cu struc-turile NATO, demonstrat acum prin modul de organizare şi desfăşurare al acestui exerciţiu. Tehnic, încă mai avem de lucru, dotarea pare a fi pe o curbă ascendentă. Desigur, cei mai impor-

evaluare este la bordul navelor, acolo unde militarii îşi desfăşoară propriu-zis activitatea.

Pieile roşii poate par duri la prima vedere, dar nu sunt aşa. Principiul după care se ghidează este să apreci-eze o capabilitate sau cerinţă tactică în favoarea structurii sau celui evaluat. Nu au căutat niciodată să scoată în evidenţă lucrurile negative, cu excep-ţia celor care, prin efecte şi vulnerabili-tăţi produse, trebuie spuse.

Maistrul militar principal Sorin Barbu lucrează la Biroul Instruire din cadrul CISE. Este maistru de stat major. Cariera a început-o la un vânător an-tisubmarin, V 31. A lucrat zece ani pe acea navă, după care a făcut parte doi ani din echipajul corvetei 262. Apoi a fost pe nava 281 Constanţa, la bordul căreia se făcea practică marinărească, inclusiv în marşuri de instrucţie. Un punct important a fost activitatea sa pe fregata Regina Maria, chiar de la început, din 2005. A participat la cur-surile şi pregătirea din Marea Britanie, apoi a venit cu nava în ţară. Are la activ două misiuni internaţionale, din care una, Active Endeavour, în estul Mării Mediterane. Cele trei luni au fost o pe-rioadă bună de practică, de instruire. De câţiva ani lucrează la CISE tocmai pentru a transfera din experienţa acu-mulată, a transmite din cunoştinţele dobândite camarazilor mai tineri. A urmat cursuri de pregătire şi de evalu-are specifice fiecărui membru CISE.

M-am întors cu plăcere pe Regina Maria, chiar dacă acum în altă postură. Trebuie să fiu şi bun şi rău, a spus Sorin zâmbind. Observăm deficienţele în instruire şi facem tot posibilul să le co-rectăm, aici, la faţa locului. Oamenii se schimbă, echipajele se împrospătează, astfel încât sunt tot timpul oameni noi care trebuie îndrumaţi. Chiar dacă evaluăm, le spunem mici secrete, unde trebuie să mai înveţe, unde să mai apro-fundeze, unde să mai repete. Le arătăm cum se face corect. n

Pieile roşiidin marină

bit ale Greciei, Turciei, Marii Britanii şi contact nemijlocit prin participarea la diferite grupuri de lucru cu structurile de comandă NATO. Anual, se partici-pă la conferinţele MAREVAL (evalu-are maritimă) organizate de SHAPE (Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa). Fiecare evaluator român urmează cursuri organizate de NATO, unde este certificat în dome-niu. Cu fiecare an experienţa creşte, mai ales că SMFN apreciază CISE ca pe un instrument de radiografiere corectă şi independentă a nivelului de capabilităţi operaţionale atinse/menţinute de structurile de forţe şi comandă ale FNR.

Comandorul Tiberiu Istrate a ab-solvit Institutul de Marină Mircea cel Bătrân în anul 1985, a urcat treaptă

tanţi sunt oamenii. Calitatea umană trebuie protejată, dezvoltată şi, dacă se poate, încurajată, a declarat coman-dorul Istrate, care şi-a serbat ziua de naştere şi 30 de ani de căsnicie în pri-ma zi a exerciţiului Sea Shield 16.

Căpitan Florin Croitoru este şef birou în cadrul CISE. Răspunde de evaluarea militarilor ce acţionează în lupta la suprafaţă şi antiaeriană. Lu-crează la CISE din 2013. Înainte a fost ofiţer secund la NPR 188 Zborul. Pe această navă a urcat treaptă cu treap-tă, ca specialist în lupta la suprafaţă.

Orice evaluator NATO trebuie să treacă printr-un modul de pregătire NATO MAREVAL, unde se acumulează informaţii generale şi te familiarizezi cu principiile evaluării, a declarat căpitanul Croitoru. Cea mai bună

Observatorul militar

Despre elicopterul IAR-330 Puma Naval se cunosc multe. A salvat vieţi, a participat la misiuni interna-

ţionale alături de fregatele româneşti tip 22. Un proiect reuşit, unde oamenii au pus suflet, voinţă şi dorinţă. În prezent, Grupul de Elicoptere din cadrul Flotilei 56 Fregate are trei aeronave în dotare. Fiecare consti-tuie un sistem de senzori şi arme al navei, care are rolul să mărească capacitatea operaţională a acesteia, pentru executarea misiunilor. La ora actuală, pot fi folosite şi în lupta antisubmarin, prin lansare de bali-ze hidroacustice şi de torpile.

Dotarea IAR-330 Puma Naval este una modernă, cu diferite configuraţii în funcţie de misiunile primite, care pot fi realizate în doar câteva minute. Însă, oricât de bine echipat ar fi elicopterul, nimic nu e posibil fără oameni. Fie piloţi, tehnici, controlori de trafic sau personal auxiliar, cu toţi sunt trup şi suflet în activităţile cotidiene. E adevărat, militarii din Grupul de Elicoptere constituie un grup mic, uneori poate prea mic pentru multitudinea de misiuni ce le execută, ziua şi noaptea atât de pe aero-dromul Tuzla, cât şi pe fregate. Dar poate tocmai de aici derivă farmecul structurii, pe care l-am descoperit în timpul unui exerciţiu internaţional. Alături de aceşti militari am simţit emoţia zborului la fel ca pe orice aerodrom al ţării. De această dată solul, mai bine zis puntea, se mişca în func-ţie de voinţa Mării Negre. Într-un spaţiu redus, aşa cum este hangarul şi puntea de decolare/aterizare, se executau toate lucrări-le necesare unui zbor în siguranţă. O fi uşor să lucrezi la câţiva metri înălţime, într-un tangaj continuu, în plină noapte? O fi uşor să găseşti nava în întuneric, când afară nu ai niciun reper. Vă las pe voi, dragi cititori, să spuneţi despre efortul acestui grup mic, dar profesionist, care iubeşte atât zborul, cât şi marea. Eu pot doar să afirm că am fost lângă ei şi las fotografiile să vorbească.

Cele mai frumoase şi intense misiuni sunt desfăşurate pe timpul nopţii. Apun-tările pe fregată sunt cele mai solicitante. Pentru a putea fi capabil să faci acest lucru, obligatoriu trebuie să cunoşti procedurile la partea de zi. Noaptea se complică lucrurile, parametrii sunt diferiţi, spaţiul este destul de mic, plus un fenomen care generează o teamă, aceea de a coborî către suprafaţa apei. Durează până învingi acel sentiment. Cu timpul şi mult antrenament, se trece pes-te acest hop, a declarat, după executarea unei misiuni în plină noapte, comandantul Grupului de Elicoptere, căpitan-comandor Marius Mitric.

Pentru ei, militarii Grupului de Elicop-tere, este mai mult decât meserie, este pasiune. O pasiune ce-i face mai puternici zi de zi. Care-i înalţă infinit mai mult decât ar putea să zboare. n

Nr. 33 / 24 – 30 august 2016 6

INSTRUCŢIE

Militarii Grupului de Elicoptere din cadrul Flotilei 56 Fregate iubesc marea şi cerul la fel de mult, iar pentru ei meseria este deja pasiune.

Zbor în amurg, deasupra mării.

Suntem gata oricând pentru misiune!

Exerciţiu de salvare a unei

persoane căzute peste bord, în care

este folosit IAR -330 Puma

Naval şi un scafandru salvamar.

Evacuarea unei persoane folosind troliul.

IAR-330 Puma Naval, între mare şi cer

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Observatorul militar 7Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

FDO (fly deck officier – controlor de trafic aerian pe punte) ghidează elicopterul la apuntare.

Personal navigant la pregătire, în cadrul cursului de supravieţuire pe mare.

Pregătirea torpilei pentru lupta antisubmarin.

Ziua s-a încheiat, elicopterul este în hangarul fregatei Regina Maria.

IAR-330 Puma Naval, între mare şi cer

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 20168

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

INSTRUCŢIE

M-am convins, totodată, că tancul este capabil să unească destine şi să

aducă oameni, aparent diferiţi, împreună. Sergentul-major Ionuţ Oprescu, un mecanic conductor din Batalionul 114 Tancuri, în vârstă de 36 de ani, este în armată de 11 ani. La început, a fost angajat ca personal civil pe bază de contract la Centrul de Studiere şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice din Piteşti. Activitatea mea a fost le-gată de soluţionarea de petiţii. Ne confruntam cu cereri de la diverşi petenţi, eliberam certificate pentru urmaşii veteranilor de război, cereri de salarizare, adeverinţe de asanare, prelevări de pulbere sau casări de muniţie, spune Ionuţ. Istoria a fost, la fel ca şi armata, o pasiune încă de când era copil. A finalizat stu-diile unei facultăţi de istorie, după care a urmat şi masteratul tot în acelaşi domeniu. După aproximativ doi ani, perioadă în care s-a renun-ţat la serviciul militar obligatoriu, a decis să devină militar angajat pe bază de contract (MAC). Am făcut parte dintr-un pluton de poliţie mi-litară şi am executat servicii de pază până în anul 2010, când am plecat la cursul de formare pentru subofiţeri, îşi aminteşte Ionuţ, iar apoi am fost repartizat în Batalionul 114 Tancuri. Era ceva nou, diferit faţă de activi-tatea de la fosta unitate, dar totuşi o armă familiară. Mai ales că, a exe-cutat şase luni de armată ca militar cu termen redus, la o unitate de tancuri din Piteşti. O armă dificilă, trebuie să recunosc, care presupune muncă în echipă, afirmă Ionuţ.

Nu are misiuni în vreun teatru de operaţii, dar spune cu convin-gere că şi-ar dori foarte mult să participe. Este un risc pe care noi, militarii, ni-l asumăm, o provocare şi o experienţă de viaţă inedite, de care

Am avut nevoie doar de câteva minute în compania a trei din-tre militarii Batalionului 114 Tancuri pentru a descoperi că, indiferent de arma pe care au avut-o înainte, tancul a deve-nit o dragoste adevărată şi un limbaj comun pentru aceştia.

Sergent-major Ionuţ Oprescu

Caporal Laurenţiu Stănescu

Sergent-major Ciprian Radu

Îmi doresc să particip la o misiune într-un teatru de operaţii. Este un risc pe care noi, militarii, ni-l asumăm, o provocare şi o experienţă de viaţă inedite.

În clipa în care am sărit din avion s-a făcut linişte totală, după câteva secunde se auzea doar vântul care şuiera, iar apoi, după ce m-am dezmeticit, a trebuit să mă pregătesc pentru aterizare, cu faţa în vânt.

În anul 2011 am intrat în tanc, la prima mea tragere reală. Senzaţia pe care o poate da această experienţă este una greu de descris în cuvinte.

sper să am parte. Aşadar, în prezent Ionuţ se gândeşte la viitor cu în-credere, aşteaptă o misiune într-un teatru de operaţii şi consideră că fiecare zi petrecută în armată este o provocare.

Un alt mecanic conductor, co-leg cu Ionuţ, este sergentul-major Ciprian Radu, în vârstă de 32 de ani. Stagiul militar l-a făcut la jan-darmi, în 2004, perioadă despre care spune că a fost dificilă, dar în acelaşi timp şi frumoasă. După doi ani a decis să se angajeze în arma-tă, ca militar angajat pe bază de contract, la un depozit militar din Târgovişte, unitate în care a lucrat timp de trei ani, iar apoi a partici-

la fel ca şi colegul său, Ionuţ. În anul 2011 am intrat în tanc, la pri-ma mea tragere reală. Senzaţia pe care o poate da această experienţă este una greu de descris în cuvinte. Trebuie doar să vă imaginaţi că vă pregătiţi un întreg an, iar toată munca depusă se poate demonstra în doar câteva minute sau ore, mai spune subofiţerul. Nici Ciprian nu are misiuni în teatrele de operaţii, dar recunoaşte că şi-ar dori foarte mult să participe la una şi să vadă exact care este atmosfera într-o

fost unul unit, colegii, unii dintre ei având peste 400 de salturi, m-au întărit, sprijinit şi susţinut, iar asta a contat enorm, spune Laurenţiu. Unul dintre momentele cele mai importante era cel în care paraşuta trebuia pliată, pentru că fiecare mi-litar trebuie să o facă cu foarte mare atenţie. În clipa în care am sărit din avion s-a făcut linişte totală, după câteva secunde se auzea doar vântul care şuiera, iar apoi, după ce m-am dezmeticit, a trebuit să mă pregătesc pentru aterizare, cu faţa în vânt. Ce pot să mai spun, este o experienţă pe care nu am cum să o uit şi pe care aş repeta-o oricând cu aceeaşi plăcere, explică Laurenţiu.

În 2011 a plecat în prima şi sin-gura sa misiune în teatrul de ope-raţii din Afganistan. A fost încadrat într-o companie de logistică. Nu a ieşit în patrule, dar a fost repartizat pe un helipad (zonă de aterizare pentru elicoptere) şi sarcina sa era gestionarea corespondenţei scrise a militarilor români. Depărtarea de casă a fost grea, dar am făcut tot posibilul să mă concentrez la ceea ce am de realizat, să mă mobilizez cât pot de bine şi să nu mai simt distanţa ca pe o povară. Păstram legătura cu familia, îi ţineam la curent cu situaţia mea, dar dacă ştiam că ei sunt în regulă, atunci şi eu eram foarte bine, mai precizează Laurenţiu.

După ce a revenit în ţară, a con-tinuat să lucreze în Batalionul 495 şi, în 2013, s-a mutat în Târgovişte, la Batalionul 114 Tancuri. Ultima mea misiune a fost în Babadag, eu eram în tanc şi mă uitam la colegii paraşu-tişti. Parcă aş fi vrut să fiu cu ei, acolo, sus, dar mi-am adus aminte că tancul este noua mea iubire. M-am concen-trat la ce am avut de făcut, iar la final am fost felicitaţi pentru eforturi, conchide Laurenţiu. n

Tancul – o dragoste

de oţel

pat la cursurile pentru formarea subofiţerilor, pe filiera indirectă. Nu am avut nicio cunoştinţă în armată care să mă îndrume, dar auzisem foarte multe lucruri frumoase despre instituţie, iar discuţia cu ofiţerul de la centrul militar judeţean nu a făcut decât să mă convingă şi mai mult că o carieră militară este ceea ce-mi doresc, îşi aminteşte Ciprian. După cele trei luni petrecute la Piteşti, a fost repartizat la Batalionul 144 Tancuri. Aici a fost primit foarte bine de colegii săi şi i s-au explicat toate secretele tancului.

De când este subofiţer, a par-ticipat la toate aplicaţiile unităţii,

zonă atât de fierbinte.În urmă cu opt ani, caporalul

Laurenţiu Stănescu îşi începea cursurile de formare pentru soldaţi şi gradaţi profesionişti la centrul de instruire din Făgăraş. A fost repartizat în Batalionul 495 Infan-terie Căpitan Ştefan Şoverth unde, după numai un an, s-a brevetat ca paraşutist, încadrând şi o funcţie de personal aeronavigant. Am cinci salturi la activ. Prima dată nu am fost prea convins, dar apoi îi observam pe ceilalţi paraşutişti şi mi-am spus că trebuie să fac şi eu asta. A fost o experienţă minunată, grupul din care am făcut parte a

Sergent Cristian Lengacristian.lenga@gmail.com

Observatorul militar 9Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Locotenent Valentin Rupa-Mic

ALMA MATER

Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă Mihai Viteazul (SAUL) din Piteşti este locul de

unde pornesc militarii luptători în carieră sau îşi îmbunătăţesc

pregătirea de specialitate.

Căpitan Marian Hapaiana

Plutonier-major Ionuţ Lungan

Caporal Mircea Anghel

Întotdeauna am căutat să ofer un model de urmat soldaţilor care intră pentru prima dată în contact cu armata aici, la SAUL.

Mentalităţile cazone învechite sunt pe cale de dispariţie.

Relaţiile colectivului din care fac parte sunt foarte bune, bazate pe respect şi înţelegere.

Locul unde se formează luptătorii

Procesul de învăţare presu-pune un efort continuu atât din partea celor instruiţi,

cât mai ales din partea dascălilor sau instructorilor. Acest lucru este valabil în şcolile militare ca şi în oricare alte instituţii de acest gen. De modul în care îşi des-făşoară ele activitatea depinde evoluţia sistemului în ansamblul său. În Piteşti, la SAUL, am întâlnit instructori care pun pe primul plan grija faţă de om şi transmi-terea eficientă a know-how-ului.

Din octombrie 2015, coman-dantul Companiei instrucţie tancuri este căpitanul Marian Hapaiana. Evidente la acest ofiţer, încă de la prima interacţiune cu el, sunt energia şi pasiunea cu care povesteşte despre responsabili-tăţile unui instructor: Întotdeauna am căutat să ofer un model de urmat soldaţilor care intră pentru prima dată în contact cu armata aici, la SAUL, pentru că asta caută ei, mai ales la o vârstă fragedă, când intră într-un domeniu mai pu-ţin cunoscut până atunci. Trebuie menţionat că, după absolvirea cursurilor academiei, ofiţerul a fost şef de promoţie al aceleiaşi şcoli de aplicaţie în care lucrează acum, aşadar reprezintă un bun exemplu pentru cei pe care îi in-struieşte. Fiind parte din sistemul militar încă de la 14 ani, în cei aproximativ 20 de ani de arma-tă, căpitanul Hapaiana a învăţat că întâi trebuie să oferi, apoi eşti îndreptăţit să ceri de la subordo-naţi. Conform acestui principiu, l-am surprins pe comandantul companiei în febra activităţilor administrative pentru pregătirea spaţiilor de cazare a cursanţilor, care urmează să sosească aici la începutul lunii septembrie.

Pe lângă cele 10 săptămâni de pregătire militară generală şi şapte de instrucţie de specialitate de care beneficiază recruţii, căpi-tanul Hapaiana consideră esenţi-ală motivaţia subordonaţilor săi,

aspect de care intenţionează să se ocupe nemijlocit, aşa cum a făcut şi până acum. În acest sens, spune că va avea grijă să trans-mită nou-veniţilor câteva ele-mente legate de istoria unităţii şi a armatei române, în general, dar şi să organizeze evenimente extracurriculare, în afara gardului. L-am întrebat pe comandantul companiei despre cum se tradu-ce instrucţia recruţilor la SAUL, atunci când îşi iau în primire posturile repartizate. Am mulţi colegi pe teritoriu, în unităţi de

tancuri, cărora le solicit deseori un feedback, îmi spune căpitanul, iar acesta a fost unul pozitiv de fiecare dată. Acest lucru se datorează dorinţei de a cunoaşte, specifică soldaţilor aflaţi la început de drum, care se pliază bine pe pro-cesul de instrucţie desfăşurat în şcoală, după părerea ofiţerului.

Plutonierul-major Ionuţ Lungan a fost coleg de promoţie în Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza cu căpitanul Marian Hapaiana. După absolvirea Şcolii Militare de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Terestre, în 2003, subofiţerul şi-a ales repar-tiţia tot în Piteşti, în cadrul SAUL, pe atunci denumită Şcoala de Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto Mihai Viteazul. Din anul 2012, subofiţerul este gestionar în ca-drul Biroului logistic al unităţii. Înainte de a trece la munca de birou, însă, plutonierul-major şi-a desfăşurat, timp de nouă ani, ac-tivitatea ca instructor, pe diferite trepte. Este o provocare această meserie, pentru că, din ceea ce a observat plutonierul-major, de la an la an, promoţiile de recruţi trebuie mai mult motivate. Este necesar să le modelezi puţin men-talitatea, în calitate de instructor. Îl întreb dacă, din perspectiva angajatului, unitatea este locul potrivit pentru evoluţia în carie-ră. Dacă vii de plăcere la serviciu, atunci şi activitatea se desfăşoară aşa cum trebuie. Mentalităţile cazone învechite sunt pe cale de dispariţie, afirmă subofiţerul.

Am avut contact cu tineri ofiţeri care, după ce au fost prin teatrele de operaţii ori au participat la anumite cursuri sau activităţi cu parteneri americani, au încercat să implementeze acelaşi mod de lucru şi la noi, de unde am avut multe de învăţat. Nu se poate face o schimbare din prima, dar, până la urmă, pentru om lucrezi.

Avantajul este că se creează o echi-pă care lasă această moştenire mai departe.

Caporalul Mircea Anghel este şofer şi electromecanic în cadrul Companiei stat major şi deservi-re. A intrat în sistemul militar încă din 1999, când s-a brevetat ca paraşutist în cadrul Batalionului 64 Paraşutişti din Boteni, struc-tură desfiinţată în 2003, Mircea Anghel reorientându-se spre pa-raşutismul militar de la Clinceni.

Până în 2005, de când activează în cazarma SAUL, militarul a făcut 53 de salturi cu paraşuta, de care îşi aminteşte cu drag: Când m-am angajat în armată, mă gândeam cu reticenţă la cum ar fi să fiu eu în locul militarilor pe care îi vedeam făcând salturi. Pregătirea este foar-te grea, dacă nu stăpâneşti totul, nu îşi asumă nimeni riscuri pentru tine, dar este palpitant şi frumos. Activitatea sa din cadrul unităţii în care este încadrat acum este axată, în principal, pe executarea serviciilor. Relaţiile colectivului din care fac parte sunt foarte bune, bazate pe respect şi înţelegere. Ne confruntăm cu un oarecare deficit de personal, care îngreunează activitatea de executare a servici-ilor, mai ales în perioadele în care se acordă concediile de odihnă, spune caporalul. Principala sa nemulţumire este aceea că, după 17 ani în armată, salariul său este

asemănător cu cel al unui soldat nou încadrat. Dar, pe de altă parte, menţionează că nu a avut probleme în ceea ce priveşte re-cuperarea liberelor.

În spatele activităţilor şi res-ponsabilităţilor zilnice, militarii nu uită că grija permanentă tre-buie îndreptată spre om şi nevo-ile sale, mai ales când vine vorba de transmiterea cunoştinţelor. Numai în acest fel drumul spre reuşită este sigur. n

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 201610

Locotenent Andreea Motocandreea.motoc@presamil.ro

Foto: plutonier-adjutant Ionuţ Neacşu

FEMINA

Armata nu mai este de mult o lume a bărbaţilor. Femeile au cucerit-o, în timp, prin ambiţie, putere de muncă şi tărie de caracter. Acesta a fost răspunsul, în unanimitate, a patru locotenenţi, femei, care demonstrează, în fiecare zi, că au toate atuurile pentru a reuşi.

Secretul lor:conştiinciozitatea

Locotenent Lavinia Cuţuhan

Locotenent Brânduşa Trufan

Locotenent Paula Dîrloman

Locotenent Ionela Bîlbîie

Pe lângă faptul că poartă cu mândrie uniforma militară, încă de când erau doar niş-

te copile în băncile liceului mili-tar, patru locotenente îşi constru-iesc, în fiecare zi, o carieră plină de provocări în cadrul Agenţiei pentru sisteme şi servicii informa-tice militare. Cu fiecare din ele am stat de vorbă separat şi, cu toate că poveştile lor seamănă, proiec-ţiile personale ale drumului în viitor sunt diferite.

Sunt tinere, frumoase şi ambiţioase. Au încredere în tot ce au acumulat până acum, îşi doresc o carieră frumoasă, dar şi împlinire personală. Sunt încă la început de drum, conştiente că fiecare zi este un bun prilej de a

tot am ales domeniul militar, unde predomină bărbaţii, să aleg şi ramura IT, unde tot ei predomină, mi-a spus locotenentul Lavinia Cuţuhan, cea mai veche în ASSIM dintre toate cele patru. Lavinia este de loc din judeţul Suceava şi a ales să urmeze liceul militar din Câmpulung Moldovenesc. Primul pas spre cariera militară l-a făcut fratele meu, cu un an mai mare. Era foarte pasionat şi îmi povestea multe lucruri interesante de câte ori venea acasă. Mie mi-a plăcut mult uniforma lui, în primă fază, apoi am tot aflat detalii şi am ales să-l urmez. Nu i s-a părut nimic atât de greu, i-a plăcut foarte mult experienţa, colectivul şi fap-tul că petreceau foarte mult timp împreună. S-au format prietenii strânse, foarte mulţi dintre foştii colegi sunt, acum, tot în Bucu-reşti. După liceu, eu am ales Aca-demia Tehnică Militară, iar atunci s-a separat drumul meu de cel al fratelui, el plecând la Sibiu.

Părinţii au fost foarte mândri de ambii copii şi le-au fost alături în toate deciziile pe care le-au luat. Am ales specializarea calcu-latoare şi, apoi, ASSIM a fost prima mea alegere. Ştiam despre această unitate că este una dintre cele mai bune opţiuni pentru dezvoltarea în domeniul IT, că voi avea deschi-dere largă spre tehnologie, echipa-mente dintre cele mai performante şi dezvoltare din punct de vedere profesional.

Lucrează aici de aproape pa-tru ani, timp în care a participat la mai multe exerciţii de comuni-caţii şi informatică. Colegii au fost foarte primitori şi am avut multe de învăţat de la toată lumea. De exemplu, faptul că sunt mereu deschişi provocărilor a fost o lecţie foarte importantă pentru mine. Ca planuri de viitor, îşi doreşte o misiune internaţională şi, uneori, se vede, peste ani, comandant de unitate. Am obiective pe termen lung. Momentan, sunt şef birou şi am o relaţie foarte bună cu sub-ordonaţii, lucrăm foarte mult în

rest, citeşte, călătoreşte şi iubeşte muntele, pentru că îi aminteşte de copilărie şi de locurile natale.

Locotenentul Brânduşa Tru-fan a venit în ASSIM de aproape patru luni, după ce a lucrat, o pe-rioadă, la Departamentul pentru Armamente. Am ales ASSIM da-torită colectivului şi a proiectelor în care sunt implicaţi. Colectivul este tânăr, o parte din colegii de academie fiind aici. Deşi de-abia a trecut de etapa de acomodare, ştie cu siguranţă că aici e locul cel mai potrivit pentru a se dezvolta în domeniul IT, datorită provocă-rilor zilnice şi a proiectelor în care agenţia este implicată.

Privind în urmă, îmi spune că alegerea domeniului militar a fost, în sine, o întâmplare, dar cu siguranţă una fericită. De loc din Vatra Moldoviţei, judeţul Sucea-va, a absolvit Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare din Câm-pulung Moldovenesc, iar în clasa a XI-a s-a hotărât să urmeze Aca-demia Tehnică Militară. Am ales liceul militar pentru că era foarte aproape de casă şi, mică fiind, m-au impresionat elevii de liceu militar, îmbrăcaţi în uniformă, pe care îi vedeam des prin Câmpulung.

Părinţii au fost de acord, nu ştiu dacă la început şi-au imaginat că voi trece de toate probele la admi-tere. S-au gândit că voi fi aproape de casă, dar ulterior am ales să plec la Bucureşti.

Mai mică cu zece ani decât fratele şi sora ei, părinţii au în-cercat să o ţină aproape, însă drumul ei a fost altul. Au fost cu toţii mândri de mine, se intra greu la acest liceu, şi iniţial n-am ştiut ce mă aşteaptă. Ştiau că se face şcoală serios, iar părinţii şi-au dorit

doi ani de pauză, dar de acum am tot timpul înainte pentru împlinire profesională. Lucrez într-un dome-niu în care tehnologia se schimbă mereu, trebuie să fii la zi cu toate informaţiile. În puţin timp liber, care îi rămâne după ce se ocupă de băieţelul ei de aproape trei ani, face atletism şi învaţă germa-na la Institutul Goethe.

Locotenentul ing. Paula Dîrlo-man a venit în ASSIM în luna mar-tie, după ce a lucrat la Comanda-mentul Forţelor Întrunite. Mi-am dorit să ajung într-un loc în care să mă dezvolt din punct de vedere profesional în domeniul tehnic. A participat deja la două exerciţii de amploare, în care a putut să-şi pună în valoare toate cunoştinţe-le acumulate.

A absolvit liceul militar la Câmpulung Moldovenesc, iar alegerea liceului are o poveste în spate. Eram în clasa a VIII-a, ve-deam des la televizor, în 2003, des-pre situaţia militarilor români din teatrele de operaţii, fiind destul de mediatizat totul. Îmi aduc aminte că vorbeam cu o prietenă, după şcoală, despre militarii români. Paula îşi dorea, la acel moment, un liceu cu profil real, în Suceava, dar atunci şi-a pus prima dată întrebarea dacă există licee mili-tare. Am început să mă interesez, am vorbit cu părinţii, care nu au fost foarte încântaţi, pentru că nu-şi imaginau fete în armată. Am mers în Piatra Neamţ, după o lună de muncă de lămurire cu părinţii, iar apoi am urmat toţi paşii pentru admitere.

A fost mult mai bine decât îşi imaginase la început. Era o fire foarte timidă, dar mereu bine organizată. Liceul a ajutat-o să

se dezvolta profesional, deschise către inovaţie, pentru că toate iubesc acelaşi domeniu – IT. Un domeniu în care, fără a putea contesta nimeni acest lucru, băr-baţii au un fler aparte, o gândire tehnică nativă.

Nimeni nu contrazice acest lucru, dar şi noi, fetele, câştigăm teren. Eu m-am gândit că, dacă

acest lucru. Liceul militar rămâne, pentru ea, unul din cele mai dragi locuri. A legat prietenii care rezistă şi astăzi, consideră că acolo s-au format ca oameni, s-au format organizat, lucru care o ajută şi as-tăzi. Recent, am fost întrebată de o verişoară dacă aş da timpul înapoi şi aş alege cariera militară, iar eu nu am ezitat să răspund că da.

A întâlnit în ASSIM oameni deschişi, care lucrează bine în echipă. Îi place domeniul pe care şi l-a ales şi, momentan, se simte împlinită profesional.

Locotenentul Ionela Bîlbîie a absolvit Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul din Alba-Iulia. A fost dorinţa mea, eram mai sporti-vă, ambiţioasă şi mi s-a părut ceva diferit, care mi s-ar potrivi. Am rămas impresionată de uniformă, acesta a fost primul impact. Tata m-a susţinut, m-a dus la toate pro-bele, însă mama nu a fost foarte încântată, spunea că plec prea departe de casă.

Liceul şi-a pus o amprentă des-tul de bună asupra caracterului, consideră ea, pentru că a format-o ca om, a maturizat-o şi a ajutat-o să ştie ce vrea. Se pune mult accent pe învăţătură, există anumite con-strângeri în ceea ce priveşte timpul liber, dar totul în favoarea noastră. Profesional, mă simt realizată. Li-ceul militar a fost decisiv, în ceea ce mă priveşte, în alegerea carierei. A absolvit, în 2010, Academia Forţe-lor Terestre Nicolae Bălcescu, deşi iniţial se pregătise pentru piloţi, un vis din copilărie. La interviu, ne-au spus tuturor fetelor din seria respectivă că suntem prea feminine pentru a pilota un avion. În urma testului psihologic, cred că a reieşit acest lucru.

După ce a terminat academia, şi-a dat seama că i-ar plăcea să lucreze în IT, un domeniu foarte dezvoltat, astfel că a urmat cursuri-le Facultăţii de Inginerie din Sibiu. În timpul facultăţii m-am căsătorit şi imediat am născut un băieţel. Familial mă simt împlinită, pro-fesional încă am de recuperat cei

capete încredere în ea, a fost şi comandant de pluton aproape patru ani. Încă mai are urme de timiditate, nu-i place să iasă în evidenţă, dar atunci când e vorba să ia o decizie, pe plan profesio-nal, este foarte hotărâtă.

Are doi fraţi mai mici şi ambii au ales acelaşi liceu, dar unul din-tre ei a fost nevoit să renunţe, din cauza unor probleme medicale. Celălalt a terminat anul acesta ATM, la fel ca ea, doar că la o spe-cializare diferită. I-am fost alături, cu sfaturi, de câte ori a avut nevoie. M-a depăşit, a avut rezultate mult mai bune şi sunt mândră de el, ca şi de celălalt frate, care şi-a găsit drumul lui şi e fericit aşa. Părinţii sunt mândri de noi, dar şi acum îşi amintesc că nu au fost de acord cu cariera militară. n

echipă. În timpul liber, îi place să alerge, participă la semimaratoa-ne şi la concursuri de profil. În

Observatorul militar 11Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Ziua Medicinei MilitareANIVERSARE

În fiecare an, în ziua de 21 august, sărbătorim Ziua Medicinei Militare, prilej de aniversare a semnării de că-tre domnitorul Alexandru Ioan Cuza a Înaltului Decret Domnesc nr. 4629 din 21 august 1862, prin care a luat fiinţă Corpul ofiţerilor sanitari din armată şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor militare.

Colonel medic asist. univ. dr. Constantin Ştefani

General de brigadă medic conf. univ.dr.

Florentina Ioniţă-Radu

Încă de la începuturile ei, me-dicina militară a beneficiat de profesionalismul şi calităţile ge-

neralului de divizie medic dr. Carol Davila, – întemeietorul învăţă-mântului medico-militar şi medi-cal superior din ţara noastră – care la acea vreme era inspector gene-ral al Serviciului Sanitar al Armatei, director al Şcolii de Medicină, inspector al administraţiei centrale sanitare şi membru în consiliul de conducere al spitalelor.

Cu profesionalism, devota-ment şi spirit de sacrificiu, perso-nalul medico-sanitar al Armatei României s-a implicat în toate momentele cruciale ale istoriei poporului român, începând cu Războiul de Independenţă, con-tinuând cu Războiul de întregire naţională şi cu cel de Al Doilea Război Mondial. Medicii militari 

de toate specialităţile au devenit, în timp, personalităţi recunoscute de lumea medicală pe plan intern şi internaţional.

Rezultatele obţinute pe tărâ-mul luptei pentru redarea sănătă-ţii şi salvarea vieţii în campaniile

menţionate, precum şi numeroa-sele jertfe din rândul personalului medico-sanitar, justifică respectul oştirii şi al poporului român pen-tru sistemul medical al armatei, ai cărui eroi deţin un binemeritat loc în rândul martirilor neamului.

Sub egida diferitelor organi-zaţii internaţionale de securitate, structurile medicale româneşti şi-au îndeplinit cu succes misiuni-le încredinţate. Sistemul medical militar este în sprijinul populaţiei aflate în suferinţă, constituind ast-fel, una dintre căile prin care încre-derea în Armată se menţine la cel mai înalt nivel în mod constant.

În calitatea sa de medic, dar mai ales ca manager al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila, generalul de brigadă medic conferenţiar universitar dr. Florentina Ioniţă-Radu, menţiona la ceas aniversar: Am înţeles că aşteptările întregii societăţii, faţă de medicina mili-

tară, sunt foarte mari, indiferent că vorbim de pace sau război. În acest context, de la unitatea pe care am onoarea să o conduc se aşteaptă mai mult – să fim un spital regional performant, care să asigure, în deplină siguranţă şi la înalte standarde un act medical ultra performant, comparabil cu cel acordat de un spital de specialitate din străinătate, dar, în acelaşi timp, pe timp de război să devenim o uni-tate medicală militară de elită, de ROL 4, capabilă să acorde asistenţa medicală la standardele solicitate de aliaţii noştri din cadrul NATO.

Toate aceste realizări remarca-bile nu se puteau obţine fără valoa-rea deosebită, morală şi profesiona-lă, a întregului corp medico-militar românesc. Pot afirma, fără nici un fel de echivoc, că, indiferent de cu-loarea uniformei militare, mă bazez pe profesionalismul şi dedicarea colegilor mei, care sunt pregătiţi să răspundă ,,Prezent”, la orice oră din zi şi din noapte, la orice misiune ce ne va fi încredinţată.

Prin Hotărârea nr. 114 din 19 iulie 2007, Consiliul Suprem de Apărare al Ţării a aprobat Concep-ţia privind reorganizarea şi moder-nizarea sistemului medical militar. Astfel, Direcţia medicală este organul central de specialitate al Ministerului Apărării Naţionale care elaborează concepţia uni-tară pentru organizarea, dotarea şi funcţionarea sistemului de asistenţă medicală şi veterinară în armată, în timp de pace, în situa-ţii de criză sau de război, precum şi pentru perfecţionarea şi mo-dernizarea continuă a activităţilor de asistenţă medicală, în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, păstrării şi îmbunătăţirii stării de sănătate necesare menţinerii permanente a unei capacităţi ridicate de luptă a efectivelor armatei. De aseme-nea, asigură îndeplinirea obiecti-velor de parteneriat şi elaborează standardele militare operaţio-nale şi administrative în baza

acordurilor de standardizare şi a publicaţiilor aliate în domeniul medico-militar, în scopul intero-perabilităţii Armatei României cu structurile militare NATO.

Cu ocazia Zilei Medicinei Mi-litare, colonelul medic asist. univ. dr. Constantin Ştefani, şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale, arăta: În calitate de şef al Direcţiei Medi-cale, este o datorie de onoare să afirm de fiecare dată că întregul corp medico-sanitar al Armatei României reprezintă o prioritate pentru mine, în special în viziunea transformării şi adaptării sale la noile documente programatice şi la provocările impuse de mediul de securitate internaţional. Totodată, folosesc acest prilej pentru a vă asigura încă o dată de aprecierea şi înaltul meu respect pentru tot ceea ce faceţi.

Îmi exprim convingerea că, indiferent de obstacolele şi difi-cultăţile inerente oricărei misiuni de maximă importanţă, medicina militară va reuşi întotdeauna să-şi croiască drumul către îndeplinirea nobilei sale meniri. Prin efort susţi-nut, dăruire şi pricepere, noi, mem-brii corpului medical, vom reuşi mereu să ne ducem la bun sfârşit datoria faţă de camarazii noştri din Armata României. n

Elena Davidelena.david@presamil.ro

Observatorul militar12 Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

FOTOREPORTAJ

Vasile Bălan

Muzeul Naţional al Pompierilor, situat în cel mai vechi turn din Bucureşti, Foişorul de Foc, este locul în care exponatele îşi spun singure povestea, o istorie a unor eroi.

Noaptea Muzeelor.

Una dintre sălile Muzeului Naţional al Pompierilor.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

O istorie despre

eroii focului

Pompieri intervin în orice situaţie în care oamenii sau bunurile lor sunt în pericol. Sunt eroi, au misiuni nobile, salvează vieţi, se luptă cu focul.

Odată cu descoperirea focului a apărut şi nevoia de a-l ţine sub control. Uşor, uşor, de la

găleata cu apă la pompele manu-ale, lupta cu acest element pe cât de vital, pe atât de periculos, a dat naştere unor eroi – pompierii. În Bucureşti, simbolul pompierilor este Foişorul de Foc, locul care le-a fost mai întâi casă, apoi templu menit să păstreze urmele şi să reconstituie paşii acestor soldaţi.

Clădirea care domina înălţimile Bucureştilor la sfârşitul secolului al XIX-lea este un monument devenit reper atât pentru istoria pompierilor, cât şi pentru oraş. Foişorul de Foc a fost construit în perioada 1890-1891 din necesitatea primăriei de a rezolva două mari probleme ale Bucureştilor: alimentarea cu apă

potabilă a locuitorilor şi supraveghe-rea din punct de vedere al localizării incendiilor. A funcţionat ca turn de supraveghere până în 1910, dar bazinul de apă nu a putut fi folosit. Cum una din cele două mari funcţii nu a putut fi îndeplinită, primăria a hotărât să predea această clădire Regimentului 6 Artilerie, din care fă-ceau parte şi pompierii. Aşa a apărut Postul de Pompieri Nr. 5 - Foişor, care a funcţionat din 1892 până în 1936, când a fost construită Cazarma Regele Ferdinand şi postul de pompieri s-a mutat acolo. Foişorul a rămas închis până în 1961, apoi a fost transformat în muzeu. Pe 13 septembrie 1963, de Ziua Pompierilor, a avut loc inaugu-rarea a ceea ce este astăzi Muzeul Naţional al Pompierilor.

Prin Muzeul Naţional al Pom-pierilor din Foişorul de Foc mi-au călăuzit paşii inginerul Vasile Bălan, directorul instituţiei, şi Constantin

Corneanu, muzeograf şi doctor în istorie. Cel de al doilea prezenta exponatele din perspectivă ştiinţi-fică, aşa cum îi stă bine unui istoric, iar directorul muzeului îl completa cu povestioare picante strânse în cei 20 de ani de când lucrează aici, zece ca muzeograf şi toţi atâţia ca director. Amândoi, însă, vorbeau cu pasiune şi cu respect faţă de ceea ce aveam în faţă: istoria pompierilor şi, totodată, istoria noastră. Muzeul se vizitează de sus în jos, de la stânga la dreapta. Aşa că, vizita mea a început cu balconul de supraveghere, aflat deasupra acoperişului, la peste 40 de metri de sol. Pe etaje, spaţiul este destul de mic pentru un muzeu, dar are un aer intim, ceva care te

face să te simţi ca acasă. Exponatele sunt aranjate în ordine cronologică, pe şase etaje. Parterul este dedicat expoziţiilor temporare. Am avut o expoziţie dedicată Zilei Protecţiei Civile, care se aniversează pe 28 fe-bruarie, o alta dedicată copiilor, cu 120 de machete de maşini de pompieri, adunate în colaborare cu un colecţi-onar din Bucureşti. De asemenea, am avut o expoziţie de desene ale copiilor, un proiect început anul trecut, în Săptămâna altfel. Tema a fost O zi din

viaţa unui pompier, am oferit premii şi medalii primilor trei clasaţi, iar cele mai bune 120 de desene le-am expus, explică Vasile Bălan. Anul acesta, pentru proiectul Şcoala Altfel le-au trecut pragul peste 1.300 de vizita-tori. În ultimul timp suntem asaltaţi şi de grădiniţe. Vin educatoarele cu câte 40-50 de copii şi, spre mândria noas-tră, toţi vor să se facă pompieri.

Istoria pompierilor este însăşi istoria vieţii noastre, pentru că are legătură cu bucuriile, iubirile şi

Observatorul militar 13Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Constantin Corneanu

Câteva drapele din colecţia muzeului.

Pompă manuală de stins incendiile (model 1765).

Echipamente din dotarea pompierilor.

În orice dramă sunt implicaţi pompierii şi atunci devin parte din viaţa noastră de zi cu zi.

acţionează pompierii se cuantifică la nivel de percepţie colectivă şi rămâne în amintire. În orice dramă sunt implicaţi pompierii şi atunci devin parte din viaţa noastră de zi cu zi. De la numărul de urgenţă 981 la 112 de astăzi, pompierii au scris o istorie aparte. Sunt poveşti, adevăruri care merită spuse, completează istoricul Constantin Corneanu.

O astfel de întâmplare a avut loc la 23 martie 1847 - cel mai mare incendiu din istoria Capitalei, Focul cel Mare. În ziua de Paşti, un copil a descărcat un pistol în şopronul din curtea casei. Acesta a luat foc şi s-a extins cu repeziciune pe două direcţii. Au ars aproape 2.000 de case, 10 hanuri şi 12 biserici, iar pagubele au fost eva-luate la peste 30.000 pungi de aur. Şopronul era în centrul comercial al Capitalei, casele erau din lemn, totul era înghesuit şi mijloacele de intervenţie erau limitate. Pompierii aveau şapte pompe manuale mari şi şapte mici. Focul a mers până la marginea oraşului şi s-a oprit doar fiindcă, după cum scria Anton Pann, nu mai avea notreţ, povesteşte directorul Vasile Bălan.

Un alt incendiu de proporţii s-a produs în vinerea Paştelui anului 1930 la biserica din Costeşti. Toţi copiii satului erau adunaţi pentru a cânta la Prohod. Focul a pornit de la lumânări şi s-a extins în pod. Oame-nii au intrat în panică, cea mai mare greşeală, s-au îmbulzit în uşi, care se deschideau spre interior, aşa că s-au blocat. N-au putut să mai iasă afară, s-a prăbuşit biserica peste ei. Au mu-rit 106 suflete nevinovate. Toţi copiii satului…Descrierea tragediei de la faţa locului, făcută de comandantul pompierilor care a mers să stingă focul, este expusă în muzeu. Cinci pagini de coşmar şi fotografii cu trupuri contorsionate.

Cum pompierii au fost militari-artilerişti până la sfârşitul secolului al XIX-lea (1892), curajul lor se re-marcă nu numai în lupta cu focul, ci şi pe câmpurile de bătălie ale

armatei române. Lupta lor din Dealul Spirii este o pagină de istorie care nu trebuie uitată. La 13 septembrie 1848, Compania de

Pompieri a Capitalei s-a împotrivit intervenţiei armatei otomane. La această dată, pompierii intră în luptă pentru o mare idee, aceea că sunt militari, sunt români şi trebuie să apere o societate care nu mai suporta jugul otoman. Jertfa lor a fost legată de această idee, explică muzeograful Constantin Corneanu.

Luaţi-ne şi pe noi – strigau cei rămaşi – nu ne lăsaţi aici ca pe nişte nevolnici, căci, dacă acolo va fi vre-un război, noi vrem să murim alături de fraţii noştri, au rămas mărturie cuvintele pompierilor, înainte de lup-tă. Trist este faptul că, pe de o parte, au murit pompieri în luptă, iar, pe de altă parte, au murit pompieri împuş-caţi de trupele otomane după ce ei

au acceptat, rămaşi fără muniţie, să se predea. Pentru eroismul dovedit, 13 septembrie 1848 devine şi data aniversară a pompierilor.

Mai apoi, pompierii vor aduce un tribut de sânge şi în Războiul de Independenţă, participând efectiv la lupte, ca artilerişti, în bateriile de pe linia Dunării, la Plevna sau conducând coloanele de apro-vizionare cu muniţie a trupelor române aflate pe câmpul de luptă, o misiune foarte importantă. Din 1892, pompierii încep un proces constant şi lent de desprindere de artilerie, pe măsură ce statul ro-mân cunoaşte o evoluţie economi-că. Pe 2 august 1929, Inspectoratul Pompierilor Militari se transformă în Comandamentul Pompierilor Militari, iar pe 4 aprilie 1936 apare Legea nr. 56 pentru organizarea pompierilor care stabileşte foarte clar rolul acestora. Începând din

august 1945 se ia decizia ca uni-tăţile de pompieri să nu mai facă parte din cadrul armatei, urmând a fi organizate, ca instituţie civilă, de Ministerul Afacerilor Interne.

Există şi foarte multe legende urbane legate de Foişorul de Foc. Se vorbeşte despre un pompier care, ironic, a suferit o combustie spontană în această clădire, despre sinuciderea unei soţii înşelate, care încă bântuie locul, şi multe astfel de istorisiri. Am auzit şi noi de legendele urbane legate de acest loc. Ar fi putut fi o reclamă bună, dar nu avem nicio informaţie care să confirme vreo poveste. Avem chiar o colegă care, atunci când a venit prima dată în foişor, căuta insistent subsolul. Tot aşa, auzise o poveste legată de acel loc. Dar clădirea nu are subsol… completează, amuzat, Vasile Bălan.

Muzeul este foarte iubit de copii şi tineret. Din 2004, cele două structuri, protecţia civilă şi pompi-erii, s-au unit şi a rezultat Inspec-toratul pentru Situaţii de Urgenţă, în care pompierii nu mai sunt doar pompieri, ci şi salvatori. Intervin în orice situaţie în care oamenii sau bunurile lor sunt în pericol. Sunt eroi, au misiuni nobile, salvează vieţi, se luptă cu focul. Iar copiii admiră eroii, spune, mândru, directorul. n

necazurile noastre, cu această viaţă cotidiană în care un incendiu este ceva extrem de important în cadrul unei comunităţi. Modul în care

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 201614

RELIGIE

Preotul Onea, duminica, după Sfânta Liturghie.

Sfântul Ştefan cel Mare

Maior Cornelia Mihăilăcornelia.mihaila@presamil.ro

Voievodul Ştefan cel Mare, sfânt român sărbă-torit de creştinii ortodocşi la 2 iulie, ziua trecerii sale la Domnul, rămâne un reper al neamului nostru. Pentru a putea pătrunde mai bine trăi-rea voievodului, preotul Cristian Onea a urmat cursurile Colegiului Naţional de Apărare.

De mic copil a fost fascinat de eroii noştri, de voievozi, dar şi de oamenii simpli care au ştiut să-şi apere această

glie, să-şi apere credinţa. Ştefan cel Mare, un voievod cu o armată aşa de mică şi neinstruită, să câştige în faţa unei armate aşa de mari şi de bine antrenate, aici numai prin minunea lui Dumnezeu s-a petrecut, spune părintele Cristian Onea, un patriot ca o flacără şi preot al parohiei Ceauş Radu, o bisericuţă ascunsă între ziduri înalte de blocuri, acum, şi o capelă, la origini, ctitorită, prin 1750-1755. Dârzenia, curajul legendarului voievod român, faptul că era un strateg militar deosebit i-au fascinat pe mulţi, mai ales pe istorici. Dar puţini au pus accentul pe faptul că Sfântul Ştefan cel Mare a gândit peste veacuri o strategie spirituală: De aceea şi Papa l-a numit atletul lui Hristos. Voie-vodul îndemna să nu dăm voie turcilor să mear-gă în Occident prin ţara noastră, altminteri şi copiii noştri vor avea de pătimit. De asemenea, mai spunea foarte frumos: Moldova nu este a noastră, ci a copiilor copiilor noştri. Mihai Viteazul, iarăşi o figură istorică remarcabilă, este pictat pe frescă la Mănăstirea Simonos Petras din Muntele Athos, în Grecia. Şi este pomenit Sfântul Mihai Viteazul. Am vrut să intru în lumea acestor voievozi. Am vrut să deosebesc această trăire a lor, de oameni credincioşi, care mergeau la Sfânta Liturghie şi se purtau cu milă şi cu iubire faţă de creştinii contemporani lor, şi, pe de altă parte, de războinici cu cei care veneau să năvălească în ţara noastră. Petre Ţuţea spunea că a fi smerit nu este totuna cu a fi prost. Voie-vozii noştri au fost smeriţi, dar nu au fost proşti. Aşa conducători ne-ar trebui astăzi.

Paralela făcută între smerenie şi prostie ne duce cu gândul la prima dintre Fericirile pe care ni le-a rostit Iisus Hristos: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor, căreia ne place să-i atribuim o interpretare eronată. Deşi, nimic din Noul Testament nu îndeamnă la acceptarea necunoaşterii, ci din contră. Nu cunoaştem pentru că suntem igno-ranţi, ne lămureşte părintele Cristian Onea.

Lupta şi rugăciunea

voievozilor

Suntem atenţi la ceea ce ni se dă în mass-media, pe sticlă etc., dar nu suntem atenţi la temelia învăţăturii ortodoxe. Există o carte, Biblia, un abecedar al ortodoxului şi acolo găsim lămuriri fundamentale despre credinţa în care ne-am născut şi pe care ar trebui să o trăim. Acolo găsim şi cele nouă Fericiri şi, într-adevăr, prima dintre ele aminteşte de cei săraci cu duhul, dar nu în sensul peiorativ, să te laşi umilit. Este o

este credinţa. Mai mult decât atât. Credinţa fără fapte moarte este, după cum spune Mân-tuitorul Iisus Hristos. Nepăsarea este o boală. A sufletului şi nu a raţiunii, a creierului. Nepăsarea arată gradul tău sufletesc de alterare. Iar un su-flet alterat nu se mai implică în lucruri sfinte. Nici nu le mai detectează. Pentru că natura sufletu-lui alterat nu-L mai recunoaşte pe Dumnezeu. Este atât de departe de Dumnezeu, omul, încât senzorii aceştia sufleteşti nu mai reacţionează şi el trăieşte într-un autism spiritual. Sufletul are trei facultăţi mentale: raţiune, voinţă şi senti-ment. Astăzi trăim într-o lume atât de încrân-cenată pentru că această încrâncenare vine din contextul globalizării. Globalizarea aduce secu-larizare, iar secularizarea are multe fiice, printre care: încrâncenarea, depresia, tristeţea… Sun-tem angrenaţi şi noi în acest sistem şi nu găsim remediul. De ce? Pentru că remediul nu poate veni din exterior înspre interior, ci invers. De ace-ea şi există atâtea cărţi cu titluri frumoase peste care s-a aşezat praful: Dăruind vei dobândi, spune părintele Nicolae de la Rohia. Orice om tânjeşte după iubire. Competiţia aduce singu-larizare şi egoism. Ori, noi ştim că Dumnezeu a lăsat ca omul să trăiască pe pământ în armonie, nu în individualizare. Iar, dacă şi-a cultivat-o pe pământ, cu neodihna, starea aceasta deosebit de înşelătoare, pleacă omul dincolo.

Despre viaţa de după moarte şi despre veşnicie, vorbim puţin şi, adesea, glumind. Aproape că ne negăm pe noi, ca oameni, şi, implicit, ca naţie. Pentru că educaţia bunici-lor noştri şi faptele lor aminteau mereu de Dumnezeu şi de rostul nostru pământean de a intra în împărăţia celor drepţi. Adică smul-gem valorile frumoase din sufletele copiilor, ale tinerilor şi ale vârstnicilor, smulgem istoria cu toată frumuseţea ei şi îl înstrăinăm pe om de Dumnezeu şi de valorile tradiţionale ale ţării. Dispar obiceiuri, tradiţii… Această lucrare este deosebit de gravă şi românul de astăzi nu ştie care sunt urmările pe termen lung. De aceea nu se mai poate aduna, nu se mai poate iubi pe sine, nu se mai poate întâlni în familie, nu se mai poate întâlni între colegi, nu mai spun de biseri-că sau de cele sfinte.

Să ne aducem aminte, ne mai îndeamnă părintele Cristian Onea, că purtăm cu toţii reminiscenţe în noi din cei 40 de ani de comu-nism şi încă 25 în plus, perioadă în care am fost învăţaţi să ne instruim doar intelectul. Şi purtăm această tară în noi şi multe dintre neînţelegeri există pentru că ne-am instruit doar intelectul, nu şi inima. Mintea nu stă în creier. Mintea stă în inimă. Inima are o altă raţiune şi, dacă o conec-tezi la divinitate, sufletul devine duhovnicesc. Şi dacă ţi-ai activat această putere a sufletului şi subordonezi raţiunea inimii, atunci îţi vei găsi şi duhovnicul şi biserica.

Raţiunea poţi să o păcăleşti, dar sufletul nu poate fi minţit. De aceea, de la voievod până la ţăran, forţa credinţei era mult con-

ştientizată. În plus, armata face parte din acelaşi trup cu biserica. Militarii sunt însoţiţi de preoţi, mai ales în teatrele de operaţii. Spovedania şi împărtăşania te aduc într-o altă stare, de bucurie şi de stăpânire de sine, şi, mai mult decât atât, îţi dau o protecţie divină. Asemeni preotului, trebuie să ai o vocaţie pen-tru a fi militar. Toate meseriile sunt nobile, dar vocaţia te plasează într-o altă zonă şi nu-ţi dă voie să-ţi împrăştii mintea în alte dorinţe mate-riale. Pentru a-şi întări sufletul şi a-l însănătoşi permanent, marii şi sfinţii voievozi români nu plecau în luptă fără sfatul duhovnicului: Sfântul Ştefan cel Mare, înainte de a începe o luptă, mergea la Daniil Sihastrul, în pădure, şi chiar făcea anticameră, cum spunem noi astăzi. Adică nu era primit aşa repede de către sfântul Daniil, nu pentru că ar fi fost un moft al sfântului să-l ţină la uşă, ci pentru a putea să-i dea voievodului răspunsul cel mai bun. Sfântul Daniil avea nevoie să ajungă într-o stare. Iar starea aceea i-o dădeau postul şi rugăciunea. Pentru că el primea direct de la Dumnezeu planul prin care voievodul avea să biruiască. Şi, la rândul său, voievodul îi asculta neclintit sfaturile. Poporul român trebuie să ia ca model această lucrare dintre Sfântul Ştefan cel Mare şi Sfântul Daniil. Ascultarea nu este un lucru care aparţine doar monahului, prin cele trei voturi: castitate, sărăcie de bună voie şi ascultare. Din experienţa mea de creştin am văzut că, dacă am făcut ascultare faţă de duhovnic, lucrurile au mers foarte bine. Astăzi, nici nu-l cunoaştem pe duhovnic, de fapt. Mai repede ascultăm me-sajele din muzică, decât învăţătura creştină. Iar părintele este la curent cu unele …hituri. Să ne gândim, spre exemplu, la hitul: E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea. Cum ai spune: Este bucătăria mea şi fac ce vreau cu ea. Apoi, te duci la doctor şi-ţi spune că ai o problemă la ficat. Chiar dacă este bucătăria ta şi faci ce vrei în ea, ar trebui să faci ce trebuie. Este sufletul tău şi nu este bine să faci ce vrei cu el, pentru că întâi intră boala în suflet şi, apoi, în trup. De aceea astăzi nu mai recunoaştem lucrarea sufletului. Sufletul este incolor, inodor şi insipid, dar doare atunci când îl răneşti. Îl simţi.

Ne aducem, iarăşi, aminte de marii noştri voievozi, ca un final de întâlnire ce se lasă greu abordat. Părintele Cristian Onea conclu-zionează: Îmi este drag Ştefan cel Mare, îl iubesc şi pe Mihai Viteazul şi îi simt teribil lipsa, astăzi, lui Vlad Ţepeş. Şi ne spune, tuturor militarilor, cu deosebită iubire şi cu foc în inimă pentru acest pământ şi neam: Să vă ascultaţi sufle-tul, prin rugăciunea: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Spuneţi cât mai des această rugăciune. Apoi o va spune sufletul permanent. Şi, întotdeauna, luaţi sfat de la preotul capelan şi participaţi, efectiv şi afectiv, la lucrarea aceasta deosebită a neamului românesc, care înseamnă apărarea ţării, apărarea credinţei strămoşeşti. n

diferenţă între a fi umilit şi a te smeri. Ba încă, pe lângă nedorinţa neamului nostru de a cunoaşte, astăzi, învăţătura de credinţă orto-doxă, se detectează o acceptare prea abruptă a curentelor care atacă securitatea naţională pe orice cale, inclusiv prin lumea artei, prin in-dustria muzicii... Astăzi este foarte greu ca noi, preoţii, să arătăm poporului, în mare parte a lui, că toată cunoaşterea pe care o îmbrăţişează este străină de neamul nostru şi vine îmbrăcată cu o poleială deosebită, cu o strălucire aparte, asemeni lui Lucifer. Din păcate, vom vedea, pes-te ani, faptul că această poleială a fost, de fapt, o otravă pentru neamul nostru.

Aşadar, medicamentul nostru, pe care şi l-a administrat de veacuri poporul român,

Observatorul militar 15Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

SĂNĂTATE

Ideală ar fi frecventa-rea unei săli de gim-nastică, unde miş-carea să se facă sub supravegherea unui specialist. Înotul este un sport com plex, ce antrenează multe grupe musculare, cu efect benefic pentru întregul organism. Recomand şi alte sporturi - fitness sau yoga, variante care solicită moderat ar-ticulaţiile. Cu cât mai multă mişcare, cu atât mai bine pentru sănătate. E important să reţineţi că mersul grăbit şi înotul sunt modele de mişcare terapeutică.

Dr. Vasile Oşean

Recuperarea în afecţiunile

coloaneiMulte persoane se confruntă pe parcursul vieţii cu dureri de spate. Când şi de ce apar, cum şi de cine pot fi tratate ne explică un renumit specialist de la o clinică bucureşteană a cărui carte de vizită este tradusă prin numărul impresionant de mare al celor trataţi şi vindecaţi: dr. Vasile Oşean.

Conştientient de importanţa medicinei alternative, după absolvirea Facultăţii de

medicină, dr. Vasile Oşean s-a spe-cializat în balneologie, medicină fizică, medicină sportivă, fiziote-rapie, în acupunctură şi în terapia Bowen, dar a absolvit şi un master în psihologie.

De ce şi psihologie? Pentru dr. Oşean aceasta este partea cea mai importantă. Pa cienţii cu hernie de disc, de exemplu, pre zintă şi o su-ferinţă îndelun gată care, în timp, mo difică şi psihicul: pa cien tul de-vine anxios, frustrat, fără speranţa de mai bine. Aici intervine partea de psihologie, în care îi redai omului încrederea că poate să se facă bine. Psiho logia este o piesă im portantă în angrenajul tratamen tului: se ştie că nu poţi să tratezi un paci-ent doar din punct de vedere fizic. Trata mentul trebuie orientat pe trei direcţii: fizic, cu ajutorul medici nei clasice; energe tic, prin acupunctură şi prin tera pia Bowen, pentru ree-chilibrarea energetică; în fine, prin reintegrarea menta lă - partea de subconştient, care înmagazinează dominant fie memoria bolii, fie me-moria de sănătate. Dacă se întâm-plă, la un moment dat, să apară un blocaj în subconştient, mai întâi se rezolvă blocajul, me moria de sănă-tate intră în acţiu ne, iar proce sul de autovin de care a corpului începe, spune specialistul.

Majoritatea pacienţilor cu afecţiuni ale coloanei poartă ne-ştiut multe afecţiuni secundare. Cea mai grea este anxietatea, care se poate transforma foarte repede în depresie. În momentul în care tratezi un pacient cu o hernie de disc, el este în imposibilitatea de a efectua o serie întreagă de activităţi cotidiene, a căror importanţă o descoperă doar într-un moment ca acesta. De aceea, componenta psi-

hologică este cea mai importantă. Mai întâi trebuie să-i redai omului încrederea că îşi poate reveni. Durerile pe un astfel de segment sunt atroce şi nevoile existenţiale, începând cu cele primare, sunt mai greu sau imposibil de rezolvat, ele devenind pentru pacient adevărate ţeluri, afirmă dr. Oşean.

Dacă vorbim despre cele mai importante cauze ale problemelor legate de coloană, acestea sunt legate de confortul adus de civili-zaţie. Omul nu a fost creat pentru o viaţă sedentară. Din păcate, de la o vârstă din ce în ce mai frage-dă, statul pe scaun este o deprin-dere impusă de stilul de viaţă. Şcoala, mai nou, începe acum la şase ani, deci din acest moment, minimum patru ore pe zi – o sin-gură poziţie.

Viaţa civilizată înseamnă sedentarism, confortul maxim al omului de azi. Igiena noastră existenţială ar trebui să aducă în prim plan importanţa mişcării după o zi de muncă. Odihna prin repaus după o zi de suprasolicitare a coloanei, mai ales a părţii lomba-re, nu rezolvă decât cel puţin psihic oboseala, iar tensiunile fizice rămân şi se adâncesc. Doar gimnastica eliberează respectivele neajunsuri şi doar atunci putem vorbi de o odih-nă reală, afirmă dr. Oşean.

Odată ce apar durerile de spa-te, vorbim strict de o patologie a coloanei sau a părţilor colate-rale. Pentru părţile colaterale (o contractură musculară, un edem muscular, o contuzie), diagnosti-cul este relativ uşor de pus doar prin examenul clinic. Când vor-bim însă de o afecţiune a coloa-nei, trebuie să existe o colaborare între clinician şi paraclinician. Aici RMN-ul arată ce se întâmplă în interiorul coloanei referitor la structura discurilor, gradul de tasare sau de deshidratare a discului, gradul de degradare a vertebrei de-a lungul existenţei ei. Aceste patologii se manifestă în dureri.

RMN-ul oferă şi informaţiile asupra metodelor de tratament de urmat. În mod real, chirurgia este prima intenţie în cazul unui disc rupt. În ultimul timp am avut însă plăcuta surpriză să primesc pacienţi, la recomandarea neurochirurgului, cu hernii de disc destul de adânci. Sunt trimişi mai întâi aici, pentru recuperare, şi, în cazul în care proce-durile nu dau rezultatele scontate, se întorc la chirurg. Am observat în ultimul timp o mai mare atenţie pentru pacienţii care nu ar trebui să se opereze, spune dr. Oşean.

Vitală pentru vindecare este recuperarea medicală şi eliminarea cauzelor care au generat afecţiu-nea. Deoarece sunt încă multe ra-teuri în ce priveşte succesul acestor patologii, cauzele principale vin din sistemul medical, din lipsa de comunicare dintre reprezentanţii specialităţilor medicale implicate. Cu o patologie a coloanei, pacien-tul ajunge mai întâi la un neurolog, care îi poate prescrie un RMN. În cazul în care nu este necesară o intervenţie chirurgicală, i se dă un tratament antiinflamator şi este trimis acasă. Aici e lipsa de comuni-care. Ca neurolog, ar trebui să în-drume pacientul spre alte variante, cum ar fi fizioterapia, gimnastica medicală etc, pentru că trebuie să ajungem la cauză şi nici într-un caz să tratăm efectele. Este adevărat că, în noianul de informaţii ce pot fi accesate de oricine, pacienţii sunt bulversaţi.

Studiile demonstrează faptul că, într-o criză lombară, perioada de repaus trebuie să fie de maximum două zile şi jumătate. Recuperarea ce ar trebui să urmeze va fi suprave-gheată de specialist până la reinte-grarea completă a pacientului.

În clinică, suntem o echipă de 16 specialişti chinetoterapeuţi, fizio-terapeuţi, asistenţi balneofiziotera-pie, specialişti maseuri. Pe parcurs, ne-am dezvoltat în mod constant ca să putem desăvârşi cu compe-tenţă cazurile date. Crezul nostru este că o zi în care nu i-ai făcut pacientului maximum din ceea ce puteai să-i faci este o zi pierdută din viaţa lui. Aici nu poţi să-ţi faci treaba pe puseuri, azi nu prea am chef, mâine mai văd… Parcursul vindecării cere multă dedicaţie şi responsabilitate. Terapia nu are un parcurs strict şi unic pentru fiecare pacient sau diagnostic. Modificările în terapie se fac ori de câte ori este cazul, în funcţie de reacţia fiecărui pacient, spune specialistul.

Un diagnostic corect este esen-ţial pentru tratamentul viitor. Mai

întâi se stabileşte gradul de impli-care al pacientului în terapie. Aici intervine psihologia, când trebuie văzut cât ar putea să respecte pa-cientul din toată terapia. Un masaj terapeutic este foarte dureros, iar unele persoane au toleranţa mică la durere, altele mai înaltă. După tratamentul din clinică, pacientul pleacă cu nişte recomandări. În clinică se reechilibrează patologiile şi se aduce pacientul în punctul în care poate începe recuperarea pro-priu-zisă. Se recomandă un anume tip de gimnastică pe care pacientul o efectuează acasă, cu convingerea că nu lucrează inutil şi nu îi ia prea mult timp. Ideal ar fi ca să le execute dimineaţa şi seara. Dacă nu lucrează în cei doi timpi, măcar o dată, seara, fiindcă tensiunea care se acumu-lează la nivelul corpului întreaga zi trebuie eliminată.

Fără să fiu optimist, peste 90 la sută dintre pacienţii cu care am lucrat îşi fac conştiincios gimnastica, declară specialistul.

În clinica doctorului Vasile Oşean nu se analizează sociologic cazurile rezolvate, ci doar acelea care nu au reuşit. Până acum doar doi pacienţi nu au avut reuşită terapeutică. Primul, pentru că avea nevoie de intervenţia chirurgica-lă, iar al doilea pentru că a venit nemotivat, nu credea în eficienţa unui astfel de tratament.

În general, pacienţii care ajung în această clinică vin după reco-mandarea celor care au trecut pe aici şi au avut rezultate. Ştiu de ce şi pentru ce vin, respectă indicaţiile terapeutice conform programului. Se păstrează legătura cu pacienţii şi după ce aceştia au terminat pro-cedurile din clinică. În primă fază vin la control la o săptămână; dacă totul este bine, se modifică gim-nastica pentru următoarele două săptămâni, în funcţie şi de modul în care evoluează musculatura spatelui, apoi la o lună şi aşa mai departe. Dacă pacientul nu este destul de conştiincios, se poate ve-dea aceasta la consult, după starea musculaturii. Când comunicarea este onestă, toate dau o siguranţă şi o motivaţie în plus că tratamen-tul urmat este eficient şi rezultatele le confirmă. Terapia reuşeşte unde există complianţă.

Ca recomandare pentru cei cu muncă sedentară, dr. Oşean insistă pe combaterea obiceiu-rilor vicioase. După terminarea programului propune mişcarea, iar cea mai la îndemână şi cea mai eficace este mersul grăbit, până la 4-5 kilometri pe zi. n

Elena Davidelena.david@presamil.ro

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 201616

ISTORIE

Moment de relaxare pe front,1917.Joc de popice.

Frizer pe front.

Soldaţi spălându-şi rufele.

Îngrijiri medicale – Mărăşeşti, 1917.

Prepararea hranei în condiţii de campanie.

Pansarea răniţilor pe front, 1917.

România în Primul Război Mondial. O istorie în imagini

Istoriografia occidentală a par-curs un drum anevoios întru descoperirea combatantului

obişnuit pe câmpurile de luptă. Cu trăirile, spaimele, fricile, an-goasele, incertitudinile lui. Privind moartea în ochi, moartea violentă, omniprezentă pe teatrele de ope-raţii ale Marelui Război din 1914-1918, primul conflict major al epocii industriale, care transformă bătăliile de altădată într-un carna-giu mondial.

Un război redescoperit, pe care îl regăsim continuu în mul-tiplele lui faţete, încercând să privim dincolo de cadrul aseptic prin intermediul căruia ne-am obişnuit să decriptăm majoritatea acţiunilor militare. „Există, în toate ţările, o istorie militară; adesea însă – este în special cazul Franţei – aceasta s-ar ruşina să se ocupe de problema violenţei în luptă şi să o studieze ca atare”, scriu în cartea lor, „Războiul redescoperit, 1914-1918” (Bucureşti, Editura Corint, 2014, p. 31, ed. fr.: 2000), Stephane Audoin-Rouzeau şi Annette Becker. Cei doi autori remarcă faptul că „bătăliile şi războiul nu sunt abor-date decât sub unghiul tacticii şi strategiei; cât despre aspectul militar, acesta nu este analizat decât printr-o abordare socială sau politică. Desprinderea de re-alitate este evidentă. Istoriografia franceză care se ocupă de război neglijează de obicei violenţa de pe câmpurile de luptă, oamenii care se înfruntă acolo, suferinţele pe care le îndură, imaginile cu care rămân cei care încearcă să supravieţuiască şi, pentru a nu omite nimic, uriaşele mize care se cristalizează. Evitarea acestui su-biect este o greşeală”.

Istoriografia militară româ-nească se află, din acest punct de vedere, în acelaşi impas. Individul, cu dramele lui, se pierde în abor-dări care mişcă pe hărţi mai mult sau mai puţin bine conturate, unităţi sau mari unităţi militare mânate de strategi şi comandanţi de toate felurile. Individul, sol-datul obişnuit, devine un număr. Victimele se încolonează înapoia unor cifre cu multe zerouri, iar imaginea noastră despre front, război, violenţă este bine camufla-tă de structuri abstracte, lipsite de viaţă, care acţionează, luptă, mor, dar moartea aceea e sublimată livresc într-un soi de eroism care nu atinge sufletele.

Încercăm, prin fotografiile inedite pe care vi le propunem în acest fotoreportaj de epocă, într-o selecţie realizată de Anca Ionescu, muzeograf la Muzeul Militar Naţi-onal „Regele Ferdinand I”, să adu-cem în prim-plan individul, solda-tul obişnuit. Pe front, în apropie-rea frontului, în spatele frontului. Cu trăirile, bucuriile şi momentele lui de relaxare. Pentru o istorie a câmpului de luptă modern văzută, folosind formula lui Nicolae Iorga, „prin ochii celor mici”. n

Foto: Fototeca Muzeului Militar Naţional

Colonel Florin Şperleaflorin.sperlea@presamil.ro

Observatorul militar 17Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Dentist pe front.

Focşani, decembrie 1916.

Obiceiuri de sărbători.

România în Primul Război Mondial. O istorie în imaginiRomânia în Primul Război Mondial

10 repere cronologice ale Campaniei din 1916

l4/17 august 1916. Se semnează Convenţia poli-tică şi militară cu Antanta.

l14/27 august 1916.  Consiliu de Coroană, Pa-latul Cotroceni. Cu o mare majoritate, Consiliul aprobă tratativele angajate de Ion I. C. Brătianu pentru intrarea României în război de partea Antantei. România declară război Austro-Ungariei. În noaptea de 14/27-15/28 august, armata română trece Carpaţii în Transilvania, punând stă-pânire pe trecătorile Carpaţilor şi angajând lupte la Timişu de Jos, la sud de Sibiu şi în apropiere de Orşova.    Efec-tive mobilizate: 658.088 (din care ofiţeri: 15.949 şi trupă: 642.139). Se mai adaugă: întreprinderi industriale militare: 41.592 (ofiţeri şi trupă) şi părţi sedentare: 133.921 (ofiţeri şi trupă). Total mobilizare: 833.601.

l1/15 septembrie – 6/20 septembrie 1916, Tur-tucaia. „Capul de pod fără pod”, prima înfrângere militară. Trupele române (sub comanda generalului Constantin Teodorescu), rău conduse şi slab sprijinite, sunt nevoite să se predea. Dezastrul de la Turtucaia a costat armata română 160 de ofiţeri şi 6.000 de soldaţi, morţi şi răniţi, alţi 28.000 de soldaţi şi 480 de ofiţeri fiind făcuţi prizonieri. Din încercuire au mai scăpat doar 5.500 de militari. Puternică impresie negativă în rândul opiniei publice româneşti.

l2/16 septembrie 1916, Periş. Întrunire a coman-danţilor de armate la Marele Cartier General, unde se deci-de oprirea ofensivei din Transilvania (în ciuda opoziţiei ge-neralului Constantin Prezan, care vrea păstrarea planului iniţial, Ipoteza „Z”), întărirea poziţiilor ocupate şi transferul forţelor necesare pe frontul de sud.

l13/26 septembrie – 15/28 septembrie 1916, Bătălia de la Sibiu. Prima mare bătălie în nord (oraşul, deşi evacuat de autorităţile austro-ungare, nu a fost ocupat de trupele române aflate în ofensivă, care s-au întărit în zona Şelimbăr!), trupele germano-ungare, conduse de generalul Erich von Falkenhayn, îi silesc pe români să se retragă în de-fileul Oltului. Presiunea trupelor germano-austro-ungare se simte intens pe toată linia Carpaţilor.

l18 septembrie/1 octombrie – 22 septembrie/5 octombrie 1916. Manevra de la Flămânda. Acţiune cura-joasă a generalului Alexandru Averescu pe frontul de sud, care miza pe trecerea Dunării pe la Flămânda şi încercuirea trupelor inamice printr-un atac conjugat dat de forţele tre-cute pe malul drept al fluviului şi de cele româno-ruse din Dobrogea. Planul se baza pe un avantaj meteorologic: ape-le Dunării erau scăzute şi monitoarele austro-ungare, aflate la Orşova, nu puteau coborî pentru a ataca podul de vase construit peste Dunăre. Deşi trecerea trupelor române pes-te Dunăre, la 18 septembrie/1 octombrie 1916, a creat de-rută în comandamentul bugaro-german al feldmareşalului August von Mackensen, creşterea apelor Dunării (în urma unor ploi torenţiale cu furtună) a dus la ruperea podului de vase şi a permis sosirea monitoarelor austro-ungare care au început să bombardeze podul.

l2/15 noiembrie 1916. După o rezistenţă eroică în trecători, unde eforturile ţăranului român mobilizat au făcut minuni, trupele Puterilor Centrale pătrund în Valea Jiului, cuceresc Târgu Jiu (populaţia s-a comportat admira-bil, sprijinind acţiunile militare), apoi este ocupată Oltenia (Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş sunt ocupate la sfâr-şitul lunii noiembrie). Forţele germano-bulgare trec Du-nărea pe la Zimnicea, în vederea unui efort conjugat de a scoate România din război, prin ocuparea Capitalei.

l16/29 noiembrie – 20 noiembrie/3 decembrie 1916. Bătălia de la Neajlov sau „Bătălia pentru Bucu-reşti”, cea mai mare operaţie militară pe frontul românesc în 1916, ultima încercare a armatei române, comandată de generalul Constantin Prezan, de a apăra Bucureştii. Cea mai grea înfruntare a avut loc la Călugăreni (16-17 noiembrie). După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să înceapă retragerea spre Moldova.

l23 noiembrie/6 decembrie 1916. Armatele ger-mano-austro-ungare ocupă Bucureştii.

lDecembrie 1916. Linia frontului se stabilizează pe Siret şi sunt ocupaţi Focşani. Guvernul şi Parlamentul se mută la Iaşi. Sub ocupaţie germană rămân aproape trei sferturi din ţară (Oltenia, Muntenia şi Dobrogea). n

Un secol de la intrarea României în Primul Război Mondial

Expoziţie la Galeria Artelor. Cercul Militar Naţional găzduieşte expoziţia de pictură, carte şi exponate de patrimoniu

100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, realizată de Studioul de Arte Plastice al Armatei, Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I, Editura Militară şi Biblioteca Militară Naţională, cu sprijinul Institutului pentru Studii Politice de Apărare

şi Istorie Militară, Trustului de Presă al MApN şi al Serviciului Muzici Militare. Lucrarea Atacul de la Mărăşeşti a fost realizată de ar-tistul plastic Paul Atanasiu (1922-1999), care a participat ca ofiţer activ în cel de Al Doilea Război Mondial şi care a lucrat în cadrul Studioului de Arte Plastice al Armatei, între anii 1949-1972.

Expoziţia este deschisă în perioada 18-31 august 2016, zilnic, între orele 10.00-17.00.

Masa rotundă. Luni, 29 august, între ore-le 18.00-20.00, la Galeria Artelor, va avea loc masa rotundă cu tema Intrarea României în Primul Război Mondial şi consecinţele asupra conflagraţiei, organizată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.

Sala Foaier. Expoziţia de pictură Terra, Mirabillis a artistei plastice Cătălina Codreanu, deschisă în perioada 16-28 au-gust, zilnic, între orele 12.00-19.00.

Sala Rondă. Expoziţia Peisaje a artistei plastice Elisabeta Iorga, deschisă în perioada 16-28 august, zilnic, între orele 11.00-19.00.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Atributul posesiei unui obiect se exprimă în limba română îndeosebi printr-un substantiv, prin for-mele de genitiv ale pronumelui personal sau prin-

tr-un adjectiv pronominal posesiv (Academia Română, „Gramatica de bază a limbii române”, Coordonator Gabriela Pană Dindelegan, Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2010, p. 363): „Un [...] avantaj [...] este, după părerea preşedintelui, consumul redus de combustibil” (protv.ro); „a declarat [...] că după părerea lui nu se im-pune recuzarea judecătorului” (gazetadedimineata.ro); „Era, după părerea ei, timpul să mă despart de vinovăţii imaginare” (Doina Jela, „Villa Margareta”, Polirom, 2015, books.google.ro); „După părerea sa, cea mai importantă în matematică este creativitatea” (digi24.ro).

Formele de exprimare sunt aceleaşi şi când atribu-tul nu se referă la o persoană: „o maşină a fost avariată de bucăţi de tencuială desprinse din faţada imobilului” (digi24.ro); „vizitez Muzeul de Arte Plastice pentru faţada lui cu mozaicul Art Nouveau” (Doina Uricaru, „Scara lei-lor”, Polirom, 2011, books.google.ro); „pe faţada ei fusese pusă o placă memorială” (evz.ro); „Faţada sa [...], clădirea cu un singur nivel, loggia, arhitectura şi coloanele sale sugerează un climat mediteraneean” (infotour.ro).

Adjectivul „sa” apare ca sinonim cu pronumele fie „lui”, fie „ei”, fără să permită însă distincţia între mas-culin şi feminin (v. Mioara Avram, „Gramatica pentru toţi”, Editura Academiei, Bucureşti 1986, p.132-133 şi id. „Probleme ale exprimării corecte”, Editura Academiei,

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

1987, p.78-79). Din propoziţia „Meritul său principal con-stă în înfiinţarea Institutului” (agerpres.ro) nu se ştie dacă meritul este al unei femei sau al unui bărbat, aşa cum se înţelege din textele următoare: „Antrenorul are meritul lui, rezervele au intrat exact când trebuia” (reporterntv.ro); „Meritul ei consistă în a fi realizat modernizarea ţării” (Marta Petreu, „Cioran sau un trecut deocheat”, Polirom, 2011, books.google.ro).

Din cercetările academice ar rezulta că adjectivul po-sesiv („său”, „sa”, „sale”) ar apărea mai ales în literatură, în texte, iar formele de genitiv ale pronumelui personal („lui”, „ei”), în comunicările familiare, orale (Dana Niculescu, „Observaţii privind statutul cuplului «său»/ «lui» în limba română actuală” în Gabriela Pană Dindelegan (coordona-tor), „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Actele Colocviului Catedrei de limba română, 27-28 nov. 2002, ebooks.unibuc.ro/filologie/dindelegan).

Se consideră totodată că adjectivul posesiv s-ar po-trivi mai bine limbajelor îngrijite, întrucât mesajele care îl conţin ar fi mai politicoase decât cele în care apare genitivul pronumelui personal. „Majestatea lui” are altă semnificaţie decât „Majestatea Sa”. Într-adevăr, ar fi de remarcat nuanţa ironică a textului „Majestatea lui a venit în acea zi în parlament în haine de vânătoare şi l-a între-bat pe preşedinte de ce nu i-a trecut legea” (mesagerul-neamt.ro/2011/08), faţă de solemnitatea unei propoziţii precum „cel mai mult în discursul Majestăţii Sale au con-tat cetăţenii ţării” (cdep.ro).

Recurg deseori la „lui” sau la „ei” cei cărora nu le place repetiţia sonoră din sintagme precum „coasa sa”: „îi ara-tă o coasă de argint, dar [...] bărbatul spune că nu [...] era coasa sa” (bancuri.craiovaforum.ro); „Proptit în coasă l-am văzut odată [...] // Şi fulgerul din ochii lui pornea // Iar tunetul era cuvântul urii... / El stăpânea puterile na-turii, / Cu sufletul său larg şi răzvrătit / Iar coasa lui scli-pea din depărtare” (Panait Cerna, „Poporul II”, în „Floare şi genune”, Litera, 2012, books.google.ro). Cei cărora nu li se pare că sună bine „capului lui” „copilului lui” folo-sesc „său” sau „sa”: „sunt acoperământul capului lui [...] şi gazda copilului lui” (Tatiana Niculescu Bran, „În Ţara Lui Dumnezeu”, Polirom, 2012, books.google.ro); „o parte a capului său a fost luată de la Constantinopol [...] şi [...] dusă la o biserică din Amiens” (calendarulortodox.ro); „cine investeşte din timp, asigură viitoarea educaţie a copilului său” (ordineazilei.ro). n

LA PRIMA LECTURĂ

A sa, a lui sau a ei

Maior Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Cercul Militar Naţional

CARTEA DE ALTĂDATĂ

Bunemaniere

[17 decembrie 1916]. Pe câmpul de in-strucţie se strâng soldaţii după unităţile din care au făcut parte, se înscriu, se con-trolează detaşamentele. La această acti-vitate birocratică noi nu suntem obligaţi şi ne plimbăm prin aerul umed şi ceţos, nerăbdători ca timpul să treacă mai repe-de şi să ne vedem odată lămurită situaţia. Totul ne face să credem că, împreună cu soldaţii, vom fi şi noi trimişi la regimente şi totuşi suntem neliniştiţi prin faptul că, oficial, nu ni se dă nicio confirmare.

După-amiază, nu mai facem instrucţie, dar suntem chemaţi la şcoala ofiţerilor,

unde, pe lângă cursul de teorie profesio-nală, ni se dă şi norme de conducere cuvi-incioasă în societate. Fiindcă, probabil, unii ofiţeri au păcătuit împotriva bunelor mani-ere la popotă, maiorul Voinescu ne spune: „Mi s-a comunicat că este unii domni ofi-ţeri, care se bate cu pâine la masă. V-am mai spus şi vă repet încă o dată că trebuie pentru ca să fiţi cuviincioşi în faţa superiori-lor. Dacă nu înţelegeţi, voi lua măsuri foarte severe împotriva d-voastră.” n

Ion F. Buricescu, Pe margini de prăpastie.

Însemnări din războiul pentru întregire,

f.a.pag. 106

Diavol cu chip de înger

Erik Larson,Diavolul din Oraşul Alb. Crimă şi nebunie

la expoziţia care a schimbat America,Editura Publica, 2016,

Traducere: Alex Moldovan şi Mariana Buruiană

Daţi-mi voie să încep cu nişte cifre: 820 de cazuri de diaree, 154 de cazuri de constipaţie, 21 de cazuri de hemoroizi, 434 de cazuri de indigestie, 365 de ca-zuri de corpuri străine în ochi, 364 de cazuri de durere severă de cap, 594 de

episoade de leşin, sincopă şi epuizare, un caz de flatulenţă extremă şi 169 de cazuri de dureri puternice de dinţi. Toate, în Oraşul Alb, Chicago, sfârşitul secolului al XIX-lea.

O enumerare nu este chiar cel mai potrivit mod de a începe un articol, însă faptul divers mă ajută să neglijez această „lege”. Mai ales că m-a amuzat cazul de „flatulenţă extremă”. Iar dacă numeroasele cazuri de diaree pot fi justificate, cele de corpuri străi-ne în ochi ar putea da un studiu interesant despre unde şi cum te poţi uita fără vreun pericol, atunci când te afli la o expoziţie de anvergură.

Toate cazurile menţionate s-au petrecut în perioada Expoziţiei Universale de la Chicago, din 1893, iar cifrele ţin de zona foarte bine documentată în cifre a cărţii lui Erik Larson.

Oraşul Alb este cel construit cu prilejul grandioasei Expoziţii Universale, menită să apere orgoliul Americii în faţa grandiosului Turn Eiffel şi a expoziţiei care avusese loc în Franţa, în 1889. Sigur, americanii declarau că turnul este o monstruozitate, însă nu te joci cu orgoliul. N-a mai contat nici faptul că Chicago venea după Marele Incendiu din 1871 şi că avea nenumărate probleme legate de curăţenie, ori de securitate. După nenumărate voturi, în comitete şi comiţii, Chigaco a primit sarcina de a strânge la un loc toate grozăviile tehnice şi arhitecturale din lume. Dintre cei care au jucat un rol im-

portant în asumarea acestei misiuni, Larson merge pe povestea unui arhitect, Daniel Hudson Burnham. Aceasta ar fi partea „albă” a cărţii.

Partea „neagră” este cea construită în jurul unui criminal, H.H. Holmes, care, de fapt, dă sarea şi piperul acestei cărţi. La finalul poveştii lui Holmes, n-am ştiut de câte ori a fost căsătorit, câte crime a comis (avea o preferinţă pentru femei tinere) şi nici pe unde risipea bucăţi din cei pe care-i ucidea. Am rămas cu câteva chestiuni nelămurite, însă neesenţiale.

Diavol cu chip de înger. Cam aici se încadrează H.H. Holmes, un doctor doar de faţadă, un tip simpatic, chiar extrem de agreabil. Holmes a „operat” cu metodă, cu ceva diferenţe faţă de Jack Spintecătorul, care „lucrase” ceva mai devreme în Anglia (1888). El nu a urmărit prostituate, ci îndeosebi femei tinere, cu sau fără avere, dar cu un soi de nevinovăţie şi fragilitate. Nu s-a oprit, însă, la femei. Nu s-a sfiit să ucidă copii şi a ştiut să se descotorosească de cei care l-au ajutat în vreun fel sau altul să-şi ridice din nimic clădirea care i-a servit drept atelier de experimente macabre.

Când a fost prins, nu de la crime i s-a tras – de unde se văd încă o dată limitele poliţiei din Chicago –, ci de la presiunea creditorilor, care nu au mai suportat să tot fie amânaţi cu plata datoriilor.

Din povestea lui Holmes, am rămas marcat de naivitatea oamenilor, de cât de uşor se lăsau păcăliţi. O promisiune aici, o atingere inocentă dincolo, o privire fixă, deopo-trivă dulce şi hotărâtă, aşa îşi alimenta Holmes crimele, câteva dintre ele descrise cu lux de amănunte în cartea lui Larson. n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

PE LOC, REPAUS!

Este uimitor cât de mult timp i-a trebuit coloanei vertebrale ca să ajungă la poziţia pe care o are. Dar este incredibil cât de puţin timp îi trebuie ca să ajungă la poziţia de la care a plecat.

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Colonel Ion Cionteaion.ciontea@presamil.ro

Maior Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Poate şi dacă

Există mai multe feluri în care te poţi întoarce de acolo. Cel mai fericit şi mai des întâlnit este cel în care vii pe picioarele tale, întreg, conştient, bucu-

ros să-ţi vezi rudele şi prietenii. Bucuros că poţi să te bu-curi. Cu gura ta, cu ochii tăi, cu mintea ta. Toate întregi.

Poţi să mai vii de acolo în lacrimile celor dragi. Cu tine pe cine ştie care lume, dincolo – în orice caz – acolo unde, spun unii, Dumnezeu îşi face trupe de teatru ori echipe de fotbal, când nu regizează concerte cu mari cântăreţi ori nu-şi completează compartimentul de re-surse umane cu cei mai buni de pe Pământ. Tu, într-o cutie, ei, într-o mare de durere. Asta e altă cale.

Mai există, însă o cale, care te face să vezi viaţa cu totul altfel. E ca şi cum ai fi trăit ambele variante poves-tite mai devreme, ca şi cum ai fi conştient şi de bucuria din prima, dar şi de tristeţea din a doua.

Aceasta este calea în care colegi de-ai tăi au căzut la datorie chiar de lângă tine, de sub privirile tale, iar tu, prin decizii care nu-ţi aparţin şi care se leagă de miste-rul acestei vieţi, ai scăpat teafăr. Cu răni, transportat la spital, afectat mai ales psihic, însă viu. Cu ochi de privit,

Te întrebi de ce a hotărât soarta aşa. De ce ei pe o cale, iar tu pe alta?

mâini de îmbrăţişat, picioare de umblat şi de mângâiat. Vorbe de ascultat. Gânduri de mărturisit.

Te întrebi de ce a hotărât soarta aşa. De ce ei pe o cale, iar tu pe alta?

Poate că există un anumit moment pentru o anu-mită întrebare, iar acest de ce nu-şi va găsi răspunsul acum. Şi poate că tot ce ai de făcut este să trăieşti aşa cum nu ai făcut-o înainte de răscruce. Lăsându-te pe tine, eroul, deoparte, şi să trăieşti numai cu tine, omul, în relaţie cu cei care îţi sunt aproape. Să le oferi înzecită bucuria pe care ai simţit-o tu văzându-i.

Mulţi văd în supravieţuire un noroc sau o formă de exprimare a unui destin fericit. Poate că este şi o şansă de a face lucrurile altfel. Am discutat cu mai mulţi su-pravieţuitori de-a lungul timpului şi am ajuns la con-cluzia că ei asta simt cel mai pregnant după ce constată că viaţa li s-a prelungit, chiar dacă avuseseră pus deo-parte şi un scenariu sumbru. Şi poate că aşa vede lucru-rile acum şi Bogdan Dragomir, sergentul-major care a supravieţuit unui atac dintr-o bază din Afganistan, în urma căruia doi dintre colegii săi au murit. La câteva luni, Bogdan s-a căsătorit, iar fotografiile din presa lo-cală, cu el şi soţia lui, sub podul de flori al rudelor, sunt mărturii ale căii fericite pe care o poate apuca povestea unui militar care merge pe front.

Poate că, dacă ar fi trăit, Adrian Vizireanu şi Iulian Dumitrescu ar fi fost acolo. Poate, acel coleg de trupă cu dacă.

Există mai multe feluri în care te poţi întoarce de acolo. Poate şi dacă... n

Marele Război

Se împlinesc, zilele acestea, 100 de ani de la intrarea ţării noas-

tre în prima conflagraţie mondială. Un flagel care a înroşit cu sânge harta lumii în zorii veacului XX, o adevărată urgie care a rupt nemilos vlăstare tinere din trupul acestei ţări îndoliind casele mai tuturor româ-nilor. Ecoul manifestărilor comemorative organizate în Bucureşti şi în garnizoa-nele din ţară de Ministerul Apărării Naţionale, împre-ună cu celelalte instituţii ale statului, reverberează adânc în sufletele celor care aduc în memorie, în aceste zile, numele şi ima-ginea luptătorilor plecaţi, fără drum de întoarcere, pe frontul reîntregirii neamu-lui. Vrem să aducem, astfel, un binemeritat omagiu tuturor eroilor, ştiuţi sau neştiuţi, care prin jertfa lor au contribuit la între-girea hotarelor României Mari. Efortul marilor uni-tăţi şi unităţi militare, al instituţiilor de cultură din armată, conjugat cu cel al asociaţiilor de veterani şi rezervişti, se circumscrie dorinţei de rememorare şi de cinstire a momentelor istorice cruciale ale nea-mului, a ostaşilor care şi-au dat viaţa pentru împlinirea dezideratului unirii tuturor

românilor. La monumente-le şi mormintele eroilor şi martirilor noştri, la crucile ridicate la căpătâiul celor care au căzut la datorie îmbrăţişând într-o ultimă răsuflare arma şi tricolorul, se vor depune flori proas-pete şi înmiresmate, se vor aprinde candele şi lumâ-nări şi se vor oficia slujbe religioase. Să înălţăm rugă-ciunile noastre spre slava şi nemurirea eroilor Primului Război Mondial, a eroilor noştri din toate timpurile, în semn de respect, preţu-ire şi recunoştinţă pentru spiritul de sacrificiu şi dăru-irea dovedite pe câmpurile de bătălie!

În paginile acestui ziar şi ale revistelor militare, în emisiunile de radio şi televiziune, în publicaţiile electronice, precum şi în filmele documentare ale Studioului Cinematografic al Armatei vom oglindi aspecte de la manifestările comemorative desfăşurate în ţară şi peste hotare. Vom relata, totodată, despre paleta largă de activităţi educative, culturale, ştiin-ţifice prin care e marcată pretutindeni, în Europa şi în lume, comemorarea Centenarului Primului Război Mondial. Este o datorie de suflet să ne rali-em eforturilor istoricilor şi

tuturor celor care doresc să înlăture vălul ce s-a aşter-nut peste culisele acestui război şi să evidenţieze, în lumina unor noi descope-riri, impactul ieşirii statului român din starea de neu-tralitate, pregătirea armatei şi a populaţiei civile pentru un moment hotărâtor din istoria neamului nostru, operaţiile militare desfăşu-rate, alianţele diplomatice şi de comandament româ-no-aliate. Nutrim nădejdea că vom avea fiecare de învăţat din lecţia rostită sau încă nerostită a unui război nimicitor care a pus la grea încercare fiinţa acestui neam. Copiii şi ne-poţii noştri vor citi poate cu alţi ochi paginile cărţii de istorie şi fiecare vom trece mai puţin nepăsători pe lângă crucile vechi de piatră din cimitire, în care sunt dăltuite nume de eroi ai Marelui Război.

Ca militari avem datoria să înţelegem la modul aprofundat fapte-le întâmplate cu 100 de ani în urmă, aşa cum s-au petrecut ele, să tragem învăţămintele de rigoare şi să acţionăm hotărât şi unit, în deplină cunoştinţă de cauză, ancoraţi în realităţile acestui secol, trecând peste elementele care par să ne dezbine. n

Ca militari avem datoria să înţelegem la modul aprofundat faptele în-tâmplate cu 100 de ani în urmă.

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

Omule, nu uita că faci parte din Univers! De fapt, nu uita că eşti cea mai importantă parte a lui. • Este uimitor cât de mult timp i-a trebuit coloanei vertebrale ca să ajungă la

poziţia pe care o are. Dar este incredibil cât de puţin timp îi trebuie ca să ajungă la poziţia de la care a plecat. • În marea aventură a vie-ţii, sunt şi oameni care trişează. De exemplu, cei care îşi pun doar întrebările la care au răspuns. • Dincolo de aparenţe, de iluzii, de şanse, de circumstanţe, de conjuncturi, de oportunităţi ş.a.m.d., ceea ce rămâne – şi, de fapt, ceea ce contează – se numeşte viaţă. • Oamenii pot fi asemănaţi şi cu nişte seminţe, care, semănate în ogor, din unele ar ieşi grâu, pe când din altele ar ieşi neghină. • Unii au mintea la purtător, dar le lipsesc instrucţiunile de utilizare. Alţii, însă, au numai instrucţiunile de utilizare. • De la începutul înce-puturilor şi până în prezent, oamenii continuă să fie variaţiuni pe aceeaşi temă. Şi variantele nu sunt epuizate. De fapt, ele nu sunt epuizabile. • Şoarecele şi pisica pot sta liniştiţi, prietenoşi într-o aceeaşi fotografie de grup, doar într-o carte de zoologie, de po-veşti sau de propagandă. • Oamenii nu iau lecţii speciale pentru a minţi. Dar tuturor le reuşeşte din prima. • Lumea asta este tare ciu-dată. În cine să mai ai încredere: în cei care vorbesc singuri sau în cei care vorbesc toţi deodată!? • Pe vremuri, oamenii erau mai pro-funzi, pentru că aveau mai mult timp de meditaţie. Pe când acum, în epoca vitezei, ne vizitează cam des superficialitatea... • Înainte de a fi sculptat, un bloc de piatră sau de marmură reprezintă doar simbolul speranţei şi al imaginaţiei. Din ele se desprinde conturul de mai târziu. • Să fim sinceri: un om poate refuza mult mai uşor la-udele meritate, decât pe celelalte, pe care nu le merită. • Una este să ai o inimă deschisă şi alta să ai o intervenţie pe cord deschis... • Lucrurile sunt într-un aparent echilibru: unii oameni se cred deja statui, în timp ce unele statui încă se mai plimbă printre oameni. • Ca să fie corecte, cu rezultate reale, unele examene de conştiinţă ar trebui susţinute în prezenţa detectorului de minciuni. • Nu este totul ca să te naşti. Din când în când, trebuie să mai renaşti. • În lumea asta există şi oameni pentru care materia lor cenuşie repre-zintă cea mai sigură dovadă de existenţă a antimateriei. • Despre abjecţia umană se pot folosi atât de multe calificative, chiar mai multe decât despre genialitate. • În sport, oamenii au înţeles că nu poate câştiga toată lumea. În viaţa de zi cu zi, acest lucru nu a fost înţeles. • Unui om îi trebuie mult mai multă imaginaţie ca să-şi poată imagina un om corect, de onoare, decât un escroc sau un fiţos. • Într-o zi, computerele vor cădea pe gânduri. Va fi cea mai mare şi mai sigură dovadă că s-au apropiat prea mult de natura umană, până la identificarea cu ea. Şi va fi începutul unei crize pe măsură. • Fiecare om duce cu sine tot timpul de care dispune: tre-cutul, prezentul şi viitorul său. În asta constă, de altfel, adevărata povară a timpului. • Sunt oameni care se folosesc de trepte pentru a coborî între oameni; aşa cum sunt şi alţii care se folosesc de ele pentru a fugi sau a se îndepărta de oameni. n

PROMOŢIIPromoţia 1986 a Şcolii Milita-re de Ofiţeri Activi de Infanterie Nicolae Bălcescu organizează, la Sibiu, în zilele de 2 şi 3 septem-brie 2016, revederea la 30 de ani de la absolvire. Taxa de par-ticipare, 125 de lei de persoa-nă, fără cazare, trebuie depusă până la 29 august în contul RO39INGB0000999906022066 ING Cotroceni, pe numele Florin Sgarbură, telefon 0722 633 939. Detalii suplimentare la Marian Tuţă, tel. 0760 289 898.

Promoţia 1986 a Şcolii Mili-tare de Ofiţeri Activi Nicolae Bălcescu, specializarea finan-ţe-contabilitate, organizează în perioada 1-3 septembrie, în garnizoana Sibiu, întâlnirea

de 30 de ani de la terminarea studiilor. Îi invităm cu multă plăcere pe colegii noştri, îm-preună cu soţii sau soţiile, pen-tru a ne împărtăşi amintirile şi a ne revedea lectorii care ne-au format ca ofiţeri. Comitetul de iniţiativă este format din: Jianu Florin; Gavriloaia (Roşu) Valen-tina, tel. 072 4.323.247; Părăian Marius, tel. 0742.059.697.

Promoţia 1986 a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto Mihai Viteazul, din Piteşti, arma tancuri, organizează întâlnirea festivă dedicată împlinirii a 30 de ani de la absolvire, în zilele de 10 şi 11 septembrie, la sediul Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă Mihai Viteazul, Piteşti. Rugăm con-firmaţi participarea şi nevo-ile de cazare la următoarele

numere de telefon: 0722 290 821 – Cornel Lazăr, 0722 216 016 – Daniel Ştefan, 0761 111 040 – Petrişor Florea. Contribu- ţia financiară se va depune în contul bancar RO42 RNCB 0627 0979 9020 0001, deschis de Gă-van Maria la BCR, filiala Piteşti.

Promoţia de ofiţeri 1991, arma căi ferate a Şcolii Militare de Ofi-ţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Panait Donici Râm-nicu Vâlcea, va sărbători împli-nirea a 25 de ani de la absolvire la 3 septembrie 2016, la sediul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare NBC Pa-nait Donici din Râmnicu Vâlcea. Pentru toţi ofiţerii din arma căi ferate, promoţia 1991, care doresc să participe la această aniversare, comitetul de orga-nizare adresează rugămintea

de a confirma participarea prin contactarea organizatorilor: Sorin Pancu – tel. 0766 898 545, 1115/144; Ion Udroiu – tel. 0722 624 109.

DECESE

Conducerea Filialei Sector 6 – ANCMRR, camarazii, foştii colegi, prietenii apropiaţi, cu mult regret anunţă plecarea dintre noi, în ultimul zbor fără întoarcere, a comandorului (ret) ŞERBAN ION. Ofiţer foarte bine pregătit, cu calităţi etice şi morale deosebite, stimat, apre-ciat şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut. Plecarea dintre noi a bravului camarad constituie o grea pierdere pentru familia pe care a iubit-o şi venerat-o, pentru cei care l-au cunoscut şi pentru filială. Dumnezeu să-l

odihnească în pace! Sincere condoleanţe familiei îndurate!

Întregul personal al Cole-giului Naţional Militar Dimitrie Cantemir este alături cu gândul şi cu sufletul de locotenent-colonelul Cornel Bobolocu în aceste momente grele ale vieţii, determinate de trecerea la cele veşnice a tatălui său. În faţa acestei despărţiri, expri-măm sincere condoleanţe fa-miliei şi un gând de mângâiere şi alinare. Dumnezeu să-l odih-nească în pace!

Cu profund regret, geniştii Brigăzii 10 Geniu Brăila îşi ex-primă compasiunea şi sunt alături de comandantul Bata-lionului Nave Treceri Fluviale, colonel Constantin Andrei, la decesul mamei sale, ANDREI VICTORIA, după o lungă şi grea

suferinţă. Sincere condoleanţe familiei îndoliate! Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Colectivul UM 01463 este alături de colonelul (r) Vlad Ioan în momentele de încerca-re şi suferinţă pricinuite de tre-cerea prematură în eternitate a fiicei sale. Transmitem sincere condoleanţe şi întreaga noas-tră compasiune familiei îndoli-ate. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Colectivul Regimentului 50 Rachete Antiaeriene Andrei Mureşianu este alături de colo-nelul (r) David Petrea în clipele de mare tristeţe, pricinuite de trecerea la cele veşnice a ma-mei sale. Transmitem familiei îndurerate sincere condolean-ţe. Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Observatorul militar Nr. 33 / 24 – 30 august 201620

IMPACT

Sublocotenentul (ret) Ilie Ciortea, veteran de război, din comuna Poplaca, judeţul Sibiu, membru al Asocia-ţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala judeţeană Sibiu General Traian Moşoiu, a primit, recent, vizita unei delegaţii la împlinirea celor o sută de ani.

Serviciul Istoric al Armatei anunţă suspendarea activită-ţii la sala de studiu a instituţiei în perioada 16 august 2016-31 decembrie 2017. Studiul documentelor din fondul arhivistic al Ministerului

Apărării Naţionale se va pu-tea executa la Centrul de studii şi păstrare a arhivelor militare istorice din Piteşti, strada Poarta Eroilor, numă-rul 4, judeţul Argeş, telefon/fax: 0248/22.31.77. n

În urma efectuării unor investigaţii medicale, plutonierul Gheorghe Vasile, în vârstă de 35 ani, încadrat la Regi-mentul 52 Artilerie Mixtă General Alexandru Tell (UM 01458 Bârlad), a fost diagnosticat cu o boală cronică de rinichi. În prezent este internat la Spitalul Clinic de Cardiologie Dr. C. I. Parhon Iaşi şi necesită un transplant de rinichi în regim de urgenţă. Noi, camarazii din garnizoana Bârlad, dorim să-l ajutăm în rezolvarea problemelor medicale prin acordarea unui sprijin financiar. Cei care să doresc să acorde un ajutor o pot face prin depunerea unei sume, în lei, în contul RO75BRDE380SV33640393800, deschis pe numele Gheorghe Andreea Georgiana. Vă mulţumim anticipat şi contăm pe ajutorul dumneavoastră camaraderesc.

ANUNŢ UMANITAR

Colonel Oana Ciobanu

Colonel (r) Victor Neghină

Intervenţii chirurgicale interactive, trans-mise în direct, tehnici chirurgicale minim

invazive, aplicaţii practice sunt doar câteva dintre facilităţile oferite participanţilor la primul Curs Internaţional de Artroscopie a şoldului care are loc în România, în zilele de 24 şi 25 august, la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila (SUUMC).

Evenimentul este organizat de Clinica de Ortopedie şi Traumatologie a SUUMC, cu sprijinul partenerilor din cadrul societăţii civile, cu preocupări în sfera de cercetare-inovare şi dezvoltare medicală, inclusiv pe componenta de specializare şi perfecţiona-re profesională.

Cursul va fi susţinut de colonelul medic şef de lucrări dr. Ion Bogdan Codorean, şef Secţie Clinică Ortopedie-Traumatologie

Premieră medicală pentru România - Primul Curs Internaţional de Artroscopie a şoldului

(SUUMC), şi dr. Ehud Rath, Centrul Medical Souraski din Tel Aviv, Israel, şi se adresează specialiştilor în domeniul ortopediei şi trau-matologiei sportive.

Caracterul de noutate al acestei acţiuni constă în asigurarea unei platforme de dia-log între experţii din domeniu şi a schimbu-lui de bune practice privind diagnosticul şi tratamentul leziunilor articulaţiei şoldului, cunoscute ca fiind patologii complexe, cu o serie de riscuri şi complicaţii care pot surveni postoperatoriu.

La acest moment, tratamentul chirur-gical al afecţiunilor şoldului se înscrie în categoria intervenţiilor greu de accesat prin tehnici clasice, el necesitând, totodată, o perioadă lungă de spitalizare, cu un pu-ternic impact psihoemoţional asupra pa-cientului, ca urmare a parcurgerii etapelor, dureroase, de recuperare neuro-motorie necesare integrării în viaţa socială. n

Spectacol artistic la Buzău

Festivitaţile, din 17 august, dedicate Cen-tenarului Armatei a 2-a, s-au încheiat  prin-tr-un spectacol susţinut, la Teatrul George Ciprian din municipiul Buzău, de Ansamblul artistic Doina al Armatei. Sala s-a dovedit a

fi neîncăpatoare pentru cei care au vrut să asculte renumitul colectiv de artişti. Muzică de cea mai bună calitate, populară şi uşoa-ră, precum şi vocile de excepţie au întregit minunatul moment artistic. Preţ de două ore, artiştii ansamblului, printre care s-au remarcat Oana Sîrbu şi Ilie Roşu, au încântat numerosul public. La concert au participat militarii garnizoanei Buzău, autorităţi locale, dar şi un numeros public buzoian, care au asistat la un spectacol încântător. n

Veteran la centenar

Vizita a debutat cu înmânarea tortului aniversar, însoţit de nelipsita sticlă de

şampanie. A urmat o ceremonie constând din înmânarea unor diplome, drept răsplată pentru participarea la luptele purtate de armata română în cel de Al Doilea Război Mondial. Astfel, colonelul Adrian Zisu, co-mandantul Centrului Militar Judeţean Sibiu, i-a înmânat Emblema de onoare a armatei, din partea ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc. În continuare, colonelul Zisu, în numele comandantului garnizoanei Sibiu, general de brigadă Ghiţă Bârsan, i-a înmânat sărbătoritului o diplomă aniversară de exce-lenţă cu prilejul împlinirii vârstei centenare. Colonelul Ioan Chirică, preşedintele asocia-ţiei naţionale a Veteranilor de Război Filiala Judeţeană Sibiu Traian Moşoiu, în numele camarazilor veterani de război din asociaţie, i-a dăruit o diplomă de excelenţă pentru meritele sale în războiul purtat de armata română de la 22 iunie 1941 până la 9 mai 1945. Din partea Consiliului comunei Popla-ca, primarul Vasile Budin l-a recompensat financiar. Momentul aniversar s-a desfăşurat în prezenţa familiei sărbătoritului.

Toţi membrii delegaţiei l-au felicitat transmiţându-i clasica urare de La mulţi ani cu sănătate!, alături de cei dragi. Cu o voce tremurândă şi cu ochii plini de lacrimi, sărbătoritul a vorbit oaspeţilor şi despre participarea sa la cel de Al Doilea Război Mondial în cadrul Regimentului 90 Infanterie, însumând trei ani şi nouă luni de front. Pentru merite deosebite în îndeplinirea misiunilor încredinţate, a fost decorat cu Medalia Serviciul Credincios, clasa a III-a. În anul 1954, a fost decorat cu medalia 30 de ani de la eliberarea României de sub jugul fascist şi medalia Victoria din partea URSS.

Momentul aniversar dedicat distinsului veteran de război reprezintă un frumos şi semnificativ semn că veteranii de război, cei care cu peste şapte decenii în urmă şi-au riscat viaţa pentru apărarea patriei, nu sunt daţi uitării, constituind lecţii vii pentru generaţiile de astăzi şi cele viitoare.

La despărţire, bătrânul veteran s-a ridi-cat din pat, şi-a pus pălăria pe cap, şi-a dus palma la tâmpla dreaptă şi s-a adresat de-legaţilor: Vă mulţumesc, domnilor, pentru onoarea ce mi-aţi făcut-o, moment pe care nu-l voi uita, câte zile voi mai avea de trăit. Am onoarea să vă salut! n

Cu toată diplomaţia de care sunteţi capabil reuşiţi să vă fofilaţi pentru a nu da prea multe explicaţii rudelor care vă năpădesc cu întrebări referitoare la viaţa dumneavoastră personală.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Luaţi legătura mai des cu prietenii şi înlesniţi relaţiile sociale

şi profesionale. Vă implicaţi cu seriozitate în activităţile rudelor pentru a le sprijini iniţiativele.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Sunteţi foarte priceput atunci când vine vorba să oferiţi

încurajări, drept pentru care toţi prietenii şi cunoscuţii apelează la dumneavoastră pentru a le ridica moralul. Vă prinde de minune rolul de organizator sau administrator şi găsiţi câteva oferte de lucru în acest sens.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Jocul de-a şoarecele şi pisica vă place, iar versatilitatea pe care o

aveţi vă ajută să ieşiţi din probleme pe care tot dumneavoastră le generaţi. Ar fi bine să nu puneţi paie pe foc acolo unde este stropit deja cu benzină.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Munca şi cooperarea în sprijinul oamenilor vă satisfac. Vi se oferă

oportunităţi interesante şi primiţi tot sprijinul de care aveţi nevoie din partea persoanei iubite. Trebuie să aveţi totuşi grijă în cine aveţi încredere.

Peşti (19 februarie-20 martie): Renunţaţi la proiecte-le vechi la care nu mai daţi randament şi deschideţi noi

uşi. Experienţa vă este de folos pentru a detecta acele seg-mente de lucru care vi se potrivesc. Se apropie o călătorie sau o nouă experienţă care vă va schimba perspectiva de viaţă. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Primiţi câteva lecţii de la apropiaţi, prin care învăţaţi să vă abţineţi de la a vă

arunca cu capul înainte. Această perioadă este benefică pentru introspecţie. Aveţi nevoie să fiţi mai blând şi înţelegător cu oamenii aflaţi în nevoie.

Taur (21 aprilie-20 mai): Vă ocupaţi în special de treburile organizatorice şi sunteţi în măsură să aduceţi un plus de

savoare mediului în care lucraţi. Aveţi un tonus bun şi reuşiţi să influenţaţi oamenii cu care colaboraţi. Pe plan sentimental, este bine să luaţi în calcul şi dorinţele partenerului.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Decideţi să luaţi frâiele în mâini şi să vă daţi mai mult silinţa în privinţa problemelor

de familie. Comunicarea este cea mai importantă, atunci când trebuie să echilibraţi relaţia cu rudele.

Rac (22 iunie-22 iulie): Insistaţi asupra detaliilor şi pierdeţi din vedere aspecte mai importante. Aveţi nevoie

de câteva repere din partea unor oameni profesionişti pentru a finaliza cu succes un proiect mai vechi.

Leu (23 iulie-22 august): Treceţi prin momente dificile atât la locul de muncă, cât şi pe plan sentimental. Aveţi foarte

multe lucruri cărora trebuie să le daţi formă, dar vă simţiţi epuizat şi dezamăgit de turnura pe care a luat-o viaţa în ultimele luni. Răbdarea şi perseverenţa vă vor pune pe linia de plutire.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Confuzia pune stăpânire pe relaţia dumneavoastră de cuplu, dar şi pe

relaţia cu rudele. Secvenţial vi se cer sfaturi, dar din cauza faptului că veniţi cu reproşuri şi critică îndepărtaţi interlocutorii.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Treceţi prin clipe dificile care vă pot pune la încercare tăria de caracter.

SALCAM, PIN, ULCER, URNA, NO, ADERENT, AERIENI, OU, T, TUIA, PIR, OS, R, NOE, A, AUTIST, RAL, RAR, CETINA, EVENIMENT, AIST, LAIC

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

REDACTORI

Maior Constantin Pi[tea,

maior Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

C`pitan Bogdan Oproiu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C. 1070/2016

De gândit

Înfruntare (5,10,2,8,1,6,2,4)

Colonel (r) Teodor AmzoiCRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Blocare (11,7,4,8,4) din Observatorul militar nr. 32/2016Dezlegare la careul Sănătate din Observatorul militar nr. 32 /2016

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Face studiul viilor. 2) E-n ceaţă – Suport la circuite. 3) Nu lasă nimic – Anunţă o boală. 4) Înlă-tură scârţâitul – Rom sculptor. 5) O mănăstire cam albastră – Came! 6) A nega în esenţă! – A bate toba. 7) Se ţine de fasoane – Acest. 8) Coperte de blocnotes! – A-i pune în spinare. 9) O ţin pe-a lor. 10) Deasupra mediu-lui – Te trage la rău.

Încercuirea reuşită fără pierderi mari.

Colonel (r) Teodor Amzoi

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...Prima menţiune a vămii de la Calafat datează din august 1424? Din acest punct se realiza o parte din comerţul Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică?...Armata americană a abolit biciuirea la 5 august 1861?...Înotătoarea americană Gertrude Ederle a devenit prima femeie care a traversat înot Canalul Mânecii, în august 1926? Presa vremii a numit-o Regina Valurilor....Cel mai vast şi mai important sistem de exploatare minieră cunoscut din lumea romană, însumând o lungime de şapte kilometri, este situat la Roşia Montană, în Munţii Apuseni? De la încheierea cruciadelor până la descoperirea Americii, Munţii Apuseni au fost principala sursă de aur a Europei....Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg este unul din cele mai mari şi mai vechi muzee ale lumii, cel mai important din Rusia? Deţine milioane de tablouri şi obiecte de artă, 60.000 dintre ele fiind expuse în 1.000 de săli....În anul 1856, medicul Anastasie Fătu a înfiinţat la Iaşi prima grădină botanică din ţară, pe o proprietate cumpărată de el? n

Vertical: 1) Tot timpul este con-tra. 2) Vorbe nemaiauzite. 3) Se dă altcineva... în spectacol – O cale de mijloc! 4) Culte – Vorbe neserioase. 5) Vorba broaştei – E de gândit. 6) Camere! – A fost defect. 7) Legat de maşină – Un ibric gol! 8) A fost bună de plată – Stă într-un picior. 9) E de dulce. 10) A se prezenta – A arunca. n

COGITO

Octavian Paler

Foto

: Luc

ian

Irim

ia

Ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Radar economicuProducţia de cărbune a României, în

scădere. În prima jumătatea a anului curent, faţă de aceeaşi perioadă din 2015, producţia de cărbune net a României a scăzut cu 12,2%, ajungând la 1,962 milioane tone echivalent petrol (tep), a anunţat Institutul Naţional de Statistică (INS). Totodată, în primul semestru, în ritm anual, ţara noastră a importat 235.600 tep cărbune net, cu 4,7% mai puţin.uTot mai puţine persoane fizice au

datorii fiscale. Datele publicate recent de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) relevă faptul că, în perioada aprilie-iunie, comparativ cu primul trimestru din acest an, numărul persoanelor fizice cu da-torii fiscale a scăzut cu peste 60.000, până la 126.365. În total, restanţele fiscale ale aces-tora la bugetul de stat depăşeau, la 30 iunie, 3 miliarde de lei. Conform ANAF, din lista de-bitorilor cu obligaţii fiscale restante au fost excluse persoanele ale căror datorii la buget sunt mai mici sau egale cu suma pe care tre-buie să o primească la rândul lor de la buget, prin restituire sau rambursare. De reţinut că, potrivit art. 162 din Codul de Procedură Fisca-lă, ANAF publică trimestrial listele debitorilor, persoane juridice şi fizice, care au obligaţii fis-cale restante, precum şi cuantumul sumelor neachitate până la data publicării listei.uConsumatorii pot solicita online de-

numirea fondului de pensii privat la care sunt alocaţi. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a lansat, săptămâna trecută, o aplicaţie prin intermediul căreia participan-ţii în cadrul fondurilor de pensii administrate privat Pilonul II pot afla, în termen de maxi-mum 10 zile, denumirea fondului la care sunt alocaţi. Noul instrument oferă un plus de transparenţă şi scurtează timpul de soluţio-nare a acestui tip de solicitări, întregul proces fiind gestionat online. Aplicaţia poate fi acce-sată, în condiţii de deplină siguranţă, atât de

pe dispozitive desktop, cât şi de pe dispozitive mo-bile. Principalele funcţii ale aplicaţiei sunt: co-lectarea online a date-lor de identificare ale petentului; identifica-rea automată a persoane-lor în Registrul participanţilor la fondurile de pensii administrate privat; transmiterea de notificări către administratorii fondurilor sau ASF după depunerea unei cereri, în funcţie de rezultatul obţinut după interogarea bazei de date; înştiinţarea ASF asupra preluării sesizării de administratorul fondului de pensii; gesti-onarea stadiului petiţiilor; supravegherea de ASF a evoluţiei tuturor sesizărilor primite, ast-fel încât termenele de soluţionare să fie res-pectate. Aplicaţia este disponibilă pe www.asfromania.ro.uProfit record la Hidroelectrica.

Producătorul de energie Hidroelectrica a re-alizat, în primul semestru din acest an, un profit brut record de 754 milioane lei, în creş-tere cu 4% faţă de primele şase luni ale anului precedent, la o cifră de afaceri de 1,616 mili-arde de lei. Producţia de energie din prima

jumătatea a anului a fost de 8,9 TWh, cu 0,6 TWh mai puţin decât în perioada similară din 2015. Hidroelectrica a ieşi din insolvenţă la 21 iunie 2016. Producătorul de energie are acum 3.200 de salariaţi, faţă de 5.239 de salariaţi la momentul intrării în insolvenţă (iunie 2012). n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Elevii vor primi gratuit mere

şi în anul şcolar 2016-2017

Dolarul american, în scădereCotaţiile dolarului în raport cu valutele majore au avut de suferit, săptămâna trecută, pe pieţele valutare externe.

Elevii din învăţământul primar şi gimnazial vor beneficia în continuare de Programul de încurajare a consumului de fructe în şcoli, finanţat din fonduri europene şi naţionale.

Investitorii au penalizat astfel

incertitudinea ce planează în ju-rul majorării do-bânzii de banca centrală a SUA (Federal Reserve - Fed), anul aces-ta.  Tendinţa pie-ţelor externe s-a transmis şi pe plan local, unde leul s-a apreciat cu 1,3% faţă de dolar. În schimb, mone-da locală a scăzut, în perioada 12-19 august, în raport cu euro, francul el-veţian şi lira sterli-nă. Vinerea trecu-tă, la cursul BNR, francul elveţian era cotat la 4,1245 lei, în creştere săptămânală cu 0,6%, în timp ce lira sterlină valora 5,1829 lei, cu doar 0,35 de bani mai mult decât în 12 august. Totodată, preţul gramului de aur s-a ieftinit în perioada ana-lizată cu 1,0521 lei (0,6%), până la 170,9355 lei. n

Printr-o hotărâre adoptată la începutul lunii august, Guvernul a stabilit tipul

de fructe distribuite, perioada şi frecvenţa de distribuţie, limita valorii zilnice/elev, măsurile adia-cente distribuţiei de fructe, buge-tul alocat, precum şi modalitatea de implementare efectivă şi de gestionare la nivelul administraţi-ei publice, în cadrul Programului de încurajare a consumului de

fructe proaspete în şcoli, în anul şcolar 2016-2017. Programul va fi implementat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, alături de consiliile judeţene şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Astfel, în anul şcolar ce de-butează în septembrie, vor fi acordate gratuit mere, în limita

aceleaşi valori de 0,37 lei/elev, ca şi în anul precedent, pentru o perioadă de maximum 88 de zile de şcolarizare. De acest drept vor beneficia aproximativ 1,76 de milioane de elevi din clasele pre-gătitoare şi I-VIII din învăţământul public şi privat autorizat/acreditat. Actul normativ stabileşte şi unele măsuri adiacente distribuţiei de mere, care susţin încurajarea ali-mentaţiei sănătoase pentru elevi,

precum organizarea de vizite la ferme pomicole/legumicole, la staţiuni de cercetare pomicolă/le-gumicolă, la zilele recoltei, expozi-ţii, târguri sau alte evenimente şi/sau activităţi similare, organizarea de concursuri tematice legate de consumul de fructe şi/sau legu-me, inclusiv degustarea de fructe şi/sau legume, cu acordarea de premii, precum şi organizarea de activităţi de grădinărit la nivelul şcolii, organizarea de zile tematice dedicate consumului de fructe şi legume sau de activităţi educative practice.

Fondurile Uniunii Europene alocate României pentru acest an şcolar sunt de aproximativ 6,7 milioane de euro, iar rata de cofinanţare este de 89%. Măsurile adiacente distribuţiei de fructe

sunt eligibile pentru sprijinul financiar al UE şi trebuie să se încadreze valoric în limita a 15% din alocarea finală a fiecărui stat membru. Astfel, bugetul total al programului este de aproximativ 66 de milioane de lei, din care 31,6 milioane de lei provenite din fonduri UE şi 34,4 milioane de lei reprezintă cofinanţare publică şi cheltuieli, altele decât cele eligibile.

Programul Uniunii Europene de încurajare a consumului de fructe în şcoli se derulează în România începând din anul 2009-2010, în conformitate cu  preve-derile OUG nr. 24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe în şcoli, cu modificările şi comple-tările ulterioare. n

Observatorul militar 23SPORT

Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

Trei din cinci pentru stelişti

La început de drumHoria Zamfir

S-a tras cortina peste cea de-a XXXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice. În ultima zi de concurs, de-legaţia Românei şi-a finalizat bilanţul cu încă o medalie de bronz. Stelistul Albert Saritov a reuşit să readucă luptele libere pe podium după 24 de ani de la ultima realizare olimpică.

Luptătorul stelist a intrat în posesia medaliei după ce l-a învins categoric pe georgianul Elizbar Odikadze, cu

10-0, în recalificări. În primul tur, Saritov a câştigat lupta cu

Nicolai Ceban din Moldova, cu 5-2, însă a fost învins cu 7-0 în sferturi de americanul Kyle Snyder, care s-a calificat în finala ca-tegoriei 97 kg. Astfel, Albert Saritov a fost trimis în recalificări.

În primul meci al semifinalei, luptătorul de origine cecenă s-a impus cu 8-1 în faţa cubanezului Cortina Javier.

Albert Saritov este primul sportiv na-turalizat care cucereşte o medalie pentru

România. Sportivul în vârstă de 31 de ani, care a fost naturalizat la sfârşitul lunii mai, consideră că nu şi-a atins obiectivul. Am venit aici pentru aur, bronzul nu mă bucură

atât de mult, însă este o mândrie pentru România. Debutul meu la Jocurile Olimpice mi-a adus prima medalie, iar următoarea, la Tokyo, va fi de aur. M-am simţit şi român şi cecen, a declarat Albert Saritov purtând tricolorul pe umeri.

Participarea ţării noastre la această edi-ţie a Jocurilor Olimpice s-a concretizat prin câştigarea a cinci medalii: una de aur, una de argint şi trei de bronz.

Contribuţia sportivilor stelişti a fost, ca de fiecare dată, esenţială. Mai bine de jumătate dintre medaliile României au fost obţinute prin aportul acestora. Pe lângă lupte, câte trei sportive roş-albastre au con-tribuit la bronzul de la canotaj şi la aurul de la scrimă. De altfel, spadasina Simona Pop, campioană olimpică, a fost desemnată de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român să fie portdrapelul României la spectaculoasa festivitatea de închidere care a avut loc în noaptea de duminică spre luni.

Spiritul olimpic rămâne prezent la Rio în aşteptarea Jocurilor Paralimpice care se vor desfăşura între 7 şi 18 septembrie. CSA Steaua Bucureşti va fi reprezentat de multi-plul campion mondial la paracanoe, Iulian Şerban. Stelistul va lua startul în proba de kaiac simplu. n

Ne aflăm la punctul zero al nou înfiinţatei secţii de handbal

feminin a CSA Steaua Bucureşti. Totul a pornit de la proiectul Talentul este cheia care s-a bucurat de un succes predictibil, având în vedere amploarea pe care a luat-o handbalul feminin româ-nesc pe plan mondial. Iniţiatorul proiectului a fost şi de această dată fostul handbalist Viorel Mazilu. Deoarece la preselecţii s-au prezentat foarte multe fete, ideea unei echipe de handbal feminin la CSA Steaua Bucureşti a prins repede contur. Alături de antrenorul secund Andrei Gurău şi fizioterapeutul Gică Drăgan, binecunoscuta tehniciană Ileana Morari a fost încântată să fie parte din acest debut al clubului militar în handbalul feminin, aducând un plus de valoare prin fetele pe care le-a transferat de la Clubul Sportiv Şcolar nr. 6, printre acestea aflându-se şi două componente ale loturilor naţionale de cadete şi junioare. Momentan, echipa este formată din junioare, însă,

pe parcurs, vor fi aduse senioare consacrate. Obiectivul pentru acest an este clasarea în primele opt în Campionatul Naţional Divizia B şi constituirea unei echi-pe competitive pentru accederea în Divizia A în anul competiţional 2017. Coordonatoarea lotului de

handbal ne-a împărtăşit că face totul din pasiune şi că beneficiază de susţinere totală din partea clu-bului militar.

Consolidarea echipei a venit odată cu primul succes înregistrat de fete în meciul de deschidere care a avut loc la Complexul

Sportiv Apollo. Evenimentul s-a bucurat de un show total prin jo-curile de lumini şi prin prezentarea componentelor lotului de către re-numitul solist al trupei Bere Gratis, Mihai Georgescu.

Tinerele steliste au dezvoltat un joc spectaculos, fără inhibiţii, în compania echipei Danubius Călăraşi. Nefiind un joc cu miză, golurile au început să curgă de-o

parte şi de alta. Jucându-se fără presiunea scorului, a fost rulat întreg lotul, încercându-se diverse formule de echipă.

În speranţa că perioada de pregătire va decurge cât mai bine, aşteptăm cristalizarea echipei care va ataca debutul de campionat în-crezătoare că un start bun ne poa-te aduce mai aproape de obiecti-vul dorit, adică promovarea. n

cam de trei ori mai mult timp, pentru că sunt perfecţionist şi vreau să modific întru-na. Atunci, dacă erau erori nesemnificative, rămâneau în film. Acum, nu-mi mai permit să le las, aşa că-mi ia mai mult timp, dar şi calitatea rezultatului este superioară.

Statistic, faceţi mai multe filme astăzi?Nu chiar, pentru că anul trecut, de pildă,

m-am concentrat pe cărţi. La un moment dat, nişte copii au venit la mine la studio şi m-au rugat să-i învăţ tehnica modelării plastilinei. Le-am explicat şi am fost uimit de cât de repede au prins. Era uimitor! Atunci mi-am dat seama că trebuie să popularizez şi mai mult tehnica aceasta şi m-am gândit să scot o carte. Aşa că m-am dus la un fotograf profesionist şi am con-struit o carte, The Secrets of Clay, care avea să devină bestseller în Israel, despre cum se poate construi un personaj din plastilină...

Aveţi o responsabilitate foarte mare, pentru că filmele şi cărţile dumnea-voastră educă şi influenţează compor-tamentul oamenilor. Cum o simţiţi?Când ai intenţii bune, totul e mai sim-

plu. Majoritatea filmelor mele se bazează pe înţelepciunea populară, pe fabule, şi caut surse de inspiraţie în scrieri vechi, care au trecut proba timpului. Sunt foarte res-ponsabil asupra conţinutului, dar mă bazez şi pe calitatea surselor pe care le folosesc.

Ce credeţi că ar trebui să facă editorii pentru a aduce cărţi mai atractive pentru copii?Depinde de vârstă. La vârste mici,

copiii sunt foarte deschişi. Avem cărţi ui-mitoare pentru copii şi cred că totul ţine de talentul de a-i convinge pe cei mici de posibilitatea fantastică pe care o au de a se distra cu ajutorul cărţilor. Cartea trebu-ie să se aşeze în centrul vieţii copiilor, dar pentru a ajunge la aşa ceva e nevoie de timp investit. Aici, părinţii joacă un rol im-portant. E vorba de selecţia cărţilor, dar şi de timpul pe care părinţii sunt dispuşi să-l aloce educaţiei copiilor. Asta este proble-ma, nu cărţile. Cărţi există. n

însă de atunci tehnologia s-a schim-bat mult. Cum credeţi că vor arăta filmele de animaţie pe care le faceţi, peste 10 ori 20 de ani?Esenţial, până acum nu s-a schimbat ni-

mic. Tehnologia, da, însă esenţa animaţiei, lucrul cu mişcarea, spiritul şi subiectul ei nu s-au schimbat. Avem astăzi posibilităţi mai multe şi pentru că ne putem corecta mai repede şi mai uşor munca. Când am deschis studioul, am cumpărat aparatură de valoarea unui apartament de astăzi. În schimb, azi, descarci un soft gratuit de pe internet şi, practic, poţi să faci cam aceleaşi lucruri la un nivel profesionist. Pe de altă parte, imediat, poţi distribui pro-dusul muncii tale pe internet. La începutul carierei mele, ca să arăt ce am lucrat ori ca să văd ce mai e nou în lume, trebuia să merg la diverse festivaluri. Acum, deschizi Youtube sau Vimeo şi ai totul la dispoziţie.

Ce vă diferenţiază de alţi animatori? Ideea?Sunt atât de mulţi animatori talentaţi

şi mereu apar idei noi... Mai ales că, astăzi, internetul face totul atât de accesibil, încât există un soi de concurenţă care favorizează domeniul. Aş zice că semănăm şi că nimic nu se schimbă în mod esenţial, însă fiecare vedem aceeaşi idee din unghiuri şi în culori diferite, ceea ce ne face pe undeva unici.

Cred că un alt lucru pe care l-a adus modernizarea tehnicii de animaţie a fost posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi produce mai multe filme în fiecare an.Nu chiar. Poate chiar dimpotrivă. Şi o

să vă explic. La începutul carierei mele, turnam filmul, dar nu puteam să mă verific, lucram „la rece”, cum se spune. Lipeam bu-căţi de film, apoi trimiteam filmul către la-borator – la început, aveam un laborator în Israel, dar după ce s-a închis, trebuia să tri-mitem filmele la Los Angeles sau Londra – dura ceva timp până ajungea acolo şi până revenea la noi, când eu aveam posibilitatea să-mi văd pentru prima dată filmul. Aşa că, dacă aveam erori, cât de mici, trebuia să repet toată procedura. Acum, când văd fiecare fragment în timp real, pot corecta imediat ce nu îmi place. Însă acum îmi ia

un copil, starea lui naturală este fericirea, curiozitatea, joaca. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, pierdem starea asta, iar eu mă tot lupt să merg invers.

Viaţa are şi multe momente neferi-cite. Cum vă convingeţi că acele mo-mente vor trece şi că fericirea va reveni?Ştiu că n-am niciun control asupra a

ceea ce se întâmplă, însă am un soi de control legat de cum să mă raportez la ce se întâmplă. Când ştiu că un anumit lucru nu depinde de mine, mă raportez la el cu o anumită detaşare. Momentele fericite, ca şi cele nefericite, fac parte din viaţă. E un de-taliu pe care încerc să-l infiltrez şi în filmele mele, care urmăresc şi cer curiozitatea, bucuria, dar şi înţelepciunea. Încerc să fiu fericit şi-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru viaţa mea în fiecare zi.

Arta dumneavoastră se bazează pe trei forme: sfera sau mingea, cârnatul şi clătita. Dacă ar fi să împărţiţi oame-nii în cele trei forme, ce aţi fi dumnea-voastră?(râde) Ideea aici este că fiecare personaj

se obţine din toate formele, aşa că toate au câte puţin din fiecare formă, proporţia fiind diferită.

Şi atunci, la dumneavoastră, care ar fi proporţiile?Înainte de toate, să spun că eu sunt ase-

mănător plastilinei. Poate soţia mea m-ar contrazice, însă cred că sunt o persoană care se poate adapta uşor. Chiar cred că în mine sunt toate formele. Însă nu trebuie să uităm cea de-a patra formă de bază, mor-covul... (râde) Şi da, în mine e câte puţin din fiecare formă.

Ce importanţă acordaţi culorii? Puteţi să-mi spuneţi ce culoare v-ar corespunde?La mine ar fi ceva între verde şi albas-

tru, între apă şi toate semnificaţiile culorii verde. Ştiţi, aşa ceva nu m-a mai întrebat nimeni până acum. Din ce formă sunt ori ce culoare am. (râde) Am avut sute de in-terviuri până acum, aşa că sunteţi foarte original...

Mulţumesc! Studioul dumneavoastră independent funcţionează din 1978,

Domnule Oren, aţi condus nenumă-rate ateliere de lucru în toată lumea. Copii şi adulţi, deopotrivă, empati-zează cu arta dumneavoastră. E adevărat, în domeniul animaţiei, că

vorbim de lut ori de plastilină, mesajul se aplică tuturor, de orice vârstă şi cultură. Limbajul animaţiei se aplică tuturor.

La început, vă doreaţi ca numai copiii să fie încântaţi de munca dumnea-voastră sau vă gândeaţi şi la adulţi?Sunt o persoană copilăroasă şi cred că

o să rămân aşa până la sfârşit, aşa că mi-e uşor să comunic cu cei mici. Sunt cu totul deschişi, nu au prejudecăţi şi se constituie într-o audienţă perfectă şi prin curiozitatea specifică vârstei lor.

Totuşi, e mai dificil să lucraţi cu adulţi?Nu cred. Nu orice se face pentru copii

e bun. Vedem o mulţime de filme care nu prezintă ce trebuie pentru vârsta respecti-vă. Consider că trebuie să înţelegi copiii şi să cunoşti foarte bine limbajul care poate ajunge la ei. Televiziunea este plină de ma-teriale proaste, aşa cum are şi foarte multe materiale de calitate. De aceea, şi pentru copii, ca şi pentru adulţi, trebuie să cauţi cu atenţie ca să găseşti ceva frumos şi util, şi, de asemenea, să munceşti din greu ca să produci ceva de calitate.

Cum aţi reuşit să menţineţi un echilibru între calitatea produselor dumneavoas-tră şi latura comercială? Este o industrie şi trebuie să vă şi vindeţi cumva...Reclamele pe care le fac în Israel îmi

susţin munca pentru copii. De acolo vin banii, mai ales că programele pentru copii au de obicei bugete foarte mici. Însă şi reclamele acestea au rolul lor, pentru că mă provoacă profesional. Nu accept chiar orice, nu fac chiar orice reclamă, însă ce vreau să subliniez este că întotdeauna cele două laturi profesionale ale vieţii mele au fost într-o strânsă relaţie.

Cum aţi defini bucuria? Dar ferici-rea? Pentru că, prin tot ceea ce fa-ceţi, asta vizaţi.Cred că aşa suntem noi în mod natural.

Fericirea este ţinta, să fii tu fericit şi să-i faci pe ceilalţi la fel este starea naturală a omu-lui, însă cumva, din cauza circumstanţelor, uneori suntem nefericiţi. Dacă priviţi la

Observatorul militar24 Nr. 33 / 24 – 30 august 2016

INTERVIU

Starea noastră naturală

este fericirea

Rony Oren - animator, scriitor, ilustrator din Israel:

Interviu realizat de maior Constantin Piştea

Israelianul Rony Oren este unul dintre cei mai îndrăgiţi şi mai premiaţi animatori din lume. Printre cele mai cunoscute serii TV produse de el se numără The Egg, Foxy Fables, Tales of a Wise King şi Grabbit the Rabbit, difuzate în peste 80 de ţări. A devenit cunoscut pretutindeni datorită celor peste 500 de filme de animaţie cu figuri modelate în lut şi celor peste 300 de cărţi pentru copii. Frame by Frame este numele studioului său, fondat în 1978, în care a creat filmele sale, care au la bază metoda modelării în lut (Clayground Method). Oren a obţinut numeroase premii de animaţie de film şi ilustraţie de carte şi a avut ocazia să fie prezent cu o selecţie personală în cadrul Radio and Television Museum din New York şi Los Angeles.

Foto

: ist

rael

book

fest

pun

ct ro