+ All Categories
Home > Documents > 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Date post: 06-Dec-2015
Category:
Upload: richard-cezar
View: 254 times
Download: 6 times
Share this document with a friend
36
Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I
Transcript
Page 1: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” IaşiDisciplina Anatomie I

Page 2: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Planul cursului

• Dezvoltarea sistemului urinar – introducere• Dezvoltarea rinichiului

– evoluția pronefrosului

– evoluția mezonefrosului

– evoluția metanefrosului

• Dezvoltarea vezicii urinare şi a uretrei• Anomaliile aparatului urinar

– Anomalii ale rinichilor şi ureterelor

– Anomalii ale vezicii urinare

Page 3: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Sistemul urinar este format din:rinichi,uretere,vezica urinară,uretră.

Rinichiul produce urina (filtrat plasmatic) reglând astfel volumul şi compoziţia sângelui şi a fluidelor organismului.

Restul sistemului urinar este specializat pentru transportul urinii înafara corpului sau stocarea acesteia înainte de a fi eliminată.

Dezvoltarea sistemului urinar

Page 4: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Sistemul urinar se dezvoltă din mezoblastul intermediar situat pe părţile laterale ale embrionului, din regiunea paracardiacă şi prerombencefalică până la nivelul eminenţei caudale. Mezoblastul intermediar dezvoltă structuri nefron-like (nefridii) în care au loc procese de filtrare, reabsorbţie obligatorie, reabsorbţie facultativă.Este angiogenetic, edificând componenta vasculară a nefronului şi este ţinta migrării celulelor crestelor neurale care realizează structurarea şi iniţierea funcţiei endocrine a rinichiului. Rămâne nefrogenetic mult după naştere.

Dezvoltarea sistemului urinar

Page 5: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Din mezoblastul intermediar se formează succesiv, într-o secvenţă craniocaudală, trei structuri nefrice embrionare:

pronefros,mezonefros,metanefros.

Pe măsură ce structurile nefrice caudale se formează, cele craniale degenerează şi dispar.

Page 6: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Pronefrosul (nefrotoame cervicale) este o structură tranzitorie care ia naştere din mezoblastul intermediar corespunzător primelor 5-7 segmente cervicale.

Evoluţia pronefrosului

1

2

3

4

5

6

Lateral plate mesodermIntermediate mesodermParaxial mesodermNeural grooveCoelom vacuolesIntraembryonic coelom

Page 7: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Pronefrosul se dezvoltă la începutul săptămânii a 4-a din partea cranială a cordonului nefrogen.

Evoluţia pronefrosului

1234567

Proliferating coelomic epitheliumThickening of the mesenchymaGerminal cordsPrimordial germ cells (red dots)MesenchymaAllantoisVitelline

891011121314

Intestinal tubeDorsal mesenteryGonadal ridgeNephrogenic cordMesonephric (Wolffian) ductMesonephric tubuleAorta

Page 8: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Cordonul nefrogen din regiunea cervicală se segmentează în mase celulare independente numite nefrotoame.

Evoluţia pronefrosului

121+2345678

Nephrogenic cordMesonephric duct (Wolff)MesonephrosIntestinal tubeCloacaAtrophying nephrotomes Yolk sac (umbilical vesicle)AllantoisOutflow of the mesonephric duct into the cloaca

Page 9: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Din fiecare nefrotom se formează vezicule nefuncţionale (neproducătoare de urină) (nu s-au pus în evidenţă glomeruli la nivelul său!), nefridii care apar succesiv şi dispar după un timp scurt (în secvenţă craniocaudală). Lateral, acestea se continuă cu tubulii pronefrici. Tubulii pronefrotici respectă metameria, și dispar la sfârșitul primei luni de viață embrionară, începând cu cei craniali.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia pronefrosului

Page 10: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Prin fuzionarea verticală a tubulilor pronefrici, se edifică ductul pronefric, care reprezintă originea capătului proximal al ductului mezonefric. La începutul săptămânii a 5-a regresia pronefrosului este completă. La om rolul funcţional al pronefrosului este de a induce şi contribui la formarea capătului proximal al ductului mezonefric Wolff.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia pronefrosului

Page 11: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia mezonefrosului

Mezonefrosul începe să se formeze din mezodermul intermediar corespunzător segmentelor toracic şi lombar superior, înainte ca pronefrosul să degenereze complet (sfârşitul săptamânii a 4-a şi săptămâna a 5-a). Migrarea gonocitelor primordiale din aria extraembrionară de-a lungul mezoului intestinului primitiv, determină apariţia în mezodermul intermediar, a două creste (cordoane): una medială, în raport cu rădăcina mezenterului dorsal - creasta genitală (gonadală) şi una laterală - creasta nefrogenică. 1

2

3

4

5

6

7

RectumOmphalomesenteric ductAllantoisNephrogenic cord (pink)Gonadal ridge (green)PGCHeart anlage

Page 12: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Mezonefrosul se prezintă ca o serie de proeminenţe alungite ale crestei nefrogenice. Pe măsură ce se formează segmentele caudale, cele craniale dispar, astfel încât rămân în regiunea lombară superioară 20 de unităţi mezonefrice funcţionale. În mezonefros se diferenţiază vezicule mezonefrice, considerate nefroni rudimentari, ele având funcţie excretorie (unităţi excretorii mezonefrice) între a 6-a şi a 10-a săptămână, după care regresează. Veziculele se alungesc transversal, devin tubuli mezonefrici, capătul lor lateral contribuind la edificarea caudală a ductului mezonefric Wolff, situat în partea laterală a crestei nefrogenice.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia mezonefrosului

1234567891011

Neural tubeNotochordAorta dorsalisDorsal mesenteryIntestinal tubeEctodermSomiteInferior cardinal veinMesonephric duct (Wolffian duct)Mesonephric tubuleUrogenital ridge

Page 13: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Capătul medial se expansionează şi formează capsula Bowman primitivă. În concavitatea acesteia, din mezenchimul local angiogenetic se formează ghemuri de capilare (glomeruli) spre care se îndreaptă ramuri din aorta dorsală.

Evoluţia mezonefrosului

123456789

Mesonephric duct (Wolff)PGCPeritoneal cavityAortaMesonephric tubule Local coelomic mesenchymeThickened coelomic epitheliumIntestineMesentery

Page 14: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Ductul mezonefric, se dezvoltă caudal, drenează veziculele mezonefrice şi se deschide în peretele ventrolateral al cloacăi (viitorul perete dorsal al vezicii urinare). În apropierea acesteia, din ductul mezonefric, la începutul săptămânii a 5-a, sub acţiunea inductoare a diverticulului alantoidian, se formează un diverticul, mugurele ureteral. Către sfărşitul săptămânii a 8-a, o mare parte din mezonefros este degenerată şi dispărută. Funcţia excretorie fetală este preluată de metanefros. Din componentele care rămân (ductul mezonefric şi tubulii mezonefrici) se formează diferite structuri ale tractului genital masculin (sistemul de drenaj).

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia mezonefrosului

Page 15: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt
Page 16: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Metanefrosul este la originea rinichiului definitiv, responsabil de producerea urinii, atât la făt cât şi la adult. El se formează la începutul săptămânii a 5-a din (somitele 29-35), care constituie blastemul metanefrogen, din două componente: segmentul mezodermului intermediar corespunzător eminenţei caudale numit mezoderm metanefric sau blastem metanfrogen şi mugurele ureteral.

Evoluţia metanefrosului

1a1b2

34567

Pronephros (atrophying)Mesonephros (atrophying)Mesonephric duct(Wolffian duct)Nephrogenic cordUreter anlageMetanephric blastemaLiver anlageCloaca

Page 17: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Mugurele ureteral se dezvoltă dorsolateral, extremitatea sa cranială se evazează formând o ampulă şi pătrunde în blastemul metanefrogen aproximativ în a 32-a zi. Ambele structuri au efect inductor reciproc (interacţiune epitelio-mezenchimală). Blastemul metanefrogen (componenta mezenchimală) induce ramificări dichotomice succesive ale mugurelui ureteral (componenta epitelială), iar acesta induce formarea nefronilor la nivelul blastemului metanefrogen.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia metanefrosului

Page 18: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Lipsa de formare a mugurelui ureteral sau a interacţiunii inductoare între acesta şi blastemul metanefrogen sunt cauze ale ageneziei renale.Divizarea mugurelui ureteral, parţială sau completă, sau formarea a doi muguri ureterali, duc la duplicaţii ale tractului urinar: ureter bifid, rinichi dublu cu ureter bifid sau uretere separate, rinichi supranumerar cu ureter propriu.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia metanefrosului

Page 19: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Condensarea blastemului metanefrogen în jurul primelor generaţii de ramificaţii tubulare conferă rinichiului în formare un aspect lobulat care se menţine la făt şi, uneori, şi după naştere.

Evoluţia metanefrosului

Page 20: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Din partea proximală a mugurelui ureteral se formează ureterul, pelvisul renal (din primele două generaţii de tubuli), calicele mari (din următoarele patru generaţii de tubuli), calicele mici (din următoarele patru generaţii de tubuli) şi ductele colectoare (din următoarele 11 generaţii de tubuli). Capătul fiecărui duct colector induce formarea în mezodermul metanefrogen a veziculelor metanefrice (unităţi excretorii metanefrice).

Evoluţia metanefrosului

Page 21: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Ca şi în cazul celor mezonefrice, acestea se alungesc şi devin tubuli metanefrici, la al căror capăt distal se formează capsula Bowman.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia metanefrosului

1234567

UreterMajor calixMinor calixRenal pelvis Collecting ductMetanephric vesicle Kidney lobe

Page 22: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Împreună cu glomerulul format prin angiogeneză în mezenchimul blastemului metanefrogen, se formează corpusculul renal Malpighi. Din restul tubului se diferenţiază tubul contort proximal, ansa lui Henle şi tubul contort distal. Corpusculul renal Malpighi, tubul contort proximal, ansa lui Henle şi tubul contort distal constituie nefronul. În săptămâna a 10-a tubii contorţi distali se cuplează cu tubii colectori şi rinichiul îşi incepe funcţia.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia metanefrosului

89101113

Distal tubuleProximal tubuleGlomerulusConnecting tubuleIntermediate tubule

Page 23: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Mult timp s-a crezut că lipsa cuplării între componenta metanefrică (unităţile excretorii) şi mugurele ureteral (sistemul colector) este la originea bolii polichistice congenitale. S-ar părea, însă, că formarea chisturilor se datorează dilataţiei unor părţi ale nefronului. Către săptămâna a 15-a, rinichiul capătă forma şi structura definitivă.

Dezvoltarea rinichiului

Evoluţia metanefrosului

Page 24: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

• În dezvoltarea rinichiului menţionăm topica lui deosebită la embrion, făt şi nou-născut, ca o consecinţă a mişcării de ascensiune renală imprimată de creşterea mugurelui ureteral şi a creşterii extremităţii caudale, care îşi micşorează curbura alungindu-se.

• Aspectul exterior al rinichiului fetal este lobat, având aproximativ 8-14 lobi. Lobii corespund piramidelor, care se proiectează în arii corticale delimi tate de şanţuri. Şanţurile se şterg după naştere, în prima copilărie, suprafaţa rinichiului fiind netedă la adult.

Ascensionare renală

Page 25: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Metanefrosurile se dezvoltă anterior sacrumului, înaintea edificării pelvisului primitiv. Odată cu formarea acestuia şi creşterea abdomenului fătului, începând cu săptămâna a 6-a, metanefrosurile suferă o “ascensionare relativă” şi o rotaţie medială astfel încât, în săptămâna a 9-a primordiile renale ajung în poziţia de la adult, cu hilul (iniţial ventral) privind anteromedial (s-ar părea că nu atât datorită unei “rotaţii”, ci datorită creşterii buzei laterale a hilului). Lipsa “ascensionării” metanefrosului caracterizează ectopia renală. Cea mai des întâlnită situaţie este rinichiul pelvin. Fuzionarea caudală a metanefrosurilor conduce la “rinichiul în potcoavă” a cărui “ascensionare” este împiedicată de artera mezenterică inferioară.

Page 26: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea rinichiului

Metanefrosul este vascularizat de ramuri sacrate ale aortei dorsale. Odată cu “ascensionarea” din poziţia pelvină în cea lombară, el primeşte ramuri de la niveluri tot mai înalte ale aortei, până la cea definitivă, artera renală (L2). Arterele renale supranumerare (de obicei, aflate sub artera renală) sunt vestigii ale diferitelor surse vasculare ale metanefrosului.

Page 27: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Dezvoltarea vezicii urinare şi a uretrei

Vezica urinară se dezvoltă din cloacă (dilataţie a segmentului caudal al intestinului posterior). Cloaca este divizată de septul urorectal într-o parte dorsală, rectul primitiv şi o parte ventrală, sinusul urogenital primitiv. Acesta este prezintă trei segmente: o dilataţie cranială, canalul vezico-uretral, o parte mijlocie îngustată, uretrală şi o dilataţie caudală, sinusul urogenital definitiv. Din partea cea mai cranială a canalului vezico-uretral se desprinde diverticulul endodermic (alantoida), prelungire în fund de sac, ce pătrunde în cordonul ombilical. Prin degenerarea şi fibrozarea alantoidei se formează uracul, care se întinde de la vezica urinară la ombilic (la adult, ligamentul omblical median). Persistenţa lumenului uracului poate fi la originea chisturilor sau a fistulei de urac.

Page 28: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Din canalul vezico-uretral se formează vezica urinară şi o parte din uretră. Din porţiunea uretrală se formează, la bărbat, uretra membranoasă şi uretra prostatică, iar la femeie, uretra membranoasă. Din sinusul urogenital definitiv se formează, la bărbat, uretra peniană, iar la femeie, vestibulul vaginului. Pe măsură ce vezica urinară îşi măreşte volumul, părţile distale ale ductelor mezonefrice sunt incorporate în peretele său dorsal şi formează trigonul vezical (epiteliul care acoperă trigonul este, însă, de origine endodermică!). De asemenea, ureterele se deschid separat, oblic, în vezică, iar ductele mezonefrice “alunecă” spre canalul vezico-uretral şi se deschid în partea acestuia din care se va edifica uretra prostatică, segmentul lor distal formând ductele ejaculatoare. Când segmentul ductului mezomefric dintre mugurele ureteral şi canalul vezico-uretral (mugure excretor comun) nu este “absorbit” în peretele posterior al acestuia, ci migrează caudal, ureterele pot avea alte deschideri (ureter ectopic): gâtul vezicii urinare, uretra prostatică, vagin, vestibulul vaginal.

Dezvoltarea vezicii urinare şi a uretrei

Page 29: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Epiteliul uretrei bărbatului are origine dublă: uretra peniană derivă din endodermul sinusului urogenital, iar partea distală, glandulară se dezvoltă independent din placa glandulară, de origine ectodermică de la nivelul vârfului glandului. Epiteliul uretrei femeii derivă din endodermul sinusului urogenital.

Dezvoltarea vezicii urinare şi a uretrei

Page 30: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt
Page 31: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

Urina fetală este hipotonică faţă de plasma fetală, acidă (pH 6) şi conţine foarte puţine proteine şi glucoză, dar mai multă uree şi creatinină.Una dintre principalele funcţii ale sistemului urinar fetal este menţinerea volumului lichidului amniotic.Urina este eliminată din vezica urinară fetală în cavitatea amniotică în jurul săptămânii a 9-a, când se formează orificiul uretral. Fătul contribuie astfel la producerea de lichid amniotic prin secreţia de urină şi de asemenea, îndepărtează lichidul amniotic prin înghiţire (1/2 l /zi).Un volum mic de lichid amniotic (oligohidramnios) poate indica agenezia renală sau obstrucţia uretrală. Volume mari de lichid amniotic (polihidramnios) pot indica anencefalia (imposibilitatea de a înghiţi) sau atrezia esofagiană.

Page 32: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

ANOMALIILE APARATULUI URINAR 1. Anomalii ale rinichilor şi ureterelor

• Agenezia renală este o anomalie gravă uni- sau bilaterală, prezentă în proporţie de aproximativ 1 la 1 500 de cazuri. La feţii de sex feminin ea este însoţită de lipsa de dezvoltare a căilor genitale feminine, provenite din partea unită a canalelor Muller. Agenezia bilaterală nu este compatibilă cu viaţa.

• Aplazia şi hipoplazia renală sunt anomalii caracterizate printr-o dezvoltare incompletă. În aplazia renală nu există pelvis (bazinet), nu există pedicul renal, ureterele sunt slab dezvoltate şi fără lumen, dovedind oprirea precoce în dezvoltare; parenchimul renal este alcătuit din structuri tubulare de tip fetal (cu epiteliu cilindric) incluse într-o masă de ţesut fibros amestecat cu fibre musculare netede. Rinichiul este complet afuncţional. Cauza aplaziei este absenţa procesului de inducţie între mugurele ureteral şi ţesutul metanefrogen.

• Rinichiul hipoplazic este mai mic de volum, cu număr redus de lobi (de obicei 3-6, în loc de 8-14); prezintă o zonă corticală şi una medulară, cu glo meruli şi tubi normal dezvoltaţi. Are funcţie secretoare, dar urina este mult redusă. Cauza hipoplaziei este o insuficientă divizare a mugurelui ureteral.

• Formarea rinichiului polichistic este explicată, clasic, prin lipsa de unire între segmentul secretor al rinichiului şi cel excretor, primul dilatându-se şi formând chisturi în zona corticală, atât de numeroase uneori încât parenchimul renal devine insuficient funcţional. În ultima vreme această explicaţie a fost înlocuită cu alta, care consideră că anomalia atinge în special sistemul secretor, insuficient indus, care dezvolta tubi dilataţi sau atrezici; alteori chisturile rezultă dintr-o hiperplazie a tubilor colectori. Prezenta unui chist solitar este, de asemenea, semnalată, dar mai rar.

• Hidronefroza congenitală constă din dilatarea bazinetului şi calicelor în dauna cortexului renal. De obicei apare în urma unui obstacol pe ureter, în poziţie înaltă (stenoza sau cudura la joncţiunea pieloureterală, vas aberant, anoma lie în dezvoltarea diverticulului ureteral).

Page 33: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

ANOMALIILE APARATULUI URINAR 1. Anomalii ale rinichilor şi ureterelor

• Rinichiul ectopic reprezintă o anomalie de migrare. În mod normal, în ascensiunea sa relativă, rinichiul ajunge din poziţia sacrală, initială, în poziţie toraco-lombară, prin creşterea în lungime a extremităţii caudale a trunchiului. În timpul acestei miscări, unul sau amândoi rinichii pot fi opriţi de pragul arterelor ombilicale, cu origine în arterele iliace, apărând astfel situaţi în vecinătatea lor, cu pedicul vascular la acelaşi nivel şi cu ureter scurt. Se pare că piedica mecanică joaca rol secundar, mai puţin important decât momentul embriogenetic al inducţiei.

• Rinichiul în potcoavă apare ca o semilună cu concavitatea în sus, rezultând din unirea polilor inferiori, apropiaţi probabil în cursul trecerii lor printre arterele ombilicale; ureterele se dispun pe faţa ventrală. Anomalia se prezintă ca un defect de migrare. Când cei doi rinichi se unesc prin ambii poli formează o masă renală de formă inelara – „rinichiul în inel".

Page 34: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

ANOMALIILE APARATULUI URINAR 1. Anomalii ale rinichilor şi ureterelor

• Ureterul dublu sau bifid provine din diviziunea precoce a mugurelui ureteral. Când blastemul se grupează izolat în jurul celor două uretere, apar doi rinichi de aceeaşi parte, fiecare cu ureterul său. Unul dintre rinichi poate rămâne în poziţie joasă, datorită unui ureter mai scurt.

• Mai rar, ureterul se poate deschide în căile genitale la femeie; la bărbat se poate deschide în vezicula seminală, uretră, rect. O dilatare a ureterului este posibilă; ea se asociază cu o totală lipsă de mobilitate, realizând megaureterul. Mai este posibilă şi existenţa unui orificiu ureteral atrezic, la nivelul implantării în vezică şi a unui traiect ureteral retrocav.

Page 35: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

ANOMALIILE APARATULUI URINAR 2. Anomalii ale vezicii urinare

• Extrofia vezicii urinare este de trei ori mai frecventă la băieţi decât la fete şi se traduce prin exteriorizarea la nivelul peretelui abdominal a feţei mucoase a peretelui posterior al vezicii. La bărbaţi se asociază cu epispadias şi criptorhidie. La femei clitorisul este bifid. La ambele sexe există o separare a oaselor pubiene la nivelul simfizei. Cauza acestei ano malii este o greşeală în dezvoltarea mezenchimului regiunii cloacale şi în formarea tuberculului cloacal. El se formează la mijlocul membranei cloacale, şi nu în regiunea ei cranială, cum ar fi normal. Când se produce resorbţia membra nei cloacale, vezica este denudată şi deschisă anterior.

• Agenezia vezicală este extrem de rară şi asociată cu alte anomalii grave. Poate proveni din nedezvoltarea sinusului urogenital şi atunci ureterele se deschid direct într-o porţiune dilatată a uretrei; moartea survine prin infecţie urinară.

• Hipoplazia vezicală, extrem de rară şi ea; se asociază cu una sau mai multe anomalii incompatibile cu viaţa.

Page 36: 10. Dezvoltarea sistemului urinar.ppt

ANOMALIILE APARATULUI URINAR 2. Anomalii ale vezicii urinare

• Vezica urinară dublă, complet sau incomplet, prin septare longitudinală sau frontală, are o etiologie necunoscută şi este legată, probabil, de tendinţa de duplicare a cloacei.

• Diverticulii vezicali apar extrem de rar; cam 5% din totalul diverticulilor.• Absenţa sau atrezia uretrei aduce după sine o dilatare a vezicii, care comprimă arterele ombilicale,

tulburând circulaţia ombilicală. Pot exista fistule vezico-rectale.• De asemenea, sunt semnalate stricturi congenitale ale uretrei, localizate mai ales la orificiul extern şi

duplicaţii ale uretrei.• Fistule ale uracei pot persista când ea îşi păstrează lumenul; în acest caz, urina se scurge prin ombilic. În

alte cazuri pot exista chisturi pe traiectul ura cei, de obicei mucoase, care îşi trădează prezenta mai târziu.


Recommended