1 1. Prezentare generală 1.1. Prevederi legale Prezenta documentaţie a fost elaborată în baza procedurilor de identificare şi evaluare a factorilor de risc de apariţie a incendiilor. Lucrarea este în conformitate cu prevederile OG. Nr. 60/97 aprobată prin Legea 212/1997 prin care se transferă patronilor (în accepţiunea legii) obligaţia de identificare şi evaluare a factorilor de risc de apariţie a incendiilor la construcţiile şi spaţiile aferente. În urma analizei factorilor de risc s-au adoptat măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor care au fost corelate cu natura şi nivelul riscurilor de apariţie a incendiilor. Aceste măsuri trebuiesc monitorizate continuu, urmărindu-se realizarea lor cu prioritate. De asemenea, sucursala are obligaţia de a urmări permanent orice modificare a condiţiilor sau a stărilor de fapt care au stat la baza evaluării factorilor de risc introduşi în calcul. Orice modificare conduce la schimbarea naturii şi nivelului riscului, fapt ce impune luarea unor măsuri pe linie PSI, corespunzătoare noilor condiţii existente. NOTA : În etapa de identificare şi evaluare a factorilor de risc de apariţie a incendiilor (natura şi nivelul riscului) cît şi pe parcursul exploatării construcţiilor şi spaţiilor analizate, în atenţia conducerii sucursalei trebuie să stea următoarele coordonate majore: -identificarea riscurilor; -ipoteza de risc; -analiza de risc; -managementul riscului; -finanţarea activităţii de management. 1.2. Scopul lucrării : identificarea şi evaluarea factorilor de risc de apariţie a incendiilor în spaţiile de producţie şi adoptarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor pentru creşterea factorului de siguranţă împotriva incendiilor şi menţinerea lui în domeniul acceptabil. 1.3. Metoda de lucru: se utilizează modelul matematic de evaluare a riscului de incendiu. Metoda constă în determinarea unei valori numerice ataşată sistemului supus evaluării. Pentru aceasta se utilizează formule de calcul în care intervin factorii de risc, consecinţele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de protecţie la foc prevăzute, posibilitatea de activare A FACTORILOR DE RISC. Fiecare factor de risc ce intervine în analiză, se exprimă în valori numerice (se cuantifică) cu ajutorul unor scări valorice specifice. Metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc utilizată în lucrare, este o metodă de evaluare cantitativă şi are la bază metoda elveţiană apreciată de SIA – Societatea elveţiană a inginerilor şi arhitecţilor. Această
Transcript
1
1. Prezentare generală
1.1. Prevederi legale Prezenta documentaţie a fost elaborată în baza procedurilor de identificare şi evaluare a factorilor de risc de apariţie a incendiilor. Lucrarea este în conformitate cu prevederile OG. Nr. 60/97 aprobată prin Legea 212/1997 prin care se transferă patronilor (în accepţiunea legii) obligaţia de identificare şi evaluare a factorilor de risc de apariţie a incendiilor la construcţiile şi spaţiile aferente. În urma analizei factorilor de risc s-au adoptat măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor care au fost corelate cu natura şi nivelul riscurilor de apariţie a incendiilor. Aceste măsuri trebuiesc monitorizate continuu, urmărindu-se realizarea lor cu prioritate. De asemenea, sucursala are obligaţia de a urmări permanent orice modificare a condiţiilor sau a stărilor de fapt care au stat la baza evaluării factorilor de risc introduşi în calcul. Orice modificare conduce la schimbarea naturii şi nivelului riscului, fapt ce impune luarea unor măsuri pe linie PSI, corespunzătoare noilor condiţii existente. NOTA: În etapa de identificare şi evaluare a factorilor de risc de apariţie a incendiilor (natura şi nivelul riscului) cît şi pe parcursul exploatării construcţiilor şi spaţiilor analizate, în atenţia conducerii sucursalei trebuie să stea următoarele coordonate majore:
-identificarea riscurilor; -ipoteza de risc; -analiza de risc; -managementul riscului; -finanţarea activităţii de management. 1.2. Scopul lucrării: identificarea şi evaluarea factorilor de risc de apariţie a
incendiilor în spaţiile de producţie şi adoptarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor pentru creşterea factorului de siguranţă împotriva incendiilor şi menţinerea lui în domeniul acceptabil. 1.3. Metoda de lucru: se utilizează modelul matematic de evaluare a riscului de incendiu. Metoda constă în determinarea unei valori numerice ataşată sistemului supus evaluării. Pentru aceasta se utilizează formule de calcul în care intervin factorii de risc, consecinţele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de protecţie la foc prevăzute, posibilitatea de activare A FACTORILOR DE RISC. Fiecare factor de risc ce intervine în analiză, se exprimă în valori numerice (se cuantifică) cu ajutorul unor scări valorice specifice. Metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu şi a siguranţei la foc utilizată în lucrare, este o metodă de evaluare cantitativă şi are la bază metoda elveţiană apreciată de SIA – Societatea elveţiană a inginerilor şi arhitecţilor. Această
2
metodă este în concordanţă cu prevederile Ordinului Corpului Pompierilor Militari nr. 1118/99. Metoda stabileşte principalele etape, faze, elemente, factori, parametri, criterii, instrumente, tehnici, procedee şi modalităţi necesare pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu. Cu ajutorul metodei se realizează o analiză globală a securităţii la incendiu a unei construcţii sau instalaţii, funcţie de concepţia care a stat la baza realizării ei, (natura construcţiei), modul de exploatare, de preocupările şi nivelul de instruire al ocupanţilor clădirii. Procedura de lucru, presupune în prima fază, o analiză amănunţItă a securităţii la incendiu. În faza a doua se evidenţiază punctele sensibile care pot constitui origini ale unor eventuale incendii. Rezultatele analizelor indică direcţiile pe care se poate acţiona pentru menţinerea sau după caz, pentru completarea măsurilor existente, oferind o privire globală asupra securităţii la incendiu în spaţiul analizat. Metoda facilitează asocierea pericolului potenţial cu măsurile de sucuritate. In ipoteza pericolului dat (cunoscut), se stabileşte prin încercări succesive, măsurile de protecţie cele mai adecvate pentru a se obţine un nivel acceptabil al riscului. In acest sens, deşi are la bază date exacte, metoda are flexibilitate. Procedura se aplică la:
-asigurarea identificării şi evaluării riscului de incendiu din sucursală; -stabilirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor; -elaborarea scenariilor de rezistenţă la foc; 1.4. Evaluarea riscului de incendiu
Din punctul de vedere al acceptabilităţii, riscurile de incendiu pot fi: -riscuri acceptabile (admise); -riscuri inacceptabile. La stabilirea limitelor de acceptabilitate, se are în vedere: -importanţa construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor din spaţiile analizate; -valoarea şi natura pierderilor care se pot produce în caz de incendiu, impactul
acestora asupra sucursalei (societăţii) şi a mediului înconjurător; În funcţie de probabilitatea de apariţie şi de gravitatea consecinţelor incendiilor, precum şi în funcţie de modul de repartizare în timp şi în spaţiu a riscurilor de incendiu, acestea pot fi:
-riscuri curente şi riscuri deosebite; -riscuri reale şi riscuri potenţiale; -riscuri directe şi riscuri asociate. Riscul de incendiu este determinat de o multitudine de factori şi anume: -factorul uman (numărul de persoane, vârsta, starea fizică, nivelul de
instruire); -nivelul criteriilor de performanţă al construcţiilor privind siguranţa la foc
(comportare, rezistenţă şi stabilitate la foc, preîntâmpinarea propagării incendiilor, căile de acces, evacuare şi intervenţie);
-fiabilitatea instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice;
3
-nivelul de dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor; starea de funcţionare şi performanţele acestora;
1.5 Tehnici, procedee şi metode de evaluare Evaluarea riscului de incendiu se face în raport cu fazele determinante ale
sistemului supus evaluării (proiectare, execuţie, exploatare, postutilizare) respectiv in raport cu funcţiile acestuia (civilă, de producţie, mixtă, etc. ).
Metodele care se pot utiliza sunt : -matematice; -analitice; -grafice; -contabilitate; Nota : În prezenta lucrare, evaluare riscului de incendiu şi a siguranţei la foc se face prin metoda matematică. Valoarea raportului dintre riscul la incendiu acceptat (admis) şi riscul efectiv, reprezintă factorul de siguranţă împotriva incendiilor, al construcţiei sau compartimentului analizat. Acesta este scopul final (obiectul) al calcului matematic. Sig = Ra / Ref Dacă : Ra/Ref >1 ,siguranţa la foc este suficientă. Dacă : Ra/Ref <1 ,siguranţa la foc este insuficientă si este necesar o nouă concepţie de protecţie la foc , a construcţiei sau spaţiului evaluat (se concepe un nou scenariu de siguranţă la foc); Pentru o valoare a factorului de siguranţă, supraunitară dar foarte apropiată de 1 (1,00+0,1) ,apare un grad de incertitudine deoarece nu există o siguranţă corespunzătoare la foc a spaţiului analizat. În cazul în care raportul este mai mic decât unitatea, se analizează toţi factorii care intră în calcul şi se decide modificarea acelora, pentru care criteriile care au stat la baza alegerii lor pot fi modificate în mod real, astfel încât valoarea raportului Ra/Ref să devină supraunitară.
1.6. Domeniul de utilizare al metodei Metoda se aplică la ansambluri de clădiri sau la părţi componente (compartimente sau celule de incendii); Metoda se aplică atât la construcţii existente, cât şi la construcţii în faza de proiectare, execuţie, postutilizare. Finalitatea lucrării, constă în următoarele aspecte: - permite evaluarea eficacităţii şi economicităţii diferitelor concepţii de protecţie la foc, propuse sau existente la data evaluării; - permite alegerea celor mai bune măsuri de protecţie la foc, care să conducă la modernizarea, extinderea sau schimbarea sistemelor existente; - permite stabilirea corectă a cuantumului primelor de asigurare; 1.7. Controlul riscului de incndiu: are ca scop în primul rând preîntâmpinarea (depistarea şi înlăturarea) cauzelor care determină creşterea graduală a acestuia.
4
Acţionând asupra riscului de incendiu, se diminuează ponderea factorilor care îl determină (densitatea sarcinii termice, clasele de combustibilitate ale materialelor şi substanţelor existente, sursele de aprindere posibile şi condiţiile preliminare care pot determina sau favoriza aprinderea. Prin aplicarea măsurilor de prevenire, scade probabilitatea de apariţie a incendiilor şi implicit se reduc consecinţele riscului de incendiu. Reducerea riscului de incendiu este obligatorie. Pentru aceasta trebuie să se ţină seama de posibilităţile economice pentru punerea în aplicare a măsurilor stabilite în corelare cu consecinţele economice ale măsurilor aplicate. Controlul riscului de incendiu constă în ansamblul măsurilor tehnico – organizatorice destinate menţinerii riscului în limitele de acceptabilitate. In ordinea importanţei lor (funcţie de eficacitate) aceste măsuri sunt:
-prevenirea riscurilor; -implementarea măsurilor de control; -transferarea riscului de incendiu; -gestionarea riscurilor de incendiu; -monitorizarea gestionării riscului de incendiu; a). Prevenirea (evitarea) riscurilor de incendiu – se realizează prin măsuri de
reducere sau eliminare a factorilor determinanţi de risc sau prin activităţile de prevenire şi stingere a incendiilor. b). implementarea măsurilor de control al riscurilor de incendiu, se realizează după caz prin: -analize sistematice şi calificate a factorilor determinanţi de risc; -stabilirea şi elaborarea responsabilităţilor, regulilor, instrucţiunilor şi măsurilor privind apărarea împotriva incendiilor; - stabilirea persoanelor cu atribuţii privind punerea în aplicare şi supravegherea modului de aplicare a măsurilor stabilite; - asigurarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, a personalului calificat necesar intervenţiei şi a condiţiilor pentru pregătirea acestuia; - reevaluarea riscului de incendiu la schimbarea condiţiilor pe baza cărora s-a evaluat nivelul factorilor determinanţi ai riscului de incendiu. c). Transferul riscurilor de incendiu este o operaţie de siguranţă financiară care are la bază acţiunile de prevenire a riscurilor şi de implementare a măsurilor de control. Această operaţie se realizează de regulă prin societăţile specializate de asigurare / reasigurare. d). Gestionarea riscurilor de incendiu: constă în ansamblul activităţilor de fundamentare, elaborare şi implementare a unei strategii coerente de prevenire, limitare şi combatere a riscurilor de incendiu. In această categorie de activităţi se include şi procesul de luare a deciziilor în situaţiile de producere a unui incendiu. e). Monitorizarea gestionării riscurilor de incendiu: constă în supravegherea modului de desfăşurare a analizei riscurilor de incendiu (etapele referitoare la identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor precum şi analiza eficienţei măsurilor întreprinse în raport cu rezultatele obţinute şi luarea deciziilor care se impun).
5
1.8. Observaţii: 1.8.1. Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor aprobate prin Ordinul Ministerului de Interne nr. 775/1998, definesc riscul de incendiu, stabilesc nivelurile de risc şi atenţionează asupra obligativităţii încadrării riscurilor de incendiu determinate pe zone, spaţii, încăperi, compartimente (celule) de incendiu, clădiri sau instalaţii tehnologice, în nivelurile de risc prevăzute prin reglementările specifice date de OGR nr. 60/1997. Sunt precizate cazurile în care nu este obligatorie încadrarea în nivelurile de risc stabilite prin reglementări: este cazul construcţiilor existente la data apariţiei reglementării respective caz în care, în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor tehnice în vigoare referitoare la siguranţa la foc. Pentru astfel de cazuri, OGR 60/97 admite luarea unor măsuri compensatorii. 1.8.2. Până la această dată, exigenţele privind calitatea unor categorii de instalaţii şi echipamente tehnologice de producţie, nu au fost precizate prin reglementări specifice. Ca urmare, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, defineşte conceptul de siguranţă la foc ca una din exigenţele de calitate ale construcţiilor. Acest concept nu poate fi extins decât în mod forţat la instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie sau de depozitare. Din aceste considerente, prevederile Normativului de Siguranţă la foc P 118-99 nu sunt aplicabile instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice de producţie. 1.8.3. In ţara noastră, în momentul de faţă nu există o lege privitoare la securitatea tehnic/tehnologică. Ca urmare, nu există o graniţă clară între domeniile securităţii tehnice şi siguranţei în funcţionare respectiv siguranţei la foc. De asemenea nu există metode de evaluare a riscului tehnic/tehnologic consacrate prin reglementări specifice. 1.8.4. Specificul metodelor de evaluare a riscului tehnic/ tehnologic faţă de cele privitoare la riscul de incendiu, face dificilă, chiar imposibilă utilizarea metodelor de evaluare a riscului industrial (tehnic/tehnologic) în analiza riscului de incendiu şi evaluarea siguranţei la foc. Explicaţia rezida în diferenţele existente între factorii de risc specifici celor două naturi de risc precum şi între măsurile privitoare la controlul riscurilor (măsurile de protecţie împotriva incendiilor pe de o parte şi de securitate tehnic/tehnologic pe de altă parte). În cadrul analizei de risc tehnic/tehnologic incendiul este considerat un eveniment final nedorit, indus de diferite disfuncţii ce pot apărea în exploatarea sistemelor tehnic/tehnologice; în cadrul evaluării riscului de incendiu factorii de risc luaţi în general în considerare sunt determinaţi de cantităţile şi caracteristicile substanţelor şi materialelor combustibile, de efectele generate prin arderea materialelor şi substanţelor respective, de contribuţia acestora la dezvoltarea incendiului şi de modul de manifestare al acestuia. Ca urmare, scopul final al analizei de risc tehnic/tehnologic îl constituie creşterea securităţii echipamentelor şi siguranţei în funcţionare, pentru prevenirea accidentelor tehnice generatoare de incendii şi/sau explozii. În analiza riscului de incendiu, scopul final este creşterea siguranţei la foc.
6
1.8.5. Nici o metodă de analiză a riscului nu permite determinarea exactă a probabilităţii (frecvenţei) de producere sau a severităţii evenimentului. Sunt posibile doar evaluări a căror acurateţe depinde de mai mulţi factori dintre care esenţiali sunt cantitatea şi calitatea informaţiilor despre subiectul analizat (evaluat), disponibile în momentul analizei. Această imprecizie, controlată în anumite limite, se explică prin însăşi esenţa riscului care este un fenomen aleator, în multitudinea şi diversitatea factorilor de influienţă care caracterizează de regulă, sistemele supuse analizei. 1.9. Metode aprobate pentru analiza şi evaluarea riscului de incendiu Potrivit Ordinului Comandantului Corpului Pompierilor Militari nr. 1118/27.07.1999 pentru evaluarea riscului de incendiu se pot utiliza:
-metode analitice; -metode grafice; -metode matematice şi -metode combinate. Metoda matematică de evaluare a riscului de incendiu, utilizată în lucrarea de
faţă, este o metodă de analiză şi evaluare cantitativă specifică riscului de incendiu. Modelul matematic ia în considerare îndeosebi factorii potenţiali de risc, măsurile de protecţie pasivă şi activă aplicate precum şi probabilitatea de activare a factorilor de risc (care de regulă nu este aceeaşi cu probabilitatea de defectare).
Modelul matematic, este un model sintetic care evidenţiază eficacitatea măsurilor de protecţie pasivă şi activă adoptate pentru controlul riscului de incendiu efectiv, existent în sistemul analizat. Metoda matematică este strict specifică evaluării riscului de incendiu, deoarece utilizează factorii de protecţie în strânsă corelare cu prevederile reglementărilor tehnice privitoare la siguranţa la foc.
1.10. Terminologie Pentru înţelegerea obiectivelor analizei de risc se impune definirea termenelor folosite de specialiştii în domeniu şi în literatura tehnică de specialitate. Risc – pierdere potenţială (R) ca efect al produsului dintre probabilitatea producerii unui
eveniment (P) şi gravitatea acestuia (G) R = G X P
Risc tehnic/tehnologic (risc industrial) – totalitatea factorilor asociaţi operaţiei, procesului tehnologic, care au potenţial de a produce:
-vătămări sau pierderi de vieţi omeneşti; -pierderi de bunuri materiale prin cedări, incendii, explozii; -eliberarea unor cantităţi de substanţe toxice în atmosferă; -deteriorarea mediului înconjurător.
Risc de incendiu – totalitatea factorilor asociaţi operaţiei sau procesului tehnologic care au potenţial de a produce vătămări ori pierderi de vieţi omeneşti şi/sau pierderi de bunuri materiale prin incendii.
7
Probabilitatea – frecvenţa cu care un eveniment poate să se producă într-o perioadă definită de timp.
Gravitatea – mărimea consecinţelor produse de un eveniment apreciat prin numărul de persoane rănite şi gravitatea rănirii, numărul persoanelor decedate, contravaloarea pagubelor directe şi indirecte.
Analiza de risc – metode sistematice pentru identificarea, cuantificarea şi reducerea riscului industrial; desemnează toate activităţile legate de identificarea şi evaluarea (calitativă şi/sau cantitativă) a pericolelor potenţiale în vederea furnizării informaţiilor relevante necesare stabilirii soluţiilor şi mijloacelor optime pentru diminuarea acestor pericole.
S.E. SUCEAVA Identificarea şi evaluarea factorilor de risc de incendiu şi a coeficientului de siguranţă la foc (la Sucursala Electrocentrale Suceava). Catalogul de riscuri – evidenţa scrisă a evenimentelor petrecute într-o instalaţie, a
cauzelor şi a efectelolr produse precum şi a duratei de scoatere din funcţiune (indisponibilităţi).
Risc management – ştiinţa interdisciplinară pentru controlul riscului industrial Profilul de risc – linia de demarcaţie între riscul acceptabil şi riscul inacceptabil Riscul acceptabil – limita social acceptabilă a riscului, stabilită prin reglementări
specifice ori negociată. Riscul efectiv – caracterizare calitativă şi/sau cantitativă a riscului (a ameninţării
potenţiale) existent într-un sistem tehnic/tehnologic la un moment dat. Risc asumat – riscul acceptat de conducerea unei întreprinderi, reprezentat de unele
scenarii de evenimente posibile situate peste linia profilului de risc (situate în sfera domeniului riscului inacceptabil).
Risc transferat – cota parte din risc transferată unor alte societăţi: furnizori, transportatori, asiguratori, etc.
Risc involuntar – riscul pe care o persoană este obligată să-l suporte ca urmare a exercitării unei profesii sau a consecinţelor ce derivă din mediul ambiant.
Câmpul stărilor de pericol – sistemul tehnic/tehnologic dat, aflat sub influenţa mediului înconjurător activ (respectiv ansamblul subsistemelor componente şi interactiunile existente intre acestea).
Sisteme – sursa de pericol – sistemele la nivelul cărora se pot produce evenimente/disfuncţii iniţiale, în măsură să declanşeze succesiuni de evenimente/disfuncţii care să conducă la producerea accidentelor tehnice.
Sisteme – tinta – sistemele vulnerabile, aferente sistemului tehnic/tehnologic în discuţie (sisteme materiale şi/sau personal angajat, populaţie, ecosistem).
Flux de pericol – înlănţuirile posibile de evenimente şi/sau disfuncţii, induse pe traseul cuprins între sistemul sursă şi sistemul ţintă, care pot produce un accident tehnic.
Eveniment / disfuncţie iniţiator – orice eveniment care se poate produce la nivelul sistemului – sursa de pericol.
Eveniment primar – reprezintă evenimentul iniţiator aflat la originea unui scenariu de producere a unui accident tehnic
8
Eveniment principal – reprezintă un flux de pericol descris prin evenimentele intermediare
Eveniment final – evenimentul care poate fi indus la nivelul sistemului – tinta considerat,exprimând efectele posibile produse de către sistemele – sursa de pericol asupra sistemelor – tintă
Scenariu de proximitate – scenariile de producere a unui accident tehnic obţinut prin identificarea evenimentelor iniţiatoare şi a evenimentelor finale caracteristice diferitelor sisteme – sursa de pericol (rezultă prin legarea “intrărilor şi ieşirilor” comune ale “cutiilor negre” care asimileaza sistemele – sursa de pericol.
Din definiţiile de mai sus rezultă ca în procesele de producţie şi/sau depozitare riscul de incendiu reprezintă o componentă a riscului tehnic/tehnologic. Riscul tehnic/tehnologic se referă la toate ameninţările (la adresa persoanelor şi/sau bunurilor) rezultate din existenţa şi funcţionarea unui sistem tehnic/tehnologic. Riscul de incendiureprezintă doar ameninţarea potenţială prin incendiu asupra vieţii şi bunurilor.
Dacă în analiza de risc tehnic/tehnologic se ia în considerare ansamblul factorilor de risc, în analiza riscului de incendiu se iau în considerare doar factorii de risc specifici incendiului considerat ca fiind pericol potenţial (cantitate de căldură, fum, gaze toxice, etc).
Ca urmare, deşi aparent sunt identice, metodele de evaluare a riscului de incendiu se diferenţiază de metodele de evaluare a riscului tehnic/tehnologic prin modul în care iau în considerare pericolul potenţial (natura şi caracteristicile lui de manifestare, frecvenţa de manifestare, etc). 2. RISCURILE DE INCENDIU 2.1. Identificarea riscurilor Identificarea riscului pe care il reprezinta procesele tehnologice din CET se realizeaza prin identificarea gradului de periculozitate al substantelor si materialelor utilizate in proces, precum si a periculozitatii instalatiilor si utilajelor care lucreaza cu substantele si materialele respective. Prin periculozitate se intelege susceptibilitatea la producerea incendiilor, exploziilor sau altor evenimente. În raport de gradul de periculozitate, substantele si materialele utilizate in industrie se incadreaza in patru categorii:
-categoria I: pericol de incendiu; -categoria E: pericol de explozie; -categoria T/C: pericol de toxicitate / coroziune; -categortia R: pericol de reactii exoterme violente; Fiecare categorie de periculozitate se subîmparte în grupe numerotate de la 0
la 4. In grupa 0 sunt incadrate substantele cu periculozitate redusa, iar in grupa 4 sunt incadrate substantele si materialele cu periculozitatea cea mai mare. Relativ la industria energetica, substantele si materialele specifice se incadreaza in urmatoarele grupe de periculozitate:
9
Categoria I: I4 – Ti < 28°C (benzina) I3 – Ti = 28÷55°C (motorina) I2 – Ti = 55÷100°C (pacura) I1 – Ti = 100 ÷ 350°C (ulei, PVC); unde: Ti = temperatura de inflamabilitate; Categoria E cuprinde urmatoarele grupe: a). Dupa LIE – limita inferioara de explozie E4 – LIE < 2 % (benzina) E3 – LIE = 2 ÷5 % (metan, hidrogen, acetilena). b). Dupa raportul greutate – coeficient de difuzie: E4 – M ≤ 16; D = 0,7 – 0,3 cm/s (hidrogen, metan) E3 – 17 ≤ M ≤ 28,9; D = 0,3 – 0,18 cm/s (acetilena); E0 – M > 100; D > 0,05 cm/s (motorina, pacura) c). Dupa caldura olatenta de vaporizare (Lv): E4 - Lv < 100 Kcal/kg; E3; E2 – 100 < Lv < 200 Kcal/kg (acetilena, metan). E1; E0 – Lv > 200 Kcal/kg. Încadrarea substantelor in categorii si grupe de periculozitate se face pe baza caracteristicilor fizico – chimice ale substantelor si materialelor utilizate, si anume:
-inflamabilitatea; -combustibilitatea; -limita de explozie; -putere calorifica; -degajare de fum; -toxicitate/coroziune (inclusiv produsele de ardere); -greutate in raport cu aerul si apa; -entalpia de descompunere si de combustibie; -bilantul de oxigen din molecule; -date termodinamice: entropie, entalpie, energie libera de formare; -coeficient de difuzie; -presiune de vapori; Categoria R: cuprinde substantele si materialele care prezinta pericol de
producere a reactiilor exoterme. Aceste substante se subimpart in patru grupe, in functie de urmatoarele criterii: Criteriul A: claseaza substantele in functie de entalpia de descompunere Hd. În CET si CTE, criteriul A se poate utiliza numai pentru metan. Pacura, carbunele si uleiul sunt substante foarte complexe iar pentru hidrogen Hd = 0. Aceste substante nu se incadreaza la criteriul A. Criteriul B: claseaza substantele in functie de entalpia de combustie Hc si diferenta ( Hc - Hd); Criteriul C: claseaza numai acele substante care contin oxigen in molecula. Substantele utilizate in CET si CTE nu fac parte din aceasta categorie.
10
Criteriul D: claseaza substantele din punct de vedere al caracteristicilor termodinamice (entropie, entalpie, energie minima de formare). Pe baza criteriilor mentionate, se intocmeste o lista de examinare a substantelor care se utilizeaza in toate fazele procesului tehnologic. Tot aici se mentioneaza principalele masuri pentru reducerea pericolelor identificate. Substantele si materialele utilizate in CET si CTE sunt prezentate in lista de examinare pentru identificarea riscului de incendiu (Anexa nr.1). Nota: Pentru aprecierea pericolului de explozie a pulberilor combustibile (praful de carbune) se determina indicele de explozivitate: / ex. = Sa x Pex in care, Sa – sensibilitatea de aprindere a prafului; Pex – puterea exploziei generate; Periculozitatea instalatiilor si utilajelor Periculozitatea instalatiilor si utilajelor, depinde de:
-calitatea proiectului; -calitatea executiei; -conditiile de exploatare; Periculozitatea instalatiilor si utilajelor se stabileste functie de:
a). Caracteristicile sistemului tehnic/tehnologic si conditiile de exploatare ale acestuia:
-conceptia de proiectare si realizare; -compatibilitatea materialelor puse in opera, cu conditiile de exploatare; -punerea in opera in conditii de calitate; -configuratia geometrica – structurala; -regimul de solicitare ( temperaturi si presiuni); -modul tehnologic de lucru; -durata de serviciu; -parametrii tehnologici de operare; -mentenanta (supraveghere, monitorizare, control, intretinere, revizii, reparatii, etc); b). Periculozitatea substantelor, zestrea de produs, reacţiile care au loc si
variatia parametrilor de lucru.
Pe baza datelor privind periculozitatea substantelor si materialelor, precum si a instalatiilor si utilajelor, riscurile de incendiu pe care le prezinta procesele tehnologice din CET si CTE pot fi analizate atat prin metode de evaluare a riscului tehnic/tehnologic cat si prin metode de evaluare specifice riscului de incendiu.
2.2. Nivelul riscului de incendiu La constructiile cu caracter de productie sau depozitare, nivelul riscului de
incendiu se apreciaza prin categoria pericolului de incendiu, astfel:
11
-categoriile A si B de pericol de incendiu, se incadreaza in nivelul de RISC FOARTE MARE DE INCENDIU;
-categoria C de pericol de incendiu se incadreaza in nivelul de RISC MARE DE INCENDIU;
-categoria D de pericol de incendiu, se incadreaza in nivelul de RISC MEDIU DE INCENDIU;
-categoria E de pericol de incendiu, se incadreaza in nivelul de RISC MIC DE INCENDIU
Potrivit prevederilor Normativului de siguranta la foc P 118-99,compartimentele de incendiu, constructiile independente si incaperile de productie si/sau depozitare, se incadreaza in una din cele cinci categorii de pericol de incendiu in functie de pericolul determinat de proprietatile fizico – chimice ale substantelor si materialelor utilizate, manipulate sau depozitate (Anexa nr.2).
Observatii: Cea mai periculoasa categorie de pericol de incendiu existenta intr-o incapere,
spatiu, compartiment de incendiu sau constructie, determina de regula categoria de pericol a acestora. Acest lucru este valabil in conditia in care spatiul avand cea mai mare categorie de pericol, reprezinta peste 30 % din volumul construit al compartimentului analizat.
Pentru determinarea concentratiei amestecului exploziv, se tine seama de scaparile si degajarile de gaze, vapori sau pulberi combustibile atât in timpul desfasurarii normale a activitatii, cat in cazurile accidentale de avarie stabilite prin proiect la instalatiile si utilitatile aferente. - Spatiile de productie si depozitare aferente CET si CTE se incadreaza potrivit prevederilor Normativului P 118/99 in categoriile de incendiu si nivele de risc, prezentate in Anexa nr.3. - Susceptibilitatea la explozie a prafului de carbune se determina pe baza indicelui de explozivitate care caracterizeaza tipul exploziei. Astfel, exploziile generate de pulberi combustibile pot fi: - slabe - moderate, - puternice, - severe; Pentru praful de carbune, sensibilitatea de aprindere Sa = 1,0 iar puterea exploziei Pex = 1,0. Ca urmare, indicele de explozie I ex ≤ 1,0 si deci explozia generata de praful de carbune se incadreaza in cadrul exploziilor moderate.
12
ANEXA 1 Nr. crt
Substanta/ materialul
utilizat
Caracteristici Periculozitate. Sisteme de siguranta sau
protectie 0 1 2 3 4 5
SALA MASINI 1. Hidrogen –
fluid de racire
Temperatura de inflamabilitate
°C - Categoria si grupa de periculozitate: I4; E4; T0; R0. Pericol foarte mare de explozie Masuri: - control puritate - control presiune - verificare scapari - inertizare - evacuare rapida -aerisirea spatiilor(incaparilor) in care se poate acumula
Concentratie mixima de explozie in aer
% 4
Concentratie minima de explozie in aer
% 75
Combustibilitate - - Putere calorifica Mj/kg 142,3 Temperatura de: autoaprindere
2. Ulei lubrifiant – fluid pentru ungere si etansare si comanda
Temperatura de inflamabilitate
°C 200 Categoria si grupa de periculozitate: I1; E0; T2. Pericol de aprindere in contact cu flacara sau suprafete fierbinti Masuri: - carcase sau coliere la flanse - rezervoare inchise cu posibilitati de golire rapida; - instalatii de apa pulverizata; - ecrane incombustibile; - limitarea imprastierii.
Temperatura de autoaprindere
°C 400
Putere calorifica Mj/kg 39,85 Densitatea in raport cu apa
- 0,9
Toxicitatea produ selor de ardere
- medie
Opacitatea fumului
- mare
Coeficient de difuzie
Grad de combus-tibilitate
4
13
SALA CAZANE 3. Gaz metan
- fluid pentru ardere in calitate de combustibil
Temperatura de inflamabilitate
°C 161 Categoria si grupa de periculozitate: I4; E4; T21; R1. Pericol foarte mare de explozie Masuri: - controlul presiunii - automatizare arzator -controlul arderii si a prezentei flacarii
Temperatura de autoaprindere
°C 650
Temperatura de fierbere la 200 C
°C -191,8
Limita inferioara de explozie
% 5
Limita superioara de explozie
% 16
Putere calorifica Mj/kg 57,35 Densitatea in raport cu aerul
0,55
Toxicitatea produselor de ardere la ardere completa
- Nor-mal
Toxicitatea la ardere incompleta
- Mare
Opacitatea fumului
- Nor-mal
Coeficient de difuzie
Grad de combustibilitate
1
4. Pacura-fluid pentru ardere in calitate de combustibil
Temperatura de inflamabilitate
°C Minim 90
Categoria si grupa de periculozitate:I2; E1; T3; R1. Pericol de aprindere in contact cu flacara deschisa si suprafetele foarte fierbinti. Masuri: - controlul presiunii si temperaturii pe circuite; - automatizare arzator; - controlul arderii si prezentei flacarii
Temperatura de autoaprindere
°C 380
Putere calorifica MJ/kg Minim 38,65
Densitate in raport cu apa
_ 0,98
Toxicitatae produselor de ardere
- Mare
Opacitatea fumului
- Mare
Impuritati -apa -sulf
14
Coeficient de difuzie
Grad de combus-tibilitate
3
5 Carbune – pentru ardere in calitate de combustibil
Temperatura de aprindere
°C 260 - 400
Categoria si grupa de periculozitate: I2; E2; T2; R2; Pericolul de aprindere la flacara deschisa si de autoaprindere, dupa caz. Masuri: -supraveghere ardere; - desprafuire sau umidificare in spatiile inchise
Temperatura de autoaprindere
°C 300 - 500
Limita minima de explozie
gr/mc 50 – 200
Limita maxima de explozie
gr/mc 2000 - 4000
Puterea calorifica
Mj/kg 16,75 – 23,5
Toxicitatea produselor de ardere
- medie
Opacitatea produselor de ardere
- medie
Grad de combus- tibilitate
4
GOSPODARIE DE CABLURI ELECTRICE 6. PVC – din
invelisul cablurilor
Temperatura de aprindere
°C 550 Categoria si grupa de periculozitate: I1, E0; T3; R0 Pericol de aprindere la contact indelungat cu flacara deschisa si la efectul termic al curentului electric Masuri: - instalatii de stingere cu apa pulverizata - instalaţii automate de dtectare a incendiilor - limitarea propagarii - utilizarea cablurilor cu - întârziere marită la
propagarea flăcării sau rezistente la foc
Putere calorifica Mj/kg 20,46 Toxicitatea produselor de ardere
- mare
Opacitatea fumului
- mare
Gradul de combustibilitate
- 4
15
INCAPERI ELECTRICE 7. Ulei mineral
PVC – din invelisul cablurilor
Vezi pct.2 vezi pct.6
Categoria si grupa de periculozitate; - pentru ulei: I1, E0, T2, R1; - pentru PVC: I1, E0, T3, R0 Pericol de aprindere la efectul termic al curentului electric si la arc electric. Masuri: - limitarea propagarii -instalatii automate de semnalizare incendiu; - ventilatie de avarie.
GOSPODARIE DE COMBUSTIBIL LICHID 8. Pacura –
depozitare in rezervoa-re de mare capacitate
Temperatura de inflamabilitate
°C minim 90
Categoria si grupa de periculozitate: I2; E1; T3; R1 Pericolul de aprindere in contact cu flacara deschisa si suprafete foarte fierbinti Masuri: - controlul presiunii si temperaturii pe circuite - automatizare arzator - controlul arderii si
prezentei flacarii -Pericol de explozie generat de pirosulfuri Masuri: - controlul temperaturii si presiunii; -izolarea suprafetelor fierbinti; - instalatii de stingere
Temperatura de autoaprindere
°C 380
Putere calorifica Mj/kg minim 38,65
Densitate in raport cu apa
- 0,98
Toxicitatea produ-selor de ardere
- mare
Opacitatea fumului
- Mare
Impuritati: apa sulf
Coeficient de difuzie
Presiunea de vapori
Gradul de combustibilitate
3
STATIE DE CONCASARE CARBUNE 9 Cauciuc
sintetic din structura benzilor transporta-toare
Temperatura de aprindere
°C 293 Categoria si grupa de periculozitate: I1;E0;T3;R2 Pericol de aprindere la contactul indenlungat cu flacara deschisa sau jar.
Putere calorifica MJ/kg 41.85 Toxicitatea
produselor de ardere
- medie
16
Opacitatea produselor de
ardere
- mare
Grad de combustibilitate
- 4
17
Anexa nr. 2 Categorii de pericol de incediu
Categoria de pericol de incendiu
Caracteristicile substantelor si ale
materialelor ce determina incadrarea
Precizari
0 1 2 A
(BE3a) Substantele a caror aprindere sau explozie poate sa aiba loc in urma contactului cu oxigenul din aer, cu apa sau cu alte substante ori materiale. Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor pana la 28°C, gaze sau vapori cu limita inferioara de explozie pana la 10%, atunci cand acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive.
Nu determina incadrarea in categoriile A si B (BE3a) si (BE3b) de pericol de incendiu: -folosirea substantelor solide, lichide sau gazoase drept combustibil pentru ardere; -scaparile si degajarile de gaze, vapori sau praf, care sunt în cantitati ce nu pot forma cu aerul amestecuri explozive. In asemenea situati, incadrarea se face în categoriile C,D sau E (BE2, BE1 a,b) în funcţie de desitatea sarcinii termice si pericolul de incendiu in ansamblu.
B (BE3b)
Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor cuprinsa intre 28-100°C,gaze sau vapori cu limita inferioara de explozie mai mare de 10%, atunci acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive. Fibre, praf sau pulberi, care se degaja in stare de suspensie, in cantitati ce pot forma cu aerul amestecuri explozive
18
C (BE2)
Substante si materiale combustibile solide. Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de 100°C.
Nu determina incadrarea in categoria C(BE2) de pericol, oricare din urmatorele situatii: -folosirea substantelor solide, lichide sau gazoase drept combustibil pentru ardere; -utilizarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabiliate peste 100°C la comenzi hidraulice, racire, ungere, filtre si tratamente termice, incantitati de max.2mc, cu conditia luarii unor masuri locale pentru limitarea propagarii incendiului; -folosirea echipamentului electric, care contine pana la 60 kg ulei pe unitate de echipament, precum si a fluxurilor de cabluri cu mai putin de 3,5 kg material combustibil/ml pe flux; -materialele si substantele comustibile din spatiul respectiv, inclusiv cele din utilaje care nu se incadreaza la aliniatul 2 sau cele utilaje la transportul ori depozitarea materialelor combustibile, a unor ambalaje, palete sau rafturi combustibile, daca nu se depasesc in totalitate 105 Mj/mp. In situatiile de mai sus, incadrarea se face in functie de pericolul de incendiu in ansamblu, in categoria D sau E de pericol de incendiu (BE 1 a,b).
D (BE 1 a)
Substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte, topite sau incandescente, cu degajari de caldura radianta, flacari sau scantei. Substante solide, lichide sau gazoase ce se ard in calitate de combustibil.
19
E
(BE 1 b)
Substante sau materiale incombustibile, in stare rece sau materiale combustibile in stare de umiditate inaintata (peste 80 %), astfel incat posibilitatea aprinderii lor este exclusa.
20
Anexa nr.3
Destinatia spatiului
(incaperii)
Categoria de pericol de incendiu
Nivelul de risc
Observatii
0 1 2 3 Sala masini
A C D
Risc foarte mare Risc mare Risc mediu
- Daca scaparile de hidrogen se pot acumula in sala masini in cantitati care pot forma cu aerul amestecuri explozive - Daca scaparile de hidrogen nu se pot acumula in sala masini in cantitati, care pot forma cu aerul amestecuri explozive iar densitatea sarcinii termice data de ulei depaseste 105 Mj/mp. - Daca scaparile de hidrogen nu se pot cumula in sala masini in cantitati care pot forma cu aerul amestecuri explozive iar densitatea sarcinii termice data de ulei nu depaseste 105 Mj/mp.
Sala cazane
D Risc mediu
- Utilizarea gazelor naturale, pacurii sau carbunelui drept combustibil pentru ardere
Corp buncare
B C
Risc foarte mare Risc mare
- Daca pulberea de carbune are granulatie foarte fina de maxim 0,1 mm si nu s-au luat masuri de echipare cu instalatii de umectare ori de desprafuire eficiente - Daca pulberea de carbune are granulatie peste 0,1 mm
Incaperi de cabluri electrice
C D E
Risc mare Risc mediu Risc mic
- Daca cablurile electrice sunt fara intarziere la propagarea flacarii, iar fluxurile de cabluri contin peste 3,5 kg material combustibil / ml de flux. - Daca cablurile sunt cu intarziere la propagarea flacarii indiferent de cantitatea de izolatie sau sunt fara intarziere la propagarea flacarii si fluxurile de cabluri contin sub 3,5 kg material combustibil pe metru liniar de flux. - Daca cabluri sunt rezistente la foc
21
0 1 2 3 Incaperi electrice
C D
Risc mare Risc mediu
- Daca contin peste 60 kg ulei / unitate de echipament - Daca contin pana la 60 kg ulei/unitate de echipament
Statii de pompe pacura
C Risc mare - Lichid cu temperatura de inflamabilitate de cca. 100°C si care nu prezinta pericol de explozie a vaporilor in amestec cu aerul
Rampa H2 in recipiente metalice
A D
Risc foarte mare Risc mediu
- Daca scaparile de H2 se pot acumula in cantitati care pot forma cu aerul amestecuri explozive - Daca scaparile de H2 nu se pot acumula in cantitati care pot forma cu aerul amestecuri explozive
Incaperi cu baterii stationare in acumu-latoare alcaline
A D
Risc foarte mare Risc mediu
- Daca degajarile de hidrogen se pot acumula in cantitati ce pot forma cu aerul amestecuri explozive - Daca, in conditii normale si de avarie, degajarile de hidrogen nu se pot acumula in cantitati ce pot forma cu aerul amestecuri explozive
Incaperi grupuri Diesel - electrice
C D
Risc mare Risc mediu
- Daca lichidele combustibile sunt in cantitati mai mari de 2 mc - Daca lichidele combustibile sunt in cantitati de maxim 2 mc
Revizie de locomotive
sau de utilaje
C D
Risc mare Risc mediu
- Daca substantele si materialele utilizate sunt in cantitati ce depasesc 105 Mj/mp - Daca substantele si materialele utilizate sunt in cantitati ce nu depasesc 105 Mj/mp
Depozit de combustibil lichid (Parc de rezer-voare de pacura)
C Risc mare
Estacade inchise ptr.
transportoare cu banda
(ptr.carbune)
C Risc mare - Daca densitatea sarcinii termice rezultata din materiale combustibile depaseste 105 Mj/mp
22
0 1 2 3 Statii de
concasare carbune
B C
Risc mare Risc mare
- Daca nu sunt luate masuri de prevenire a formarii amestecu-rilor explozive de praf (pulbere) prin instalatii de umectare sau de desprafuire - Daca sunt luate masuri de prevenire a formarii amestecurilor explozive de praf (pulbere)
Statii de electroliza
A D
Risc foarte mare Risc mediu
- Daca sunt conditii de acumulare a scaparilor de hidrogen, in cantitati care pot forma cu aerul amestecuri explozive - Daca prin masuri constructive si/sau de echipare cu instalatii de ventilatie scaparile de hidrogen sunt in cantitati ce nu pot forma cu aerul amestecuri explozive, iar substantele si materialele utilizate sunt in cantitati ce determina o incarcare termica sub 105 Mj/mp.
23
3. ALEGEREA METODELOR DE EVALUARE A RISCULUI PENTRU CET SI CTE
Eficienta analizei de risc, este conditionata in principal de corelarea corecta a metodelor de analiza cu natura riscului analizat si cu scopul urmarit. Utilizarea unei metode neadecvate de evaluare a riscului se traduce in primul rand prin valorificarea incompleta sau defectuoasa a datelor disponibile. In consecinta se obtin date partiale sau eronate care sunt inutilizabile in actiunile de control al riscului. Decizia privind alegerea metodei de evaluare a riscului de incendiu pe care il prezinta activitatile de productie din CET si CTE, trebuie sa aiba in vedere specificul fiecarei metode de analiza si evaluare, raportate la urmatoarele criterii:
-raportarea metodei la pericolele potentiale si la reglementarile existente; -factorii de risc luati in considerare; -eficienta metodei functie de scopul urmarit; -baza de date avuta la dispozitie; Metodele de evaluare a diferitelor naturi de risc, utilizeaza diverse tehnici de
lucru: grafice, analitice, matematice, etc. Ele se diferentiaza net in raport cu scopul urmarit si cu natura masurilor de protectie utilizate pentru controlul riscurilor. a). Metodele de evaluare a riscului tehnic/tehnologic, analizeaza comportarea in exploatare a sistemelor tehnic/tehnologice, urmarind conservarea in timp a performantelor tehnice astfel incat sa nu se produca defecte sau cedari ale sistemelor respective care pot genera evenimente tehnice considerate ca inacceptabile (incendii, explozii, degajari de noxe, zgomot, radiatii, etc). Performantele tehnice ale sistemului analizat, pot fi influientate (afactate prin actiunea cumulata a unui complex de factori materiali, naturali si umani). Metodele de evaluare a riscului tehnic/tehnologic, trebuie sa satisfaca unul din urmatoarele doua criterii: - evaluarea probabilitatii de producere a unui eveniment (incident tehnic), din categoria celor care au caracter de risc; - evaluarea severitatii (gravitatii) evenimentului respectiv; b). Metodele de evaluare a riscului de incendiu iau in considerare factorii specifici determinati de periculozitatea substantelor si materialelor utilizate in procesele tehnologice. Analizeaza in principal eficacitatea sistemelor existente, de protectie la foc (pasiva si activa) in momentul producerii incendiului (ca urmare a cedarii sau defectarii sistemului tehnic/tehnologic sau din alte cauze). Scopul este ca efectele generate de incendiu sa se inscrie in limite acceptabile. Prin urmare, metodele de evaluare a riscului de incendiu, trebuie sa satisfaca indeosebi criteriul de performanta referitor la eficacitatea masurilor de protectie aplicate (siguranta la foc a sistemului analizat).
24
NOTA: Orice metoda de evaluare a riscului, trebuie sa ia in calcul (sa analizeze) evolutia starilor de pericol. Pentru aceasta, se ia in considerare doar acele disfunctii care pot induce riscuri ce se incadreaza pe scara gravitatii, in categoria riscurilor inacceptabile si anume:
-explozia scaparilor de hidrogen acumulate in sala masini; -explozia acumularilor de gaz metan in cazanele de abur; -explozie de gaz metan in sala cazane; -explozie de hidrogen in stocator (gazometru); -explozie de hidrogen acumulat in sala electrolizorului (statia de electroliza); -explozie in interiorul rezervoarelor de pacura datorata pirosulfurilor acumulate in partea superioara a rezervoarelor; -cedarea sub presiune a unui rezervor de pacura; La fiecare sistem tehnic / tehnologic se identifica sursele de pericol, respectiv
componentele in care se pot produce disfunctii ce pot induce evenimente considerate inacceptabile. Pe traseul fluxului de pericol au loc transferul de materie, energie si informatie. Pe acest traseu se identifica prin relatia cauza – efect, evenimentele initiatoare, evenimentele principale ce pot indice evenimente finale inacceptabile, precum si principalele bariere de prevenire sau protectii cu rol de siguranta la foc. Barierele tehnic / tehnologic de prevenire, au urmatoarele destinatii:
-prevenirea evenimentului initial (neutralizarea sursei de pericol); -prevenirea evenimentului final (neutralizarea efectului acestuia); -neutralizarea fluxului de pericol; -neutralizarea efectelor evenimentelor initiatoare si amplificatoare; Protectiile cu rol de siguranta la foc, au urmatoarele destinatii: -eliminarea sau reducerea surselor de aprindere; -izolarea surselor de aprindere fata de substantele si materialele combustibile; -limitarea posibilitatilor de propagare a focului, fumului si gazelor fierbinti; -protectia persoanelor contra efectelor incendiilor; -stingerea incendiilor; Pentru fiecare sistem tehnic / tehnologic, metoda de analiza si evaluare a riscului
trebuie sa fie compatibila cu sursele de pericol, tintele pericolului, tipul factorilor de risc, interactiunea sursa – tinta a pericolelor, natura protectiilor (bariere tehnic/tehnologice de prevenire sau protectii de siguranta la foc). Toti acesti factori asigura si influenteaza controlului riscurilor de incendiu si de explozie.
Functie de criteriile de alegere a metodelor de evaluare rezulta metodele de evaluare a riscurilor de incendiu si explozie la principalele sectoare de activitate din CET si CTE (Anexa nr. 4).
25
Anexa nr.4
Sectorul de activitate
Sistemul tinta
Evenimentul final nedorit
Tipul protectiilor pentru prevenirea evenimentului final
Disciplinele de studiu
0 1 2 3 4 SALA MASINI
-turboagre-gatele
-trasee de alimentare
cu H2
- explozia H2 in turboagregate
- explozia scaparilor de H2
acumulate in hala
- bariere tehnic /tehnologice de prevenire si de
neutralizare
Securitatea echipamentelor
Siguranta in functionare
-rezervorul si circuitele
de ulei
Incendierea scaparilor de
ulei sau a fluxurilor de
cabluri
-bariere tehnic / tehnologice de
prevenire -protectii cu rol de
siguranta la foc
Securitatea echipamentelor
Siguranta la foc -fluxuri de
cabluri electrice
-bariere tehnic / tehnologice de
prevenire -protectii cu rol de
siguranta la foc SALA
CAZANE - cazanele
- circuite de alimentare cu gaz metan
Explozie de metan în cazan sau explozie de metan acumulat în sala
- bariere tehnic/tehnologice de prevenire şi de neutralizare
Securitatea echipamentelor Siguranţa în funcţionare
- buncărele de praf de cărbune
Explozia prafului de cărbune în buncărele de praf de cărbune
- bariere tehnic/ tehnologice de prevenire şi de neutralizare
- circuite de păcură
Incendiu în zona focarului
- bariere tehnic / tehnologice
STATIA DE ELECTROLIZĂ
- gazometru de H2
Explozie de H2 în stocator
- bariere tehnic / tehnologice de prevenire
Securitatea echipamentelor Siguranţa în funcţionare
- conduce şi armături de trans-port H2
Explozie de H2 în staţie
- bariere tehnic / tehnologice de prevenire
GOSPODĂRIA DE PĂCURĂ
- rezervor de păcură
Cedarea sub presiune a rezervorului
- bariere tehnic / tehnologice de prevenire
Securitatea echipamentelor
Explozia pirosulfurilor acumulate
26
Incendiu la rezervor sau la circuite de păcură
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţa la foc
- staţia pompe păcură
Incendierea scurgerilor accidentale de păcură
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţa la foc
-Rampa de descărcare păcură
Incendierea scurgerilor de păcură
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţa la foc
GOSPO-DARIA DE CABLURI ELECTRICE
- încăpere de cabluri electrice (subsol, tunel,pod, puţ)
Incendierea fluxurilor de cabluri
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţă la foc
INCAPERI ELECTRICE
echipamente electrice
cu ulei
Aprinderea uleiului împrăstiat
- protecţii tehnic/ tehnologice - protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţa echipamentelor Siguranţa tehnologică Siguranţa la foc
- fluxuri de cabluri electrice
Incendierea fluxurilor de cabluri
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţă la foc
CORPUL BUNCĂRELOR DE CĂRBU-
NE
- cota benzilor de descărcare
Explozia prafului de cărbune
- bariere tehnic / tehnologice de prevenire sau de neutralizare
Siguranţa tehnologică
- buncărele de cărbune
Autoaprinderea cărbunelui
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţa la foc
STATIE CONCA-SARE CĂRBU-NE
- încăperea morilor de cărbune
Explozia prafului de cărbune
- bariere tehnic / tehnologice de prevenire sau de neutralizare
Siguranţa echipamentelor Siguranţa tehnologică
Autoaprinderea depunerilor de cărbune
- protecţii cu rol de siguranţă la foc
Siguranţa la foc
27
4. METODA MATEMATICA DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU
4.1. Generalitati Metoda matematica de evaluare a riscului de incendiu si a sigurantei la foc este o metoda de evaluare cantitativa.
Metoda de calcul pentru evaluarea riscului de incendiu si a sigurantei la foc este adaptata dupa metoda utilizata in Elvatia si agreata de SIA / Societatea Elvetiana a inginerilor si arhitectilor.
Modelul de calcul al metodei matematice este in concordanta cu cele prevazute in “Metodologia privind identificarea, evaluarea si controlul riscului de incendiu aprobata cu Ordinul Corpului Pompierilor Militari nr. 1118/99.
Metoda a fost acordata la reglementarile tarii noastre; factorii de risc si de protectie utilizati in cuprinsul metodei de calcul au fost adecvati principalelor prevederi ale reglementarilor nationale privind siguranta la foc – P 118/99, reglementarilor privind proiectarea instalatiilor termomecanice ale termocentralelor – PE 224/82, proiectarea si executia retelelor de cabluri electrice – PE 107/95, constructia instalatiilor electrice de conexiuni si transformatoare cu tensiuni peste 1 kv – PE 101/A/95, proiectarea si executia instalatiilor de apa pentru combaterea incendiilor I.9.-94.
4.2 Domeniul de utilizare al metodei Metoda matematica de evaluare a riscului de incendiu se utilizeaza pentru
urmatoarele capacitati: -sala masini; -depozite de combustibil lichid; -statii de pompe pacura; -gospodarii de cabluri electrice; -statii de concasare carbune; Metoda se aplica la ansamblul cladirii sau la parti componente care constituie un
compartiment sau o celula de incendiu. Metoda se aplica atat la constructii existente cat si la constructii in faza de
proiectare, executie, postutilizare. 4.3. Prezentarea generala a metodei
Riscul de incendiu efectiv pe care il prezinta constructia, se determina cu relatia: P Ref = -------- X A, in care: M P = pericolul potential rezultat din continutul constructiei si din conceptia acesteia; M = produsul factorilor de protectie pasiva si activa, asigurati; A = coeficientul de activare al factorilor de risc;
28
4.3.1. Pericolul potential P: se determina prin produsul factorilor de pericol (risc) rezultati din continutul constructiei (materiale si substante utilizate) si factorii de risc care provin din conceptia constructiei (sarcina termica a elementelor de constructie, marimea si numarul de nivele, geometria spatiilor). P = C1 x C2 in care, C1 = pericolul potential rezultat din continutul (structura) constructiei; C2 = pericolul potential rezultat din conceptia constructiei; C1 = q x c x m x r x h C2 = i x e x g P = (q x c x m x r x k) x ( i x e x g ), unde: q = factor de sarcina termica a materialelor si substantelor utilizate in constructie (mobila); c = factor de combustibilitate; m = factor privind capacitatea de ardere a materialelor in conditii de incendiu; r = factorul pericolului de fum; k = factor de coroziune si toxicitate; i = factor de sarcina termica fixa din structura constructiei; e = factor de inaltime a constructiei; g = factor de suprafata a celulei sau compartimentului de incendiu.
4.3.2. Punerea in pericol B: este raportul intre pericolul potential P si protectia asigurata M care se stabileste potrivit unui scenariu de siguranta (sau conceptie de protectie): P B = unde: M M = produsul factorilor de protectie pasiva si activa asigurata; M = N x S x F N = factor dat de masurile generale de protectie specifice obiectivului evaluat (dotarea
cu stingatoare, echiparea cu hidranti interiori si exteriori, fiabilitatea sistemului de alimentare cu apa, distanta de la hidrantii exteriori pana la caile de acces in constructie, nivelul de instruire al personalului, etc.).
N = n1 x n2 x n3 x ... x nn unde: n1 = existenta stingatoarelor prevazute cu norme; n2 = existenta hidrantilor interiori; n3 = alimentarea cu apa pentru incendiu si siguranta in alimentarea cu apa; n4 = distanta de la hidrantii exteriori pana la accesele in constructie; n5 = nivelul de instruire al personalului;
29
S = factor dat de masurile speciale de protectie (detectarea incendiilor, alarmarea,
existenta serviciului de pompieri civili si dotarea acestuia, interventia pompierilor militari, sisteme speciale de stingere si evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
S = s1 x s2 x s3 x ... x sn unde: s1 = detectarea incendiilor; s2 = alarmarea serviciului de pompieri; s3 = cooperarea intre serviciul de pompieri si pompierii militari; s4 = performantele serviciului de pompieri militari si timpii operativi de interventie; s5 = echiparea cu instalatii speciale de stingere; s6 = echiparea cu trape de evacuare fum si gaze; F = factor dat de masurile de protectie aplicate constructiei (grad de rezistenta la foc,
rezistenta la foc a fatadelor, rezistenta la foc a separarilor intre etaje, dimensiunile celei de incendiu, corelarea destinatiei sau categoriei de pericol cu gradul de rezistenta la foc si cu numarul de nivele ori cu aria maxima admisa dupa caz );
F = f 1 x f2 x f 3 x ... x f n, unde: f1 – rezistenta la foc a constructiei; f2 – rezistenta la foc a fatadelor f3 – existenta si modul de protectie al golurilor din plansee; f4 – suprafata vitrata; f5 – corelarea intre arii maxime, categoria pericolului si gradul de rezistenta la foc; f6 – factor al masurilor constructive de limitare a propagarii focului si fumului;
4.3.3. Riscul de incendiu efectiv (Ref) Ref = B x A = __P__ x A = __P___ x A unde: M NxSxF A = factorul pericolului de activare; NOTA: Factorul A, cuantifica probabilitatea de aparitie a incendiului si aprinzibilitatea substantelor si materialelor utilizate.
4.3.4. Riscul de incendiu acceptat (Ra): reprezinta valoarea limita admisibila a risculuui de incendiu. De regula, se determina cu relatia: Ra = cRm x p in care: c = coeficient de ierarhizare; Rm = riscul mediu cuantificat;
30
p = pericolul pentru bunuri, cuantificat pentru fiecare categorie de constructie ori destinatie:
De regula p < 1;
4.3.5. Siguranta impotriva incendiilor (Sig) In conformitate cu prevederile Normelor generale de aparare impotriva incendiilor, siguranta la foc este acceptabila numai in conditia in care riscul efectiv este strict mai redus decat riscul acceptat. Sig = _Ra__ > 1 deci Ra > Ref Ref Daca Ra > 1, siguranta la foc este acceptabila; Ref Daca Ra < 1, siguranta la foc este insuficienta, in care caz, este Ref
necesar o noua conceptie de protectie (un nou scenariu de siguranta la foc).
4.4. Identificarea masurilor de protectie, specifice constructiilor pentru sectoarele de activitate ale centralelor electrice.
4.4.1. Categoria pericolului de incendiu Încadrarea unor spatii aferente sectoarelor de activitate in categoria A si B de
pericol de incendiu, conduce la incadrarea unui posibil accident tehnic in domeniul riscului inacceptabil. Ca urmare, in conditiile care definesc nivelul de risc si categoria pericolului de incendiu, trebuiesc inlaturate.
Acest lucru se realizeaza prin bariere tehnico – tehnologice. Prin aceasta, se incadreaza sala masini, statia de electroliza, rampele de H2,
incaperile de acumulatori, corpul buncari si statia de concasare in categorii inferioare de pericol de incendiu.
În conditia asigurarii masurilor de protectie specifice, majoritatea spatiilor de productie si / sau depozitare, specifice sectoarelor de activitate din centralele electrice, se incadreaza in categoriile C si D de pericol de incendiu.
Aceste masuri sunt specificate in anexa nr.3
4.4.2. Gradul de rezistenta la foc a constructiilor Constructiile (dupa caz compartimentele de incendiu) trebuie sa indeplineasca
conditiile minime de rezistenta la foc prevazute in normativul P 118/99.
31
Gradul de rezistenta la foc, trebuie corelat cu categoria pericolului de incendiu, aria maxima admisa a compartimentului de incendiu si numarul de niveluri.
Gradul de rezistenta foc inclusiv corelarea intre marimile definitorii (categoria de pericol de incendiu, gradul de rezistenta la foc, aria maxima construita la sol si numarul de niveluri) sunt prezentate in Anexa nr.5.
Conditiile minime care trebuie sa le indeplineasca elementele principale de constructie (compartimentul de incendiu) astfel incat intreaga constructie sa poata fi incadrata intr-un grad de rezistenta la foc, sunt prezentate in Anexa nr.6.
4.5. Frecventa cazurilor de incendiu si a imprejurarilor favorizante pentru sectoarele de activitate ale centralelor electrice. Cuantificarea pericolului de activare.
4.5.1. Frecventa cazurilor de incendiu Din analiza datelor statistice de sistem, pentru perioada 1995 / 2000, in
principalele spatii specifice centralelor electrice (CET si CTE), frecventele de producere a incendiilor sunt prezentate in Anexa nr.7.
Principalele cauze de incendiu si imprejurari favorizante (evenimente tehnice) care au determinat producerea incendiilor in centralele electrice, in perioada 1995 / 2000, sunt prezentate in Anexa nr.8
4.5.2. Cuantificarea probabilitatii de aparitie a incendiilor (pericolul de activare A). În raport de frecventa de izbucnire a incendiilor, factorul de activare A, are
valorile prezentate in Anexa nr.9.
4.5.3. Pericolul pentru bunuri (p) cuantificat pentru fiecare destinatie. Valorile lui p pentru spatiile specifice centralelor electrice sunt prezentate in Anexa nr.10.
32
Anexa nr.5 Categoria de pericol de incendiu
Gradul de rezistenţă la foc
Număr de niveluri admise
Aria maximă construită (la sol) admisă pentru construcţii sau compartiment de incendiu (mp) Clădire parter Clădire cu
două niveluri Clădire cu trei sau mai multe niveluri
0 1 2 3 4 5 A,B
(BE 3 ab) I-II 6 nelimitat nelimitat nelimitat
III, IV, V Nu se admit Nu se admit Nu se admit Nu se admit C
(BE2) I nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat II 6 nelimitat 11.700 7.800 III 3 5.200 3.500 2.600 IV 2 2.800 2.000 Nu se admit V 1 1.200 Nu se admit Nu se admit
D (BE 1a)
I-II nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat III 3 6.500 5.200 3.500 IV 2 3.500 2.600 Nu se admit V 1 1.500 Nu se admit Nu se admit
E (BE 1b)
I-II nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat III 3 7.800 6.500 3.500 IV 2 3.500 2.600 Nu se admit V 2 2.600 1.500 Nu se admit
33
Anexa nr.6 Nr. crt
Tipul elementelor de
construcţie
1,30 1,25 1,15 1,05 1,0 Gradul de rezistenţă la foc
I II III IV V 0 1 2 3 4 5 6 1. Stâlpi, coloane,
pereţi portanţi CO (CA1) 2 ½ ore
CO (CA1) 2 ore
C1(CA2a) 1 oră
C2(CA2b) 30 min
C3(CA2d) -
2. Pereţi interiori neportanţi
CO(CA1) 30 min
C1(CA2a) 30 min
C2(CA2b) 15 min
C3(CA2c) 15 min
C4(CA2d) -
3. Pereţi exteriori neportanţi
CO(CA1) 15 min
C1(CA2a) 15 min
C2(CA2b) 15 min
C3(CA2c) -
C4(CA2d) -
4. Grinzi, planşee, nervuri,
acoperişuri terasa
CO(CA1) 1 oră
CO(CA1) 45 min
(30 min)*
C1(CA2a) 45 min
(30 min)*
C2(CA2b) 15 min
C4(CA2d)
5. Acoperişuri autoportante
fără pod (inclusiv
contravântuiri) şarpanta
acoperişurilor fără pod
CO(CA1) 45 min
(30 min)*
C1(CA2a) 30 min
(15 min)*
C2(CA2c) 15 min
C3(CA2c) -
C4(CA2d) -
6. Panouri de învelitoare şi
suportul continuu al învelitorii com-
bustibile
CO(CA1) 15 min
C1(CA2a) -
C2(CA2b) C3(CA2c) -
C4(CA2d) -
NOTA: * Se aplică în clădirile şi compartimentele de incendiu, în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840 Mj/mp.
34
Anexa nr.7 Frecvenţa incendiilor 1995 – 2000 Nr. crt
6. Incăperi de cabluri electrice redus Sub 5% cabluri 0,80
37
Anexa nr.10 Nr. crt
Incăperea destinaţia Condiţii existente P
0 1 2 3 1. Sala maşini - trasee de ulei şi de abur distincte 0,8
- trasee de ulei şi abur comune 0,6 2. Sala cazane - cu protecţii tehnic / tehnologic pt.prevenirea
exploziilor în cazan 0,8
- fără protecţii tehnic / tehnologic pt.prevenirea exploziilor în cazan
0,6
3. Staţie concasare cărbune - cu sisteme eficiente de desprăfuire 0,8 - fără sisteme eficiente de desprăfuire 0,6
4. Estacade benzi cărbune 0,9 5. Staţii pompe păcură - cu preincălzitoare în exterior 0,8
- cu preîncălzitoare în interior 0,6 6. Depozitul de păcură 0,8 7. Staţii electrice, posturi
trafo 0,8
8. Incăperi de cabluri electrice
- cabluri rezistente la foc 1,0 - cabluri cu întârziere la propagarea focului 0,9 - cabluri fără întârziere la propagarea focului 0,8
38
5. UTILIZAREA METODEI MATEMATICE DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU SI A SIGURANTEI LA FOC
5.1. Intocmirea scenariului de siguranta la foc:
5.1.1. Aspecte generale -Conform prevederilor din Normele generale de prevenire si stingere a
incendiilor, scenariul de siguranta la foc reflecta interdependenta dintre riscul de incendiu si nivelul de performanta al masurilor de prevenire si stingere a incendiilor, adoptate.
La constructiile aflate in exploatare (cazul termocentralelor existente) scenariul de siguranta la foc se intocmeste pe baza masurilor de protectie deja aplicate si nivelul real de performanta al acestora.
- Pe baza sceneriului de siguranta la foc intocmit, precum si in baza factorilor de risc si de protectie specificati in metoda matematica de evaluare, se evalueaza riscul de incendiu efectiv si siguranta la foc.
Daca siguranta la foc are valoarea supraunitara (Sig > 1) se considera ca scenariul de siguranta (sau conceptia de protectie) este corespunzator, caz in care riscul de incendiu efectiv este mai mic decat riscul de incendiu acceptat (Ref < Ra).
Daca siguranta la foc rezultata au valoarea subunitara (Sig < 1) se considera ca scenariul de siguranta este necorespunzator (deci protectia aplicata este insuficienta fata de factorii de risc existenti). In acest caz, este necesar completarea scenariului de siguranta cu masuri suplimentare de protectie sau marirea nivelului de performanta al masurilor de protectie aplicate si reevaluarea riscului de incendiu efectiv pana ce siguranta la foc devine supraunitara (Sig. > 1).
5.1.2. Structura scenariului de siguranta la foc Pentru evaluarea riscului de incendiu al sigurantei la foc in CET si CTE se are in
vedere utilizarea unor criterii de performanta privind siguranta la foc, specifice centralelor electrice si a unor parametri specifici modelului matematic al metodei de evaluare.
Structura scenariului de siguranta la foc utilizat la evaluarea riscului de incendiu si al sigurantei la foc, este urmatoarea:
A. DATE DE IEDENTIFICARE A CONSTRUCTIEI 1.Date de identificare a persoanei juridice 2.Date de identificare a constructiei (compartimentului sau celulei de incendiu) 3.Amplasamentul constructiei (adresa)
39
B. CARACTERISTICILE CONSTRUCTIEI SI ALE INSTALATIEI TEHNOLOGICE 1.Regimul de inaltime 2.Aria construita 3.Aria desfasurata 4.Volumul constructiei 5.Inaltimea constructiei 6.Cota subsolului 7.Raport lungime / latime
NOTA: La depozitele de lichide combustibile amplasate in aer liber, se mentioneaza: 1.Cantitatea stocata si numarul de rezervoare 2.Categoria depozitului 3.Inaltimea rezervoarelor 4.Raportul inaltime / diametru (h/D) 5.Suprafata cuvei de retentie 6.Modul de indiguire a rezervoarelor (indiguiri distincte sau indiguire comuna) C.FACTORI DE RISC 1.Substante si materiale utilizate. Caracteristici. 2.Densitatea sarcinii tehnice
3.Categoria pericolului de incendiu 4.Riscul de incendiu identificat 5.Surse de aprindere 6.Imprejurarile care pot favoriza aprinderea NOTA: La depozitele de lichide combustibile in aer liber, nu se includ punctele 2 si 3. D. MASURI DE PROTECTIE 1.Masuri tehnic / tehnologice 2.Masuri de siguranta la foc
MASURI NORMALE 2.1.Dotarea cu stingatoare 2.2.Echiparea cu instalatii de hidranti interiori 2.3.Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor cu hidranti exteriori si bazine 2.4.Siguranta in alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor 2.5.Distanta maxima de la sistemele de hidranti exteriori si / sau bazine pana la accesele in constructia evaluata 2.6.Existenta si nivelul de instruire pentru interventie, al salariatilor
40
MASURI SPECIALE 2.7.Detectarea (observarea) si semnalizarea incendiilor; 2.8.Alarmarea pompierilor civili si militari; 2.9.Echiparea cu instalatii speciale de stingere a incendiilor; 2.10.Echiparea cu sisteme de desfumare; 2.11.Asigurarea interventiei;
MASURI APLICATE CONSTRUCTIEI 2.12.Gradul de rezistenta la foc; 2.13.Corelarea intre categoria de pericol, gradul de rezistenta la foc, aria maxima si numarul de niveluri (P,G,A,N); 2.14.Suprafata vitrala a fatadelor; 2.15.Tipul de rezistenta la foc al planseelor; 2.16. Rezistenta la foc a elementelor de compartimentare (separare). NOTA: La depozitele de lichide combustibile amplasate in aer liber, se mentioneaza in plus: 1.Existenta si etanseitatea cuvei de retentie; 2.Materialele din care este realizata cuva de retentie; 3.Izolarea termica a rezervoarelor si starea de intretinere; 4.Distantele intre rezervoare; 5.Volumul util al cuvei de retentie; 6.Distantele de amplasare a depozitului fata de obiectele vecine. E. TIMPI OPERATIVI DE INTERVENTIE 1.Timpul de alarmare; 2.Timpul de alertare; 3.Timpul de deplasare; 4.Timpul de intrare in actiune a fortelor concentrate; 5.Timpul de raspuns; 6.Timpul de incepere a interventiei.
6. ETAPELE DE REALIZARE A EVALUARII
Etapa I. – Identificarea riscului de incendiu Etapa II - Alegerea metodei de evaluare a riscului de incendiu si a sigurantei la foc La spatiile in care riscul de incendiu este “foarte mare” sunt necesare bariere de
prevenire tehnic / tehnologice, asociate evenimentului final nedorit (explozia). Aceste bariere tehnic / tehnologice constau in:
41
-aerisirea naturala organizata a spatiului; -sisteme eficiente de desprafuire; -sisteme de umidificare; Observatii: - In spatiile in care, riscul de incendiu identificat se inscrie in categoria “risc mare
de incendiu” – corespunzator categoriei “C” de pericol, evaluarea riscului de incendiu si a sigurantei la foc se realizeaza prin utilizarea metodei matematice de evaluare.
- Evaluarea riscului de incendiu si a sigurantei la foc prin metoda matematica la incaperile cu “risc mediu” si “risc mic” de incendiu identificat pe baza criteriilor din Normativul P 118/99 (corespunzator categoriei “D” respectiv “E” de pericol) nu este necesara.
- La cazanele de abur, observatia de mai sus, nu exclude necesitatea evaluarii riscului tehnic / tehnologic. Potrivit prevederilor Normativului P118/99, utilizarea substantelor solide, lichide sau gazoase drept combustibil pentru ardere, determina incadrarea in categoria “D” de pericol de incendiu, indiferent de siguranta tehnic / tehnologic asigurata.
Etapa III – Intocmirea scenariului de siguranta la foc. Observatii: Pentru fiecare spatiu supus evaluarii, se intocmeste un scenariu de siguranta la foc cuprinzand datele corespunzatoare situatiei existente. Etapa IV – Cuantificarea factorilor de risc, de protectie si de activare. Etapa V – Evaluarea punerii in pericol – B Etapa VI – Determinarea riscului de incendiu efectiv si a riscului de incendiu acceptat. Etapa VII – Determinarea sigurantei la foc Etapa VIII – Interpretarea rezultatelor privind siguranta la foc. Observatii: 1. Atunci cand siguranta la foc Sig < 1, inseamna ca masurile de protectie
existente nu acopera pericolele potentiale existente. Siguranta la foc este necorespunzatoare.
2. In toate cazurile in care siguranta la foc este necorespunzatoare, se impune imbunatatirea scfenariului de siguranta la foc, prin una sau mai multe masuri suplimentare de protectie dupa care se procedeaza la reevaluarea riscului efectiv si a sigurantei la foc.
3. La stabilirea masurilor suplimentare de protectie, se procedeaza “pas cu pas”,
astfel: a. Se adopta masuri normale, suplimentare in cazul in care factorul “N” este
subunitar si exista posibilitatea de imbunatatire prin ridicarea nivelului de pregatire al personalului, asigurarea dotarii potrivit reglementarilor sau asigurarea unei intretineri corespunzatoare;
42
b. Se adopta masuri speciale suplimentare, atunci cand factorul “S” poate fi imbunatatit prin masuri de perfectionare a capacitatii de interventie a serviciului de pompieri civili, repararea si punerea in functiune a unor instalatii aflate in stare de nefunctionare, cresterea sigurantei in alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor, asigurarea rezervei de apa, echiparea cu instalatii si dispozitive de protectie prevazute de reglementarile tehnice de specialitate;
c. Se adopta masuri de protectie aplicate constructiei, suplimentare, atunci cand celelalte masuri luate in considerare nu asigura o siguranta la foc corespunzatoare. Siguranta la foc poate fi imbunatatita prin masuri privind separarea spatiilor evaluate fata de cele vecine, protejarea golurilor existente in pereti si plansee, realizarea unor elemente de limitare a propagarii fumului, cresterea limitei de rezistenta la foc a unor elemente de constructie, asigurarea dispozitivelor de evaluare a fumului si gazelor fierbinti.
4. Atunci cand siguranta la foc este egala cu unitatea ori cu cateva sutimi peste aceasta valoare (Sig = 1,0 x), siguranta la foc este la limita domeniului acceptabil. In acest caz orice modificare in sens defavorabil a unui factor de protectie conduce la incadrarea sigurantei la foc in limite inacceptabile. In acest caz, se analizeaza cea mai economica masura de protectie pentru imbunatatirea scenariului de siguranta la foc, dupa care se reevalueaza riscul efectiv si siguranta la foc.
5. In toate cazurile in care Sig > 1, masurile de protectie cuprinse in scenariul de siguranta la foc sunt suficiente, iar siguranta la foc este corespunzatoare.
