1 PERSONALITĂŢI MARAMUREŞENE - ANIVERSĂRI2004).pdfapelativ păstrat cu sfinţenie şi de soţia...

PERSONALITĂŢI MARAMUREŞENE - ANIVERSĂRI

Instituţie cu multiple valenţe formative,informative şi culturale, Biblioteca Judeţeană“Petre Dulfu” Baia Mare oferă în permanenţăcititorilor care-i trec pragul momente de “aduceriaminte”, la ceas aniversar sau comemorativ, anumelor înscrise în Pantheonulculturii româneşti şi universale.

Fie că este vitrină decarte, o lansare de carte sau unmedalion, evenimentul areacelaşi scop – de a-i onora pecei care sunt printre noi şi de apăstra vie amintirea celor carenu mai sunt printre noi.Un astfel de eveniment a fostcel dedicat împlinirii a 90 deani de la naşterea poetului IONŞIUGARIU.

În bibliotecabăimăreană amintirea poetuluieste evocată frecvent iarnumele lui este rostitîntotdeauna cu emoţie.

La împlinirea a 80 de ani de viaţă, în1994, revista “Bibliotheca Septentrionalis”,editată de Biblioteca Judeţeană, i-a dedicatrubrica “Personalităţi maramureşene”.

În anul 2002, Filialei nr. 2 a BiblioteciiJudeţene i s-a atribuit numele“Ion Şiugariu”.

Comemorarea din acestan a fost înnobilată de prezenţadnei Lucia Soreanu Şiugariu,soţia poetului. Aidoma zeiţeicare întreţine focul sacrudedicat idolului, dna Lucia –Santa Lucia – şi-a dedicat viaţapentru a păstra mereustrălucitor focul “Soarelui” său.

Acesta este mesajul pecare l-am desprins din cuvântulemoţionat şi emoţional rostit şipe care ni l-a dăruit sprepublicare.

BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS

1


90 DE ANI DE LA NAŞTEREA POETULUI ION ŞIUGARIU

Lucia SOREANU-ŞIUGARIU

Stimaţi prieteni,

A mă afla la Baia Mare a fost pentrumine totdeauna o bucurie tristă, pe care mai alesastăzi o simt cu intensitate numărând anii care autrecut de când „lumina tinereţii şi vieţii mele” s-astins.

S-au scurs de atunci aproape 60 de ani.În majoritatea lor au fost ani grei de prefacerisociale nedrepte, de lipsuri, suferinţe şi spaimeprofunde care îngrijorau tulburând viaţa şipreocupările spirituale... Şi cu toate acestea,mulţi au fost aceia care de aici, de la Baia Mare,ca şi din alte părţi ale ţării şi-au amintit şi aucinstit memoria poetului an de an, făcându-lcunoscut pe cât posibil generaţiilor tinere. Măgândesc la Nae Antonescu, la Ştefan Bellu, laEugen Marinescu, la Vasile Leschian, care auscris studii despre opera poetului Ion Şiugariu.

Cu fiecare an învăţam să preţuiesc nunumai consecvenţa cu care vă mărturiseaţigândurile adresate umbrei poetului pe care nu-luitaserăţi, dar cu deosebită încântare parcurgeamfelul în care, în scrisul Dvs. păstraţi frumuseţea,originalitatea şi înalta ţinută a limbii curatromâneşti, nealterată de vulgarităţile ultimilor10-14 ani, vulgarităţi care se propagă cuinconştienţă şi nepăsare prin radio, televiziunesau chiar prin unele ziare din Capitală.

Prin ceea ce scrisese în puţinii lui anitrăiţi, Soare lăsase posterităţii un semnremarcabil al trecerii sale prin viaţă, -„pentru anu muri de tot” – aşa cum adesea îmi spunea„Lucia, nu vreau să mor de tot”.

Această dorinţă a creatorului, dorinţanemuririi se împlineşte de fapt prin însăşivaloarea operei create, dar şi prin preţuirea şidragostea acelora care l-au cunoscut, care aupătruns înţelesul şi misiunea acelei opere. Esteceea ce de aici, din Baia Mare, mânuitorii decondei au făcut, comemorându-l în multe pagini.

Am urmărit cu bucurie, când mi s-a oferitposibilitatea, relatările şi aprecierile prin careconfraţi ai săi mai tineri au scris despre poetul şiomul Ion Şiugariu, ca de plidă Prof. VasileLeschian, Augustin Cozmuţa, Gheorghe Pârja, I.M. Mihai, nume întâlnite în acele publicaţii şibineînţeles Ştefan Bellu. Şi încerc să cred astfel,că aceasta este, poate, dovada că într-adevăr„Soare n-a murit de tot”, el n-a fost uitat.

Este ştiut că după trecerea noastră înnefiinţă trăim mai departe în inimile celor carene-au iubit...Atunci, demult, în zilele aceluicumplit de trist FEBRUARIE, când rămăsesemsingură şi pustiită... şi apoi, după ani în care atrebuit să-mi asigur existenţa, m-am gândit săpublic poeziile rămase în manuscris, pregătitechiar de Soare pentru publicare. Îl cunoşteam peŞerban Cioculescu şi, prin anii ’52-’53, i-amcerut părerea. Dânsul, recunoscându-i slova, aluat manuscrisul ca să-l dea spre avizarepreşedintelui Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc.Doi ani de zile trecuseră, timp în care ŞerbanCioculescu era jenat spunându-mi mereu căpreşedintele nu avusese timp să citească poeziile.Apoi, într-un sfârşit, mi le-a adus. Manuscrisulpurta menţiunea: „Nu este momentul”.

Cu adevărat, în acei ani nu erau momentepentru poezie, pentru o libertate de gândire, deviaţă obişnuită. Abia după mai mulţi ani, cuajutorul prietenului pe care nu-l voi uitaniciodată, Laurenţiu Fulga, aceste poezii au pututsă apară împreună cu câteva fragmente din„Jurnal pentru Lucia” jurnal de front – sub titlul:Carnetele unui poet căzut în război, în anul1968.

Dar ideea şi hotărârea de a publica toatepoeziile într-un volum, cât şi tot ceea ce a rămasscris de mâna lui Soare, nu m-a părăsit încă niciastăzi.

A urmat Sete de ceruri în 1985.Volumul a apărut la Editura Ion Dumitru dinMünchen, prefaţat de Vintilă Horia, ediţie pecare în întregime am dăruit-o bibliotecilor,scriitorilor şi prietenilor din ţară şi dinstrăinătate. Cartea a fost preconizată a fi darulmeu „Casei Memoriale” care luase fiinţă în 1983,aşa cum bunul şi vechiul nostru prieten CoriolanGheţie îmi scrisese. La 26 iulie 1985, am urcatpoteca spre căsuţa din deal la Băiţa şi am depusdarul meu în casa care mă adăpostise de multeori pe când mama Floarea trăia. Venisem fără sămă anunţ pentru a nu importuna rudele.

Mai aveam însă multe de publicat. Dincei trei mari prieteni pe care îi avusesem, doi măpărăsiseră – Laurenţiu şi Coriolan. SingurAlexandru Husar rămăsese ca să mă poată sfătuişi susţine. Dar el n-a făcut numai atât, ci s-aocupat personal pentru ca o primă parte aculegerilor din manuscrise, reviste şi ziare să


2


apară în 1997 la editura Agora din Iaşi, cu titlulŢara crinilor . Prof. Univ. Dr. Alexandru Husar,vechi şi drag prieten al lui Soare şi al meu, un omde o rară şi aleasă cultură, de o frumoasă şielegantă exprimare, de o rară nobleţe sufletească,care cu orice ocazie mi-a stat lângă umăr, ca şiacum, aici.

A apărut apoi Viaţa Poeziei subîngrijirea lui Marcel Crihan, Lector Universitar,Bucureşti, la editura Marineasa din Timişoara în1999 şi Bacovia, Studiu critic în 2002 la edituraFundaţiei Culturale „Memoria”. Până în prezentatât.

Plecând de aici, sufletul îmi este copleşitde căldura şi afecţiunea pe care mi-aţi arătat-o,de bucuria de a fi fost înconjurată de o asistenţăatât de numeroasă. Doresc să mulţumesc DlorAugustin Cozmuţa şi Ştefan Bellu pentru că m-au invitat la această comemorare şi lansare a

cărţii Dlui Bellu,mulţumesc nepoatei meledragi Aurica Petruşcapentru tot ceea ce cu draga făcut, pentru felul încare înţelege multe dinbucuriile mele, pentruspontaneitatea cu careacţionează şi îi admirfarmecul personal. În moddeosebit mulţumesc DluiTeodor Ardelean,Directorul Bibliotecii caregăzduieşte aceastăfestivitate comemorativă şi tuturor celor care l-aususţinut în a o organiza. Vreau să-l asigur căaceastă întâlnire este şi va rămâne pentru mine osărbătoare.

Rămâneţi cu bine!

ION ŞIUGARIU ŞI REVISTA “AFIRMAREA”Vasile LESCHIAN

Vocaţia de scriitor autentic a lui IonŞiugariu şi plurivalenţele manifestării acesteia înliteratura română interbelică sunt azi repuse învaloare prin contribuţia unor valoroşi cercetătorişi critici, prin manifestări literare publice la niveljudeţean şi naţional.

Ca poet, Ion Şiugariu a îmbrăţişat noulsuflu al literaturii deceniilor al III-lea şi al IV-leainterbelice, fiind în contact nemijlocit cuatmosfera modernistă şi avangardistă a Capitalei,ca student al Facultăţii de Filosofie (specializareafilologie modernă-franceză) a Universităţii dinBucureşti. Aici îşi formează o solidă culturăumanistă, având ca profesori mari personalităţi,precum: Mihai Ralea, Tudor Vianu, Al. Rosetti,Şt. Ciobanu, N. Cartojan, Gh. Oprescu, Th.Capidan, D. Caracostea, aflaţi sub decanatul luiConstantin Rădulescu-Motru. Făcea parte din„gruparea scriitorilor tineri” bucureşteni,constituită la iniţiativa lui Ştefan Baciu,Laurenţiu Fulga, Vintilă Horia, OvidiuCaledoniu, George Petcu, având ca proiectatorgan de presă revista „Manifestul nopţii albe”.În Capitală colabora la mai multe reviste literare,printre care „Meşterul Manole”, „Prepoem”,

„Decalogul” şi „Revista Fundaţiilor Regale...”.Aici şi la alte publicaţii din ţară şi-a exersatcondeiul, şi-a format gustul estetic, exprimându-lîn creaţia sa poetică, în note, articole şi studii deistorie, critică şi estetică literară.

Deşi departe de plaiurile natale s-aangajat în afirmarea slovei şi spiritului românescîn spaţiul geografic cultural nordic, unde limba şicultura românească fuseseră ostracizate până laMarea Unire. Astfel, Ion Şiugariu sprijină directdemersurile lui Gh. Crişan pentru apariţia„Cronicii” şi „Cronicii literare” la Baia Mare,dar mai ales devine un colaborator fervent alrevistei literare, social-culturale „Afirmarea”,ce apărea la Satu Mare (1936-1940), subconducerea redactorilor Octavian Ruleanu şiConst. Gh. Popescu. El îşi asumă misiunea deliant spiritual între Capitală şi plaiurile nord-vestice, în special cu revista Afirmarea, căreia îidevine colaborator statornic pe toată perioadaapariţiei, semnând creaţie poetică originală, note,articole şi studii de critică şi estetică literară saude larg interes cultural. A militat nemijlocitpentru ridicarea prestigiului literar al revistei,prin scoaterea ei din suflul provincial, făcând-o


3


cunoscută în cercurile bucureştene şi în ţară, prinatragerea unui număr apreciabil de colaboratoridintre tinerii scriitori „bucureşteni”, în specialpoeţi, prin încurajarea tinerilor creatori locali.

Dacă revista “Afirmarea” se prezintă, înmajoritatea compartimentelor sale culturale, cauna tradiţionalistă, cu largi deschideri spre nou,în creaţia literară, îndeosebi în poezie, devineuna modernistă, de factură simbolistă, până laaccente uşor avangardiste sau cu un pronunţatrealism obiectiv şi psihologic în proză, tendinţenovatoare ale literaturii române interbelice îngeneral. Meritul pentru acest fapt revine, înprimul rând, lui Ion Şiugariu şi celor doiredactori responsabili ai revistei – OctavianRuleanu şi Constantin Gh. Popescu. Fără mareleataşament al acestor tineri intelectuali şi acolaboratorilor lor, izvorât dintr-o înaltăconştiinţă civică, culturală şi morală faţă denecesitatea scrisului românesc aici la fruntarii,spaţiu marginalizat cultural odinioară, n-ar fi fostposibilă asigurarea unei ţinute literar-esteticeremarcabile a publicaţiei sătmărene. Dreptargument, revista e remarcată şi apreciată decătre George Călinescu în a sa monumentalăIstorie a literaturii... .

În revistă Ion Şiugariu se impune princreaţia poetică, publicând 34 poezii, semnateIonel sau Ion Şiugariu şi una singură subpseudonimul Sonia Mugur. Doar patru dintreacestea le va include în volumul său de debut„Trecere prin alba poartă” (1938). Lirismulsău aduce un nou suflu în revistă, o undă deprospeţime, de vigoare şi lumină. Creaţia sa stăsub semnul continuei deveniri, a strădaniei şireuşitei de a sparge tiparele tradiţionale aleformei, prin găsirea unui nou ritm, a unei alteexpresii metaforice, a unui limbaj poetic nou,modern. Poetul experimentează, caută şi se caută.Urmare, eul poetic se revarsă limpede, cald,solar, lumina inundă, e însetat de Soare şi unenergetism viguros, asemănător lui EmileVerhaeren, (de altfel, prietenii Soare îl numeau,apelativ păstrat cu sfinţenie şi de soţia sa Lucia).Va evolua spre meditaţie filosofică şi fiorlăuntric, eliberând poezia de retorism, punând-osub semnul simbolului şi semnificaţieimetafizice, filtrând nuanţat lirismul blagian saubacovian într-o expresie originală, personală.

Mediul universitar, atmosfera incitantă acercurilor literare pe care le frecventa şi revistelenoii generaţii la care colabora l-au stimulat şipropulsat spre autodepăşire. Poetul Ion Şiugariua învăţat şi şi-a însuşit rapid lecţia majoră a

modernismului şi avangardismului în cultivareastării de disponibilitate absolută a spirituluicreator ce propune angajarea într-o complexărelaţie dialectică a negaţiei şi inovaţiei radicale,în perspectiva eliberării de coduri şi canoane,către o nouă autenticitate a creaţiei, direcţiegenerală remarcată şi disecată pertinent de cătrecriticul şi poetul Ion Pop în „Avangarda înliteratura română”, (Ed. Minerva, Buc., 1990,p. 408)

În “Afirmarea”, sub pseudonimul SoniaMugur sau Sergiu Băiţanu publică eseuri(Soliloquii –nr. 12/1938), din care reiese sinceraşi profunda disponibilitate pentru a privi optimistviaţa, într-o permanentă sete de Soare, încomparaţie cu „frigul” ce bântuie în unele sufleteale poeţilor tineri. În „Reportaj bucureştean”(A, nr. 1-2/1938), cu o jovialitate colocvială, neintroduce în atmosfera „lumii poeţilor tineri”. Cuvervă şi fină ironie, creionează portretelecaracterologice şi comportamentale ale câtorva„rare specimene ale naturii”, lumea bonomieipoetice: Ştefan Baciu („apaşul acela mic cuochelari, ce poartă impermeabil negru şi şapcă peochi ca-n romanele americane...”; „ Are treivolume de poezii şi este premiat de Fundaţii... Ecel mai talentat poet tânăr...”), Ovidiu Caledoniu(„poet de mari speranţe...”); „celălalt de colo,elegant şi suplu e Vintilă Horia; Laurenţiu Fulga(„ mic şi bondoc ca un bunic... e critic...); GeorgePetcu („cel mai al dracului dintre toţi: 8 ani deliceu militar la activ şi un volum de versuri; e celmai elegant tânăr din Bucureşti şi iubeşte toatefetele urâte”) ş.a.

În consonanţă cu preocupările poetice,Ion Şiugariu îşi ordonează crezul estetic încomentarii şi analize pertinente asuprafenomenului cultural şi literar, intervine îndispute din cercurile scriitoriceşti, privitoare laaspecte ale spiritului naţional în cultură, asupraatitudinii în poezia tânără, asupra valorii şinonvalorii în creaţie. Analizează în spiritlovinescian aspecte ale sincronismului în culturăşi literatură, pledând pentru încrederea încaracterul specific al spiritualităţii româneşti,pentru necesitatea „intrării” cu acest specific încultura şi literatura universală (Surprinzător: iatăidei atât de actuale vehiculate azi, în contextulintegrării în U.E.) („Scepticism” în A. nr. 3/1940). În altă parte, în „Pentru o înţelegerenecesară” (A. nr. 1/1939); „Poezielacrimogenă” (A. , nr. 1-2/1940) sau în„Scamatorul cultural” (A., nr. 3/1940) IonŞiugariu defineşte poezia ca „cea mai frumoasă


4


activitate a spiritului omenesc”...”înseamnăatitudine, nestăpânită foame de Absolut şi o setenăprasnică de lumină”. Tânărul critic supuneobservaţiei literatura şi în special poeziageneraţiei sale, mai puţin aflată în atenţia criticiiliterare a deceniului al IV-lea interbelic. Elafirmă cu tărie necesitatea aplicării principiuluiestetic în exercitarea actului critic, susţinând că,„estetica este expresia de vârf a conştiinţei”.Loveşte în veleitari, în versificatorii şipublicaţiile ce se ascund „sub masca poezieitinere”. Ion Şiugariu are intuiţia şi certitudineaasupra valorilor estetice autentice. Ne-odovedeşte argumentat la „Pagina scriitorilortineri”, rubrică introdusă de el în “Afirmarea”.Aici inserează, pertinent, cu vocaţie, poezia luiVintilă Horia (nr. 5-6/1938), a lui Ion Th. Ilea, D.Hinoveanu, Victor Măgură (nr. 9/ 1938),conturându-le personalitatea poetică, relevându-le talentul şi bogatele resurse lirice.

Aserţiunile lui de critică literară denotăstăpânirea solidă a principiilor şi categoriilorestetice, evidenţiază gustul său ales în percepereafenomenului poetic interbelic. Era firesc. Se aflael însuşi în mijlocul fenomenului!

Interesant sub raport teoretic mi se pare afi studiul „Generaţie în extaz” (A. 11-12/ 1939)în care autorul caracterizează sintetic drumulpoetic al generaţiei sale, al lui însuşi, al tuturorcelor ce-şi propun să atingă sferele „poezieiadevărate”, introducând în argumentaţie câtevaconcepte proprii, originale, pentru etapeleobligatorii în periplul creaţiei poetice: de la„cetatea peregrinară” (a căutărilor) la „cetateaarmonioasă”, în care se poate pătrunde doar prin„iubire şi rugă” (vezi „cunoaşterea luciferică” laLucian Blaga!), prin ardentă dăruire sufletească,până la „cetatea statornică”, în care poetulgăseşte calea întoarcerii spre sine”, spreexplorarea universului tulburător al Eului (defapt al Geniului; Constantin Noica: „Geniul eacel Eu care şi-a descoperit Sinele”!), cândpoetul începe să cânte, pentru că, spune Şiugariu,„singurul zeu eram eu!”.

Iată o mărturisire poetică de credinţă alui Ion Şiugariu ce o vom întâlni , peste ani , şi laNichita Stănescu, într-un interviu acordat lui P.Petroman: „Dorinţa mea a fost şi rămâne să fiu şisă rămân şi să devin poet, adică să mă topesc încântec.”

O LECŢIE DE BUNĂTATE

- in memoriam N. Steinhardt -Delia FLOREA

Anul acesta, în ziua de 29 martie, s-auîmplinit 15 ani de când Monahul de la Rohia aevadat în nemurire. În ultimul moment, simţindcă-l iscodeşte moartea / Şopti încet, darresemnat: „Închide cartea!”. Cu toate acestea,„Cel care a pătimit cumplit pentru prietenie şipentru dreptate / Prin slova-i scrisă ne vorbeştede dincolo de moarte”. Î.P.S. Bartolomeu Ananiaîl apreciază pe N. Steinhardt ca pe “un om demare şi profundă cultură, întregit de un om demare şi profundă credinţă”.

Cel ce a scris: „Critică la persoanaîntâi”, „Jurnalul fericirii”, „Ispita lecturii”,“Escale în timp şi în spaţiu”, „Drumul cătreisihie”, „Dăruind vei dobândi” şi altele crede cutărie în Cultură şi în Carte, crede, de asemenea,că zestrea spirituală a omenirii depinde în maremăsură de ţinuta morală, de etica fiecăruia dintrenoi deoarece calităţile noastre pozitive serăsfrâng în mod benefic asupra culturii. ÎnsuşiSteinhardt, referindu-se la cultură, afirmă că ea„nu este numai o acumulare de cunoştinţe ci şi osubţirime a caracterului”.

Într-un text apărut în „Primejdiamărturisirii – convorbiri cu Ioan Pintea”,admirabil construit pe ideea că bunătatea estefundamentul fiinţei umane şi totodată


5


fundamentul culturii, Cărturarul de laRohia face un elogiu al bunătăţiisufleteşti. Concluzia este că numai ceibuni ajung la esenţă şi că erudiţia,inteligenţa nu fac doi bani fără aceastăvirtute morală. Astfel „moralabunătăţii” tinde să devină „o estetică abunătăţii”. Steinhardt susţine cădegeaba le-am avea pe toate:inteligenţa, cultura, isteţimea,doctoratele, supradoctoratele(asemenea profesorului din „Lecţia” lui EugenIonescu). Dacă suntem lipsiţi de curaj, răi, mojicişi vulgari toate acestea sunt inutile. Se duc peapa sâmbetei „şi inteligenţa şi erudiţia şisupradoctoratele şi toate congreseleinternaţionale la care luăm parte şi toate burselepentru studii pe care le câştigăm prin concursurisevere. Nimic nu poate înlocui niţică bunătatesufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă,înţelegere”. Bunătatea sufletească „nu-i o virtutesubtilă şi rafinată ci este un atribut de bază alfiinţei omeneşti şi totodată al culturii.” Prinrepulsia şi aversiunea ei faţă de moarte, culturase opune sfârşitului, principiul ei fiind dăinuireaîn istorie.

Fără bunătate „nu putem convieţui decât încondiţii de groază”, justificând astfel amarnicaafirmaţie a lui Sartre: „Ceilalţi, iată iadul!”.Există un altruism elementar exprimat prinbunătate, care este „o axiomă a vieţii obşteşti”.Berdiaev spunea: „Pâinea pentru mine este oproblemă materială dar pâinea aproapelui meueste pentru mine o datorie spirituală”. Aceastaînseamnă că nimic nu poate suplini întru totulbunătatea. În acest sens, Înţeleptul de la Rohia,prin eseurile sale teologice cuprinse în volumul„Dăruind vei dobândi”, ne îndeamnă săsăvârşim acte de mărinimie, curaj şi detaşare –„faptele bune şi frumoase” - care sunt „singurelecreatoare de pace şi mulţumire”. Pe acest pământ– spune el – „cel mai sigur mijloc de a intra încomuniune cu Atotputernicul, mijlocul fără greşşi instantaneu este săvârşirea binelui, ajutorareaaproapelui aflat în necaz”.

Câteodată doar cu o vorbă bună„putem roura sufletul cel mai pustiit alunui semen al nostru”. Să nu uităm căvorba bună a tâlharului Dismas, celrăstignit la dreapta Fiului luiDumnezeu, a înmiresmat „aerulvitriolat al Golgotei!”

Prin credinţă „dând lumina pecare nu o ai, o vei avea şi tu ( … ).Darul suprafiresc se reflectă asupră-ţi, se întoarce la tine ca un bumerang ,

ca o rază de lumină proiectată în oglindă şi teînavuţeşte, te împlineşte, te covârşeşte”.

N. Steinhardt s-a restaurat pe sine princredinţa în Dumnezeu. Un alt scriitor, HoriaVintilă, mărturisea după ce a terminat de citit„Jurnalul fericirii” că această carte poate fipusă „la temelia unei regenerări”.

Cu această carte, care este mai întâi oconfesiune de credinţă, dar şi cu altele,redescoperim spiritul, care trecuse pe planul aldoilea în detrimentul literei; redescoperimelementul moral care dispăruse sub prevalenţaesteticului.

De-am vorbi toate limbile şi toatedialectele pământului şi de-am fi capabili săclasificăm conform clasificării zecimale toatevolumele tipărite de la Gutenberg şi până astăzişi de-am fi tobă de carte şi de-am cunoaşteîntrebuinţarea tuturor termenilor ştiinţei şitehnicii, tot nu ne putem numi oameni culţi dacăsuntem pizmăreţi, bădărani şi răi la suflet.

Înţeleptul de la Rohia face aluzie oarecumla munca pe care a desfăşurat-o în bibliotecaMănăstirii „Sfânta Ana”, împărtăşindu-ne astfelneţărmurita lui dragoste faţă de cărţi precum şipentru cei ce trudesc zămislindu-le, îngrijindu-lesau oferindu-le ca pe nişte comori nepreţuite.

Citind cărţile lui N. Steinhardt nu poţi sănu te simţi cuprins de bucurie şi chiar şi atuncicând nu eşti de acord cu el, îl respecţi şi îl iubeştipentru că te întâmpină şi te însoţeşte cu bunătateaşi cu inteligenţa sa.


6



7

DIALOGURI PROFESIONALE

PUNCTE SENSIBILE ÎN CLASIFICARE - SUBIECTIVITATEA CLASIFICATORULUI

Ioana DRAGOTĂ

peraţiunea de clasificare are, privitădin exterior, toate aparenţele uneioperaţiuni de rigoare matematică.

Însă cei care lucrează efectiv în domeniu ştiu că,cu toate instrumentele din ce în ce mai puterniceutilizate, rămâne un spaţiu în care clasificatorultrebuie să ia decizii şi să-şi stabilească propriileconvenţii (actul decizional implică atât chestiunilegate de conţinut cât şi de numărul clasificărilornecesare şi suficiente pentru prelucrarea adecvatădin acest punct de vedere a lucrărilor supuseclasificării). Să încercăm să identificăm, pe bazaexperienţei proprii, acest spaţiu de manevră care,din fericire, nu este prea larg.

Iniţial, în perioada, să-i spunem, depionierat în introducerea CZU în bibliotecileromâneşti, presiunea exercitată asupra clasi-ficatorului a fost imensă, de munca lui depinzândstructurarea şi comunicarea adecvată acolecţiilor. Modul de abordare a clasificării a fostinfluenţat, în mare măsură de dimensiunea şidiversitatea colecţiilor. Ilustrativ mi se pare înacest sens exemplul Clasei 2 Religie. Teologieunde ponderea era deţinută atunci de lucrările peprobleme de ateism şi, în consecinţă, s-a practicato clasificare cu un grad mic de adâncime.

Activitatea primilor noştri clasificatoripoartă puternica amprentă a personalităţii şidimensiunii lor culturale. Acest gen desubiectivitate este inerent oricărei activităţiintelectuale şi nu asupra ei vreau să mă opresc.Ea se manifestă şi azi ca şi atunci. Constatareafaptului este foarte uşor de făcut prin comparareaclasificărilor aplicate lucrărilor mai„pretenţioase” din punct de vedere al încadrăriisubiectului lor ce apar în bazele de date alediferitelor biblioteci. Internet-ul permite acestlucru. O căutare pentru observarea modului încare sunt clasificate lucrările lui Emil Cioran îndiverse baze de date ale bibliotecilor româneşti şistrăine poate fi prilej de meditaţie pentru oriceclasificator. Dar asupra lui Emil Cioran voi maireveni pe parcursul acestui material. Efortulremarcabil de informatizare a bibliotecilorromâneşti la care suntem martori în această

perioadă face posibilă consultarea reciprocă şiimediată a cataloagelor şi relevă dimensiunilesemnificative ale diferenţelor de abordareinsinuate de-a lungul timpului în activitatea declasificare, rezultat al unei comunicărianevoioase şi a preluării de către generaţiilesuccesive de bibliotecari a unor „cutume” declasificare.

Cu toate aparenţele ei de exactitate, deci,clasificarea este, la urma urmei, o convenţie carenu îşi este sieşi suficientă. Ea generează alteconvenţii. Tabelele CZU, în mod inevitabil,conţin tautologii. Există situaţii în care pentru unacelaşi subiect se pot găsi variante de clasificare.Regula generală pe care o aplicăm este defolosire a variantei mai directe, dar nuîntotdeauna este benefic pentru structurareabazelor de date de indici CZU şi evidenţiereaunor intrări suplimentare pentru căutare. Se potîntâlni exemple de acest gen la Clasa 61 Ştiinţemedicale. Medicină, la Clasa 34 Drept.Jurisprudenţă etc. De asemenea, structurisinonime pot apărea şi prin utilizarea indicilorauxiliari comuni de formă care au corespondenţiîntre indicii auxiliari speciali cu liniuţă. În acestecazuri, din nou avem o situaţie decizională. Se vaalege o variantă de clasificare considerată optimăsau se vor evidenţia variantele posibile pentruoferirea mai multor puncte de acces la informaţiadorită? Oferim atunci toate porţile de intrare ce s-ar putea să fie solicitate de utilizatori? Dacă încazul indexării acest lucru este facilitat decorelaţiile stabilite în cazul sinonimiilor, cândeste vorba despre clasificare, o abordare de acestgen poate fi generatoare de haos. Când oferăporţi de intrare spre informaţie, clasificatorultrebuie să ia în considerare, în limitele bunuluisimţ, şi cerinţele specifice ale utilizatorilorcoroborat cu acţiunea de educare a acestora încercetarea bazelor de date. Trebuie sărecunoaştem însă că, fiind un instrument destulde specializat, CZU este folosit în căutareexclusiv de către bibliotecari, şi nici de cătreaceştia întotdeauna, fiind preferate vedetele desubiect şi cuvintele cheie. În consecinţă, s-au

O

8


făcut auzite voci care anunţă declinul CZU înfavoarea indexării. Admit că gradul înalt despecializare pe care CZU îl cere îl face accesibilpe deplin doar bibliotecarilor dar, în acelaşi timp,consider că avantajele de ierarhizare şi gruparepe care le oferă sunt superioare oricăror alteforme de relevare a conţinutului. Limbajulcifrelor este unul universal şi un bibliotecar bineinstruit, sau măcar cu un index alfabetic adecvatla dispoziţie, va putea să indice lucrărilecircumscrise unui domeniu indiferent în ce limbăexotică ar fi scrise ele, prin simpla observare aindicilor CZU aplicaţi. Între clasificare şiindexare nu văd o relaţie de concurenţă, ci una decompletare reciprocă, cu atât mai mult cu câtmodurile specifice lor în care acoperă informaţianu coincid în totalitate.

Revenind la subiectivitate, menţionezproblema fenomenului contaminării prinalăturare, adică succesiunea cărţilor poateinfluenţa, în anumite situaţii, opticaclasificatorului, fenomen comparabil cudeformarea receptării culorilor prin alăturare, sauperceperea senzaţiilor de rece şi de cald princomparaţie (după ce ţii mâinile pe o bucată degheaţă, apa rece de la robinet va părea de-adreptul caldă).

Se poate ivi şi problema dozei de im-precizie a limbajului uman. La termeni stricttehnici nu poate fi vorba de confuzii. Însă, existăcategorii care nu se supun unei definiri stricte,domenii care interferează. Nu îmi propun să intrupe teritoriul semanticii. O parte a acesteiprobleme poate fi rezolvată printr-un indexalfabetic bine structurat, deşi stabilirea uneicorespondenţe biunivoce între termeniilimbajului şi combinaţiile posibile de cifre estede domeniul utopiei. Ar trebui ca limba să fieperfectă. Căutarea unei astfel de limbi, ilustratăde Umberto Eco în lucrarea sa „În căutarealimbii perfecte” (Editura Polirom, 2002) este undemers fascinant, care a captat interesul unorminţi ilustre, fără să se fi ajuns vreodată larezultatul dorit, dar obţinându-se rezultatecolaterale semnificative în evoluţia gândiriiumane. În paranteză fie spus, în prefaţa sa lalucrare, autorul, care frecventează cu asiduitatebibliotecile, încearcă să-şi încadreze sistematiclucrarea, fără a fi prea convingător. Citez: „Însfârşit, dacă ar trebui să hotărăsc la care rubricăsă fişez această carte pentru o bibliotecă (iarpentru Leibniz o asemenea chestiune aveaoarecum de-a face cu problema limbii perfecte),nu m-aş gândi la lingvistică sau semiotică (chiar

dacă în aceste pagini se foloseşte un instrumentsemiotic, şi un anumit interes semiotic i se cere şicititorului binevoitor), ci la istoria ideilor.”

De asemenea, se manifestă şi o „po-luare” ideologică a sensului. Ştim prea bine căau existat, înainte de 1989, perioade în careeticheta de „pseudoştiinţă” se aplica unorcategorii excesiv de largi de domenii (dacă pânăşi Teoria relativităţii a fost considerată cândva oemanaţie a spiritului burghez). Fenomenul a avutimplicaţii şi în abordarea lucrărilor referitoare lareligie, psihanaliză, parapsihologie, bioenergie,terapii alternative, partide politice etc.

Există însă şi o stare de fapt cu caracterobiectiv în care clasificatorul este chemat să-şiexercite abilităţile decizionale. Este vorba despredecalajul de timp inerent între expansiunea fărăprecedent a anumitor domenii ale cunoaşteriiumane şi momentul actualizării prin înglobareanoului indice CZU aferent în tabele. Astfelsuntem puşi uneori în situaţia de a crea, cuindicii existenţi, combinaţii cu care să definimtermeni nou apăruţi. Aşa au stat lucrurile, deexemplu, la Clasa 004 Ştiinţa şi tehnologia calcu-latoarelor. Prelucrarea datelor unde, până săintrăm în posesia tabelelor actualizate, am avutde clasificat lucrări despre Internet, care nu aveaindice dedicat. Ne-am descurcat cu indicii avuţila îndemână, din aria reţelelor de calculatoare. Laprimirea tabelelor actualizate, am făcut alinierearetroactiv. De asemenea, cuprinderea încercetarea ştiinţifică a unor domenii de graniţă, aunor fenomene etichetate la un moment dat ca„fenomene neelucidate” deplasează sensibilmodul de abordare a acestora din punctul devedere al clasificării. Sunt încă multe aspecteasupra cărora comunitatea ştiinţifică nu reuşeştesă cadă de acord, adevărate subiecte tabu şi, demulte ori, cercetătorii care încearcă o altăabordare decât cea recunoscută oficial se expunriscului de a-şi îngropa carierele ştiinţifice. Şiatunci, dacă ei nu pot cădea de acord, în cesituaţie este clasificatorul?

În această probabil mult prea lungăintroducere, am încercat să găsesc câteva sursegenerale ale subiectivităţii în clasificare. Dar şimunca aceasta îşi are rutina ei şi nu suntem puşiîn fiecare moment în situaţia de a clasifica lucrăricu grad sporit de dificultate. Surprinzător însă,probleme decizionale ridică chiar şi lucrările carefac obiectul muncii de zi cu zi.

1. Autori cu multiplă apartenenţă

9


Aici se ridică două probleme, ambelegenerate de condiţiile istorice frământate alesecolelor XIX–XX. Este vorba desprereconfigurarea hărţii politico-geografice aEuropei, prin dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, mai nou a Iugoslaviei, Cehoslovaciei şi aUniunii Sovietice şi despre fenomenul tot maiaccentuat al „migraţiei” scriitorilor. Dacă regulade bază în clasificarea literaturii este de a atribuiindicele CZU corespunzător limbii în care a fostcreat originalul operei literare, în cazulscriitorilor „itineranţi” se cere din nou un efortdecizional. Fie numai exemplul lui VladimirNabokov care, după acest criteriu, a fost scriitorrus în perioada de început, apoi francez pentru oscurtă perioadă ca, în cele din urmă, să fieconsacrat ca scriitor american. La fel NinaBerberova. Ponderea creaţiei va da tonulclasificării dar nu întotdeauna enciclopediile cadde acord asupra acestui aspect, culturi diferiterevendicându-i. Noi îi avem pe Eugen Ionescu şiEmil Cioran pe care presupun că numaibibliotecile din România îi clasifică şi laliteratura română, din motive mai mult decâtevidente.

2. Până unde mergem cu aplicarea indicelui deliteratură şi când îl folosim numai pe acesta?

Spicuim din Dicţionarul enciclopedic.Vol. 4 (2001): „1. Artă al cărei mijloc deexpresie este limba (cuvântul); beletristică. [...]4. (În sens larg) Totalitatea producţiilor scriseaparţinând unei epoci, unei naţiuni sau unuidomeniu de activitate, care cuprinde opereştiinţifice, politice, filozofice, publicistice etc.”

„Sau aici lipseşte o asemenea graniţăprecisă?” îşi pune întrebarea Hans GeorgGadamer în impresionanta sa lucrare „Adevăr şimetodă” (Editura Teora, 2001). „Există opereştiinţifice care şi-au dobândit prin calităţile lorscriitoriceşti dreptul de a fi apreciate ca opere deartă literare şi de a se număra printre texteleliteraturii universale. Acest lucru este plauzibildin perspectiva conştiinţei estetice, deoareceaceasta declară drept determinantă în cazuloperei de artă nu semnificaţia sa de conţinut, cidoar calitatea modelării acesteia. Însă după cecritica noastră a conştiinţei estetice a limitat înmod fundamental eficacitatea acesteiperspective, principiul separării artei literare deliteratură devine îndoielnic. Am văzut că nicimăcar opera de artă poetică nu poate fi surprinsăîn adevărul ei esenţial pornind de la criteriul

cunoaşterii estetice. Acesta are în comun cu toatecelelalte texte literare faptul că ni se adresează însemnificaţia sa de conţinut. Înţelegerea noastrănu se concentrează în mod specific asupraperformanţei modelatoare care îi revine încalitate de operă de artă, ci asupra a ceea ce necomunică.

În acest sens, diferenţa dintre o operă deartă literară şi un text literar oarecare nu este unacu adevărat fundamentală. Fireşte că există odiferenţă între limbajul poeziei şi cel al prozei şicu atât mai mult între limba prozei şi limbajul„ştiinţific”. Aceste deosebiri pot fi examinate,desigur, şi din perspectiva modelării literare. Însădiferenţa esenţială între aceste diverse „limbaje”rezidă, de bună seamă, într-un alt punct, şi anumeîn natura diferită a pretenţiei de adevăr(Wahrheitsanspruch) pe care acestea o formu-lează.”

În această situaţie de decizie se plaseazămulte dintre operele ştiinţifice din antichitateagreacă şi latină.

În sens invers, sunt situaţii în care amserioase rezerve faţă de utilizarea singulară aindicilor de literatură religioasă şi de eseistică,aşa cum apare ea de multe ori în practica curentă.Uneori sunt suficienţi şi nu mai poate fi nimicadăugat dar, în multe cazuri, aplicarea unică aacestora poate însemna o expediere facilă a unorsituaţii incomode de clasificare. Sigur că pentrumulţi clasificatori, printre care mă număr şi eu, afost dificil de făcut faţă avalanşei de lucrărireligioase de după 1989. Dar şi din motivepersonale şi din motive profesionale am dorit săaprofundez domeniul. Ucenicia cea mai bună mi-am făcut-o fiind solicitată să contribui laorganizarea unei biblioteci de profil proaspătînfiinţate în oraşul nostru. Astfel de prilejuri suntextrem de rare, însă necunoaşterea nu poate fi oscuză. Ar fi absurd să cerem clasificatorului ospecializare în toate domeniile cunoaşterii umanedar în momentul de faţă există totuşi mijloace deinformare extrem de performante. Munca noastrăîl are ca destinatar pe cititorul interesat dedomeniu, care de cele mai multe ori posedă şicunoştinţe temeinice legate de acesta. Pentru elvor fi mai mult decât evidente superficialitateasau eroarea şi, în loc să-i venim în ajutor, s-arputea să îl derutăm prin amplasări incorecte.

La eseistică, la fel, dacă există o temăpredominantă, este util să fie evidenţiată princlasificare. Rămâne din nou, nu-i aşa, la apre-cierea clasificatorului.

10


Cred că este locul potrivit să fac o nouăreferire la lucrările lui Emil Cioran. Dicţionareleîl prezintă ca scriitor, stilist şi „gânditor” francezde origine română (ghilimelele îmi aparţin). Cu„scriitor” şi „stilist”, nimic de zis, uşor deidentificat în clasificare, dar cu „gânditor”, însens strict , este mai greu. El făcea afirmaţia că atrecut vremea sistemelor filosofice complete şiatunci, deşi mai rar am întâlnit în practică oastfel de abordare, „gânditor” nu trebuie asimilatcu „filosof”? Oricum, Emil Cioran şi-a pus bineamprenta asupra modului nostru de gândire. Mienu mi se pare deplasat. Subiectivitate declasificator...

3. Prelucrări, adaptări, prescurtări literare şitraduceri prea puţin oneste

Să ne oprim pentru început laprelucrările literare după opere ilustre de carepiaţa cărţii este invadată în ultimul timp. Dincapul locului mă simt datoare să precizez că nuagreez acest tip de lucrări destinate, presupun,celor care suferă de lene intelectuală, în scopulasigurării unui simulacru de cultură generală.(Singura excepţie de la regulă este site-ul „I lovebooks” în care, cu un umor irezistibil, conţinutulcărţilor este redat în maximum 25 de cuvinte.Exemplu: „În aşteptarea lui Godot” – „Nu seîntâmplă nimic. De două ori.”)

Cea mai explicită referire la lucrările deacest gen am găsit-o în „Ghidul de catalogare şiclasificare a colecţiilor bibliotecilor universitaredin România (Bucureşti, 1976) elaborat de uncolectiv condus Victoria Curcăneanu. Deşiprecizările se referă la descriere, de aici decurgconsecinţe şi pentru clasificator. „Adaptările,prelucrările, transpunerile unui roman, a uneipovestiri sau a unui poem într-o piesă sauscenariu cinematografic sau invers, a unei pieseîntr-o povestire, se descriu la numele autoruluiprelucrării. Pentru autorul lucrării originale seîntocmeşte o descriere complementară.” Seimpune deci o clasificare la literatura căreia îiaparţine prelucrarea (cu genul ei literar) şi o altala literatura căreia îi aparţine originalul (cu genulliterar respectiv) încheiată obligatoriu cu indiciiauxiliari (0.046.6) ediţii adaptate sau (0.046.4)ediţii prescurtate, după caz care vor face posibilăgruparea la original a tuturor adaptărilor şitranspunerilor lui. Fie clasicul exemplu al„Povestirilor după Shakespeare” de Charles şiMary Lamb. Acestora le-am aplicat clasificările:

821.111-32=135.1 şi

821.111-2=135.1(0.046.6). „Prelucrările, adaptările care nu schimbă

prea mult lucrarea originală se descriu la autorullucrării originale, iar pentru autorul prelucrării,se întocmeşte o descriere complementară.” Înaceastă situaţie prelucrarea nu mai esteconsiderată o operă de sine stătătoare şi nu poatefi scoasă în evidenţă prin clasificare. Atrageatenţia formularea „care nu schimbă prea multlucrarea originală”, acest „prea mult” cum poatefi cuantificat? Rămâne deci în sarcinaclasificatorului să stabilească, acolo unde esteposibil (căci din păcate sau din fericire nu putemciti toate cărţile), dimensiunile intervenţieiadaptatorului pe text, pentru că, uneori, acesta îşiia o foarte mare libertate, mergând până ladenaturarea mesajului lucrării iniţiale. O serie delucrări de acest gen sunt, de exemplu, cele aleDisney Entreprises Inc. sau prelucrările AgneteiLovas Ranga după poveştile Fraţilor Grimm. Înaceste ultime cazuri, a mai evidenţia originalulprin clasificare este de natură să inducă în eroarepotenţialii cititori. De multe ori suntemcondiţionaţi de buna credinţă cu care cel careface transpunerea se declară adaptator sautraducător.

Dar „Traduttore tradittore” spun italieniişi compararea diferitelor traduceri ale aceleiaşiopere poate oferi numeroase surprize.

Iată cum apreciază J.L. Borges în„Traducătorii celor O mie şi una de nopţi” câtevatraduceri ale acestei faimoase opere:

a) „Versiunea lui Galland este cea maiprost scrisă dintre toate, cea mai mincinoasă şimai slabă, dar a fost cel mai bine citită”;

b) „Extrem de erudita versiune aNopţilor (a lui Eduard Lane n.n.) este pur şisimplu o enciclopedie a evaziunii”, el a„dezinfectat Nopţile”

c) Mardrus, căruia „i se atribuie virtuteamorală de a fi traducătorul cel mai fidel al celorO mie şi una de nopţi”, a dat dovadă de o„infidelitate creatoare şi fericită”. Toate acestetraduceri figurează la folclorul literar arab şi,totuşi, ce deosebire între ele! Ar fi absurd să i seceară clasificatorului să cunoască originalele şisă compare traducerile sau adaptările. Dar, atuncicând intervenţiile pe text sesizate sunt dedomeniul evidenţei, este o dovadă de probitateprofesională ca acest lucru să fie semnalat princlasificare. Dar acestea pot fi considerate dejaexcese.

4. Folclor sau literatură cultă?

11


Iată deci că am atins problemafolclorului literar. Şi aici există un teren demanevră. Problema este sugerată de tratamentuldiferit ce se aplică în mod constant FraţilorGrimm şi lui Petre Ispirescu. Toţi au fostculegători de folclor. Fraţii Grimm suntconsacraţi ca autori. Lucrările lor figurează la821.112.2-93-34=135.1, de exemplu. Nici vorbăde indicele auxiliar special cu liniuţă -91! PetreIspirescu, care a operat aceeaşi unificare stilisticăa materialului cules, este considerat doarculegător de folclor şi tratat în consecinţă:821.135.1-91-34 şi 398.2(498). O posibilăabordare ar putea fi aceea care să considereculegeri de folclor doar lucrările ce respectăanumite rigori, adică menţionează informatorii şiconservă modul lor de exprimare. Celelalteantologii de texte în care este vădită intervenţiarealizatorului ar putea fi clasificate la poveşti,legende, basme de autor, sursa folclorică fiindindicată prin folosirea clasificării specifice cumenţionarea indicelui auxiliar comun deprelucrare literară. Şi din nou clasificatorul estecel care decide.

5. Până unde se întinde literatura pentru copii?

Vom vedea acum că şi folosireabanalului indice auxiliar special cu liniuţă -93(Literatură pentru copii. Literatură juvenilă)poate ridica, la rândul ei, probleme decizionale.Fie, de exemplu, ediţiile din autorii clasicidestinate uzului şcolar. Vom folosi pentru eleacest indice sau nu? Pentru ediţii din poeziile luiMihai Eminescu, de exemplu, bogat ilustrate şiconţinând poezii accesibile şi copiilor, îlfolosim? „Momente şi schiţe” de I.L. Caragialeva fi când literatură pentru adulţi, când literaturăpentru copii, în funcţie de modul de prezentare avolumului? Şi atunci ce clasificăm: conţinutulsau modul de prezentare? În practica noastrăcurentă aplicăm acest indice ţinând cont şi defaptul că este un element de evidenţiere aliteraturii destinate tinerilor cititori în statisticade bibliotecă.

Unde mai pui că orizontul cultural şiaşteptările faţă de lectură se modifică generaţiedupă generaţie. Mai poate fi considerat într-adevăr romanul „Cei trei muşchetari” literaturădestinată adulţilor, cum a fost iniţial? Şi până lace vârstă, în general, romanele lui Jules Vernemai suscită interesul? Trilogia „Stăpânulinelelor” este destinată copiilor sau adulţilor?

Adaug aici apetitul crescut în rândul tinerilorcititori pentru literatura S.F. şi atragerea în sferabibliografiei şcolare pentru învăţământulgimnazial a unor lucrări care, până nu demult, aufost considerate nepotrivite cu vârsta fragedă (şiam fost de-a dreptul surprinsă uneori de cererilede lectură formulate la Secţia pentru copii). Suntîntrebări ale căror răspunsuri se modifică pemăsura trecerii timpului şi, în consecinţă, rămâneo marjă de subiectivitate în stabilirea graniţelorpână la care se aplică indicele -93.

6. Biografii ştiinţifice, autobiografii, biografiiromanţate

Nici la lucrările cu caracter biografic sauautobiografic situaţia nu este întotdeauna simplă.De la biografiile strict ştiinţifice până labiografiile romanţate şi chiar pseudobiografii –opere de pură ficţiune, paleta acestui gen delucrări este foarte largă. Din nou clasificatoruleste chemat să decidă din ce punct începe, peaceastă scară gradată, să le evidenţieze şi laliteratură, cu indicele auxiliar special – 94, sau,invers, când este util şi instructiv să evidenţiezepersonalitatea în discuţie şi la domeniul ei deafirmare, în cazul operelor în care imaginaţiaautorului compensează prea mult lacunele. Casubdiviziune a genului de lucrări cercetate laacest punct apar lucrările memorialistice,jurnalele propriu-zise, cele de călătorie, dedetenţie, jurnalele literare, jurnalele de lecturăetc. Şi aici este o mare deosebire între jurnalulunei expediţii geografice alcătuit de explorator şicel de călătorie al unui scriitor consacrat, întrememoriile unui scriitor sau consemnările unuiom politic. Este o mare deosebire între lucrarea„Temniţa – destinul generaţiei noastre” a lui IonDiaconescu şi „Jurnalul fericirii” al lui N.Steinhardt. Este umbrela indicelui -94 destul deîncăpătoare ca să le acopere pe toate? Eu nu credacest lucru. Dar am văzut deja cât este de dificilde stabilit până unde se întinde literatura, înaccepţiunea tabelelor CZU. Iată, deci, o altăgamă de lucrări în legătură cu care clasificatorultrebuie să ia o decizie.

7. Identificarea genului literar

Mai nou, şi genurile literare par a ridicaprobleme, sustrăgându-se împărţirii riguroase cucare am fost obişnuiţi. Apar lucrări de graniţăîntre genuri, experimente literare. Dacă nu existăo menţiune explicită pe pagina de titlu, în

12


prefaţă, postfaţă, comentarii sau ca obiect alseriei/colecţiei, ne revine misiunea ingrată de adecide noi, în calitate de clasificatori, dacă estevorba de roman sau nuvelă, poem în proză sauproză pur şi simplu, încadrare dificil de stabilituneori chiar şi pentru experţii în domeniulliteraturii. După cum am constatat, la lucrările deacest gen, se evită cu obstinaţie numirea genuluiliterar în prefaţa, postfaţa sau aprecierile critice,fiind preferate exprimări de genul: „opera”,„scrierea”, „lucrarea” etc. Dacă nu este vorba deun scriitor consacrat sau cu bibliografiaevidenţiată undeva şi aici suntem pe un terennesigur.

Semnalez că mi s-a părut ciudat totuşifaptul că între oscilaţiile pe care le-am văzut de-alungul timpului în clasificarea „Amintirilor dincopilărie” de Ion Creangă, nu am întâlnit oabordare de genul 821.135.1-94 cu toate că estevorba, în ultimă instanţă, de memorii care seîntind şi dincolo de vârsta copilăriei, e adevăratcă într-un stil superb şi inconfundabil şi niciabordarea 929 Creangă, Ion. Lucrarea ar putea ficonsiderată şi ca aparţinând, de ce nu, istorieiliterare, fiind vorba despre evenimente reale dinviaţa neasemuitului povestitor. Ca o paranteză,aplicarea consacrată a indicelui auxiliar special-93, nu mi s-a mai părut atât de evidentă după olectură de maturitate, pentru că numai experienţade adult te poate face să receptezi pe deplininconfunabila savoare a acestei opere. Şi apoi,Ion Creangă însuşi le-a povestit prietenilor săi dela Junimea şi nu copiilor.

Ar mai fi situaţia operelor cronicarilorromâni cărora, de regulă, după cum am observat,li se aplică doar clasificarea de istorie. În cazul încare o bună parte dintre evenimentele descrise lesunt contemporane, de ce nu ar fi clasificaţi şi lamemorialistică, să spunem, păstrând proporţiile.

8. Tirania timpuluiUn alt aspect asupra căruia doresc să mă

opresc în privinţa subiectivităţii în clasificare,neavând nici pe departe pretenţia că le-aş fiepuizat, este unul generat de condiţia noastră defiinţe aflate sub tirania timpului, mai precis delucrările în care diferite domenii interferează cuistoria contemporană. Pentru că, nu-i aşa, întimp, aproape totul devine istorie.

Fenomenul l-am sesizat imediat după1989, când istoria noastră şi-a accelerat bruscritmul. A existat tendinţa de a atribui, subimpresia evenimentelor, doar clasificări în sferapoliticului unor lucrări care, în perspectiva

timpului, categoric vor fi de domeniul istoriei.De altfel este destul de greu de găsit lucrări încare aceste domenii să nu interfereze. Şi totuşi,nu clasificăm numai pentru prezent ci şi pentrupotenţiali viitori utilizatori. Dacă o lucrarededicată lui Iuliu Maniu o clasificăm fără rezerveşi la istoria României, atunci şi una dedicată unuiom politic contemporan poate primi acelaşitratament. Rămâne oarecum la latitudineaclasificatorului să aprecieze statura personalităţiirespective. Lăsând gluma la o parte, dacă citimdespre alianţele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt înrăzboaiele purtate, gândul ne duce invariabil laistorie, deşi este vorba despre ceea ce amconsidera pentru un eveniment contemporan,relaţii politice internaţionale. În sens invers acestviciu de perspectivă poate fi atenuat prinabordarea lucrărilor de istorie mai nuanţat acolounde este cazul. Nu ne împiedică nimeni săfacem acest lucru. Dar aici este vorba despre unalt gen de subiectivitate, cea generată deperspectiva noastră de fiinţe trecătoare asupratimpului, după cum am mai spus.

Ne-a mai rămas de văzut în ce măsurăinformatizarea influenţează activitateaclasificatorului.

Comunicarea colecţiilor, împreună cucatalogarea partajată şi catalogarea înainteapublicării vor face să dispară abordareaclasificării prin prisma dimensiunii colecţiilor.De asemenea, datorită posibilităţilor multiple şidin ce în ce mai performante de regăsire ainformaţiilor în bazele de date, grija de a nuîncărca prea mult catalogul sistematic se vaestompa şi ea.

Mai mult, posibilităţile oferite de căutărilecombinate credem că afectează oarecum utilizareasemnelor auxiliare comune, dispărând şi imperativelede grupare ale catalogului tradiţional pe fişe. Deexemplu, folosirea în căutare a câmpului repetitiv CZUsau a operatorului logic „şi” se constituie în substituenţiai semnului „+” care îşi pierde rostul. Celelalte semneauxiliare rămân utile doar în măsura cunoaşterii exactea structurii indicelui CZU căutat. În acest context,importanţa semnului de relaţie „:” pare a se diminua. Înprivinţa semnului de extensie „/”, domeniileintermediare conţinute devin practic imposibil de pusîn evidenţă.

Un mare avantaj al informatizării este acela cămodificările CZU, destul de ample şi frecvente mainou, încetează să mai fie un coşmar pentru clasificatori,existând facilitatea schimbărilor globale.

Mijloacele de comunicare şi informareexistente au drept consecinţă faptul că, pentru marea

13


majoritate a clasificatorilor, munca de clasificaredevine din ce în ce mai mult una de execuţie şi rutină,ceea ce, chiar dacă îi diminuează farmecul, are ca efect

ridicarea unei poveri apăsătoare de pe umeriibibliotecarului.

ÎNREGISTRAREA RETROACTIVĂ A FONDULUI DE PUBLICAŢII

Sorina BERETEAN

Pentru o bună funcţionare a sistemuluiinformatizat în bibliotecă, urmărirea circulaţieicărţilor, obţinerea statisticilor de bibliotecăprivind împrumutul, cititorii, frecvenţa şi, înprimul rând, pentru buna deservire autilizatorilor, este necesară înregistrarea integralăîn bazele de date a întregului fond de publicaţii albibliotecii.

Această operaţie a fost demarată cu multtimp în urmă, în anul 1998. S-a început cuintroducerea retroactivă a publicaţiilor de laSecţia pentru Copii, având în vederedimensiunile mai mici ale fondului, pentru afacilita testarea Modulului Circulaţie. Metodaadoptată a fost introducerea datelor după fişeletopografice ale lucrărilor respective. Aceastăoperaţie a fost realizată de către personalul de laSecţia Completarea şi Organizarea Colecţiilor (ovom numi pe scurt Prelucrare), după orele deprogram. Ulterior, în anul 2003, după ce s-a făcutinventarul la această secţie şi s-au barcodatcărţile, s-au făcut corecturile necesare. Deci, înmomentul de faţă, Secţia pentru Copii este secţiala care întreaga colecţie de publicaţii esteintrodusă în baza de date şi este şi barcodată.

La Secţia Sala de lectură s-a trecut laînregistrarea retroactivă a publicaţiilor dinModulul Circulaţie, pe baza cărţii, folosind, lanevoie, şi fişele din cataloagele acestei secţii. S-aîncercat introducerea cărţilor în baza de date peformate, începând de la formatul I şi continuândcu celelalte. Au fost introduse, de asemenea,lucrările de referinţă.

La Secţia Împrumut adulţi, s-a făcutintroducerea retroactivă după fişele topografice,începând cu literatura, lingvistica română şicritica literară, unde vedetele de subiect sunt, îngeneral, evidente. Etapa următoare a fostînregistrarea lucrărilor de la grupele 0, 1..., pebaza fişelor topografice, unde operatorii puneauşi vedete de subiect. Pentru a li se uşura munca,

li s-a dat o listă cu vedete de subiect ataşatedivizionarelor din catalogul topografic. Ei aulucrat de asemenea din Modulul Circulaţie şi uniidintre ei, mai experimentaţi, din ModululCatalogare.

La Periodice, în prima etapă, au fostintroduse, prin Modulul Catalogare, toateperiodicele înregistrate în catalogul clasic, pentrua oferi o imagine completă a fondului deţinut,considerând că, prin completarea câmpuluiNumere deţinute, cititorul este informat, urmândapoi să se introducă şi numerele de inventar,pentru circulaţie.

La secţiile Sala de lectură şi Împrumutadulţi s-a lucrat din Circulaţie, iar la Secţiapentru Copii s-a lucrat din Catalogare. Specificaceasta deoarece la lucrările introduse dinCatalogare, trebuie să revenim pentru micicorecturi sau verificări şi completarea numerelorde inventar, în schimb la cele introduse dinCirculaţie sunt de făcut mai multe completări,deoarece nu s-au putut trece menţiunile deresponsabilitate, editorii, nu s-au putut facelegăturile între partea generală şi volume, lalucrările în mai multe volume; mai trebuie să seadauge numerele de inventar, cele ce aparţinaltor secţii sau filiale.

După acest debut, în urma utilizăriiprogramului Tinlib, după ce s-a văzut cumlucrează programul şi ce facilităţi oferă, s-a pusproblema care dintre metodele folosite este ceamai eficientă sau dacă există altele mai bune.Deoarece în momentul de faţă sunt introduse înbaza de date doar 2094 titluri seriale, 778 titluriaudio-video şi aproximativ 80000 titluri cărţi, măgândesc că nu ar strica să supun dezbateriicolegilor care sunt variantele pe care le avempentru introducerea retroactivă a fondului, cuavantaje şi dezavantaje, urmând să decidem cevariantă să adoptăm în continuare.

Opţiunile pe care le avem la introducerea

14


retroactivă a fondului sunt:

1. După fişele topografice ale fiecărei secţiiÎn această situaţie, urmează să introduceminformaţiile minimale pe care le găsim pefişele topografice, adică: autorul, titlul (uneoriincomplet), anul, numărul de inventar, preţul,cota, localizarea. Avantajul este căintroducerea datelor, acestea fiind mai puţine,se face mai rapid, regăsind astfel lucrarea înbazele de date, chiar dacă e sumar descrisă.Un alt avantaj ar fi că, având succesiunicomplete de numere de inventar, pot ficontrolate şi pierderile/ştergerile accidentaledin baza de date. Dezavantajul este că uneorinu sunt trecute pe fişă nici aceste informaţii,identificarea lucrării, dintre titlurile ce existădeja, fiind dificilă din cauza înregistrărilorincomplete. De asemenea, trebuie să serevină asupra înregistrărilor, pentrucompletarea lor cu date suplimentare, fie pebaza fişelor matcă, fie pe baza cărţii (ceea ceeste mai dificil, cărţile fiind în secţiilerespective).

2. După registrele inventarDacă optăm pentru această metodă,cunoscând numărul de inventar de la care s-aînceput prelucrarea informatizată a noilorachiziţii, pe baza registrelor inventar, se poatemerge de la achiziţiile recente spre cele maivechi, deoarece de obicei sunt solicitatelucrările noi. Avantajul ar fi că am şti sigurpână la ce dată avem baza de date completă,dar avem din nou dezavantajul datelor sumarintroduse, adică: număr de inventar, autor,titlu, an, preţ, cotă (doar cea sistematic-alfabetică, cea pe format nu e trecută),repartizare... De asemenea, trebuie să revenimla completarea înregistrărilor cu datelesuplimentare de pe fişele matcă sau cărţi.

3. După carte, din Modulul CirculaţieDacă alegem această variantă, se face de laînceput operaţia de catalogare; clasificarea,cota şi numărul de inventar se iau de pe carte.Dezavantajele sunt că această metodă se poateaplica doar pe secţii, trebuind să se facămereu confruntarea cu fişele de catalog,

pentru a exista concordanţă între nouacatalogare şi cea deja existentă. De asemenea,Modulul Circulaţie nu permite descriereacompletă a publicaţiei, fiind nevoie să serevină asupra înregistrării, pentru completări(adică: menţiune de responsabilitate, legareavolumelor de partea generală, RMF, colecţieetc.). Sunt colegi de la alte biblioteci care nuau agreat această metodă, alţii care au folosit-o. Fiind vorba de alegerea unei modalităţi deintroducere retroactivă a fondului de cătreSecţia Prelucrare, această soluţie ammenţionat-o doar ca posibilă, dar nu este unape care am putea să o adoptăm.

4. După fişele matcăAceastă metodă, presupune descriereacompletă a publicaţiei, având în vedere căfişele matcă oferă toate datele. Există şi aiciînsă o problemă: fişele nu sunt aduse la zi cutoate scoaterile din inventar. S-ar putea săînregistrăm la o lucrare mai multe exemplare,dar e posibil să fie mai multe dintre ele scoasedin inventar. Deci, ar trebui să se lucreze înparalel cu fişa matcă şi cu registrul inventar,sau să se facă înregistrările conform fişelormatcă şi, în etapa a doua, să se facăactualizările conform registrului inventar.Utilizând această metodă, am putea selecta,pentru început, titlurile introduse din ModululCirculaţie de către colegii noştri de pe secţii şisă le completăm cu datele lipsă, iar apoi, pebaza registrelor inventar, să completămnumerele de inventar sau scoaterile.

Având în vedere cele de mai sus,urmează să cumpănim avantajele şidezavantajele fiecărei metode şi să hotărâmpe care o vom aplica în secţia de Prelucrare,în momentul în care prelucrarea cărţii curentene va permite să ne ocupăm de înregistrarearetroactivă în baza de date a fondului şicorectarea înregistrărilor deja făcute.

La Documentar, cărţile sunt barcodate,urmează să se facă retroactiv introducereacolecţiei. Fiindcă lucrările din această secţieridică foarte multe probleme, considerăm căaici trebuie să se facă înregistrarea pe bazacărţii, împreună cu fişele de catalog.

Secţia de Prelucrare, consider eu, are următoarele două opţiuni: fie să introducă retroactiv fondulprin una din variante, fie să completeze mai întâi înregistrările care figurează deja în lista Căutare-Editare Titluri cărţi introduse prin Circulaţie. Avem de ales între realizarea unor înregistrări corecte şicomplete (într-o perioadă mai lungă de timp) şi nevoia de a vedea tot fondul introdus, fie şi sumar

15


(aceasta necesitând un timp mai scurt.)

CAIETELE BIOBIBLIOGRAFICE - PUNCTE DE REPER ALE BIBLIOGRAFIEI LOCALE

(2003-2004)

Ana GRIGOR

Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” BaiaMare lansează în cursul anului 1992, la iniţiativadoamnei Laura Temian, seria de biobibliografii“Personalităţi maramureşene - aniversări”realizându-se astfel un capitol important al bi-bliografiei locale.

În anul 2003 Serviciul de InformareBibliografică şi Documentare a realizat douăcaiete biobibliografice aniversare: “ValeriuAchim” şi “Vida Geza”; în acest an: “AndreiMikola” şi “Nicolae Apostol”.

Un caiet biobibliograficeste, fără îndoială, o lucrare dereferinţă foarte utilă, o informaţie,care pare neînsemnată, poatedeveni de mare importanţă odatăcu trecerea timpului.

Lucrările sunt de tipmonografic-personalia cu multeelemente comune în concepţie şi întratarea materialelor bibliografice(“Valeriu Achim”, “AndreiMikola”, “Nicolae Apostol”) şi cudiferenţe specifice dictate depersonalitatea creatoare a fiecăruisubiect, de aria preocupărilor(“Valeriu Achim”), de prezenţa lornu doar în lumea creaţiei, ci şi în conştiinţacriticii artistice sau a altor confraţi.

Fiecare caiet biobibliografic îşi asumărolul de a fi un instrument de lucru nu numaipentru cercetătorii fenomenului cultural maramu-reşean, sau a istoriei regionale (documentarişti,istorici, bibliotecari, ziarişti), ci şi pentru nespe-cialişti.

Lucrările apar într-o frumoasă şi atractivăţinută grafică cu diferenţieri cromatice de la uncaiet la altul. Fiecare caiet se deschide cu portretulpersonalităţii aniversate, iar alături - semnătura.

Caietul biobibliografic “ValeriuAchim”, realizat de către Otilia Marinescu şiAna-Maria Brezovszki, constituie un omagiu

adus muncii acestei personalităţi, un act derecunoaştere a meritelor sale la împlinirea a 80de ani de viaţă. Caietul se deosebeşte de celelaltetrei prin aria diferită de preocupări apersonalităţii bibliografiate.

Valeriu Achim, doctor în ştiinţe istorice,desfăşoară nu doar o activitate profesională şiculturală; el îmbrăţişează şi activitatea publi-cistică şi de cercetare ştiinţifică şi valorificareeditorială.

Prima parte a caietului, conţinând“Repere biografice”, cuprindesubcapitolele: “Studii absolvite”,“Activitatea profesională”,“Activitatea culturală”,“Activitatea politică”, “Activitateapublicistică”; “Activitatea decercetare ştiinţifică şi valorificareeditorială”, evidenţiind contribuţiasubstanţială la promovarea culturiimaramureşene, la punerea învaloare a patrimoniului cultural dinnord-vestul Transilvaniei.

Structura bibliografiei urmăreşte,în mod logic, conţinutulmaterialului informativ, diferitelecapitole impunându-se de la sine

prin titlu: “Volume”, “În volume”, “Înperiodice”, “Interviuri”, “Referinţe critice”,“Iconografie”.

Indicele bibliografic, deschis de capitolul“Volume”, este subdivizat în mai multe secţiuni:“Volume de autor”, “Volume în colaborare”,“Volume îngrijite, coordonate, editate”, “Volumeprefaţate”, “Manuscrise”, “Consilier editor alvolumelor”, ultima ocupând un spaţiu generos.

Notele bibliografice sunt dispuse cronologicşi executate conform normelor bibliograficeacceptate. Pentru unele lucrări, imediat după textuldescrierii bibliografice, s-au menţionat şi referinţelecritice apărute în presa culturală locală sau centrală.Capitolele “În volume”, “În periodice” (extinzându-

16


se pe mai mult de 11 pagini), “Interviuri” au oaranjare alfabetică.

Lucrarea este însufleţită de câtevafotografii, portret şi reproduceri ale copertelor.

Caietul biobibliografic “Vida Geza”realizat în cadrul aceluiaşi Serviciu de InformareBibliografică de către Otilia Marinescu şi Ana-Maria Brezovszki, la împlinirea a 90 de ani de lanaşterea sculptorului maramureşean, a însemnatatât un salt calitativ în alegerea formatuluilucrării, cât şi începutul biobibliografiilordedicate artiştilor plastici.

Ca şi în precedentul şi în următoarelecaiete, în caietul “Vida Geza” descriereabibliografică e făcută cu grija pentru reţinereatuturor elementelor definitorii şi semnificative.

Se remarcă eleganţa punerii în pagină atextului combinat cu reproduceri inspirat alese,text precedat de citate ale sculptorului. Modulaerisit de prezentare contribuie la consultareaplăcută a lucrării.

Tabelul cronologic “Repere biografice”oferă principalele date biografice începând cu 28februarie 1913, data naşterii lui Vida Geza.

Bibliografia cuprinde informaţii organi-zate diferit faţă de cele din bibliografiile dedicatescriitorilor: “Scrieri despre Vida Geza” cusubcapitolele: “Monografii”, “În dicţionare şilexicoane”, “În volume” şi “Articole înperiodice”, “Interviuri”, “Din scrierile lui VidaGeza”, “Albume şi cataloage”, “Iconografie” cusubcapitolele “Artistul”, “... şi opera”. Pentrufiecare apariţie a monografiilor s-au menţionat şireferinţele critice apărute în presa culturală sauliterară.

În toate acestea criteriul alfabeticcombinat cu cel cronologic este cel ce ordoneazămaterialul inclus.

“Informaţiile care nu sunt complete nu auputut fi verificate din cauză că nu avem încolecţiile bibliotecii noastre documentelerespective. Din dorinţa de a nu le pierde le-ammenţionat în forma în care le-am găsit”precizează autoarele în finalul lucrării.

Caietul biobibliografic “Andrei Mikola”,realizat de către Ana-Maria Brezovszki şi FlorinaVanciu, dedicat pictorului la împlinirea a 120 deani de la naştere, condensează informaţiile decare au dispus autoarele în momentul elaborării.

În “Repere biografice” au fost grupatesistematic evenimentele mai importante care aumarcat biografia artistului Andrei Mikola, a căruioperă numără peste 500 de tablouri, răspândite îndiferite muzee de pe meridianele lumii.

Indicele bibliografic este astfel structurat:“Opera”, “Interviuri”, “Referinţe critice”,“Albume şi cataloage”, “Iconografie”. Capitolul“Opera” cuprinde: “A. Cele mai reprezentativepicturi” şi “B. Scrieri ale artistului”. De mai largăcuprindere, “Referinţe critice” este structurat în:“În volume” şi “În periodice”. Pentru organizareareferinţelor din cuprinsul capitolelor s-a folositcriteriul cronologic.

Citatele pictorului băimărean - la începu-tul lucrării - şi ale criticilor - la sfârşitul ei,completează fericit biobibliografia.

Reproducerile alb-negru şi color dau onotă particulară caietului.

“Nicolae Apostol - Caiet biobiblio-grafic”, realizat de către Ana-Maria Brezovszki,Florina Vanciu şi Ana Grigor, coperta şirealizarea grafică: Alexandru Roman, constituieun omagiu adus artistului plastic la împlinirea a65 de ani de viaţă şi, în acelaşi timp, valorificăpotenţialul informativ de care dispune BibliotecaJudeţeană, ca urmare a preocupărilor pentrucercetarea bibliografică.

Din lucrare se poate reconstitui, prinmijloace specific bibliotecăreşti, existenţa şipersonalitatea artistului plastic. Cercetarea şimunca de tehnoredactare s-au aflat sub semnulurgenţei deoarece se apropia vertiginos dataaniversară: 16 iunie 1939 şi pictorului NicolaeApostol urma să i se facă o surpriză prin acestcaiet biobibliografic.

17


Trei citate deNicolae Apostol însoţite dereproduceri color ale unorlucrări, sunt amplasate înfaţa reperelor biografice; încuprinsul notiţei biografice,pentru sublinierea unormomente din viaţă, s-auinserat citate, trei la număr,ale artistului. Sub fiecarereproducere s-a înscris într-un chenar, denumireaacesteia.

Notele din final aduclămuriri asupra publicaţiilorde unde au fost extrasecitatele precum şi asupradenumirilor reproducerilorde pe coperte.

Într-o ultimă partesunt citate diferite apreciericritice privind creaţiaartisitcă a lui NicolaeApostol.

Caietul are următorul plan: “A. Reperebiografice”, “B. Opera”, “C. Interviuri”, “D.Referinţe critice despre artist şi operă”, “E.Cataloage de expoziţii”, “F. Iconografie”.

Reperele biografice, sumare dar esenţialepentru destinul artistului Nicolae Apostol,

alcătuiesc preambululbibliografiei propriu-zise.

Capitolul “Opera” oferă(prin grija colegilor de laMuzeul de Artă) informaţiiasupra tablourilor aflate încolecţiile Muzeului JudeţeanMaramureş şi asupra celoraflate în alte colecţii. Acelaşicapitol surprinde activitateaîn ceea ce priveşte ilustraţiade carte. Cel mai larg spaţiueste ocupat de “Referinţecritice” grupate în: “Învolume”, “În periodice” şi“Iconografie”.

În toate capitolelenotiţele bibliografice suntordonate cronologic, iar titlu-rile materialului bibliograficsunt evidenţiate grafic. Toateacestea contribuie la o mairapidă consultare a lucrării şisporesc gradul de accesibi-

litate. Informaţiile înmănunchiate şi ordonatecontribuie - sperăm - la cunoaşterea maicuprinzătoare a acestui mare artist plastic al Ţăriiîn general şi al Maramureşului în particular.

.

18


SACRIFICIUL VIERMELUI DE MĂTASEAngela-Monica JUCAN

În urcuşul timpului, bibliotecile auevoluat constant de la funcţia de conservare, sprecea de comunicare a colecţiilor. E încă vremeacărţii, dar, în triunghiul carte-bibliotecar-cititor(care rămâne esenţial în sistemul instituţieibibliotecă), unghiurile nu mai sunt aceleaşi,pentru că liniile şi-au modificat dimensiunile.Linia cititor-carte se scurtează tot mai mult şi echiar baza triunghiului, iar bibliotecarul rămâneundeva, sus, echidistant, mai mult spre aoptimiza relaţia directă a beneficiarului cupatrimoniul, decât spre ao mijloci efectiv, ca pânămai ieri. Multe bibliotecidin lume şi-au desfiinţatdepozitele, punând întotalitate documentele ladispoziţia publicului.(Nu am în vedere aicisecţiile de colecţiispeciale.) Noua situaţieimpune însă o nouăaranjare, mai clară, maipentru cei cărora, înfond, le e destinată.Moştenirea lui Dewey afost, până de curând, "comoara" bibliotecarului.Masa largă a oamenilor, însă, nu-i cunoaştecifrul. De multe ori, nici bibliotecarul nu sedescurcă fără catalog. Oricât s-ar revoltainformaticienii, căutarea pe calculator este mailentă decât cea în cataloagele tradiţionale, uneoriderutantă şi, de destule ori, imposibilă (avarii alesistemului, întreruperea curentului electric).Raftul liber oferă publicaţiile direct, prinintermediul ocult al bibliotecarului, al cărui roleste acum mai puţin acela de a da cartea, şi maimult acela de a o pune la dispoziţie, ceea ceînseamnă a-l pune pe cititor în situaţia de a ogăsi, creîndu-i şi sentimentul de persoană avizatăşi independentă. Aceasta presupune, pe de oparte, cum spuneam, o aranjare mai simplă şi, pede alta, o rearanjare mai rapidă, ştiut fiind căcititorii repun volumele pe raft la întâmplare,uneori la mare distanţă de locul de unde le-auluat.

Prin urmare, munca bibliotecarului de lasecţiile de împrumut constă acum în primul rândîn a organiza colecţia în funcţie fondul existent şide categoria cititorilor pe care îi are, apoi de areordona cărţile restituite ori "încurcate" şi aintercala altele noi, făcând, pe cât posibil, ca, înpermanenţă, cartea să fie la locul ei. Pentruaceasta, are nevoie întâi de un plan al rafturilor,apoi de indicatoare de raft şi alte semne, cum arfi bulinele.

“Biblioteca multiculturală” fiind osecţie poliglotă, primaîmpărţire a fost aceea pelimbi. Spre a facilitaordonarea şi restabilireaordinii, cărţile suntmarcate, după limbă, cubuline colorate(franceza: albastru,italiana: galben,spaniola: roşu etc.) lipiteîn partea de jos acotorului. Pe bulină estetrecut indicele de autor.Când se încurcă limbile,culoarea "din altă parte"

se observă imediat, prin stridenţă, iar cifra careînsoţeşte litera face foarte rapidă aranjarea. Chiarşi unii cititori, mai atenţi, repun corect volumelepe raft. În compartimentul limbilor modernepredominând lingvistica şi literatura, s-aconsiderat o singură literatură (universală).Lingvistica aparţine masiv limbii respective,rareori cuprinzând lucrări privind alte limbi.Pentru a nu încărca inutil cotorul, şi a nu acoperipărţi din numele autorului sau din titlu, s-arenunţat, în cazul acestor cărţi, la aplicareabulinei cu cota în partea de sus a cărţii. În cazulcelorlalte domenii, cota este, totuşi, la loculobişnuit, vizibilă, scrisă pe o bulină în culoarea"consacrată" de bibliotecar limbii respective. Şiaici indicele de autor e trecut pe bulina de jos,"şnurul" literă+cifră putând fi urmărit mai uşor.

Limba maghiară formează o sferădistinctă în secţie, aceasta fiind o limbă delectură curentă pentru vorbitorii ei. Aici sectorulnonbeletristic şi nonlingvistic este aranjat pe

19


domenii de interes, dar nu selectiv (adică nu, deexemplu, "Paranormal" care să cuprindă câteceva din grupele 0, 1 - mai ales 13 -, 2 , cota 39etc.). Anumite grupe întregi sau cote au fostunificate, apoi aranjate alfabetic, fără a se ţineseama de cotă. Poliţa e însemnată de un indicatorde raft cu o denumire nouă, mai generală, care leinclude, noţional, pe toate. Cu cifre şi litere maimici, sunt trecute pe acelaşi indicator şi cotele"tradiţionale", cu explicaţia lor sumară.Indicatorul "Spiritualitate" cuprinde, înîntregime, grupele 1 şi 2, plus cota 39, caspiritualitate populară. Indicatorul: "Natură"înseamnă: ştiinţe naturale (50), ecologie (574),protecţia contra poluării industriale (628.5). La"Educaţie" au fost incluse: învăţământ (37),morală, etică (17), ceremonial, etichetă (395).Poliţa "Plante" reuneşte: botanică (58),silvicultură (630), agricultură (631/635), grădini,parcuri (712). Raftul cu indicatorul "Animale"cuprinde: zoologie (59), zootehnie (636),apicultură (638), vânătoare, pescuit, piscicultură(639). Sunt numai câteva exemple. Schemaîntreagă nu e un model. Ea depinde de interesulcititorilor, de specificul colecţiei, de imaginaţiabibliotecarului, dar o imaginaţie lipsită dearbitrariu, ţintind satisfacerea şi chiar devansareaaşteptărilor publicului. Aranjarea aceasta are,întrucâtva, şi rol de "recomandare" sau"popularizare", deoarece, cuiva care caută, spreexemplu, ceva din domeniul istoriei, îi pot folosicărţi de politică sau armată, care sunt aşezate laun loc. Altfel, nu s-ar fi gândit să caute şi larespectivele cote. Reunirea câtorva domenii"clasice" mai are şi avantajul creşterii mai rapidea "inventarului" noului domeniu de interes, ceeace dă posibilitatea punerii indicatoarelor culitere, care şi ele îl determină pe cititor sărespecte ordinea, pe lângă faptul că faciliteazăcăutarea.

Prin urmare, noua aranjare face posibilăgăsirea titlului căutat fără a şti cota, scurteazătimpul de căutare, pune în faţa cititorului “şi altceva”, iar bibliotecarul îşi reduce efortul fiziccare predomina până mai ieri (prin mânuireaefectivă şi exclusivă de către el a cărţii), dar eltrebuie să fie dispus la mult mai mult efortintelectual. Evident, pentru a ajunge aici, punctulde plecare sunt tot vechile cote, doar căredistribuite, regrupate, evidenţiate prin altcevadecât însăşi cota (adică prin culoare şi denumireadomeniului de interes).

Funcţia de comunicare a colecţiilor maiare un aspect: acela al împrumutului la domiciliusau în regim de sală de lectură. Şi aici bibliotecapublică (a tuturor, adică), trebuie să ţină cont dedorinţa celor pentru care există. O bibliotecămodernă nu-şi mai poate permite să punăobstacole medievale cititului. Cei mai mulţi dinbeneficiarii ei sunt elevii şi studenţii, care, fie auteme de făcut (la diferite obiecte), fie au cursuriîn tot timpul zilei. Ei preferă să aibă totmaterialul acasă, folosindu-l la orice oră găsesctimp de studiu. De altfel, raftul liber impunesingur împrumutul la domiciliu. Pentru obibliotecă cu acces la raft, restricţionarea lecturiiar fi o barbarie care ar leza demnitatea cititorului,l-ar incomoda, i-ar împiedica munca intelectuală,ar limita solicitările, adică biblioteca ar "câştiga"o reducere atât a frecvenţei utilizatorilor, cât şi arulajului documentelor, nemaivorbind dereputaţie. Această formă de împrumut sesuprapune frecventelor nerestituiri la timp,pierderii unor exemplare, deteriorării mai rapidea cărţilor. Şi totuşi, bibliotecarii conştienţi deadevăratul rost al bibliotecilor s-au "bătut" pentrufavorizarea lecturii. Bibliotecara BiblioteciiAsociaţiei Presei din Maramureş declara, în1936, în contextul discuţiilor în legătură cuindisciplina unor cititori: Ţinem cu orice preţ săcircule cartea ("Graiul Maramureşului", nr. 130,20 febr. 1936).

Ideea de a conserva cu orice preţ uniculexemplar dintr-un titlu (mai ales când e vorba deun roman, pe care nu-l poţi citi într-o oră)contravine rolului bibliotecii de a-şi punecolecţia la dispoziţie. Cartea ştiinţifică îşi pierde,în timp (uneori foarte scurt) actualitatea.Neîmprumutată când "îi e vremea", va devenisimplă piesă de inventar, interesând când şi cândpe câte un amator de curiozităţi. O bibliotecă"bogată", dar cu cartea necitită e foarte săracă. Eadevărat: "produsul" editorial e foarte scump,dar, tocmai de aceea, tot mai multă lume seadresează bibliotecii. Oricât de scumpă (lucrurelativ, pentru că acelaşi preţ, după un an, paremic), cartea nu mai e jucăria ţinută în dulap şidată copilului numai când vin musafiri. Cu toatăforma ei fizică, o carte e mai mult spirit decâtmaterie, iar, între spirit şi materie, superior eprimul. Pentru a beneficia de idea cărţii, cartea caobiect trebuie să se strice! E aici ceva dinsacrificarea viermelui de mătase... În faţainventarului, bibliotecarul trebuie să deaprioritate omului (ca cititor) şi gândului pus, princarte, de cel care l-a eliberat, în folosul lumii.

20


FONDUL DOCUMENTAR AL BIBLIOTECII JUDEŢENE “PETRE DULFU”

Informaţii despre Maramureş Ioana DRAGOTĂ

ondul documentar al biblioteciinoastre este constituit pe bazacriteriului cronologic, conţinând

documente (cărţi şi seriale) apărute în perioada1800-1947, pentru publicaţiile străine, respectiv1830-1947, pentru publicaţiile româneşti.Ponderea având-o tipăriturile româneşti, am alesca limită superioară a intervalului anul 1947,raportat la semnificaţia lui în istoria României.Deşi, din câte am înţeles, practica uzuală aconsacrat anul 1944, am considerat că şidocumentele tipărite în intervalul 1944-1947prezintă acelaşi interes pentru utilizatorii noştrispecifici, această perioadă istorică pretându-seîncă la numeroase abordări. Există, de asemenea,şi opinia că ar putea fi înglobate în fonduldocumentar lucrările editate până în anul 1952,în speranţa de a fi umplute astfel lacuneleexistente în bibliografia română până la aceadată. În concluzie, în absenţa unor instrucţiuni cucaracter normativ, nu este exclus ca deciziileprivitoare la limitarea cronologică a fondului săcunoască modificări, în funcţie de imperativelepracticii de bibliotecă. De ce să nu ne închipuimcă, într-o perspectivă mai îndepărtată, ar fiposibil ca intervalul să se extindă treptat,existând un flux continuu dinspre colecţiilecurente, care au normele lor de constituire, sprefondul documentar care este guvernat de altelegi? Unele dintre lucrările care, din punctul devedere al circulaţiei curente, vor fi considerateuzate moral, îşi vor găsi, cu siguranţă, un loc lafondul documentar, prezentând interes cel puţinpentru amatorii de istorie. O dată cu trecereageneraţiilor care au cunoscut nemijlocitexperimentul numit comunism, reconstituireaatmosferei de epocă nu se va putea face integraldecât consultând şi publicaţiile timpului, pentrucă, după cum am constatat, tratatele de istorie nusunt întotdeauna de ajuns. Cum ar putea fiexplicată, de pildă, sintagma “limbă de lemn” înabsenţa exemplelor ilustrative?

În prezent, Fondul documentar numărăaproximativ 19.000 de volume. Inventarul pecare l-am făcut la preluarea gestiunii mi-a relevatîncă o dată - deşi nu se mai poate adăuga nimic la

profunda admiraţie profesională pe care o portcelui care a fost bibliotecarul de excepţie PetreCodrea, care şi-a pus amprenta inconfundabilăasupra configuraţiei Fondului documentar –temeinicia cu care s-a făcut achiziţia de carte.

Constituit iniţial din lucrările ce auaparţinut bibliotecii Colegiului “GheorgheŞincai”, fondul documentar a fost completat de-alungul timpului cu achiziţii de la anticariate şi dela persoane fizice. Că selecţia s-a făcut riguros,stau mărturie numeroasele ediţii princeps,exemplarele cu autografe şi mărci de proprietatecelebre, exemplarele bibliofile, în general, cutoate că au existat limitări atât financiare cât şi deofertă.

Raportat la conţinutul lui, este lesne deînţeles că acest fond a avut, până în 1989, şi unregim de cenzură, accesul la documente fiindanevoios, necesitând aprobări speciale, cujustificarea clară a naturii interesului. Câteva

astfel de documente au fost păstrate înmicroarhiva secţiei, spre aducere aminte. (Cui nuiartă – spune un proverb rusesc citat de AlexandrSoljeniţîn în Arhipelagul Gulag – să i se scoatăun ochi, însă cui uită, să i se scoată amândoi.)

Chiar dacă aceste cărţi erau consideratepotenţiali inamici, trebuie apreciat totuşi faptulcă au fost păstrate şi nu distruse – poate trecuseşi moda rugurilor de cărţi. (Să nu uităm însăfaptul că, în decembrie 1989, am mai văzut, peici pe colo, flăcări - omeneşte de înţeles, dar, prinlentile de bibliotecar, spectacol extrem deneplăcut. Cred că ţine cumva de structura mea

F

21


intimă refuzul cenzurii de acest fel. Mai vine şiexperienţa care arată că, de cele mai multe ori, eaare efectul contrar, al stârnirii interesului, şi, înconsecinţă, nu îşi poate atinge cu adevăratscopul. Mai este şi faptul că ardereadocumentelor poate însemna, uneori, şidistrugerea unor mărturii relevatoare. Dacă ideilerespective vor avea, oricând, puterea lor deseducţie, rezultatele aplicării lor în practică vorputea fi întotdeauna prilej de meditaţie.)Caracterul de cenzură s-a intensificat continuu,aici fiind retrase din circulaţie, până în 1989(după liste primite de la forurile superioare),toate lucrările la care persoane non-grata (ostileregimului, plecate din ţară etc.) şi-au adus învreun fel contribuţia, mergând până latraducători, ilustratori, realizatori de coperte.Sigur că, după 1989, aceste lucrări au fosttransferate înapoi unde le era locul - pe rafturileaccesului liber. Se pare că nici măcar informaţiaexistenţei unui fond documentar al bibliotecii nuera la îndemâna oricui. În consecinţă, nu este demirare că, fiind învăluit de mister pe parcursul aaproape 37 de ani din istoria bibliotecii noastre,în jurul Fondului documentar s-a creat o barierăaproape de nepătruns. Cu toate că au trecutaproape 15 ani de la abolirea condiţiilorlimitative de acces, cu excepţia acelora impusede protejarea colecţiilor, se poate constata că eleste încă insuficient cunoscut de publicul cititoral bibliotecii şi că se mai pot face paşi însemnaţiîn promovarea fondului de carte existent aici,aceasta fiind şi una din intenţiile prezentuluiarticol.

Este evident că nu voi avea niciodatăceea ce se numeşte o avalanşă de cititori, daracest fapt este compensat din plin de calitateacelor care trec pragul secţiei şi de obiectivele pecare şi le propun. Am putut deja să constat căvizitele la bibliotecă îşi găsesc, de cele mai multeori, materializarea în articole, studii, comunicări,referate, teze de licenţă sau doctorat, cărţitipărite, fapt care ridică considerabil atât nivelulcerinţelor faţă de calităţile profesionale alebibliotecarului cât şi prestigiul Fonduluidocumentar.

Revenind la ceea ce consider că trebuiesă fie popularizarea fondului, vreau să atragatenţia asupra unui aspect legat de conţinutul lui.Astfel, în urma unei priviri de ansamblu, seconturează, cu destulă precizie, existenţa unorlinii de forţă tematice. În cadrul selecţiei axate, înprincipal, pe valorile bibliofile, accentul s-a puspe documentele purtătoare de informaţii legatede Transilvania, în general, şi de Maramureş, înmod special. Ele prezintă deosebit interes cu atâtmai mult cu cât, în acest moment, se manifestă oadevărată febră a întocmirii de monografii locale– misiune pe care şi-au însuşit-o atât bibliotecariidin reţeaua bibliotecilor publice din judeţulnostru cât şi unele cadre didactice, feţebisericeşti, precum şi reprezentanţi aiadministraţiei publice locale.

Pentru susţinerea celor afirmate, mi separe potrivit să inserez o bibliografie selectivă alucrărilor despre Maramureş conţinute de Fonduldocumentar:

1. Asachi, Gheorghe. Dragoş . – s.l., s.a. (cota: D I 1287)2. Beldie, Nicolae Stelian. Cântece din Maramureş . – Iaşi, s.a. (cota: D II 2792)3. Bergner, Rudolf. In der Marmaros . – Munchen, 1885 (cota: D II 356)4. Bîrlea, I. Balade, colinde şi bocete din Maramureş . - Bucureşti, 1924 (cota: D III 132)5. Bîrlea, I. Cântece poporane din Maramureş : descântece, vrăji, farmece şi desfaceri . - Bucureşti, 1924

(cota: D III 132) - coligat6. Bîrlea, I. Contribuţii la istoria Maramureşului după manuscrisul fostului arhivar Gheorghe Petrovai .

- Sighet, 1929 (cota: D I 1264)7. Bîrlea, I. Însemnări din bisericile Maramureşului . - Bucureşti, 1909 (cota: D III 2138)8. Ciplea, Alexandru. A maramarosi puspokseg kerdese . - Budapest, s.a. (cota: D III 2346)9. Ciplea, Alexandru. Săraca Ţara Maramureşului . - Cluj, 1938 (cota: D I 1250)10. Condrus, M. Mizeria Maramureşului : discurs rostit în şedinţa Senatului de la 18 decembrie 1931 . -

Bucureşti, 1932 (cota: D I 1248)11. Contra Kernbach, Mariana. Cătră Maramureş . - Iaşi, 1926 (cota: D I 1398)12. Dermer, I. şi Marin, I. Maramureşul românesc : studiu de geografie . - Bucureşti, s.a. (cota: D II 749)13. Documente istorice maramureşene . - Vişeul de Sus, 1937 (cota D II 2960)14. Doboşi, Al. Geschichtlicher Abriss uber die Rumanen in Maramureş . - Bucureşti, 1940 (cota: D IV

278)

22


15. Enescu, Ion şi Enescu, Iuliu. Ardealul, Banatul, Crişana şi Maramureşul din punct de vedere agricol,cultural şi economic . - Bucureşti, 1915 (cota: D III 124)

16. Fragmente din istoria Maramureşului . - Sighet, 1931 (cota: D I 1235)17. Georgeoni, Alexandru I. Cercetări asupra păstoritului în Maramureş . – s.l., 1936 (cota: D II 3927)18. Îndreptarul statistic al judeţului Maramureş : rezultate provizorii ale recensământului agricol şi al

populaţiei de la 25 ianuarie 1948 . – s.l., 1948 (cota D II 1947)19. Iuga, Gavrilă. Spicuiri din viaţa composesoratelor din Maramureş. Borşa. - Sighet, 1936 (cota D III

2895)20. Joody Pal. Maramaros varmegye 1749-1769 evi . - Sighet, 1943 (cota: D III 2596)21. Lenghel Izanu, Petre şi Dermer, I. Geografia judeţului Maramureş pentru cursul primar . - Sighet, 1938

(cota: D III 2610)22. Manuscript de la Ieud . - Bucureşti, 1925 (cota: D III 2918)23. Maramaros varmegye egyetemeg leirasa . - Budapest, 1876 (cota: D IV 215)24. A Maramaros Szigeti Kegyes-Tanitorendi Gymnasium ertesitoje az 1893-4 tanev vegem . - Sziget,

1894 (cota D III 1125)25. A Maramaros Szigeti helvet hitv. Lyceum ertesitoje az 1881/2 evrol . -Sziget, 1882 (cota: D III 2621)26. Marina, Mihai. Maramureşul : necesităţi şi remedii . - Cluj, 1939 (cota: D II 2248)27. Mihalyi, Găvrilă. Maramureşul la modă : crîmpeie de viaţă maramureşană . - Sighet, 1938 (cota D III

2345)28. Mihalyi, Gavrilă. Reflexii asupra diplomelor maramureşene din secolul XIV-XV. - Sighet, 1934 (cota: D

III 2614)29. A pali Sz. Vinczerol nevezett irgalmas noverek vezetege alatt alla Maramaros-Szigeti Maria Valeria

Nonovelde czimu rom. kath. Leanynepiskola. Ertesitoje az 1882-83 tanevrol . - Sziget, 1883 (cota: D II2922)

30. Popa, Valeriu şi Istrate, Nicolae. Situaţia economică şi culturală a teritoriilor româneşti din Ungaria:Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul . - Bucureşti, 1915 (cota: D III 2839)

31. Popov, Adonis. Afacerea cu Composesoratul Borşa – jud. Maramureş : scrisoare deschisă cătreborşeni a domnului deputat Adonis Popov . - Bucureşti, 1933 (cota: D I 1349)

32. Rafiroiu, G.G. Mănăstirea din Peri . - Oradea, 1934 (cota D II 1839)33. Siegmeth, Karl. Reiseskizzen aus der Maramaros . - Budapest, 1881 (cota: D II 3587)34. Statutele societăţii de leptură a româniloru maramuresieni. - Sighet, 1868 (cota: D II 3192)35. Şematismul veneratului cler al Eparhiei greco-catolice române a Maramureşului pe anul 1936 . - Baia

Mare, 1936 (cota: D III 3001)36. Ţuţuianu, Ioan. Maramureşul voevodal istoric şi economic. - Bucureşti, 1942 (cota: D III 2154)37. Vlad, Aloisiu. Originea familiei Wlad nobile de Selisce . - Logosiu, 1865 (cota: D II 2845)38. Vornicu, Gheorghe. Organizarea muncei ţăranului maramureşan : conferinţă ţinută în Cazina romînă

la Cercul cultural medical al Astrei din Sighet. - Sighet, 1926 (cota: D I 1501)

Pentru a satisface cât mai nuanţatinteresul manifestat de utilizatori pentru acestsubiect şi, de ce să nu recunosc, ca urmare a ceeace consider că este o datorie personală deîndeplinit, am adăugat la sarcinile curenteobiectivul realizării unui fişier analitic cu aceastătemă. Fiind imperios necesară iniţiereaintroducerii retroactive a fondului în catalogulelectronic, am hotărât să folosesc prilejul pentrua scoate la iveală bogăţia informaţiilor existente,fiecare unitate de bibliotecă introdusă trebuind săfie cercetată şi din punctul de vedere albibliografiei locale. Pentru documentele careintră în mod curent în secţie, am stabilit camomentul preluării să fie folosit şi în scopul

depistării datelor ce prezintă interes, cu altecuvinte, unitatea de bibliotecă nu merge îndepozit până nu este cercetată şi desfăcută înanalitice – fluxul achiziţiei permiţând acest lucru.Va fi, cu siguranţă, un bun prilej de cunoaştereintimă a fondului şi o încercare de suplinire arafinamentului pe care, că vrei, că nu vrei, ţi-l dăexperienţa.

Mi-ar plăcea să pot adăuga un ansamblude fişiere-text pe localităţi - un fel de hartă aMaramureşului aplicată la fond - pentru că,uneori, informaţia se poate limita la o singurăfrază, şi, de ce nu, o colecţie de imagini scanatelegate de subiect. Bogăţia fondului în aceastădirecţie îmi este evidentă şi ştiu că volumul de

23


muncă cerut de atingerea obiectivelor propuseeste imens, dar la fel de bine ştiu şi că drumul deo mie de mile începe cu un pas.

Întotdeauna am avut oroare să prezintintenţii pentru materializarea cărora nu existăgaranţii stabile, considerând că este, dacă nucumva o dovadă de lăudăroşenie, măcar un act denesăbuinţă, fie şi numai pentru simplul fapt că nustă în puterea noastră să trasăm integral drumulde la vorbă la faptă. Şi totuşi, iată-mă în posturaingrată şi oarecum incomodă de a anunţa intenţii,cu justificarea că fiecărui om îi este necesar uninterval de timp pentru a se obişnui cu o nouăsituaţie - în 15 decembrie anul trecut am primitnumirea pe acest post, a urmat un inventar destulde anevoios, amenajarea secţiei înamplasamentul definitiv şi o mutare a depozituluide carte, în condiţiile în care accesul publiculuicititor, e drept, puţin numeros, nu a fost oprit.

Prezint, în continuare, câteva date dinpuţinul pe care, în aceste condiţii, l-am realizat.Astfel, în Anuarul Institutului de IstorieNaţională, volumul IV/1926-1927, Bucureşti,1929, intrat de curând în colecţiile noastre, înstudiul „Cei dintâiu studenţi români ardeleni launiversităţile apusene” de N. Drăganu, la pagina421, găsim: „La universitatea din Viena sunt şimai numeroşi studenţii care după nume pot fiRomâni: […] „Paulus Raducz de Zegeth” (1445);ar putea fi Român ori Rutean din Sighetul-Marmaţiei, ori Sârb din “Sziget”.”

Tot în această lucrare, în studiul„Bejenari din Ardeal” de I. Marţian, la paginile163-173, există un tabel „despre iobagii ardelenibejenari, întocmit din o serie de 12 urbare” alenobililor: Ioan Kemen (1663), Iudita Waji (1741,1751), Sigismund Kemeny (1745, 1762), GeorgeBethlen (1756), Adam Wass (1758), SimeonKemeny (1767, 1781), Nicolae Kemeny (1774),Lup Kemeny (1776) şi Samoil Kemeny (fărădată), urbare aflate, la data apariţiei studiului, înposesia autorului. În aceste tabele suntmenţionate: numele bejenarului şi cele ale fiilorsăi, satul din care au plecat, locul de destinaţie,

anul plecării şi anumite observaţii legate defamiliile respective. (Există însă oneconcordanţă: în tabel sunt menţionaţi 36 deiobagi cu 26 de fii care au avut ca destinaţieMaramureşul, iar autorul însumează, în finalularticolului, 31 de iobagi cu 26 fii – eroare a căreisursă poate fi doar bănuită). Numele lor sunt:Dumitru Puşcaş cu fiii Ioan şi Andrei (1754) dinBretea săsească, Andrei Lup (1740), Flore Coza,Ioan Coza cu fiii Alexandru şi Iacob (1743), IoanBlăguţa (1744), Alexa Coza, Gira Coza cu fiiiVasile şi Ioan (1745), Gavrilă Moldovan, IoanMoldovan (1747), Gherman Răbrean (1751),Vasile Coza, Grigore Coza (1752), Andrei Coza,Vasile Coza, George Coza, Grigoraş Laup cu fiiiVasile, Filip, Teodor, Irimia şi Lazăr, GrigoreManci cu fiii Leonte, Ioan, Tănase, Vasile şiAlexa, Constantin Ilieş cu fiii Teodor şiDumitru, George Ilieş cu fiii Vasile şi Ioan(1753), Ursu Coza, Lup Coza (1754) toţi dinCoci, Lup Pop (1753), Vasile Pop (1757) dinMogoşmort, Samoil Iliş (1742) din Vireag,Vasile Brendea cu 1 fiu (1750) din Luşca,Nicolae Brendea cu fiul Dănilă (1750), PetruLucaci, Arsente Cozma (1755) din Prislop,plecaţi în Maramureş - nu se cunoaşte localitateade destinaţie; Miron Mureşan, Vasile Mureşan,Ioan Mureşan (1756) din Agrişul de Jos, plecaţila Săcel; Simeon Moldovan (1747) din Coci,plecat la Dragomireşti; Nica Puşcaş (1753) dinCoci, plecat la Sălişte; Crăciun Târnoca cu trei fii(1753), Grigoraş Lorint cu fiul Achim (1754) dinAgrişul de Jos, Simeon Coza din Coci, plecaţi laChichesd (Chechiş).

Semnalez, de asemenea, articolul „VasileLucaciu apologet al Libertăţii” semnat de VictorIsac şi apărut în revista Pământul românesc, AnulIII (1944), nr. 17, p. 25-26.

Deocamdată atât. Rămâne ca, pe măsuradepistării lor, toate informaţiile găsite să fieaduse la cunoştinţa celor interesaţi.

Cum e şi firesc, nu pot încheia decât cu oinvitaţie la consultarea fondului pe care eu îlconsider extrem de interesant.

24

DIALOGURI PROFESIONALE25


LUDOTECA, LOCUL UNDE TRĂIESC VISELEMaria BILŢ

“Şi-mi aduc aminte: o sperietoare pestriţă de paseri se sprijineaîn par ca vântul s-o alinte”. (L. Blaga – Din copilăria mea)

opilăria “simbolul simplităţiinaturale”, “stareapremergătoare obţinerii

cunoaşterii” şi copilul “fără premeditare şigânduri ascunse” în manifestările sale îl fac pebibliotecarul care îşi desfăşoară activitateaprofesională la secţia pentru copii să-şi păstreze oanumită imagine însemnând “dobândirea liniştiisufleteşti şi a încrederii în sine, o victorie asupraangoasei” o adevărată izbândă. Privim vârstacopilăriei ca “mit” esenţial, stare de puritate,paradis plin de o vrajă netulburată, nerisipită decuvinte.

Copilăria e o lume de poveste, o lume ainocenţei, e ca o ţară a viselor şi în care se potsalva visele, e ca o ţară a muzicii în care cânteculeste nemuritor.

Organizarea şi funcţionarea unei ludoteci încadrul Secţiei pentru copii se impune ca onecesitate actuală într-o bibliotecă modernă.

Ludoteca poate fi considerată unprogram de antrenament creativ, de apropiere acopilului de valorile spirituale prin carte.

De la programul demonstrativ susţinutde o grupă de prichindei la inaugurareaLudotecii, dovedind parcă “Iată, cine pot fi şieu!” a fost mereu cântec, joc şi voie bună.

În desfăşurarea activităţilor propusepentru ludotecă s-a dorit determinarea copiluluide a-şi exprima singur sentimentele,spontaneitatea, spiritul independent şioriginalitatea creativă prin frumuseţea replicilorgândirii şi simţirii sale.

Oriunde sunt copii, jocul şi jucăriile fiindnelipsite, sunt apreciate ca nemuritoare, eleantrenând fiinţa copilului în mulţime de activităţişi având un rol benefic asupra personalităţii salefirave, pătrunzând mai uşor în colectivitate. Aşase pot evalua posibilităţile emoţionale,intelectuale ale copilului, biblioteca având cascop prioritar pregătirea copilului pentrucerinţele concrete ale educaţiei, potrivit vârsteisale.

Potenţialul creativ al copilului este obogăţie care trebuie descoperită şi prelucrată dincare trebuie să iasă şlefuite diamantele de maitârziu. De aceea dezideratul nostru a fost ca petoţi copiii care vor avea posibilitatea de-acunoaşte biblioteca, ludoteca să-i apropie decarte, să le trezim interesul pentru ea şi dorinţade-a reveni în acest spaţiu mirific unde-i aşteaptăcomori, ludoteca fiind privită ca un atelier alfanteziei, pe lângă jocuri şi jucării poposind îndimineţile de basm prin lumea poveştilor,alegând după preferinţe.

Călătorind din poveste în poveste cu “Afost odată ca niciodată…” am descoperit întregulunivers al tentaţiilor: de la alfabetul – grădiniţăprin ţara lui Abecedar am petrecut ore de neuitatalături de eroi îndrăgiţi din “grădina copilăriei”.

Activitatea noastră este una de sondare arezervelor afective şi creative ale copilului, oactivitate de reflecţie şi orientare a bibliotecaruluiîn a folosi toate capacităţile bibliotecii pentruimplicarea preşcolarilor şi şcolarilor mici în acestprogram, o întreprindere experimentală de lacare aşteptăm rezultate bogate mai încolo,observaţiile fiind foarte necesare pentru relevarea

C

26


rolului cerinţelor de dezvoltare în activitatea şistimularea potenţialului creativ.

A fost conceput un Regulament interndestinat relaţiilor cu utilizatorii.

Nu ne-am propus o anumită strategie, ometodă de lucru specială cu grupurile de copii, cine-am ghidat după condiţiile impuse demomentul întâlnirii, având în vedere vârstacopiilor din grup, am luat în considerare oricesugestie. Ne-am bucurat mult desenând, colorând,construind imagini din cărţi minunate,înţelegând că vârsta copilăriei e plină de farmecşi lumină.

Folosind cartea, CD-uri şi casete audio cupoveşti pentru prichindei, textele au fostascultate, lecturate, apoi redate. Dialogulbibliotecar – copii a fost nelipsit pe parcursulorelor. Menţionez câteva din cele mai frumoase şimai cerute basme din tezaurul de poveşti: ŞcufiţaRoşie, Pinţesa şi bobul de mazăre, Privighetoarea,Martha şi pisoii pictează, Albă ca Zăpada, Hotelulpoveştilor, Hänsel şi Gretel, Pinocchio, Motanulîncălţat, Fetiţa cu chibrituri, Cenuşăreasa, Tinereţefără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Punguţa cu doibani, Capra cu trei iezi.

Un moment deosebit l-a constituitsărbătoarea Rusaliilor cu obiceriuri, cântece şijocuri populare ca la hora satului.

Împlinirea celor 165 de ani de la naştereascriitorului Ion Creangă a fost marcată prinsecvenţele: Copiii şi povestitorul, Impresii despreeroii poveştilor sale, 10 iunie – Dănilă Prepeleac întopul preferinţelor.

Alţi princhidei ne-au dovedit că ştiu cineeste Mihai Eminescu, exprimându-şi dragosteapentru poet prin cunoaşterea multor versuri dinLuceafărul, Sara pe deal, Revedere, Ce te legeni sauSomnoroase păsărele.

N-au lipsit din programe ghicitorile,cărţile-jucărie, un adevărat deliciu pentrupreşcolari, cărţile de colorat, apoi au fost onespusă atracţie: Poezii despre cifre, Fructele careîmi plac, Cine şi ce mănâncă, În grădina de legume,Avionul Tudorică şi pliantele cu ilustraţii deosebitedin lumea necuvântătoarelor (animale, păsări,reptile). Opţiunile au fost foarte diversificate.

N-a fost uitată muzica pentru copii.Ştiu că toţi copiii care au fost prezenţi în

orele dedicate activităţilor din ludotecă vorreveni. Privirile lor, jocul inteligent al întrebărilorşi răspunsurile primite, lejeritatea gesturilor,implicarea afectivă în acest dialog al minţii şi alinimii, cuvintele de mulţumire pentru ceea ce seîntâmplă aici ne determină să avem speranţe.

Ludoteca, dragi copii, ştiţi voi ce poate fi? Ludoteca e locul unde pot trăi visele iar

copilăria e vârsta neuitată la care ne întoarcemdeseori.

27


PE PICIOR DE PACE SAU VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT

Angela-Monica JUCAN

Moto: În cele mai banale conversaţii ne izbim de o violenţă în limbaj,frustrare, ură, sadism fără limte - toate descărcându-se torenţial înzeci de stereotipuri injurioase pe minut. (Gheorghe Pop)

ileniul acesta se aşază greu. Şi noi -între roţile eonilor. Comunicăm cu

dificultate. Propriul interes se opune intereselorsemenilor. Este vremea lui NU.

Cel puţin jumătate din activitatea uneibiblioteci aparţine relaţiilor cu publicul. Poate căîn perceperea noţiunii de public stă raportuldintre bibliotecar şi acesta. Dacă considerămpublicul ca o cantitate de indivizi, colectivitatea îlabstractizează sau îl face amorf. Publicul, însă, e,în minutul acesta, numai şi numai Ioan Pop, înminutul următor - numai Andrea Bogdan şi aşamai departe. Din momentul înscrierii, cititoruleste cunoştinţa ("pila") noastră, colaboratorul şipartenerul nostru. Fără "perechea" bibliotecar-cititor, relaţia cu publicul nu există. În raportul cubeneficiarul serviciilor bibliotecii, adversitateaeu / tu va determina şi va întreţine tensiunea. Într-o bibliotecă publică, cititorul e părtaş. Bibliotecarşi cititor suntem noi. În colaborare, comunicareaorală ţine o clipă, sau trece neobservată, sau seuită. Comunicarea scrisă e mai rezistentă. Deaceea e bine să fie elaborată. Spontaneitatea egenială, dar trădează toate carenţele de

educaţie. Acelaşi mesaj se poate transmite prinformulări ca: "Accesul între rafturi interzis" (baîncă interzis scris cu majuscule de altă culoare)sau "Din motive de organizare, pe moment,accesul Dvs. la raft nu este posibil. Vă mulţumimpentru înţelegere" sau "Accesul la raft nu esteliber. Vă asigurăm că situaţia e temporară".Acelaşi lucru, dar într-o exprimare maiprevenitoare. Pentru buna rânduială, trebuie unregulament. O înscriere nu se poate face fărăbuletin de identitate, dar una e enunţul gen "Laînscriere e obligatorie prezentarea buletinului" şicu totul alta o formulă dezamorsantă ca "Pentruînscriere aveţi nevoie doar de buletin".

Dacă cu o pârghie poţi răsturna (dar la cebun?) universul, ajunge un ic să poţi frâna oroată, fie ea şi a eonilor. Că singurul lucru care-itrebuie lumii şi omului la ora asta e liniştea. Şilocul, prin excelenţă al liniştii e biblioteca, loculunde avem privilegiul să lucrăm chiar noi.Această instituţie nobilă nu ajunge să aibă detoate (local, carte, mobilier, calculatoare), adicădin toate câte ceva; ea trebuie să aibă...to'-to'-tot.

____________________Notă: Expresia roţile eonilor e “furată” dintr-o poezie a unui breban cu o

personalitate deosebită, poet-teolog-filozof-filolog-profesor şi (o vreme)bibliotecar, necunoscut în Maramureş: VASILE CHIRA.

M

28


„BRITANNICA” SAU

PLĂCEREA DE A CITI IN LIMBA LUI SHAKESPEARE

Lia SABĂU

Datorită necesităţii mereu crescânde decunoaştere a celei mai vorbite limbi de pe Glob,înfiinţarea în cadrul Bibliotecii Judeţene „PetreDulfu” a unei secţii distincte a fost un lucru ce secerea de la sine. Totodată, existenţa în Baia Marea unui învăţământ liceal şi universitar puternic şicu tradiţie în învăţarea limbilor străine şi maiales a limbii engleze a făcut ca "Britannica" săiasă în întâmpinarea acestei nevoi. Secţia a luatnaştere la iniţiativa inspirată a domnului directorTeodor Ardelean, constituindu-se ca undepartament de carte în limba engleză realizat înîntregime prin eforturi proprii, destinat tuturorcititorilor şi cuprinzând atât publicaţii în şidespre limba engleză şi cultura şi civilizaţiabritano-americană, cât şi publicaţii din celelaltedomenii ale cunoaşterii - tot în engleză.

Fondul de unităţi aparţinător“Britannicii” este aşadar în întregime în limbaengleză şi cuprinde cca. 3000 de exemplare. Eleste constituit din colecţii de cărţi, dar şi dincolecţii de periodice, lucrări de referinţă(dicţionare, enciclopedii), fondul pentru lecturareşi studiu în regim de sală de lectură (care este şicel mai consistent) şi fondul pentru împrumut ladomiciliu. El cuprinde lucrări despre istoria,cultura şi civilizaţia Imperiului Britanic, aStatelor Unite, a Australiei, a Canadei, a Irlandei;

cursuri pentru completarea şi definitivareacunoştinţelor de limbă engleză (TOEFL,Cambridge); lucrări din literatura engleză şiamericană, din literatura universală traduse înlimba engleză, din literatura română tradusă înlimba engleză; cărţi de specialitate din celelaltedomenii, altele decât literatura şi limba (filozofie,religie, psihologie, politică, economie, drept,educaţie, folclor, ştiinţe exacte, biologie,medicină, tehnică, artă, sport, geografie, istorie);ediţii de lux ale operelor diferiţilor scriitori(William Shakespeare: The Globe IllustratedShakespeare : The Complete Works Annotated(with annotations and comentary by SamuelTaylor Coleridge and Samuel Johnson, GramercyBooks, New York, 1995; Charlotte and EmilyBronte - The Complete Novels, GramercyBooks, New York, 1995; Lewis Carroll - Thecomplete Fully Illustrated Works, GramercyBooks, New York, 1995; Charles Dickens -Four Complete Novels, Gramercy Books, NewYork, 1995 ).

Deşi înfiinţată la începutul acestui an,“Britannica” a creat deja legături de colaborarecu Consiliul Britanic şi cu edituri binecunoscutedin Marea Britanie - Oxford şi Longman, de lacare procurăm marea majoritate a cărţilor. Printrecei care o frecventează sunt nu numaicunoscătorii limbii engleze (elevi, studenţi,profesori), ci şi persoane care doresc să înveţeengleza şi să studieze cultura şi civilizaţiabritano-americană sau să culeagă informaţii dintoate celelalte sfere ale cunoaşterii. Totodată,pentru a veni în întâmpinarea cititorilor,“Britannica” ţine legătură strânsă şi cu celelaltesecţii ale Bibliotecii, ca de exemplu “Secţia deCopii”, “Secţia de Împrumut Adulţi” şi “FondulDocumentar” unde, printre altele, există o vecheşi rară ediţie in folio a unui album de istorie şicritică literară în limba maghiară despre viaţa şiopera lui Wiliam Shakespeare: ShakespeareAlbum : Shakespeare élete és költészete irók

29


tanulmányaiban, képzőművészek festményeiben,rayzaiban, rézmetszeteiben és előadóművészekalakitásaiban megvilágítva, Budapesta, (anulediţiei - necunoscut), ce cuprinde atât excelenteimagini reprezentând activitatea teatralămaghiară şi scene din diferite piese shakespeariene, cât şi reproduceri ale unorpicturi celebre şi opere grafice înfăţişând scenedin opera shakespeariană, toate în alb-negru saucolor.

***Realizarea secţiei “Britannica” în cadrul

Bibliotecii Judeţene se doreşte a fi un omagiuadus împlinirii a 400 de ani de la naşterea luiWilliam Shakespeare, cel care, în 1999, a fostnumit “Britanicul Mileniului al 2-lea” şi care aschimbat pentru totdeauna faţa literaturii englezeşi universale.

Mai mult ca oricând, anul acesta ne facesă ne gândim la cine a fost Shakespeare şi la cea însemnat el în cultura lumii.

Era el, într-adevăr, Marele Shakespeare?Ambii părinţi îi erau neştiutori de carte.

Neguţător şi fiu de ţăran arendaş, tatăl lui a ajunssă fie Primar în Stratford, dar toată viaţa şi-asemnat numele folosindu-se de un semn. Mamasa, precum majoritatea femeilor din acea vreme,n-a fost învăţată niciodată să scrie sau săcitească, chiar dacă provenea dintr-o familieînstărită. Există unii care cred că fiul lor cel marea fost el însuşi incapabil să scrie sau să citească,că opera lui William Shakespeare nu putea fiscrisă de umilul băiat din ţinutul Warwickshire şial cărui botez a fost înregistrat în registrul parohieiBisericii „Sfânta Treime” din Stratford la 26 aprilie1564.

Atât de miraculoasă este opera luiShakespeare, încât de-a lungul timpului s-anăscut o adevărată industrie prosperă ce se ocupăcu încercări năucitoare şi uneori chiar atinse desnobism, dar întotdeauna zadarnice, de a o nega,de a sugera că trebuie să fi fost munca maimultor persoane, că „grăjdarul necioplit” dinStratford nu a putut decât să plagieze furând sausemnând operele celorlalţi împrumutându-şinumele unor piese de teatru sau poezii careaparţineau de fapt contemporanilor săi maieducaţi şi - la urma-urmei - cu o origine maialeasă. Şi, probabil cea mai puţin logică afirmaţiescoasă de detractori la adresa operei sale, doarpentru a întregi diversitatea carambolului creat,este aceea că lărgimea observaţiei şi aexperienţei, combinaţia nemaiîntâlnită de

elocvenţă, învăţătură şi înţelepciune sunt celecare atribuie opera shakespeariană unui altindivid, de obicei aristocratic şi - de asemenea -dotat cu puteri supranaturale... Timp de 400 deani biografia lui Shakespeare a fost tributarădiferitor mituri, unul dintre ele fiind acela căexistă o foarte slabă evidenţă asupra vieţii celuimai remarcabil poet pe care lumea a avutprivilegiul să-l cunoască. Viaţa lui Shakespeare este de faptdocumentată în mai multe detalii decât cea aoricărui alt scriitor din epoca lui (cu excepţia luiBen Jonson - prieten, critic literar şi coleg debreaslă cu Marele Will). Anti-Stratfordienii, cumli se mai spune în mod colectiv oponenţilor ideiică Shakespeare este autorul operei sale, trebuieîn mod implicit să-şi asume şi faptul pretins de eică Ben Jonson - primul ce l-a numit peShakespeare „the Swan of Avon“ („Lebada de peAvon”) - minţea când scria despre acesta: 'Iloved the man, and do honour his memory /…/ asmuch as any. He was indeed honest, and of anopen and free nature; had an excellent fantasy,brave notions, and gentle expressions, whereinhe flowed with that facility that sometime it wasnecessary he should be stopped...’ (“L-am iubitpe acest om şi-i cinstesc memoria /.../ la fel de mult ca oricarealtul. A fost cu adevărat onest, cu un fel de-a fideschis şi liber; a avut o fantezie extraordinară,idei curajoase şi o exprimare nobilă care, atuncicând el o folosea, o făcea cu atâta măiestrie încâtuneori trebuia să îl opreşti...”); oare minţeaJohnson şi atunci când scria poemul 'To theMemory of My Beloved, the Author, Mr WilliamShakespeare, And what he hath left us' (“Înamintirea Autorului, dragului meu domn WilliamShakespeare şi a ceea ce ne-a lăsat moştenire”)sau când îşi arată sentimentele pe pagina de titlua primului in folio publicat postum: ‘Soul of theAge! The applause! delight! the wonder of ourstage! My Shakespeare, rise ! . . . He was not ofan age, but for all time!’ (“Suflet al epocii!Aplauze! Încântare! Minunea scenei noastre!Ridică-te, Shakespeare al meu!…El nu aaparţinut unei epoci, ci întregului timp!”)?. Oarela fel făcea şi scriitorul Robert Greene care în1592 ataca cu invidie opera tânăruluiShakespeare, sau Richard Quiney, negustor înStratford, al cărui fiu s-a însurat cu una dinfiicele lui Shakespeare şi care, în 1598, scria oscrisoare “prietenului meu iubit şi concetăţean”,sau autorul anonim al aşa-numitelor “PieseParnasiene” care-l saluta pe “dulcele” Maestru

30


Shakespeare ca pe autorulpieselor “Richard al III-lea”, “Romeo şi Julieta”,“Antoniu şi Cleopatra” şia poemului “Venus şiAdonis”, sau învăţatul, criticul şi avocatulelisabetan Gabriel Harvey care-l lăuda peShakespeare pentru “Hamlet”, “Venus şiAdonis” şi “Răpirea Lucreţiei”, sau actorul decomedie Will Kemp când se referea satiric la“remarcabilul meu Shakerags”, sau prietenul defamilie Leonard Digges care vorbea de

“monumentul de laStratford”, sau ceilalţinumeroşi contemporani -incluzând şi prietenii şicolegii actori JohnHeminges şi HenryCondell - care au adunatpiesele sale la 7 ani dupămoartea lui Shakespeareîntr-un prim volum in folioîn 1623 pentru “a păstravie amintirea a celui care afost nepreţuitul nostruprieten şi coleg Shakes-peare”?

Oare era mincinoschiar şi Regele James I alAngliei şi al VI-lea alScoţiei faţă de posteritatecând l-a numit pe WilliamShakespeare şi pe încăalţii opt “OameniiRegelui” într-un hrisovregesc parafat cu Marele

Sigiliu al Angliei la 17 mai 1603? Bineînţeles căNU.

Numai un talent unic, un geniu, putea săinspire o aşa combinaţie neobişnuită de rivalitategeloasă, de preamărire plină de veneraţie şi deafectuoase aduceri aminte.

BIBLIOGRAFIE:

Encyclopaedia Britannica, vol.20, Chicago/London, 1962

The New Encyclopaedia Britannica, vol.27, Chicago, 1994

Holden, Anthony - „William Shakespeare: The Man Behind the Genius“, 2000

Shakespeare Album : Shakespeare élete és költészete irók tanulmányaiban,

képzőművészek festményeiben, rayzaiban, rézmetszeteiben éselőadóművészek alakitásaiban megvilágítva, Budapest, (anul ediţiei -necunoscut)

31


ENCICLOPEDIA – UN MIJLOC DE COMUNICARELiana POP

De origine franceză (francezii împrumu-tându-l, la rândul lor de la greci) cuvântulenciclopedie este definit în DLRM ca fiind “untip de dicţionar de mari proporţii care dă indicaţiiprecise şi ample dintr-un anumit domeniu decunoştinţe.” Este o lucrare pretenţioasă şi totodatăpreţioasă, care presupune un mare volum demuncă, o arie vastă de informare, capacitate deselectare, ordonare şi clasificare a datelor.

Devenind cărţi de referinţă, lucrările caresistematizează şi ordonează informaţia sunt un

semn de bun augur pentru seriozitatea uneiculturi.

Autorii de enciclopedii, familiarizaţi cuinvestigaţia ştiinţifică şi cu practica alcătuiriidicţionarelor, trebuie să selecteze din vastabibliografie consultată acele date care suntconcludente ori de ultimă oră în domeniulabordat.

Enciclopediile furnizează informaţiipractic din toate domeniile cunoaşterii umane,fiind valoroase lucrări de referinţă existente şi încolecţiile bibliotecii noastre. Iată câteva exempleîn acest sens, clasificate după domeniul abordat:

• limbă şi literatură română:Enciclopedia exilului literar românesc. Bucureşti: Editura Compania, 2003. – R III 526;Enciclopedia limbii române. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 2001. – R III 463;

• istorie: Enciclopedia antichităţii. Bucureşti: Meronia, 1996. – R III 316;Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi. Bucureşti: Editura Enciclopedică, – R III 342;Enciclopedia de istorie a României. Bucureşti: Meronia, 2000. – R III 382;Enciclopedia primului război mondial. Bucureşti: Teora, 2000. – R III 397;

• ştiinţele naturii:Enciclopedia curiozităţilor naturii. Bucureşti: Editura Garamond, 2000 – III 13516;Enciclopedia plantelor : Plante din flora României. Vol. I-II. Bucureşti: Editura Tehnică, 2002-2003. – R III 455

• geografie:Enciclopedia Africii. Bucureşti: Meronia, 2003. – R III 503;Enciclopedia Americilor. Bucureşti: Meronia, 2003. – R III 588;Enciclopedia geografică a României. Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1997. R III 339;Enciclopedia recordurilor geografice. Bucureşti: Meronia, 2003. – R III 570;Enciclopedia statelor lumii. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. – R III 97;

• politică:Enciclopedia Blackwell a gândirii politice. Bucureşti: Editura Humanitas, 2000. – R III 422

• artă, medicină, sport, diverse:Enciclopedia artiştilor români contemporani. Bucureşti: ARC 2000, 1996. – R IV 64;Enciclopedia civilizaţiei şi artei romane. Bucureşti: Meridiane, 1974. R II 5;Enciclopedia fotbalului. Bucureşti: Editura RAO, 2002. – IV 2301;Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România. Bucureşti: Editura Aramis, 2002. – RIV 112;Enciclopedia Internet. Bucureşti: Editura Tehnică, 2002. – R III 507;

32


Enciclopedia artei îngrijirii şi tratării pielii. Bucureşti: Rovimed Publishers, 2002. – IV 2283

Enciclopediile se adresează cititorilor dediverse vârste şi profesii, astfel încât vom avea“Enciclopedie medicală”, dar şi “Enciclopediepractică a copiilor”.

Putem face o clasificare a enciclopediilorşi după cantitatea lor. Astfel unele enciclopediisunt extrem de vaste, cuprind un mare volum deinformaţie iar altele au dimensiuni obişnuite. Maiexistă şi enciclopedii “de buzunar” ca deexemplu: “Descoperiri ştiinţifice ale secoluluiXX” sau “Ion Creangă – mică enciclopedie.”

În funcţie de tema abordată, precum şi devolumul de informaţie pe care doresc să-l tran-smită, autorii lucrărilor vor alege materialulbibliografic şi vor încerca să condenseze unmaxim de informaţii într-un minim de volum.

O asemenea lucrare este legată de cititoriprintr-o relaţie de conexiune inversă. Datele şiinformaţiile ce apar sunt dictate de interesulutilizatorilor.

Un lucru foarte important de care trebuiesă ţină seama un autor este “foamea de infor-maţie” a zilelor noastre, a cititorului modern,care doreşte în permanenţă date la zi.Perfectibilitatea este o caracteristică a fiecăreilucrări enciclopedice, de aceea autorii ei vor aveaîn vedere ca lucrarea pe care o elaborează să fienu numai un instrument de utilitate imediată ci şio materie asupra căreia vor putea opera în viitor.

Odată selectat materialul necesardefinirii noţiunilor, acesta este aranjat în ordinealfabetică. În general, enciclopediile auurmătoarea structură:

- Cuvânt înainte sau Prefaţă;- Bibliografia;- Lista de abrevieri;- Notă asupra ediţiei;- Articole enciclopedice, ordonate alfabetic.

Pentru cititorul neavizat, studiul uneienciclopedii trebuie precedat de o informare,făcută de bibliotecar, privind atât modul de lucru,cât şi conţinutul obiectului de cercetat. Existămulte enciclopedii al căror conţinut este defalcatpe 2-3 sau mai multe volume, cititorul solicitândpoate o informaţie care nu se găseşte în primulvolum aşa cum se aştepta. Astfel o enciclopediesolicitată ca cea a “Descoperirilor ştiinţifice alesecolului XX”, din dorinţa de a acoperi întreagaştiinţă contemporană, şi-a împărţit materialul întrei volume:- primul este consacrat descoperirilor

ştiinţelor exacte: matematică, fizică,chimie, astronomie;

- al doilea cuprinde descoperirile dindomeniul ştiinţelor despre lumea vie:botanică, zoologie, medicină, geneticăetc.;

- al treilea volum este consacrat invenţiilorşi realizărilor tehnice şi, evident,inventatorilor.

De obicei persoanele care consultăenciclopediile o fac din considerente personale:pentru alcătuirea unor referate sau lucrăriştiinţifice, obţinerea doctoratelor, etc. Dar existănu puţine cazuri de persoane care doresc să-şiîmbunătăţească cunoştinţele pentru că din toatepunctele de vedere, secolul XX apare ca un secolunic până acum în istoria gândirii umane.

Trăind într-o lume în care raţiuneaumană a descifrat multe din legile naturii, ne-adescoperit fenomene, legi neexplicate destrămoşii noştri, ne bucurăm să constatăm căUniversul nostru este mai bogat şi mai complex,iar viaţa noastră lăuntrică va fi şi ea mai bogatăpe măsură ce ne însuşim tot ceea ce ştiinţa ne-adezvăluit şi în măsura în care ne străduim să-idescifrăm tainele.

33


PROFILUL CITITORULUI DE VÂRSTA A TREIAViorica COSMA

iblioteca judeţeană “Petre Dulfu” adeschis o filială care îşi desfăşoarăactivitatea în cadrul asociaţiei

CASPEV (Centru de Asistenţă Socială pentruVârstnici), din decembrie 2001. Amplasată îninteriorul clubului, biblioteca are un programzilnic de 8 ore şi regim de sală de lectură.

Mobilierul, modern şi confortabil, cu 25de locuri, oferă un cadru armonios de desfăşurarea activităţii.

Fondul de carte cuprinde 2949 volume,ponderea deţinând-o beletristica.

Până în luna mai a anului curent s-auînscris la bibliotecă 1238 persoane. Având învedere că accesul în spaţiul clubului este permisnumai membrilor asociaţiei, utilizatorii înscrişi,în proporţie de 95%, sunt pensionari – 38 %dintre aceştia au vârsta cuprinsă între 41-60 deani şi 57% peste 61 de ani.

Din totalul utilizatorilor înscrişi seobservă că femeile ocupă o pondere importantă –63 %, aproape dublu faţă de numărul bărbaţilorcare reprezintă doar 37%.

Cerinţele de lectură ale utilizatorilor suntdiferenţiate în funcţie de sex.

Presa ocupă locul întâi în cererile delectură ale utilizatorilor bărbaţi, iar, dintre cărţi,cele mai solicitate sunt cele de istorie şigeografie; alte domenii solicitate sunt: medicina -medicina naturistă, literatura-cărţi poliţiste,politica etc.

Cerinţele de lectură ale utilizatorilor desex feminin sunt mai diversificate. Sunt foartesolicitate cărţile de medicină: medicina naturistă,boli, analize medicale; economie casnică: cărţide bucate; floricultură: plante de apartament şi degrădină. Zilnic sunt solicitate cărţile dindomeniul astrologiei: horoscoape, cărţi şidicţionare de vise etc.

Din literatura beletristică cel mai ceruteste romanul de dragoste.

Lucrările de referinţă solicitate atât de

bărbaţi cât şi de femei sunt: - atlasele:

Atlasul locurilor legendare, Atlasul locurilor misterioase, 100 de minuni ale lumii, Geographica, Atlasul botanic, Atlasul plantelor medicinale.

- dicţionarele: Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Dicţionarul român – englez, Dicţionarul de medicină;

- enciclopediile: Enciclopedia de istorie a lumii; Agenda medicală etc.

Sunt căutate lucrările în limbi străine,mai ales lucrările în limba engleză (dicţionare,manuale de învăţare rapidă a limbii engleze,ghiduri de conversaţie) această cerere estemotivată şi de faptul că în cadrul asociaţieiCASPEV se organizează cursuri de învăţare alimbii engleze, cunoştinţe care îi ajută pe cursanţişi la folosirea poştei electronice.

Relaţia bibliotecar – utilizator vârstniceste una specială.

Unii utilizatori apelează la bibliotecar nunumai pentru a-i solicita cărţi şi informaţii despreacestea, ci uneori chiar pentru a-i împărtăşi uneleprobleme cu care ei se confruntă, bibliotecaruldevenind de multe ori un confident.

Serviciile oferite de filiala biblioteciijudeţene vin să completeze gama serviciiloroferite de asociaţie, persoanelor de vârsta a treia,(asistenţă şi tratamente medicale, activităţidistractive, servicii sociale şi materiale, asistenţăsocială şi juridică).

Un lucru important este faptul că mulţimembri ai acestei asociaţii ştiu să-şi aleagă şi săbeneficieze de serviciile care le sunt oferite,servicii care li se adresează lor - persoanelor devârsta a treia.

B

34


ELEMENTE DE CONSERVARE A DOCUMENTELOR ŞI SPAŢIILOR DE BIBLIOTECĂ LABIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “PETRE DULFU”

Lăcrimioara GROSOŞ – conservator

A. Prezentarea Bibliotecii “Petre Dulfu” din Baia Mare

Biblioteca - centrul de informare, cerce-tare şi documentare, important factor de cultură,pune la dispoziţia utilizatorilor săi cunoştinţe şiinformaţii din toate domeniile.

Biblioteca joacă un rol deosebit în viaţaoricărei societăţi, prin intermediul ştiinţei ea vadeschide noi orizonturi civilizaţiei şi culturii,omenirii în general.

Fiecare om are dreptul la serviciisănătoase într-un cadru sănătos. Pornind de laaceste cuvinte pot spune că laboratorul nosru deconservare îşi desfăşoară activitatea într-un cadrusănătos.

Argumentul cel mai important în acestsens îl constituie faptul că Biblioteca „PetreDulfu” din Baia Mare funcţionează într-un spaţiunou, construit special pentru această destinaţie şiavând toate dotările necesare.

Amplasamentul este situat la o oarecaredistanţă de sursele de poluare fonică şi chimică.Construcţia este formată din demisol, parter şicinci etaje.

Toate depozitele de carte respectăcondiţiile de conservare preventivă a materialuluibibliografic, adică pereţii sunt uscaţi şi curaţi, nuprezintă umiditate ascensională şi colonii deciuperci, pardoseala este acoperită cu linoleum,geamurile sunt din termopan, există extinctoare,calculatoare moderne, acces la Internet, mobiliernou şi comod.

Biblioteca are şi o sală (amenajată cusursă de apă, aparat pentru umidificarea aerului,sistem de stingere a incendiilor, alarmă anti-furt,camere video) care urmează să fie dotată cuaparatură modernă pentru laboratorul deconservare a documentelor şi spaţiului debibliotecă.

B. Evaluarea stării de conservare a fondului de patrimoniu

Până în prezent în laboratorul de conservare s-au efectuat două sondaje, fiecare cuprinzând câte osută de unităţi de bibliotecă, reprezentând cea mai mare parte a documentelor de patrimoniu.

În fiecare sondaj se urmăreşte nivelul de degradare fizică, mecanică, chimică, fungică şientomologică.

Se foloseşte un sistem de clasificare după cum urmează: astfel pentru degradări până la 10% sefoloseşte cifra 1 (incipient), pentru degradări de până la 50% se foloseşte cifra 2 (dezvoltat), iar pentrudegradări de peste 50% se foloseşte cifra 3 (avansat).

Cu ajutorul unor formule matematice se poate calcula procentul din fiecare degradare. În urmaefectuării sondajelor pentru cele două eşantioane studiate, s-a întocmit tabelul următor.

SINTEZA REZULTATELOR ŞTIINŢIFICE PRIVIND STAREA DE CONSERVARE A DOCUMENTELOR

Nr.sondaj

Degr. fizice Degr. mecanice Degr. chimice Degr. fungice Degr.entemologice

Nivelmediudegrad.(%)

Niveltotaldegrad. (%)


Niveltotaldegrad.(%)






Niveltotaldegrad. (%)

1 33 99 33,3 100 33 99 24,66 74 25,33 762 31 93 31,66 95 32,33 97 23,66 71 24 723 32 96 32,48 97,5 32,66 98 25,16 72,5 24,66 74

35


Rezultatele ne arată starea jalnică a documentelor de patrimoniu şi necesitatea imediată de a seinterveni pe ele. Este necesară o desprăfuire filă cu filă şi apoi efectuarea tratamentelor, urmândtrimiterea lor la restaurare.

C. Conservarea şi igienizarea spaţiilor şi documentelor de bibliotecă

1.Motivaţie, oportunitateFuncţia de conservare a colecţiilor de

bibliotecă a fost atribuită acestor instituţii încădin cele mai vechi timpuri.

Ea s-a conturat pe măsură ce ştiinţa aacumulat suficiente date care au redimensiontstructural conţinutul ei.

Deducem deci că elementul pur tehnicpoate deveni la un moment dat veriga cea maidinamică în retroproiectarea sistemului opera-ţional din laboratoarele de conservare, dar şi dincele de restaurare prin faptul că pune ladispoziţie logistica tehnică operabilă atât înprocesul de evidenţiere a cauzelor, fenomenelorde degradare a bunurilor culturale, cât (mai ales)în elaborarea noilor metodologii de monitorizare,control şi eradicare a complexelui degradatividentificat în spaţiile, mobilierul şi documentelepurtătoare de informaţie.

Sub aspect tehnic, activitatea de con-servare a colecţiilor de bibliotecă precum şi deigienizare a mobilierului şi documentelor, însu-mează o serie de metodologii, tehnici, programeadministrative, menite să asigure o păstrareraţională şi de durată a tuturor categoriilor decolecţii aflate în bibliotecă precum şi alocalurilor şi mobilierului acestora, să prevină şisă combată, la nevoie, deteriorarea lor.

Din punct de vedere practic – conserva-rea colecţiilor de bibliotecă presupune crearea şimenţinerea unui ambient corespunzător normelorde conservare ştiinţifică, elaborarea şi aplicareaunor programe de conservare potrivit normelorde igienă a cărţii şi spaţiilor adaptate la condiţiilefiecărei biblioteci: mărimea şi amplasamentullocalului, valoarea şi componenţa colecţiilor,specificitatea agenţilor nocivi de etiologiediferită, numărul şi pregătirea bibliotecarilor,numărul şi pregătirea conservatorilor directrăspunzători de calitatea actului de conservare adocumentelor. Termenul de conservare acoperăorice activitate din cadrul bibliotecii care implicăprotejarea documentelor.

Activitatea de conservare presupuneintervenţii mecanice, chimice, biologice şi detransfer pe suport electronic în scopul de aasigura perenitatea acestor documente în

formatul lor original şi accesul direct alutilizatorului la informaţia propriu-zisă.

2.Obiectivele şi activităţile laboratorului deconservare

Laboratorul de conservare al BiblioteciiJudeţene „Petre Dulfu” este la început de drum.Una dintre cele mai interesante reviste din acestdomeniu este „Sănătatea cărţilor : buletintrimestrial de conservare” editată de BibliotecaJudeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor – Oradea,director Conf. univ. dr. Constantin Mălinaş,redactor şef Lect. univ. dr. Ing. Vasile A. Deaccare este şi conservatorul bibliotecii, revistă carese găşeşte şi în colecţiile noastre. Considerăm căeste util să aducem la cunoştinţa tuturorbibliotecarilor din reţeaua bibliotecilor publicedin judeţul nostru unele elemente de conservare adocumentelor şi spaţiilor de bibliotecă, subiectetratate pe larg în această revistă.

Obiectivele laboratorului de conservaresunt: menţinerea unui cadru sănătos corespun-zător normelor de conservare, prevenirea şieventual combaterea apariţiei unui atac biologic.

Activităţile laboratorului de conservare adocumentelor şi spaţiilor de bibliotecă sunt:

- monitorizarea zilnică a parametrilor detemperatură ambientală şi umiditate relativă dindepozite;

- efectuarea tratamentelor de igienă asupracărţii din fondul curent ceea ce presupunedesprăfuirea cu pensula sau aspiratorul şicurăţarea cu formol a copertelor şi tranşelor;

- efectuarea tratamentelor de conservareasupra cărţilor: curăţarea mecanică de impurităţisolide, spălarea filelor, dezinfecţie, corectareapH-ului;

- verificarea cărţilor intrate în bibliotecăsub formă de donaţie să nu prezinte atac biologic,iar la nevoie dezinfectarea, după caz.

În vederea întocmirii programelor deconservare şi igienizare, s-a avut în vedererespectarea cu stricteţe a elementelor de bază încaracterizarea nivelelor de conservare şiigienizare: calitatea localurilor de bibliotecă de astoca, depozita şi conserva documentebibliografice; aspecte microclimatice aledepozitelor – stabilirea parametrilor fizici

36


microclimatici în nivele corespunzătoare actuluide conservare a documentelor; mobilierul dinspaţiile de depozitare şi calitatea ergonomică aacestuia, fondurile de documente depozitate,mijloacele individuale de protecţie a fondului –module de păstrare şi conservare (dulap, raft,cutii, mape, fototecă), personalul implicat îngestionarea fondului şi nivelul de pregătire îndomeniul conservării-prezervării documentelorde bibliotecă, dotarea cu echipamente şi mijloacede protecţie a personalului direct implicat înactivităţile de conservare a bunurilor culturale,planul general de măsuri privind igiena spaţiilor,depozitelor, mobilierului şi fondului existent îndocumente, măsuri de asigurare împotrivainundaţiilor, incendiilor şi furturilor.

3.Organizarea laboratorului de conservarea) Fundamentarea, elaborarea şi aplicarea

conceptului de “Combatere integrală a com-plexului fungic specific spaţiilor şi documentelorbibliografice” se poate face cu ajutorul:

- tehnicilor de combatere a bacteriilor şiciupercilor celulozolitice, cu ajutorul metodelornepoluante, ecologice, curative.

- combaterea bacteriilor şi ciupercilorspecifice spaţiilor şi documentelor de bibliotecăcu ajutorul substanţelor cu efecte biocide.

- cercetări fundamentale şi aplicative cuprivire la iradierea cu UV a sporilor, bacteriilorşi ciupercilor din spaţiile şi documentele debibliotecă.

- utilizarea unor metode nepoluante (ecologice) încombaterea insectelor papirofage-bibliofage.

- utilizarea capcanelor cu atractanţi denutriţie în combaterea insectelor şi rozătoarelor

papirofage-bibliofage.- combaterea dăunătorilor spaţiilor şi do-

cumentelor de bibliotecă prin utilizarea meto-delor biochimice nepoluante (momeli fero-monale, momeli naturale, momeli artificiale.

- decontaminarea, dezinfecţia, dezin-sectizarea şi deratizarea spaţiilor şi mobilieruluide bibliotecă.

- utilizarea metodelor tradiţionale în com-baterea insectelor şi rozătoarelor din spaţiile şidocumentele de bibliotecă.

b) Compartimentele de lucru:- compartimentul de cercetare-investigare.

În laboratorul de conservare a docu-mentelor şi spaţiilor de bibliotecă se vor executazilnic operaţiuni de diagnosticare a complexuluidegradativ abiotic (factori fizico-chimici, destres), cât şi biotic (insecte şi rozătoare papiro-fage, ciuperci şi bacterii celulozolitice).

Pentru a se cuantifica prezenţa comple-xului degradativ identificat pe documentele debibliotecă se eliberează diferite buletine, cum arfi: fişa de investigare a degradărilor bunurilorculturale, ce cuprinde localizarea, identificarea,etiologia degradării, descrierea cauzelor şi efec-telor semnificative ale degradării, remediipropuse şi recomandări de conservare, fişaclimatologică de evidenţiere a dinamicii evoluţieitemperaturii şi umidităţii relative ambientalepentru fiecare spaţiu de depozitare a documen-telor de bibliotecă.

- compartimentul de operare a trata-mentelor privind igienizarea spaţiilor, documen-telor şi mobilierului de bibliotecă.

- compartimentul de legătorie a docu-mentelor uzate fizic.

D. Prezentarea câtorva dintre matrialele de combatere a ciupercilor şi bacteriilor

Principala sarcină în conservarea colec-ţiilor bibliotecii, constă în stoparea factorilor şicauzelor care acţionează nefavorabil asupraacestora, în însănătoşirea şi repararea deteri-orărilor apărute la un moment dat şi nu în ultimulrînd, modul lor de păstrare.

Decontaminarea şi dezinfecţia spaţiilorse poate face cu Microzid lichid, Sintosept QR15, Fordet, Formol sanitar, iradierea cu UV,utilizarea soluţiei antiseptice şi antimicoticeDermofram, dezinfectarea în celule. Pentruefectuarea tratamentelor curative pe documenteputernic contaminate şi corectarea acidităţii

hârtiei: borat-fenil-mercuric, timol, alcool etilic,borax, alcool izopropilic, amoniac.

Metode de combatere a insectelor şirozătoarelor papirofage-biblofage.

Master 25CS, Fendona 1,5, cu feromoni,capcanele: Blat-Stop, Bio-Stop megfog-lok,tetraplat, utilizarea câmpurilor electromagnetice,cu lungimi de undă mici, utilizarea câmpurilorelectrice intense.

Conservatorului din laboratorul de con-servare a documentelor şi spaţiilor de bibliotecăîi revine sarcina de a îndruma modul de efectuarea igienizării spaţiilor.

37


E. Fundamentarea, elaborarea şi aplicarea conceptului de „Combatere integrală acomplexului fungic specific spaţiilor şi documentelor bibliografice”.

1. Identificarea cauzelor ce favorizeazăcontaminarea şi infectarea spaţiilor şidocumentelor (eliminarea surselor deumiditate şi contaminare micotică).

2. Modificările mediului ambiant (seutilizează aparate de umidificare,dezumidificare, aparate de calculare atemperaturii, luminii şi umidităţii).

3. Izolarea documentelor afectate(transferul lor şi sigilarea spaţiului).

4. Uscarea documentelor umede (pentruinactivarea sporilor – o oră).

5. Îngheţarea materialului (încongelatoare).

6. Curăţarea mecanică a celor uscate (cuaspirator, prin periere).

7. Uscarea şi igienizarea încăperilorcontaminate (aspirarea, tratareasuprafeţelor cu substanţe antifungice,antimicotice, decontaminarea aerului).

8. Depozitarea colecţiilor în spaţiileigienizate.

9. Investigaţii preventive privind starea deconservare a spaţiilor şi colecţiilor(elaborarea unui program în caz dedezastru natural; controlul sistemului deaer condiţionat, a temperaturii, umidităţiirelative, luminii; aplicarea tratamentelorde decontaminare a spaţiilor şimijloacelor de transport; efectuareaigienizării zilnice a spaţiilor; protejareaferestrelor cu plasă; introducereacarantinei sanitare; metodele deprotecţie pentru personal în cazulexploziei micotice prin sigilarea spaţiului,consultarea micologului, aplicareamăsurilor şi efectuarea tratamentelor).

10. Asigurarea resurselor financiare şinecesitatea existenţei unui laborator deconservare a spaţiilor şi documentelorde bibliotecă.

Bibliografie: Sănătatea cărţilor : buletin trimestrial de conservare. Biblioteca Judeţeană„Gheorghe Şincai” Bihor – Oradea

BIBLIOTECARI PEREGRINI PRIN ŢARA MARAMUREŞULUI

Maria BILŢ

i frumoasă, însorită de primăvară caşi sufletul bibliotecarului. Şi anul2004 a fost darnic cu noi, generos

prin iniţiativa Dlui Director Teodor Ardelean,spre bucuria şi satisfacţia tuturor, 23 Aprilie fiindo zi de eliberare şi înălţare a fiinţeibibliotecarului din chingile cotidianului.

Înainte de-a porni în călătoria propusă,popas la Mănăstirea Bârsana, ne-am adunat cutoţii în faimoasa, de acum, sală de conferinţe aminunatei Biblioteci Judeţene “Petre Dulfu”,unde, zi de zi, rămânem uimiţi de puternicaimpresie ce-o are acest edificiu cultural asupraoamenilor care ajung să admire din exterior iarapoi, eventual, privind splendoarea spaţiilorinterioare ale instituţiei.

Cuvintele, cu încărcătura afectivă respec-tuoasă pentru ceea ce suntem, au fost îndemn şiconvingere că e un dar dumnezeiesc truda printre

cărţi şi atâtea valori spirituale, păstrate debibliotecă. Oare este vreun bibliotecar care săregrete că-şi duce viaţa aici?

Plecarea a fost din faţa instituţiei cu douăautocare deoarece suntem o echipă foartenumeroasă. Am pornit la drum mergând spreoraşul Baia Sprie prin Tăuţii de Sus unde, pepartea stângă, pe versantul păduros s-au pututvedea castanii comestibili la vremea înfloririi,fiind cea mai apreciată parte a rezervaţiei decastani de la Baia Mare, considerându-se că aiciexistă cele mai frumoase exemplare, depăşindchiar vârsta de 500 de ani.

În Baia Sprie, la răspântia şoselei, lăsândîn partea stângă drumul ce duce peste MunţiiGutâi la Sighetu Marmaţiei, autocarele virează ladreapta, în curbă accentuată spre localitateaŞişeşti, “vatră străbună” care ne aminteşte întot-deauna de tribunul Vasile Lucaciu, Leul de la

Z

38


Şişeşti. Biserica cu inscripţia “Pro S. Unioneomnium romanorum...”, “întruparea unei idei, aunui ideal carele pe cerul vieţii mele străluceşteca un soare, ...”, casa-muzeu şi şcoala suntdovezi ale vieţuirii şi luptei sale pentru UnireaTransilvaniei cu România.

Grădinile, gospodăriile localnicilor erauinvadate de albul florilor roditori, ceea ce era oadevărată încântare şi odihnă a privirii iar braziide pe Dealul Mândra Vedere de la Dăneşti ne-ausalutat ceremonios aplecându-şi în adiereavântului primăvăratic, vârfurile.

Până în Vârful Cornului drumul a fost totîn urcuş. De aici începe coborârea spre Cavnic,în dreapta rămânând şoseaua ce duce spreCopalnic Mănăştur şi biserica de lemn dinŞurdeşti, monument construit după tradiţiaromânească, considerată până nu demult cea maiînaltă construcţie de lemn din lume, “cu vârfulsăgeată aruncată către cer, vrând parcă să îl legecu pământul.”

Despre Cavnicul cu case vechi dinsecolul XVIII, filele de istorie, păstrânddocumente, dovedesc că prin anul 1455 într-undecret privind localităţile Baia Mare şi BaiaSprie, domnitorul Iancu de Hunedoara permiteaoricărui miner să deschidă mine în comunaCavnic, bucurându-se de privilegii timp de 8 ani,după obiceiul de la alte exploatări mai mari.

Aici, în apropierea şoselei, este unobelisc, “Piatra Tătarilor”, care aminteşte devictoria asupra năvălitorilor, la ultima lor invazieprin aceste ţinuturi româneşti. Monumentul dinblocuri de piatră are inscripţionate cuvintele:“Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris.” (În anul1717 până aici au ajuns tătarii.)

Călătoria continuă spre Pasul Neteda,motoarele gâfâind reuşesc să ne ducă pe culmeadealului înalt, o prelungire domolită a munţilorGutâi. Drumul e şerpuitor ca o reptilă uriaşă,zăpada se mai arată privirilor ici-colo, pădureaîncă nu s-a trezit din adormire dar poienile suntpuzderie de luşcuţe şi călugărei. Un prim popas,o oprire de câteva minute şi, dintr-o dată, oameniîn toată firea am devenit copii, copleşiţi de atâtafrumusţe.

Privind spre depărtarea zărilor limpeziam admirat acea izbucnire ciudată de rocă amuntelui “Creasta Cocoşului”, rezervaţiegeologică.

Pornim din nou la drum coborând peValea Cosăului, cu sate cu un tezaur etnografic şifolcloric bine păstrat; pe lângă casele şimonumentalele porţi sunt încă multe instalaţii

tehnice ţărăneşti funcţionale şi azi: mori pe apă,pive, vâltori, horincii (Budeşti, Sârbi, Călineşti),fiind o adevărată mândrie pentru maramureşeni.În aceste sate de la poalele muntelui, amintireahaiducului Pintea Viteazul este destul de vie, labiserica din Budeşti – Josani aflându-se păstratecoiful şi cămaşa de zale ale viteazului.

De la Călineşti, cu un ultim efort, urcămdealul Văleniului de Maramureş şi apoistrăbătând minunata vale a satului, care neaminteşte de poetul Tiberiu Utan, ne apropiem deBârsana, trecând râul Iza, un fel de Ozana aMaramureşului.

Mănăstirea Bârsana se află ridicată nudeparte de şoseaua principală, spre capătulsatului înspre Strâmtura, un loc cândva viranunde se găsea “puţul sec”.

Privind spre mănăstire priveliştea eracopleşitoare. Grupul numeros al bibliotecarilorsoseşte în complexul monahal printr-o frumoasăpoartă maramureşeană şi Turnul-Clopotniţă,intrarea principală în mănăstire. Era ora cânddeja se desfăşura serviciul religios al sărbătoriiSfântului Mare Mucenic Gheorghe purtător debiruinţă. Intrăm cu toţii tăcuţi în biserică, omăicuţă venindu-ne în întâmpinare. Sunt clipe depioşenie, de rugăciune către Dumnezeu. Osurpriză: colegul nostru Ionică Neamţiu, absolvental Facultăţii de Teologie, îmbrăcat în odăjdiipreoţeşti, intră în altar şi, împreună cu preotulmănăstirii, fost coleg, oficiază Sfânta Liturghie.

În complexul de construcţii distingemmai multe părţi: Biserica cu hramul “Soborul Sf.12 apostoli”, la 30 iunie, fiind apreciată ca ceamai înaltă construcţie de lemn din Europa; Casacu chilii şi paraclis unde locuieşte obşteamonahală; Altarul de vară unde se oficiazăLiturghia la sărbătorile mari şi evenimenteledeosebite din viaţa mănăstirii; Casa meşterilorunde pelerinii îşi pot găsi odihnă peste noapte;Casa artiştilor destinată atelierelor de creaţie

39


unde măicuţele execută manual covoare, icoanepe sticlă iar lemnul ia forme nebănuite sub dălţilesculptorilor. Se va mai construi o clădire care vaadăposti un muzeu şi o bibliotecă.

Cât cuprinzi cu privirea înţelegi că esteun loc binecuvântat de Dumnezeu.

După o ciorbă de fasole boabe şi sarmalede post, mulţumind bunului ceresc şiostenitoarelor pentru aceste bunătăţi culinare,pornim din nou la drum. Ne oprim în faţa Şcoliicu clasele I-VIII Bârsana. Colegul nostru,Corneliu Oneţ, ne face o surpriză vorbindu-nelângă bustul marii personalităţi a culturii române– Mircea Vulcănescu – explicând relaţia acestuiacu Maramureşul: în anul 1939 MirceaVulcănescu este concentrat la SighetuMarmaţiei. În vremea aceea cunoaşte unmaramureşean, figura căruia n-o va uitaniciodată, “un ţăran din Bârsana care-limpresionează în mod deosebit” şi a căruifotografie o va păstra şi la minister pe biroul săuîn “semn de preţuire”: “De aceea tu, baciuleVasile din Bârsana Maramureşului pe care te-ampărăsit într-o noapte din 1939, ... tu, baciule, suntsigur că ai să înţelegi...” Acesta este omagiul aşade important (credea şi crede Cornel Oneţ) şi de

aceea “trebuia să primească o recunoaştere şi oapreciere din partea noastră, a celor care trăim înMaramureşul de azi” iar visul s-a împlinit în anul1999, când s-au organizat Serbările de laBârsana. “Acestea sunt semnele încercării deeternizare a memoriei unui mare cărturar din sudîn septentrionalul Maramureş. Înfrăţire îneternitate.”

Este demn de amintit şi numele unuimeşter, sculptor în lemn, constructor de porţi, cufaimă în lumea întreagă, care a transmis celor doifii măiestria sa în prelucrarea artistică alemnului: Toader Bârsan.

Încrezători şi mulţumiţi de câte ne-auvăzut ochii şi ne-au auzit urechile, trecem prinsatele de pe Valea Izei: Năneşti, Onceşti, VaduIzei şi, pentru scurt timp, mai coborâm ca săadmirăm vestita Troiţă din localitatea Berbeşti,aflată pe cursul râului Mara, monument datânddin sec. XVIII, reprezentând un grup statuar:Iisus răstignit pe cruce, jos, în stânga, Iosif dinArimateia şi Fecioara Maria iar în dreaptaEvanghelistul Ioan şi Maria Magdalena. Troiţa afost recent restaurată.

N. Iorga consemna că a fost “construităde un ocnaş în vremuri demult apuse.” Odatăistoricul de artă şi etnologul Tancred Bănăţeanua vrut să ducă Troiţa la Muzeul Satului dinBucureşti dar berbeştenii care ocrotesc din totsufletul această creaţie au ameninţat cuincendierea satului.

Revenirea acasă se face pe la OcnaŞugatag, staţiune balneară, elegantă şi plină deprospeţimea primăvăratică a peisajului. Hoinărimmai mult timp, fiecare bucurându-se după măsurafirii sale de efectele momentului.

De la Ocna Şugatag coborâm iarăşi spreBudeşti urmând invers traseul pe care l-amfolosit la plecare spre sfântul locaş monahal.Acum la întoarcere am fost mai tăcuţi, doar cuimpresiile culese care vor dăinui un timp însufletele noastre. Mulţumim celor care ne-auumplut sufletele de bucurie şi de uimire.

40


BIBLIOTECA PUBLICĂ “VASILE PÂRVAN” DIN DRAGOMIREŞTI

Corneliu ONEŢ

a 26 septembrie 1935 învăţătorul IONBERINDE publică în numărul 110 al

GRAIULUI MARAMUREŞULUI din acea zi un apelPENTRU O BIBLIOTECĂ PUBLICĂ ÎNDRAGOMIREŞTI.

Tânărul învăţător constată necesitateaîndepărtării întunericului inculturii. Calea idealăeste cartea. Accesul la aceasta este barat depreţul ei excesiv. Totuşi, e foarte necesar caintelectualitatea satelor să nu piardă legătura cuslova scrisă şi să se ruralizeze. “Şi atunci - spuneBerinde -, la sugestia distinsului student Emil Al.Micle, m-am gândit că o bibliotecă publică înfiecare centru rural ar fi de real folos… Bibliotecapublică din Dragomireşti se va numi VASILEPÂRVAN. Va protesta cineva că acest nume epuţin cunoscut în Maramureş? Răspund: apoitocmai din acest motiv o botezăm astfel. Vrem canumele ilustrului savant […] să fie cunoscut şi lanoi”. Ion Berinde invită periodicele sighetene sătrimită câte un exemplar BIBLIOTECII V. PÂRVANdin Dragomireşti, unde se vor păstra în colecţietoate numerele. El constată lipsa mijloacelor şi

declară: „deschidem o listă pentru donaţiuni”. Zisşi făcut. În chiar numărul 110 apare lista primilordonatori, adică Marioara Chiş, învăţătoare, EmilAl. Micle, student, Ion Petreuş, normalist şi IonBerinde, învăţător. Este vorba de carte didactică,de cărţi de istorie semnate chiar de Pârvan, decărţi beletristice. Şi “lista rămâne deschisă”.

Astfel de liste au mai apărut în numerele111 şi 118 din 1935 şi în numerele 126, 128, 134,136, 137, 138, 140 din 1936, din cât am verificatpână acum. Printre donatori, am găsit nume caSextil Puşcariu, Emil Racoviţă sau redacţiaziarului ADEVĂRUL din Bucureşti. A avutdreptate Berinde să propună numele lui Pârvan .A fost un adevărat magnet.

În numărul 115 redacţia publică articolulstudentului din Cluj, Dimitrie Mateiaş, careprezintă pe scurt viaţa şi activitatea ilustruluisavant în CEVA, DESPRE VASILE PÂRVAN. Dinacel moment maramureşenii nu mai puteauspune că nu au informaţii despre istoricul român.

Notă. Întrebată despre soarta donaţiilor din acea vreme, bibliotecara din 2004spune că nu are nici o informaţie utilă asupra subiectului. În ce mă priveşte, amdepus la Biblioteca judeţeană o documentaţie însoţită de rugămintea de a se face înaşa fel încât să fie reluat numele PÂRVAN pentru Biblioteca din DRAGOMIREŞTI.

L

41

MIC DICŢIONAR AL LOCALITĂŢILOR DIN MARAMUREŞ

COMUNA BOTIZA

Ana-Maria BREZOVSZKIFlorina VANCIU

Botiza

1373 Batiszhaza (Mihályi 66)1385 Pottis villa 1411 Bathyz, Batyzhaza (Bélay 125)1431 Votizhaza, Vantizhaza < =

Batizhaza > (Teleki I 378,381)

1459 Bathyza 1473 Batiufalva 1480 Bathizfalva, Batyzfalua1787 Batiza (Bélay 125) 1828 Botiz (Nagy I 195) 1851 Batiza (Fényes)

cf. Suciu, Coriolan. Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania. – Bucureşti, 1966, vol. 1, p. 98.

Repere geografice:

Comuna Botiza este situată în parteacentrală a judeţului, în sudul DepresiuniiMaramureş, la confluenţa râului Botiza cu ValeaSasului.

Se află la 110 km de Baia Mare şi 50 kmde Sighet, pe DJ 171 A, km 33,+DC 19, pe ValeaIzei (între Sighetu Marmaţiei şi Borşa). Are osuprafaţă de 91 km².

Legătura comunei cu reşedinţa judeţuluieste făcută prin drumul comunal Botiza –Rozavlea, drumul judeţean Săcel – Vadu Izei şidrumul naţional Sighetu Marmaţiei – Baia Mare.

Situată la o altitudine de 603 m, comunas-a dezvoltat în Piemontul Botizei. Satul esteaşezat între coline dulci străjuite în zare de munţi

împăduriţi. O curiozitate speologică a zonei estelocul numit de localnici “Pietrele de Var”. Suntpeşteri care se dezvoltă în gipsuri. Nu sunt mari,dar sunt o curiozitate. De fapt, sunt două peşterimici şi un aven, de10 metri adâncime, care au unrelief în carst foarte variat.

Reţeaua hidrografică este reprezentată derâul Botiza, Valea Sasului şi Băiţei. Pe Valea Sa-sului se află mai multe izvoare cu apă minerală(sulfuroasă şi carbogazoasă) în jurul cărora s-auconstruit băi de interes local (Băile de la Botiza).Apa sulfuroasă şi sodică se foloseşte în tratareaafecţiunilor reumatismale. Pe teritoriul comuneise află şi un izvor de apă sărată, “Slatina”,folosită de săteni pentru păstrarea slăninii.

Clima comunei este temperat-continental moderată.

Aspecte socio-economice:

Comuna Botiza are aproximativ 3000 delocuitori.

Din punct de vedere administrativ, decomuna Botiza aparţinea satul Poienile Izei, care,în anul 1995, a devenit comună.

Populaţia comunei se ocupă îndeosebicu: creşterea animalelor, cultivarea planteloragricole şi a pomilor fructiferi (meri şi pruni).

În comună se află o moară de lemn acţionată

de apă şi vâltoare, mici ateliere de sculptură şimic mobilier, cazane de fabricat ţuică.

Meşteşugurile sunt ocupaţii tradiţionaleîn zonă. De la prelucrarea, sculptarea şimodelarea lemnului, valorificarea pieilor şi alânei până la obiecte de artizanat.

Femeile se îndeletnicesc cu vopsitulfirelor de lână cu plante şi ţesutul covoarelor înmotive maramureşene. Temele şi motivele


42


folosite sunt cele vechi, tradiţionale: portpopular, brazi, margini cu bobiţe, registre mari şibenzi cu desene, hora domniţelor. Culorile suntexclusiv vegetale.

Altădată, în economia naturală închisă,când covoarele erau destinate numai gospodărieiproprii, confecţionarea lor se făcea mai multtoamna şi iarna. Astăzi însă, când în marea lormajoritate covoarele se fac pentru vânzare,

confecţionarea lor are loc tot timpul anului. Meşterii artizani sunt renumiţi atât în ţară

cât şi în străinătate, comerţul cu produsele lorpracticându-se şi pe plan local şi pentru turişti.Dezvoltarea agroturismului din ultimii ani are unefect benefic pentru locuitorii comunei. Peste 40de gospodării au fost avizate pentru a primiturişti români şi străini. Agroturismul se practicăaici mai mult primăvara şi vara.

Viaţa culturală:

Şcoala din Botiza datează din anul 1767,existenţa ei fiind consemnată în documentelevremii. În 1857 se zideşte edificiul de piatrăpentru şcoală.

Biserica de lemn din Botiza se remarcăprin valoroasele icoane pictate pe lemn demeşteri locali.

Sub auspiciile “Astrei”, despărţămîntulVişeu-Iza organizează în anul 1912 prelegeripoporale la Botiza. Conferenţiază I. Bîrlea(despre “Carte şi foloasele ei”, despre“Asociaţiune” şi “Foloasele învăţăturii”).

Arta şi meseriile tradiţionale conferăidentitate culturală Maramureşului. Aşezările depe Valea Izei poartă semnul distinctiv alcivilizaţiei lemnului, materializată prin porţimonumentale.

Arta ţesutului covoarelor în culorivegetale a făcut cunoscută comuna Botiza şiMaramureşul. Covoarele ţesute de VictoriaBerbecar, Iulia Corău, Ilişca Manţa au dejafaimă.

În Botiza, de generaţii, familii întregi decântăreţi populari sau instrumentişti păstrează şirăspândesc frumuseţea artei populare.

Începând cu anul 1997, prin festivalulMaramuzical (desfăşurat în Botiza, Vadu Izei şiIeud), se încearcă păstrarea şi valorifcareacreaţiei populare locale tradiţionale şi

contemporane prin antrenarea unor artişti din ţarăşi străinătate. Este un festival al viorii şi muziciila sate, iniţiat de Fundaţia “Ţara Maramureşului”şi Ministerul Culturii. Este o ocazie de asărbători vioara tradiţională şi de a reunivioloniştii (instrumentiştii) locali. La festivalparticipă şi muzicieni din Moldova, Bucovina,Franţa, Ungaria, Ucraina, Olanda, Suedia. Timpde câteva zile, la mijlocul lunii iulie, grupurile demuzicieni invitaţi se produc în concert în faţaunui public numeros. Fraţii Sicuţa din Botizasunt renumiţi pentru muzica originală pe care ointerpretează.

La Botiza se desfăşoară în fiecare anFestivalul Cântecului şi Portului Popular “Pântrumândra din Botiza”. Acest festival se adreseazăîntregii văi a Izei. În cadrul manifestărilor sedesfăşoară mai multe concursuri originale,printre care se remarcă concursul “Cel maiautentic costum popular”. Este o paradă a celormai frumoase costume populare autentice (pegeneraţii), întreaga manifestare stând sub semnultradiţiei şi a valorificării autenticului.

Din comună s-au ridicat oameni deseamă: soliştii de muzică populară Măria Pinteaşi Ionuţ Sidău, etnograful şi muzeograful MihaiDăncuş, doctor în etnografie şi folclor, director alMuzeului Etnografic al Maramureşului.

Bibliografie selectivă:

Albu, Nicolae. Istoria învăţămîntului românesc din Transilvania pînă la 1800. – Blaj, 1944, p. 170.Antonescu, Florin ; Mitrea, Gheorghe ; Popescu, Alexandru. Contribuţii la cunoaşterea stratigrafiei şi tectonicii

miocenului din regiunea Vadu Izei – Bîrsana – Botiza (Maramureş). (Comunicată la şedinţa din 6 aprilie1979). Dări de seamă. Inst. geol. geofiz. 5. Tecton. geol. regională, 66 (1979), 1981, p. 5-23.

Balogh, Adalbert. Aspecte privind pătrunderea capitalului străin în industria minieră din Maramureş între anii1860-1918. Marmaţia, 4, 1978, p. 137-152.

Bellu, Ştefan. Însemne noi pe un străvechi blazon : 600 de ani de existenţă a comunei Botiza. Pentru socialism, 23,nr. 6023, 12 iun. 1973, p. 1, 3.

Bilţ[iu], Pamfil. Apicultorul din Botiza [Gheorghe Manţa]. Pentru socialism, 25, nr. 8962, 26 aug. 1984, p. 2.

43


Bilţ[iu], Pamfil. Glasurile corului din Botiza. Pentru socialism, 35, nr. 8896, 9 iun. 1984, p. 3.Bilţiu, Pamfil. Rapsozi care au fost: Ioana Petrehuş a Lalului. Martor la izvoare. Glasul Maramureşului, 5,

nr. 1248, 12 mai 2001, p. 2.Bîrlea, Ion. Însemnări din bisericile Maramureşului. – Bucureşti, 1909, p. 101. Bledea, Ioan. Veşti din comuna Botiza. Pentru socialism, 10, nr. 1623, 1 apr. 1959, p. 3.Bon, Agneta. La Botiza s-a inaugurat o şcoală nouă. Pentru socialism, 10, nr. 1811, 10 nov. 1959, p. 1.Bon, Agneta. Şcoala nouă – mîndria satului. Pentru socialism, 10, nr. 1752, 2 sep. 1959, p. 3.Brebu, Vasile. A trecut vremea cînd bărbaţii spuneau “poftiţi, doamnă, treceţi în faţă” : Primăriţa din Botiza nu se

bazează pe politeţuri. Glasul Maramureşului, 6, nr. 1504, 14 mar. 2002, p. 3.Brebu, Vasile. În Botiza s-au renovat şcoala şi primăria : Cu banii de la premiu. Glasul Maramureşului, 6,

nr. 1497, 6 mar. 2002, p. 1.Brebu, Vasile. Se deschide sezonul agroturistic de primăvară : La Botiza. Glasul Maramureşului, 6, nr. 1502, 12

mar. 2002, p. 4.Bud, Tit. Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mănăstirile române din Maramureş din timpurile vechi

pînă în anul 1911. Culese şi scrise de Tit Bud, vicariul Maramureşului. – Gherla, 1911, p. 31.Buda-Ţeţu, Ioan. Ioana Trifoi a intrat în alianţa primăriţelor din Europa : Feminism de Botiza. Glasul

Maramureşului, 7, nr. 1756, 16 ian. 2003, p. 3.Chioreanu, Bazil. Primăriţa din Botiza şi neliniştea de a avea nelinişti. Comuna va deveni staţiune de tratament

balneo-climaterică. Cronica maramureşeană, 1, nr. 1, 1-6 mar. 2001, p. 15.Condrat, Alina. Corul din Botiza a concertat la Viena. Glasul Maramureşului, 8, nr. 2151, 6 mai 2004, p. 3.Condrat, Alina. Meşteşugarii invitaţi la Dijon. La Botiza. Glasul Maramureşului, 5, nr. 1199, 14 mar. 2001, p. 3.

Corman, M. Botiza`s colours. (Victoria Berbecaru remade the traditional stock of the Botiza carpets).Romanian News, 7, nr. 4, 27 ian. 1984, p. 16.

Crăiescu, N.R. Băile din Botiza. Pentru socialism, 39, nr. 10251, 23 oct. 1988, p. 3.Diaconovich, C. Enciclopedia română. – Sibiu, 1904, tom. 3, p. 925. (Seculi – apă minerală pe teritoriul com.

Botiza).Dobocan, Romeo. Primari maramureşeni în Franţa : Însoţindu-l pe premierul Adrian Năstase. Glasul

Maramureşului, 7, nr. 1951, 5 sep. 2003, p. 1.Dorian, Ilie. Întîlnirea femeilor social-democrate : La Botiza. Graiul Maramureşului, 16, nr. 4260, 6 apr. 2004, p. 9. Fărcaş, Andrei. Mănăstirea Botiza va avea o icoană făcătoare de minuni : Adusă din Sfîntul Munte Athos. Graiul

Maramureşului, 15, nr. 3906, 7 feb. 2003, p. 1.Filimon, Doina. Botiza : Five colours for a flower. Holidays in Romania, 26, nr. 150, iun. 1984, p. 8-9.Ghenceanu, V.R. Cei ce duc faima comunei : Botiza. Pentru socialism, 37, nr. 9452, 28 mar. 1986, p. 3.Ghenceanu, V.R. Dacă nici măcar prezenţa... : Sănătatea la sate. Pentru socialism, 40, nr. 10347, 14 feb. 1989, p. 1, 2.Ghenceanu, V.R. De fraţii Sicuţa vom mai auzi. Graiul Maramureşului, 9, nr. 2214, 24 iul. 1997, p. 1.Ghenceanu, V.R. Învăţăcei în arta ţesutului. Pentru socialism, 40, nr. 10352, 19 feb. 1989, p. 1.Ghenceanu, V.R. Mamă şi fiică la acelaşi... război de ţesut [Ilişca şi Maria Perţa din Botiza]. Pentru socialism, 40,

nr. 10401, 18 apr. 1989, p. 2.Ghenceanu, V.R. Muzicieni străini în Maramureş. Graiul Maramureşului, 9, nr. 2211, 21 iul. 1997, p. 1.Ghenceanu, V.R. Natură şi artă : [despre ţesătoarele de covoare din Botiza]. Pentru socialism, 33, nr. 8362, 19

sep. 1982, p. 2.Ghenceanu, V.R. O creatoare: Victoria Berbecaru şi elevele sale. Graiul Maramureşului, 9, nr. 2216, 26-27 iul.1997, p. 1, 3.Ghenceanu, V.R. O expoziţie [la Şcoala din Botiza]. Pentru socialism, 37, nr. 9683, 24 dec. 1986, p. 3.Gherheş, Ilie. Au suferit de pe urma regimului horthyst : Azi, comunele: Botiza, Cuhea, Bocicoel şi Dragomireşti.

Graiul Maramureşului, 9, nr. 2297, 29 oct. 1997, p. 4.[Hossu-Longin, Valentin]. Botiza. Holidays in Romania, 27, nr. 165, sep. 1985, p. 18.Houliat, Bernard. Cu Bernard Houliat (Franţa) despre un festival cu deschidere europeană. Graiul Maramureşului,

9, nr. 2210, 19 iul. 1997, p. 1, 3. (V.R. Ghenceanu).Iuga, Dumitru. Ţara Maramureşului : Dicţionar istoric. Cele trei Crişuri, 2, nr. 7, iul. 1991, p. 7.* * * [Înfiinţarea notariatului comunal în 1932]. Graiul Maramureşului, 1, nr. 3, 1932, p. 4.* * * La întovărăşirea zootehnică din Botiza. Pentru socialism, 7, nr. 922, 21 dec. 1956, p. 1.* * * Localităţile judeţului Maramureş. – [Baia Mare], 1971, p. 124-125.* * * Maramureşenii în lupta pentru libertate şi unitate naţională. – Bucureşti, 1981, doc. 66, 80.* * * Maramureşul turistic. – Baia Mare, 1998, p. 29, 79, 94, 95, 96.Moldovan, Codreanu ; Istvan, Dumitru ; Pop, Ioan. Ghidul turistic al judeţului Maramureş. – [Baia Mare] : Casa

de Editură Algoritm Pres, 1997, p. 108-109.Moldovan, Silvestru ; Togan, Nicolau. Dicţionarul numirilor de localităţi cu poporaţiune română din Ungaria. –

Sibiu, 1909, p. 33.


44


Moldovan, Vasile. Vizitaţie canonică în Maramurăş. – Gherla, 1913, p. 82.Năsui, Florentin. Prin Botiza dintre văi şi dealuri : Între pămînt şi cer. Graiul Maramureşului, 16, nr. 4254, 30

mar. 2004, p. 1, 8.Nistor, Francisc. Botiza : [Poartă din lemn. Fotografie]. În: Bogdan, Ion ; Olos, Mihai ; Timiş, Nicoară.

Calendarul Maramureşului. – Baia Mare, 1980, p. 50.Niţă, Roxana. Botiza - singura localitate în care recensămîntul agricol s-a încheiat. Glasul Maramureşului, 7,

nr. 1752, 11 ian. 2003, p. 2.Niţă, Roxana. Pentru [cea mai] mîndră din Botiza : O brăţară de argint şi o şampanie. Glasul Maramureşului, 6,

nr. 1648, 3 sep. 2002, p. 4.Pârja, Gheorghe. Celebrarea frumuseţii la Botiza : [la festivalul “Pentru mîndra din Botiza”]. Graiul

Maramureşului, 15, nr. 4073, 25 aug. 2003, p. 1.Perţa, Iuliu. Micile ţesătoare. Pentru socialism, 21, nr. 5563, 16 dec. 1971, p. 1.Perţa, Vasile. Noi formaţii artistice. Pentru socialism, 14, nr. 3140, 22 feb. 1964, p. 3.Peter, Gheorghe. Turismul rural la Botiza şi Vadu Izei. Graiul Maramureşului, 9, nr. 2112, 25 mar. 1997, p. 2.Pop, Ion P. Covoare în culori vegetale : [Şcoala din Botiza]. Pentru socialism, 24, nr. 6263, 22 mar. 1974, p. 1, 2.Prodan, David. Iobăgia în Transilvania în secolul al XVII-lea. – Bucureşti : Editura ştiinţifică şi enciclopedică,

1986, vol. 1, p. 142, 163, 171, 245.Rohianu, V. Ioana Popan este cea mai mîndră fată din Botiza : În 23-24 august a avut loc Festivalul “Pentru mîndra

din Botiza”. Informaţia zilei de Maramureş, 3, nr. 576, 26 aug. 2003, p. 8.Roşiianu, Ioan Romeo. În Maramureş sînt 1.981 de case neelectrificate : În vremea energiilor nucleare [Botiza –

79]. Glasul Maramureşului, 5, nr. 1401, 7 nov. 2001, p. 2.Ruja, Alexandru. Botiza are panou publicitar în faţa Guvernului. Glasul Maramureşului, 6, nr. 1685, 16 oct. 2002, p. 3.Ruja, Alexandru. Meşterul Ianoş Pop a construit peste 100 de mori : Împreună cu feciorii săi. Glasul

Maramureşului, 7, nr. 1889, 25 iun. 2003, p. 4.Ruja, Alexandru. “Pîntru mîndra din Botiza”, o manifestare care s-ar putea numi Pîntru mîndra din Japonia.

Glasul Maramureşului, 7, nr. 1942, 26 aug. 2003, p. 9.Ruja, Alexandru. Reînvie băile Văii Izei : La Botiza. Glasul Maramureşului, 7, nr. 1877, 11 iun. 2003, p. 4.Ruja, Alexandru. Secretul covoarelor vegetale din Botiza. Glasul Maramureşului, 6, nr. 1661, 18 sep. 2002, p. 4.Ruja, Alexandru. Staţiunile balneo-climaterice se dărîmă de la sine : În Maramureş. Glasul Maramureşului, 6,

nr. 1679, 9 oct. 2002, p. 9.Sabou, Cristian. 8,5 miliarde lei pentru frumoasele judeţului : [concursul “Cea mai frumoasă localitate”]. Glasul

Maramureşului, 5, nr. 1438, 20 dec. 2001, p. 1. * * * Şemantismul veneratului cler al diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914..., p. 248.Teodor, Pompiliu. Din istoria deportării evreilor din Maramureş : Cronica unui sat: Botiza. Tribuna, 6, nr. 45-46,

4-16 nov. 1994, p. 6.Totorean, Oana. Festivalul “Pentru mîndra din Botiza” : Două zile de sărbătoare în comună. Informaţia zilei de

Maramureş, 3, nr. 574, 23 aug. 2003, p. 4.Totorean, Oana. Renovarea şi dotarea Primăriei a costat 137 milioane lei : Botiza. Informaţia zilei de Maramureş,

2, nr. 544, 19 iul. 2003, p. 5.Trandafir, V. Ce s-a ales din cărţile bibliotecii. Pentru socialism, 9, nr. 1338, 27 apr. 1958, p. 2.Ţuţuianu, Ioan N. Maramureşul voievodal istoric şi economic. – Bucureşti, 1942, p. 68-69.Ursu, Liliana. Firul nesfîrşit al vieţii la Botiza. Luceafărul, 27, nr. 45, 10 nov. 1979, p. 1, 7.* * * Veşti din comuna Botiza. Pentru socialism, 7, nr. 737, 18 mai 1956, p. 2.

Din folclorul comunei:

Săraca supărareaDe-ar voi, o-aş întreba:Mai mere-a la cineva, Or numa la mine-a staPînă ce nu m-a găta; Mai mere-a la oarecine,

Ori a sta numa la mine Pînă ce m-a pune bine? Nu m-a pune că m-o pus, Numa cît îs umbră-n sus; Nu m-o pus, de-amu m-a pune, Numa cît îs umbră-n lume

(Antologie de folclor din judeţul Maramureş. – Baia Mare, 1980, p. 472)

FILE DIN CRONICA LOCALITĂŢII BOTIZA

45


1353 – Localitatea Botiza este pomenită în documenteformînd proprietatea voievodului Ioan, cureşedinţa la Rozavlea.

1411, apr. 21 – Regele Sigismund conferă luiStanislau, fiul lui Ioan din Dolha, fraţilor săiIoan, Georgiu şi Bogdan, precum şi verilor săiGeorgiu şi Andrei, fiii lui Ioan voievod, moşiile:Rozavlea, Şieu, Strîmtura, Botiza, Petrova,Leordina, Poienile de sub Munte şi Cuhea.Donaţia se face şi pentru moartea vărului lorMihail, fiul lui Elie, căzut în războiul contrapolonilor.

1473, mar. 13 – Nicolau Dragfy de Béltek esteîntrodus în posesiunea moşiilor: Bîrsana, Iza,Apşa de Jos, Rozavlea, Strîmtura, Şieu,Ruscova, Botiza, Bedeu, Belavár, Crăciuneşti,Váralja, Bocicoiu, Biserica Albă, cele douăVişauă şi Borşa. Moşnenii din aceste localităţiprotestează vehement.

1480, iun. 10 – Un nou mandat al curiei regale pentruintroducerea lui Bartolomeu Dragfi de Béltek înposesiunile moşiilor: Bedeu, Botiza… Peste totse ridică opoziţii şi contraziceri.

1487, nov. 20 – Conventul din Lelesz citează peGeorgiu, Ladislau, Petru şi Nicolau, Ioan şi altPetru din Dolha, pe Bartholomeu din Veresmart,Petru Nan din Slatina, Andrea din Vişeu, peBîrsan şi Sandrin din Bedeu să-şi aratedocumentele privitoare la moşiile lor din Bedeu,Belavar, Apşa de Sus, Botiza… pretinse deBartholomeu Drágffy.

1637 – La Mănăstirea din Moisei era un importantcentru de zugravi, ce au pictat icoane pentrumulte biserici din Maramureş: … Botiza, … oriprin părţile Năsăudului.

1640 – Se consemnează faptul că ţăranii din Botizafăceau comerţ pe piaţa Băii Mari.

1657, mar. 20 – Diac în Botiza: Şimon. El dă o cartemanuscrisă în limba slavonă lui Ivan din Petrovacu opt florini, pe care a scris-o “cum putotînvăţa”.

1699 – Se construieşte o nouă biserică de lemn înVişeu de Jos. Cea veche este donată înBocicoel. Aceasta din urmă, de asemenea, estedăruită celora din Botiza. Sînt amintiţi cei patrupreoţi ce oficiau în acelaşi timp: Pop Simeon,Pop Grigor, Pop Vasiliu şi Pop Vasiliu junior.

1747 – Botiza aparţinea de protopopiatul Izei. 1750 – Hramul bisericii din Botiza: Sf. Paraschiva, pe

seama căreia Vartolomei şi soaţa sa Ioana aucumpărat mai multe cărţi liturgice.

1767 – Jupînul Mihai şi soaţa sa Ana din Botiza aucumpărat pe seama bisericii din localitate oEvanghelie de Blaj (1766).

1767 – Este consemnată în documente existenţa şcoliidin Botiza.

1771 – În acest an Radu Munteanu se afla înMaramureş, la Botiza, unde a pictat biserica delemn Cuvioasa Paraschiva, fapt ce reiese dintr-o

inscripţie manuscrisă de pe un Apostol (1766),păstrat în patrimoniul bisericii. Radu Munteanuscrie că un Apostol de Blaj (1766) a fostcumpărat de Trifoi Grigorie pe seama bisericiidin Botiza.

1774 – Despre parohia veche din Botiza se nota înacest an: “memoriam humanam excedentetempore erecta”.

1783, mai 24 – Sima Toader, cu fratele său Olecsa şiMatei şi cu soţia sa Trifoi Parasca, cumpărăpentru biserica lor din Botiza, un Triodion deBlaj (1771) cu 17 florini. Preot în sat era BaleaToader, iar însemnarea o face Trifoi Ilie.

1785 – Pe un Pentecostarion de Bucureşti (1747)aflător la Botiza, este consemnat faptul că IacobRişco, feciorul popii Chirilă din Cămărzana...ajunge diac în Botiza.

1787 – În urma recensămîntului copiilor de vîrstăşcolară, la Botiza (plasa de Sus a Izei) erau 48băieţi şi 31 fete (total 79 copii).

1789, iun. 21 – Marcaş Dumitru este angajat diac înBotiza de la Paşti pînă în 15 august.

1796 – Se introduc matricole bisericeşti în Botiza.1800 – Se construieşte biserica de lemn din Vişeu de

Sus, care mai tîrziu va ajunge în Botiza.1827 – Biserica de lemn din Botiza datează din acest

an.1857 – Se zideşte edificiul de piatră pentru şcoala din

Botiza.1862, ian. 25 – Botiza face parte din protopopiatul

Ieudului, nou înfiinţat.1864, ian. 20 – Bisericile, preoţii şi învăţătorii din

Botiza au contribuit cu bani pentru susţinereapreparandiei.

1869, apr. 30 – Raportul pretorului plăşii Şieu, IuliuVincz către vicecomitele comitatului Maramureşprivitor la stabilirea limbii române ca limbăoficială a localităţilor:… Botiza...

1881, apr. 15 – Se naşte la Borşa, într-o veche familienobiliară din Maramureş [nepot de soră a luiArtemie Anderco], cercetătorul, inginerul şiomul de cultură maramureşean Artur Coman…Şcoala primară o urmează la Botiza şi Sighet,liceul la Sighet şi Iglo (Cehoslovacia), iarstudiile superioare la Schelmitz.

1890 – La Botiza a luat fiinţă firma “Schultz şi Polák”din Pesta, care a cumpărat aici 9223 iugherepădure cu 160.000 florini. Au fost instalate 4ferăstraie, care le-au adus un venit de15.000.000 coroane.

1898–1906 – Asociaţia maghiară pentru topitorie dezinc şi minele metalifere a acaparat un imensteritoriu minier, care se întindea din hotarullocalităţii Nistru pînă la Botiza.

1899 – Biserica din Botiza este zugrăvită de DionisiuIuga, zugrav, din Nicula, şi fiica sa Aurelia, pespesele poporului. Preot: George Petrovai; judecomunal: Alexandru Suciu.


46


1900 – După recensămîntul din acest an, populaţialocalităţii Botiza era de 1.807 locuitori (1.422români).

1905 – Mina din Botiza aparţinea firmei germaneUngarische Zinkhütten und ErzbergbauGewerkschaft.

1906, feb. 2 – S-a născut, în Botiza, Francisc BoczorWolf. S-a remarcat prin activitatea revoluţionarăîn rîndurile tineretului... S-a înrolat voluntarpentru luptele din Spania fiind internat în sudulFranţei. Datorită activităţii sale a fost arestat.Reuşeşte să evadeze şi continuă ca partizanlupta împotriva hitlerismului. Este din nouarestat, judecat şi împuşcat împreună cu alţi 23de partizani.

1910 – La această dată Botiza avea un număr de 1.953locuitori.

1912, nov. 6 – Sub auspiciile “Astrei”, despărţămîntulVişeu-Iza organizează prelegeri poporale laBotiza... Conferenţiază: I. Bîrlea (despre “Carteşi foloasele ei”, despre “Asociaţiune” şi“Foloasele învăţăturii”). Auditori: 250.

1912 – Botiza avea 1.737 locuitori.1914 – Extrase din datele statistice despre localităţile,

locuitorii şi învăţămîntul confesional gr.-cat.pentru parohiile aparţinătoare diecezei deGherla: Botiza (Batiza) – Comună mică cuparohie veche. Biserică de lemn, cu hramul Sf.

Paraschiva, edificată în anul 1892. Casaparohială şi edificatele economice de lemn.Şcoala de zid. Matricole din 1796. Şcolari detoate zilele 67, în şcoala de repetiţie 22, înşcoala comunală sau în alta 68. Preot: IoanVlad. Cantor: Ioan Trifoiu. Învăţător: GeorgeMarchus. Populaţia după religie: 1.834 gr. cat. şi141 izraeliţi.

1918, apr. – Muncitorii forestieri din localităţileBorşa, Moisei, Dragomireşti, Botiza etc. audeclarat grevă şi s-au îndreptat spre Vişeu deSus, unde autorităţile de stat au fost alungate.Muncitorii au pus stăpînire pe oraş, au împărţitalimentele şi hainele găsite în magazine.

1920, dec. 1 – Populaţia Botizei era de 1.861locuitori.

1922, iul. – La cursul administrativ de notari, ţinut laFăgăraş, judeţul Maramureş a fost reprezentatde: Ioan Vlad din Botiza şi Gherson Gold dinMoisei.

1930, dec. 29 – Are loc recensămîntul general alpopulaţiei României făcut de Institutul Centralde Statistică. În urma recensămîntului situaţia seprezintă astfel: Botiza: 2.042 locuitori (1.022masculin, 1020 feminin); 1.904 români, 1 ungur,116 evrei, 6 ţigani, 15 nedeclaraţi; 1 ortodox,1.904 gr. cat., 1 rom. cat., 121 mozaici, 15 cureligie nedeclarată; 20,9% ştiutori de carte.Administrator parohial: Vasile Vlad.

Selecţie din “Cronica Maramureşului”, vol. 1-5. Lucrare întocmită de ValentinBăinţan, Zamfir Dragomir, Laura Temian, Lazăr Temian. Baia Mare, 1989.

Lucrări tradiţionale de tapiţerie specifice zonei

47

PAGINI CULTURALE

REVISTA CATOLICĂ

(1885-1887, 1889-1891 şi 1903-1905)Ioana DRAGOTĂ

evista Catolică editată de VasileLucaciu este considerată, la oraactuală, primul periodic de limbă

română apărut la Baia Mare. Din punctul devedere al istoriei presei locale, ea prezintă, deci,o importanţă deosebită. Deşi are această poziţieprivilegiată, este încă destul de puţin cunoscută,fapt explicabil prin durata scurtă de existenţă,apariţia neregulată, răspândirea şi tirajul relativmodeste, „specializarea” accentuată aconţinutului ei. Iată câteva motive care explică şimenţionarea sporadică în lucrările de specialitateapărute pe plan naţional, deşi l-a avut ca iniţiatorşi director pe Vasile Lucaciu a căruipersonalitate nu mai are nevoie de prezentare.Scoaterea în afara legii a Bisericii greco-catolice,1948-1989, a împiedicat şi ea demersurile decercetare asupra revistei. Dar acum estemomentul unei recuperări.

Pentru a aprecia mai bine momentul apa-riţiei Revistei Catolice, este utilă o cunoaştere acontextului respectiv din istoria preseitransilvănene. Deci, Revista Catolică apare înanul 1885, la 48 de ani de la apariţia primuluiperiodic de limba română din Transilvania. (Îniulie 1837 George Bariţiu tipăreşte Foaiasăptămânală din Transilvania, oprită decenzură după două numere. În 12 martie 1838, laBraşov, el tipăreşte Gazeta de Transilvania,ziar al tuturor românilor şi cu colaboratori dintoate provinciile româneşti.) Ca o trăsătură ceparticularizează oarecum presa din Transilvania,trebuie menţionată implicarea de proporţii abisericii în activitatea de editare.

Astfel, Conciliul I provincial al BisericiiUnite, întrunit la Blaj în 1872, în titlul VI, desprecultul divin, la capitolul VII, despre presaperiodică, află necesare două publicaţii: unasăptămânală cu caracter informativ şi alta lunarăcu caracter instructiv. Aceasta din urmă avea săfie scoasă de specialişti. Încearcă să înfăptuiascăhotărârea Conciliului: Ştefan Pop - Foi’aScolasteca, adaos la Economulu (Blaj, 1873-1881), profesorul Ioan Germanu - altă Foi’a

Scolasteca (Blaj, 1883-1886). Din lipsă desprijin, însă, dispar toate.

După consfătuiri prealabile se decide săfie contopite cele două tipuri de ziare necesareîntr-unul care să răspundă şi nevoilor bisericeştişi celor şcolare. Noua publicaţie e un organ alîntregii provincii mitropolitane române unite deAlba Iulia şi Făgăraş şi apare la Blaj (1887-1890), sub îngrijirea lui Ioan Raţiu pentru parteabisericească şi a lui Alexandru Uilăcan pentrucea şcolară.

Au existat nenumărate încercări de edi-tare de reviste religioase: Sionulu Romanescu,Viena (1865-1872), redactată de profesorul preotGrigorie Silaşi, prima revistă pur bisericească;Amvonul, foaie bisericească pentru lucrări dinsfera elocinţei sacre, redactată de preotulprofesor Iustin Popfiu din Oradea, unul dintre ceimai străluciţi predicatori români (1868, 1871 şi1881); Predicatorulu Sateanului Romanu(1875-1881), editată şi redactată de preotulromân unit Nicolae F. Negruţiu (care vacolabora intens şi la Revista Catolică) - revistase bucură atât de patronajul episcopilor uniţi câtşi de acela al ortodocşilor Ioan Popasu dinCaransebeş şi Ioan Meţianu, episcop de Arad şiapoi arhiepiscop şi mitropolit la Sibiu (la aceastărevistă colaborează şi Tit Bud); AmiculuFamiliei (1878-1890) fondată şi condusă deNicolae F. Negruţiu, ziar beletristic şienciclopedic literar cu ilustraţiuni; Foi’aAdinistrativa Archidiecesana (1867), subîngrijirea redacţională a preotului Ioan Bobu,Foi’a Basericească (1883-1886), subconducerea lui Alexandru V. Grama, profesor deteologie, mai târziu canonic în Blaj. (Informaţiiledespre istoria presei transilvănene sunt preluatedin lucrarea: Din presa periodică în România / dePr. Ioan Georgescu canonic . – Oradea : EdituraRevistei „Vestitorul”, 1938).

Iată deci că Revista Catolică apare peun teren pregătit de numeroase, pentru aceavreme, publicaţii de tip asemănător, toate avândscopul declarat de ridicare a nivelului preoţilor şi

R

48

PAGINI CULTURALE

învăţătorilor, ca ei, la rândul lor, să poatăcontribui la emanciparea populaţiei rurale.

Intenţia lui Vasile Lucaciu de a scoate orevistă era mai veche. În 1883 îşi exprimă, într-oscrisoare adresată lui George Bariţiu, intenţia dea edita un ziar românesc la Satu Mare, împreunăcu avocaţii Simion P. Desseanu şi Ion Pop pentrua pune „deosebit pond spre instruirea şi întărireasimţului nostru naţional românesc din acestepărţi”. Proiectul nu s-a realizat. Ziarul ar fitrebuit să aibă două apariţii pe săptămână şi eramenit a „mijloci publicitatea tuturormişcămintelor poporului român, specialmentedin comitatele Satu Mare, Marmaţia, Sălaj şiBihor, iar în general ale românilor din Austro-Ungaria”. (Din: Şişeştii părintelui Dr. VasileLucaciu / Valentin Băinţan, Baia Mare : EdituraCybela, în 1998.)

Primul număr, „Anulu I, Vol. I Fas-ciclulu I, Septembrie 1885”, având titlulortografiat Revist’a Catolica şi moto-ul: „Nosgenre et sanguine Romani” (Noi, romani dupăneam şi sânge), a apărut la Satu Mare şi poate ficonsultat la Biblioteca Academiei – Filiala Cluj.Dată fiind semnificaţia lui, fac o descriere maiamănunţită. Pe pagina de titlu mai suntconsemnate: „Sumariu: / I Fotografi’a si o schitiabiografica a Santiei Sale Papa Leu XIII / IIAlocutiunea Santiei Sale Leu XIII / III Baseric’aRomana / IV

Dreptulu basericei asupra Invetiamentuluipublicu / V Cronica contemporana / VI Trei eroiai caritei evenghelice / VII Factorii educatiuneirei si ai instructiunei / VIII Literatura / IX Avisiusi post’a redactiunei”.

Pagina de titlu mai cuprinde menţiunile:„Satu Mare / Editiune a Tipografiei libere /1885 / Directoriulu periodicului: Dr. VasiliuLucaciu / P. Szatmar”. (Vasile Lucaciu primeşteo amendă de 100 de fl. pentru că dă şi numeleromânesc şi a localităţii de apariţie - informaţiegăsită în: Cu privire la Vasile Lucaciu : acte,documente, procese / A. Juga . – Baia Mare :Cooperativa de Editură a Notarilor din BaiaMare, 1940.) În unele numere ulterioare, VasileLucaciu figurează şi cu funcţiile de editor şiredactor responsabil.

Conţinutul este redactat în limba română,excepţie făcând alocuţiunea Papei Leon al XIII-lea care este redată pe două coloane, în limbileromână şi latină. Ortografia este greoaie, dar cufiecare nou număr, pot fi urmărite etapeleevoluţiei normelor acesteia, ultimele numerefiind redactate într-o manieră cu adevăratmodernă. Şi aspectul paginii de titlu va cunoaştenumeroase transformări de-a lungul timpului.

În legătură cu numerotarea anilor, facprecizarea că numerele consultate poartămenţiunile: Anul I, din septembrie 1885 până îndecembrie 1886, inclusiv, Anul II pentru 1887,Anul III pentru 1889, Anul IV pentru 1890, AnulV pentru 1891, până în luna iunie inclusiv(acesta fiind şi ultimul număr văzut din această adoua perioadă de apariţie). Reîncepe cu Anul V,fasc. I, 1 mai 1903 - fasc. XXIV, 15 apr. 1904 şicontinuă cu Anul VI, fasc. I, 1 mai 1904 - fasc.XXIV, 15 apr. 1905.

Datele de apariţie sunt destul de greu destabilit cu certitudine în condiţiile în care nu amgăsit o colecţie sigur completă a revistei, iarinformaţiile din bibliografia consultată suntextrem de contradictorii. Le indic sub rezervaunor posibile corecţii ulterioare. Ghidându-ne,deci, după numerotarea folosită de VasileLucaciu, revista apare în trei perioade distincte:septembrie 1885 - decembrie 1887 (anii I-II),ianuarie 1889 – iunie 1891 (anii III-V) şi 1 mai1903 – 15 aprilie 1905 (anii V-VI).

Raportat la această numerotare, în anul1888 revista nu a apărut (fapt pe care nu l-amremarcat până acum). Să nu uităm că la 27 august1887 Vasile Lucaciu suferă prima arestare (35 dezile de arest preventiv la Tribunalul Satu Mare)

49

PAGINI CULTURALE

..............................................................................pentru cuvântarea ţinută la conferinţa electoralăde la Tăuţii de Sus. Procesul, cu toate fazele sale,se prelungeşte până în iulie 1889, când acuzatuleste achitat definitiv.

În legătură cu sistarea tipăririi revistei îniunie 1891, am găsit informaţiile:

a) „În anul 1892, episcopul de GherlaIoan Sabo – după ordinele primite de la guvernuldin Pesta – sistează definitiv apariţia ei.” (Din:Cu privire la Vasile Lucaciu : acte, documente,procese / A. Juga . – Baia Mare : Cooperativa deEditură a Notarilor din Baia Mare, 1940.) şi

b) „La 27 august 1891 ziarul Szamosanunţă ştirea că autoritatea bisericească i-asuspendat dreptul lui Vasile Lucaciu de a maiconduce Revista catolică.” (Din: Şişeştiipărintelui Dr. Vasile Lucaciu / Valentin Băinţan,Baia Mare : Editura Cybela, în 1998.), decicercetările pot fi continuate.

Cred că numerotarea face evident faptulcă a treia perioadă debutează cu data de 1 mai1903. Citez în susţinerea ipotezei şi douăcorespondenţe conţinute de acest număr, una dela Roma: „Onorată Redacţiune, Mă bucur foarte,şi vă gratulez, că după atâţia ani de tăcere, seiveşte din nou Revista catolică, care au fost atâtde favorabil apreţiată aici în Roma, ca o foaieperiodică ce şi-au făcut bine datoria în chestia deapărare a intereselor mari, ce le are un popor însentimentul religios şi în instituţiunile salereligioase”, semnată de corespondentul de laRoma N.F. şi alta de la Sighet: „OnoratăDirecţiune, Mare este bucuria noastră, că putemresaluta în mijlocul nostru preţuita RevistăCatolică. Multă plăcere ni-au făcut în trecut,mare supărare ni-au căşunat suspendarea ei, maiales că ştiam de unde suflă vânturile, şi multfolos spiritual aşteptăm în viitor. Dar acum nunumai în acea privinţă esprim dorinţa publică aclerului nostru, ca să vedem şi să salutăm Revistacatolică: ci dorul clerului şi al poporului din toatăMarmaţia, în frunte cu iubitul nostru, Rssimul D.vicar (Tit Bud n.n.), este să Vă putem saluta înmijlocul nostru, pre dvoastră, dle. director alRevistei Catolice în persoană”, semnată N.

Data de 15 aprilie 1905 este plauzibilăpentru încetarea definitivă a apariţiei revistei,raportat la faptul că între anii 1906-1911 VasileLucaciu este deputat de Beiuş, iar după aceeaparticiparea intensă la evenimentelepremergătoare Unirii şi prezenţa sa activă înviaţa politică exclud posibilitatea redactăriirevistei pe care o făcea singur în mare parte.

Revista are la început o apariţie lunară.Începând cu Anul IV, 15 ianuarie 1890, revistaapare la 15 şi 30 ale fiecărei luni, iar din Anul V,1 mai 1903, apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni.

Exemplarele consultate relevă întârzieri,recuperate apoi prin numere multiple, cauzate, îngeneral, de numeroasele probleme pe care VasileLucaciu le are cu autorităţile. Numerele multipledepistate sunt: An I, oct. 1886, fasc. VII-VIII, AnI, dec. 1886, fasc. XI-XII, An II, sep. 1887, fasc.VIII-IX, An IV iun. 1890, fasc. X-XI, An IV,dec. 1890, fasc. XVI-XXIV (!), An V, ian. 1891,fasc. I-II, An V, feb. 1891, fasc. III-IV, An V,mai. 1891, fasc. IX-X, An V, iun. 1891, fasc. XI-XII, An VI, oct. 1904, fasc. X-XI, An VI, feb.1905, fasc. XVIII-XX.

Dacă iniţial apare la Satu Mare, începândcu fasciculă dublă VII-VIII din oct. 1886, caurmare a mutării lui Vasile Lucaciu la Şişeşti,revista este tipărită la Baia Mare, la „Tipografialui Michailu Molnar”. În a treia perioadă deapariţie, este tipărită tot la Baia Mare, la„Tipografia lui Nanasy Stefan”. „Faptul cărevista apare când la Satu Mare când la BaiaMare sau la Şişeşti (nici un număr dintre celeconsultate nu are ca loc de apariţie Şişeşti n.n.),este în legătură cu piedecile, cari i-se puneau încalea tipăririi şi răspândirii.”

50

PAGINI CULTURALE

(Din: Cu privire la Vasile Lucaciu : acte,documente, procese / A. Juga . – Baia Mare :Cooperativa de Editură a Notarilor din BaiaMare, 1940.)

Structura conţinutului va fi păstrată, înlinii mari, în toate numerele. Prima parte arevistei este dedicată personalităţilor şievenimentelor marcante ale vieţii Bisericiicatolice, făcând o adevărată pledoarie pentrucatolicism. La rubrica Cronica contemporanăsunt prezentate evenimentele internaţionale maiimportante. Revista mai conţine: studii de religie,(uneori polemizează, dar elegant), filosofie(Schitie dein istori’a filosofiei – nov. 1887) ,sociale (Ce avemu a face, ca se radicamu culturapoporului romanu la înflorire generala – mai.1887). La rubrica Literatură sunt prezentatecreaţii străine sau autohtone, predominândliteratura cu caracter religios, şi de câteva oricreaţii populare (Cele trei fecioare negre,adaptare după Bouhours – pe parcursul a maimultor fascicule; Cărări greşite de I. Agârbiceanu– feb. 1905; Poetul Eminescu şi Biserica Catolică– feb. 1891 – de remarcat că articolul nu esteconsemnat în Vol. 17 Bibliografie. Viaţa. Opera.Referinţe. Partea I (1866-1938) din Opere /Eminescu, Mihai . - Ediţie critică / întemeiată dePerpessicius . – Bucureşti : Editura AcademieiRomâne, 1999, grupajul de poezii populareTrandafiri şi viorele - nov. 1885;). Nu lipsescarticolele legate de problema naţională(Cestiunea matriculelor – dec. 1885;Memorandumul Episcopatului bisericei gr.-or.române din Ungaria şi Transilvania, înaintat d-luiministru de instrucţie Berzevuczy, în chestiareformelor şcolare – aug. 1906; Cestiunea socială– iun. 1903; Pericolul scoalelor noastre romane –iul. 1904) şi nici cele care prezintă aspecte dinviaţa locală (Conferint’a basericeasca deintractulu Seinilor – feb. 1886; Baseric’a cea nouadein Şişiesci – dec. 1886; Biserica Sfintei Uniridin Şişiesci, dezvelirea tablelor comemorative –aug. 1890; Convocare a Adunării Asociaţiuniipentru literatura română şi cultura poporuluiromân la Baia Mare pe zilele de 9 şi 10 august –

aug 1903; Biserica votiva din Sisesci – nov.1903; Un dar preţios pentru Biserica din Şişeşci -ian. 1904; Salutare fraţilor Români! – ian. 1891).

Deşi Vasile Lucaciu a fost autorul uneibune părţi a articolelor revistei, se cuvine să fieenumeraţi principalii colaboratori: Nicolae F.Negruţiu care a avut, ca şi Vasile Lucaciu, oneobosită activitate publicistică, Nicola Franco –corespondentul de la Roma, Iuliu Dragoş,Demetriu Radu - preot român unit din Bucureştila acea dată, apoi episcop la Lugoj şi Oradea, C.Auner, R. Netzhammer, E.F. şi L. Bran, S.P.Simon, M. Pop, Radu Cupariu.

Sunt greu de cunoscut ecoul şi influenţape care Revista Catolică le-a avut în epocă, înabsenţa unor date concrete privind difuzarea. Ease adresa cu precădere clerului unit, dar, dacă acontribuit la ridicarea acestuia, prin efect derăsfrângere, a influenţat mase mult mai largi.Aprecierile asupra revistei sunt foarte diferite, în funcţie de poziţia celui care le face.

Astfel, în revista Neamul românesc, înarticolul Alegerea la Beiuş şi păr. Lucaciu,semnat de Nicolae Iorga, se menţionează faptulcă Vasile Lucaciu, prezentat ca fiind „cel maicălduros în suflet şi cel mai exclusiv naţional”,„s-a ocupat de redactarea unei Reviste Catolice”,pe care autorul o etichetează „altfel slabă”. (Din:Dr. Vasile Lucaciu „Leul de la Şişeşti 1852-1922: viaţa şi faptele lui / de Corneliu Mezea . – SatuMare : Presa liberă, 1936.)

Există, însă, şi cu totul alte opinii: „El nuscapă nici un prilej bine venit, pentru a-şimărturisi cinstit, bărbăteşte, cele două maricredinţe ale vieţii sale: catolicismul şiromânismul. Şi dintrun punct de vedere şi dincelălalt, V. Lucaciu este una din figurile cele maicaracteristice ale istoriei contemporane, asupracăreia posteritatea îşi va opri privirile cu dragosteşi cu recunoştinţă. După el, mai au şi alţii curajulde a da publicaţiilor lor, la Bucureşti şi la Iaşi,astfel de titlu, dar îi rămâne lui meritulîntâietăţii.” (Din presa periodică în România / dePr. Ioan Georgescu canonic . – Oradea : EdituraRevistei „Vestitorul”, 1938.)

Notă: Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” deţine în colecţiile ei un volum în care sunt legate An. V(1903-1904), fasc. 1, 4-7, 10-24 cu An VI (1904-1905), fasc. 1-24 şi numerele disparate şi decele mai multe ori incomplete: An I (1885-1886), fasc. 2, 7-8, An II (1887), fasc. 2, 5, 11, AnIV (1890), fasc. 1,2, 4-6, 9-13, 15-24, An V (1891), fasc. 1-2, 3-6, 8-12, An V (1903). fasc.2-3, 6, 16, 19-22, An VI, fasc. 5, 9-15, 19-20, 22, 24.

51

PAGINI CULTURALE

S-A ÎNTÂMPLAT ACUM 50 DE ANI[Extrase din articole ale ziarului „Pentru socialism”(1954)]

Laviniu ARDELEAN

Vineri 8 ianuarie 1954 –„Concertul orchestrei semisimfonice din Baia Mare”

La 3 ianuarie 1954 şi-a început activitateaîn mod oficial orchestra semisimfonică de stat„Minerul” din Baia Mare. Înfiinţarea acesteiorchestre este o dovadă a grijii partidului nostrupentru satisfacerea nevoilor culturale ale oa-menilor muncii din regiunea noastră.

Încă din anul 1951 un grup de instru-mentişti, mânaţi de dorinţa de a contribui ladezvoltarea vieţii muzicale a oraşului, au iniţiatorganizarea unei orchestre.

Datorită grijii partidului şi a guvernuluipentru ridicarea necontenită a nivelului culturalal oamenilor muncii azi ne putem mândri cuînfiinţarea unei orchestre semisimfonice, care sebucură de sprijinul material al statului.

În urma unei consecvenţe în scopul ridicăriinivelului artistic, orchestranţii, sub conducereatânărului dirijor Vasile Becea, au reuşit să pre-zinte publicului băimărean un frumos repertoriu

cu ocazia concertului inaugural.Deşi, în organizarea concertului au existat

lipsuri, ca absenţa din program a unor opere alecompozitorilor români, subapreciind producţia demare valoare artistică autohtonă, apoi unelelipsuri organizatorice, totuşi orchestra semi-simfonică a avut un succes meritat.

În concertele viitoare orchestra semisimfo-nică, învăţând din experienţa debutului, trebuiesă răspundă prin activitatea sa necesităţiioamenilor muncii de a-şi forma o vastă culturămuzicală, dând posibilitatea auditorilor săcunoască nemuritoarele opere ale marilorcompozitori universali: Beethoven, Mozart,Ceaikovski, ale compozitorilor sovietici :Dunaevski, Rachmaninov, Rimski-Korsakov,Glinka, ale compozitorilor noştri : GeorgeEnescu, Ciprian Porumbescu şi alţii.

Duminică 17 ianuarie 1954 – „La Biblioteca celor mici”

Pe strada Teatrului la numărul 2 se găseştebiblioteca tineretului. E o încăpere nu prea mare,făcută parcă pe măsura micilor vizitatori, pe careîi are în fiecare zi de la orele 11 până la 14 şi dela 16,30 la 20.

Interiorul, cu mobilierul său – măsuţe şiscaune, îţi evocă de îndată chipurile gingaşe alecelor mai tineri dintre cititorii oraşului nostru,care fac primii paşi în cunoaşterea cărţii, trecândde la cărţile cu poze colorate la cărţile cu lumealor de basm, la primele romane adresate tinere-tului.

Cu ajutorul acestei biblioteci, rezervatăcelor mici, mulţi copii au devenit prieteninedespărţiţi ai cărţii.

La biblioteca celor mici de pe stradaTeatrului au început să apară micii vizitatori, cuobrajii rumeni, plini de sănătate şi vioiciune.Poate acum s-au desprins din vâltoarea săniuşu-

52

PAGINI CULTURALE

lui, poate acum au făcut un om de zăpadă, dar întoiul jocului n-au uitat nici de prietenul lor drag –cartea. Câte clipe minunate n-au trăit împreună?Câte vise îndrăzneţe n-au ţesut mână în mână înserile lungi de iarnă? Şi iată-i, pe micii cititoriaşezaţi la măsuţele făcute pe măsura lor, în faţacărţilor şi revistelor. Nu lipseşte de aici colecţiarevistei, care le este lor atât de scumpă, „Scânteiapionierilor”, apoi „Cravata roşie”, „Licurici”, caşi revistele sovietice „Drumâ e rebiata” şi„Zateinic”.

Biblioteca celor mici câştigă cu fiecare zitot mai mulţi cititori. Numărul însemnat alcititorilor atraşi în jurul bibliotecii tineretului se

datorează diferitelor metode întrebuinţate decătre activiştii bibliotecii în scopul mobilizăriilor şi formării gustului pentru citit în rânduriletineretului. Au fost organizate lecturi în grup,şezători, recenzii, care au contribuit la sporireanumărului de cititori.

La sfârşitul anului 1953 numărul decititori ai bibliotecii a ajuns la 1056, ceea ceconstituie un bilanţ îmbucurător, care face partedin succesele noastre şi care oglindesc grijadeosebită pe care statul nostru democrat o poartăcopiilor pentru a le înfrumuseţa şi îmbogăţi viaţaculturală.

Miercuri 17 martie 1954 – „Inaugurarea studioului radiofonic din Cluj”

Luni a avut loc inaugurarea studiouluiradiofonic din Cluj. Studioul emite zilnic unprogram în limbile română şi maghiară pentruascultătorii din regiunile Cluj, Baia Mare,Oradea şi Regiunea Autonomă Maghiară.

Cu prilejul acestei festivităţi tovarăşulMihail Roşianu, locţiitor al ministrului culturii, aspecificat printre altele că emisiunile studioului

vor reflecta aspecte din lupta oamenilor munciidin satele şi oraşele acestor regiuni, în diverselesectoare de activitate, pentru continua ridicare anivelului de trai al celor ce muncesc pentruînflorirea patriei.

Emisiunile studioului vor avea loc zilnicîntre orele 16 – 18 pe frecvenţa de 261 m. lungi-me de undă.

Miercuri 19 aprilie 1954 – „Primul Festival al Filmului Maghiar în oraşul Baia Mare

Între 17 – 23 aprilie anul curent pe ecra-nele cinematografului „Minerul” va fi prezentatun ciclu de filme în cadrul Festivalului FilmuluiMaghiar. Printre filmele care vor fi prezentate senumără ultimele creaţii ale cinematografieimaghiare, ca de exemplu : „Zilele mâniei”,

„Întreceri vesele”, „Vinerea 13”, „Căsătorieciudată”, „Locotenentul lui Rakoczi” şi „De lalăcrimioare până la căderea frunzelor”.

Festivalul Filmului Maghiar este organi-zat în cinstea celei de-a noua aniversări aeliberării R. P. Ungare de sub jugul fascist.

Vineri 30 aprilie 1954 – „Cum va arăta parcul Gh. Dimitrov din Baia Mare”

Preocupându-se de amenajarea şi înfru-museţarea oraşului Baia Mare, sfatul popular ainiţiat reamenajarea parcului „Gh. Dimitrov”. Înparc s-a proiectat construirea unui teatru în aerliber cu o capacitate de aproape 400 de locuri, unpavilion pentru copii în partea stângă de laintrarea din Valea Roşie, o bibliotecă şi unrestaurant modern.

Întregul parc va fi plantat cu arbuşti, florişi iarbă, iar toate aleile vor fi recondiţionate cu800 metri cub de nisip şi pietriş. Pentru uşurareaaccesului în parc se vor deschide noi alei. Se vorface noi ronduri de flori, iar paralel cu aleeaprincipală se va face o nouă alee de-a lungul

parcului.În proiectul de reamenajare a parcului s-a

prevăzut împrejmuirea parcului cu un gard desârmă împletită şi cu un gard viu, precum şiconstruirea a trei porţi noi. Vor fi construite şi 50de bănci, care vor fi aşezate în locuri diferite înparc.

Lucrările de reamenajare a parcului au şiînceput. Au fost transportate cantităţi însemnatede nisip şi pietriş, s-au plantat diferiţi arbori şi s-au făcut alei noi. Pavilionul pentru copii este peterminate.

La aceste lucrări executate din resurselocale iau parte mii de oameni ai muncii din Baia

53

PAGINI CULTURALE

Mare, dorind astfel să participe la reconstrucţia şi înfrumuseţarea oraşului lor.

Marţi 29 iunie 1954 – „Eclipsă de soare la 30 iunie”

Pe baza calculelor făcute, oamenii deştiinţă anunţă pentru ziua de 30 iunie o eclipsă desoare. În unele părţi ale globului eclipsa va fitotală, adică soarele nu se va vedea deloc timp de2 minute şi 35 de secunde.

În regiunea noastră eclipsa va fi parţială,adică soarele va fi acoperit cam 88%. La BaiaMare eclipsa va începe la orele 13 şi 56 deminute şi se va termina la orele 16 şi 21 deminute.

Până nu demult şi în regiunea noastrănumeroşi oameni ai muncii, ţinuţi în întunericulştiinţei de carte, credeau că eclipsele sunt semnecereşti sau că luna şi soarele sunt mâncate devârcolaci.

Ştiinţa a dovedit că eclipsele sunt feno-mene naturale care se pot calcula cu sute de aniînainte. Astfel s-a calculat că la 11 august 1999va avea loc o eclipsă de soare care va putea fivăzută şi din ţara noastră. Cum au loc eclipsele?Cu toţii ştim că în centrul sistemului nostru solarse află soarele şi că pământul şi celelalte planetese rotesc în jurul lui. În cursul rotaţiei lor suntmomente când soarele, luna şi pământul se aflăpe aceeaşi linie. Dacă luna este între soare şipământ, ea împiedică lumina soarelui să ajungăla pământ, şi avem o eclipsă de soare.

La 30 iunie luna se va afla între soare şipământ, împiedicând razele soarelui să ajungă lapământ.

SĂRBĂTOARE LA BIBLIOTECA PUBLICĂ “MARAMUREŞ” DIN CHIŞINĂU

Ion M. MIHAI

Înfiinţată în anul 2001, cu scopul de apune la dispoziţia cititorilor moldoveni carte înlimba română scrisă cu alfabet latin, BibliotecaPublică “Maramureş” din Chişinău şi-a sărbăto-rit, între 13-17 octombrie 2003, doi ani de exis-tenţă. Coincidenţa a făcut caaceastă aniversare să sesuprapună, parţial, cusărbătoarea “Hramul oraşuluiChişinău” (14 octombrie – Sf.Cuvioasă Paraschiva), fapt ce apermis potenţarea semnificaţieimanifestărilor organizate cuaceastă ocazie. DinMaramureşul nostru aparticipat, la programeleculturale organizate şidesfăşurate în cadrul acesteiacţiuni, o delegaţie compusădin şapte persoane: DorinaCadar, Ioana Dragotă, V.R.Ghenceanu, Ion M. Mihai, IoanMicle şi Cosmin Sabo – condusă de directorul

Bibliotecii “Petre Dulfu” din Baia Mare – dl.Teodor Ardelean. Din România au mai participatşi reprezentanţi ai celorlalte filiale ale Bibliotecii“B.P. Hasdeu” din Chişinău: Tg. Mureş,Constanţa, Alba Iulia şi Cluj-Napoca. În plus au

fost prezenţi reprezentanţi airomânilor din Bucovina deNord, din Maramureşul istoric,de peste Tisa şi, bineînţeles,scriitori, profesori şi alţioameni de cultură dinRepublica Moldova, dintre caren-au lipsit şefulDepartamentului Cultural – dl.Iulian Filip, adjunctul său – dl.Ianoş Ţurcanu şi chiar ataşatulcultural al Ambasadei Românedin Republica Moldova – dl.Ion Ţăranu.

Desfăşurarea tuturormanifestărilor a fost asiguratăde personalul Bibliotecii

Publice “Maramureş” – director Svetlana Javela

54

PAGINI CULTURALE

şi coordonată deDirectorul General alBibliotecii Municipale“B.P. Hasdeu” – dnaLidia Kulikovski.Delegaţiamaramureşeană,împreună cu ceilalţiscriitori invitaţi la “ZileleBibliotecii Maramureş”,a participat, în prima zide şedere la Chişinău –14 octombrie 2003 – şi lao întâlnire organizată de“Uniunea scriitorilor din Moldova”, unde s-adezbătut tema “Ecologia spirituală” sau“Ecologia sufletului”. Această sintagmă vrea săsugereze, aşa cum a reieşit din dezbaterile careau avut loc, cum că principiile ecologice deadevăr, cinste, respect reciproc, dreptate, moralăşi sinceritate ar trebui să guverneze întreagaactivitate umană – social-politică, economică,culturală – de stat sau privată, inclusiv creaţiileartistice şi comportamentul general uman,susceptibile şi ele de distorsiuni poluante.Dezbaterile pe tema de mai sus au început, defapt, cu prezentarea de către cunoscutul poetmoldovean – academicianul Nicolae Dabija, aunui amplu referat în care, printre altele, asubliniat nevoia acută de adevăr istoric, cureferire directă la istoria falsificată grosolan, aRepublicii Moldova, enumerând numai câtevaaspecte actuale revoltătoare din viaţa culturală deacolo: eludarea şi chiar ascunderea adevăruluiistoric, marginalizarea intelectualilor, inversareascării valorilor umane, lipsa de moralitate etc. Înplus, el a atras atenţia asupra misiuniiintelectualilor în revenirea basarabenilor lacultura şi civilizaţia proprie şi racordarea, dinnou, a acesteia la cultura universală. Academici-anul Petre Soltan, după ce a salutat delegaţii ladezbaterea respectivă, în acord cu problemeleridicate de vorbitorul precedent, a atras atenţiaasupra “dezastrului spiritual” al românilor depeste Prut, amintind că, aşa cum confirmă docu-mentele istorice, în sec al XVII-lea, chiar şi întreNistru şi Nipru, majoritatea populaţiei era româ-nească.

Şi pentru că în acele zile, în care noi vi-zitam Moldova, se împlineau 300 de ani de lanaşterea umanistului renascentist DimitrieCantemir (1673-1723), fostul Domnitor al Mol-dovei şi autorul, printre altele, a “IstorieiIeroglifice” – considerată de mulţi exegeţi ca

primul roman românesc– şi a “DescriptioMoldaviae”, acelaşiAcademician PetruSoltan şi-a dedicat conferinţa şi“Anului DimitrieCantemir”, declarat cuacest prilej.

Tema generală –metaforică – pusă îndiscuţie, a fost dezbătutăîn continuare şi de alţiparticipanţi din

Republica Moldova cum şi de invitaţi dinRomânia ori din Ucraina. Astfel, au luatcuvântul: Anatol Vidraşcu, Mihail Dolgan,Vasile Tărâţeanu, Oleg Stratulat, Lazăr Lădariuetc. La sfârşitul discuţiilor în plen scriitorii şi-auoferit reciproc din creaţiile lor, iar noi, cei dinMaramureş, am prezentat în plus, în revistanoastră de cultură “Nord literar” care s-abucurat de un mare succes.

În după amiaza aceleiaşi zile – 14 octom-brie 2003 – s-a organizat o vizită a “oraşului viti-col” subteran Cricova de lângă Chişinău. Esteîntr-adevăr un oraş cu toate atributele necesare,amenajat sub un munte de calcar în care tempe-ratura se menţine permanent constantă la 12° C,cu străzi ce poartă numele vinurilor celebre (Str.Murfatlar, Str. Tămâioasă etc) şi unde, de o parteşi de alta, sunt amplasate pe post de construcţii,butoaie uriaşe cu diferite sortimente de vin, capa-citatea totală a acestora fiind de 3,5 milioane dal,adică 35 de milioane litri de vin! Lungimea des-făşurată a străzilor subterane pe care se circulăcu autovehiculele este de peste 60 km.Conducerea depozitului de acolo – cel mai maredin fosta URSS – ne-a prezentat schema turisticăa localităţii de sub munte care are şi unregulament de ordine interioară ce trebuie rigurosrespectat, atrăgându-ne atenţia asupra unor reguliobligatorii de comportare pentru toţi cei carepătrund acolo. În final, gazdele au organizat odegustare a celor mai bune vinuri şi şampanii pecare le au, degustare care se face după unadevărat ceremonial sui-generis. La sfârşit,fiecare participant la degustare trebuie săcompleteze un “certificat de degustător” unde sepun note referitoare la culoarea, aroma şi gustulvinului sau şampaniei respective. Pe baza acestornote se stabileşte un fel de clasament al vinurilorşi al şampaniilor prezentate. Efectul vinurilorgustate, joaca formularelor şi a notelor au generat

55

PAGINI CULTURALE

o stare de euforie generală cu care am părăsitacel uriaş şi inedit centru viticol.

De la Cricova, gazdele noastre ne-aucondus în centrul capitalei Moldovei – Chişinău– unde aveau loc manifestări în masă organizatede Administraţie cu ocazia “HramuluiChişinăului”: spectacole stradale, muzică,dansuri, mici şi bere peste tot, vin şi alte produsealimentare şi nealimentare, ca la un adevăratbazar. Toate, însoţite seara de o ploaie de artificiide diferite culori, au creat impresia unei serifeerice în care oamenii de diferite vârste şicondiţii sociale erau simultan actori şi spectatori.Uitaseră pentru un timp de durităţile şi delipsurile vieţii lor obişnuite, de grija zilei demâine care îi domină în situaţii normale. Totspectacolul s-a terminat cu un grandios joc derachete şi trasoare care transferau parcă pe cer oparte din petrecerea pământeană.

În cele câteva zile cât am stat la Chişinăune-a surprins, printre altele, lipsa aproape depeste tot a cerşetorilor şi a câinilor vagabonzi. Săfi fost o consecinţă a sărăciei oamenilor, a lipseilor de generozitate sau a lipsei surplusului decare te poţi dispensa, ori o reacţie normalăîmpotriva parazitismului?

A doua zi petrecută în Republica

Moldova (15 octombrie 2003) aveam de realizat,la sediul filialei Bibliotecii “Petre Dulfu” deacolo, un program dens şi diversificat dedicat“Zilelor Bibliotecii Publice Maramureş”, la careau participat reprezentanţi ai culturii dinRepublica Moldova, noi, cei din Maramureş, alţidelegaţi din România şi din Ucraina, printre careataşatul cultural al Ambasadei României înRepublica Moldova – dl. Ion Ţăranu, şefulDepartamentului Cultură din Chişinău, dl. IulianFilip, prof. Mihail Dolgan de la Universitatea dinChişinău, preşedintele Uniunii românilor dinMaramureşul istoric de peste Tisa, dl. Ilie Ţiple

etc. Moderatorul întâlnirii a fost directorulgeneral al Bibliotecii “Petre Dulfu” din BaiaMare, dl. Teodor Ardelean. S-au lansat aici maiîntâi cărţile autorilor maramureşeni: V.R.Ghenceanu, Ion M. Mihai, Săluc Horvat, VictorTecar, Nicolae Bud, Vasile Dobra şi revista“Nord literar” a Asociaţiei Scriitorilor BaiaMare. În continuare au fost lansate şi cărţileapărute recent ale scriitorilor din RepublicaMoldova, dintre care s-au impus: “Orientăriartistice şi stilistice în literatura contemporană”(2 volume), coordonată de prof. Univ. MihailDolgan, “Tatuaje pe nisip” de Ianoş Ţurcanu şi“Doruri interzise” (versuri) de Nicolae Dabija.Fiecare carte prezentată a fost comentată depersoane în cunoştinţă de cauză. Cărţilemaramureşenilor s-au bucurat de aprecierielogioase, ca de altfel şi cele ale celor dinRepublica Moldova. La sfârşit, noi am dăruitBibliotecii de acolo mai multe exemplare dincărţile prezentate, ca ele să se adauge celor peste10000 de volume în limba română, pe careaceasta le pune la dispoziţia fraţilor noştri deacolo.

Între lansările de cărţi, elevii liceului“Mihail Sadoveanu” din Chişinău au prezentatun plăcut şi interesant medalion muzical precumşi scene din viaţa lui Dimitrie Cantemir.

Densitatea şi varietatea programuluiacelei zile au făcut să nu observăm că atuncicând acesta s-a terminat trebuia să mergem lamasa de seară. Era, de fapt, ultima ocazie cândputeam fi împreună români de acasă, dinRepublica Moldova şi din Ucraina. Simţindu-nebine şi descătuşaţi de teama şi suspiciunile dealtădată, din timpul regimului totalitar, la masă s-a povestit, s-a glumit şi chiar s-a cântat, în finaltoţi regretând că a doua zi trebuia să reluăm viaţacotidiană obişnuită. Şi toţi ne-am bucurat că amfost oaspeţii fraţilor noştri, care ne-au deschislarg porţile pentru a-i cunoaşte cum gândesc, cum acţionează şi aconstata că la ei acasă trăiesc potrivit unor regulişi ritualuri asemănătoare sau identice cu alenoastre. Mulţi dintre ei văd România ca pe o ţarăeuropeană liberală, dornică de normalitate, depace internă, care într-un viitor, deocamdatănedefinit, se va integra în concernul ţărilorprospere ale Europei şi ale lumii. Noi toţi sperămca şi în continuare legăturile şi colaborarea cufraţii noştri din Republica Moldova să fie cât maistrânse şi neîntrerupte.

56

PAGINI CULTURALE

CENZURA ŞI BIBLIOTECILE ÎN SECOLUL XX

Prezentare: Oana UNGUREAN

Titlu original: Censure et bibliothèques au XXe siècleTraducere: George Bogdan ŢâraApariţie: 1989, Éditions du Cercle de la Librarie, Paris1999, Editura AMARCORD, TimişoaraAutori: Marie Kuhlmann, Nelly Kuntzman, Hélène BellourPrefeţe: Martine Poulain, Jean Hébrard

Lucrarea Cenzura şi biliotecile în seco-lul XX prezintă realitatea din Franţa secoluluiXX în domeniul cărţii şi anume cenzura dinbibliotecile publice din anii 1912 -1988.

Cenzura în domeniul cărţii apare dinteama de o lectură prea literală, prea nedetaşată,prea identificatoare. Danièle Sallenave susţine căcititul este ceea ce ne smulge din lume şi totodatăceea ce ne asigură o luare de poziţie asupralumii, iar cenzura porneşte tocmai de la teama demodul în care se poate face această „luare depoziţie” asupra lumii.

În domeniul bibliotecilor termenul„cenzură” are o accepţiune mai largă: aachiziţiona = a selecta, a selecta = a limita, alimita = a interzice, a interzice = a cenzura.Cenzura poate fi definită ca refuz de aachiziţiona cutare sau cutare document, impusbibliotecarilor de către cititorii săi, de către ceicare îi tutelează, (sau de către cei care facachiziţia de carte „comitete de inspecţie şi deachiziţie”), de concepţia lor profesională sau depropria lor conştiinţă (cenzurile explicite sauautocenzurile numite inconştiente). Pentru aputea defini mai exact termenul „cenzură”trebuie urmărită evoluţia bibliotecilor publice însecolul XX. (bibliotecă publică = „biblioteciaflate în dependenţa unei persoane publice(statul, municipalitatea sau consiliul local) şi alecăror servicii sunt destinate direct publicului”, cf.Henri Comte – Les bibliothèques publiques enFrance).

Cenzura, existând încă din Renaştere,când colecţionarii privaţi îşi deschid bibliotecileşi pentru alţii decât cei din anturajul lor, aceştiafăcând o ierarhizare a „comorilor” care au voiesă fie împrumutate, (cei cărora li se împrumutau

lucrările se bucurau de o mare onoare şi deîncredere din partea colecţionarilor), continuăpână spre sfârşitul secolului XX, cândbibliotecile devin servicii de informare şi deconectare a oamenilor la resursele globale deinformare, la ideile şi operele de creaţie pe careei le caută.

Habermas în Espace Public susţine căscrisul este ceea ce rămâne ca dovadă, iar ca săinterzici să se citească ceea ce s-a scris este oatingere gravă a dreptului cetăţeanului de a vedeaactele statului. Această interzicere apare de lasinonimia cuvintelor a cezura şi a educa. Cei cerecomandă sau impun şi cei ce utilizează auconcepţii diferite despre acele „comoriinestimabile” menite să educe. Astfel, unicasoluţie de a elimina cenzura este a se consideracă imprimatul nu are o altă eficacitate decât ceadată de lectorul său. În acel moment lectura vadeveni un divertisment, iar cenzura „ un reflexînvechit”.

Lucrarea are trei părţi: I. Cine se teme de biblioteci? de Marie

KuhlmannII. Şcoala primară şi cenzura de Nelly

KuntzmannIII. Cercetările asupra cenzurii în bibliotecile

din Statele Unite de Hélène BellourPrima parte cuprinde patru capitole:

1.Cenzura de-a lungul secolului;2.Lista prescripţiilor cenzurii:reglementări, manuale, discursuri;3.Genurile şi maniera;4.Cronica cenzurilor obişnuite.

Mă voi opri asupra Capitolului I alprimei părţi, Cenzura de-a lungul secolului,

57

PAGINI CULTURALE

deoarece realităţile surprinse de autoare în Franţami se par a fi identice cu cele evidenţiate de-alungul secolului şi în România.

În primele decenii ale secolului stareabibliotecilor municipale din Franţa este deficientă.Decretul din 12 iunie 1912 atribuie „comitetelorde inspecţie” rolul de a alege cărţile şi de acontrola propunerile bibliotecarului, însă acestrol diferă de la o bibliotecă la alta. Putereacomisiei depinde de creditele de care dispunebiblioteca, precum şi de nivelul formăriibibliotecarului. De obicei între bibliotecar şicomisie se stabilea un „gentleman agreement”.Achiziţia de carte depindea de mai mulţi factori:

a) de buget, care de cele mai multe oriera derizoriu;

b) de membrii comitetului, care, puţindeschişi la disciplinele ştiinţifice,suspendă abonamente la unelereviste ştiinţifice;

c) de bibliotecari, care preferă clasiciiliteraturii, cărţile de critică literară,lucrările de ştiinţă, de drept, deteologie.

Romanul, gen considerat frivol, esteminoritar şi dispreţuit, lucrările critice „cărţiledespre cărţi” fiind mai numeroase. Pentru a puteaîmprumuta un roman era obligatoriu săîmprumuţi şi două lucrări documentare.

Ortéga Y Gasset, caracterizândbibliotecarul îl numea „un filtru pus între om şitorentul de cărţi”. În faţa avalanşei de cărţi eltrebuie să asigure ordinea şi controlul cărţilor. Elrămâne aşa cum îl numeşte Julien Cain „un

igienist al lecturilor” pe care morala vremii îlface să înlăture cărţile considerate imorale, iarobsesia „cărţi bune” îl determină să efectuezeselecţii calitative, ce ne apar astăzi asemenea unorcenzuri culturale.

Chiar dacă înainte de cele două războaiemondiale nu se poate vorbi de o cenzură poli-tică, după această perioadă intervine spiritulliberal al bibliotecarului.

În timpul celui de-al doilea război mon-dial cenzura atinge un nivel inegalabil.

Se vor retrage scrieri de la editură, iarcomandamentul german difuzează listele deinterdicţii şi le pune în edituri, librării şibiblioteci. O primă listă este „Lista Bernhard”. Olistă mai completă apare sub titlul „Lista Otto.Lucrări retrase din vânzare de către editori sauinterzise de autorităţile germane”, fiind numitădupă prenumele ambasadorului german OttoAbetz. Dintre autorii cenzuraţi fac parte: ThomasMann, Vicky Baum, E. M. Remargue, HeinrichHeine, Franz Kafka, Albert Cohen, Julien Bendaetc. Cea de-a doua ediţie a listei, intitulată„Lucrări literare indezirabile în Franţa”, cuprindenume ca: Einstein, Spinoza, Freud, HenriBergson, Durkheim etc.

La 9 decembrie 1940 o circulară a co-mandantului şef interzicea împrumutarea cărţiloraflate pe listă, acestea trebuind „puse sub cheie”.

Pe lângă aceste liste cu cărţi interziseexistau şi liste cu cărţi „bune”: „Lista globală aliteraturii de promovat” şi „Oglinda cărţilor”.

După cenzură bibliotecarii repun cărţilepe rafturi, fără a mai preciza că acestea fuseserăobiectul unei cenzuri.

Trebuie ars Kafka?

În următorii 20 de ani după cel de-aldoilea război mondial se creează bibliotecicentrale de împrumut (B.C.P.) şi se reconstruiescbibliotecile municipale distruse. La începutulanilor ’50 Partidul Comunist Francez (P.C.F.)organizează biblioteci ale bătăliei pentru carte(B.B.L.) însă partidul eşuează. Lansarea bătălieiviza 3 lucruri: să aducă muncitorii şi ţăranii lângăcarte, să oprească americanizarea literaturiifranceze şi să promoveze, prin carte, campaniasovietică în favoarea cărţii. În concepţiacomuniştilor, „concepţie instrumentalistă”, „ocarte bună” este aceea care transmite mesajcomunist, oricare ar fi genul ei: poetic, romanescsau politic. Uneori bibliotecarii sunt obligaţi săapere ideologia comunistă şi să aplice trierile şi

cenzurile în numele luptei politice. Politicaculturală a P.C.F. –ului educă o literatură departid. Operele lui Sartre, Camus şi Kafka suntconsiderate „literatură de criză”, iar Gide „unscriitor pervers”. Într-un articol din revistaAction se punea întrebarea: Trebuie ars Kafka?Jurnalistul care a scris articolul preciza că, în faţalumii „proaste” este mai uşor să elimini cărţile„proaste” decât să-i elimini pe cei care le-aucreat. În această perioadă benzile desenate suntînlăturate, achiziţiile se îndreaptă spre literaturaprogresistă a romancierilor comunişti sausimpatizanţi, spre scriitorii ruşi şi sovietici, spreautorii comunişti sud şi nord-americani, cât şispre clasicii romanului realist popular.

58

PAGINI CULTURALE

Achiziţiile însemnau o suprareprezentare alucrărilor comuniste. Bibliotecile pudice

Până la război bibliotecile erau cele careapărau cititorii de cărţile considerate imorale.Cititorii aveau acces liber doar la cataloage(cataloagele cărţilor considerate imorale fiindscoase). Când bibliotecile au acces liber la raft,se impun alte măsuri pentru a proteja şi ghidacititorii (sisteme de marcaj – bulinele puse pecotorul cărţilor).

Imoralitatea cărţilor constă în evocarea înpaginile sale a sexualităţii, a dorinţei şi aplăcerilor sexuale. Datorită existenţei acestorcărţi, se va vota în 16 iulie 1949 o lege cu privirela protejarea tineretului. Ligile de moralitate

consideră sufletele prea slabe pentru a rezista„sugestiei sexuale”. Ligile de obedienţă catolicăpropun Indexul (catalogul cărţilor pe care leinterzice Sfântul Scaun) –stabilit încă din secolulal XVI-lea nu va fi desfiinţat decât în 1966.Indexul cuprindea lucrări scrise de: Voltaire,Stendhal, Jules Michelet, Balzac, Victor Hugo,André Gide, Henri Bergson etc.

Bibliotecile municipale sunt cele careaplică această cenzură morală, dar o dată cuanii ’68 aceste practici devin retrograde, iarbibliotecarii tineri şi moderni nu vor mai ţineseama de ele.

Cărţile care ispăşesc

Dorinţa de a creşte numărul cititorilor şide a facilita accesul liber la toate documentele îidetermină pe bibliotecari să renunţe laconstituirea depozitelor de cărţi licenţioase şi sădesfiinţeze sistemele de marcaj, ceea ce atrage unnou val de cititori şi anume adolescenţii.Diversitatea publicului face mai complex rolulbibliotecarului, care, somat de părinţi (în cazuladolescenţilor), de autorităţile tutelare, deregulile deontologice, are rolul să încurajeze şi sădescurajeze cititul în funcţie de public, într-un loc în care cărţile suntaccesibile tuturor. Pentru a opri acest gen decenzură impusă, bibliotecarii se sprijină pe„Library Bill of Rights” adoptat de cătreAmerican Library Association în 1939 şi careatribuie rolul de a se opune cenzurii bibliotecilor.Bibliotecile sunt instituţiile care trebuie să-şiasume responsabilitatea de a răspândi informaţiaşi educaţia prin intermediul tipăriturilor. MichelAlbaric, dominican, director de bibliotecă, afirmăcă, bibliotecarii ar trebui să exercite o „contra-cenzură activă”, iar „cititorii noştri ar trebui săfie responsabili pentru dorinţele lor”, însă există

un anumit număr de derogări de la regulă,ghidate după etică, după situaţia socială, dupămoravuri.

Într-un articol, „Pentru o etică abibliotecarului” Jacquette Reboul consideră că„achiziţiile într-o bibliotecă au un scoppedagogic, responsabilitate ce revinebibliotecarului. Criteriul după care se facachiziţiile are în vedere să instruiască, să facă săprogreseze, să procure documente menite săsuscite la meditaţie. Achiziţia de carte dupăcriteriul calitativ atrage după sine cenzura, iarbibliotecarii anilor ’84 resping cenzura. Pentru aveni în ajutorul bibliotecarilor, ABF (AsociaţiaBibliotecarilor Francezi) adoptă art. 10 din coduldeontologic care precizează: „în alegereadocumentelor şi în relaţia cu cititorii,bibliotecarul nu practică nici o discriminare şinici o cenzură”, însă aplicarea articolului depindede etica bibliotecarului. În numele unei selecţiicalitative se face, de asemenea, o cenzurăculturală, care îi elimină pe cititori o dată cucărţile lor preferate.

Astfel, urmărind evoluţia fenomenului cenzurii în Franţa secolului XX, sepoate afirma că, singurul în măsură să decidă necesitatea existenţei cenzurii înbiblioteci este utilizatorul modern al cărţii, lăsându-i-se această opţiune de careva uzita în funcţie de convingerile sale, de gradul de instruire şi nevoilepersonale de educaţie.

59

PAGINI CULTURALE

NICOLAE BOLTE, CRONICARUL DIN GROŞI(2 februarie 1950 – 1 iulie 2003)

Ioana DRAGOTĂ

u l-am cunoscut pe Nicolae Bolte, deşi numi-a lipsit prilejul să o fac. Acum nu mai pot

decât să încerc să-i reconstitui portretul dinurmele pe care trecerea lui prin lume le-a lăsat.Şi atunci se va putea înţelege de ce poate devenifiresc ca o revistă scrisă, în principal, de şi pentrubibliotecari să găzduiască un articol despreNicolae Bolte, locuitor al comunei Groşi, fostelectromecanic la APSA.

Întâmplările care m-au dus ladescoperirea lui târzie s-au înlănţuit într-un moddestul de interesant. Privind astfel lucrurile,faptul că, în primăvara anului 2001, amparticipat, din motive cu totul personale, laSărbătoarea Pământului, găzduită de PrimăriaGroşi la Căminul cultural proaspăt reamenajat, s-a petrecut pentru că despre Nicolae Bolte trebuiapână la urmă să scrie cineva, să-i omagiezepersonalitatea, deşi, cu siguranţă, ar fi meritatmai mult decât articolul pe care pot eu să-l scriuîn această revistă. Mă consolează însă gândul că,poate, se potriveşte mai bine cu modestia care l-acaracterizat.

Deci, în primăvara anului 2001, am fostla Groşi. Am ajuns puţin mai devreme decât ar fitrebuit, aşa că, pentru a amăgi timpul rămas, amdat ocol sălii amenajate cu mult bun gust. Într-uncolţ al încăperii, atenţia mi-a fost reţinută, fugartotuşi în starea aceea de aşteptare, de o expoziţieoarecum inedită. Mi se înfăţişa privirii o suită defotografii vechi, debordând de farmeculirezistibil pe care îl dă patina timpului: perechide ţărani în costume populare, având un aeroarecum solemn şi împietrit, atitudine obligatorieatunci când te îmbraci cu cele mai frumoasehaine şi mergi în “Baie” (Baia Mare) pentru a-ţiface “chip” şi a te nemuri înrămat pe pereţiiodăii, spre luarea aminte a urmaşilor; imaginiseducătoare de căsuţe vechi, instantanee de lanunţi, imagini din viaţa comunei - şi câtevavolume legate cu înduioşătoare grijă, unele înplacaj pirogravat, altele în carton, cuprinzânddiverse însemnări şi imagini. Piesa de rezistenţămi s-a părut atunci a fi un volum numit “Scrisoride pe front” în care erau transcrise, pe foaie de

carton portocaliu, cu tuş negru, cu o caligrafieîngrijită şi într-un chenar impecabil, câtevascrisori trimise, de pe front, din cel de-al doilearăzboi mondial, celor dragi de acasă.

Mi-a mai rămas din frumuseţea aceleizile, în urma unei plimbări făcute alene şi laîntâmplare pentru că nu cunoşteam locurile,imaginea comunei invadate de livezile de meri înfloare, într-o căldură şi lumină binefăcătoare,liniştea şi tihna pe care le respiră o aşezare pecare oamenii, retraşi pentru odihna binemeritatăa unei după-amieze de duminică, o abandoneazăprimăverii. Apoi nu m-am mai gândit la aceastăîntâmplare.

Pentru mine au urmat: găsirea uneiscrisori cu o excepţională putere de evocare,achiziţia câtorva cărţi vechi, o “reconversie”profesională, întâmplări care, încetul cu încetul,

N

Carte poştală (faţă-verso) trimisă de pe front

60

PAGINI CULTURALE

mi-au readus în minte scrisorile de la Groşi şi mi-au trezit dorinţa de a-l cunoaşte pe cel care le-asalvat de la uitare şi al cărui nume nu-l aflasemsau nu-l reţinusem atunci. Şi am început să caut,pas cu pas, informaţii despre el.

Din păcate, întâlnirea dorită nu mai puteaavea loc. Am aflat însă că soţia lui, doamnaFiruţa Bolte, educatoare în comuna Groşi, îipăstrează cu devotament şi nesfârşită grijăcolecţia, că are amabilitatea să mă primească şisă stea de vorbă cu mine despre soţul ei, deşisubiectul, după cum am putut bine să văd, estenespus de dureros pentru ea. Aşa am putut, dupăaproape trei ani, să am sub ochi întregul materialdocumentar referitor la comuna Groşi adunat deNicolae Bolte pe parcursul întregii sale vieţi.

Ceea ce frapează de la bun început estecaracterul extrem de personal al întreguluimaterial şi faptul evident că imboldul ce a dus laacumularea lui este unul lăuntric şi orientat înfinalitatea lui spre interior. Fără să-l fi cunoscut,am putut înţelege că Nicolae Bolte şi-a revărsatdragostea asupra locului natal şi a vieţii duse aicicu toată forţa inimii lui.

Ceea ce numesc eu colecţia lui, presupuncă în mod cu totul nepotrivit, dar nu ştiu cum să-ispun altfel pentru că nu am mai văzut unasemenea amalgam de date personale şicolective, conţine:

Un caiet legat, cu un numărimpresionant de pagini, intitulat„Amintiri” (format A4).

Câteva albume, realizate artizanal, ceconţin fotografii grupate tematic dupăcum urmează: Întâlnirile cu fiii satului,Lelea Răhila a lui Nastai, Sărbători deiarnă, Verjel, Obiceiuri şi tradiţiiculturale, Revelioane la Groşi,Bobotează cu ţigani.

Colecţia de scrisori descrisă laînceputul acestor rânduri.

Sute de fotografii disparate, unelefoarte vechi, adunate de la oamenii dinlocalitate, cu chipuri de bătrâni, cuperechi în portul tradiţional sauevocând evenimente locale, altelerealizate de Nicolae Bolte careimortalizează persoane, cele mai vechicase din localitate (dintre care multe audispărut deja), imagini ale gospodărieitradiţionale, evenimente şcolare,manifestări culturale, nunţi, şezători.Este impresionantă, raportat şi lamijloacele tehnice deţinute, o

panoramă a localităţii Groşi, de maridimensiuni, alcătuită ca un puzzle, dinnenumărate fotografii succesive,decupate şi îmbinate ulterior cu o

răbdare care te înfioară şi care vorbeştedin nou despre o trainică şi statornicădragoste.

Un caiet cu poezii împărţit în douăcapitole: Cele mai frumoase poezii şiCele mai frumoase poezii creştine,unele cu autorul menţionat, altele deprovenienţă necunoscută.

În volumul intitulat „Amintiri” se împle-tesc, într-o alcătuire caleidoscopică, amintiripersonale, începând cu anul 1957, citate dincărţile care l-au impresionat, date desprepsihologia umană şi anotimpuri, cu relatăridespre evenimente din viaţa comunei, informaţiidespre geografia şi istoria ei, elemente deetnologie, etnografie şi folclor, totul îmbogăţit cufotografii, colaje şi chenare trasate cu o gingăşieşi o migală ce-ţi poartă gândul la ornamentelevechilor manuscrise. Asociaţia nu esteîntâmplătoare pentru că demersul lui seconstituie într-o veritabilă cronică locală a căreivaloare creşte pe măsura trecerii timpului.

Volumul este împărţit în capitole distincte,înglobate în materialul structurat cronologic. Cusârguinţă şi dragoste, fără gândul de a trage vreunfolos din munca lui în afară de plăcerea de a o face,el şi-a urmat constant pasiunea de a consemna totce i s-a părut mai interesant.

Întâlnim astfel, reunite sub titlul„Oameni de seamă din Groşi”, însemnări despre

61

PAGINI CULTURALE

localnicii care s-au remarcat de-a lungul timpuluiprin munca şi talentul lor. Mă gândesc că numeleNicolae Bolte şi-a dobândit acum un loc firescîntre aceştia. Iată portretul pe care şi l-a făcut în27 august 1972:

„M-am născut în luna februarie a anului1950, în ziua de 2 februarie, în comuna Groşi.După absolvirea şcolii postliceale, meseria mea estede electromecanic TC. Îmi place munca, pe care ostimez şi o consider o datorie de onoare pentrufiecare om. În viaţă nimic nu se poate face fără sămunceşti. Şi mai ales, să munceşti cinstit.

Poate şi datorită temperamentului meu măsimt atras de natura pe care o îndrăgesc şi o iubesc.De asemenea, îmi plac florile, dintre care busuioculmi-e mai drag!

De când mă ştiu îmi place cântecul şijocul popular. Le găsesc mai sincere, mai curate,care te ung la suflet ca un izvor rece de munte cuapa curată ca lacrima.”

Alte capitole: “Colindul”, “Sărbătorilede iarnă”, “Nunta”, “Înmormântarea”, descriu culux de amănunte desfăşurarea ceremoniilorlegate de aceste evenimente.

Cu generozitate şi nobleţe, cu aplecarespre amănunt, consemnează totul, iar printrerânduri răzbate mândria pentru rădăcinile de lacare se revendică.

„El a muncit în tăcere”, răspunde soţialui când este întrebată ce i-a caracterizatexistenţa. Îmbrăca cu plăcere portul popular.Participa fără ostentaţie la manifestările culturaleale comunei cu expoziţia lui şi o bucurie nespusăîi invada privirea când cineva se arăta interesatde ea. Nicolae Bolte aparţine categoriei

privilegiate de oameni care sfinţesc locul ştiindsă dea un rost mai înalt vieţii lor, dar pe lângăcare, din cauza grabei noastre sau a modestiei cele însoţeşte, de regulă, valoarea, trecem de multeori fără să observăm strălucirea lor interioară.

Cred că Nicolae Bolte este un exemplubun de urmat pentru orice bibliotecar, mai alesacum, când se manifestă o preocupare atât deintensă pentru alcătuirea de monografii locale, şiar fi păcat ca munca lui să nu fie continuată.Sigur că monografiile au rostul lor binedeterminat în aceste vremuri care şterg cu paşimari particularităţile, valoarea lor informativă şimenirea de a conserva ceea ce timpul în modinevitabil va distruge. Însă există informaţii şidetalii legate de viaţa unei comunităţi care nu îşipot găsi loc într-o monografie. Faptul nu este denatură să le diminueze importanţa pentru că elese constituie într-o mărturie a vieţii de zi cu zi,singura care are puterea să emoţioneze.

Oricum, munca lui Nicolae Bolte trebuievalorificată. Monografia comunei Groşi, aflată înpregătire, nu poate să ignore materialul adunat cuatâta generozitate. Site-ul comunei conţine şiimagini din colecţia lui.

Pe Nicolae Bolte îl putem cunoaşte dinînsemnările pe care le-a făcut, pentru că, înultimă instanţă, în orice scriem, spunem saufăptuim, despre noi înşine depunem mărturie.Materialele alcătuite de el se constituie într-overitabilă declaraţie de dragoste pentru locurilenatale, pentru cei ce au fost şi pentru cei ceurmează să vină, cărora le-a lăsat o nepreţuitămoştenire. El se remarcă nu numai prin bogăţiade date şi imagini pe care le-a salvat de la uitareci şi prin ceea ce este exemplar în existenţa lui.Ferit de meschinărie şi preocupări deşarte, şi-afăurit, muzica propriei sale vieţi.

ALTE PREZENŢE ALE DIASPOREI ROMÂNEŞTI ÎN COLECŢIILE BIBLIOTECII JUDEŢENE “PETRE DULFU”

Antoaneta TURDA

“Am fost totdeauna mulţumită, în toatecondiţiile. Nu regret o clipă că m-am născut înRomânia şi nu la Curtea Angliei. N-am regretatnimic din viaţa mea” – declara Aurora Cornu înAdevărul literar şi artistic din 7 iunie 1998, după33 de ani de la stabilirea în Franţa.

A vorbi despre această poetă (cunoscutămai mult ca prima soţie a lui Marin Preda înperioada 1955-1959) care s-a impus în lumea

literară românească prin două volume: un poem -Studenta (apărut în 1954 la Editura tineretului înBucureşti) şi un volum de poezii - Distanţe(apărut în 1962 la Editura pentru literatură înBucureşti) înseamnă a vorbi despre o artistă carenu a dorit niciodată să-şi impresioneze cititorulprin măiestrie stilistică ci a vrut, în primul rând,să-şi exprime stările sufleteşti, impresionând prinîncărcătura emoţională şi prin căldura

62

PAGINI CULTURALE

sentimentelor exprimate. Versuri care amintesc uneori de Blaga:

“M-afund în vălul ierbii coapte Cu o ciudată `nduioşare”

iar alteori au ceva din farmecul primelor poeziieminesciene:

“O, serile de început de toamnă Cu frunzele de tei, încet căzând Şi cad, şi cad şi totuşi nu e tristă Căderea lor, ci te-nfioară blând.”

surprind prin sinceritatea sentimentelor, princoncreteţea imaginilor redate:

“Era o floare în câmpie, O albă margaretă, O faţă pură a ţărânei O albă margaretă...”

iar prin dorinţa de a comunica mereu cu unpresupus cititor, versurile se transformă într-unadevărat dialog:

“Pentru unii, dragoste-i izvorul Care-ţi dă viaţă, pe arşiţă, Sau e, ce-i într-un oraş de piatră, Un răzor gingaş de romanţă.”

Exprimarea directă, fără ocolişuri astărilor sufleteşti, nu împiedică totuşi ieşirea laiveală a unei sensibilităţi profunde:

“Îmi răneşte ochii fără vrere Crizantema-n zdrenţe de zăpadă”

sau“Dimineaţa sărată de mare, răcoroasă,

subţire, Îşi muşca obrajii şi-i înroşea puţintel.”

Poezia Aurorei Cornu mai surprinde şiprin senzaţiile sugerate de versuri ce redauculori, mirosuri, gusturi:

“Era un cimitir de sat, cu mari cruci ostenite, Recules şi visător în asfinţit, Cu dalii mari, galbene, aromind pe

întindere” sau

“Sticloasă iarnă, o văd, iarnă de sare Sarea Mării Sarmatice s-a depus iar pe fund Transpirând din pământ, din clădiri, pe

copaci” precum şi

“Negrul puternic şi cald, negrul viu, Sticloasă iarnă de sare...”

Poetă cu o activitate scriitoriceascăredusă, Aurora Cornu s-a remarcat, atât în viaţaliterară românească cât şi în cea franceză, maimult prin frecventarea cercurilor literare dinambele ţări, interesante fiind mărturisirile legatede ambianţa caracteristică a acestora. Interesantesunt impresiile lăsate de frecventarea ultimei

boeme pariziene adevărate (frecventată printrealţii de Becket, Ionescu, Soljeniţin, Eric Rohmer,Jean Pârvulescu) cu o “atmosferă genială darbună doar să treci prin ea şi să mergi maideparte”, unde îi cunoaşte pe Monica Lovinescuşi Virgil Ierunca. Amintirile despre aceastărelaţie sunt sincere şi lipsite de prejudecăţi:“Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca mi-au fostde mare ajutor deşi nu cădeam în programul loranticomunist. Ei aveau nişte fişe perfecte ca lacomputer şi preferau oamenii care aveau nişteatitudini... Eu n-am avut nici în ţară, nici înstrăinătate. Ca poetă eram dură, foarte dură, chiarinflexibilă.”

Descinderea în capitala Franţei a fost lafel de miraculoasă ca şi frecventarea boemeipariziene, după cum singură mărturiseşte: “Amajuns la Paris cu o sută de franci în buzunar.Aveam însă mulţi prieteni acolo care nu m-auputut ajuta pentru că erau mai săraci decât mine.Poeţi... Fiul lui Arghezi, un mare fotograf dinanii `30, care însă nu aveau nici casă, nici masă...Numai că era foarte prieten cu Giacometti. El seîmbogăţise foarte tare, deci toată lumea dingrupul lui avea bani. Am petrecut un an, toatenopţile în Saint-Germain de Paris cu Elie Lotardşi cu alţi prieteni, cu Şerban Sidery, scriitorromân care era acolo de multă vreme – şi elstătea gratis într-o casă a Annei de Noailles.Nimeni nu avea bani, Giacometti venea după noişi plătea notele.”

După câţiva ani de la stabilirea la Paris(1965) a fost distribuită de regizorul EricRohmer în filmul “Le Genou de Claire” (1971)pentru a interpreta rolul unei scriitoare dinRomânia care trăieşte la Paris. În 1972 producela Londra filmul “Bilocation”, având ca subiectpercepţia extrasenzorială. Activitatea safilmografică a fost încununată cu premiul “New-fork Montreal” pentru filme parapsihologice.

Abordând-o în această rubrică pe AuroraCornu, nu pot să nu fac câteva referiri şi la relaţiasa cu Marin Preda pentru a dezvălui câte ceva dincaracterul acestui mare romancier. Iată câtevaamintiri redate cu aceiaşi dezinvolturăcaracteristică a autoarei: “Înainte de a-l cunoaştepe Marin Preda eram o tânără poetă debutantă laPloieşti. Extrem de tânără. Făcusem Şcoala deLiteratură în promoţia a doua şi lucram la ViaţaRomânească. Publicasem un poem epico-liric cese bucurase de oarecare succes. Eram colegă cuLabiş, Mazilu, Valeriu Moisescu, Pintilie ...Când l-am întâlnit pe Marin aveam cevanotorietate ca poetă şi o mare obrăznicie şi

63

PAGINI CULTURALE

morgă, care îmi venea din megalomania meaţărănească... În megalomania mea ţărănească esteo parte frumoasă care mi-a dat întotdeaunasentimentul că lumea îmi aparţine. Ce bază amavut să cred asta, nu ştiu.”

Relaţia cu Marin Preda, deşi scurtă, separe că a fost fermecătoare, motivul divorţuluidezvăluind o fire de artist adevărat, acaparat, înfond, doar de propriile idei şi slăbiciuni: ...luiMarin Preda, foarte surprinzător, nu-i trebuia uncompanion. Îi trebuia o femeie. El era unsinguratic, drumurile, aventurile lui erau solitare.El era foarte generos, căuta să dea impresiafemeii cu care convieţuia că ea este regina, ea einspiratoarea, ea este totul, ... Aceeaşi forţă decaracter o manifestase Preda şi în relaţiile cucolegii de breaslă. Iată, de exemplu, cum aevaluat relaţia sa cu Petru Dumitriu: “Am fostmai întâi buni prieteni, apoi ne-am certat. Maiexact, pe chestiunea eternei reîmpărţiri a puteriide influenţă a unui scriitor mare asupra celorlalţi.Petre Dumitriu i-a făcut o porcărie lui Marin. ŞiMarin avea o politică a lui, era mai mult politicăşi un sentiment real: nu înghiţea să-i facă cinevao porcărie, îl ţinea minte şi după zece ani. Iardacă putea să-l plesnească, îl plesnea. Dar nu eradin reală ranchiună. Cum era el subţire şi fragil,avea impresia că oamenii ar avea tendinţa să

abuzeze de el, de situaţia lui, de el care scriseseMoromeţii. Şi atunci îl plesnea cu prima ocazie.”

Căsătoria cu Marin Preda (care a durat 4ani) a unit două firi aproape identice, asemeni adouă bucăţi de magnet de acelaşi pol care seresping. Mergând fiecare pe drumul său şi-au puspoate, mai bine, în evidenţă propria valoare:Marin Preda pe cea de romancier şi AuroraCornu mai mult pe cea de fidel reporter alrealităţii în care a trăit (chiar şi poezia sa e maimult o oglindă a realităţii decât exprimareastărilor sufleteşti). Plecarea sa la Paris se pare cănu a fost doar un “moft” de tinereţe cum amărturisit la un moment dat: “Am avut idea că unscriitor trebuie să vadă Parisul. Ce voiam eu săvăd era Saint-Germain des Près, cetateascriitorilor. Nu aveam nici o altă pretenţie decâtsă văd, prima impresie fiind cât se poate delucidă şi tranşantă: Parisul avea o existenţăindependentă de visul meu. În ceea ce priveştelumea literară, scriitorii franco-amricano-anglo-evreo-oricare nu erau diferiţi de scriitorii meiromâni. Erau aceiaşi oameni, vorbind alte limbi.Psihologia scriitorului era mai întinsă decât aomului obişnuit.” Bun sau rău, urât sau frumos,Parisul a absorbit-o totuşi pe Aurora Cornu, carea lăsat în România două volume publicate pe carele deţine şi biblioteca noastră. Este vorba despre:

72821

Crum

; II 17106 – Distanţe : Versuri.

– [Bucureşti], EPL, 1962;72

821C

rum; I 4081 – Studenta : Poem. –

[Bucureşti], Editura tineretului, 1954 Stabilită de mult timp la Paris, Aurora Cornu nu şi-a pierdut legăturile cu ţara, unde revine

periodic, cu noi şi sincere impresii din oraşul care fascinează mereu mii de oameni cu neobositul săufarmec.

BAKOS FERENC. ELEMENTE LEXICALE ROMÂNE ÎN VOCABULARUL LIMBII MAGHIARE

Paraschiva Eva BERNAD

Profesor al Liceului Teoretic “Németh Laszló”

Notă:Nu cu mult timp în urmă am fost provocat, într-o discuţie despre influenţa reciprocă

dintre limbi, să dau un singur exemplu de cuvânt românesc pătruns în limba maghiară. Nu am ştiut săfac precizarea. Ştiam vag că ar fi vorba de cca. 2500 elemente lexicale româneşti în limba vecinilornoştri de scară sau de punct cardinal vest.

Este motivul pentru care am făcut în aşa fel încât să intre în colecţiile Bibliotecii Judeţene“Petre Dulfu” cartea lui Bakos Ferenc.

Ea trebuia prezentată publicului cititor. A făcut-o doamna profesoară Bernad Paraschiva Evade la Liceul“ Nemeth Laszlo” din Baia Mare. Îi mulţumim!

64

PAGINI CULTURALE

Corneliu Oneţ

O carte dedicată bilingvismului, se adre-sează deopotrivă filologilor, profesorilor şielevilor care vor să-şi aprofundeze cunoştinţeleîn domeniu şi să-şi eficientizeze învăţarea.Lucrarea oferă un demers teoretic practic-aplicativ în cercetarea etimologică.

D-ul Bakos Ferenc concretizează într-unproiect ambiţios, în această carte, o preocupareveche pentru cercetarea bilingvismului, dar şipentru înnoirea metodologică a exegezei.Rezultatul este un material lingvistic incitant prinperspectivele propuse şi prin construcţiileinterpretative, dar care, în orice caz, nu este olectură facilă. Dificultatea de înţelegere atextului pentru cititorul modern constă învehicularea multitudinii regionalismelor,arhaismelor, a cuvintelor care, în uzul cotidian,sunt doar prezenţe răzleţe.

Autorul oferă un scurt istoric al cercetăriiîn domeniul care datează de acum 200 de ani decând s-a început înregistrarea elementelor deorigine română în vocabularul limbii maghiare.Primele încercări timide s-au limitat doar la oanaliză comparativă a cuvintelor corespondenteşi se datorează lui Benkő József – 1873. Prezintăimportanţă, în această direcţie disertaţiaprofesorului universitar Beldy Géza- “Influenţalimbii române asupra limbii maghiare”-, olucrare controversată, dar care relevă influenţeleromâneşti asupra vocabularului limbii maghiare.

Cercetările, în domeniul istoriei limbii,din ultimele 3 decenii impun o reapreciere asupralucrărilor existente prin prisma unor metodelingvistice moderne. Astfel, filologii maghiariMárton Gyula şi Szabó T. Attila, urmaţi dediscipolii lor, şi-au asumat responsibilitateaexplorării influenţelor lexicale române asupralimbii maghiare în numeroase studii menite sădezbată noi ipoteze, să stabilească perioada încare au pătruns unele cuvinte de origine românăîn vocabularul limbii maghiare să prezintecircumstanţele şi modalităţile de diseminare aacestor cuvinte. Studiul monografiei lui MártonGyula “Elemente lexicale româneşti în graiulciangăilor din Moldova” încearcă să clarifice unelement lingvistic de excepţie care necesită ocercetare aparte întrucât graiul ciangăilor s-adezvoltat în condiţii specifice la confluenţa celordouă limbi.

Lucrarea de faţă a domnului BakosFerenc, apărută în 1982, în memoria iluştrilor

lingvişti Gáldi László şi Petrovici Emil, vine sălimpezească “terenul mişcător” al cercetăriloranterioare printr-o viziune mai aprofundată şimai complexă aplicată pe un imens materialprovenit din surse diverse. Metodele consacratesunt explicitate pe larg cu argumente şiexemplificări convingătoare. Domnia-sa, pornindde la cazuri particulare, tinde către o aprecieregenerală a fenomenului lingvistic.

Îmbogăţirea limbii pe calea înprumu-turilor este un proces firesc şi apare ca o conse-cinţă a contactului istoric, economic şi culturalîntre două popoare învecinate de-a lungul secole-lor. Criteriul de cercetare utilizat de autor este,prin excelenţă, unul socio-istoric.

Predecesorii s-au limitat să prezinte eti-mologia cuvântului românesc pătruns în limbamaghiară cu modificările fonetice şi morfologicede rigoare, fără să acorde atenţia cuvenităproblemelor de semantică sau fundalului istorico-social şi cultural determinant. De asemenea auevitat sondarea resorturilor afective sauurmărirea evoluţiei cuvântului integrat în limbamaghiară. În această situaţie, cartea d-lui BakosFerenc este o apariţie binevenită, oferind o nouămanieră în cercetarea etimologică carecompletează într-un mod benefic viziunealingvistică a înaintaşilor.

Parcurgerea sumarului ne ajută să anti-cipăm conţinutul. Lucrarea este structurată în 10capitole care urmează o logică anunţată înintroducere. Capitolele dezbat o serie de proble-me lingvistice: fonetică, morfologie, semantică,probleme de toponimie, etimologie multiplă,cronologia şi vitalitatea elementelor lexicale ro-mâneşti precum şi răspândirea lor teritorială.După cum se vede, titlurile capitolelor suntsugestive.

Cartea pe care o recenzăm porneşte de lapremisa autorului, conform căreia nu este sufici-entă doar cercetarea unor elemente în sine.Urmărirea paradigmei cuvâtului pătruns în limbăpoate oferi indicii valoroase înţelegerii unorprocese fonetice sau toponimice, fie elucidăriietimologiilor multiple.

Relaţiile lingvistice româno-maghiareconturează un spaţiu ideal în explorarea împru-muturilor lexicale, realizate pe diverse trepte alebilingvismului în procesul nemijlocit al convie-ţuirii dintre cele două popoare.

65

PAGINI CULTURALE

Să încercăm o succintă incursiune princapitolele acestei cărţi laboriase care reprezintărodul unei cercetări complexe şi care permiteelaborarea unor ipoteze credibile de altoire aconceptelor lingvistice. Domeniile investigatesunt susţinute de o suită de exemple eficiente şiadecvate, de un adevărat corpus de tabele.Observaţiile noastre sunt secondate de câtevaexemple mai accesibile unui public mai modernşi poate mai puţin avizat.

Primul capitol, Fonetica, mai puţinexplorat de către predecesori, circumscrie treidirecţii fonetice: a) Modificări fonetice suferite de elementele

lexicale române ajunse în vocabularul limbiimaghiare, similitudini şi deosebiri generatede sistemul fonetic al celor două limbi.

b) Monitorizarea modificărilor cu caractergeneral şi diferenţierea lor de cele cucaracter ocazional.

c) Cercetarea consecventă şi metodica corelatăcu respectarea normelor ortoepice ale celordouă limbi.

Exemple: tendinţa principală în cazul vocaleloraccentuate şi neaccentuate ale limbii române estede a dobândi în limba maghiară statutul devocale lungi, respectiv scurte.

|o| hodáia>hodáj bolován>bolován

|ó| hóră>hóra cojóc>kozsók

Vocalei “ă” din limba română îicorespunde frecvent “a” călúgăr > kaluger măciucă > macsuka

Uneori, lui “ă” românesc îi corespunde“á”, mai ales în silabe accentuate :

dráguca, málé, páring

sau î > u: mînz>munz, pîrci>purcsálAutorul remarcă abundenţa diftongilor în

limba română şi se referă la multitudineacriteriilor de clasificare. În scopul transparenţeimodalităţii de cercetare, propune grupareadiftongilor care conţin –i-, indiferent de poziţiaacestuia, şi acelor care se termină cu u-.

Prin modalitatea metodei inductivetrasează ca normă generală: lui i îi corespunde înlimba maghiară j-. Exemple: iaz > jáz; boiér>bojer;

iúte>jute.

Sistemul consonantic a limbii române sedovedeşte a fi mai puţin sensibil la modificăridecât cel vocalic. Experimentarea acestui aspectvizează graiul ardelenesc, în general, şi limbajulpopular, în special, marcat de palatalizareaconsoanelor. Lucrarea acordă un larg spaţiuacestui proces care funcţionează în ambele limbi,dar nu presupune coincidenţă teritorială. Exemple: bărbat > borbát;

cioban > csobán; păcurar > pakulár; colibă > kaliba; bucura > bukurál.

Capitolul concluzionează prin ideeaconform căreia pătrunderea cuvintelor româneştiîn vocabularul limbii maghiare s-a realizat prinfilieră populară, prin variante specifice diferitelorzone geografice.

Urmează studierea impactului lingvisticsub aspect morfologic. Sunt supuse unor exa-minări riguroase doar cuvintele a căror origineeste atestată, iar procedura prospecteazămanifestările sistemului flexional românesc alcuvântului aflat sub investigaţie şi modificărilesurvenite în urma procesului de acomodare înnoua limbă. În cadrul categoriei nominale,majoritatea substantivelor proprii au fost preluatede forma de N sg (91%). Se evidenţiază doarcâteva excepţii, cum ar fi cea impusă de păstrareacazului vocativ. Este de remarcat faptul că, înprocesul de acomodare lingvistică, genulsubstantivelor s-a neutralizat fără să afectezesistemul, probabil ca o consecinţă a diferenţeistructurale dintre cele două limbi. Referitor lacategoria verbală, majoritatea verbelor de origineromână se integrează sistemului morfologic alimbii maghiare primind particula l. Exemple: a descânta > deszkintál,

a colinda > kolindálSe observă faptul că preponderenţa

terminaţiei- ál, în limba maghiară, este impusă detransferul verbelor româneşti de conjugarea a IV-a în i.Exemple: doini > dajnál;

socot > szokotálSe ţine evidenţa a 52 de verbe reflexive

de origine română a căror integrare morfologicăeste deosebit de unitară. Din cele 52 de verbe, 47primesc terminaţia – lódik. Există situaţia în careunele verbe reflexive în limba română devinactive în limba maghiară (Ex: a se gudura şi a semărita). Multe verbe prezintă atât formereflexive, cât şi active.

66

PAGINI CULTURALE

Exemple: gidil ~ gidilódzik; hurbol ~ hurbolódik; inkurkál ~ kurkálódik;

mutál ~ mutálódikPrin analiză toponimică şi semantică se

poate argumenta că preluarea celor două forme s-a produs independent.

Un capitol aparte se referă la producti-vitatea elementelor de origine română. Autorul,consultând surse în mod subiectiv şi aleatoriu,fără a pretinde epuizarea domeniului,inventariază lexemele de origine română subraport morfologic în următoarea formulă: din2256 de cuvinte de origine română 1687 suntsubstantive, 235 adjective, 290 verbe, 27interjecţii, 14 adverbe şi 3 prepoziţii.

Analiza SEMANTICĂ a cuvintelorîmprumutate din limba română prezintă aspectediverse. În urma unei investigaţii efectuateasupra 200 de cuvinte împrumutate, s-a ajuns laurmătoarele concluzii:

a) 53 dintre cuvinte s-au păstrat intactesemantic:

Exemple: áfonya, batuta, brindza, bulgar,

buszujok, etc.b) 51 de cuvinte polisemantice româneşti au

pătruns în limba maghiară doar cu unsingur sens. Ex: bárza, blána,bosztán, bukáta

c) 16 cuvinte şi-au etalat toată sferasemantică prin procesul de împrumut.

Autorul face diferenţa dintre două concepteimportante şi anume, modificare de sens şievoluţie de sens. De ex., cuvântul “fecior”(băiat tânăr) are conotaţie pozitivă în limbaromână. În limba maghiară “ficior”dobândeşte conotaţie peiorativă (tânăr filfizon).

SINONIMIA reprezintă partea soluţiiloreficiente, consecinţă firească a îmbogăţiriivocabularului pe calea împrumutului. Sinonimeleapărute pe această cale au un statut special însensul că denumesc nuanţe ale aceluiaşi sens. Exemplu: cuvântul “zgircsit”, pătruns înlimba maghiară, reprezintă însuşirea în mod maievidenţiat decât “fösvény” sau cuvântul“frikósz” este de intensitate mai mare decât“gyáva”.

Studiul sinonimelor afective constituie undomeniu incitant de lectură. Elementele străineexprimă o paletă mai largă de sentimente, iar caproces lingvistic se plasează între modificarea şievoluţia de sens.

Exemple: blég < bleg, netentok < nătântoc, prapagyit < prăpădit. Ajunse în noul mediu, cuvintele suferă

modificări de sens. De exemplu, sub influenţamediului maghiar, cuvântul braszka <broască, a preluat sensul biceps, sau cuvântulbiserica dobândeşte şi sensul de casăîmpodobită: beszerikás, cifra sau cuvântulfurnica, în maghiară furnyika se poatereferi la categoria umană, denumind un om scundcu mişcări repezi, ţânţar > cincár, cusensul de subţire, zvelt, mălai > málé cusens de om bleg, neajutorat. Alteori, evoluţia desens a cuvintelor se estompează atât de multîncât doar învelişul sonor sau contextul ne ajutăsă recunoaştem unele cuvinte.

Aşa cum se ştie, vocabularul este cel maidinamic sector al limbii, mai ales în perioade demari prefaceri sociale şi politice care impunmodificări şi în evoluţia unor cuvinte.Exemplu: cuvintele “tretina”, “strunga” sereferă la dijmă în animale, deşi sensul iniţial eraanimal de 3 ani, respectiv loc împrejmuit pentruoi.

Este foarte vast şi amplu documentatcapitolul care se ocupă de probleme deTOPONIMIE. Evaluarea elementelor lexicaleromâneşti în vocabularul limbii maghiare nu selimitează doar la temporalizare şi coexistenţă, ciinteresează şi aria de extindere a fenomenuluilingvistic. Cercetarea domnului Bakos Ferencvizează mai multe unităţi teritoriale, subdivizatepe judeţe. Deşi graniţele lingvistice nu coincid cucele administrative, autorul are în vedereorganizarea teritorială de la începutul secolului20. Exemplu: cuvântul pănuşă > panusa, ajunsîn vocabularul limbii maghiare este specificgraiului din nordul Ardealului dar se întâlneşte şiîn judeţele limitrofe Clujului. Dinamica unorlexeme, care se mişcă între două limbi, poatecrea trei categorii de fenomene lingvistice:

1. Procesul de reîmprumut, adică cuvântulajuns într-o limbă străină pe caleaîmprumutului revine în limba de originecu forma şi sensul modificate.

2. Etimologia multiplă. 3. Împrumuturi în mai multe etape.

Capitolul impresionează prin abundenţa exem-plificărilor convingătoare, cum ar fi etimologiamultiplă a cuvintelor:hodály – cuvântul se referă la creşterea oilor,

sfera semantică a cuvântului se

67

PAGINI CULTURALE

identifică cu românescul odaie, hodaie.Sensul de încăpere imensă şineprimitoare este preluat prin filierăslavonă, iar originea e turcă “oda”.

szármáli – originea cuvântului e pluralulromânesc “sarmale”, prin filierăturcă “sarma”, cuvântul preluat delimba sârbo-croată şi de aici şimaghiară.

Fenomenul etimologiei multiple semotivează prin nevoia comunităţii de a denumiconceptele impuse de dezvoltarea socio-economică şi culturală.

O altă direcţie de cercetare seconcentrează pe stabilirea unor criterii obiectivede departajare a cuvintelor străine de celeîmprumutate, dar integrate în vocabularul limbii.Un criteriu persistent se referă la frecvenţautilizării cuvântului împrumutat, iar statutulcuvintelor străine se supune unui proceslingvistic în 3 etape:

1. Elementul străin este exterior vocabu-larului limbii gazdă.

2. Elementul străin pătrunde în vocabu-

larul periferic al limbii.3. Autohtonizarea elementului străin. În continuare, printr-un adevărat corpus

de texte, autorul ilustrează inserarea cuvintelorromâneşti în textele maghiare. Fenomenul emotivat fie de redarea culorii locale, fie deabsenţa echivalentului adecvat.

Ultimele capitole prezintă cronologia şivitalitatea elementelor româneşti de-a lungulsecolelor XIV-XIX şi răspândirea lor teritorială.De asemenea autorul rezervă capitolul final uneiîncercări reuşite de clasificare conceptuală acuvintelor de origine română pătrunse învocabularul limbii maghiare.

Lucrarea este însoţită de o listă de abre-vieri şi de un index lexical.

În concluzie, cartea domnului BakosFerenc se remarcă prin unitatea, claritateaviziunii prin acurateţea conceptelor şi prinmultitudinea strategiilor propuse. Reprezintă uninstrument de lucru în cercetarea lingvistică şi, înacelaşi timp, se constituie într-o lectură incitantăcare se dovedeşte a fi o invitaţie la autoformarepentru formarea celorlalţi.

COSTACHE OLĂREANU (1 iul.1929 - sep. 2000)

Maria GÂRBE

“Spre distincţie de eroul cervantesc, căr-turarul nostru nu se lansează în nici un atac, nuagresează şi nu se încaieră cu nimeni, răspundeoricărei molestări cu duhul blândeţii”. Astfelscrie Dumitru Micu în “Istoria literaturii române”despre protagonistul romanului “Cu cărţile peiarbă” a lui Costache Olăreanu. Aşa impresie mi-a făcut şi mie dar nu personajul ci însuşiautorul, în anul 1973, când în lipsa profesoruluititular, urma să susţinem examenul depsihopedagogia lecturii cu dl. Olăreanu. Atuncivenea din partea Institutului de CercetăriPedagogice. A avut diverse ocupaţii şi mai multelocuri de muncă. Între 1956-1965, de exemplu, afost bibliotecar la Biblioteca Centrală de Stat.

“S-ar putea chiar risca afirmaţia că, spredeosebire de Radu Petrescu şi Mircea HoreaSimionescu, recunoscuţi drept mentori, el nupriveşte viaţa neapărat prin cărţi, ci mai degrabă

face din cărţi componente ale vieţii”. (D.Micu -Istoria…). Opera, în ansamblu nu atât ca întin-dere cât structural şi valoric, stă la baza acesteiafirmaţii. “Autocontrolul exercitat continuu şiexigent de scriitor asupra fiecărei fraze, asuprafiecărui fragment, face ca pagina cărţilor sale săaibă concizie, acurateţe şi eleganţă stilistică, săfie impregnată de subtilităţi de construcţie,corespondenţe, rezonanţe şi sincope studiate cuinteligenţă. (I. Simuţ, În: Dicţionarul scriitorilorromâni). Sau: “În aceleaşi schiţe ale debutuluisunt încercate parodic diverse registre: romanulexotic, romanul de acţiune, romanul istoric,romanul de anticipaţie, urmărind efecte de purăvirtuozitate.”

Tema din “Ficţiune şi infanterie” e recon-stituirea unui roman pierdut. Într-o realitateparalelă cu ficţiunea olănesciană, după rătăcireamanuscrisului, Nicolae Steinhardt chiar

68

PAGINI CULTURALE

reclădeşte, din memorie, “Jurnalul fericirii”.Lectura jurnalului lui C. Olăreanu (pentru că astaeste “Ucenic la clasici”, o filă de jurnal) mă ducecu gândul la lectura volumului de corespondenţăal lui N. Steinhardt: “Monahul de la Rohiarăspunde la 365 de întrebări adresate de ZahariaSângeorzan”.

M-am oprit puţin la cele două ediţii din“Ucenic la clasici”. Prima a apărut în 1979 şi îiaduce autorului, în acelaşi an, Premiul UniuniiScriitorilor, a doua, în 1997, ca Ediţie definitivă.

C. Olăreanu se înscrie la Facultatea dePedagogie-Psihologie din Bucureşti în 1948.

Jurnalul începe în 1949. Ediţia 1979, p. 5,notează doar anul; În ediţia din 1997 seprecizează şi 20 februarie. Diferenţele dintre celedouă ediţii sunt mici.

Ediţia definitivă are ca prefaţă articolulIoanei Pârvulescu preluat din “România literară”nr. 46 / 1996. După prefaţă urmează o scurtăcronologie a evenimentelor şi întâmplărilor dinviaţa autorului. Ediţia 1979, p. 31: apar în lojăAna P. şi Vasile L.; colecţionar K.K. Ediţia1997, p. 35 , Ana Pauker şi Vasile Luca;colecţionarul Kimon Kutava. Ediţia 1979, p.42:“Descopăr consternat că de pe bulevardul gării afost scoasă statuia lui Heliade Rădulescu.” Ediţia1997, p. 45: “Descopăr consternat că pebulevardul gării a fost scoasă statuia lui HeliadeRădulescu. Cică au depozitat-o într-un beci.Heliade Rădulescu la «răcoare»!”.

Ediţia 1979, p.46: “Fac o vizită lui Mazilu,care îmi spune: «Există multe greutăţi, obstacole,întârzieri, necazuri. Dar toate astea vor trece şivom învinge. Mijloacele sunt câteodată dure, caîn orice revoluţie, dar te gândeşti ce va fi peste20 de ani? Tu vei apuca acea epocă şi trebuie săte socoţi de pe acum fericit că o vei trăi». Da,cred că are dreptate! Dar ce voi face până atunci?Sentimentul că stau «deoparte» mă irită, măumileşte.” Peste 40 de ani, Silviu Brucan nepronostica o aşezare în matcă a lucrurilor tot în20 de ani. Ediţia 1997, p.48: “Fac o vizită luiRalea ca să mă mai «atingă» cu câteva sute. Îmispune: Există multe… Când a zis că socialismule un fenomen planetar mi-a venit să-l întreb: “Pecare planetă?”. Sau tot din ediţia 1997: “Într-unsat din apropiere agitatorii au strâns oamenii la

primărie. Abia au scăpat cu fuga. Agitatorilor lise spune «gentari» (de la geantă).”

Mai aflăm că patul Bunelului se află subportretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza.Sau, ideea unei cărţi, “Lumea văzută din balcon”,apare încă din 1950. După sosirea în capitalămerge prin oraş pentru a cunoaşte obiectiveleprincipale, dar nu numai. “M-am plimbat pestrăzi numai cu ochii la balcoanele caselor. Cecurios! Trecem ani de zile pe străzi pe carepretindem că le cunoaştem dar, grăbiţi cumsîntem (poate şi un defect al ochilor noştri ; înprivinţa asta, nişte ochi compuşi ca ai muştelor arface o treabă mai bună), aşadar, grăbiţi cumsîntem, nu vedem decât jumătatea de jos acaselor. Ah, ce balcoane am văzut ! Balcoane tip«cafeluţa de după amiază», balcoane de scuturatcovoare, balcoane sinucideri, balcoane - Julieta,balcoane florale, balcoane pentru spionat,balcoane mute, balcoane vorbăreţe, de parveniţi,de negustori, de înalţi funcţionari, balcoaneînchise, balcoane albastre, roşii, cuminţi saugălăgioase. Seara când am ajuns acasă, am cititdintr-o carte doar partea de sus a paginilor”. Înprimăvara lui 2004, Dan C. Mihăilescu invitatfiind de Emil Hurezeanu într-o emisiune laAntena 1, s-a plimbat prin Bucureşti, căutândclădirile vechi remarcate prin arhitectura lor şiinsistând tocmai la partea de sus a acestora. Voiîncheia cu impresiile de la Muzeul satului.“Arcul de Triumf apare ca o vertebră uriaşă.Vizităm «Satul Românesc» şi învăţăm ogeografie miraculoasă de la unul din «locuitorii»lui, Moş Gheorghe, care ne vorbeşte de «domnuGusti» şi ne deschide multe case. Ne spune căoşenii sînt oameni răi şi că umblă îmbrăcaţi înfuste, «că nu-i deosebeşti de femei». Casa din Bihor,înnegrită, are un pod imens. Trecem şi prinMaramureş, unde biserica din 1727 ne întâmpinăcu o «Zi de Apoi» pictată ţărăneşte (morţii iesdin morminte ca din nişte gropi pentru plantatpomi). Pe drumul de întoarcere încerc să levorbesc despre proiectele mele (printre altele, opovestire fantastică, «Lupul şi Chitanţa»), darnimeni nu mă ascultă.” Ce i-am putea spunepeste ani domnului Olăreanu şi celor care nu ştiucă cei din nordul ţării, în speţă oşenii, sunt,poate, mai aspri, dar nu mai răi?

69

PAGINI CULTURALE

Bibliografie existentă la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare:

Opera:

Vedere din balcon: schiţe, portrete,fragmente de jurnal. – Bucuresti : 1971.

Confesiuni paralele : roman. – Bucureşti :Cartea românească, 1978.

Metode şi tehnici de muncă intelectuală. –Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 1979.(Coaut.).

Ucenic la clasici, - Bucureşti : Cartea româ-nească, 1979.

Ficţiune şi infanterie : roman. – Bucureşti :Cartea românească, 1980.

Fals manual de petrecere a călătoriei. –Bucureşti : Albatros, 1982.

Avionul de hîrtie : roman. – Bucureşti :Cartea românească, 1983.

Cvintetul melancoliei : roman. – Bucureşti :Cartea Românească, 1984.

Cu cărţile pe iarbă. – Bucureşti : EdituraMilitară, 1986.

Dragoste cu vorbe şi copaci : roman. –Bucureşti : Cartea românească, 1987.

Poezie şi autobiografie; Micul Paris. –Bucureşti : Cartea Românească, 1994.

Ucenic la clasici. – Bucureşti : Allfa, 1997.Scrisoare despre insule : povestiri exotice. –

Iaşi : Institutul European, 1999.Cum poţi să fii persan. – Ediţia a 2-a. –

Bucureşti : Cartea Românească, 2002.Frica. – Piteşti : Paralela 45, 2002.

Referinţe:

Crohmălniceanu, O.S. Al doilea suflu. –Bucureşti : Cartea Românească, 1989.

Dicţionar analitic de opere literareromâneşti. Vol. 1: A-D. – Bucureşti : EdituraDidactică şi Pedagogică, 1998. Vol. 4: Q-Z. – ClujNapoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003.

Dicţionarul scriitorilor romani. Vol.3 : M-Q. - Coord. M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu. –Bucureşti : Albatros, 2001.

Dragolea, Mihai. În exerciţiul ficţiunii. –Cluj Napoca : Dacia, 1992.

Holban, Ioan. Profiluri epice contemporane.– Bucureşti : Cartea Românească, 1987.

Lovinescu, Monica. Unde scurte. –Bucureşti : Humanitas, 1990.

Manolescu, Nicolae. Arca lui Noe. –Bucureşti : Editura 100+Gramar, 2001.

Manolescu, Nicolae. Literatura românăpostbelică Lista lui Manolescu. – Braşov : EdituraAula, 2001.

Rotaru, Ion. O istorie a literaturii române. –Bucureşti : Minerva, 1971.

Scriitori români de azi Vol. 4. – Bucureşti :Editura David; Editura Litera, 1998.

Micu, Dumitru. Istoria literaturii române:de la creaţia populară la postmodernism. – Bucureşti: Saeculum I. O., 2000.

70

PRO MEMORIA

LA SFÂRŞIT DE „MANDAT”

Corneliu ONEŢ

ând am venit eu labibliotecă, în urma a

două concursuri, unul real, “pebune”, şi altul de împrejurări, laorizontul imaginar al lumiiestice unii vedeau plăpânde razede comunism, un fel de fatamorgana socială. La vremea aceea,prima problemă cu care m-amconfruntat a fost aceea a abonamentelor.Exista o exigenţă oficială, evidentfinanciară, care nu permitea efectuarea,din buget, a mai mult de 12 abonamente.Erau, desigur, obligatorii Scânteia,Scânteia tineretului, Munca de partid etc.Ştiind că am venit în această instituţiecu gândul de a nu mai pleca decât lapensie, am considerat de datoria mea săfac ceva pentru corijarea situaţieiabonamentelor, pe vremea aceea lucrândeu la Sala de lectură. Zis şi făcut. Amapelat la contabilii organizaţiei detineret din acel moment. Înţelegeredeplină. Din acei bani s-au făcutabonamentele politice şi, din buget, cele12 abonamente culturale, adică Românialiterară, Luceafărul, Secolul ics-ics, dacăpermiteţi o glumă. Asta a durat vreo 10ani, adică până la TELEREVOLUŢIE. Dacă amactualiza valoarea acestora, ar fi depăşităsuma de o sută de milioane. Azi

abonamentul anual la un cotidiancentral depăşeşte milionul. Deci,numărând doar Scânteia, Scânteiatineretului, Elöre, Munca, cotidiene,ajungem la vreo cincizeci de milioane.Dacă adăugăm Munca de partid, Erasocialistă, Lumea şi mai ştie-le„dalmaţienii” câte, ajungem la o maresumă şi la un stoc considerabil depublicaţii periodice ale vremii. Cui i separe excesiv ce spun, să se gândească lafaptul că, dacă nu o spun eu acum, n-omai spune nimeni în vecii vecilor. Să terogi de fiecare dată de cineva să facă, sădreagă, nu este chiar simplu şi comod. Înfond, puteam „sta în banca mea”, dupăexemplul manageriatului de tip STAND BY,adică mai pe româneşte PARĂ MĂLĂIAŢĂ ÎN

GURA LUI NĂTĂFLEAŢĂ. După ce mă obişnuisem cu munca

şi specificul Sălii de lectură, am primitpropunerea de a prelua Fonduldocumentar, despre care, sincer, nu ştiam

C

71

PRO MEMORIA

mare lucru în acel moment. A fost oprovocare. Am primit-o. Şi nu regret…Erau, în sediul vechi, trei săli la etaj.Una dintre ele arăta de parcă cineva ar fibasculat un camion de cărţi acolo. Nuam întrebat cine, de ce, cum. Am pusmâna pe instrumentele de lucru şi, într-un timp oarecare, le-am rânduit, nupentru a arăta frumos, ci pentru a puteaservi cititorii interesaţi. A urmat lupta,internă desigur, cu celebrele „cote duble”şi alte lupte mai mici ori mai mari.Fără ajutorul colegilor n-aş fi reuşit,trebuie să recunosc. Le mulţumesc! Dupăce te obişnuieşti într-un loc de muncă,urmează o anumită stereotipizare, oobişnuinţă vreau să zic. Pentru a face şialtceva decât e trecut „în plan”, amîntocmit un Catalog iconografic, alportretelor găsite în periodicele aflate perafurile secţiei.

Una din sarcinile de bază a fostînregistrarea cărţii patrimoniale,româneşti ori străine. Fişele specifice aufost comunicate la Patrimoniul CulturalNaţional – Bucureşti, prin intermediulP.C.N. - Baia Mare.

Nici un bibliotecar nu-şi propunesă citească întreg fondul pe care-lgestionează. Poate dacă s-ar numi Iorga,sau … Am încercat să popularizez fondulprin articole în revista bibliotecii şiprintr-un serial, PATRIMONIU CULTURAL

NAŢIONAL, în presa locală, asta însumând

aproape 200 de articole. Includ aici şiarticolele cu titlu general CĂLĂTORI STRĂINI

DESPRE ŢĂRILR ROMÂNE şi DIN PRESA

MARAMUREŞEANĂ DE ODINIOARĂ. Acesta dinurmă a pornit aproape din întâmplare.Cu ocazia unei vizite făcute de o grupă deviitori jurnalişti, am făcut o expoziţieocazională. Răsfoind ziare ale zonei, amconstatat în GRAIUL MARAMUREŞULUI, serieveche, o mare apropiere de problematicazilei de azi. M-am simţit dator să-l facpărtaş pe cititor la frământarea zilei deieri.

Enumerările de mai sus ausimplul rol PRO MEMORIA, pentru că în restnu am fost decât umilul servitor al MĂRIEI

SALE CITITORUL. Să fii de folos oamenilor, esuprema mulţumire a unui om plătit destat. “Restul e tăcere”, vorba danezului.

Note:1. Dacă nu vor fi serioase piedici obiective

sau subiective, foarte curând vor fi bune de tipar douăcataloage: CATALOGUL CĂRŢILOR CUAUTOGRAF şi CATALOGUL EDIŢIILOR PRIME1831-1918 PENTRU CARTEA MODERNĂROMÂNEASCĂ. Evident, în ambele cazuri e vorbade colecţiile bibliotecii noastre.

2. Simpla întâmplare a făcut ca tocmai înziua în care mergeam la bibliotecă pentru a predaredacţiei rândurile de mai sus, să fiu oprit pe stradă deun tânăr. Spune: “Dvs. sunteţi acela care lucreazăla...?” Răspund: “Lucram …”. Tânărul: “M-aţi ajutatcând aveam mai mare nevoie. Acum, eu lucrez înBucureşti şi, dacă aveţi nevoie de orice, aş fi bucurossă vă fiu de folos”. Deci nu-i adevărat că nu estefacere de bine rămasă nepedepsită…

Ele pot fi citite în: Bibliotheca Septentrionalis,Graiul Bisericii noastre, Astra maramureşeană,Opinia, Graiul Maramureşului, Cetatea culturală,Convorbiri literare, Archeus, Pro Unione, Nordliterar.

72

CUPRINS

90 DE ANI DE LA NAŞTEREA POETULUI ION ŞIUGARIU.......................................................................................ION ŞIUGARIU ŞI REVISTA AFIRMAREA.................................................................................................................O LECŢIE DE BUNĂTATE..........................................................................................................................................PUNCTE SENSIBILE ÎN CLASIFICARE - SUBIECTIVITATEA CLASIFICATORULUI...............................................ÎNREGISTRAREA RETROACTIVĂ A FONDULUI DE PUBLICAŢII............................................................................CAIETELE BIOBIBLIOGRAFICE - PUNCTE DE REPER ALE BIBLIOGRAFIEI LOCALE.........................................SACRIFICIUL VIERMELUI DE MĂTASE....................................................................................................................FONDUL DOCUMENTAR AL BIBLIOTECII JUDEŢENE “PETRE DULFU”................................................................LUDOTECA, LOCUL UNDE TRĂIESC VISELE..........................................................................................................PE PICIOR DE PACE SAU VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT........................................................................„BRITANNICA”.............................................................................................................................................................ENCICLOPEDIA – UN MIJLOC DE COMUNICARE...................................................................................................PROFILUL CITITORULUI DE VÂRSTA A TREIA.......................................................................................................ELEMENTE DE CONSERVARE A DOCUMENTELOR LA BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “PETRE DULFU”...............BIBLIOTECARI PEREGRINI PRIN ŢARA MARAMUREŞULUI...................................................................................BIBLIOTECA PUBLICĂ “VASILE PÂRVAN” DIN DRAGOMIREŞTI............................................................................COMUNA BOTIZA......................................................................................................................................................REVISTA CATOLICĂ...................................................................................................................................................S-A ÎNTÂMPLAT ACUM 50 DE ANI............................................................................................................................SĂRBĂTOARE LA BIBLIOTECA PUBLICĂ “MARAMUREŞ” DIN CHIŞINĂU............................................................CENZURA ŞI BIBLIOTECILE ÎN SECOLUL XX..........................................................................................................NICOLAE BOLTE, CRONICARUL DIN GROŞI...........................................................................................................ALTE PREZENŢE ALE DIASPOREI ROMÂNEŞTI ÎN COLECŢIILE BIBLIOTECII JUDEŢENE “PETRE DULFU”...BAKOS FERENC. ELEMENTE LEXICALE ROMÂNE ÎN VOCABULARUL LIMBII MAGHIARE...............................COSTACHE OLĂREANU............................................................................................................................................LA SFÂRŞIT DE „MANDAT”........................................................................................................................................

73

Date post:	06-Feb-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	6 times
Download:	0 times

1 PERSONALITĂŢI MARAMUREŞENE - ANIVERSĂRI2004).pdfapelativ păstrat cu sfinţenie şi de soţia...

Documents