LEUCOZE AVIARE

Oncovirus tip C aviar, familia Retroviridae.Boli infecto-contagioase → tumori maligne → afectează sistemul hematopoetic.

Istoric:- au fost descrise (al 3-lea deceniu al secolului trecut) mai târziu decât boala Marek, ca fiind „boala ficatului mare” (cu emacierea maselor musculare până la cahexie); ficatul are culoare galben-lutoasă.- odată cu progresele genetice au fost descifrate câteva legături de diseminare a acestei infecţii.

ETIOLOGIE:- oncovirus tip C aviar;- identificate multiple tulpini grupate în funcţie de viteza de declanşare a procesului tumoral:-tulpini cu perioadă de latenţă lungă → determinate de structura genetică,-tulpini cu perioadă scurtă de latenţă → prezenţa în genomul ARN monocatenar numai a genelor gag, env şi pol sau/şi de prezenţa alături de ele sau înlocuind una dintre ele a genelor răspunzătoare de oncogenie ( genele myc).

Genomoncovirusuri aviare:-gene multiple;-gag → sinteza Ag de grup specific, P27 ( proteină); prezentă la toate virusurile tip C;- pol → sinteza reverstranscriptazei;- env → funcţiile enzimatice; determină sinteza proteinelor specifice de anvelopă cu rol în diferenţierea antigenică dintre tulpini;- gag şi env → sinteza proteinelor ce induc sinteza de Ac specifici.

PATOGENEZA

-influenţată de:-determinism multiplu dependent de agentul cauzal, → modulată şi de structura genetică a gazdelor (mai multe gene independente care declanşează infecţia; nu este bine cunoscută).

- elemente ce stau la baza sensibilităţii genetice faţă de această boală infecţioasă = consecinţa interacţiunii dintre mai multe gene independente din locusuri diferite.

Patogeneza: - infecţie exogenă ( cu exprimare clinică şi eliminarea de virus);

- infecţie endogenă (genomul viral este inclus in genomul gazdei; perpetuat după legile mendeliene şi transmis la descendenţi fără a determina exprimarea clinică directă).

EPIDEMIOLOGIE

Surse de infecţie: -primare: păsările ce găzduiesc infecţia, vehiculează virusul prin circulaţie, altele îl găzduiesc în parenchimuri, altele îl elimină prin salivă, fecale, ou (congenital).

Diseminarea infecţiei→ succesiune între transmiterea orizontală (coabitări strânse) şi cea congenitală ( prin intermediul oului).

Subiecţii infectaţi produc Ac dirijaţi faţă de gena specifică de grup - nu sunt Ac protectori, doar martori de infecţie şi Ac dirijaţi faţă de gena proteinelor de anvelopă, cu rol neutralizant.

Populaţie de păsări (găini crescute industrial) → amestec de subiecţi cu diferite statusuri imunologice:

- indivizi fără virus, fără Ac, din ei ↔ linii rezistente genetic;

- indivizi fără virus în circulaţie, cu Ac, infectaţi orizontal, exogen şi pot adăposti virusul în ficat, splină, temporar eliminându-l şi în torentul sangvin şi nu dezvoltă tumori; protecţie asigurată de Ac;

-10 - 40% indivizi viremici lipsiţi de Ac → infecţie endogenă, reprezintă un element hotărâtor pentru transmiterea congenitală;

-indivizi la care este prezent şi virusul şi Ac, → ciclul exogen de infecţie, eliminarea virusului: orizontal.

În transmiterea congenitală (prin gameţi) sexul joacă un rol important, femelele fiind cele care asigură transmiterea .

Interacţiunea virus–organism determină apariţia Ac specifici martori şi neutralizanţi.

Factorii de risc în dezvoltarea tumorilor sunt: - calea de transmitere; - prevalenţa infecţiei; - sexul; - structura genetică a gazdei – la susceptibilitatea gazdei concură 3 gene alele din locusuri diferite (sensibilitatea este locul dominant).

Heterozigoţii sunt susceptibili la procesul tumoral.

Rezistenţa la tumorizare este caracter determinat genetic de un locus situat în CMH ceea ce face ca interacţiunea dintre cele două grupe de determinism să se realizeze în favoarea genelor de sensibilitate.

Diferitele tipuri de tumori apar în urma infectării cu o anumită tulpină de oncoretrovirus ce prezintă specificitate pentru un subset celular al liniei hematopoetice determinând leucozele.

Forme de procese tumorale (se dezvoltă la 6-8 săptămâni postinfecţie):

-LEUCOZA ERITROIDĂ → transformarea tumorală a eritroblaştilor, d.p.d.v. clinic un aspect agresiv acut cu modificări în citologia sângelui circulant, interesează eritrocitul; se asociază cu creşterea trombocitelor, tulburări ale liniei mieloide, hipertrofia organelor implicate în hematopoeză (măduva osoasă şi ficatul) şi a celor implicate în metabolizarea eritrocitelor uzate (splină). Hepato- şi splenomegaliile sunt modificări constante în leucoze.

-LEUCOZA MIELOIDĂ - consecinţa acţiunii unei tulpini specifice care conţine şi oncogena myb - explică dezvoltarea rapidă de tumori = mielocite în diferite stadii de dezvoltare şi megalia splinei şi ficatului.

-MIELOCITOMATOZA SIMILARĂ MIELOMULUI UMAN, cu tumori la suprafaţa oaselor ce vor determina îngroşarea acestora, modificări de fiziologie şi rezistenţă a razelor osoase fără corespondent în citologia sângelui ( nu există descărcare leucemică caracteristică).

Alte tipuri de tumori: - carcinoame epiteliale –oncogena myc, V-MH2; - sacroame – sacrom Raus. Leucoze cu dezvoltare lentă: sunt produse de virusuri fără oncogene în genom.

LEUCOZA LIMFOIDĂ

- nu apare înainte de vârsta de 4-5 luni

- prevalenţă maximă după începutul ouatului

- pierderile depăşesc normalul tehnologic, fiind de circa 3-4%.

TABLOUL CLINIC

- boala nu are expresie specifică, - este consecinţa dezvoltării procesului tumoral de tip nodular - miliar sau infiltrativ difuz - compresează şi dilacerează ţesuturile în care s-au dezvoltat, → apariţia simptomelor insuficienţei de organ.

LA EXAMENUL GENERAL:

-slăbire, paliditatea crestei, bărbiţelor, mucoaselor, decolorarea pielii;

- FICATUL - organul constant lezat, ţinta tumorilor → insuficienţă hepatică şi perturbări de sinteză proteică, asimilaţie,

→ slăbirea organismului, cahexie, paliditatea pielii şi a mucoaselor (datorită tulburărilor hematopoezei), perturbarea funcţiei biliare (determinând diaree profuză, rebelă la tratament ce poate duce la exitus) şi modificarea parametrilor biologici ai organismului.

TABLOUL LEZIONAL (ANATOMO-PATOLOGIC):

-la deschiderea cadavrului: dimensiuni crescute ale ficatului şi modificări de culoare ale acestuia, în corelaţie cu linia limfocitară proliferată; de regulă, în leucoza limfoidă, ficatul are aspect galben lutos, iar pe suprafaţă sau pe secţiune se observă hemoragii.

- moartea se produce prin ruptură hepatică → hemoragie internă masivă.

-splina gigantică, mărită de 8-10 ori, cu proliferări miliare, nodulare sau uniforme (infiltraţii).

- tumori în alte ţesuturi şi organe: peretele intestinal, bursa Fabricius (dacă nu era involuată complet în momentul infecţiei), rinichi.

Diagnostic diferenţial:

- boala Marek (tumorală);- tuberculoză, - coligranulomatoză (particularităţi lezionale diferite; evoluţie şi dinamică epidemiologică asemănătoare; sunt boli cronice toate manifestate cu paliditate, edemaciere; prevalenţă scăzută au toate); - salmoneloză.

- linia limfoidă afectată în leucozele aviare: limfocitul B, → supresie.

- afectarea liniei eritrocitare: anemie - consecinţa aplaziei organelor hematoformatoare şi limfoide, afectării hepatice (modificarea nivelurilor transaminazelor) determinând hipoproteinemie şi ascită.

-în infecţiile inaparente: scăderea producţiei de ouă, întârzierea maturităţii sexuale.

TEHNICILE DE LABORATOR pentru identificare sunt indirecte, irelevante şi greu de folosit, iar terapie nu se poate face.

- izolarea virusului pe culturi celulare: fibrozarea fibroblastelor embrionare şi rezistenţa culturii de celule faţă de infecţia cu virusul sacromului Raus (tumorizare rapidă).

RIF = rezistance inducing factor (fenomen de interferenţă);

RFC = seruri hiperimune preparate pe hamster = COFAL (Complement Fixation for Avian Leukosis);

ELISA – decelarea proteinei de grup specifice a virusurilor leucozice, P27 (rezultă prin sinteza genei gag); nu decelează infecţiile endogene , dar poate decela virusul în albuşul de ou ( nu numai în ser) –investigaţie neinvazivă, strict specifică pentru virusurile leucozice.

PROFILAXIA GENERALĂ:

-sanitară - prevenirea transmiterii orizontale a infecţiei prin coabitarea strânsă;

-igienică -folosirea de instrumentar de unică folosinţă şi dezinsecţii curente pentru diminuarea sau anularea transmiterii transcutanate;

-excluderea de la incubaţie a ouălor din efectivele cu 1-2% cazuri de boală pentru prevenirea transmiterii congenitale.

Virusul leucozei aviare – Cultură celulară (microscopie elctronică)

Leucoza aviară - Proces tumoral de tip nodular - miliar sau infiltrativ difuz la nivel hepatic la un broiler