Home >Documents >1. INTRODUCERE Introducere: 1. Definitia, Obiectul ,

1. INTRODUCERE Introducere: 1. Definitia, Obiectul ,

Date post:15-Jun-2015
Category:
View:1,567 times
Download:5 times
Share this document with a friend
Transcript:

1. INTRODUCERE Introducere: 1. Definitia, obiectul , denumirea, scopul, importanta, metoda si impartirea Istoriei bisericesti universale. Este doua expune auxiliare indeobste cunoscut si acceptat (sau faptul tehnica) ca si Introducerea in studiul Istoriei bisericesti universale este de feluri: introducerea definitia, formala metoda, a introducerea materiala. Cea dintai, introducerea formala, obiectul, si impartirea, Istoriei stiintele bisericesti bibliografia generala

universale. Cu alte cuvinte, introducerea formala se ocupa cu problemele formale, tehnice, si metodice ale studiului ei. A doua, introducerea materiala, studiaza si expune situatia lumii greco-romane si a iudaismului in epoca aparitiei crestinismului, numindu-se si "preistoria crestinismului". Prin urmare, introducerea formala ne initiaza in obiectul, natura, mijloacele si cerintele studiului nostru, in timp ce introducerea materiala ne prezinta epoca si terenul pe care a aparut crestinismul si ne pregateste pentru a intelege situatia lui in lumea veche. a) Definitie: De-a lungul timpului, disciplina noastra a fost definita in mod deosebit de cei care s-au ocupat cu ea. De pilda, istoricul german Kurt Dieter Schmidt sustinea ca "Istoria bisericeasca nu este altceva decat istoria lui Hristos care lucreaza mai departe in lume" (Die Kirchengeschichte ist nichts weniger als die Geschichte des in der Welt fortwirkenden Christus". De aceea, conchide el, Istoria Bisericii constituie o parte indispensabila Teologiei, caci Hristos este cel ce lucreaza in Biserica. Ceva mai inainte, renumitul istoric bisericesc de la1

Cernauti, Eusebiu Popovici, dadea o definitie asemanatoare: "Istoria Bisericii privita in sine - zicea el - este dezvoltarea Bisericii in cursul timpului, iar stiinta istoriei bisericesti sau istoria Bisericii ca stiinta are de obiect a cerceta, a cunoaste si a expune stiintific cum s-a dezvoltat Biserica in cursul timpului". Consideram insa ca cea mai completa, definitia data de regretatul Pr. Prof. Ioan Ramureanu in manualul de I. B. U., ed. 1987, si anume: "Istoria bisericeasca universala este cercetarea si expunerea metodica a vietii Bisericii crestine in general, privite in dezvoltarea si actiunea ei interna si externa". Cu alte cuvinte, ea studiaza si expune sistematic, in toata complexitatea ei, viata Bisericii si dezvoltarea ei de-a lungul timpului. b) Obiectul: De la bun inceput, trebuie precizat un lucru, si anume acela al intelesurilor pe care il are termenul de istorie. Notiunea de istorie provine de la termenul grecesc istoria, care insemna cercetare, informare si chiar povestire. Verbul istorew inseamna a cauta sa stii, a sti, a cunoaste, desemnand atat dorinta de a sti, cat si cunoasterea insasi. De la greci, termenul a fost imprumutat si de romani in cuvantul historia, avand cam aceeasi acceptiune de povestire, descriere. Mai tarziu, termenul a fost preluat si de alte popoare, cu intelesul atat de intamplare, cat si de povestire (Geschichte; Histoire; Storia; History ...). Atsazi cuvantul istorie are doua sensuri: unul obiectiv si altul subiectiv. }n sens obiectiv, istoria este viata din trecut, totalitatea faptelor intamplate, istoria de fapt, iar in viata2

bisericeasca viata din trecut a Bisericii. n sens subiectiv, numit si tehnic, istoria este cercetarea si expunerea stiintifica a faptelor istorice, adica studiul vietii istorice. Istoria, ca fapt, este obiectul de studiu al istoriei ca stiinta. Deci faptele sunt istoria in sens obiectiv, iar studiul lor este istoria in sens subiectiv. Ca stiinta, istoria poate studia atat dezvoltarea intregii omeniri de-a lungul secolelor, cat si a unei parti din ea sau a unei institutii. Obiectul Istoriei bisericesti universale este Biserica crestina, infiintata in de intelesul catre de comunitate nostru religioasa-morala, Hristos pentru Domnul Iisus

mantuirea lumii. Biserica este un asezamant divino-uman. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul si puterile ei, ea are caracter supranatural, dumnezeiesc. Prin membrii care o constituie, prin formele pe care le-a luat de-a lungul timpului, prin manifestarile membrilor ei, ea are caracter omenesc. Istoria bisericeasca cerceteaza Biserica in latura ei omeneasca, in cresterea, formele si manifestarile ei istorice, accesibile cunoasterii si studiului. Biserica crestina are o istorie complexa. Dintr-o comunitate mica, cu forme simple de organizare, doctrina si cult, ea s-a dezvoltat, ajungand la forma ei de astazi. Ea s-a aflat in anumite raporturi cu lumea, primind unele influente si influentand, la randul ei lumea, societatea si cultura. De aici, doua dimensiuni ale dezvoltarii Bisericii, si anume: Biserica are o instorie externa, a intinderii si a raporturilor ei cu lumea cealalta, si o istorie interna, a vietii, organizarii si actiunii ei launtrice.3

Istoria cultura. Istoria

externa

priveste

Biserica

in

contactul

si

raporturile ei cu statul, societatea si celelalte religii, morala si interna priveste intinderea crestinismului,

organizarea Bisericii, formularea doctrinei, luptele interne, cultul, viata, disciplina, literatura si arta ei. Studiind deci viata bisericii in general, Istoria bisericeasca universala precizeaza situatia si rolul crestinismului in viata omenirii. c) Denumirea acestei discipline difera dupa istoricii bisericesti si anume: unii o numesc "Istoria bisericeasca", "Istoria Bisericii) Bisericii" sau "Istoria bisericeasca (sau a generala" sau "universala". Altii o numesc

"Istoria crestinismului", "Istoria religiei crestine" sau "Istoria crestina a religiei" etc. d) Scopul Istoriei bisericesti universale este cunoasterea si intelegerea desfasurarii vietii crestine sub toate aspectele ei, de la inceput si pana astazi, in toata lumea. Biserica a avut nu numai viata religioasa-morala, ci si sociala si culturala. De aceea istoria ei este o parte foarte importanta a istoriei universale. Scopul final al studiului istoriei bisericesti universale este cunoasterea in si intelegerea lui situatiei mai actuale a Ea crestinismului, organizatiile importante.

incearca sa cunoasca faptele istorice in cauzele, evolutiei si legatura lor. Ea intelege si explica miscarile si schimbarile produse in viata Bisericii de la inceputul ei si pana astazi. e) Importanta Istoriei bisericesti universale consta in faptul ca ea studiaza constituirea si organizarea Bisericii crestine, doctrina, cultul, actiunile crestinismului in decursul a4

aproape doua mii de ani. Fara studiul Istoriei bisericesti nu se poate cunoaste si intelege crestinismul in organizarea si viata sa bisericeasca trecuta si prezenta. De aceea, Istoria bisericeasca universala este o disciplina de baza, de cultura teologica larga si indispensabila in studiul teologiei. Trebuie insa combatut curentul protestant numit "istorism" care cauta sa explice crestinismul in chip rational, ca pe un fapt natural, poate chiar organic, facand abstractie de factorul supranatural. Noi avem in vedere faptul ca prin grija pe care ne-o poarta Pronia divina) Dumnezeu intervine in lume in evenimentele istorice. f) mpartirea Istoriei bisericesti universale: Este de doua feluri: dupa continut (numita si logica sau reala) si dupa timp (numita cronologica). Dupa raspandirea continut, Istoria bisericeasca crestinismului, in raporturile este cu privita lumea, in in

formularea invataturii lui, in organizatie, cult, viata morala, literatura, arta. Dupa timp, Istoria este impartita pentru studiu in perioada mai mari sau mai mici (periodizare), desi viata istorica formeaza si prin continut si in timp un tot continuu, unitar. mpartirea Istoriei bisericesti universale difera la diferiti cercetatori. Unii, cei mai multi, au impartit-o in trei evuri: antic (vechi), mediu (de mijloc) si modern (nou). De pilda, autorii lucrarii "kumenische Kirchengeschichte", Kaiser Grnewald, 1983, isi intituleaza cele trei volume: "Alte Kirche und Ostkirche" (I); "Mittelalter und Reformation" (II) si "Neuzeit" (III).5

Aplicata mai intai la studiul filologiei, aceasta impartire de conceptie umanista a fost insusita mai intai de istoria universala laica si apoi si de cea bisericeasca. Istoricii nu sunt insa toti de acord in ceea ce priveste limitele evurilor, adica referitor la inceputul si sfarsitul lor. Cel mai adesea, sfarsitul evului antic si inceputul evului mediu este pus in Istoria bisericeasca aproximativ intre anii 600-800. Chiar si aici unii istorici socotesc incheiat evul mediu cu imparatul Justinian (527-565), iar altii cu Papa Grigorie cel Mare (590-604). Altii considera evul antic incheiat cu Carol cel Mare (768-814). Evul mediu este socotit ca intinzandu-se pana la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea (Renasterea, Reforma). La randul lor, evurile se impart in perioade mai mici, numite epoci. Istoria bisericeasca in lumea greco-romana. universala Aceasta caracterizeaza este epoca evurile mai astfel: in evul antiv, crestinismul s-a raspandit si s-a organizat cea importanta deoarece acum are loc: constituirea Bisericii, a doctrinei si a cultului; acum au loc persecutiile si Sinoadele ecumenice, acum traiesc marii Parinti si Scriitori bisericesti. n evul mediu asistam la convertirea la crestinism a popoarelor germane, slave si altele. Acum creste puterea papala, se diferentiaza si la 1054 se despart Bisericile in orientala (Greaca, Ortodoxa) si occidentala (Latina, RomanoCatolica); se produc o serie de conflicte intre papalitate si puterea lumeasca. n evul modern se constata o descrrestere a puterii papale prin dezbinarea produsa in lumea catolica de catre6

Reforma protestanta. Pe de alta parte, Biserica ortodoxa a cazut in mare masura sub stapanirea turceasca, are loc acum formarea de Biserici nationale autocefale. n general se inregistreaza o raspandire accentuata a curentului laic, antibisericesc. Desi relativa, subiectiva si conventionala, diferind

Click here to load reader

Embed Size (px)
Recommended