România Planul Naţional de Dezvoltare 2004 - 2006 9. Disparităţi regionale în dezvoltarea economică 9.1. Cadrul instituţional al dezvoltării regionale în România Politica de dezvoltare regională este un concept relativ nou pentru România. Începând cu 1998, ţara a fost structurată în 8 regiuni de dezvoltare (nivel NU TS II), gr up ând cele 41 jude ţ e existente ş i Municipiul Bucureşti, după cum se poate observa în harta de la pagina următoare. Le gea nr. 151/1998 pr ivind dezvoltarea re gi onal ă în România stabile ş t e obiectivele, cadrul instit u ţ ional, compe te nţ e le şi instr ument ele speci fice necesare promovării polit icii de dezvoltare regională. În baza acestei legi s-au constituit, la sfârşitul anului 1998, prin asocierea liber consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzătoare nivelului statistic NUTS II. Stabilite pe o bază voluntară, ele nu au statut de unităţ i administrative. Aceste R egiuni reprezintă unităţi teritoriale suficient de mari pentru a constitui o bună baz ă pe ntru elaborarea ş i implementarea strategiilor de dezvol tare regionale, permi ţ ând utilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane. Legea 151/1998 este în curs de analiz ă ş i revizuire, pentru îndeplinirea angajamentel or asumate pr in Documentul de pozi ţ ie pentru capitolul 21 şi pregătirea cadrului adecvat pentru elaborarea şi implementarea politicii regionale în România, incluzând planificarea, programarea şi implementarea Fondurilor Structurale. Ministerul Integ rării Euro pene (MIE), prin Direc ţia Gener ală pentr u Politici şi Pro grame de D ezvoltare Regională răspunde de elaborarea şi implementar ea politicii de dezvo ltare regio nală, coor donând toate activităţile de planificare, programare, implementare. În procesul de integrare eur opeană, MIE este negociator naţ ional în relaţia Comisia Europeană pentru capitolul 21 - „Poli tica Regio nală şi Coord onar ea Ins tru mentelor Structurale”, scop în care ini ţiază şi elaboreaz ă, în cooperare cu ministerele şi ins tit uţiile relevante, propu ner i pentru legisl aţi a în domeniul dezvol tăr ii reg ionale. MIE este respo nsabil totodată de construcţia instituţională pentru dezvoltarea regională şi de implementarea fondurilor Structurale. Consiliul Na ţ ional pentru De zv oltare Reg ional ă (CNDR) este autoritatea deliberativă pentru politica şi programele de dezvoltare regi onal ă, avizând documente impo rtante pe ntru dezvol tarea regi onal ă cum sunt Planul Naţ ional de Dezvol tare ş i Strate gi a Naţională de Dezvolt are Regio nală. CNDR est e prezidat de Minis trul Integrării Europene şi este alcătuit din preşedinţii şi vicepreşedinţii celor opt Consilii de Dezvoltare Regională şi la paritate, secretari de stat din ministerele implicate în dezvoltarea regională. 168
9.1. Cadrul instituţional al dezvoltării regionale în România
Politica de dezvoltare regională este un concept relativ nou pentruRomânia. Începând cu 1998, ţara a fost structurată în 8 regiuni dedezvoltare (nivel NUTS II), grupând cele 41 judeţe existente şiMunicipiul Bucureşti, după cum se poate observa în harta de la paginaurmătoare.
Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în Româniastabileşte obiectivele, cadrul instituţional, competenţele şiinstrumentele specifice necesare promovării politicii de dezvoltareregională. În baza acestei legi s-au constituit, la sfârşitul anului 1998,prin asocierea liber consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti,8 Regiuni de Dezvoltare corespunzătoare nivelului statistic NUTS II.Stabilite pe o bază voluntară, ele nu au statut de unităţiadministrative. Aceste Regiuni reprezintă unităţi teritoriale suficientde mari pentru a constitui o bună bază pentru elaborarea şiimplementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permiţândutilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane.
Legea 151/1998 este în curs de analiză şi revizuire, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin Documentul de poziţiepentru capitolul 21 şi pregătirea cadrului adecvat pentru elaborarea şi
implementarea politicii regionale în România, incluzând planificarea,programarea şi implementarea Fondurilor Structurale.
Ministerul Integrării Europene (MIE), prin Direcţia Generală pentruPolitici şi Programe de Dezvoltare Regională răspunde de elaborareaşi implementarea politicii de dezvoltare regională, coordonând toateactivităţile de planificare, programare, implementare. În procesul deintegrare europeană, MIE este negociator naţional în relaţia ComisiaEuropeană pentru capitolul 21 - „Politica Regională şi CoordonareaInstrumentelor Structurale”, scop în care iniţiază şi elaborează, încooperare cu ministerele şi instituţiile relevante, propuneri pentru
legislaţia în domeniul dezvoltării regionale. MIE este responsabiltotodată de construcţia instituţională pentru dezvoltarea regională şide implementarea fondurilor Structurale.
Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională (CNDR) esteautoritatea deliberativă pentru politica şi programele de dezvoltareregională, avizând documente importante pentru dezvoltarearegională cum sunt Planul Naţional de Dezvoltare şi StrategiaNaţională de Dezvoltare Regională. CNDR este prezidat de MinistrulIntegrării Europene şi este alcătuit din preşedinţii şi vicepreşedinţii
celor opt Consilii de Dezvoltare Regională şi la paritate, secretari destat din ministerele implicate în dezvoltarea regională.
Consiliul de Dezvoltare Regională (CDR), creat la nivelul fiecăreia dincele 8 Regiuni de Dezvoltare, are rol deliberativ privind coordonareala nivel regional a politicii naţionale de dezvoltare regională. CDRdecide la nivel regional, pe parcursul elaborării PDR –urilor,
obiectivele prioritare de dezvoltare regională şi strategia pentruatingerea obiectivelor prioritare de dezvoltare ale PDR.
CDR este alcătuit din preşedinţii Consiliilor Judeţene şi câte unreprezentant al Consiliilor locale municipale, orăşeneşti, comunale alefiecărui judeţ component al Regiunii. CDR coordonează Agenţia deDezvoltare Regională (ADR) care activează în fiecare Regiune deDezvoltare.
Agenţiile de Dezvoltare Regională existente în fiecare regiune de
dezvoltare reprezintă organismul executiv al CDR. ADR-urile suntorganizaţii non-guvernamentale, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care acţionează în domeniul specific al dezvoltării regionale.ADR –urile sunt partenerii Ministerului Integrării Europene,responsabili cu elaborarea Planurilor de Dezvoltare Regională, cabază pentru elaborarea PND, iar ulterior aprobării PND de cătreGuvern, au rolul de autorităţi de implementare a măsurilor stabilite în cadrul priorităţii PND privind dezvoltarea regională.
Dezvoltarea regională a făcut necesară implementarea unui sistemstatistic de nivel NUTSII în nomenclatorul EUROSTAT pentru analiza şimonitorizarea disparităţilor în dezvoltarea regională care este încă înproces de îmbunătăţire. În fiecare din cele 8 Regiuni de Dezvoltare
au fost înfiinţate 8 Direcţii Generale de Statistică Regională, pentrufacilitarea procesului de analiză a dezvoltării regionale din ţaranoastră. În prezent, sistemul de date statistice la nivel regional esterelativ limitat. În cadrul programului de asistenţă tehnică „Support forregional socio-economic analyses for the National Development Plan”s-a realizat o primă bază de date care va trebui dezvoltată pentru arăspunde exigenţelor de analiză ale unui plan pentru FonduriStructurale.
9.2. Disparităţi interregionale – comparaţii UE
Datele statistice arată că România a intrat în procesul de tranziţieavând un nivel relativ scăzut al disparităţilor regionale, comparativ cualte state membre sau ţări candidate. Aceste disparităţi însă aucrescut rapid şi în mod deosebit între Municipiul Bucureşti şi restulţării. Disparităţile inter-regionale în termeni absoluţi sunt relativ miciprin comparaţie cu Uniunea Europeană. În termeni relativi însă,acestea au atins nivele comparabile cu cele din Portugalia si Olanda.
Sursa: Comisia Europeană, Primul raport asupra coeziunii economice şi sociale şialte calcule, 2002
O comparaţie a disparităţilor regionale din România cu situaţia altor
ţări europene, relevă faptul că în România, la fel ca în majoritateaţărilor europene (Marea Britanie, Franţa, Belgia, Cehia, Austria,Portugalia, Suedia), cea mai dezvoltată regiune o reprezintă capitala;cele mai slab dezvoltate sunt zonele de graniţă, asemănătorEuropei de Vest, unde regiunile de la graniţa cu fostele ţări socialiste(Austria, Germania ) sunt mult rămase în urma altor regiuni .
9.3. Disparităţi interregionale în dezvoltarea economică
Exceptând Bucureştiul (vezi 9.3.7.), a cărui situaţie în peisajuleconomic al ţării este complet specială, creşterea economică a urmato direcţie vest-est, proximitatea pieţelor vestice acţionând ca factorde difuzare a creşterii. Deşi datele statistice prezintă unele oscilaţii în
timp, datorită unor factori locali, se poate observa cum creştereaeconomică a avut o componentă geografică semnificativă, zonelesubdezvoltate fiind concentrate în Nord-Est, la graniţa cu Moldova şi în Sud, de-a lungul Dunării. Subdezvoltarea apare ca fiind corelată în
mare măsură cu şomajul şi cu preponderenţa activităţilor rurale,precum şi cu incapacitatea de atragere a investiţiilor străine directe. Tabelul de mai jos sintetizează informaţiile cheie asupra dezvoltăriiregiunilor.
Indicatori cheie ai dezvoltării regionale în România (medianaţională = 100)
Regiunea PIB/locuitor
RataŞomajului
ISD1/locuitor
IMM-uri/locuitor
Populaţiarurală
1998
2000
1998 2002
1998
2001 1998 2001 1998 2002
1. Nord-Est79,8 70,0 133,7
128,
6
15,3 14,9 68,7 68,3 167,3 174,1
2. Sud-Est 100,1 88,9 112,5
119,0 42,7 74,6 102,5 101,5 99,1 100,8
3. Sud-Muntenia
85,8 81,5 97,1109,
565,5 69,9 78,1 74,4 159,8 157,3
4.Sud-Vest-Oltenia
90,0 83,8 104,8111,
911,9 34,1 92,3 85,0 103,7 101,6
5. Vest-România
100,9
102,6
101,9 78,6 99,1 98,6 86,7 95,9 61,1 58,8
6. Nord-Vest95,5 93,0 84,6 81,0
41.91
55,6 107,1 107,8 106,5 105,7
7. Centru 105,9
107,1 98,1
107,1 87,7 57,8 99,2 102,7 82,3 82,3
8.Bucureşti-Ilfov
162,2
206,8
47,1 39,3598,
3503,5 195,3 197,1 20,3 19,3
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
Regiunea Nord-Est este marcată atât de dependenţa sa deagricultură, cât şi de apropierea de graniţa cu Moldova şi cu Ucraina.Acelaşi lucru este valabil, într-o anumită măsură, pentru RegiuneaSud-Muntenia, de asemenea dependentă de agricultură şi undeDunărea acţionează ca o barieră în comerţul transfrontalier. Părţilevestice şi centrale ale ţării au fost avantajate de poziţia lor mai
apropiată de pieţele vestice şi de dependenţa lor mai redusă de1 ISD = Investiţii Străine Directe
sectorul primar. Până acum, ele au beneficiat mai mult de investiţiistrăine directe.
În pofida unor insuficiente studii în privinţa disparităţilor regionale,
este totuşi evident că odată cu reducerea sectorului de stat dineconomie, disparităţile interregionale s-au adâncit şi agravat şi tindsă devină dominante în realitatea românească, după cum se poateconstata din tabelul următor:
Evoluţia PIB şi a productivităţii muncii pe regiuni dedezvoltare, în perioada 1998-2000
- euro -Regiune
Indicatori
Rom.
NE SE S SV V NV C B-I
PIB/locuitor1998
1.663
1.3271.66
51.42
61.497 1.678 1.588
1.760
2.697
20001.79
51.256
1.596
1.464
1.504 1.842 1.6691.92
43.712
VAB / pers.ocupată
19983.67
82.791
3.914
3.294
3.368 3.678 3.3503.80
76.214
20004.12
73.030
3.770
3.358
3.509 4.077 3.6134.24
39.006
Sursa: Calcule pe baza datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică
Evoluţia PIB, privită comparativ doar pentru perioada 1998-2000,evidenţiază o creştere de aprox. 40% pentru Bucureşti-Ilfov, în timpce pentru restul regiunilor, creşterile sunt de sub 10%, sau chiarstagnează (Regiunea Sud-Vest Oltenia). Dinamica productivităţii estemarcantă tot pentru Bucureşti-Ilfov (50%), fiind urmată de Centru(13%), în timp ce pentru Regiunea Sud-Muntenia stagnează. Aceastăsituaţie arată că investiţiile relativ însemnate din Bucureşti-Ilfovconduc la o creştere a disparităţilor interregionale, fapt care – în timp– poate duce la o supraîncălzire a conjuncturii acestei regiuni, cuconsecinţe nedorite pe piaţa muncii, precum şi asupra creşterii
exagerate a preţurilor, inclusiv a terenurilor.
Între cauzele majore care au dus şi duc la creşterea disparităţilor senumără :
- Localizarea şi amploarea investiţiilor – străine- interne
- Pierderea capacităţii concurenţiale a întreprinderilor:- pe pieţele – externe
- forţa de muncă specializată- tradiţia în meşteşuguri şi comerţ- potenţialul infrastructural- influenţa migraţiei şi emigraţiei
- apropierea de surse de materii prime- apropiere de pieţe de desfacere – interne- externe
- existenţa zonelor defavorizate sau areale carebeneficiază de programe guvernamentale sauinternaţionale- areale cu transfer de capital individualautohton, provenit din munca în străinătate
În continuare sunt prezentate principalele probleme ale dezvoltăriiregionale, care au fost luate în considerare la elaborarea strategiei de
dezvoltare regională a PND, prezentată în capitolul II. O analiză maidetaliată a problemelor economice şi sociale la nivel regional s-arealizat în secţiunile anterioare ale analizei PND. De asemenea,Planurile de Dezvoltare Regională elaborate sub coordonarea ADR-urilor de către fiecare Regiune de Dezvoltare oferă o gamă largă deanalize economico-sociale, atât pe ansamblul regiunilor, cât şi la nivelinfraregional (judeţean), care au ajutat la identificarea principalelordisparităţi interregionale şi la fundamentarea strategiei naţionale dedezvoltare regională a PND.
9.3.1. Disparităţi urban –ruralDeşi România are o reţea urbană densă, multe centre urbane putândreprezenta potenţiali poli de creştere economică la nivel regional,există puţine legături economice între centrele urbane si zonele înconjurătoare, deoarece modul lor de dezvoltare a fost conceputindependent unul de altul. De asemenea, sistemul de transport urbannu este totdeauna propice întăririi relaţiilor şi contactelor dintre judeţe. Ca rezultat, nici astăzi nu se poate spune că există o piaţăregională a forţei de muncă, ceea ce explică de ce un şoc pe piaţamuncii într-un oraş monoindustrial a condus deseori la migraţia forţei
de muncă spre zonele rurale din acelaşi judeţ, unde desfăşoară oactivitate de subzistenţă în ferme, sau spre Bucureşti. Migraţia sprealte centre urbane, de nivel superior, în cadrul aceleiaşi regiuni a fostmult mai mică.
Abia în ultimul timp au început să apară sistemele locale ale pieţeiforţei de muncă, rezultat al specializării crescute a producţieiprelucrătoare. Creşterea pieţelor locale ale forţei de muncă are dreptconsecinţă în afara creşterii cerinţelor de training, o susţinutăactivitate de monitorizare pentru a putea evalua posibilele efecte lanivel regional.
Dacă, urmare a evoluţiilor economice din vestul şi centrul ţării,populaţia urbană are în această parte a ţării o pondere relativ
ridicată, Regiunile Nord-Est, Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia au oputernică dominantă rurală; aici sunt localizate şi cele două maribuzunare de sărăcie ale României. Regiunea Sud –Est, în general cu odensitate redusă a populaţiei, concentrează în câteva mari centreurbane, un număr mare a locuitorilor.
Oscilaţiile în evoluţia populaţiei sunt o consecinţă a migraţieipopulaţiei apte de muncă - în special a celei tinere - către centreleurbane, în căutarea de locuri de muncă mai tentante, a uneiinfrastructuri mai bune şi a unui mod de viaţă mai interesant şi
atrăgător. Migraţia înspre zonele rurale se înregistrează la nivelulpopulaţiei ce depăşeşte vârsta de 50-60 ani, îndeosebi ceadisponibilizată din întreprinderile de stat, care nu au reuşit să se
recalifice în meserii căutate de piaţa muncii , fiind nevoiţi să se întoarcă în mediul rural unde desfăşoară activităţi care le asigurăsubzistenţa.
9.3.2. Disparităţi în nivelul de ocupare
După 1990, şomajul a crescut brusc în toate regiunile ţării, dar celemai mare rate ale şomajului au cunoscut regiunile cu economiefragilă, industrializate în anii ’60 –’70: Nord-Est, Sud-Est, iar cele maimici, Regiunile Bucureşti-Ilfov şi Vest-România. În 2000, cea mai marerată a şomajului o deţineau în continuare Regiunile Nord-Est şi Sud-Est, dar în afara acestora a crescut şomajul aproape la acelaşi nivel în
Regiunile Sud-Vest Oltenia, Vest-România şi Centru, ca urmare arestructurării miniere şi marii industrii grele, care a afectat marile întreprinderi din aceste regiuni.
Reducerea şomajului după 2000 poate fi explicată prin amploareapensionărilor, plecărilor la muncă în străinătate, muncii în economiasubterană, dar şi prin faptul că cei mai mulţi şomeri de lungă duratănu se mai înregistrează la oficiile forţei de muncă.
Harta şomajului pe Regiuni şi judeţe evidenţiază plastic penetrarea
dinspre vestul ţării a capitalului străin, iar arealele cu ca mai marerată a şomajului corespund celor 11 zone identificate ca fiind zone îndeclin industrial (PND 2000-2002) , cu economii neechilibrate, undeşocul pierderii competitivităţii nu a fost preluat de un influx de capitalstrăin sau intern satisfăcător. Desigur, aici un rol important îl joacăinfrastructura de transport şi de utilităţi publice dar şi calificareanecorespunzătoare a forţei de muncă locale ce nu a fost supusă unuinecesar proces de reconversie profesională.
Dezvoltarea economică diferenţiată la nivelul regiunilor, asociată cumecanisme de politică fiscală, a condus la un fenomen deintensificare a subdezvoltării şi la accentuarea disparităţilor.Investiţiile de capital în zonele rămase în urmă au scăzut substanţial
datorită unui declin masiv al cheltuielilor publice, generat deprobleme fiscale. Acest lucru, la rândul său, a afectat investiţiile îninfrastructura publică, împiedicând modernizarea şi întreţinereautilităţilor publice de bază. După cum se poate observa din tabelelede mai jos, numărul localităţilor cu acces la apă potabilă şi lacanalizare nu a înregistrat creşteri semnificative în ultimii ani.Dimpotrivă, există oraşe mici şi mijlocii care au dificultăţi înasigurarea serviciilor de utilităţi publice de bază, ceea ce constituieun obstacol în elaborarea unei strategii de atragere a investiţiilor şi înstimularea micilor întreprinzători.
Evoluţia numărului localităţilor conectate la reţeaua de apăpotabilă
Regiunea
Numărul localităţilor conectate la reţeaua de apă potabilă
Cea mai mică pondere a localităţilor racordate la reţeaua de apăpotabilă o înregistrează Regiunile Nord-Est şi Sud-Vest Oltenia, ceeace corespunde cu zonele de sărăcie ridicată a ţării. Mai mult, înRegiunea Sud-Vest această pondere este în scădere, urmare ascoaterii din uz a unor reţele care au devenit nefuncţionale dincauza vechimii si deteriorării lor.
Analiza gradului de dotare a localităţilor cu sistem de canalizare,evidenţiază o situaţie şi mai critică decât în cazul accesului laapă potabilă. Ponderea localităţilor în care există sistem decanalizare este cuprinsă între 2,5% şi approx. 6% (excepţieBucureşti-Ilfov 17%) în numărul total al localităţilor. În multecazuri, aici reţelele nu au fost reabilitate de mult timp, suntincomplete şi chiar nu mai sunt funcţionale. Asigurareainfrastructurii de bază pentru alimentarea cu apă potabilă alocalităţilor şi epurarea apelor uzate nu are impact numaiasupra calităţii vieţii oamenilor şi protecţiei mediului, darconstituie un element tot mai important în alegerea de către
Evoluţia numărului de localităţi cu reţea de canalizare publică
Regiunea
Număr de localităţi cu sistem de canalizare199
8
-total-
% întotal
localit.
1999
% întotallocali
t.
2000
% întotal
localit.
2001
% întotal
localit.
2002
% întotallocal
it.
Nord –Est
104 4,20110
4,44 128 5,17 131 5,29 130 5,25
Sud –Est 75 5,04 79 5,31 83 5,58 86 5,78 89 5,98
Sud-Muntenia
95 4,58 95 4,58 93 4,49 94 4,53 93 4,49
Sud –VestOltenia
54 2,56 56 2,65 56 2,65 53 2,51 53 2,51
Vest-România
73 5,32 74 5,40 80 5,84 80 5,84 79 5,76
Nord –Vest
108 5,81106
5,71 106 5,71 108 5,81 106 5,71
Centru104 5,55
110
5,87 108 5,77 111 5,93 111 5,93
Bucureşti-Ilfov
23 21,90 24 22,85 20 19,05 19 18,10 1817,1
4
România
636 4,76654
4,90 674 5,05 682 5,11 679 5,08
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
9.3.4. Disparităţi în nivelul educaţional şi de calificare
Un factor important în localizarea investiţiilor îl reprezintă existenţacalificărilor superioare. Pe măsura intensificării transferului deactivităţi productive dar şi creatoare, cerinţa pentru astfel de calificăriva fi tot mai mare. Deja se constată greutăţi în recrutarea forţei demuncă având calificări corespunzătoare exigenţelor pieţei, îndomenii tehnice, administrative, diferite meserii, în acele Regiuni careau atras investiţii străine mai însemnate, cum sunt Regiunile Vest-
România, Nord-Vest, Vest, Bucureşti-Ilfov şi Centru .
Corelat cu scăderea natalităţii şi deci cu diminuarea populaţiei învârstă de şcolarizare, dar reflectând în acelaşi timp şi diminuareainteresului pentru şcoală din diferite motive - între care cele maiimportante ar fi legate, potrivit unor studii, de situaţia materialăprecară a părinţilor şi dorinţa tinerilor de a-şi ajuta familiile prinprestarea unor munci necalificate, apariţia de numeroase posibilităţide muncă în economia subterană, câştiguri ocazionale etc. - populaţiaşcolară în învăţământul preuniversitar, s-a diminuat (vezi tabelul demai jos).
Dacă în învăţământul liceal numărul elevilor a scăzut constant, cuaceeaşi rată în toate regiunile (cca. 10%), cel profesional manifestă otendinţă accentuată de diminuare - cca. 25% - tocmai în regiunicunoscute pentru pregătirea profesională foarte bună a muncitorilor
(Centru, Nord-Vest, şi Bucureşti-Ilfov). În acest caz, una dintreexplicaţii o poate constitui faptul că numeroase întreprinderiapărute şi-au creat propriile cursuri de calificare specializată. Deaceea, se pune problema actualizării şi modernizării învăţământuluiprofesional, astfel încât noii antreprenori să poată găsi un tineretcăruia i-au fost oferite cunoştinţe ce pot constitui baza pentruspecializări ulterioare. Atragerea investitorilor poate deveni reală şifructuoasă nu prin calificări declarative ale generaţiei tinere, ci prinprograme de calificare internaţional acceptate.
În cazul învăţământului postliceal şi de maiştri se observă o creştere
generală, uneori masivă (Nord-Est – 60%, Bucureşti-Ilfov 40%, Sud-Muntenia 30%) de persoane, determinată de realitatea economică aunei societăţi în care, la fel ca şi în alte ţări, cunoştinţele specializateşi posturile de conducere asigură o retribuţie mult superioară celor cucalificare medie.
Astfel stând lucrurile, PND acordă o atenţie deosebită măsurilor şiprogramelor destinate învăţământului, pentru modernizarea acestuiaşi asigurarea calificărilor la standarde internaţionale.
determine creşterea populaţiei şcolare în acest tip de învăţământcerut de nevoile crescânde de calificare de pe piaţa muncii.
9.3.5. Disparităţi în amploarea fenomenului migraţional al
populaţieiUltimul deceniu se caracterizează printr-un masiv fenomen demigraţie determinat de noua situaţie, în care libertatea de mişcare apopulaţiei nu mai este îngrădită, controlată sau central direcţionată.
În interiorul ţării există disparităţi în ce priveşte mărimea fluxurilormigratorii către şi din Regiunile de Dezvoltare. Aşa cum se poateconstata din tabelul de mai jos, Regiunea Nord-Est are o poziţiesingulară printre celelalte regiuni, caracterizându-se prin stabilitateafluxurilor migratorii atât din, cât şi spre regiune.
Migraţia spre regiuni prezintă creşteri între 5-25% în toate regiunile,cu singura excepţie Regiunea Vest-România, indicând ample mişcăriale populaţiei în căutarea unui loc de muncă şi viaţă.
În Regiunea Vest-România, dificultăţile de restructurare a marilorunităţi ale industriei grele nu au constituit un cadru favorabil, iarnoile investiţii nu au avut amploarea corespunzătoare cererii. In plusaici oferta de locuinţe este mică iar închirierile foarte scumpe.
Datele statistice oficiale nu oferă decât un cadru aproximativ întabloul emigraţiei şi imigraţiei ţării, care se referă la fenomenulmigraţiei definitive şi reglementate.
După 1990, România s-a caracterizat printr-un uriaş volum dedeplasare a populaţiei române spre diferite destinaţii. Astfel, dacă înprimii ani după 1990 majoritatea etnicilor germani au părăsit ţara,anual plecând zeci de mii de persoane, ulterior numărul plecăriloracestora a scăzut la sub 1000 (2001), acest fenomen fiind determinatşi de limitarea accesului persoanelor cu statut etnic insuficientdocumentat şi clarificat. Pe de altă parte, emigrările definitive către
Canada şi SUA se menţin la un nivel constant de 2-3000/an, în timp ceemigrarea permanentă, nelegalizată (unde nu se renunţă la înregistrarea oficială) şi cea temporară, în scopul muncii, au căpătato amploare uriaşă. În unele regiuni din ţară, de exemplu Sud-VestOltenia Vest, Nord-Est (Bucovina) şi Nord-Vest, sate întregi au rămasfără populaţie aptă de muncă, pământurile şi gospodăriile fiindlucrate de persoane angajate din alte regiuni ale ţării. Acestelocalităţi au dobândit în scurt timp valenţele bunăstării (casemoderne, garaje, utilaj agricol vestic, deprinderi occidentale etc.).
În ţară, imigraţia este dominată de sporirea vertiginoasă (2001- 9150faţă de 1996 –1750) a repatrierii românilor din Republica Moldova. Se
9.3.6. Disparităţi în atragerea investiţiilor străine directe
Investiţiile străine în România au fost orientate în funcţie deaccesibilitatea şi potenţialul zonelor, precum şi de mentalitateaoamenilor de afaceri şi de tradiţia în domeniul respectiv. Pe primul locse situează Regiunea Bucureşti-Ilfov, lucru oarecum firesc ţinând contde faptul că Bucureştiul constituie principalul pol de atracţie alinvestitorilor străini. De asemenea, Portul Constanţa acţionează larândul său ca un element de atracţie al investitorilor, majoritateainvestiţiilor străine din Regiunea Sud-Est concentrându-se cuprecădere în oraşul Constanţa.
Lipsa unei infrastructuri de transport şi demarare a afacerilor înoraşele mici şi mijlocii nu permite acestora să se dezvolte ca centrede polarizare, deoarece costurile investiţiilor în aceste zone ar fi multprea ridicate.
Zona vestică şi nord-vestică beneficiază de o pondere relativ ridicatăa participării străine la capital, pe fondul continuării schimburilor
tradiţionale şi al unui comportament zonal în continuă adaptaremediului de afaceri internaţional.
Multe privatizări efectuate de societăţi cu slabe posibilităţi deatragere a capitalului de lucru, modernizare, etc. cu rezervefinanciare limitate sau inexistente, cu planuri de afaceri saumanagement puţin experimentat, au dus la blocaje şi eşecuri în lanţ,datorii, pierderi de pieţe etc.
Situaţia societăţilor comerciale cu participare străină lacapital şi valoarea capitalului social subscris, pe regiuni dedezvoltare economică, pe ansamblul perioadei 1991-2002
Regiune dedezvoltareeconomică
Nr. soc. com. cuparticipare străină lacapital
Valoarea capitalului socialsubscris
Nr. %Ierarh Total (mii
Euro)%
Ierarhie
Total România 90.711 100,0 7.990.673 100Nord-Est 3.513 3,9 6 279.402 3,5 7Sud-Est 5.139 5,7 5 952.742 11,9 2
Sursa datelor: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
Aşa cum se constată din tabel, cel mai mare număr de societăţicomerciale cu participare străină în ansamblul societăţilor, precum şicea mai mare pondere a capitalului social subscris revin dominantRegiunii Bucureşti–Ilfov (peste 50%). Pe locurile următoare, darnumai din punct de vedere al ponderii societăţilor comerciale cucapital străin se situează Regiunile Vest-Romania, Nord-Vest şi
Centru, în timp ce din punct de vedere al valorii capitalului subscris,după Bucureşti se situează Regiunile mai slab şi mai târziuindustrializate (Sud-Est şi Sud-Muntenia). În cazul acestora din urmăexplicaţia se află în faptul că în aceste Regiuni numeroase societăţiau fost realizate „green field”, din cauza structurilor insuficiente alemediului economic.
După anul 2000, se manifestă o accentuare a fenomenuluiconcentrării investiţiilor străine în regiunile menţionate (Bucureşti-Ilfov, Vest-România, Nord-Vest, Centru). Chiar şi în prezent, în nordulRegiunii Vest-România şi în Bucureşti, forţa de muncă locală, având ocalificare corespunzătoare, începe să devină insuficientă, astfel încâtsocietăţile nou înfiinţate angajează, prin firme specializate, personaldin alte regiuni sau atrag personalul altor firme, fiind nevoite săridice salariile.
Situaţia economică complicată şi urmările globalizării, determinămulte firme străine să-şi intensifice studierea pieţei muncii şiconsumului din România.
9.3.7. Creşterea importanţei Capitalei în termeni de
Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale creşterii economice dinRomânia în ultimii zece ani a fost creşterea importanţei dezvoltăriizonei Municipiului Bucureşti. Aceasta se aliniază tendinţei careafectează toate economiile de tranziţie, dar în România este mult mai
evidentă datorită dimensiunilor mari ale ţării atât ca populaţie cât şica teritoriu. Având 8,8% din populaţia ţării, Bucureştiul contribuie cu21% la PIB naţional, iar 20% dintre IMM-urile româneşti sunt înregistrate aici. În capitală au fost atrase 51,1% din totalulinvestiţiilor străine. Bucureştiul se caracterizează prin cel mai ridicatnivel naţional al salariilor, serviciilor şi preţurilor. Cererea de forţă demuncă calificată acţionează precum un aspirator, astfel încât, corelatcu oportunităţile oferite de capitală – nivelul de viaţă citadin, cât şiprestigiul - conduce la un sold migratoriu pozitiv ridicat, în specialpentru persoanele foarte bine calificate.
Procentul studenţilor români care îşi fac studiile în capitală a crescutde la 354.448 în anul şcolar 1996/1997 la 582.221 în anul şcolar2001/2002. În Bucureşti se găsesc de asemenea cele mai marioportunităţi de cercetare-dezvoltare. Un lucru important de semnalateste faptul ca Bucureştiul nu şi-a extins substanţial aria de influenţăspre judeţele învecinate, în împrejurimile capitalei aflându-se câtevadintre cele mai subdezvoltate judeţe ale ţării. Se constată aici odezvoltare selectivă a zonelor lui periurbane, cu preponderenţăarealul de nord, unde preţurile terenurilor şi locuinţelor depăşesc dejade câteva ori celelalte zone ale oraşului.
9.4. Disparităţi intraregionale
O particularitate a dezvoltării regionale în România este structuramozaicală a dezvoltării economice la nivel sub-regional. Practic, întoate regiunile există zone relativ dezvoltate, care coexistă cu celesubdezvoltate.
Trebuie subliniat faptul că există încă disparităţi majore în interiorulregiunilor, unde judeţele preponderent agricole coexistă cu cele maidezvoltate. Acest fenomen a luat amploare din cauza impactului
restructurării economice resimţit în special în zonele monoindustriale,a căror populaţie a fost masiv afectată de şomaj, ca urmare a închiderii întreprinderilor de stat neprofitabile. Din regiunile mai puţindezvoltate fac parte, tradiţional, regiunile de graniţă – respectivregiunile de la graniţa cu Moldova şi Ucraina - şi regiunile de-a lungulDunării.
Cauzele diferite ale disparităţilor în dezvoltarea economică şi socialăla nivel intraregional, determină ca evoluţiile viitoare să fie destul deimprevizibile. Există încă un număr important de judeţe undepredomină un singur tip de activitate economică, de regulă în întreprinderi de stat, care ocupă o pondere foarte mare a populaţiei
ocupate în aceste activităţi neagricole. Această situaţie va puteagenera, în viitorul apropiat, adevărate şocuri pe piaţa muncii.
9.4.1. Regiunea de Dezvoltare Nord - Est
Regiunea Nord – Est este cea mai slab dezvoltată regiune a României(PIB/loc. 70% din media naţională în anul 2000). Aria de mare sărăciecuprinde sudul judeţului Iaşi, sud-estul judeţului Neamţ, estul judeţului Bacău şi judeţele Botoşani şi Vaslui în întregime.
În special vestul regiunii, care a fost în anii 60 – 70 obiectul uneiindustrializări forţate (mobilă, chimie, materiale de construcţii,construcţii de maşini, textile), a intrat într-un proces dedezindustrializare în ultimii 10 ani (întreprinderi din ramura chimie,petrochimie, uşoară, construcţii de maşini, mobilă), ceea ce a
agravat situaţia economică, estul regiunii fiind tradiţionalsubdezvoltat.
Numeroase persoane în vârstă de muncă din această regiune,lucrează temporar sau permanent în activităţi economice în Europade vest şi Israel. În satele bucovinene, după plecarea populaţiei tineremasculine apte de muncă, se manifestă o tendinţă de emigrare şi afemeilor, pentru a munci în străinătate, astfel că în multe localităţi aurămas persoane vârstnice şi copii. În multe din aceste localităţiactivitatea de construcţii este impresionantă. În acest fel s-au
accentuat discrepanţele între localităţile regiunii din punct de vedereal nivelului general de dezvoltare şi îndeosebi al dotărilorinfrastructurale.
Rata şomajului în toate judeţele regiunii se situează peste media ţării, dareste mult ridicată, în judeţele Neamţ (14,1%) şi Vaslui (13,3%), indicând unnivel scăzut al activităţii economice în aceste judeţe.
În ultimii 3 ani se înregistrează o scădere a ponderii populaţieiocupate în cadrul regiunii. O scădere accentuată se înregistrează în judeţul Botoşani - unde o pondere mare a populaţiei este ocupată în
agricultură.
Dacă în celelalte judeţe ale Regiunii Nord-Est au apărut indicii ale unui început de reviriment economic, situaţia economică este precară şiinstabilă in judele Botoşani, Iaşi şi Vaslui, deşi aici activeazănumeroase întreprinderi textile care lucrează în sistem lohn; cele maimici perturbări ale cererii internaţionale duc la reduceri de salariu,trimitere în şomaj sau chiar închiderea întreprinderilor.
Infrastructura de drumuri, reţele de apă şi canalizare ridică probleme în majoritatea judeţelor, dar cele mai afectate sunt judeţele
Botoşani, Iaşi, Vaslui. De asemenea aceste judeţe se confruntă şi cu oevidentă rămânere în urmă a gradului de tehnologizare industrială şi
agrară, un nivel redus de calificare a populaţiei, precum şi cuprobleme de mediu, cauzate de lipsa resurselor de apă, vechiledefrişări, alunecările de teren considerabile, stratul freatic adânc.
În afara disparităţilor de dezvoltare vest –est, în Regiunea Nord-Estsunt evidente de asemenea disparităţile urban-rural în ce priveştegradul general de dezvoltare, dotările infrastructurale de toatetipurile, grad de atractivitate a investiţilor. În acelaşi timp semanifestă un alt fenomen îngrijorător legat de declinul oraşelor mici şimijlocii, îndeosebi cele monoindustrirale, care tind sau chiar s-audecuplat de la procesul de creştere economică, nemaiputând să-şi îndeplinească funcţiile urbane.
Analiza mai detaliată a disparităţilor interne în dezvoltarea RegiuniiNord-Est atât din punct de vedere al dezvoltării economice cât şi al
problemelor de mediu, evidenţiază următoarele tipuri de zone-problemă:
• Zone de declin industrial şi cu şomaj ridicat (areale din jurullocalităţilor urbane: Roman, Suceava, Fălticeni, Rădăuţi, Vaslui,Negreşti, Huşi, Buhuşi, Dărmăneşti, Moineşti, Comăneşti,Paşcani, Hârlău, Târgu Frumos, Târgu Neamţ, Botoşani şiDorohoi, cu platformele industriale adiacente;
• Areale rurale izolate, cu infrastructură slab dezvoltată:
zona rurală care acoperă regiunea de confluenţă dintre
judeţele Bacău, Vaslui, Iaşi şi Neamţ, care se continuă cuzona de vest a judeţului Vaslui; fâşia adiacentă graniţei dintre judeţele Botoşani si Iaşi; porţiunea situată în extremitatea sud-estică a judeţului
Iaşi şi care continuă în nord-estul judeţului Vaslui, pe maluldrept al râului Prut.
Zone cuprinzând grupuri izolate de localităţi din sudul judeţului Suceava• Zone afectate de alunecări de teren şi fenomene de
eroziune:
in judeţul Botoşani aceste zone sunt situate în zonacentrală şi de sud , in judeţul Neamţ: pe ambele maluri ale lacului de
acumulare Bicaz şi in nordul judeţului în nordul şi sudul judeţul Iaşi, în judeţul Vaslui, în bazinul afluenţilor râului Bârlad în judeţul Bacău au fost identificate 13 zone expuse
alunecărilor de teren, situate în partea centrală si de nord; în sudul judeţului Suceava în raza localităţilor:
• Zone afectate de inundaţii, în bazinul râului Bistriţa,
în lunca Jijiei şi Prutului , precum şi în judeţul Bacău, în zonabazinelor hidrografice ale râurilor Trotuş, Siret, Tazlău, Bistriţa, Zeletin;
În sinteză se poate spune că pe ansamblul Regiunii Nord - Est suntevidente discrepanţele ca nivel, dar şi ca potenţial de dezvoltare între vestul mai dezvoltat al Regiunii şi estul mult rămas în urmă
(judeţele Botoşani, Iaşi, Vaslui). Şansa zonelor de est, limitrofegraniţei de est a Uniunii Europene, Ucrainei şi Moldovei, este să sedezvolte ca areal de servicii de tranzit pentru produsele provenitedin ţările fostei URSS (înmagazinare, înnobilare şi pregătire prinsegmentare şi împachetare etc). Pentru aceasta trebuie efectuatelucrări de infrastructură, de creare a unor zone cu facilităţi specifice,asemănătoare celor din porturile Belgiei, Olandei şi Germaniei,specializate în astfel de servicii. Zona muntoasă şi deluroasă din vestul regiunii (judeţele Suceava,Neamţ, Bacău) deţin un potenţial turistic valoros, în mare parte
(exceptând Bucovina) insuficient dezvoltat, dar care, cu măsuriadecvate poate intra cu uşurinţă în circuitul turistic european, cuspecializarea „turism religios” (Putna, Neamţ, Suceviţa, Moldoviţa,Voroneţ), turism balneo-terapeutic, agro-turism, cinegetic.
Gradul de dotare a localităţilor şi originalitatea landschaftuluibucovinean, cât şi specificul deosebit al satelor, cu un grad înalt decivilizaţie a populaţiei, pot juca un rol în turismul de lungă durată, cuactivităţi sportive, agrement şi pentru optimizarea sănătăţii (VatraDornei, Solca, Cacica şi pe valea Bistriţei).
Specificul Regiunii Sud - Est îl reprezintă disparităţile dintre nodurilede concentrare a activităţilor industriale şi terţiare (Brăila - Galaţi;
Constanţa - Năvodari), centrele industriale complexe izolate (Buzău,Focşani), areale cu specific turistic (litoralul şi Delta) şi întinsele zonecu suprafeţe de culturi agricole şi viticole. Regiunii îi estecaracteristică discontinuitatea în teritoriu a activităţilor industriale şi îmbinarea cu activităţi terţiare (comerţ, servicii, turism) şi agricole.
Restructurările industriale care au avut loc în procesul tranziţiei laeconomia de piaţă, au dus la creşterea masivă a şomajului în marilecentre de industrie grea (Galaţi, Brăila, Buzău) şi în micile centreurbane monoindustriale. Activitatea intensă de construcţii de locuinţeproprietate privată din jurul marilor centre urbane, litoral şi alte
areale turistice din Subcarpaţi a preluat o parte din forţa de muncădisponibilizată şi astfel şocul social al disponibilizărilor a fost atenuat.
Cu toată reducerea masivă de personal din zona Brăila – Galaţi ;Constanţa – Năvodari, ultimii ani marchează un oarecare reviriment alactivităţilor industriale, respectiv un proces de stabilizare a întreprinderilor nou create pe platformele marilor complexeindustriale restructurate. Aici pot fi menţionate atât întreprinderilecare funcţionează la Brăila cât şi Combinatul de la Galaţi precum şirafinăria de la Midia Năvodari. Un alt exemplu de revigorare a
industriei îl reprezintă Buzăul unde au apărut numeroase întreprinderinoi, ca de exemplu cele de prelucrare superioară a lemnului, devalorificare a deşeurilor plastice, etc. Spre deosebire de acest procesde oarecare stabilizare economică a marilor centre urbane, oraşelemici nu reuşesc să-şi găsească echilibrul, pierzând în continuare locuride muncă (Babadag, Negru Vodă, Hârşova, Făurei, Tulcea, Măcin,etc. ). Aici nu există investiţii străine şi din cauza unei infrastructurideficitare (drumuri, alimentări cu apă, canalizări, etc). Ocuparearedusă a forţei de muncă de aici determină emigrarea a numeroşitineri, fenomen care se amplifică odată cu incapacitatea de a integranoile generaţii în activităţi de producţie.
Arealele de maximă sărăcie cuprind nordul judeţului Galaţi, estul şisudul Brăilei, nordul Dobrogei, Delta Dunării, precum şi cât estul Judeţului Vrancei .
Un alt domeniu important ale economiei regiunii îl reprezintă căilede transport: aici se găsesc cele două traiecte de transport pe apăale ţării (Dunărea inferioară cu braţul navigabil Sulina şi CanalulCernavodă- Constanţa), care din cauza reducerii generale a activităţiieconomice a ţării şi-au diminuat activitatea, disponibilizând şi forţăde muncă din sectoare productive şi terţiare adiacente.
Tot în domeniul reţelelor de transport, lipsa unui pod rutier Brăila -Măcin duce la o izolare a nordului Dobrogei în special în anotimpuliernii şi la integrarea dificilă a nordului Dobrogei în circuitul economical ţării.
Un potenţial extraordinar şi o mare şansă pentru Regiune o reprezintăunicitatea Deltei Dunării, unul din paradisurile naturale europene.Aici, cât şi în arealul complet nepoluat al Munţilor Măcin şi acomplexului Razelm sunt necesare programe de investiţii îninfrastructură ( hoteluri, instalaţii de epurare a apelor, diguri împotriva viiturilor, alimentări cu apă potabilă pentru localităţile dinDeltă etc.) pentru atragerea acestor zone în circuitul turisticinternaţional.
Poluarea Deltei cauzată de acumularea substanţelor nocive din
amonte reprezintă o problemă ce trebuie soluţionată urgent. Oprireadeteriorării mediului din această zonă prin programe de investiţiitrebuie să reprezinte o prioritate. Colmatarea braţelor secundare aleDeltei va produce în timp inundarea unei mari părţi a suprafeţei deuscat din Deltă şi distrugerea acestui ecosistem.
Investiţiile în infrastructură trebuie să susţină şi zonele rurale aleSubcarpaţilor de curbură, unde procesele de alunecare a terenurilordespădurite la începutul secolului trecut sunt tot mai numeroase, iarinundaţiile periodice ameninţă numeroase sate din văile Buzău,
Râmnicu Sărat, şi Siret.
REGIUNEA SUD-EST
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltareşi potenţialului economic
- 2002-INDICATORI Regiu
ne Judeţele3 Româ
niaBR BZ CT GL TL VNI. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ
Trăsătura esenţială a Regiunii Sud-Muntenia este reprezentată de împărţirea acesteia în două sub-arii cu caracteristici geografice şisocio-economice diferite.
Partea de nord a regiunii, alcătuită din judeţele Argeş, Dîmboviţa şiPrahova se caracterizează printr-un grad ridicat de industrializare, judeţul Prahova deţinând primul loc pe ţară din punct de vedere alproducţiei industriale. Problemele principale cu care se confruntăaceastă zonă sunt legate de declinul unităţilor industriale, ceea ce agenerat o rată a şomajului superioară mediei pe regiune. Închidereaunor unităţi economice în zone monoindustriale a determinat apariţiaunor grave probleme sociale, în special în localităţi urbanemonoindustriale: Mizil, Plopeni, Urlaţi, Valea Călugărească, Şotînga,Costeşti, Stoieneşti şi Câmpulung Muscel.
Contribuţia industriei la crearea PIB regional este de peste 30%, înspecial prin aportul întreprinderilor din industria chimică şipetrochimică (judeţele Prahova şi Argeş), maşini, echipamente şimijloace de transport (Prahova, Argeş şi Dâmboviţa), textile, confecţiişi alimentară, Oraşele Ploieşti, Piteşti şi Târgovişte se manifestă capoli de dezvoltare şi ca centre de polarizare pentru noi activităţiindustriale, în afara celor tradiţionale existente, inclusiv a investiţiilorstrăine.
Partea sudică a Regiunii, alcătuită din judeţele Călăraşi, Giurgiu,
Ialomiţa şi Teleorman, este o zonă tradiţional subdezvoltată,reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România (primulpol fiind cel din Regiunea Nord - Est ). Ea se caracterizează prinpreponderenţa populaţiei ocupate în agricultură. De altfel, suprafaţa judeţelor componente este reprezentată în întregime de câmpie. Înanii 70, întreaga zonă a cunoscut o dezvoltare industrială artificială. Înprezent suportă impactul sever al procesului de tranziţie spreeconomia de piaţă, prin închiderea majorităţii unităţilor industrialereprezentative. Această situaţie este caracteristică tuturor celor patrureşedinţe de judeţ şi în special zonelor adiacente următoarelor centreurbane: Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu,Olteniţa, Călăraşi, Slobozia şi Feteşti.
Potenţialul agricol al regiunii în general şi al părţii sudice în specialeste deosebit de ridicat (71,1% din suprafaţa totală reprezentată desuprafeţe agricole, din care 80,2% terenuri arabile). Cu toateacestea, fărâmiţarea terenurilor agricole, la care se adaugă o dotaretehnică necorespunzătoare, o infrastructură deficitară şi o forţă demuncă îmbătrânită şi /sau necalificată pentru a practica agricultura,fac ca acest potenţial să fie slab valorificat. Această situaţiedetermină şi exodul populaţiei tinere şi cu pregătire, cu implicaţiinegative de lungă durată asupra viitorului acestor zone şi aposibilităţii lor de a se revigora economic.
Infrastructura (de transport, reţele de apă şi canalizare etc.) esteprecară în sudul regiunii, în partea de nord fiind mai bine dezvoltată;şi aici însă mare parte din dotările infrastructurale sunt substandardele internaţionale.
La fel ca şi în cazul celorlalte regiuni, discrepanţele între mediulurban şi rural sunt uriaşe din punct de vedere al dotărilorinfrastructurale de toate tipurile, al gradului de dezvoltare economicăşi ca urmare, a nivelului de trai şi atractivităţii zonelor rurale. Este deevidenţiat însă că şi oraşele mici şi mijlocii (cele mai multemonoindustriale) sunt într-un evident declin economic, multe fiinddecuplate de la creşterea economică, nemaiputându–şi îndeplinifuncţiile urbane propriu-zise.
Regiunea dispune de un valoros potenţial turistic. În zona de nord,
muntoasă propice pentru practicarea sporturilor în timpul iernii, s-aucreat, tradiţional, numeroase staţiuni montane (Valea Prahovei şi dinMunţii Bucegi, Piatra Craiului), în care s-au dezvoltat turismul în toateanotimpurile, inclusiv turismul de week-end, reţeaua hotelieră fiindbine dezvoltată.
Tot această parte de nord a Regiunii are potenţial pentru dezvoltareaturismului balneoclimateric pentru boli reumatice şi respiratorii(Slănic Prahova, Vălenii de Munte, Pucioasa, etc.) care nu esteexploatat din cauza absenţei dotărilor infrastructuralecorespunzătoare şi a unor servicii turistice de slabă calitate.
Potenţialul turistic al părţii sudice a regiunii se leagă în principal deDunăre, al cărei potenţial turistic a fost insuficient exploatat până înprezent; o mai bună valorificare a acestui potenţial necesită unconcept şi investiţi substanţiale.
REGIUNEA SUD-MUNTENIA
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şipotenţialului economic
- 2002-
INDICATORI Regiune
Judeţele4 RomâniaAG CL DB GR IL PH TR
I. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ
I.1. PIB / locuitor (2000) – euro 1 464 1 795
I.2. Productivitatea muncii (2000)– euro
3 358 4 127
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilorpublice/100 kmp (%)
34,4 43,2 43,8 25,6 46,6 26,2 23,1 30,7 33,1
4 AG (Arges), CL (Calarasi), DB (Dambovita), GR (Giurgiu), IL (Ialomita), PH(Prahova), TL (Tulcea)
Regiunea are următoarele caracteristici: forme variate de relief (îndescreştere altitudinală de la nord spre sud), resurse variate (petrol,
gaze, cărbune, mangan, sare, lemn, izvoare minerale şi termale),specializare - în producţia de energie termo şi hidroelectrică,agricultură cu productivitate redusă, poziţie geografică favorabilătranzitului de mărfuri şi plasarea pe direcţiile vest-est şi nord-sud.
Regiunea, deşi cu o densitate a populaţiei sub media ţării, a avuttradiţional - datorită situaţiei economice precare - rolul de areal derecrutare a forţei de muncă pentru zonele cu natalitate redusă, dinBanat şi Bucureşti.
Nivelul de trai este în medie scăzut, iar Podişul Mehedinţi şi Câmpia
de Sud pot fi considerate printre cele mai sărace zone ale ţării.
În afara zonelor cu dezvoltare economică datorată unor condiţiispeciale (Defileul Dunării, Subcarpaţii Olteniei şi Valea mijlocie aOltului, Craiova şi Slatina), infrastructura localităţilor urbane şi ruraleeste total insuficientă. De fapt, numeroase oraşe au obţinut un statuturban, dar nu deţin nici pe departe infrastructura specifică şi un modde viaţă care să justifice poziţia în ierarhia localităţilor. Simptomaticeste şi faptul că aici nu există nici o localitate care să fie alimentatăcu gaze, alimentarea cu apă potabilă nu este asigurată permanent
nici în cel mai important oraş al regiunii – Craiova. Condiţiile precaredin reţeaua de colectare a apelor reziduale determină un grad ridicatde poluare a cursurilor de apă, iar cvasi inexistenţa depozitelor degunoi accentuează agravarea cerinţei protecţiei mediului. O situaţiedelicată o reprezintă dotarea insuficientă cu filtre a numeroaselortermocentrale pe bază de combustibil solid inferior (lignit), uzinelorchimice din complexul Govora etc., dar şi suprafeţele întinse ocupatede haldele de steril ale exploatărilor de lignit şi cele de cenuşireziduale ale termocentralelor etc.
Restructurarea industrială a avut loc cu întârziere şi nu s-a realizat
etapizat pentru a da posibilitatea atenuării şocului produs dedisponibilizările masive (exemplul exploatărilor miniere esteedificator).
Evoluţia negativă din centrele monoindustriale (Balş, Caracal, Tg.Cărbuneşti, Motru, Strehaia etc.) nu a putut fi compensată prinactivitatea productivă din unele ramuri recent privatizate (Slatina –aluminiu, Craiova – automobile, aparataj, Drobeta T. Severin –construcţia de nave). Industria lemnului din zona montană şisubcarpatică şi-a găsit ritmul, dar rămâne – în principal – tributarăunei producţii cu valoare adăugată redusă, destinată unor pieţe puţinexigente.
Faţă de unele areale de relativă dezvoltare (turism, comerţ, industrie)şi oarecare stabilizare economică (Craiova, Slatina), celelalte zone nu-şi găsesc un ritm de creştere corespunzător, regiunea se depopulează în special prin emigraţie pentru muncă.
Potenţialul turistic utilizat este concentrat în 3 zone Clisura Dunării –Porţile de Fier, Subcarpaţii Olteniei cu însemnate monumentenaturale (peşteri, canioane, rezervaţii) şi arhitectonice (mânăstirile Tismana, Horezu), izvoare termale şi terapeutice (Olăneşti, Căciulata),saline terapeutice (Băile Govora, Ocnele Mari), cât şi Valea Oltului lanord de Râmnicu Vâlcea. O şansă deosebită pentru dezvoltareaturismului montan oferă Valea Lotrului, unde staţiunea Voineasa arputea oferi condiţii foarte bune pentru sporturi de iarnă, alpinism şidrumeţie.
REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltareşi potenţialului economic
- 2002-INDICATORI Regiu
ne Judeţele5 Româ
niaDJ GJ MH OT VLI. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ
I.1. PIB / locuitor (2000) – euro 1 504 1 795
I.2. Productivitatea muncii (2000) –euro
3 509 4 127
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilorpublice/100 kmp (%)
35,5 29,7 37,7 37,6 37,1 37,6 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publicemodernizate în totaluldrumurilor publice (%)
31,7 21,9 32,0 21,3 55,0 28,2 25,3
II.3. Ponderea localităţilor cu reţea
de apă potabilă (%)
11,4 2,3 13,8 13,7 18,8 9,6 20,2
II.4. Ponderea localităţilor cu reţeade canalizare (%)
2,1 1,7 2,7 2,7 1,7 2,0 4,2
III. RESURSE DE MUNCĂ ŞI OCUPAREAIII.1. Ponderea populaţiei ocupate
Însemnate resurse de subsol (huilă, antracit, metale colorate, argint,aur, roci dure, zăcăminte radio-active, izvoare termale şi minerale),
sol (păduri cu esenţe valoroase, soluri fertile), climat favorabil,legături de transport facile cu centrul Europei şi o populaţie laborioasăreprezintă coordonatele economice ale regiunii.
Ca şi în cazul celorlalte regiuni de dezvoltare, teritoriul regiunii Vest -România poate fi împărţit în două subregiuni, confruntate cuprobleme structurale distincte şi grad diferit de dezvoltare.
Prima, include teritoriul judeţelor Caraş-Severin şi Hunedoara, la carese adaugă oraşul Nădrag şi aria adiacentă acestuia, localizate în jud. Timiş. Aici s-au dezvoltat timpuriu, încă din sec 19, ramuri ale
industriei extractive, siderurgice, metalurgice şi ale industriei conexe,cum este ind. constructoare de maşini. Această mare subzonă aregiunii a intrat într-un puternic declin după 1990, iar procesul derestructurare care s-a desfăşurat lent şi cu mari dificultăţi, a generatun şomaj foarte ridicat. In acest mare areal, o particularitate aparte oare situaţia economiei bazinului carbonifer Petroşani, unde reducerealocurilor de muncă a cauzat convulsii sociale repetate, în pofida anumeroase programe de echilibrare a situaţiei.
Cea de a doua subregiune cuprinde teritoriul judeţelor Timiş şi Arad.
Această subregiune cu dezvoltare industrială timpurie, complexă şidiversificată (industrie uşoară, constructoare de maşini,electrotehnică etc) este în prezent arealul favorit al investiţiilorstrăine productive în România. Pe fondul creării a numeroase locuri demuncă ce necesită populaţie cu o calificare înaltă, şi a exodului masival forţei de muncă din ultimii ani (emigraţia populaţiei germane aaccentuat acest fenomen), subzona se confruntă cu o lipsă tot maiaccentuată de forţă de muncă corespunzătoare. Noile investiţii înacest areal se lovesc de lipsa infrastructurilor corespunzătoarepentru dezvoltare (alimentare cu apă si căi de comunicaţii )
Zona Hunedoara –Deva, Valea Jiului, culoarul Haţeg- Călan, Deva,zona minieră din sudul jud Caraş-Severin şi zona minieră din nordul jud Hunedoara (Brad, Munţii Apuseni), foste zone miniere, necesitălucrări urgente de infrastructură pentru redarea în circuitul economicşi protejarea ecologică a aşezărilor afectate masiv de reziduurileactivităţilor miniere (uraniu, metale rare şi colorate).
Valea Jiului (Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan), Moldova Nouă, Sasca,Oraviţa, Anina, Ocna de Fier, Dognecea, Rusca Montană, Valea Jiului,zona Brad, Teliuc toate sunt areale cu o semnificativă concentrare deforţă de muncă disponibilizată din industria minieră care trebuieabsorbită de alte sectoare. Investiţiile în aceste zone trebuie săincludă în mod necesar ecologizarea haldelor şi reabilitarea
suprafeţelor industriale dezafectate, ecologizarea întregului areal,modernizarea reţelei de canalizare şi apă potabilă.
Gradul de urbanizare a Regiunii Vest-România este mai mare decât
pe ansamblul ţării, reşedinţele de judeţ reprezentând centreputernice de atracţie a populaţiei. Disparităţile urban – rural deşiexistente, nu sunt atât de mari ca în celelalte regiuni.
Regiunea vest are un bogat potenţial turistic. O zonă compactă cupotenţial turistic variat, cu valenţe speciale pentru agroturism, se află în judeţul Caraş- Severin, în Munţii Apuseni (în vecinătatea oraşuluiBrad), cât şi în vestul şi sudul judeţului Hunedoara (Sarmisegetuza).
Alte forme de turism sunt turismul termal-balnear (Băile Herculane,Moneasa, Lipova, Baziaş, Geoagiu) de afaceri (Timişoara) şi de tranzit
(culoarele de circulaţie rutieră internaţională Nădlag–Deva şi Timişoara–Herculane).
REGIUNEA VEST-ROMÂNIA
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltare şipotenţialului economic
- 2002-INDICATORI Regiu
ne Judeţele6 Român
iaAD CS HD TM
I. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂI.1. PIB / locuitor (2000) – euro 1 842 1 795
I.2. Productivitatea muncii (2000)– euro
4 077 4 127
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilorpublice/100 kmp (%)
31,8 28,9 22,8 44,0 33,4 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publicemodernizate în totaluldrumurilor publice (%)
25,5 22,1 38,5 21,9 23,2 25,3
II.3. Ponderea localităţilor cu
reţea de apă potabilă (%)
18,0 25,6 7,7 11,0 29,8 20,2
II.4. Ponderea localităţilor cureţea de canalizare (%)
4,8 6,3 3,8 5,5 3,5 4,2
III. RESURSE DE MUNCĂ ŞI OCUPAREAIII.1. Ponderea populaţiei
În Regiunea Nord-Vest, există mari discrepanţe în dezvoltareaeconomică a celor şase judeţe: judeţele din sudul şi vestul Regiunii,
respectiv Cluj, Bihor şi Satu Mare (alimentară, uşoară, lemn,construcţii de maşini), sunt industrializate şi mai stabil dezvoltateeconomic decât regiunile din centru şi est (Bistriţa-Năsăud,Maramureş şi Sălaj - lemn-mobilă, metale neferoase şi auro-argentifere, uşoară), unde evoluţia din ultimii ani a dus la pierdereacapacităţii concurenţiale a multor ramuri. Conform analizeloreconomice şi sociale efectuate, polii sărăciei se găsesc în judeţeleMaramureş şi Bistriţa-Năsăud.
Zonele în declin industrial sunt: zona Munţilor Apuseni şi zonamontană din nordul regiunii, cuprinzând arii de pe teritoriul judeţelor
însemnate Maramureş, Satu Mare şi Bistriţa-Năsăud. Acestea deţintotuşi resurse, dintre care menţionăm: minereuri complexe şi auro-argentifere (Satu Mare, Maramureş), bauxită (Bihor), sare(Maramureş, Bihor), materiale de construcţii (Bihor, Cluj), lemn(Maramureş). Restructurările din domeniul minier au afectat acestsector extractiv şi au dus la disponibilizări masive şi la declarareazonelor defavorizate Baia-Mare-Borşa-Vişeu. Sectorul industrieineferoase este ameninţat în Baia-Mare de rezultatul unui referendumlocal pentru interzicerea acelor tipuri de activităţi pentru carepoluează oraşul. Pentru relansarea zonelor sunt necesare investiţii
atât în infrastructură cât şi în echipamentele de exploatare aresurselor.
O consecinţă directă a procesului de restructurare industrială şi acreşterii şomajului o reprezintă apariţia unui fenomen unic în Europa,constând în migraţia populaţiei din zonele urbane în zonele rurale şicreşterea ponderii populaţiei rurale în toate judeţele regiunii. Înprezent sunt judeţe în care populaţia este preponderent rurală(Bistriţa-Năsăud 63,0%, Sălaj 58,0%, Satu Mare 53,7%). Un alt efect alrestructurării economice şi diminuării locurilor de muncă îl constituieşi procesul de emigrare a populaţiei - mai ales a celei tinere în rândul
căreia se manifesată un adevărat exod - Regiunea confruntându-secu un adevărat exod de “materie cenuşie”. Numeroase localităţi dinmediul rural (în special Maramureş, Satu-Mare, Braşov), nu au practictineret, dar prosperă prin construcţiile finanţate din bani externi.
În toate judeţele Regiunii Nord-Vest o pondere importantă a populaţieiactive este ocupată încă în întreprinderi de stat. De aceea esteprevizibilă o creştere a ratei şomajului în judeţele Sălaj, Satu-Mare,precum şi în jud. Maramureş cauzată de restructurarea iminentă a întreprinderilor de stat cu pierderi, întrucât populaţia ocupată înaceste întreprinderi este încă destul de numeroasă. Această situaţienecesită luarea din timp a unor măsuri active de ocupare a populaţieice va fi disponibilizată, între care măsuri de reorientare profesională a
populaţiei, corespunzător cerinţelor locale ale pieţei muncii trebuie săreprezinte o prioritate.
Deşi silvicultura reprezintă o ramură importantă a regiunii, defrişările
insuficient controlate (Bistriţa-Năsăud, Maramureş) şi lipsa unuiprogram coerent de reîmpăduriri şi construcţii de drumuri forestierecătre interiorul bazinelor, conduc la reducerea continuă a suprafeţelor împădurite. Capitalizarea insuficientă, pierderea pieţelor externe,neadaptarea la exigenţele calitative au determinat ca numeroasefabrici de mobilă să fie închise sau să funcţioneze la parametri reduşi.
Pe ansamblul regiunii, infrastructura de transport, mediu şienergetică este mai bine dezvoltată comparativ cu alte regiuni, darlipsa investiţiilor timp de decenii a adus diferitele tipuri deinfrastructură într-o situaţie precară.
Aşezată la intersecţia axelor de comunicare nord-sud şi est-vest,regiunea dispune de o reţea de drumuri destul de densă. Corelat cunivelul general de dezvoltare economică, judeţele Maramureş,Bistriţa-Năsăud, Sălaj au cele mai reduse reţele de drumuri publiceprin raportare la suprafaţă.
La nivelul Regiunii Nord-Vest se remarcă discrepanţe între judeţe înceea ce priveşte situaţia alimentării cu energie electrică. Mai există încă sate, cătune sau gospodării izolate neelectrificate, concentrate
mai ales în zona Munţilor Apuseni şi în zona montană din nord. Gravedisfuncţionalităţi în alimentarea cu energie electrică se înregistrează în jud. Maramureş, atât în mediul rural cât şi în mediul urban (SighetuMarmaţiei, Borşa, Seini, Târgu Lăpuş, şi Vişeul de Sus), precum şi în jud. Bistriţa Năsăud şi într-o anumită măsură chiar şi în judeţele SatuMare şi Cluj ( Satu Mare, Negreşti-Oaş, Tăşnad, etc.).
Majoritatea judeţelor regiunilor se confruntă cu probleme dealimentare cu apă potabilă. Reţeaua publică de alimentare cu apăpotabilă este insuficient dezvoltată pentru a corespunde nevoilorpopulaţiei, atât în mediul rural cât şi în mediul urban, iar în
Maramureş poluarea straturilor freatice datorată infiltrărilor dereziduuri nemetalifere, periclitează grav sănătatea populaţiei, chiar înarealele cu reţele convenţionale, dar unde instalaţiile de tratare suntinsuficiente sau vechi.
În localităţile rurale din Podişul Transilvaniei resursele de apă suntreduse şi nepotabile din cauza domurilor gazeifere şi a zăcămintelorsaline. Aceste zone necesită lucrări prioritare de alimentare cu apă însistem centralizat.
Calitatea mediului din regiune este afectată de impactul negativ alunor activităţi economice. Principalii poluanţi sunt: pulberilesedimentabile în judeţele Cluj şi Sălaj; amoniac în judeţele Bistriţa-
Năsăud, Maramureş, Sălaj; dioxid de sulf şi cadmiu în judeţele Cluj şiSălaj; fluor şi compuşi ai acestuia în judeţul Satu Mare, pulberi demetale cuprifere şi plumb.
Regiunea are un potenţial turistic apreciabil: vestigii arheologice,rezervaţii naturale, lacuri glaciare şi de acumulare, numeroasepeşteri, staţiuni balneo-climaterice, condiţii favorabile practicăriiturismului montan, de agrement şi odihnă. Există de asemenea maimulte zone etnofolclorice care au permis dezvoltarea agro-turismului, în Maramureş, Cluj şi Bihor. Prin apropierea de Europa centrală, relief de mare originalitate (peşteri, defilee, etc.), climă favorabilă, înălţimireduse (cca. 1400 m), Munţii Apuseni au şansa de a deveni o atracţiepentru turismul de drumeţie, care doresc natură şi condiţii de cazaresimple.
REGIUNEA NORD-VEST
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltareşi potenţialului economic
-2002-INDICATORI Regiu
ne
Judeţele7 Româ
niaBH BN CJ MM SM SJI. NIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂ
I.1. PIB / locuitor (2000) – euro 1 669 1 795
I.2. Productivitatea muncii (2000) –euro
3 613 4 127
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilorpublice/100 kmp (%)
33,9 35,3 28,1 39,5 25,0 36,7 40,9 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publicemodernizate în totalul
27,7 22,9 23,5 21,1 33,7 52,7 19,5 25,3
7 BH (Bihor), BN (Bistrita Nasaud), CJ (Cluj), MM (Maramures), SM (Satu Mare), SJ(Salaj)
Zonă cu forme de relief specifice podişului, văi direcţionate est-vest,regiunea deţine însemnate rezerve de gaz metan, minereuri auro-
argentifere şi colorate, nemetalifere, sare, izvoare minerale şiterapeutice, iar peste o treime din suprafaţă este ocupată de păduri.Arealul deţine însemnate resurse hidrografice şi comparativ cu alteregiuni o reţea de transport dezvoltată (mai puţin în direcţia nord-sud), dar cea mai însemnată bogăţie o reprezintă populaţia educată.Regiunea are o natalitate redusă, dar a reuşit să integreze armoniosimigranţii din alte zone ale ţării. Meşteşugurile au tradiţie seculară şiactivităţile economice sunt foarte diversificate.
Dacă iniţial motorul activităţii economice l-a reprezentat mineritul(aur, argint, cărbune şi sare), acum cele mai însemnate ramuri sunt
prelucrarea metalelor, chimia, toate ramurile industriei uşoare şialimentare. Agricultura este bine dezvoltată, cu specializare în culturaplantelor industriale, iar viticultura de calitate are o răspândiredeosebită.
Dezvoltarea activităţilor de producţie a fost favorizată de o poziţiefavorabilă schimburilor de mărfuri, iar activitatea de comerţ aretradiţie.
Restructurarea sau închiderea întreprinderilor din această zonă a
determinat apariţia unui fenomen neîntâlnit aici: şomajul. Cele maicritice probleme le-au pus centrele miniere din est (Baraolt şi Bălan)şi Apuseni (Zlatna), dar şi oraşele cu mari unităţi ale industrieiconstrucţiilor de maşini şi chimice (Aiud, Gheorghieni, Făgăraş,Victoria, Copşa Mică, Ocna Mureş).
O situaţie deosebită se manifestă în jurul Braşovului, unde numeroaseuzine de armament şi-au încetat activitatea, dar şi în oraş, unde mariuzine constructoare de maşini au fost foarte târziu privatizate, cudisponibilizarea unui personal numeros.
Regiunea are un potenţial turistic foarte valoros cu oraşe – muzeu(Braşov, Sighişoara, Sibiu), monumente de cultură medievală, muzee însemnate (Sibiu), dar şi o bogată tradiţie în agroturism (Bran,Mărginimea Sibiului), potenţial pentru practicarea sporturilor de iarnăşi facilităţi pentru recreere. Există numeroase izvoare minerale şiterapeutice, şi staţiuni balneare cu tradiţie (Sovata, Covasna, OcnaSibiului, Ocna Mureş). Aici investiţiile infrastructurale pot contribui lareînvierea unor ramuri ce pot constitui motorul unui nou revirimenteconomic.
Din punct de vedere al dezvoltării economice dar şi al structuriireţelelor de aşezări, regiunea este cea mai omogenă între cele optregiuni ale ţării, singurele discrepanţe manifestându-se în zonele cu
populaţie redusă a Munţilor Apuseni şi a celor din zonele înalte aledepresiunilor intracarpatice din estul regiunii.
Cea mai redusă dezvoltare economică o deţin arealele slab populate
ale Munţilor Apuseni din judeţul Alba. Cele mai dezvoltate arealeindustriale sunt situate pe şina sudică (dominată de nodurile Braşov şiSibiu, cu sateliţii acestora) şi specializate în industria constructoare demaşini, chimie, textilă şi alimentară. Şina centrală cuprinde aşezărilenumeroase înşiruite pe Văile Târnavelor, cu industrie variată şistructuri urbane bine conturate şi atractive arhitectonic. În nord sediferenţiază centre cu structuri economice mai specializate, undedomină industria constructoare de maşini, chimia, ind. mobilei, textilăşi alimentară. Zona deţine cea mai densă reţea de distribuţie de gazmetan, unde chiar numeroase sate sunt racordate la reţele comunale. Totuşi, vechimea reţelelor de apă şi canalizare din multe oraşe, , le
Regiunea Bucureşti-Ilfov este cea mai mare aglomerare urbană a ţării,iar numărul locuitorilor înregistraţi statistic (2,3 milioane) este cu
siguranţă depăşit prin migranţii permanenţi sau temporari în căutarede lucru. Crearea unui areal metropolitan prin includerea zoneilimitrofe suburbane Ilfov (cca. 300.000 locuitori) va duce la creştereadinamicii urbane, prin creşterea atractivităţii terenurilor rurale pentruinvestiţii.
Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă şi cea mai mare aglomerareindustrială a României, în care sunt prezente, de fapt, toate marileramuri. Declinul industrial treptat de după '90 a dus la pierderea anumeroase locuri de muncă, iar închiderea accelerată a multor, întreprinderi ineficiente va accentua diminuarea forţei de muncă din
industrie şi migrarea ei către sectorul terţiar - servicii. Comerţul,activităţile de depozitare, distribuţie, administraţie – gospodăriecomunală, construcţii au avut o evoluţie rapidă, astfel încât, regiunea, în pofida poziţiei geografice nefavorabile, se distanţează ca nivel dedezvoltare de celelalte regiuni şi marile lor oraşe.
Rata şomajului este scăzută şi posibilitatea de a găsi un loc demuncă este reală.
Centrul şi nordul regiunii îşi schimbă rapid înfăţişarea prin cartierele
noi de vile, mărindu-se permanent diferenţele între centrulmetropolitan şi zonele limitrofe, creând pericolul unei falii întremodernitate şi sărăcie masivă.
Prin investiţiile străine concentrate aici, regiunea atrage tot mai mulţimigranţi, densitatea populaţiei în cartierele dormitor creşte, ca şiaglomerarea stilurilor de viaţă diferite, fenomene de criminalitate,etc. Concentrarea populaţiei în cartierele dormitor şi extinderea zoneirezidenţiale prin construcţii monofamiliale (vile) fac să se manifestetot mai acut insuficienţa reţelei de transport, a reţelelor dealimentare cu apă, canalizare, încălzire şi în general toate tipurile de
servicii comunale.
Dacă poluarea industrială a descrescut evident, datorită închideriimarilor platforme industriale, creşte rapid poluarea cauzată detransportul auto, atât poluare chimică, cât şi fonică.
Regiunea manifestă un accelerat proces de îmbătrânire a populaţiei ,iar nivelul natalităţii (8%o) are cea mai scăzută valoare din ţară.Şomajul de lungă durată este foarte intens iar cel al tinerilor are opondere ridicată. Munca la negru, în special în sectorul terţiar are orăspândire foarte mare.
Reţeaua de învăţământ este, de departe, cea mai densă, dar unnumăr însemnat din unităţile şcolare şi preşcolare de la periferie şi judeţul Ilfov nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea autorizaţiei defuncţionare, neavând apă curentă şi canalizare.
Problemele reabilitării reţelei stradale sunt extrem de grave, iar lipsaunei concepţii unitare în această direcţie, face ca perspectivatransformării regiunii metropolitane într-o entitate funcţional -eficientă să devină tot mai periclitată. În cazul în care nu se vor luarapid măsuri şi nu se vor respecta strict principiile unui urbanismmodern, posibilitatea unui colaps în circulaţia stradală nu esteexclusă.
Afluxul de populaţie către Bucureşti, în căutarea unui loc de muncăgenerează o creştere supradimensionată a utilizării neplătite a
serviciilor, facilităţilor comunale.
O altă problemă acută a zonei o reprezintă creşterea necontrolată acantităţii de deşeuri menajere şi a diferitelor tipuri de ambalaje.
Nerezolvarea sau rezolvarea lipsită de perspectivă pe lungă duratăpoate crea mari disfuncţionalităţi zonei metropolitane în perspectivă.
REGIUNEA BUCUREŞTI-ILFOV
Indicatori de caracterizare a nivelului de dezvoltareşi potenţialului economic
-2002-INDICATORI Regiu
ne Judeţele9 Român
iaIF BNIVELUL GLOBAL DE DEZV. ECONOMICĂI.1. PIB / locuitor (2000) – euro 3 712 1 795I.1. Productivitatea muncii (2000) –
euro9 006 4 127
II. INFRASTRUCTURĂ
II.1. Densitatea drumurilorpublice/100 kmp (%)
46,7 49,3 29,4 33,1
II.2. Ponderea drumurilor publicemodernizate în totaluldrumurilor publice (%)
48,5 44,0 98,6 25,3
II.3. Ponderea localităţilor cu reţeade apă potabilă (%)
15, 14,9 100,0 20,2
II.4. Ponderea localităţilor cu reţeade canalizare (%)
Probleme cheie ale disparităţilor intra şi inter-regionale
• Dezvoltarea neechilibrată între vestul şi estul ţării• Dezvoltarea economică a urmat o direcţie vest-est, proximitatea
pieţelor vestice acţionând ca factor de creştere• Subdezvoltarea cronică este concentrată în NE la graniţa cu
Moldova şi în sud de-a lungul Dunării• Disparităţile intraregionale reflectă structura mozaicală a
dezvoltării economice• Impactul negativ puternic al restructurării industriale în oraşele
monoindustriale• Declinul oraşelor mici şi mijlocii•
Creşterea disproporţionată a importanţei Municipiului Bucureşti în cadrul Regiunii Bucureşti-Ilfov comparativ cu situaţiagenerală a dezvoltării celorlalte regiuni
![AN3 Managementul Crizelor Si Conflictelor Regionale[1]-Manual](https://static.documente.net/doc/80x56/5571f97a49795991698fa919/an3-managementul-crizelor-si-conflictelor-regionale1-manual.jpg)
