FLUCTUAȚII CICLICE ȘI TRENDUL ECONOMIC

Timp O

PNB

A

B

C

D

E

A – B Faza de expansiune D – E

Faza de recesiune

Yt - trendul

Încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, s-a observat, că activitatea

economică cunoaşte fenomene de criză, care se succed la intervale de 10-12

ani şi că activitatea economică evoluează printr-o succesiune de faze care

compun un ciclu economic. În cadrul unui ciclu economic se succed următoarele

faze: prima fază, în care activitatea economică creşte, denumită faza de

expansiune şi a doua fază caracterizată prin scăderea activităţii economice,

denumită faza de recesiune economică.

Evoluţia economiilor naţionale se caracterizează printr-o dinamică de tip

oscilant a activităţii economice, cu abateri mai mari sau mai mici de la trendul

general. Fluctuaţiile prezentate în graficul de mai jos sunt cunoscute în literatura

de specialitate sub denumirea de fluctuatii ciclice sau cicluri ale afacerilor.

Un ciclu al afacerilor constă în creșterea simultană a nivelului

majorității activităților economice, urmată de o scădere a acestor niveluri,

după care urmeaza faza de expansiune a ciclului următor. De regulă,

ciclurile se definesc ca fluctuații în jurul unei mărimi, care este o medie a

creșterii economice într-o perioadă; ele sunt recurente dar nu periodice,

durata lor variind de la un an la 10-12 ani.

Măsurarea fluctuaţiilor ciclice presupune utilizarea unui sistem de

indicatori, dintre care cei mai importanţi folosiţi în practica economică sunt:

produsul naţional brut în preţuri curente şi în preţuri constante, volumul

vânzărilor cu amănuntul şi cu ridicata, nivelul debitelor bancare, indicele

volumului fizic al producţiei industriale, nivelul şomajului, numărul locurilor

de muncă în ramurile neagricole, timpul lucrat în ramurile neagricole, venitul

personal, preţurile etc.

Pe baza seriilor de date ale indicatorilor stabiliţi, precum şi a unora

derivaţi din aceştia, se descrie dinamica sistemului economic analizat şi se

pun în evidenţă, printr-o prelucrare adecvată, fluctuaţiile ciclice. Prelucrarea

statistică aplicată seriilor cronologice a indicatorilor amintiţi constă în

determinarea trendului (T), a variaţiei sezoniere (S) şi a celei întâmplătoare

(I), care are ca efect izolarea fluctuaţiei ciclice (C).

Yt = Tt • St • Ct • It

Trendul se determină prin

prelucrarea și analiza statistică a

următorilor indicatori:

- PNB în prețuri curente

- PNB în prețuri constante

- volumul vânzărilor (stocurilor)

- nivelul șomajului

- nivelul inflației

Trend (T)

vatiația sezonieră (S)

vatiația întâmplătoare (I)

IZOLAREA FLUCTUAȚIEI

CICLICE

Yt = Tt • St • Ct • It

Timp O

PNB

Yt - trendul

Marea depresiune 1929-1933

Criza financiară 2008 -

► sunt fluctuaţii de intensitate relativ moderată în care oscilaţiile sunt notabile

dar nu severe şi apar la fiecare 3-4 ani.

3. Macrociclurile sau ciclurile lungi sunt fluctuaţii de 50-60 ani.

I.1. Tipuri de cicluri ale afacerilor:

1. Ciclurile minore:

2. Ciclurile majore:

► se caracterizează prin oscilaţii largi în activitatea de afaceri, având o

periodicitate de aproximativ 10 ani.

În cadrul unui ciclu economic major se succed următoarele faze:

a. Faza de expansiune:

Faza de expansiune se caracterizează prin creşterea investiţiilor,

veniturilor, producţiei şi prin reducerea şomajului. În această perioadă pe piaţa

monetară şi de credit scade rata dobânzii, se ieftineşte creditul, iar pe piaţa

capitalului cursul acţiunilor înregistrează în general creşteri importante. Economia în

faza de ascensiune prosperă.

Frânarea activităţii economice anunţă sfârşitul fazei de ascensiune.

Perioada se caracterizează prin reducerea mărimii profiturilor, scăderea cursului

acţiuniilor la bursă, restrângerea şi scumpirea creditului, reducerea activităţii

investiţionale. Accentuarea fenomenelor de frânare marchează încheierea

expansiunii, de regulă printr-o cădere bruscă a activităţii economice. Fenomenele

negative se amplifică, producţia şi vânzările se reduc şi tind să stagneze, creşte

numărul de falimente, creşte şomajul. Criza economică este declanşată şi se intră în

faza de recesiune economică, urmată de o perioadă de depresiune economică.

b. Faza de recesiune economică:

c. Supraîncălzirea:

Faza de recesiune economică este caracterizată prin reducerea cererii

globale şi a investiţiilor, creşterea şomajului.

Supraîncălzirea apare atunci când pe fondul unei creşteri a activităţii

economico-financiare, inflaţia devine mare, importurile depăşesc exporturile iar

datoria publică creşte excesiv. Cererea depăşeşte oferta.

În vederea asigurării succesului, politicile economice trebuiesc corelate.

Timp O

PNB

A

B

C

D

E

A – B Expansiune D – E

Recesiune

B, D

Prosperitate B, D

Depresiune

Dintre forţele care pot provoca trecerea economiei prin cele patru faze se

remarcă următoarele:

a). Relaţia cost-preț

Din analiza evoluției ciclice a economiei rezultă că preţul reacţionează

înainte şi mai repede decât costul în cazul schimbărilor înregistrate la nivel

economic. Din grafic se poate observa că prețul atinge nivelul minim înaintea

costului. Este posibil ca după atingerea acestui nivel costul să scadă în

continuare sub nivelul preţului, creând premisele obţinerii de profituri la produse

care erau nerentabile. În partea ascendentă a ciclului, preţul creşte mai repede

decât costul, rezultând o sporire a profitului şi deci a investiţiilor. Preţul se

stabilizează la un nivel maxim în faza de prosperitate în timp ce costul continuă

să crească până când profitul devine din ce în ce mai mic. În această situaţie

multe firme marginale dau faliment iar altele intră în alertă luându-şi măsurile

necesare pentru a rămâne competitive, creându-se condiţiile necesare depăşirii

fazei de depresiune.

b). Modificarea inventarului (stocurilor)

În faza de depresiune stocul deținut de firme se află la nivel minim,

deoarece în perioada de recesiune/depresiune economică satisfacerea cererii

se face în general din stocurile existente la nivelul agenților economici.

Activitatea de producție nu va fi stimulată decât în momentul în care stocurile

ating nivelul minim.

c). Rata dobânzii

Rata dobânzii este şi ea sensibilă la modificările din economie.

Astfel, diminuarea cererilor pentru împrumuturi comerciale are ca efect

creşterea rezervelor bancare şi în consecinţă scăderea ratei dobânzii.

În aceste condiţii, o înviorare a economiei poate stimula creşterea

cererii de împrumuturi pentru investiţii.

Rata dobânzii poate fi utilizată ca pârghie pentru impulsionarea

dezvoltării economiei.

e). Factorul psihologic

d). Cererea de înlocuire

Creşterea cheltuielilor firmelor sau a indivizilor pentru înlocuirea

mijloacelor de producţie sau pentru bunuri de folosinţă îndelungată va spori

cererea pentru produsele acestor ramuri şi va avea efecte pozitive asupra

dezvoltării economice în general.

Starea psihică este considerată cu un factor al fluctuaţiilor ciclice

întrucât atitudinea favorabilă sau reţinută, optimistă sau pesimistă, poate

stimula sau frâna acţiunea agenţilor economici.

Nr. crt. Elemente / factori

Faza în care se află economia Depresiune

(C, E) Expansiune Prosperitate (B,D) Recesiune

1. Producție

2. Forță de muncă ocupată

3. Venit total

4. Cerere

5. Prețurile

6. Costurile

7. Profituri

8. Investiții

9. Cererea pentru împrumuturi

10. Excesul de rezerve bancare

11. Rata dobânzii

12. Preferințe pentru lichidități

nivel scăzut descrește crește nivel ridicat

nivel scăzut crește nivel ridicat descrește

nivel scăzut crește nivel ridicat descrește

nivel scăzut crește nivel ridicat descrește

nivel scăzut cresc încet nivel ridicat descrește

nivel scăzut în întârziere cresc în întârziere

nivel scăzut cresc nivel ridicat descresc

nivel scăzut cresc nivel ridicat descresc

nivel scăzut crește nivel ridicat descrește

nivel ridicat descrește nivel scăzut crește

nivel scăzut staționară crește staționară

puternică în slăbire slabă se întărește

Timp O

PNB

A

B

C

D

E

Ieșirea din depresiune poate fi influențată (stimulată) de factori exogeni sau prin

aplicarea unor politici macroeconomice (monetere, fiscale).

Măsuri adoptate în mod curent:

1. Măsuri cu impact asupra consumului de bunuri și servicii:

► creșterea salariilor

► măsuri de relaxare fiscală

► accentuarea asistenței sociale

2. Măsuri cu impact asupra procesului investițional (volumul investițiilor):

► menținerea d’ sub nivelul eficienței marginale a capitalului

► măsuri de descurajare a unor investiții

3. Măsuri de politică bugetară

inflație

Măsurile de politică economică pot conduce la destabilizare economică

în situația în care nu sunt aplicate la momentul oportun. Monetariștii susțin că

politicile fiscale destabilizează economia, datorită decalajului apărut între

momentul formulării măsurii de politică fiscală(t1) și momentul aplicării efective(t2).

Timp O

PNB

C

D A

t1

B

t2

în a doua jumătate

influenţează preţurile şi

crează presiuni inflaţioniste

În cazul utilizării masei monetare (M), ca pârghie a politicii monetare și de

credit, efectele se vor simți rapid la nivelul economiei. De exemplu, creşterea

masei monetare pe o perioadă de 10 trimestre, va acționa după cum urmează:

în prima jumătate acţionează

asupra activităţii economice

stimulează cererea şi oferta

Singura soluție viabilă, rămâne formularea unei strategii financiare pe

termen mediu – M.T.F.S. (medium term financial strategy).

Fluctuaţiile ciclice ale economiei sunt rezultatul unor cauze şi

intercondiţionări multiple ceea ce impune utilizarea unui sistem adecvat de

indicatori pentru măsurarea acestor oscilaţii, pentru sesizarea şi prognozarea

mutaţiilor esenţiale din economie, şi în final pentru fundamentarea unor strategii

de atenuare a variaţiilor mari.

I.2. Indicatorii fluctuaţiilor ciclice

1. Indicatori reprezentativi:

1.1.Nivelul producţiei de fier şi oţel

1.2. Plăţile bancare sau debitele bancare

1.3. Volumul transporturilor pe căile ferate

1.4. Producţia de energie electrică

2. Indicatori compuşi:

2.1. Numărul de angajați în fabrici

2.2. Indicele producției industriale

2.3. PNB

3. Indicatori generali ai afacerilor

3.1. Indicatori de avertizare (Leading Index)

1. Numărul mediu de ore lucrate săptămânal;

2. Noi înregistrări ale cazurilor de şomaj;

3. Formarea netă de întreprinderi noi;

4. Comenzi de bunuri de folosinţă îndelungată;

5. Comenzi pentru fabrici şi echipamente;

6. Construcţii de clădiri şi locuinţe;

7. Schimbări ale inventarului;

8. Preţurile materialelor industriale;

9. Preţurile produselor comune stocate;

10. Profiturile corporaţiilor;

11. Raportul dintre preţ şi costul muncii;

12. Schimbări în datoria consumatorului.

3.2. Indicatori de coincidență (Coincident Index)

1.  Ocuparea forţei de muncă în sectoarele neagricole;

2.  Rata şomajului;

3.  Produsul naţional brut în preţuri curente;

4.  Produsul naţional brut în preţuri constante;

5.  Nivelul producţiei industriale;

6.  Veniturile personale;

7.  Vânzări prin comerţ de produse manufacturate;

8.  Vânzări prin comerţul cu amănuntul.

3.3. Indicatori de întârziere (Lagging Index)

1.  Rata şomajului pe termen lung;

2.  Investiţii în fabrici şi echipamente;

3.  Inventar de afaceri (al fabricilor şi comerţului);

4.  Costul unitar al forţei de muncă;

5.  Împrumuturi industriale şi comerciale;

6.  Rata dobânzii la bănci (la împrumuturile pentru afaceri).

I.3. Influențarea evoluției ciclurilor economice

A. Strategii active de intervenție publică

B. Politici pasive de intervenție publică

În economia contemporană s-a acutizat dezbaterea dintre economiştii

keynesieni şi cei monetarişti în ceea ce priveşte modul în care poate fi influenţată

evoluţia economiei.

Politici neokeynesiene Politici monetariste

► Strategie activă: modificări

deliberate ale politicii fiscale și

monetare.

► Strategie pasivă: menținerea unei

rate de creștere constantă a masei

monetare și un buget echilibrat anual.

► Keynesiştii pun accent pe

necesitatea intervenţiei statului în

economie, prin intermediul politicii

fiscale şi bugetare.

► Monetariştii au încredere deplină în

economia de piaţă şi în mecanismul ei

de autoreglere. Recomandă utilizarea

cantităţii de bani în scopul sprijinirii

mecanismului de autoreglare.

John Maynard Keynes Milton Friedman

Robert Gordon

Altă diferenţă apare cu privire la modul în care modificările masei monetare

afectează economia reală (producţia şi venitul):

Politici neokeynesiene Politici monetariste

keynesiştii sunt sceptici monetariştii nu îl iau în calcul

► keynesiştii iau în considerare

elaborarea unei strategii referitoare la

cererea şi oferta de bani.

–

► keynesiştii susțin că prețurile au o

flexibilitate mai redusă.

► monetariştii consideră că preţurile

au o flexibilitate foarte mare.

În prezent, în teorie şi în special în politicile macroeconomice,

divergenţele dintre cele două concepţii sunt ignorate, urmărindu-se

folosirea cu maximum de eficienţă atât a remediilor keynesiste cât şi a

celor monetariste.

A. Strategii active de intervenție publică

Exemplu: Banca Națională a Statelor Unite – Fed (Federal Reserve)

Fed analizează în special trei indicatori:

a). Preţurile bunurilor de consum

b). Raportul dintre rata dobânzilor pe termen scurt şi rata dobânzilor pe

termen lung

c). Evoluţia ratelor de schimb

creșterea prețurilor

scăderea prețurilor

accentuarea inflației politică monetară restrictivă

pericol deflaționist politică monetară expansionistă

a). Preţurile bunurilor de consum

b). Raportul dintre rata dobânzilor pe termen scurt şi rata dobânzilor

pe termen lung

d’ pe termen scurt d’ pe termen lung <

creșterea d’ pe termen scurt

scăderea d’ pe termen scurt

politică expansionistă

scăderea d’ pe termen scurt politică restrictivă

creșterea d’ pe termen scurt

c). Evoluţia ratelor de schimb

creșterea cursului de schimb politică expansionistă

scăderea cursului de schimb (devalorizarea USD)

politică restrictivă

devalorizarea (deprecierea) USD

revalorizarea (aprecierea) USD

Efecte asupra schimburilor comerciale

internaționale

Evoluţia celor trei indicatori (prețurile, d’, rata de schimb). Situații posibile:

► cei trei indicatori indică același sens al evoluției

► cei trei indicatori au o evoluție contradictorie

în aceste condiții deciziile se vor baza și pe analiza

altor indicatori, cum sunt cei de avertizare sau cei

de coincidență

B. Politici pasive de intervenție publică

Timp O

PNB

C

D A

t1

B

t2

Teoreticienii monetarişti (în frunte cu Milton Friedman şi Robert Gordon)

au afirmat că măsurile intervenţioniste nu au efectul dorit în economie datorită, în

special, întârzierilor care se manifestă între momentul în care apare necesitatea

adoptării unor anumite măsuri(t1) şi momentul în care acestea devin operative(t2) .

De cele mai multe ori este dificil de prevăzut pentru viitor care este momentul cel

mai potrivit pentru modificarea politicii economice, şi de aici apare această diferenţă

dintre momentul necesar şi cel efectiv al recunoaşterii necesităţii acestuia.

Există trei tipuri de întârzieri:

a). Întârzierile de recunoaştere

Reprezintă perioada de timp dintre momentul în care este necesar un şoc

stabilizator şi momentul în care se percepe necesitatea unui asemenea şoc de

către autoritatea publică.

b). Întârzierile administrative

Provin din durata pe care o presupune adoptarea măsurii respective şi

implementarea acesteia în economie.

Dacă măsurile monetare pot fi luate în general rapid (deoarece depind de

Banca Centrală) măsurile de politică fiscală şi bugetară depind de guvern şi de

parlament, ceea ce conduce la întârzieri.

Evidențiază diferenţa dintre momentul în care măsurile au fost adoptate şi

momentul în care apar primele efecte.

c). Întârzieri de impact

Diverse cercetări au arătat că durata acestor întârzieri este de 12-18 luni în

cazul măsurilor de politică monetară şi chiar mult mai mare în cazul celorlalte tipuri

de şocuri (fiscale şi bugetare).

În aceste condiţii adepţii monetarismului afirmă că măsurile de politică

active nu au efectul scontat tocmai datorită acestor întârzieri, ba chiar pot deveni

dăunătoare în momentul în care devin efective, deoarece între timp trendul

economiei s-a modificat.

Măsurile promovate de monetarişti se bazează pe trei reguli de bază:

c). Regula nivelului preţurilor

a). Regula masei monetare

b). Regula venitului nominal

a). Regula masei monetare

Regula masei monetare indică o politică de creştere constantă a masei monetare

(de exemplu într-un ritm mediu anual de 3%).

PIB crește cu mai mult de 3%

oferta redusă de bani generează o scăderea

ritmului de creștere

Ritmul de creștere PIB este sub 3%

oferta de bani încurajază relansarea

economică

Regula masei monetare - acționează în direcția dorită indiferent de evoluția

economiei naționale.

b). Regula venitului nominal

Regula propune o creștere constantă a masei monetare (la nivelul outputului real pe

termen lung), creștere care va genera o ajustare de la sine a venitului nominal cu

outputul real pe termen lung.

Regula venitului nominal presupune o creștere a venitului nominal cu aceeași rată cu

care crește outputul real pe termen lung.

c). Regula nivelului preţurilor – impune de asemenea un ritm constant de

creștere a prețurilor.

I.4. Cicluri politice (ale afacerilor)

corelația dintre programarea alegerilor

electorale și evoluția ciclurilor economice

În ultimii 20 de ani s-a observat și studiat evoluția unui fenomen considerat

cel puțin interesant în rândul multor state: