Yves

Gandon

Zulme Roman

?VES GANDON Zulme

A.G.Ii. Dulcci psi sfioasei icoane pe care timpul n-o va

ii dedic pastelul acesta ce-i seamand, trandafiriu albastru pe fundal de fldcdri

De ncinteles sint muritorii framintaV de patimi

CHATEAUBRIAND (Atala)

PROLOG

MA NUMESC ZULMR-SOPHIE-NEO- male de Saint-Ange. Am doudzeci de ani si ma sting.

Nu este si p-arerea rnatusii Zabeth, care ggseste ca obrazul imi este prea in floare pentru o bolnava de piept, iar bustui mult prea implinit spre a purta semnul vreunui destin fatal. Este drept ca judeca dupd gustul el cad din- totdeauna a fost subtire ca un lujer, Inca intr-o vreme rind aveau eautare pacatoasele plinute. Prin asemuire cu firava Zabeth, sint de acord ca felul in care arat nu are nimic inselator. Dar orice ar spune ea, stiu prea bine ca talia mi-ar putea fi cuprinsa, toata, in miinile aceluia al carui chip imi bintuie nopple de nesomn. Mai stiu ca ile zece luni incoace obrajii mi-au palit, ca un cearcan subtire, sidefiu imi tive.5te ochii in locul unde pi elea este

7

eel mai putin aparata .51 ca, de-mi incredintez durerea hirtiei pe care sell-tile pana, in dupd-amiaza aceasta dogo-ritoare, la umbra obloanelor zavorite, o fac spre a ma despovara de o taina mult prey grea.

Am venit pe lurne sub domnia tiranului, la 26 mai 1808 §i nici un semn nu a vestit, in crugul cerului, ilus-tra-mi nmtere ; dar la trei saptamini- dupa aceea, mama s-a savir§it din viatd, Un portret miniatural, semnat de Isabey §i wzat in salonul ccl mare, deasupra pianului cu toads, o infativaza la virsta pe care o am, cu citeva luni inainte de a se fi mdritat cu tatal meu. Sint cu ade-varat eu insami : spenterul dintr-o catifea verde-scara-beu, tivit cu bland, lasd sa se vada un decolteu stralUci-tor de alb ; un incintator villm4ag de bucle blonde „à to Titus" tieneL5-te de sub o panglicd de un row-purpuriu ce-mi ineonjura fruntea. De veil inlocui spcnterul cu 0 bluza din dantelil fara mineci si impodobita cu un volan din tul, de yeti pune in locul nezagazuitei bogatii a pa-rului doua conciuri nici de tinara supusa ceriatelor con-ditiei sale, nu yeti mai putea deosebi pe mama de fiica. Dar Marie-Francoise de Saint-Ange, nascuta Percehay, traia in timpuri salbatice, in care capetele zburau ca sa-minta purtata de vint sub marina lui Guillotin ', in care flu' unui oarecare hangiu devenca marepl al Frantei doar pentru ca se pricepea calareasca bidiviul arab, in care femei!e, riindcd vedeau i n ci pe eroii innoiti ai vremilor de altddata, voiau semenc cu barbatii, fie §i numai la pieptandtura.

Poate ca-mi place chiar mai mult mama intr-un pas-tel lucrat de acceasi mina, pe care tatiil meu 11 tinea cu gelozie sub cheie, in biroul cu •eapac cilindric §i undo, intr-o bung zi, intimplarea rn-a facia sa-1 ?Arose. Pentru

Guillotin (Joseph Ignace), medic francez care a instituit instrumentul de execulie numit ghilotinA (n.tr.).

8

pastelul acifla ca t- ozase cu sash inainte de a ma na§te. Marie-Francois:, de Saint-:'l ne pieptilnat5 ca Ninon, este infatiata in picioare, inir-o unduioas5 „witchoura", grin a ciArei deschizatur5 poate vedea o rochie de peital albastru, cu guler alcatuit din trei rin-duri de pliseuri. Dar si o efigie si ccalal tri ii pun in lumina ()chi' stralimpezi ca un izvor de primavara, gura-i mica §i carnoas5, gitul gingas, barbia

— Argint-viu era maica-ta, mi-a spus intr-o zi tusa Zabeth. afla niciodata local. Azi nu mai putem. credo ca a fost un organism atit de robust. Da. s-o fi vazut rizind, cintind saltindu-se in §a, gonind cerbul on caprioara, ai fi zis ca-i baiat, nu alta ! La inceput, dupa ce s-a maritat, a vrut chiar sa so indeletniceasca cu me-seria armelor. Ei bine, lintea de minune, iar un duel cu ea ar fi fost urita treaba. Si cita imaginatio, cita fantezie ! A ci a lost ideea sa umplem gradina cu pauni §i fazani aurii. Porumbeii kreneau ciuguleasca din palma. Fara Boar §i coate, ii someni, dar csti mai putin Scum.pa mea sora to ducea cu gindul la o statueta de Tanagra, care ar fi avut drept model pe regina amazoa-felor Pentesileia. Tu ai fi mai dograhil un portelan de Saxa. o frumoasa pastorit,5 sub un abajur. Multumesc 'Dom-nului ca e t i 0 fire ceva mai wzata.

Cit de putin ne pot eunomte chiar c i cc no sint foarte aproape ! Cind i§i intreabil memoria, preabuna mea ma-tu§5 Elisabeth-F6licit6 de Percehay ye& mereu un cap§or nebunatic in sora pe care totu§i o indr5gea ping la jean-rea do sine. Dacil privesc in cadra mica de bagii ivorie cu irizari negro, a§ezata deasupra acelui piano- forte, pe cea care s-a sting- dindu-mi viata, mi se pare ca descopar cu si mai mutt adevar, sullete§te §i trupe§te, un al doilea cu, incintator de viu si nerabator sa smulga vietii toata fericirea pe care este firesc sa o atepti la douilzeci de

9

an i. Dar Marie-Francoise de Saint-Ange i5i risipea nesta-vilit setca de bucuric §i dorintele-i nernolcomite in ma-runte intimplari de fiece zi. Alla, matu§a Zabeth, ca focurile tainice, asemenea celui ce ma mistuie pe mine, de51 ascunse pentru ochii unui oarecare, nu and totusi cu flacarri mai mica.

Pastelul tinut ascuns in biroul tatalui meu dezvaluie totusi o contesa de Saint-Ange mult diferita de domni-soara de Percehay pictata In miniature. Deosebirea aceasta nu stirbeste din frumusetea mamei mete, care a Camas pima in ultima zi pe potriva ei insesi. Doar expre-sia i s-a schimbat ; trebuie sa fii orbital, ca o sore, spre a nu deslusi toate semnele unei „adinci tame izvorite din melancolie", cum stA scris in Atala. Matu§a Zabeth n-a incetat o clips sa afirme ca scurta vial:a a fermeca-toarei Marie-Francoise a fost, toata, straluminata de fe-ricire. Atunci care este tilcul launtricei suferinte, imorta-lizath in pastelul lui Isabey, in frumo§ii ochi atit de asemanatori cu ai mei ? Sa fi fost un presentiment funest, teama nedeslu§ita in fata sfir§itului apropiat ? Ori poate, in pofida credintei suroTii sale, mama fusese macinata de o durere ascunsa privirilor §i dusa cu ea in mormint ? Inainte de a §ti adevgrul, inclinam mai degraba pentru a doua presupunere, care imi daruia o mama ce-mi se-mana, framintata de acelea§i nelini§ti ca §i nefericita-i fiica.

De netagaduit ramine insa faptul ca, pentru mine, o anume taina a invaluit lungs vreme memoria raposatei contese de Saint-Ange. Mi s-a intimplat, in citeva rinduri, sa-i pun tatalui meu intrebari despre ea. De fiecare data, chipul vaduvului se innegura si, dupa binevenitul aces de tusa, descoperea o pricing oarecare de a indruma con-versatia pe alt fagas.

10

Nici de la unchiul Sigismond-Stanislas, fratele tatiilui meu, mai virstnic decit el cu cinci ani, n-am putut scoate ceva. Unchiul Sigismond este totusi eel mai de isprava om din lume su orice pot dobindi de la el data imi in fa-tisez dorinta cu gingasie.

— Unchiule Sigismond, i-am cerut, ridicind spre el una din acele priviri rugatoare a carei putere asupra uriasului o cunosteam prea bine, vorbeste-mi despre mama.

0 clip& unchiul a mamas incremenit ; apoi m-a privit cu nespusa blindete, a of tat su, odihnindu-si palmele late pe umerii mei, mi-a raspuns cu frumosul sau glas plin de gravitate :

- Micuta Zulme, mama to a lost o sfinta. Intre neinfricata amazoana a matusii Zabeth si slinta

unchiului Sigismond, oare careia trebuia sa-i dau crezare, la care dintre cele doua icoane sa ma hotarasc ? u de la unul si de la celalalt sufletul meu 1mprumuta trasiituri care intrupau, pentru mine, o mama ideals, anume facuta sa ma inteleaga. Negraita nevoie as avea sa fiu inteleasa ! Cind in urma cu doi ani, maicutele de la Sacre-Coeur mi-au deschis, la despartire, portile minastirii in care, vreme de sase ani, imi insusisem austerele for lectii , tatat meu m-a primit cu o explozie. de fericire. Se arata nespus de binevoitor cu mine. De cum imi exprimam o dorinta, o si vedeam implinita. Nu mai contenea in a-mi face din viata o sarbatoare. Irni reamintesc unele dintre darurile sale : un mic birou secolul al XVIII-lea din lemn de lamii, semnat Jacob, un flacon cu parfum Sainte-Alliance, format git de girafa su croit dintr-un crustal laptos, de rock un casmir de Tartaria. I1 insoteam in vizitele sale pe la fermierii din Rupt-de-Mad si eu eram aceea care tineam hal,.urile cabrioletei. Era un povestitor stralucit,

,lla sa dea spiritului sau prilejul sa sc]ipeascd in mii de fatete. Parea intinerit, liber in mi§cari, fericit.

Nascut in 1776, tatal meu mai este, la cincizeci §i doi de ani, un barbat tare chipes inalt, cu solduri inguste, cu mers sprinten, lard sa dea seine de implinire. Se infasoard cu multa noblete in capa-i neagra, de unde apare apoi silueta -zvelta §i bine cambrata — intr-un costum albastru-deschis, cu nasturi aurii si jiletca de pichet alb. Pielea fetei ii este math, ochii eaprui scinte-laza de inteligenta §i vioiciune ; incadrat de favoriti ma-r.•onii, chipul lui se impotrive§te dirz injuriei celor dintii zbircituri ; parul, abia inspicat. Puteam fi mindea de grija ce mi-o purta.

Dar vai, incetul cu incetul am simtit cum tatal acesta atit de fermecator se desprindea de mine, se departa. Nu ea as fi avut cumva a ma plinge de_purtarea sa. Nicicind a-am incetat sa fiu pentru el copilul rasfatat. Dar incin-tatoarea intimitate, care imi luminase nespus zilele de dupa intoarcerea mea la castelul de Saint-Ange, nu mai dainuie decit in amintire. Teal meu nu se mai arata dor- riic fiu insolitor in druniurile sale: Se face nevazut Loath' ziva, bate paji§tile §i cringurile, se intoarce doar la orele de masa, prafuit §1 innoroit ping in cre§tet, cu umerii parch apasati de o povara, cu privirea instrainata. Stara, in salon, intro doug particle de whist on de bouil- totte, imi .core uneori cint, acompanlindu-ma la pian, cavatina din Tancred : Di tanti palpiti... sau celebra arie din Vestala : 0, zeita ocrotitoare a nefericitilor... pe care o auzise prima oara in mina cu dougzeci de ani la Aca-demia de muzica, impreuna cu mama si care, on de cite on o cint, ii stoarce lacrimi. Pentru ce oare sem.nele sen-sibilitatii sale se opresc la atit ? Fire§te, cind seara se incheie si cind, dupa ultimul sau pahar de visinata, ma ridic spre a ma duce in camera mea, atunci ma mai

12

stringe, desigur. la piept cu : dar vremea destai- nuirilor reciproce, a marturisirilor nezagazuite a pierit. Din vrerea lui s-a final tat intro not o stinca a tacerii. Ne-am tras, si unul celalalt, in singuratatea inimilor noastre.

De n-ar fi depins decit de el. as fi putut gasi in un-chiul Sigismond acel sfatuitor de naclejde, cu minte bo-gata, acel mentor apropiat ale carui povete intelepte m-ar fi indrumat si mi-ar fi dat puteri pe drumul spinos ha-razit de pronie. Dar infatisarea exterioara si felul de a se purta ale acclui om foarte de treaba m-au descumpa-nit intotdeauna, chiar in pofida dorintei mete de a ma destainui lui. Sub infatisarea-i de urias nevinovat, un-chiul Sigismond depaseste masura in toate. Am mai spus ca tata este inalt ; cit priveste silueta, unchiul Sigismond it intrece cu un cap si mat bine. Tatalui meu ii place vina-toarea unchiul Sigismond nu tratete decit pentru ea. In 1791, tata a emigrat in Anglia, unde a ramas ping la inapoierea sa in Franta unchiul nu a putut rezista la acei goddenil, ci a trebuit sa interpuna -Atlanticul intre el si Europa, trgind trel ani printre onondagi si musco-gulgi. As putea continua paralela. Charles-Gabriel de Saint-Ange a ramas, neabatut, credincios suveranilor legitimi. Sigismond-Stanislas amintit in 1803 ca nu mai tirziu decit la cincisprezece ani a imbracat drept ran-tie monahiceasca mantia imblianita a husarilor lui Cham-borant si a reintrat in serviciul militar sub domnia uzur-patorului. Vechi comandant de escadron al vinatorilor din regimentul de garda, el poarta neintrerupt o redingota de rezervist, din postav eafeniu-inchis, cu o taietura pu-tin invechita, cu mansete si guler de castor. 'Fatal meu, care in tinerete se dovedise de o sclipitoare veselie, arata acum un ins mohorit si posac. In schirnb, unchiul Sigis-

' Invectiva fiamiliara (engl.) (n.tr.).

13

mond este vorbaret, iar fata lui, _pretimpuriu arsa de soare in urma odiseii sale americane §i apoi, datorita campaniilor din sierele spaniole §i stepele Rusiei, ivite la amiaza virstei, se lumineazd, cit tine ziva, de un zimbet nevinovat.

— Parul a albit, ii place lui sa spuna, dar inima a ramas tot tinara, ca §i ochiul.

Curn s-ar putea arata in stare o inima atit de tinara, sau data inteleg bine, care nu s-a infiorat niciodata (m-am simtit indemnata s-o cred) sa inteleaga vapaia dintr-un suflet ca al meu, pentru care fiecare bataie inseamna o suferinta ?

Matua Zabeth nu stie nimic de suferinta aceasta. Nu *tie on se preface ? Nu. Buna mea matu§a este o visa-toare §i toata atentia de care se dovede§te in stare, toata puterea simtamintelor ei se indreapta spre acele fiinte himerice, plamadite din umbre §i ceturi, intruchipate in eroii de romane. Curn o fi aratat ea oare in anii tineretii ? Nici un tablou nu poate sta marturie, dar fard indoiala ca nu semana cu sora ei mai mica-, de care o desparteau sapte ani. Ochii, negri §i stralucitori asemenea carbune-lui, precumpdnesc intr-o fata maslinie, prelungd, schim-nica, nu lipsitd de un anume farmec, de n-ar fi nasul ascutit, ca un tai§ de cutit ce coboard ping deasupra gurii cu buze abia desenate. Trupul i se pierde in rnereu aceea§i rochie neagra din tesaturd de Tours, cu mined. tip „ma-meluc", atit de indragite prin anii 1800. Oare fiindca nu a iubit a ramas matu§a Zabeth fata ? M-a§ simti ispitita sa o cred, judecind dupa patirna cu care se daruie nefe-ricirilor §i necazurilor unui Torn Jones, ale unei Pamela sau Clarisse Harlowe. Caci trebuie sa spun cit de inne-bunita se arata dupa scriitorii englezi, pe care a inceput sa-i admire Inca de pe vremea anilor ei de exit traiti in

14

ceata londoneza. Cite seri de iarna nu ne-am petrecut in camera mea, linga capetele de sfinx ale suportului pen-tru bustenji caminului, cite seri de veghe cheltuite spre a palavragi la nesfirsit despre eresurile si iubirile eroilor ei preferati.

Vorbeste-mi de Pamela, zice ea de pilda. Iata o tinara inteleapta, cu aplecare spre credinta si care se pas-treaza neprihanita ping in clipa in care, dupa cinstita nun-tire, se lass sa" cada in bratele contelui ei de Belfart. Dom-nul mi-e totusi martor cit de mult dezaprob mezaliantele! Dar mititica aceasta e plina de un anume farmec care ma umple de incintare, imi tulbura sufletul si mintile.

Alteori, ferindu-si chipul de dogoarea focului, prin mijlocirea unui minunat paravan rotitor, ornamentat cu hirtie trandafirie de India, ea tuna si fulgera impotriva sarmanei Clarisse si tine mortis ca pentru acea victima a groaznicului Lovelace fericirea ar fi stat mai degrabil in a se marita cu domnul Solmes, binevazut de parintli ei.

— * Fata aceasta, declara ea subtiindu-si buzele, nu a lost plamadita pentru involburarile jnimii. I s-ar fi cu-venit o viata de rind, pasnica, adapostita, alaturi de un barbat de treaba, cu scufie de bumbac si papuci brodai, un burghez sters pe care 1-ar fi socotit cel mai desavirsit sot de sub soare, cu un singur pret : sa-1 tina legat de fustele ei.

Aid nu impartasesc intru totul parerea scumpei mele matusi si i-o spun desehis. Mi se pare ca trece alaturea de subject. Pe mine, ceea ce ma izbeste neplacut la Cla-risse Harlowe este mai intii teama-i copilareasca de a nu-si supara familia. Adevarata iubire trebuie sa stie a birui toate piedicile. Cit ma prive§te, mi-ar place mai de-graba sa mor decit sa ma dau batuta.Si apoi, cred mai ales ca Clarisse Harlowe este o guraliva usuratica. Za-

15

darnic se arata a fi oarba iubirea, nu to jo-ci de-a baba-oarba cu un nemernic neindoios ca acel Lovelace. De la 0 posta se vede ce-i poate pielea. Spune-mi pe tine iube§ti si o sa-ti spun tine esti.

— Ma intreb cum de-ti yin asemenea gin.duri, draga mea Zulme, imi. spune matu§a Zabeth, cu glas dintr-o data frint.

Ma priveste cu o duioasa expresie de nelini§te §i inte- res. Ochii ei negri se aburesc putea jura ca Inirna ii bate atunci mai repede. Nu cumva si taina mattL5ii Za-beth este legata de misterul care Invaluie, in castelul de Saint-Ange, cu un nimb pared anume ocrotit, amintirea surorii sale ? 0 voi spune-o, la clipa cuvenita, de vreme ce astazi stiu totul. Dar abia am avut timp sa-mi pun in-trebarea, ca s-a si reintors la nalucirile ei.

N-are dreptate unchiul tau, domnul de Chateau-briand este un om mare, iar Cymodocee unul dintre cele mai feimecatoare chipuri izvodit de fantezia unui om. Tara sa punem insa la socoteala nemuritoarea Eva din Paradise lost.

Ma tern ca nu mai poate fi leeuita.

i iata cum, iubita de un tat& de un unchi, de o ma-tu§a, dornici cu totii sa-mi fie pe plat 'Ana si in acele clipe de instrainare in care ii afunda cind §i cind o cople-,itoare visare, ma simt totu§i necontenit singura si mai lipsita de un reazem moral decit la pensionul Sacre-Coeur, uncle rnacar imi puteam destainui micile arnara-ciuni preabunei mele prietene Solange de Harpe. Solange, vai, se afla departe, in tinutul Barrois, in castelul acela care iii inalta turlele conice in mijlocul unei cimpii mo-horite. I-a§ putea scrie, dar po§ta nu e lucru sigur. Daca scrisoarea mi-ar fi vazuta de ()chi indiscreti ? Iar Solange,

16

ping si ea, in-ar putea oare intelege ? Nu, e mai bine sa piistrez doar in mine raul acesta necrutator, aceasta uci-gatoare chinga menita" unei inimi sfi§iate.

Mara, ziva de vary aide peste frunzi.5u1 co- pacilor, peste stuful §i ardezia acoperiwrilor. De la sar-batoarea Sfintului Medard nu a mai cazut nisi o picatura de ploaie, iar in albia riuletului Rupt-de-Mad, pe juma-tate secat, se pot vedea, lunecind cu zecile in voia apei lene§e, iburtile albe ale mtilor morti. Castelul este pus-tiu. Charles-Gabriel de Saint-Ange a plecat calare, in fapt de zi, spre o ferma indepartata, pe drumul Pont-a-Mousson. Unchiul Sigismond, la putina vreme dupa aceea, s-a ospatat in camara cu un coltuc de pline, o felie de *unca afumata. §i brInza alba Imp:di-lath- cu usturoi, 'totul udat cu o stela de vin de Rudesheimer. Ti place sa ma-nince asa, pe fuga ; asta-i aminte§te de bivuacurile din tinerete si, cum tocmai coboram din camera intin- deam fruntea sa mi-o sarute,,m-a batut n§or pe obraz, mormaind pe sub mustata-i colilie :

JPdugust incepe

Rabdarea-ti struneste August se gata, La arine pornege...'

Pen tru fiecare anotimp al anului, se aratil stapin pe un bogat repertoriu de adagii cinegetice, cu o prozodie une-ori cam schioapa, dar pe care unica lui patima, cea de vinator, le socotqte demne a fi mai indragite chiar decit Gradinile abatelui. Delille on Meditatiile domnului de

Lamartinem. Pe scurt, dupa ce sorbit picaturile de vin aninate

de mustata, a plecat fluierind u§or o arie de gmtradans

17

redingota ii era incheiata ping la ultimul nasture, uria-sele-i picioare se aflau ocrotite de cizme ro§cate a la Su-vorov, iar palaria de tip Bolivar ii sta aplecata pe urechea dreapta.

— Ma duc sa cutreier padurile dinspre Noveant, a spus el, biciuind cu crava§a masa din oficiu. 0 sa prinzesc in vreo circiumioara de carutasi. Sa nu ma asteptati inainte de caderea noptii.

Matu§a Zabeth a aparut in aceeasi clips, sere a-si poruncile bucataresei. Isi Incinsese fruntea cu un

-soi de turban din matase violets, de sub care scapasera citeva §uvite de par rasucite pe hirtie. Cind dadu cu ochii de unchiul Sigismond, ingaima

- Doamne, to credeam plecat. Se asezase, chinuindu-se sa-§i ascunda cu mina moa-

tele, in timp ce unchiul, inainte de a pleca, ii trase un curtenitor salut cu palaria.

- Scumpa mea, a of tat ea atunci, nu ma simt bine. Adu-mi sarurile engleze§ti.

M-am supus pe data, iar ea §i-a venit in fire si s-a retras in camera ei. cerut iertare, la prinz, ca nu-mi poate tine tovarasie la masa, unde am ciugulit singura si Vara nici o porta, puiin piept de pui.

...Trebuie sä fie ora patru dupg-amiazA. imi ridic

ochii de pe hirtie. In penumbra aurie, pe pinza lui Jouy care-mi imbraca odaia, acela§i pastor in ve§minte albastre si cu palarie ascutita de calabrez cinta la nesfirsit din flageolet si tot la nesfir§it ingenuncheaza in fata ace-leia§i pastorite azurii cu fuiorul tot nurnai panglici. Nu se aude nimic, in afara de necuprinsa vibratie a zilelor de dogoare stapine pe cimpia pustie. Daca m-a§ duce sa

18

deschid obloanele, mi s-ar ardta vederii indoitul sir de plopi care tivesc firul apei Rupt-de-Mad. Copacii ace§tia mindri, infiorati ping §i de cea mai slabd adiere, par astdzi ca incremeniti pe un fundal de pinza. Neindurdto-rul soare pirjole§te lard mila valea aceasta, altfel atit de rdcoroasa. Cind §i dad un strigat ciudat sfi§ie pilpiitoarea lini§te. Este paunul Jugurtha care, in parcul unde i§i plimba nestingherit stralucirea-i calms, s-a aratat curte-nitor fald de fazanul William Pitt, pazit de gratii. Zbu-rdtoarele acestea §I-au primit celebrele nume de la un-chiul Sigismond. El' afirma, fard a binevoi sa mai dea §i alto lamuriri, ca penele paunului, cu pete rotunde de culoarea smaraldului §i a safirului, amintesc de numidul rege pomenit de Salustius. Cit prive§te falzanul — un bar-bat in plindtatea puterii sale, a carui coadd lungd §i ar-cuita inchipuie o semnatura ambitioasd — tocmai insusi-rea lui de prizonier pe viata 1-a facut sd fie avansat, drept simbolica reva.n0, la demnitatea de omonim al defunctului ministru al majestatii sale George al III-lea. Salutului ragu§it al lui Jugurtha, William Pitt ii rdspunde de obicei cu un strigat scurt si inciudat.

— Da-ne inapoi macar ora§ele Quebec §i Bombay, haina ro§ie §i iti voi reda libertatea, declard unchiul, rizind a zeflemea, on de. cite on trece prin fata ct4tii fazanului.

A doua zi neinduplecatul Sigismond cere lui Pitt al sau cu pene, Madras-ul §i cele Trei Riuri. Si ai spune, intr-adevar, ca pasdrea it intelege : se agita in colivie, cu aerul ca ar vrea scoata dumanului sau un ochi.

Cit de fericita m-am simtit la castelul de Saint-Ange un an §i mai bine ! Nici un colt de pe pamintul acesta nu mi-ar putea fi mai aproape decit valea aceasta loren5 unde am vazut lumina zilei si peste care, in mice ano-timp, plute§te, de dimineata §i pind aproape de amiazd,

19

o diafana ceata argintie. Dar vremea cea plina de fericire s-a dus. A Post destul un barbat, spre a distruge totul, spre a arunca un val intunecat peste peisajul iubit, a,5a cum soarele de august pirjole§te frageda verdeata, la vremea in care pii-guie§te si roadele. Cind am scris mai sus ca ma sting, nu era din parte-rni vreo zaluda lauda-ro§enie, vreo romantioasa intreeere de masura. Nu aiurez, mintea mi-e limpede §i, curmindu-mi de bunavoie viata, nu voi face decit sa ma supun ursitei. Otrava se afla aici, in fata mea, verzuie §i siropoasa, intr-o sticluta. A 0 turna intr-un pahar §1 a o da pe git nu va fi decit treaba unei clipe. ,,Leon !", striga in fundul cu sflie- toare tristete, paunul Jugurtha. Privirea mea se desprinde iana§i de hirtie. Deasupra carninului, o fresco imi desfath ochii cu un personaj de serbare galanta, un gentilom cu tricorn i mantie de matase trandafirie, care, cu un deget in.dreptat cu un surfs enigmatic, reamintew de Indiferentul lui Watteau. Eu nu sint o indiferenth. Nici nu sirnt ca ar bate in pieptul meu inima vreunei Ifigenii, on a vreunei Berenice, ci firea nestapinita a unei Camille on Hermione §i daca, dupa ce am aruncat o privire in oglinda, aminind sa intind bratul spre sticluta nefasta, imi inmoi pana in cerneala, este pentru ca vreau sa vad limpede in propria-mi inima. Vreau sa cintaresc pentru o ultimo oara toate pticinile care ma indeamna sa fac asta, toate motivele menite sa preschimbe Intr-un trup de gheata faptura aceasta frernatinda, cu buze calde, en ochi stralucitori, cu par fin de aur, atit de bine facuta spre a mu§ca din fructul in loc sa-1 arunce departs: de ea ca pe un mar Inca necopt, mustos, dar smuts copa-cului de furtuna si deci viltamat. sortit nieirii..,

20

I

UN STRIGOI

-- IA TI'S U1TA, UN STRIGOI ! ZISE

matu§a Zabeth impingindu-§i pe frunte ochelarii de corn. Era intr-o seam de noiembrie, a anului trecut. De un ceas mai bine, unchiul Sigismond, ajutat de batrinul paznic Cornuau, i§i pregatea cartuwle pentru vinatoarea de a doua zi. 0 masa lunges de stejar, masiva §i neagrii, fusese adusa din oficiu in salonul cel mare. Pe masa aceasta puteai vedea, intr-un butoia, bobitele mArunte si intunecate ale prafului de pura ce raspindea un puter-nic miros de pucioasa, gloantele a.ezate dupes marime, in diferitele casute ale unei cutii de her §i totodata fuitule-lile rotunde, tiparele de cartu§e, foile de carton row §i verde din care este croita cutia menitA sa tines incara-tura.

21

Cornuau baiete, dg-mi mandrina, spunea unchiul. Degeaba zice Charles-Gabriel, fie ca-i vorba de flinty on de puscoci, el nu va fi niciodata decit un racan. Doar .cd-tanele batrine ca. not stiu sg scuipe glontul. Nu-i asa, pehlivanule ?

Cornuau incuviinta silos. Vreme de zece ani fusese ordonanta unchiului si tare ii mai plgeea sa aduca vorba, rasucindu-si mustata, despre neuitatele zile de la Boro-dino on Somo-Sierra. Dar in seara aceea nu mai era vorba de sarjarea artileriei ruse, cu sabia in vint, nici de pindirea, indgratul fiecgrui tufis, a vreunui spaniol in-dracit cu ochi de foe. Voia sg-si pregateasca, pe indelete, cartusele, in fata caminului inalt al oficiului, nu prey aproape de foc, ei, drace, din pricina scinteilor si golind pe furls, unul dupg altul cite un pahar din vinisorul de Thiaucourt cu gust de cremene. Matu9a Zabeth nici nu voise sa audg. De vreme ce Sigismond-Stanislas tinea mortis fabrice el insusi munitiile, nu i-ar fi ingaduit s-o faca intre -covata de pgstrat piinea si cutia cu sare. Astfel cg, stingaci in haina lui de catifea dungata, pe care stralucea plgcuta de arama ce-i argta functia, uluit pe deasupra de o cinste cgreia nu i se putuse impotrivi, vred-nicul Cornuau se vedea nevoit, la ora aceea, sa cumpa-neascg, sub lumina unei lustre cu patruzeci de lumingri, praful de pusca si cartusele, sorbind cu placere, ca intr-o minune, cafea de Antile .dintr-o fragilg ceasca a Compa-niei Indiilor, pe .care se temea sa n-o sfarrne cumva, in miinile-i noduroase, on de cite on o ducea la gura.

Doug, trei duzini de cartuse verzi si rosii se si aflau insiruite pe masa, ca tot atitea popice lovite, cind tatal meu infra in salon. Plecase la revarsatul zorilor, potrivit obiceiului, spre Mars-La-Tour §i se intorcea vlaguit, cad nu-§i ridicase o. clips fundul din §a, cum zic scutierii, care de Base leghe Med oprire. Isi pdstra tot4 aerul degaiat

si, dupa cc saruta mina matuii Zabeth, se duse sa Ki-veasca la trebaluiala paznicului si a unchiului.

— Vreau sa cred ca nu fad economic la gloante si ca ne pui din cele de calibrul eel mai mare, spuse el.

Unchiul Sigismond isi drese, zgomotos, glasul si ii arunca fratelui sau o privire piezisa plind de ingaduinia.

- Doar nu poll ucide un mistret de patru ani cu miez de piine, mormai el.

Si, prefikindu-se Ca ocheste o tinta imaginara, isi slobozi cugetarea :

„Peizea, ! Ocheste-1 bine : Ca to poti feri pe tine."

- Zici ca ar fi unul de patru ani ? urma" tata. - Intreaba-1 pe Cornuau, facu unchiul. Paznicul puse intr-o cutie de cartuse pilnia cea mica

de lemn cu care turna praful de pusca. domnule conte, zise el scarpinindu-si obrazul

presarat cu peri sun, oameni din Onville mi-au spus Ca niste mistre.ti se balaceau intr-o mocirla' din maracinisul de la marginea padurii, chiar putin mai sus de Waville. Adevarul este ca am izbutit sa gabuiesc unul, si Inca do-loran. Urmele erau proaspele. Nazdravanul are picioare scurte si cAlcatura lata, cu toate cd o jumatate a copitei din fata este mai lung, decit cealalta, ceea ce it face, cum se spune, sa aiba piciorul pintenat. Este, lard indoiala, un mistret de patru ani. 5i tare ca talpa, crede-ti-ma. Dupa ce a resit din mla§tind, a izbit cu coltii intr-un amarit de alun si i-a lasat cloud crestAturi adinci.

- Drace, facu tata. Daca asa sta treaba, o pu§ca zdra-vand in plus o sä fie binevenit5. miine, asa Ca am fost inspirat cind 1-am poftit §i pe cavalerul d'Arconville.

- Cavalerul d'Arconville ! se arata uimit unchiul.

23

Aceea a lost cl.ipa in care matu§a Zabeth, intrerupin-du-0 lectura, pasionanta lucrare a lui Boswell, Vu 4a liu

Samuel Johnson, ricFcat. ochelarii pe frunte k;i a spus :

- Un strigoi -- S-a intors de o continua tatal meu. - Ciudat4.1 faptura ! murmura Sigismond, dar cc tra-

gator ! De neinvins la spad5, iar cit prive§te pistoletul, 1-am vazut ochind musca cie trei on la rind de la cinci-zeci de p4...

— Nu ajunge sa fii indeminatic, spuse matu§a Za-beth suspinind. Pentru el mai bine ar ri lost sa... •

Dar nu L5i. inchele spusele. Se prefAcu din nou adin- cita in lectura, pe care, dealtfel o indata.

— ...Da' ce fab le arata in uniforma lui de... nu mai ,tiu de ce, in armata lui Bonaparte !

— Cavalerul d'Arconville a fost locotenent in regi-mentul 2 de cavalerie ward lancieri, unul din acele cor-purl de elita proaspat inchegat, care a fost macinat Wagram sub comanda lui Lassalle, adauga unchiul pe un ton. aspru.

— iertati, intervene tematoare matu§a Zaheth. Cc virsta poate s5 alba acum ? In jur de patruzcci ?

— Nu pare, urma tata. Mai malt de treizeci nu i-ai da. - Avea douazeci la Wagram, preciza unchiul, luind

intro degete putin prat de puF.6 din cutia sa tabla. - L-am intilnit la leirea din Chambley, continuii

tata. Era calare ca §i mine §i gonea virtos. L-am rccunos-cut indata si l-am facut un semn cu mina. S-a oprit. Ce calaret ! Ce mai incolo §i incoace, arata ca §i in urine cu trei ani, la inmormintarea tatalui sau ; la fel, aproape, ca

acum cincisprezece ani, cind a savir§it nebunia accea acelasi par des, negru §i inelat, asemenea spadasinului

care a uzurpat tronul Neapolului, aceea§i -fata netedii,

21

ac eiasi °chi de flacrtra. Disparitia mustacioarei ar putea fi singura schimbare pe care i-am deseoperit-b in trasa-turile .chipului. Imbracat in negru, din cap ping in picioare de§i, dupa cite .5tiu, nu ar mai fi nevoit sa poarte doliu. Dar cernirea nu-i este dezvaluita doar de ve§minte ; in-treaga-i faptura o riispinde§te in jur, ca un abur. Fire§te, nu i-am pus intrebari. L--am poftit doar sa vina he la poi. Mi-a raspuns cu mii de scuze ,cum ca dobindise obiceiuri de salbatie §i doar singuratatea o mai putea suferi.

- Oricum, pareti a fi un singuratic tare grabit, scum-pul meu d'Arconville, i-am spus eu in glumii.

— Poate ca alergam dupa propriile mele iluzii, mi-a intors-o el, cu amara gravitate.

Nu am mai insistat, dar tot vorbind a§a despre singu-ratici i-am strecurat ideea sa vina cu not miine, sa vineze mistretul acela de patru ani. A primit imediat, spunind :

Singurele treburi ce ma mai pot interesa de-aci inainte, dragul meu conte, sint cele in care IV poti pure pielea in joc.

— Nu .5i-a crutat-o niciodatii pe a sa, facu unchiul Sigismond. Nu cunosc rafuiala in care sa nu se fi virit fara team&

— De ce nu s-a uitat mai mult in jurul lui ? zise ma- tu$a Zabeth clatinind din cap.

Atent sa masoare praful de pui5ca pentru un eartu§, unchiul Sigismond nu raspunse. Tata, cufundat intr-un jilt, citea arum La Quotidienne. DupA citeva clipe de trt-cerk.,. 1-am auzit spunind :

- Da-ca ar fi ne luam dupa cele cc scrie Morning Herald, ne dadu el de §tire, ar insemna ca tczul Nicolae se pregate§te sa-1 atace pe sultan. Englezii par sa se teama ca nu cumva ru§ii sa cucereasca Constantinopolul.

— Napoleon i-ar fi scutit de necazul asta, nu-i a§a, Cornuau ? facu unchiul, zeflemitor

23

Paznicul se ridica in scaun si, privindu-1 pe Sigismond drept in ochi, rosti raspicat :

— La ordinele dumneavoastrO, domnule comandant ! Caci pentru ordonanta de altadata, Sigismond-Sta-

nislas de Saint-Ange ramasese comandantul de escadron al vinatorilor din regimentul de garda, caruia nu i to pu-teal adresa deelt rostindu-i gradul.

In pofida triumfului dreptei cauze, tatal meu, vechi ca-valer al credintei, uraste orice aluzie facuta la oamenii si evenimentele din vrernea imperiului. Isi despaturl in fata ziarul si nisi ca-si mai descle5ta dintii. Matusa Zabeth, jignita poate fiindca reflectia ei ramasese fara raspuns, inchise brusc cartea, isi scoase ochelarii si ne vesti ea avea sa se retraga in camera ei.

— Dar tu, copila mea, nu-mi urmezi pilda ? m-a in-trebat.

M-am ridicat si eu ; tata m-a sarutat pe frunte. Sigis- mond care se ina4ase pe nesfirsitele sale picloare, spre a-mi raspunde la bung-seara, frecat o clipa mustata de parul meu ; apoi, luind fiecare cutioara de amnia pen-tru incalzit picioarele intr-o mina si sfesnicul in cealalta, am plecat.

Cele auzite despre cavalerul d'Arconville imi stirni-sera curiozitatea si ardeam de nerabdare sa aflu cit mai multe ; dealtfel matusa Zabeth e guraliva" tare. i pentru ca, ajunsa in fata usii camerei mele, ea m-a imbratisat a5a, intr-o doara, cu un aer stingherit si distrat, am pof-tit-o sa vina linga focul meu si sa ron-tale bezele cu smeura din cutia trimisa din Nancy, in aceeasi zi chiar, de catre Solange de Harp. Matusa imi multumi cu un surfs zgircit, care intinzindu-i gura subtire ii apropia si mai mult nasul de barbie, 51 se aseza linga mine, in faia buturugilor ce trosneau in mistuirea flacarilor.

26

Bezelele, nor de zahar §i fructe ce se topea in gull, erau neinchipuit de gustoase §i curind cutia fu golita pe junatate. Am putut atunci sa-i pun matu§ii Zabeth intre-bari asupra cavalerului .aceluia, despre care pastrase o atit de magulitoare impresie, dar pe care 11 bgnuiam ea ascunde o taina. Ea ridica ochii la cer.

A fost din bel§ug ra.splatit de fire, spuse ea, -dar la ce bun sa fii daruit cu atitea haruri dacil de la inceput faci in asa fel inclt le prapadesti toate roadele ? tii, cred, ca frumosul castel d'Arconville isi inalta dalba-i fatada la vreo zece kilometri departare de noi, pe inaltirnile care doming Mosella. Familia d'Arconvill€ este una din cele mai vechi in tinut. Vicontele Remi-Gonzague, bunicul cavalerului de astazi, a fost sambelanul regelui Stanislas. Un alt d'Arconville, Henri-Theodore, sef al justitiel in Lorena, a luptat in 1477 sub zidurile orasului Nancy 1m-potriva lui Carol Temerarul. 0 traditie de prin partea locului sustine ca el ar fi dat, cu mina lui chiar, lovitura .de moarte celui pe care contemporanii sal it supranumi-sera „marele duce al occidentului". In timpul Revolutiei, cei doi frati ai cavalerului, mai marl. ca el, s-au imbarcat plecind pe marl departate. Unul s-a stabilit in insula Bourbon, celalalt la San-Domingo. Acolo s-au casatorit cu fiice ale unor plantatori si nu s-au mai intors niciodata in Franta. Cavalerul, mult mai tinar, ramasese cu tatal sau. La optsprezece ani a intrat in serviciu in Marea Armata. Cu toate ca nu-1 avea la inima pe Bonaparte, vicontele Geoffroy d'Arconville era mindru de prislea al sat], pe care 11 si vedea maresal al Frantei. I-ar fi trecut cu vederea orice nebunie, in afara de cea pe care avea sa o savIrseasca.

Ce nebunie, matusa Zabeth ? Asteapta putin. La douazeci si unu de ani, cava-

lerul nostru s-a insurat. o sa-rni spui ca avea tot dreptul.

27

Fireste. Dar asta nu inseamna ca imprejurarile acelei casatorli si persoana miresei nu puteau lasa inmarmurit un Geoffroy d'Arconville, descendent in linie dreapta din sene§alul Lorenei. Tata cum s-au petrecut faptele. Era, data imi amintesc bine, prin 1809, iar armata Napoleo-nului lor, care se indrepta spre Viena, ajunsese in fata orawlului Ebelsberg. Pe acolo surge un riu, al carui nume 1-am uitat, dincolo de care trupele arhiducelui Ca-rol s-au retras, spre a incerca sa salveze capitala. S-a dat o lesne Incheiata prin infringerea austriecilor. Dar raluiala fusese apriga, iar cavalerul d'Arconville care se baluse ca un leu, vazuse cazInd alaturi pe colonelul regi-mentului sau, pe baronul Denis. Baron nu devenise colo-nelul Denis, fireste, decit prin bunavointa Corsicanului. Flu de rotar, el se angajase in 1792, odata cu Junot, in-tr-un batalion de Voluntari de pe Coasta de. Aur. innascuta lui vitejie 11 ajutase sa urge incetul cu incetul multele trepte ale ierarhiei militare. Pe scurt, in timpul unei sarje de cavalerie, in fata Ebelsbergului, colonelul Denis isi pierdu bratul drept, retezat de o ghiulea ; cu toata ingri-jirea vestitului chirurg Larroy, nu putu fi smuls mortii. Totusi, Inainte de a-si da sufletul 1-a chemat pe cavalerul d'Arconville, unul dintre ofiterii lui cei mai dragi, si i-a incredintat o misiune importanta. In urma unei casatorli, pe care o facuse de foarte tinar, cu o ta"ranca din satul sau avusese o fata, Victoire. Avea saisprezece ani, era orfana de, mama si traia la 6 matusa in Paris. Colonelul Clorea ca, dupa incheierea campaniei, locotenentul sau sa mearga la copila, sa o vada, sa-i dea citeva lucruware si sa o incredinteze ultimul lui gind fusese pentru ea...

Matu§a Zabeth conteni putin din povestit, ca sa mai is o bezea. Butucii incolaciti de flacari trosneau, impros-cind scintei, iar dogoarea ii inviora obrazul smead cu o lumina trandafirie. Dupa ce isi savura bezeaua, urma :

28

Cavalerul d'Arconville incluse ochii colonelului Denis §i-i implini vrerea. Dupes tratatul de la Viena, se dose la Paris, la tinara Victoire. Abia o vdzu, ea se §i indragosti nebunete de ea. Nu putea spune cunt arata, fiindeg nu am vazut-o niciodata, dar gura lumii spune ca frumusetea ei intrecea cu mult obinuita draga-

Generosul locotenent nu se stradui sa ale mai multe. Nu a§tepta cleat atit cit sa fie afi§ata cdsatoria la biserica §i insotirea cu domnipara se §i savir§i.

In viltoarea indrilgostirii sale nu uitase decit un sin- gur lucru important, pe tatal sat'. Facindu-i pe atitia tineri sa duca, departe de Cara tor, o viata daruita pri-mejdiei de niece clipa, campaniile lui Napoleon .aveau sa slabeaseg sinatul indatoririlor - familiale A to insura, in-semna neindoios, pentru fiul cel mic al vicontelui Geof-froy, aeela§i lucru cu a conduce o operatie simply §i fireasca, ca de pildg. aceea de a face sa zboare dintr-o lo-vitura capul unui grenadier pomeranian. Fara a-§i vesti sosirea, nici macar printr-un semn cit de mic, el gasi cit se poate de firesc sa vina, dupes opt zile de la ceremonie, la castelul d'Arconville §i sa o prezinte pe Victoire Denis .drept sotia sa.

Cum a reactionat vicontele Geoffroy, intr-o ase- menea imprejurare, lesne a ghici. Fiul nu-i suflase o vorbil despre gindurile sale §i ii pusese in rata unui fapt indreptaltita mine, gentilo- rnul racela de spites veche a inceput totui prin a se purta frumos cu nora. Se invoia chiar cu mezalianta, dat fiind ca in ochii unui d'Arconville un baron imperial nu se ridica mai presus de un lacheu. Douai erau pricinile care ii indreptateau ingaduinta : pe de o parte dragostea, nici o elipa apusa, pentru zvapdiatul sau inzorzonat cu ga-loane, pe de alta uimitoarea frumusete a tinerei femei.

26

Dar in ciuda unor atit de prielnice stari de spirit, farmecele exterioare ale tinerei Victoire d'Arconville nu puturd inlocui in ochii socrului, mai mult de o saptamind, virtuti altcumva trainice. Educatia incintatoarei neveste a cavalerului se dovedise mult vitregita. i pentru ca matusa fusese vreme indelungatd vinzatoare de haine vechi, fata se alesese cu acele naravuri de spirit §1 de vorbire care se invata mult mai lesne decit purtarile alese. Astfel ca Victoire d'Arconville, ndscuta Denis, vadi in toate prilejurile o supardtoare vulgaritate in felul ci de a fi, pe care vicontele Geoffroy o socoti curind de nein-durat. Nu se putea impaca nicicum cu gindul ca fiul sau, chiar cucerit de o infatisare ispititoare si insufletit de glorioasa amintire a comandantului sau cazut in luptd, se putea dovedi atit de putin simtitor fata de manifestarile unei mediocritati sufletesti si spirituale menita sa tulbure totdeauna, la un anume punct, pind si cel mai atragator chip. Prin aluzii discrete, el cautd incerce pe chipesul locotenent, dar acesta it trata cu arogantd. Erau amindoi firi aprige si astfel ajunserd iute la cuvinte grele ce nu se pot uita. Tocmai atunci aparu si frumoasa Victoire, pricina neintelegerii. Ea se porni pe ris :

Ia mai lass momlia asta pe seama moliilor, ar fi zis ea graseind cu acel infiorator accent din mahalaua Saint-Antoine si ridicind din umeri.

Era limpede ca, intr-adevar, cavalerul isi pierduse ca-pui, de vreme ce putea indura ca cineva sa se poarte ast-fel cu tatal sau.

In chiar aceeasi zi, tindra pereche parasi castelul si nicicind Victoire d'Arconville nu i-a mai trecut pragul, dar nici prin tinut nu s-a mai aratat. Ca si barbatul ei, dealtfel, pind la moartea vicontelui intimplata in urma cu trei ani. Iar atunci nu a stat aici decit la inhumare si nimeni nu a stiut vreodata nici unde traia, nici ce facea,

30

nisi data odrasla colonelului Denis it fericea. De nu ar fi fost intilnirea de astazi cu tatal tau, nu am mai fi aflat nimic.

Povestea aceasta adevarata m.a cucerise ca un roman iar eroul ei imi aparea invaluit intr-o aura de legends. $i totu§i el locuia in castelul d'Arconville, la nu mai molt de doua leghe departare.

— Crezi ea. o fi in doliu dupa sotia so ? am intrebat-o fara §ovaiala pe matu0'.

—

Para indoiala, mi-a raspuns ea, de vreme ce tra-ieVe in singuratate, iar total tau 1-a vazut in veminte aernite... Dar se face tirziu, a urmat ea cu aer ostenit, §i simt nevoia sti-mi intind batrinele picioare.

A pes-cuit §i ultimele douil bezele ramase in cutie, apoi s-a ridicat din jilt, dupa ce mai intii frecat cu osirdie genunchii. In time ce ieea din incapere, i-am mai - pus o intrebare :

— Dar prenumele cavaierului d'Arconville, mat4a Zabeth ?

S-a oprit sa-*i intrebe o clipa memoria. — Ia stai ! a zis ea ducindu-§i un deget la .buze. Sa

fie Bruno on Jethme ? Nu, a§a-i cheama pe frati. El, da, el este Francois-Marie, prenumele inversate ale ma-mei tale.

U§a s-a inchis in urma ei ; am rarnas singura in fata focului care continua sa scuipe limbi inalte in al caror clans se profila mindra silueta a unui cavaler din vremea imperiului, cu epoleti eghileti stralucitori, cu coif de alama cu turban, cu lance lungs prinsa la cinga-toarca alba-galbena §i sable mare Wind crupa calului cu nari frematinde.

Imi amintearn de sporovaielile mele cu Solange de Harp& la pensionul Sacre-Coeur de Comlnercy,, 'Fatal ei,

31

marchizul Xavier de Harp6, se declarase dintru inceput adept al regirnului lui Bonaparte, iar Solange ridica in sldvi vitejiile .acelei armate de uria§1 care, vreme de doud-zeci de ani, izbindise pe toate c1mpurile de bataie. Ifni aminteam ochii magi ai Solangei, pielea ei chihlimbarie, cirliontii ce-i incadrau chipul patima§. „Spui drept, scum-pa mea. nu ti-ar place sd fii sotia unui erou ?" ma Intreba ea cu glas infiorat. Cldtinam din cap, in timp ce-i rdspun-doom ca nu-i aveam la inima pe barbatii care isi ucideau sernenii din profesie, .5i tot a§a palavrageam la nesfir§it. Dar cind cobora noaptea, pledoaria prietenei mele imi cople§ea din nou gindurile, in patutul meu de pension ; filuream, cu inchipuirea, escadroane de cavaleristi ce se napusteau asupra mea intr-un iure§, cu sabiile scoase, cu ochi Inspaimintatori §i ma cutremura o spaimd nu lipsita de o placere ciudatd... Cavalerul d'Arconville se numa-rase si el printre aceia. Nu se temea de nimic ; totu§i, o feti.rang ii sucise capul. i fiindca o iubea, nu statuse pe ginduri si rupsese orice legatura cu tatal sat'. Ca ea se dovedise nevrednicii, era un lucru care facea ca viata chipewlui ofiter sä para Si mai interesantd. Cum, afard doar de cazul ca ai fi uritd §i dezmo§tenita de natura, sd 1-0 iei In nurne de rdu unui barbat pentru ca se face rol)ul frumuselii ?

Taciunii mai scinteiard o clipa apoi, incetul cu ince-tul, se invelird in cenu§a surd. 0 paid de aer rece mi-a infiorat umerii. M-am dus la fereastrd, sa ridic draperia. Noaptea rece era totodata intunecoasa §i stralucitoare ca stinca de onix. M-am virit in pat clantdnind din dinti, dar am adormit anevoie. Capul mi se 'umplea de un zum-zet neintrerupt, asemenea celui pe care D. auzim clnd ne lipim de ureche uncle scold ; cavaleristul imperiului, pe care 11 vazusem sarind prin flacdri, irni rasarea din nou,

32

pe sub pleogpe, intr-un virtej de albine aurii de stele. Inima imi batea nebune§te...

La §apte dimineata m-am trezit in larma unor latra-turi. Am dat la o parte perdelele de creton albastru ale patului, mi-am virit picioarele in papucii captuviti cu blana de veverita vi m-am dus sa-mi moi nasul in lighea-nul din portelan de Japonia, un dar al bunului meu unchi.

Peste zece minute ma aflam in curtea de onoare, in-favurata in pelerina al carei guler de vulpe alba 11 ridi-casem. Cornuau Linea in less cei patru greyhound, care tremurau cu coada strinsa intre picioarele for lungi vi sub-lid. Martin, ingrijitorul cuvtii ciinilor de vinatoare, stru-nea, cu mina-i aspra, haita celor vase gonaci mari, care iii inaltau boturile patrate ca pentru a adulmeca pre- timpuria dimineata tot scuturau urechile lungi. Fri- gul era intepator, iar in ceata deasa, primele raze ale revarsatului de zi isi croiau firava poteca. Unchiul Sigis-mond, cu puvca in banduliera, veni spre mine. Isi pu-sese, in loc de palaria Bolivar, o caciula din bland de le-pure vi muvca cu porta dintr-un pateu din came de vinat .virit intr-un codru de pline.

Te-ai vi sculat, puica ! facu el intr-un vesel hohot de ris. Ai de gind sa vinezi mistretul ? Ei, asta nu-i treaba de domnivoara. Dar multumim Domnului, vremea -tine cu

„Anirg ro$u, zori senini, Sint doriti de pelerini..."

Tata s-a apropiat vi el de nol. M-a batut uvor cu palma pe obraz vi m-a certat cu blindete fiindca ievisem din culcuv puteam sa racesc. I-am raspuns ca voiam sa-1 urez vinatoare norocoasa. 0 lumina blinda i-a trecut in privire.

33

— Bine, a incuviintat, dar acum du-te repede sus. Apoi, catre unchi : — La drum, Sigismond ! Cavalerul ne a§teapta la

raspintia Vandelainville. Au plecat, insotiti de latraturile hailei, iar eu m-am

Indreptat spre parc. Racoarea diminetii imi scalda tim-plele, imi alunga din minte ultimele naluciri ale noptii. Pe nea§teptate, o raza de soare spin tea, biruitoare, na-framele laptoase ce se infuiorau pe vale. 0 nespusa si dulce emotie imi umplea inima. Mi-am amintit cele \Testae de matup Zabeth privitor la cavalerul d'Arcon--ville, la dragostea aceea nezagazuit5, mai puternica decit ratiunea §i datoria de fiu, dragoste ce se fAcuse de-a pu-ruri stapIna, la doliul acela care, potrivit spuselor tatalui meu, plutea acum in juru-i ca un abur. Promoroaca aco-perea cu spulberul ei coltii ierbii. Spre Rupt-de-Mad, virfurile plopilor unduiau pe cerul vinat. 5i 1-am vazut pe Jugurtha, paunul, pa§ind majestuos in calma sa trufie, iar cind a ajuns aproape de mine, si-a domolit pasul ; apoi, in aurul . rece al soarelui abia rasarit, sigur pe efectul ce avea stirneasca, rotit coada minunat de frumoasa.

LA VINATOARE DE MISTRETI

NU AM VITAT NICI UNUL DIN

amanuntele acelei zile ce nu se va §terge vreodata din inima mfea ; nu am uitat nici zorile cenu§ii sf4iate de un soare palid, nici cerul de amiaza, limpede §i sticlos din pricina unui ger pretimpuriu, nici asfintitul in care urcau, asemenea unor naluci, umede naframe de picla rece. Cind ultimele latraturi ale dinilor incetara sa mai chi-nuie ecourile vaii, i-am intors spatele lui Jugurtha care se legana desfa§uHndu-§i coada rotata §i stralucitoare, §i am tras adinc in piept aerul intepatOr de toamna. Frigul taios stingea miresmele, dar era placut sa respiri. Ma simteam fericita fara sä §tiu de ce, cu toata fiinta incor-data spre un viitor de flacara, cu toti porii deschi§i spre frageda ziva. M-am intins, sa ma dezmortesc, cu pleoapele

pe jumatate inchise, cu capul rasturnat pe spate §1 am inceput sa rid a placere.

Pa§eam sarind ca o caprioara §i priveam spre castel. Simlieam nevoia sa ma cheltuiese, sa pun in mi§care forta aceea care imi invilvora singele. dintr-o data m-am dus cu gindul la Bucefal. Bucefal este un cal andaluz adus din Spania, alb ca neaua, daruit mie de tata dupil ce am parasit minastirea. „E eel mai frumos cal de cursa din eiti am vazut vreodata", declare Sigismond de Saint-Ange, care in materie de hipologie it intrece chiar pe cel mai vestit maestru in ale calariei din Franta. Cind 1-a cumparat pentru mine, tata s-a gindit fara indoiala ca va regasi in faptura fiicei sale stralucita calareata care m-a adus pc lume. In privinta aceasta a fost nevoit sa incerce o dezamagire. Nu sint caraghioasa calare, dar nu m-a§ putea asemui, fara oarecare infumurare, cu Pentesilea.

Oare pentru ce, in dimineata aceea, parea ca-mi bate in piept o inima daruita indraznelii §i necunoscuta mie ? Poate ca dupd un somn lung se de§tepta in sfir§it in fiinta mea singele matern ? Ori nu cumva osanalele ridij sate in ajun, de catre matu§a Zabeth §i unchiul Sigismond, centaurilor cu coifuri ai marii armate, stirnisera in adin-cul meu o tainica aplecare spre ernulatie ?

Am dat fuga in odaie, sa imbrac o jacheta neagra peste pantalonul de postav verde ; mi-am infunclat apoi pe cap o palarie de fetru cu pang de potirniche §i am incaltat ni§te cizme sclipitoare. Dupe ce am. vazut suri-zind in oglinda o faptura cu oclii aprin§i, faptura in care §ovaiam a ma recunoa§te, am coborit la grajd. Bucefal m-a primit nechezind §i fluturindu-§i coada. In timp ce rin-da§ul ii punea §eaua, 1-am batut u§or cu palma peste narile umede, iar el a fornait a multumire.

Am urcat apoi in sa §i am pomit la galop. Bucefal este un animal de soi si narava§ ai carui patru ani, plini

36

de jar, ar cere particle zilnice de antrenament. Nu-1 ca-ldresc decit din capriciu, iar rinda§ul Gregoire, om greoi dar de isprava §1 lipsit de rdutate, pa§e§te ca un plugar in spatele plugului, on de cite on 11 plimbd tinindu-1 de friu. Nu trebuie sa-1 impungi cu pintenii, nici sa-1 atingi cu cravap, edci se infurie pe data. Dealtfel, cum poti sicii, fie Si putin, un animal nevinovat ? Cit ma prive§te ma induio§eaza repede privirea cinstitd §i umeda a clini-lor, semeata noblete a pisicilor, chiar §i neastimparatul artag al fazanului captiv (sarmanul William Pitt). Nimic nu ma tulburd totu§i mai mult ca privirea adinca a calu-lui, pupila aceea mare, uleioasa, in care eite§ti atita blin-dete ingemanata cu o tainica dojana §i cu nu §tiu ce leganatoare nostalgic. Tata pentru ce cravaa cu miner de cornalina, primita cind am implinit nouasprezece ani, nu a ie§it din tocul ei capt4t cu satin roz, iar pintenii de argint, lasati mie de mama, nu mi-au fost niciodata pri4 la cizme.

La urma urmelor am eu felul meu de a. -cumplini pasul lui Bucefal. Spre a-1 face sa mearga in galop, ii scarpin greabdnul, inceti§or, cu virful unghiei. Daca vreau sa-1 vad pornit in buiestru, doua usoare palme pe grumaz it hotarasc, lard prea multa vorba. Gesturile acestea sint insotite, e adevarat, de mici plescaieli din limbs care au darul sa-1 sidle la culme pe dragul meu unchi. „Te tii bine in §a, imi spune el, dar rogu-te lass caruta§ilor plescaiturile astea din limba".

Mergeam a§adar la trap, intr-o sticloasa dimineep de noiembrie, dind friu liber lui Bucefal ale carui copite bocaneau vesel pe drum. Fara agada, ma tin bine in 4a. Iau lesne contact cu ea i in ciuda trapului sacadat al animalului meu, nu mi-a fost niciodata teams ca voi cadea de pe cal ca o incepatoare. Plopli inalti fo§neau deasupra mea, asemenea unor pensule uriase muiate .in

37

laviul cerulul. Rupt-de-Mad 1§1 rostogolea domol apele printre malurile cu iarba geruitS. Am traversat Bayon-ville fara sa incetinesc, far% sa intilnesc .vreo hints. Din hornurile colibelor se inalta fumul albastru care, in con-tact cu aerul, se destrama topindu-se in neguri. Pe cimp corcodu§ii i§i rasuceau crengile despuiate, iar parii incru-cisati, din plantaiiile de hamei, imi aminteau de acele colibe ale salbaticilor americani, despre care unchiul Si-gismond imi pomenise nu o data. Imi placea tropotul potcoavelor pe drumul pustiu ; nu ma gindeam la nimic altceva decit la simtirea placutA pe care goana o furi§a in adincul meu ; inghetindu-mi obrajii, ea imi iutea fuga singelui in vine §i atita un fior care imi mingiia timplele. Toatid vigoarea infrinata a tineretii mele inflorea in timpul acestui aspru exercitiu §i ma gindeam, nu fara o mils u§or ironica, la matu§a Zabeth pentru care cel mai ino-fensiv ponei insemna o fiara tisnita din iad. Cita dreptate avusese mama sa iubeasca viata, sa doreasca a smulge cu disperare, flecarei zile, toata bucuria pe care i-o putea darui, bucuria unui trup tinar §i sanatos, a mea in clipele acelea ! Caci nimeni nu m-ar fi putut incredinta ca feri-circa adusd de acea laptoasa diminea-ta de toamna ar fi putut avea alts raddcina decit una trupeasca §i ca o anume toropeala a sufletulUi i§i cerea locul.

La o cotitura, Bucefal 1§i culea dintr-o data urechile ; aproape in acela§i timp, am zarit in fata mea, la vreo cincizeci de metri, o forma omeneasca ce se tira anevoie, sprijinita in doug bite. 1\4i-am strunit calul andaluz sa mearga la pas ; it recunoscusem pe batrinul Jeremie..

Mos Jeremie este un personaj vestit in toata valea riului Rupt-de-Mad, ping la Pont-A-Mousson, unde, po-trivit spuselor batrinilor din tinut, indepline§te, de o jurnatate de veac aproape, neingaduita meserie de vraci §i vralitor totodata. De§i nu e prea guraliv de felul lui,

38

aratindu-se cit se poate de inchis in ceea ce it prive§te doar pe el, se vorbe§te ca in tinerete ar fi slujit ca grena-dier prusac sub marele Frederic §i ca nu s-ar fi sfiit sa traga Impotriva armatei din Koblenz, numarindu-se ast-fel printre veteranii invingatorilor de la Jemmapes. Ori-cum, mo§. Jeremie — Krantz dupa numele de familie — nu mai are mult pina la optzeci de ani, iar daca picioarele i s-au §ubrezit, ochiul i-a ramas Inca aprins sub sprin-cenele ninse §i stufoase. Locuiqte Intre Bayonville §i Noveant, la marginea unei padurici de brad, impreuna cu fiica sa Gertrude Beaupied, vaduva a unui voltijor din vremea imperiului, trecuta §i ea de aizeci de ani. Oricine, pe o raza de douazeci de leghe, ii tie de frica lui mod

Jeremie care nu are seaman in obladuirea celor saraci cu duhul, in punerea plasturelor §i ticluirea vrajilor. vaduva Beaupied, singura, fara dinti §i uscata ca un curmei de vita in §alul ei negru, se poarta urit cu infricoOtorul batrin pe care it invinuiete, cind vorbe§te despre el cu cumetrele, ca §i-a pierdut picioarele fiindca Ai-a trait viata". Dar el o lasa sa spund ce vrea, aproape zilnic, este vazut batind drumurile, pe jumatate cocirjat peste cele cloud bite §i cu capul acoperit de un vechi tricorn ponosit.

Nu-i vorbisem niciodata pina in ziva aceea, dar cind 1-am vazut atit de neajutorat, in timp cc eu ma simteam neinchipuit de zglobie, mi s-a strins inima. Si pentru ca tocmai 11 ajunsesem din urma, indltat incet capul spre mine, lard indrepte spinarea incovoiata §i mi-a ruit un zimbet schimonosit, care i-a umplut fata de creturi asemenea unui mar vechi copt in vatra. Atitudinea aceasta de cuviin0 rn-a facut sa ma hotardsc.

— Madar, domnule Krantz, 1-am spus eu cit mai gratios cu putinta, nu ti-e teams sa to plimbi astfel neata, pe vreme rece ?

30

Omul slobozi un icnet care ii salty marul lul Adam ping la bdrbie.

— Hi, hi, hi, domnisoard, mi-a riispuns el, nu vreau Krantz §i nu vreau doinnule. Aid mi se spune Jeremie, mos Jeremie, tot asa cum numele dumitale este Zulme de Saint-Ange ; si, pare-mi-se. a adaugat el clipind siret, pare-mi-se ca o stii prea bine.

oprisem pe Bucefal, care cadelnita din cap, zangii-nindu-si strunele, in timp cc batrinul. sughitind mai de-parte, riciia pamintul cuunul din toiege.

— Cu siguranpl, mos J6remie. am urmat en. ea pneu-monia nu te infricoeaza defel.

— Pal, pe vremea cind cram ostas in Silezia, zdpada era tot atit de groasa ca si norii, jar gerul ucidea corbii in plin zbor. Nu-mi vorbi despre iernile de acurn, despre oamenii care se vaita de moarte cind gheata de pe Rupt-de-Mad n-ar fi in stare sa tiny un am. Dealtfel, in zilele de azi apa noastra nu mai card nici macar un

Ma privea clipind, cu capul intors intr-o parte si ma minunam cum, desi parea atit de ()Mit, isi pastrase viol-ciunea miniii.

- Strasnic animal ealaresti, damnisoara, a urmat el ridicind spre narile aburinde ale lui Bucefal, ca spre a-1

o mina cu manusi grouse de lima surd. Calul s-a crezut cumva amenintat ? A sarit brusc in

laturi si am lost nevoita smucesc destul de tare friul spre a-1 damoli.

— Ohoho, cacti batrinul. ca tare mai sintein narava. ! Cu asemenea povarii pe spate ingaduit. D'apoi si cind te apuci. la anii mei. sa imparti dezmierdari, in-spaiminti animalele, ca si frumoasele ; de s-ar fi intim-plat ceva, vinovat numai eu as fi fost. Adevarat este ca in ce priveste punerea la lac a picioarelor si bralelor scrintite, in ce priveste toate soiurile de fracturi, de zgir-

40

eiri ale musehilor on de intepeniri ale mijlocului, ti s-a spus poate Ca sint dcstul de priceput. Odata cu suferin.ta, ai fi avut si leaeul. La porunca dumitale, domnisoara de Sain t-Ange.

— Yti multumese mult. nos J6remie, i-am raspuns eu

— Am onoarea ! MOrMal el pe sub mustata-i stufoasil si alba : nu vreau sa zic vorba mare, dar daca vreodata doctorul nu te-ar putea tamadui, aminteste-ti ca mos Jeremie e omul dumitale.

L-am incrediatat ca nu-1 voi da uitarii. A secs din buzunar niste tutun de mestecat, 1-a rasucit in forma de morcov, si a muscat ca dinar-un fruct. Bucefal se arata totusi nerabdator. I-am slabit friul, dupa un semn de prietenie adresat vraciului, si am pornit in trap marunt. Peisajul se desfasura la dreapta si la stinga, day nu-i mai

deslusearn amanuntele. Inlauntrul meu inflorea doar pla-

cerea de a in dimineata aceea de toamna, o amazoanA libera care se pl imba pe un drum.

Mergeam astfel de citva Limp, cu neputinta de masurat. cind am zarit, la mica departare, firul argintiu al Moselei.

iar in coasta dealului o cladire a earei masa alba se decupa in perdeaua intunecata a codrului. Am recunoscut caste-lul d'Arconville si inchipuirea mi-a adus-o din nou in fata pe matusa Zabeth rontaind bezele si zugravindu-Ili por-tretul unui cavaler de legenda, deopotriva indragostit dc

glorie si de iubire. Dar chipul lui Francois-Marie, cavaler d'Arconville si locotenent in cavaleria usoara nu era din-tre cele pe care o fate de obirsie ca mine 1-ar fi putut evoca

cal sufletul senin. Am ridicat din umeri, un tremur usor mi-a infiorat pared' pielea, am simtit un fel de inciudart

impletita cu o tainica placere si. facind cale inioarsa, am

pornit la trap.

41

Cind am ajuns la castelul de Saint-Ange, pielea imacu-lata a lui Bucefal era usor jilavita de sudoare si un abur ii iesea din trup. Gregoire se apropie clatinind din cap.

— Pc cinstea mea, domnisoara, iata un animal care nu rnai are nici un perisor uscat. Vedeti dumneavoastra, e prea bine hranit pentru cit de putin e pus la treaba ; e trupes, prea tinut deoparte. Ar trebui sa-1 calariti in fie-care zi, vreme de vreo cloud saptamini, sa-i mladiati in-cheieturile.

I-am aruncat friul, am sarit de pe cal si in timp ce ur-cam cite patru treptele scarii ce ducea la odait.a mea, am lost gata sa o rastorn pe matusa Zabeth care le cabora ca scoasa din minti.

— Sfinta Fecioara ! Draga mea Zulme, imi spuse ea ridicind bratele, ce se intimpla ? Oare am orbul gainilor sau to ai mincat carne de leu ? De zebra, de rnagar salba-tic ! Asa se pleaca, cu noaptea in cap ? Bati drumurile fara

dai de veste matusii tale batrine care se dä de ceasul ! Cind Gregoire mi-a spus adineauri ca ai pornit-o

in zori, calare pe Bucefalul asta aducator de nenorocire, adevarata bestie apocaliptica, te si vedearn teapana in-tr-un sant, cu capul zdrobit de un copac sau in giulgiul de apa al lui Rupt-de-Mad. Dar is te uita, in dirnineata asta semeni cu maica-ta, de nici nu-ti vine a crede...

i rn-a luat in brate, m-a strins la piept, patimask aco-perindu-ma cu sarutari. Matusa Zabeth are asemenea iz-bucniri navalnice, care ma fac sa ma intreb data ele ex-prima un simtamint adinc on sint imprumutate de la au-torul de peste Canalul Minecii pe care tocmai atunci ii

citea. Ma invoiesc totusi ca de data aceasta parea cu iade-varat tulburata, intr-atit incit ping seara s-a tinut scai de mine. Mai Intl" am fast nevoita sa o insatesc la bucatarie, unde o lud in prImire pe Emerencie, imbujorata si durdulia stapind a acelui loc, cu privire la mincarurile mele prefe-

42

rate. I-a cerut sa ne aduca la dejun o placinta cu ceapg;. pateu de gisca „á la Rupt-de-Mad", o tarts cu brinza §i o sarlota de mere. Emerencie rostogolea ochi mari, speriati, in chipul acela de culoarea dovleacului. Era aproape un-sprezece dirnineata si chiar de ar fi avut zece brate, tot nu ar fi putut iesi basma curata pind la ora prinzului.

Totusi, a scos-o la capat si, dupa o masa rinduita fara cusur, la care am dovedit o vrednicii pofta de mincare, matusa Zabeth, hotarit puss pe atentii, a vegheat ea ins sa5i la pregatirea cafelei. Era aromitoare, dupd pofta inimii, cu acel fond dulce-amarui al minunatelor cafele moka. In timp ce o savuram cu inghitituri mici, buna rnatusa se aezz`i la pian si, acompaniindu-se singurd, ceea ce nu I se intimpla nici macar o data pe an, incepu, cu glas subtirat tic, o romanta din tineretea ei :

,,O, tineir fir de trandafir, Vei fi mai fericit ca mine, Caci cu scirutul ineu te-admir, Jar Roza mea ti se cuvine Curata, fir de trandafir !"

Ma lasam in voia visarii, ascultind-o ; iar ea cinta cu atita suflet, ca din nou m-am intrebat „O fi iubit niatusa Zabeth ?" Dar ea, urmindu-si cintecul, ma sageta cu o privire sireata :

,,La sinul Rozei vei putea gasi Vreun potrivnic, clipe in sir ; Tu nu-1 intrece, privi, Rd inii. carat si trandafir, Cdci feirei seaman sinul Rozei este."

*i nu stiam ce sa-rni mai inchipui, cu atit mai mule cu cit dupd ce a ispravit, a rarnas o chips tacuta inainte de a grai cu vie neliniste

43

Vlnatarile astea de mistreti ma infricoseaza tot-deauna. ma gindesc la cele ce spunea tatal tau aseara. Ani-malele astea de patru ani Ant cele mai primejdioase. De au li s-ar intimpla ceva !... Chiar pentru tine ni-am fra-mintat peste masura dimineata. Imi ziceam ca ziva asta ri-o sa se incheie fara vreo nenorocire. Faca cerul ca spaimele mele sa nu alba temei !

I-am aratat ca Charles si Sigismond de Saint-Ange nu erau niste incepatori si ca tovarasia cavalerului d'Arcon-\Tulle le sporea norocul de a duce vinatoarea la bun sfirsit.

Cavalerul d'Arconvtille, raspunse ea subtiindu-si buzele, ce sä mai vorbim... Un zapacit, un zvinturatic, un extravagant ! -

M-am intors, sa nu-rni vada zImbetul. Totusi, fara voia mea, nelinistea ei ma cuprinsese putin si pe mine si, pen-tru a o alunga, mi-am asezat pe genunchi ghergheful de lucrat danteld. La rindul ei, matusa Zabeth isi luase iar indragitul roman al lui Richardson, Pamela ; o auzeam in-torcind paginile si suspinind, in timp ce fusele mele zburau. Tulburarea ei atingea uneori o culme atit de mare, !nen ii era peste putinta sä continue ; atunci isi ridica achelarii si ma alegea drept confidenta pentru nefericirile eroinei sale.

Treburile acestea 'nevinovate ne uniplura aproape toata dupd-amiaza. In mai multe rinduri, crezind ea aud latra-turi de cline, paraseam lucrul, spre a ma duce sa dau la o parte un colt de perdea. Dar afard nu domnea decit su-flarea crivatului care invIrteja frunzele moarte peste ni-sipul din curtea de onoare si de pe aleile parcului. Tocmai ma asezasem la loc si, cu privirea pierduta, lasam gindurile sa rataceasca, 1111110nd in nestire lemnul neted al unui fus, cind latraturi, de data aceasta adevarate, se facura dintr-o data auzite.

Iata-1, facu matusa Zabeth, tremurind toata.

44

• Is i inchise cartea si incepu sa se roteasca prin salon, asernenea unei pasari de noapte cind 'cla de lumina. Isi cauta salul de culoarea tutunului, cu un colt mai lung decit celalalt, ca sa iasa in intImpinarea vinatorilor si nu-1 gasea &fel.

Nu am mai asteptat-o, astfel ca m-am aflat singura jos spre a fi de fata la intrarea solemna a patru oameni din sat care duceau pe urneri mistretul de patru ani, insinge-rat, cu picioarele legate de cloud trunchiuri subtiri de brad curatate de crengi. Era un animal urias, ai carui colti ascutiti ieseau mult in afara cltin neagra-i capatina. In spatele acestuia, pasea Cornuau,•cu eel patru greyhound, si ei clatinatori pe labele for si Martin cu ciinii lui de goana, satui de miiruntaie de mistret, dar miriind Inca si intaritati de miros. Ana bagat de seama ca din acestia — dimineata fusesera case ajunsesera doar dna asadar unul dintre ei isi gasise moartea. Apoi venea unchiul Si-gismond,.mai viol ca niciodata, dupa el tata, demn si drept in sa ca totdeauna, iar de el se sprijinea un barbat malt si palid al carui brat drept fusese legat cu o fasa.

— Dumnezeule, am strigat, aiergind spre ei. Domnul este cumva ranit ?

Tatal meu zimbi si, Intorcinclu-se spre insotitorul sau, imi spuse :

- Copila mea, U-1 prezint pe cavalerul d'Arconville. Si, In timp ce imi schitam reverent a, Charles-Gabriel

de Saint-Ange vesti cu glas tare : - Fiica mea, Zulme. Cavalerul isi inclina, Cu noblete, capul cu negre inele,

iar cind ridica am simtit a-supra-mi arsura intunecata a privirli sale. Semana leit cu portretul pe care i-1 facuse tata. Francois-Marie d'Arconville parea neinchipuit de tinar, iar in asfintitul acela chipul sau barbatesc amintea mai putin un vechi alter al Marii Armate decit un pastor

45

sicilian rasarit diintr-o egloga a lui Virgiliu, pastor care si-ar fi petrecut viata smulgind sunete dintr-un fluier tinguitor. Gindul acesta imi invapaie dintr-o data obrajii.

Dar cavalerul ? Nu-i ranit ? am urmat eu cu aprin-dere, spre a-mi ascunde tulburara.

— 0, domnisoara, raspunse el cu glas gray si cald, o mica zgirietura_

— Ta ! to ! to !, facu unchiul Sigismond. Stiu, ca. valere, ea ai trait mai maxi grozavii la Wagram, dar un colt de mistret nu-i gluma. inchipuieste-ti, draga mea Zulme, ca prietenul nostru voia sa se intoarca de-a dreptul acasa, asa cum era, pansat doar la Intimplare. Am fost nevolit sa ma folosesc de gradul meu spre a-1 sili sa traga la noi.

— Asta nu-i bine, domnule, am spus eu incetisor. Am bagat indata de seama, dupa tulburarea ce ma

napadise, ca vorbele mele ar fi putut fi luate de care ca-valer drept un semn de cochetarie ; atunci nelinistea mea spori. El murmurs insa doar atit :

— Iarta-ma. Tocrnai intrasem in vestibul,, cind miltusa Zabeth

aparu, infofolita in salul acela al ei. - Domnul fie binecuvintat ! ofta ea, facindu-si sem

nul crucii. Am fost feriti de nenorocire. — Da, scumpa Zabeth, intari tata, totul a mers bine.

0 sa to rugam doar sa ingrijesti buba cavalerului. 0 bubd pe care as pune-o pe seama unei bravuri de prisos, de ar putea fi vreodata bravura astfel.

— 0 bubd ! facu matusa Zabeth adinc tulburata. Sa vad si eu putin.

Cavalerul ii arata bratul legat, de la incheietura mlinii ping la cot, cu un bandaj insingerat.

- Vai, exclama ea si isi pierdu cunostinta. Cu bratul care ii rarnasese teeth., Francois-Marie

d'Arconville o §i prinsese, ferind-o sa cads pe dalele de

46

piatra. Unchiul Sigismond o lua ca pe o pans si o duse ire

camera ei ; acolo i-am dat sa respire sdruri englezesti.

revenit repede, dar nu mai putea fi vorba ca aceasta

senzitiva sa-1 panseze pe cavaler. In timp ce isi venea in

fire, am coborit in salonul cel mare unde 1-am &tit pe

ranit singur, asezat intr-un fotoliu, cu ochii inchisi, spri-

jinind cu mina stinga bratul bandajat. Nu-mi auzise pasii.

0 tusa discreta ii dadu de stire ca eram acolo. Deschise

ochii si, zarlindu-ma, schita un zimbet palid. Suferea, se

vedea limpede, dar un barbat de felul lui stia sa invinga

durerea. L-am rugat sa o ierte pe matusa mea si i-am

spus ca, de vrerne ce la Sacre-Coeur invatasem sa ingrijesc

rani si plagi, ma voi stradui sa o inlocuiesc cit mai bine

cu putinta. Incepu prin a se impotrivi, spunind ca fi

ciuda pe el insusi daca rn-ar sili la o treaba atit de nepla-

cuta, dar in clipa aceea aparura tatal meu si unchiul Si-

gismond care imi tinura isonul. Se supuse.

Am adus o sticla de vulnerarius 1, un lighean cu apa

rece in care mai intii am farimitat o pastila de Nancy 2 si

m-am apucat sa desfac- pansamentul. Unchiul Sigismond,

care o Meuse pe chirurgul la locul de vinatoare, se multu-

mise sa sfisie camasa de batist pins deasupra cotului, sa scoata astfel o fa% si sa stringa rana ; apoi legase bratul

cu o fisie de pined mai groasa, pe care o luase cu sine din.

prevedere. Dupa ce am desfacut incet fasa de batist, ume-

zind-o treptat, mi-a aparut rana ; se vedea destul de

adinca. Am inceput prin a curati bratul stropit cu singe

inchegat. Era tare, vinjos. De la rand pins la incheietura

miinii o vina albAstrea u§or pielea alba ca laptele. 0 ne-

maisii4ta tulburare ma gitutia in timp ce atingeam bratul

aceea de barbat. Timplele imi zvicneau, o picld mi se as-

ternea peste vaz. Dar trebuia sa tree la fapte si, mai ales,

Leac folosit in tarnaduirea ranilor (n.tr.). 2 Dezinfectant („boute de Nancy" sau „boule de Mars") (n. tr.).

se cerea ca tatal meu sa nu banuie cl.tu§i de ptitin starea de tulburare in care ma aflam. Am atins usor rana cu un tampon muiat in vulnerarius si am intrebat cu glas scazut :

— Nu cumva va pricinuiesc vreo suferinta, domnule? Francois-Marie d'Arconville. ridica din sprincene si imi

raspunse pe un ton cum nu se poate mai vesel ; — Cum ar fi cu putinta ? Atunci, tulburarea imi spori in.tr-atit !mit, In time

ce pansam, cu o fasa curata, bratul acela orbitor de all), rn-am simtit strabatuta de fiori.

- Ei bine, domnule cavaler, spuse tatal meu, dupa ce vazu ca mi-am inchetiat treaba, acum to simti in stare sa staff bine la masa ?

A primit un raspuns linistitor ; matusa Zabeth, Inca putin ravasita, venise si ea, astfel ca am trecut cu tolii in sufragerie.

Nu mai stiu cum a fost cina -aceea, intr-atit ma sim-team de miscata ; pima in clipa in care, dupa o intrebare a matusii Zabeth, unchiul Sigismond incepu sa istori-seasca intimplarile din timpul vinatorii. Am aflat atunci ca batrinul Cornuau, dupa o goana vInatoreasca bine con-dusa, de dimineata si pind la primele ceasuri ale dupa-amiezii, dibuise in sfirsit urmele mistretului. Haltasii, rin-duiii in evantai si facind mare taraboi, potrivit obiceiului, haituisera animalul catre linia tragatorilor. Mistretul le aparu in fata, iar Cornuau dadu pe loc drumsul clinilor sai greyhound, care se si napustira asupra-i. La rindul sau, Martin isi zori gonacii. Unul dintre ei, dupa un salt nefericit, se pomeni cu pintecele sfisiat de un colt al mistretului. Nu mai putea fi vorba de salvarea lui, dar Cornuau se pregati sa-1 ajute ; iata insa ca cel care se gasi primul Intr-o pozitie priincioasa fu cavalerul d'Ar-conville. Cu un desavirsit sInge-rece tinti partea slabs a

48

lute cutitul, cind mistretul, intr-un ultim efort, se descotorosise tocmai de cei doi greyhound care it pindeau. Intr-o clipita cavalerul isi vazu bratul strApuns de un colt, iar situatia i s-ar fi putut inrautati, data unchiul Sigismond n-ar fi pus capat luptei printr-un glonte izbdvitor.

— Ceea ce inseamnA, domnule, spuse cavalerul, datorez, Vara doar si poate, viata.

— Sa to pomenesti trintit la pamint de un pore sal-batic, cind ai avut norocul sa scapi teafar de gloantele englezilor, prusienilor, fard sa mai amintim de buzduga-nele acelor vrednici padres spanioli ! Se afla deci la mijloc onoarea Marii Armate, locotenente !

Cavalerul surise. — i apoi, urma Sigismond de Saint-Ange, vreau sa

cred ca ne yeti face onoarea sa fiti cu not la prima vina-toare de caprioare. Decembrie se apropie cu pasi zoriti, va trebui ne gindim... Dar nu uita, domnule d'Arcon- ville :

„tin corn de cerb, ucide un oin, intr-adeva'r, Asa precum nonnandul ar rontai un mar."

Venise timpul sa trecem in salon, uncle dupa alina-toarea infuzie de tei, au inceput sa care sticle din pivnita cu lichioruri. Matusa Zabeth isi Pauda lichiorul de iasomie si 'balsamul sau de Curacao, dar oaspetele nostru declard Ca" de la sederea sa in insula Bourbon. nu mai pusese gura pe alcool.

— In insula Bourbon ! exclama matusa. Nu stiam ea ati ealatorit atit !

Cavalerul povesti ca se dusese acolo la fratele sau Bruno, proprietarul unor intinse plantatii de trestie de zandr si cafea, aflate in apropierea istmului Aigrette. Il batuse chiar gindul sa se statorniceasca pe acele meleaguri,

49

dar viata creold, mult daruitd leneviei, natura bogatd, ctima sleitoare de puteri §i bintuita de febre nu erau pe gustul lui. Mult mai tare ii placeau aerul s'anatos §i peisa-joie gola§e ale Lorenei sale.

- Totu§i, adauga miltu§a Zabeth cu un soi de exal- tare in care o recuno*eam foarte bine, Bernardin de Saint-Pierre a schitat un tablou ineintator al insulelor Mascareignes : aleile de bambus, palmlerii cu frunze sd-getdtoare necontenit leganate de adieri, goyavierii, tata-macii §1 jamerozele 1...

— Dar nu toati lumea are norocul sa intilneasca acolo o Virginie, i-o intoarse cavalerul, aruncindu-mi o privire fugard.

Sa fi strecurat cavalerul in vorbele acestea vreun tile, vreun gind, on poate ca nu eram decit victima propriei mele inchipuiri ? Oricum, privirea aceea mi-a patruns in suf let ; in-am simtit cotropitA de un simtamint atot-stapinitor §i dulce, care aducea a nemasurata poftd de fericire.

Acura, unchiul Sigismond it intreba pe cavaler dacA vreo intimplare vrednica de luat in seamy ii tulburase lungile sale drumetii pe marl.

-- Era in 1816, incepu cavalerul sa povesteascA. Iz-butisern sa ma imbarc pe o fregata a majestatii sale, ,,La Flamboyante", care se indrepta spre agentiile noastre de comert din Indii si al carei capitan era unul dintre prietenii mei. Am navigat fara necazuri, ping in largul coastei Sclavilor, unde ne-am incruci§at cu un brie a dirui viteza mi se paru ciudatd. *titi ca dupd tratatele din 1814, comertul cu lemn de abanos este cu desdvir§ire interzis, neingaduit de (litre natiunile civilizate. Or, bricul acesta care naviga sub pavilion olandez, nu a raspuns

. 1 Arbori in America tropicala, care produc fructe zemoase (n. tr.).

50

semnalelor noastre declt intinzindu-§i toate velele. Prie-tenul meu, capitanul, marinar adevarat batut de toate vijeliile, a descoperit pe data oala cu minuni — ar trebui sa spun oala cu negri. Incepu sa goneasea dupd fugar §i, cu toate ca acesta se dovedea un yeller destoinic, 1-am ajuns curind din urm5.. Dar sa vedeti cit de mare este neru§inarea acestor traficanti de came omeneasca Abia am ajuns in bataia tunului, ca se §i porni sa traga asupra noastra cu ghiulele inlantuite. *ase guri de foc impotriva a patruzeci : nu poti fi a§a zalud. A lost totu§i nevoie sa-1 luam prin surprindere la abordaj, iar banditii aceia s-au luptat ca ni*te turbati cit timp capetenia for nu a avut capul spart. Pretinsul olandez era in realitate un suedez : indoita satisfactie pentru mine care nu 1-am iertat niciodatal pe Bernadotte. Trei sute de negri nenoro-citi, impovarati de lanturi, putrezeau in cala. Capitanului ii veni o idee sa facem escala la Sfinta Elena, sa-i de-barcam acolo pe tuciurii §i poate ea unul dintre not apuca sa-1 vadd pe eel sechestrat atunci ca un criminal de eatre nemernicul Hudson Lowe. Adaug ca vicontele de. Mont-gelon trasese primele salve asupra marinei imperiale si Ca, de vreme ce ata§amentul sau fata de printii no§tri nu putea fi pus la indoiald, imparatul raminea pentru el omul c5.ruia ii inchina un cult infocat. Francezi naivi I Ce credeli ca ni s-a intimplat de cum ne-am apropiat de portile Jamestown-ului ? Guvernatorul insulei ne-a dat doar timpul sa oprim in larg, sa ne improspatam provizia de apa §i ne-a in§tiintat, lard ocoli§uri, ca orice incercare de a patrunde mai adinc, spre tarm, avea sa fie primita cum se cuvine de catre bateriile de coasta. Altceva nu ne mai raminea de facut deeit sa ridicAm ancora, astfel ca cei trei sute de negri ai no§tri din Benin au debarcat peste citeva saptamini la Saint-Denis in insula Bourbon, uncle banuiesc ca sub aburii rwati ai unui vulcan de isprava

51

au recoltat de atunci cafea, vanilie si trestle de zahar, faro a da uitarii muscata si vetiveia aromitoare bogAtii ale tinutului.

— Bravo, eavalere, se bucurd unchiul Sigismond. Dar la inapoiere ?

— M-am reintors prin Zanzibar, prin Aden si Marea Rosie. Puline de spus despre Zanzibar, unde necontenit se wind sclavi ; un port intesat de mici nave arabe cu pinze si de pirogi cu balansier, ph:lout mirositoare tarn a nucsoarei si a cuisoarei. In ce priveste Adenul, cuptor de nelocuit, virit in calciiul peninsulei arabe, am aflat ca acolo femeile beduinilor isi spala rufele pe malul framintindu-le cu picioarele. Pentru treaba asta ele isi ridica rochia mult deasupra genunchiului, ceea cc nu are importanta intr-o tarn musulmana, unde femeile sint da- toare ascunda doar fata. Pe Marea Rosie era sa ma fnabus aproape, dar ce decor ! Un larm plesuvit, vulcanic, blestemat, o mare neagra, atit de intens ii este albastrul, in ciuda numelui pe care it poarta si care nu si-ar afla

poate, decit in rocile-i sulfuroase si amurgurile de un rosu-singe. 0 furtund fu cit pe ce sd ne azvirle pe coasta abisiniana ; mi-am incredintat Domnului sufletul. Dar buna mea stea m-a adus nevatdmat ping in Suez, de unde r-am indreptat spre Cairo, folosind spinarea camilei.

Straluciril razboinicului, a eroului Iinperiului, lui Fran-cois-Marie d'Arconville i se adauga acum, in °dill mei, stralucirea drumetului. I1 ascultasem, precum credinciosul isi ascultd preotul. In minte mi se invOlmaseau imagini in care epicul spadasin se infrafea cu cutreieratorul marilor, spre a alcatui o faptura nemaivazuta care, dupd atitea si atitea intimplari, pastrase totusi chipul

Tatal meu interveni, destramind vraja

1 Plant5 din India a carei radacind este folosita in fabricare parfumurilor (n. tr.).

52

— SI nu uitam di pentru cavaler ziva s-a dovedit aspra. Pierderea de singe 1-a slabit fara indoiala ; are nevoie de odihna. Sa-1 -arataim deci camera.

Cel in cauza se impotrivi. Se simtea indatorat, ce-i drept, dar nu voia sa dovedeasca necumpatare fata de marea bunavointa a gazdelor sale §i dorea sa se intoarca acasa. Tatal meu a trebuit sa staruie mult pentru impiedica sa plece calare. Unchiul Sigismond le§i sa in-hame caii la trasura.

Peste citeva clipe rotile trasurii conduce de Gregoire — intre timp matup Zabeth nu uitase sa puna acolo o sticla cu apa calda striveau nisipul din curtea de onoare. Clinchetul zurgalailor se mistul treptat in noaptea rece de noiembrie. Inima imi batea nebunqte §i a lost nevoie sa-mi chem toata vointa spre a nu ma duce la fereastra, de unde as fi putut zari licarul color dou5. felinare.

HI

STETIT UNDA FLUENS

DE UNDE IZVODEA ACEA FREMA-

tatoare bucurie ae a exista care, in diminega aceea, mai mult ca in oricare alta, zvicnea in tainitele sufletului meu, ()data cu ivirea zorilor ? Adormisem cu surisul pe buze, de cum ma virisem in asternut, asa cum ai luneca intr-o apa adinca. M-am desteptat cintind, iar cuvintele care imi navaleau pe buze erau cele pe care le auzisem din gura rnatuii Zabeth aezata la pian :

„O, Wiar fir de trandafir, Vei fi mai fericit ca mine, Caci cu sarutul meu to-admir... CC

Dar pentru ce sä ma mint ? Daca in clipa aceea starea mea sufleteasca se ingemana de minune cu melodia aceea

54

usoara, insemna ca, din ajun, viata mea se schimbase. ruse necunoscutul, un necunoscut plin de farmec, mare-tie si taina. La drept vorbind nu imi inchipuiam ca necu-noscutul acela avea sa-mi aduca de-a ,dreptul fericirea, ping intr-atit incit sa-mi fie hotarita ursita. Imi era de-ajuns ca aducea temeiuri de visare, ca-mi deschidea o anume zare spre un fel de a gindi menit sa raspunda as-cunsei mele dorine. Necunoscutul avea, firete, un chip, cel al unui barbat in floarea puterii, a unui barbat pe care gloria it atinsese cu aripa-i de aur, inainte ca nefericirea sa-si intinda asupra-i aripa sumbra. Dar in curatenia sufletului meu nu voiam sa vad in el decit pe „ranitul meu". Era cel caruia ii spalasem bratul insingerat, cel caruia ii bandajasem rana si a carui alba si vinjoasa carne ma azvirlise intr-o nespusa tulburare.

Cind am coborit din camera mea, 1-am intilnit pe un-chiul Sigismond care, ca in fiece dimineata, se ducea sa faca, impreuna cu fatal meu, exercitii de tragere. M-a ciu-pit de barbie zimbind si nu m-am putut stapini sa nu-1 intreb :

— Spune-mi, unchiule Sigismond, o rand ca cea pri-mita ieri de cavalerul d'Arconville poate stirni febra ?

Un ris sanatos ii despica obrazul roscovan. Apoi, inte de a raspunde, se prefacu a se adinci intr-o adinca meditatie :

— La .drept vorbind, fetito, nu cred ea la ora asta ca-valerul sa fi murit ; dar mai stii ? La Eylau, in 1807, un infanterist rus ma ranise cu baioneta In pulps ; o zgirie-tura doar, stavilita intrucitva de patura calului meu. Ei bine, blestemata de zgirietura, care abia singerase, s-a in-veninat intr-atit, incit m-a tinut tintuit pe patul unui spy-tal vreme de trei saptamini in sir.

55

Si, pentru cam schimbasem la rata. a urtnat : — Linisteste-Le. nu am murit din asta si exista teme-

pentru ca, bine zidit cum e. cavalerul itostru sa se simta acum la fel de sprinten ca si mine.

Iii pocni degeLele si pleca fredonind meet melodia Saint-Hubert .

Toata dimineata nu mi-am putut desprinde gindul de la ,.ranitul meu". La urma urmnelor ma gindeam insa mai pu-tin la rani decit la campaniile din vremea lmperiului. la

calatorille sale. la femeia atit de frumoasa si prea pulin vrednica de el cu care se insotise. Ma intrebatn ce putuse insemna viata lui alaturi de area Victoire Denis despre care in ajun nu suflase 0 vorba. Oare o iubise totdeauna, in ciucla proastelor ei purtari •? Oare era vaduv, asa turn banuia matusa Zabeth ? Sa o fi pierdut in vreo nestiuta drama, a carei amintire parea sa fi ramas in melancolia zimbetului sat ? Mai mult catre dceasta presupunere in-clinam si inli ziceam cu un dram de exaltare : „Cie aleasa menire este pentru o femeie aceea de a redarui unui dez-n4lajduit gustul pentru viad !"Imi rasarea in minte pri-virea cavalerului. clod matusa Zabeth evocase vraja insu-lelor Mascareignes, apoi raspunsul lui : ..Dar nu toata lu-mea are norocul sa intilneasca acolo U Virginie". Jar rind si-a dezvaluit parerea de rau ca nu avusese parte de o asemenea intilnire, de ce ochii lui ii cautasera von pe ai mei — caci nu putea fi doar o intimplare.

Fara indoiala, ma dovedeam tare copilaroasa si roman- tioasa virindu-mi asemenea ginduri in cap. Mult mai in-telept ar fi fost sa-mi inchipui ca. oricit de singuratic ar fi aratat, cavalerul d'Arconville nu-si uita calitatea de gentilom si ca se straduise mult sa le intoarca gazdelor curtenia. Oricum, un asemenea simt,amint o stapinea pe matusa Zabeth care, fara sa-i pun vreo intrebare. observa in timpul dejunului.:

56

- Gasesc tovar4u1 vostru de vinatoare arata asear5 cum nu se poate mai bine. Putin re-tinut tottO., in cicada istorisirilor sale de explorator.

Tatal meu nu raspunse. Unchiul Sigismond ridica din sprincene, apoi le incrunta umflindu-si obrajii, dar nu scoase un cuvint. Am socotit prielnica acea clipa si mi-am rostit gindul :

— Nu crezi, tatd, am spus, ca matua Zabeth si cu mine am putea trece mai tirziu pe la domnul d'Arcon-vale, sa vedem ce mai face ?

Tata a tresarit. - Asemenea treaba ma prive0e pe mine, mi-a ras-

puns. I-am aratat atunci, daruindu-1 cu zimbete multe si cu

mutri,5oare dragalase, ca-1 ingrijisem pe cavaler si ca aveam in aceeai masura dreptul urmaresc tarnaduirea. A ris.

— Cum se face, intreba el, ca o faptura atit de gin-ga.a ca micuta noastra Zulme se simte in chip firesc atrasa, ca atitea alto femei. de neplacuta treaba a ingrijirii ranilor sau a altor respingatoare neputinte ale nevolnicului true omenesc ?

In clipa aceea m-a fulgerat gindul ca trupul cavalerului d'Arconville nu avea nimic respingAtor, dupd cum o arata fala5enia sa si, in chip deosebit, bratul alb, musculos, a carui imagine dainuia in adincul meu ca o arsura. Dar pc data am alungat gindul, ca necuviincios. Dealtfel, matua Zabeth raspundea intre time tatalui meu, cu sanatoasa judecata :

- Femeia izvodei5te viata, spunea ea. Cum sa ne mi-ram ca ea se razvratete cind vede risipindu-se on vata-mindu-se un dar atit de pretios ? Ei ii place sa aline sufe-rinta, fiindca aceasta inseamna o jignire adus5 vietii

57

prin urmare chiar ei insesi, cea menita de Domnul fie izvor.

— Minunat ! a raspuns tatal meu. Draga noastra Za-beth judeca precum ilustrul Cuvier in persoana. Ei bine, daca treaba va incinta, thergeti sa va vedeti ranitul.

Am aruncat matusii o privire triumfatoare, care o facu sa ridice din umeri. De fapt ideea de a ma insoti la cas-telul d'Arconville nu-i suridea citusi de putin si, cind am ramas singure, chiar m-a intrebat ce-mi venise.

— Dar matusa Zabeth,; dumneata insati i-ai explicat limpede tatalui meu...

— Ei, ei, ei !... Palavre, aiureli ! Ceea ce are temei cind e vorba de rude apropiate on de sarmani infometati, care nu gasesc nici un suflet milos sa le vina intr-ajutor, nu are nici un rost cu un strain de obirsie, cu slujitori destui, cum este cavalerul d'Arconville.

Impotrivirile ei se oprird insa aici, astfel ca, in jurul orei doua am plecat, conduse de vrednicul Gregoire, cu aceeasi trasura care, in ajun, 11 purtase spre casa pe ca-valer.

- Ce dandana ! spunea matusa Zabeth, cu picioarele ghemuite pe buiota si tremurind toata, desi avea haina si manson din bland de jder. Ti-al pus in gind sa ma omori ?

Ziva aceew a unui sfirsit de noiembrie era senind si rece. Un vinticel taros destramase ceata, iar cerul se ardta neted ca o panglica de matase. Hirtoapele drumului ne fa-ceau, uneori, sa saltam pe perne.

- Vezi, copila mea, continua matusa Zabeth, trebuie sa to feresti de barbatii cu aplecare spre aventura. Mili-tarii de cariera, calatorii nu sint in stare sa aduca fericire unei femei. Oricit de indragostiti ar fi, himera for se va dovedi totdeauna mai tare decit iubirea.

58

Ilni mai and si acum vorbele de impotrivire : — De ce, matusa drags, de ce un militar on un

tor nu ar fi in stare sa" iubeasca ? Trece prin mii de pri-mejdii, dar de scapa teafar, Iduntrica sa vilvataie se inte--teste la intoarcere, tocmai fiindca a lost multa vreme in'n-buNta.

Funesta amagire, copila mea. Capetele acestea in-fierbintate nu se simt bine decit in nori. Pentru soiul acesta de biirbati ferneia nu este frumoasa decit de de-parte. Pe cea care le intinde mina nu vor s-o vada.

Ma intrebam cum de poate matusa Zabeth sa impace pornirea aceea amard, neincrederea in spiritul de aven-tura cu gustul ei pentru romantios. Cine avea sa-mi dez-valuie vreodata taina mAtusii Zabeth ? Tot restul drumului a ramas tacuta si nu a iesit din mutenia ei, decit cind am trecut peste dui. Moselle, ca sa-mi spund : inghetat miinile si picioarele".

Dupa un urcus destul de aspru, trasura noastra se opri in fata castelului d'Arconville. Nicicind nu-1 mai vazusem atit de aproape si; cu toate ca fusese construit sub domnia lui Ludovic al XV-lea, imi paru oarecum solemn. Un pc-ron de vreo cincisprezece trepte deschidea calea spre o te-rasa' cu colonete, care se intindea pe toata faiad.a. Grê-goire cobori de pe capra, sa ne deschida portiera ; ne-am dat jos si am inceput a urca scarile peronului, fiira sa des-lusim in castel vreun semn de via-td. Din pricina picioa-relor sale betege, matusa Zabeth se sprijinea de bratut meu. La cea de a zecea treaptad se opri sa-si tragA rasu-flarea. Isi atinti privirile asupra inaltei fatade albe si, deo-data, scoase un strigat scurt, inabusit.

Dumnezeule, Doamne, ce s-a intimplat, matusa ?

59

- Ce spui, facu ea soptit. Dar privete, copila mea. Nadajduiesc ca nu ti-ai pierdut dintr-o data vederea. Ori ina faci sa cred ca esti cu capul in lung.

S-ar fi putut crede lucrul acesta, cad oricit ma zgiiam, nu desluseam nimic neobisnuit.

- Zapacita mica ! urma ea. Asadar nu esti in stare sa vezi ca la ora trei dupd-amiaza toate obloanele caste-lului sint trase si Inca pe o vreme care nu se dovedeste deloc dogoritoare. Nu-ti trece prin cap ca un om bogat, de obirsie aleasd si neobosit ca el trebuie sa aibd mintea putin Buie, de vreme ce-i place sa se insingureze in bezna odailor, preeum cirtita on ciuperca ?

I-am atras matusii Zabeth luarea-aminte ca domnul d'Arconville nu sta tot timpul ascuns in castelul sau, cgci tatal meu it intilnise calarind pe drum, iar cu o zi Inainte isi petrecuse toata vremea prin padure, pe urmele unui mistret.

- Lasa ca vedem not acum, mormdi ea. Cu toate acestea, pornirea pe care matusa Zabeth o

,,,dnifesta deschis impotriva cavalerului d'Arconville ma tulbura si ma indurera totodatd. i, in time ce-mi plim-barn privirile peste fatada inchisg, un gind ingrozitor ma fulgerd.

— 0, matusa draga, am strigat, sa nu insemne asta mai ilegrabd ca a murit.

- Ia to uita ce ngstrusnicie ! raspunse ea, nu Para sa-si faci, grdbitd, semnul crucii. Ce vorbesti, un barbat care aseard minca cu atita pofta gustosul pateu cu slanina fa-cut de Emerencie !

Dovada nu mi se paru de necombgtut, iar inirna irni batea ping la durere, cind matusa Zabeth bdtu scurt, de cloud ori, cu ciocanelul de la usa ; ecoul acelor lovituri imi strecura in suflet sentimentul a ceva sinistru, ce trecea din odaie in odaie pind in tainitele unei case pustii. Dar nici

00

nu se scurse bine un minut, cd-usa se deschise si, c:urn ma

dadusem la o parte spre a o ldsa pe matusd sa treats, am bagat de seams ca narile i se subtiau, ca gura i se incre--tea intr-un rictus incordat.

Fara indoiald ca personajul care se inclina in rata noas-tra cu o adinca reverentd, incrucisindu-si bratele pe piept, nu era dintre acelea pe care to-ai fi asteptat sa le intilnesti in anticamera unui castel loren. Obrazul ii era oaches, ochii umbrosi si galesi ca ai orientalilor, pe cap purta un fes rosu cu ciucure negru, iar in rest o vestd vinetie, ase-mandtoare cu boleroul unui toreador si un pantalon larg, incins cu un briu de culoarea marului verde. Ves- mintul ii era, prin el insusi, neasteptat ; ceea ce uluit insd mult mai mult a lost acel jungher prins la cingatoare, un jungher lung si incovoiat cu teacd de argint si incrus-tatii de email negru, un soi de iatagan mai mic.

Maica Precista ! imi sopti la ureche matua Zabeth, paginul Lista e lea un ienicer.

—As zice mai degraba cd aduce un mameluc. lenicer on mameluc, dupd ce a auzit din gura noastril

ca dorim sa-i vedem stapinul, ciudatul slujitor s-a inclinat din nou si, tot atit de mut ca si o fintind secatd, ne-a pof-tit, cu un gest, sd-1 urmam si ne-a condus prin labirintul urior incdperi intunecoase, cu lambriuri vopsite in cenusiu deschis si liliachiu, ping intr-un foarte mare salon, pe ju-matate cufundat in bezna, ca si restul locuintei. Fargi sa rupd tacerea, ne-a oferit scaune ; apoi, impungind parch aerul cu capul acoperit de acel fes in virful caruia -Ire-

mata ciucurele negru, s-a dus sa deschidd cele patru le-restre, dind de perete obloanele din afar..

o lumina iernatica imbaie incdperea, unduind peste lemnaria verzuie si auritd, peste mobila cu rotunjimi. mar-chetata in motive florale si pasari, peste cele doud para-

61

vane marl din lac de Coromandel pe fata carora dragoni din jad infruntau rgzboinici de coral intr-un decor de munti rosietici. Mamelucul se mistui ca o umbra. MV itusa Zabeth suspina. Apoi se vaieta iarasi ca se simte inghe-tatg, ca in semineul malt, ocrotit de un paravan din tapi-serie infatisind zbenguiala unor macaci si giboni, nici un bustean nu raspindea caldurg. Cavalerul se lgsa asteptat, iar proasta dispozitie a matusii mele crestea.

Sa to lasi servit de un pagin — mai stii ? poate chiar de un canibal ! A, toti barbatii sint o apa si un pa-mint. Stii pe tine adusese cu el unchiul Sigismond cind s-a inapoiat din America ? Un indian oneida. (Afla, intre altele, ca indienii oneida alcatuiesc un popor irochez.) Sal-baticul acela purta numele de Inima-de-cremene-ascutita si iti jur ca i se potrivea de minune. Pe chipul lui nu tre- sarea nici un muschi. ce chip ! Fisii albe, negre, albastre, rosii, verzi 11 brazdau de-a latul. Inima-de-cremene-ascu-tita isi ungea parul negru-abanos cu un soi de unsoare rau mirositoare. La anumite zile 11 vedeam incununindu-se cu o creasta din pene multicolore. Alteori se multumea cu o singura pans, rosie on neagra, pe care si-o trecea printr-o gaura facuta in nas. Indeobste se acoperea cu o bucata mare de pinza stacojie, din care i se vedeau iesind, uneori, pulpele goale de un rosu aramiu. Dumnezeule ! Cit putea sa ma siclie asemenea priveliste ! Nu simtea placere mai mare decit sa se ghemuiasca la piciorul unui copac, intr-un coltisor din grading, si sa pufaie alene din luleaua-i uriasa in care se mistuia o iarba cu miros intepator. Parea pas-nic, dar pentru nimic in lume nu ar fi ascultat de un alt stapin in afara unchiului tau. Intr-o zi se porni pe gilceava cu un argat care voise sa-1 puns sa-i inseueze un cal. A doua zi argatul disparuse, iar scalpul sau atirna de briul indianului. Oricum, ucigasul trebuia dat pe mina justi-tiel. Cind au sosit oamenii jandarmeriei si s-au aratat pre-

62

gatiti si1-1 inhaie, el si-a strapuns inima cu un pumnal. Tata' la ce duce dorinta de a voi sa-i civilizezi pe salbatici.

Nici nu-si incheiase bine matusa Zabeth istorisirea, ca mamelucul isi facu din nou aparitia in salon, purtind pe brate o legatura de vreascuri. Ingenunche in fata semi-neului si, curind, o flacard inalta, luminoasa isi croi drum in sus. Nu mi-am stavilit zimbetul, in timp ce insotitoarea mea se inchisese intr-o tacere artagoasa.

*i din nou slujitorul cel mut se facu nevazut. Matusa Zabeth se apropie de foc. Parea incremenita, asemenea unui chip de sarcofag. Dupa citeva clipe mamelucul se ina- pole si ne llicu semn urmam. Am trecut iarasi mita camere intunecoase si reci, ping ce am ajuns intr-un ca-binet destul de luminos, unde pe data ne-am simt,it inva-luite de caldura. Busteni mari, asezati in piramida, ardeau in flacarile semineului. Imi amintesc uimirea ce m-a cu-prins in fata acejui interior ciudat, care aproape ca nu se asemana cu nimic din ce vazusem ping atunci. De sus ping jos pereUi erau imbracati in lemn de stejar lustruit, de care erau prinse numeroase panoplii cuprinzind in-deobste coifuri cu egreta, florete si sabii de cavalerie. urias cover exotic acoperea parchetul. In fata ferestrei un birou din lemn de acaju, stil Chippendale. cu picioare subtiratice si arcuite asemenea unor solduri frumoase, era virfuit cu carti si tocuri de pistoale. Doua jilturi adinci, de confesional, strajuiau de o parte si de alta a semineu-lui. iar in fata acestuia un divan de tip oriental, imbrd-cat in stole de culori vii si impodobit cu perne de piele incretita. La capul divanului, pe un gheridon arab. sculp-tat in fagure. o narghilea de alama si faianVa ornata cu emailuri.

Data cineva ar citi vreodatd aceasta confesiune ade-varata, poatc ca s-ar intreba cum de mi-a putut pastra memoria atitea amanunte. Lucrurile stau intr-adevar asa,

6.3

pentru ea zilele carom m-am hotarit sa le redau lumina si parfurnul au Insemnat pentru mine cele mai, pretioase dintre toate, caci le daruisem luare-aminte si simtiri in-viorate de asteptarea unei nespuse bucurii. Am aflat mai tirziu ceasuri de crunta durere, de ,spaime fara nume, in care mi se parea ca dincolo de suferinta nu mai exista nimic, in care ma pierdeam ca intr-o prapastie fara fund. Dar ping §1 in vremea aceea, de neagra tulburare, chiar Tara a lua seama, ramineam mai departe atenta la prive-listea lumii care, in juru-mi, isi urma neabatut drumul, iar ochii mei inregistrau, prin perdeaua de lacrimi, cu o fidelitate automata, zborul ciocirliei pe cerul primaverii on tremurul u.nei flori in virful lujerului.

Am inceput prin a descrie decorul camerei de lucru unde ne-a primit in ziva aceea cavalerul d'Arconville. Tre-buie .sa marturisesc ca-1 zarisem prima, cu toate ca mo-destia cuvenita anilor mei m-a Pacut sa-mi plec pe lac pri-virea. Cavalerul era asezat Intr-un. jilt si ne-a venit in-data in iantimpinare. Imbracat ca de obicei cu o haina neagra ce lasa sa se vada o jiletca de un verde auriu, cu o cravata de matase alba legata in jurul gitului si cu bratul ranit prins intr-o fasa, imi paru mai palid ca in ajun. Vreau sa mai spun ca paloarea aceasta it prindea, ba chiar ii sporea melancolica gravitate "intiparita pe chip, stirnind un simtamint de induiosare si o dorinta de a veni in aju-torul unei suferinte mult prea vadite.

- Iertati-ma doamnelor, ne spuse el, cu un glas a ca- rui adinca mladiere era invaluita intr-o anume blindete, iertati-ma ca v-am facut sa asteptati si ca nu am venit sa va primesc eu insumi. Un acces de febra m-a cuprins di-mineata si m-a silit sa stau in casa. Cind all sosit, ma mai gaseam Inca in pat.

- l-ati parasit din pricina noastra ? exclama, na-valnica, matusa Zabeth. Dar asta inseamna nebuneasca

64

imprudenta zi vreau sa cred ca vd yeti intoarce degrabA in odaia dumneavoastra.

'Pe chipul cavalerului trecu un zimbet usor. Nu mai avea febra si nu se indoia ca vizita noastra avea sa-i im-bunatateasca starea. Am pomenit atunci de schimbarea pansamentului.

Un medic — i-am spus eu pe jumatate zimbitoare, pe jumatate serioasa — nu-si paraseste atit de iute bol-navul. Am venit sä-mi due mai departe menirea.

M-a asigurat ea servitorul sau beduin, Hassan, se cies-curca de minune in treaba aceasta, ea prin urmare nu aveam a ma osteni.

Cu toate ca imi vorbise cum nu se poate mai curteni-tor, mi--,am muscat buzele si nu mi-am putut infrina ro-seata care imi navalea in obraji. Matusa Zabeth nu a ba-gat nimic de seams, dar cavalerul nu se putea in ela. I-am pretuit atunci si mai mult delicatetea cu care contenise sd-si mai indrepte privirile asupra-mi, spre a nu-mi spori stinjeneala.

—Si fiindca a venit vorba, urrna el, adresindu-se ma-tusii, nadajduiesc Ca _mutul seraiului" nu v-a inspaimintat prea tare. Este un slujitor devotat. L-am intilnit la Cairo. pe cind ma reintorceam din insula Bourbon. La virsta de doisprezece ani intrase in serviciul generalului Kleber, dupa batalia de la Gaza. Cind francezii s-au vazut nevoiti sa paraseasca Egiptul, el a cazut in miinile unui pass care, spre a-1 pedepsi pentru ca se supusese necredinciosilor, i-a tgiat limba inainte de a-1 arunca in strada. Murea de foatne cind, in urma indemnului consulului nostru, 1-am luat in serviciul meu.

— Are limba taiata ! Ce barbarie ! murmurs matua Zabeth, virindu-si nasul in batista cu parfum de violete.

Revelgia aceasta ii rapi cu totul linistea si abia daca mai &idea vt-en atenVe gazdei. Cavalerul incepuse sa ne

65

spuna Ca, de obicei, locuia in acea incapere unde ingramd-dise multe din amintirile vietii sale framintate ; astfel isi aflau temei si numeroasele feluri de mobilier. Coiful acela

purtase la Wagram ; umflatura ce se vedea pe el inchi- puia zdravana lovitura de sabie venita in plin zbor din partea unui galigan netrebnic, a unui cuirasier austriac, gata el insusi sä se prabuseasca de pe cal. Sabia aceea fu-sese a colonelului regimentului sau, care isi daduse ultima suflare linga el, pe cimpul de bataie...

Gindul m-a purtat catre colonelul baron Denis, care se stinsese in brat ele locotenentului d'Arconville la Ebels-berg si ma intrebam daca nu cumva cavalerul vorbea, in clipa aceea, despre socrul sau postum. Chipul nu-i dez-valuia insa nicidecum semnul vreunei emotii anume spunindu-mi aceasta, imi idadeam seama ca incaperea aceea, din care facuse un soi de muzeu inchinat celor mai scumpe amintiri ale sale, nu pastrase nici un object menit a se lega de Victoire d'Arconville, sotia sa. Nevrednicia aces-teia fusese prin urmare atit de vadita, incit zagazuise ping ‘si iertarea mortii ?

Fireste, urma Francois d'Arconville, restul caste-lului nu seamana cu aceasta camaruta. Ea este insa „ca-mera in care traiesc", daca pot spune astfel. Celelalte sint incaperi de reprezentare. Sint de acord ca tatal meu a adu-

. nat in ele minunate tablouri ale unor maestri, fara a mai aminti bibelourile rare si mobila. Dar cele patru tablouri ale lui Poussin din galeria sa, acele 1Vlizerii ale reizboiului, apartinind lui Callot, si chiar acel Taxan din mun'ii Al-bani al lui Claude Lorrain nu ma tuthura intr-atit ca floa-rea aceasta uscata de Plumeria aflata intre doua file de carte, in care regasesc caldura si aromele unei indepartate zile petrecute la tropice.

Un farmec deosebit, o gratie nostalgica si duioasa ii licareau in privire. Incheie visator :

16

— Sint astfel plamadit, incit mai mult ma intereseazi viata insasi decit un object anume. Dar aceasta nu impie-dica vizi tarea colectlitor tatalui meu ; ele merita sa fie vazute §i cu draga inirna as indeplini asemenea cinste, data as sti ca v-ar face placere.

Se adresa tot timpul matusii mole, care nu inceta sa se ghemuiasca, infrigurata, linga foc. Neindoios, se afla in-tr-o zi proasta.

— Iti multumesc, domnule cavaler, raspunse ea pe un ton sec. Am mai vizitat castelul, chiar pe vremea cind traia vicontele Geoffroy.

Francois d'Arconville isi pleca usor capul, fara ca vreo tresarire tulbure trasaturile chipului. Inima aceea atit de ,sensibila deslusise fara indoiala, cu amarkiune, jigni-torul subinteles din tifnoasa iesire a matusii Zabeth.

— Dar eu, matusica, am adaugat irnediat, yin pentru intlia oard la castel si mi-ar face placere sa-1 vizitez.

M-a fulgerat cu o privire intunecata. — Cum dore§ti, frumoasa mea ! 0 sa to rog sa nu za-

bovesti insa prea mult. Curind se lasa noaptea. i-a intors capul pe data si, cu un aer nemultumit, s-a

apucat sa rascoleasca jarul. In clipa aceea chipul mi-a oglindit pesemne, cu destula tarie, gindurile, cad am prins parerea unui surfs pe buzele serioase ale cavalerului si un val de placere mi-a navalit in creier ca o flacara.

— Ingaduiti-mi sa va arat drumul, a spus el trecind inaintea mea, cu pas sprinten de adolescent.

Tineretea trupeasca, o virtute a sa, nu-mi aparuse Inca atit de vadita ca in clipa aceea, cind, in ciuda ranii, se grabea sa-mi faca pe plat, cu acel jurnatate-zimbet, necu-noscut, nou mie.

— Domnule, i-am raspuns eu, cunosc indatoririle curteniei. Nu as vrea tutu% ca un capriciu de copil ras-fatat sa dauneze vindecarii dumneavoastra.

A ris din loath inima. Dintr-o data parea aproape feri cit. Risul sat sincer ii lumina obrazul, ii aprindea in pri-

o scinteie dezvaluitoare a vilvataii pe care singura-ticul acela o stia darui vietii sale. Si imi spuneam ca frumoase ar fi ceasurile pe care le-ar cunoaste femeia a carei iubire Cara de micime ar izbuti sa reaprinda, in toate zilele vietii sale, flacara aceea atit de bine tainuita.

Am inceput a trece din nou prin toate incaperile in care it urmasem pe Hassan spre a ajunge la stapinul sau. Obloanele erau acum date la o parte, iar in lumina cenusie mobila de tip Boulle isi dezyaluia discret selipirile in-crustatiilor de alamil si baga, picatelele for de staniu. Ca.- valerul imi explica in treacat cite o scene rnitologica re-prezentata in marchetarie, imi vorbea ca un bun cunos-cator despre mobila „boulle" si „contre-boulle" si admi-ram total cu sincere minunare. In salonul in care matua Zabeth se plinsese ca-i era atit de frig, mi-a aratat para-vanele de lac, spuntndu-mi ca le-a cumparat el insui. la Zanzibar si ca nisi Regentul nu avusese vreodata mai fru-moase.

— Dar poate ca, adauga el, preferati pictura. Galeria se afla la catul intii.

Am urcat pe o scare frumoasa din rnarrnura alba" si am ajuns intr-o sale inalta si lunge, cu peretil acoperiti in intregime de picturi in ulei, pasteluri, desene facute cu sanguina si gravuri in aqua-forte. Erau acolo peisaje

naturi moarte, portrete si scene de gen, tablouri reli-gioase, interioare si picturi marine, toate prinse in rame de un auriu sters. Cele patru picturi ale lui Poussin erau primele care Fti cucereau privirea, prin .adincimea si subli-mul melancoliei pe care o vadeau departarile for vapo- roase ; dar nu m-am lasat rugata sa ad 5i o draguta pastorale a lui Watteau, o prefacuta Diana la baie a lui Boucher, ca si un pastel de Perronneau infatOndu-1 pe

68

vicontele Geoffroy d'Arconville, In vesmint francez, cu o mina pe minerul sabiei si cu crucea Sfintul Ludovic pe piept. Nu le-as putea aminti pe toate, memoria mi se im-potriveste. Imi aduc aminte insa ca am ramas ca incre-menita in fata portretului unei tinere fete apartinind pic-torului David. La prima vedere trasaturile regulate, albul tenului, gura mica si carnoasa, parul castaniu, bogat piep tank di la Ninon" to fermecau. Ochii, de un castaniu-au-riu cald, nu-ti inlantuiau mai putin privirea, dar daca cercetai adinc, expresia for hotaritA, indrazneata, aproape provocatoare, stirnea o ascunsa neplacere. Un tannic gind m-a fulgerat. Fiinta aceasta incintatoare nu raspun.dea oare in totul cu -cele povestite de matusa Zabeth despre Victoire d'Arconville ? Deodata am descoperit in expre-sia vanitoasa a acelor frumoase buze vulgaritatea, multu-mirea de sine proprie oamenilor lipsiti de gingasiile mintii si ale inimii ; am deslusit pe fruntea aceea incintatoare dar ingusta, indaratnicia, puerilitatea fara leac. Si am spur, cu toata nevinovatia :

- Fruinos model, frumos portret ! - Nu-i asa ? a raspuns simplu Francois d'Arconville

Care, cu toata incuviintarea sa, paru grabit pe data sä puda in lumina o alts minunatie a galeriei sale.

Graba aceasta de a-mi indeparta atentia de la pictura care ma interesa Imi intari simtamintul si, in timp ce ma prefaceam ca ascult, cu toata luarea-aminte, explica-tale menite nu stiu carui peisaj, nu am incetat sa-mi fu-risez privirile spre banuita fiica a colonelului-baron. Fru-musetea ei era de netagdduit, dar cum putuse un barbat ales, ca Francois d'Arconville, sa se lase robit de un far-mec, la w.-ma urmei doar fizic si superficial ? Nu dezva-luia oare chipul acela gratios, dar totodata lipsit de vointA §i aspru, cea mai descumpanitoare mediocritate sufle-teased ? Sarmanul cavaler ! Cita mocnita ura tainuise de-

69

sigur, traind alaturi de o femeie atit de putin filcuta sa-1 inteleaga ! Dar ceea ce ii refuzase ping atunci viata nu-i putea ea oare darui in sfirsit, ca o rasplata ? Era Inca

; la prima chemare a fericirii, tristetea care se aster-nea de obicei ca un val peste privirea cu scinteieri intu-necate s-ar spulbera, asa cum maramele de ceata de pe cimpii se mistuie ()data cu ivirea soarelui.

SA' fi ghicit ca nu-1 ascultam, sa-1 fi incercat o oare-care banuiala privind gindurile care ma cotropeau ? Isi indrepta spre mine o privire ingrijorata, care imi stra-punse inirna. Din dorinta de a-1 linisti, i-am spus repede, cu surisul cel mai deschis :

- Ce noroc ati avut ca v-au lasat iacobinii toate aceste lucruri frumoase !

- Tata1 meu a fost iubit de popor, mi-a raspuns el. $i apoi nu poti fi lovit chiar de toate napastele.

Un rictus amar ii arcui colturile gurii. Dumnezeule, am urmat adinc tulburata si, fara sa

ma mai gindesc ca ma faceam vinovata de o indiscretie pe care matusa Zabeth ar fi judecat-o cu asprime, am intre-bat : Ati fost chiar atit de nefericit ?...

Nu arata ca as fi fost indiscrete. A oftat, fara sa ras-punda. liascolita intr-un chip straniu de aceea marturisire facuta cu gura inclestata, am adaugat :

- Poate ca mai sinteti Inca ? ' M-a invaluit atunci Intr-o privire arzatoare, impovarata de durere sl de o nebuneasca patima dintr-o data nezaga-zuita. Dar flacara aceea a trecut peste mine ca un Se si apucase sa priveasca o picture marina, in care cloud fregate dezlantuisera focul una asupra alteia, prin toate sabordurile ; isi pusese din nou masca. A raspuns cu glas scazut

- Viata nu este un joc de noroc. Nu trebuie sa o joci dintr-o aruncatura de zaruri. Greseala mea a fost ca am

70

Inteles lucrul acesta cam tirziu. Am Indurat pe drept ur-rnarile ei.

Apoi clatina brusc din cap. — Ti se pare, poate, ca sint putin smintit, domnisoara ;

si sint, intr-adevar, de vreme ce m-am apucat sa insir lu-cruri atit de ciudate unei tinere ca dumneata...

Mi s-a parut ca, o clipa, glasul i se frinsese si m-am simtit tulburata ping in adincurile sufletului. Tacerea a coborit intre noi, vreme de citeva secunde, lungi cit un veac ; o tacere vibranta, de vraja, statornicea Intre faptu-rile noastre tainica intelegere si nerostita complicitate. Nici el, nici eu nu ne aratam in stare sa o sfisiem. Am aflat in clipa aceea ca cele mai mari fericiri ale vietii apartin inexprimabilului. Intre el si mine se infiripase, in fugara clipa, ceva pur, aproape nepamintean. 0 vorba doar si far-mecul avea sa se destrame, asa cum de pe petala unei flori se evapora picatura de roua care, cu putin inainte, oglindea cerul tot.

Nu am rostit vorba aceea ; dar emotia imi era atit de dulce si de adinca, Inca nu as fi putut-o Indura multA vreme fard sa-mi pierd puterile. Trebuia sa ma intorc la realitate. Am facut doi pasi, cu intentia vadita de a cer-ceta mai Indeaproape o natura moarta ce reprezenta

imaginea ei imi dainuie astazi in minte o revarsare de fructe pe o farfurie de portelan anume facuta pentru aceasta. Parchetul galeriei stralucea ca oglinda. 0 gheath mi-a alunecat pe luciul acela si am cazut pe spate, scotind un strigat scurt.

Mi-as fi putut fringe un picior on sparge capul. Dar Francois d'Arconville avea ochiul ager. De cum m-a vazut lunecind, s-a repezit spre mine, cum facuse in ajun pentru matusa Zabeth, astfel ca in loc sa ma trezesc pe podea, m-am gasit pe neasteptate, si nu mai putin pierita de ru-sine, tremurind toata, lipita de pieptul unui barbat.

71

S-a purtat, in imprejurarea aceea delicata, ca un cavaler adevarat, spune ca un Amadis on un Lancelot du Lac. Nu m-a .tinut in brate nici macar o cli0 mai mult decit ar fi cerut-o cea mai asp0 buns-cuviinta, deli emotia in care ma cufundase intirnplarea 1-ar fi inclreptalit sa mai zaboveasca putin. Eram dirt nou pe picioaxele mete, palpi-tinda, usor ametita si falba sa fi inteles Inca prea limpede ce se petrecuse cu mine. Cavalerul isi cerea iertare, dar aproape ca nu-1 auzeam. Mai simteam in umar apasarea dura a nagturilor hainei sale ; un parfum c&iscret de ru-farie find si scrobeala proaspata, mirosul propriu unui bar-bat, imi staruia in nari.

— Nu mi s-a intirnplat nimic, am spus eu schitind. un pal id suris. Multumesc.

Apele cenusii ale amurgului incepeau sa se prelinga prin Pi-erdusem masura timpului; Mi se parea ca intrasem intr-o viata noua de cind, pe urmele cavalerului, ma despartisem de matusa. Tata insa Ca ziva se stingea, iata ca trebuia sa ma reintorc la viata mca dIntii, in care Francois d'Arconville nu insemna nimic. Pentru o elipa gindul acesta imi fu de neindurat.

- Matuna mea si-o fi pierdut rabdarea, am reluat, cu glas stins. Inainte de a o reintilni, as urea sa va spun cit de fericita m-a facut aceasta vizita.

Se inclinase in tacere. Si, la gestul' acesta de o nea-batuta corectitudine, am trait spaima neasteptata ca fe-ricirea, a Carel revelatie o avusesem abia, era lard urmare, ca in imprejurarea data, inchipuirea mea luase WW1 asu-pra ei si ca desavirsita curtenie a unui barbat nu ma putea amagi asupra tilcului purfarilor si vorbelor sale.

- Domnule cavaler... Am lasat sa treaca un timp, cad soy:41am in a. face

prirnul pas pe drumul pe care 11 presimVearn preskat eta piedici. mi-au asarit in minute Pamela, Clarisse Har-

72

lowe, toate eroinele indragite de matu5a Zabeth si pe care le mustram Ca se prefac prosteste chiar impotriva ni- milor lor. Si am con tinuat hotarita :

— Domnule cavaler, iertati-ma, va rog, de ma yeti socoti cumva prea curioasa. Se spune Ca nu iubii decit singuratatea, ea vecinatatea oamenilor v-ar fi o povara, pe scurt ca acest castel a devenit pentru dumneavoastra o minastire. Marturisesc Ca la venire, cind am vazut toate obloanele trase, nu rn-am gindit deloc la mizantropia dum-neavoastra. Mi-a lost doar teams sa nu vi se fi intim- plat ceva.

— Nu sinteti prea curioasa, mi-a raspuns el, atintin-du-ma cu frumosii sai ochi seriosi, si mai degraba eu ar trebui sa ma simt prost ca o tinara fats dovedeste interes pentru un barbat, cind acesta it merits atit de putin... Este adevarat, domnisoara, ii ocolesc pe oameni, nu fiindca i-as dispretui, ci pentru ca nu ma mai sirnt cu ei in armo-nie. Cu totii, oricine ar Ii, asteapta prin virsta on con-ditia lor, mai mult sau mai pu-tin de la viata. Viitorul, pe care it chearna on de care se tern, nu mai inseamna pen-tru mine decit un fruct stors, un fluviu secat. Vedeti dar ca nu ne-am putea Sit nu credeti insa ca mi-ar place cumva sa traiesc in bezna. Hassan este incredirAat, datorita unui vechi obicei oriental, ca toata casa trebuie sa fie cufundata in intuneric, cind stapinul se odihneste... Se cuvine sa va mai spun di ies calare in fiecare dimi-neata, la revarsatul zorilor, ca plimbarea mea tine hide-obste doura ore si ca o innoiesc sears inainte de cina. Ca-lul a lost pentru mine una dintre cele mai maxi pasiuni. Este singura care imi mai ramine.

- i eu iubesc calaria, ba chiar o si practice, am spus.

I-am povestit plimbarea mea din ajun, cu Bucefal. Is-torisirea 11 inveseli, astfel ca isi relua destainuirile cu un

73

aer de buna dispozitie. In ceea ce 11 privea, avea doi cal de calarie, unul pentru dimineata, pe Pyrame, altul pen-- tru seara, iapa Thisbe. Dimineata, cel mai adesea, se in-drepta spre Pont-A-Mousson ; seara, spre Chambley Mars-la-Tour. Alegea de obicei drumurile cele mai putiq umblate. Pasul favorit era galopul intins, care ii mole°, mea — in lipsa de altceva nevoia de a fi mereu in ac-t tiune, de a duce o viata primejduita.

— Ei bine, am spus eu, de voi vedea inaintea mea pe drum tin cal din ale carui potcoave tisnesc scintei, voi sti CA yeti fi Perseul acelui Pegas.

- Un Perseu care, vai, nu mai are de eliberat o Andromeda.

Am simtit nevoia sa alung umbra care i se prelingea pe chip.

- Cine stie ? am murmurat cu prefacuta cochetarie. Ziva se topise aproape cu totul in noapte. Am coborit

pe bijbiite seara de marmura alba si am fost silita, din teama de a nu ma poticni, sa ma sprijin de bratul care mi se oferea. Dumnezeule ! Ce tulburatoare placere ma napadea simtindu-ma aparata de bratul acela puternic ! Degetele, iesind din manusa, atingeau tesatura unei stofe groase, dar moi totodata ; nu m-am putut impotrivi is-pitei sa o zgirii usor cu unghia si nu mi-a trebuit mai mult spre_ a ma sirnti inundata de o dulce placere.

La capul scarii Hassan aprindea o lampa de coloana, aflata la stinga rampei. Am inteles ca fericirea mi se sfirsea, data nu incercam sa o retin, dau puteri. repede, am spus :

— Dar, cavalere, rana nu va va opri pentru un timp de la calarie ?

- Zgirietura asta ! mi-a raspuns. Cum s-ar putea ? Sint foarte sigur ca poimiine voi galopa pe soseaua Chambley.

74

— Poate ca atunci imi va fi dat sa vt intilnesc, am zis eu cu glas soptit si cit mai firesc cu putintd.

Jar rdspunsul lui veni imediat : — Nici o intilnire, domnisoarii, nu mi-ar putea fi may

pldcu Sa fi fost oare nebunie neinfrinata dorinta ca fraza

aceea atit de obisnuita ss cuprinda o fagaduinta ? In camera draga lui, matusa Zabeth atita focul,

intre cloud ldmpi cu ulei. Snopuri de scintei tisneau din bustenii schingiuiti. 0 cunosteam destul de bine, pentru a intelege intr-o clipita ca isi iesise din fire. Cind am intrat, a sdrit ca un arc.

— S-a facut tirziu, iar drumul e lung. 0 sa ne ier-tati, domnule cavaler, dacd vom pleca fara mult alai.

Francois d'Arconville nu se ardtd nelinistit de tonul acela sec. La putin timp dupd aceea, caldtoream in noapte. Ma asteptam la dojeni, dar matusa pastra o vreme facere. Apoi imi spuse cu aer ostenit :

Copila mea draga, esti foarte tinard si, pe masura virstei tale, astepti mult de la viatd. Am trecut prin toate, inaintea ta. La dougzeci de ani inflacararea vine de la sine, te lasi prea lesne pradd simldmintelor generoase. Pentru aceea, eu ca femeie batrina, am dreptul si datoria sa-ti spun : „Scumpa mea Zulme, bags de seams. Feres-te-te de ispitirile duioaselor tale simtiri. Un barbat care 1t4 suride nu este neaparat si un barbat care te iubeste. Dupd cum nici un bdrbat care te iubeste nu este, fard doar si poate, unul care te merits. Viata, drdguta mea Zulme, nu este, din pacate, un roman.

A oftat adinc. Nu-i puteam deslusi chipul in bezna aceea ingrosatd, in care licarul felinarelor noastre apdrea ca vatuit.

— Scumpa matusa, iti multumesc, i-am spus, strin-gindu-i dragastos bratul.

75

Daca intentia ei ma miscase, discursul totusi nu ma convinsese. Nu voiam sä vad in el decit semnul unei fringeri, care nu avea nimic de a face cu propriile mele treburi. Matusa Zabeth se temea de realitatile vietii din care nu cunoscuse decit amaraciune si pareri de rau. Neinstare sa se impotriveasca suvoiului potrivnic si sa for-teze norocul care ii scapa, cautase adapost in farmecul inchipuirii. Nu m-as putea insa inuAumi cu asemenea de-sarte vise. A.5 sti sa lupt cu necrutare, pentru a-mi cu-ceri partea de fericire.

Matusa Braga ! am repetat, intr-o pornire dragas-toasa.

Cind am sosit la castel, felinarele trasurii imbdiard cu lumina for tocmai blazonul casei noastre, sculptat in pia-tra si aflat deasupra usii de la intrare. Privirea imi zabovi asupra lor. 0 banderole imbratisind armele noastre dez-valuia deviza : Stetit undafluens, pe care unchiul Sigis-mond o talmaceste astfel : „Apa curgatoare se opri". El

acestor cuvinte in firea calatoare a unui stra-mos depd.rtat, originar din Ile-de-France care, dupe ce trecuse prin multe si, mai ales, participase la cea de a .aptea cruciada alaturi de Ludovic cel Sfint, se statorni-cise in Lorena, in urma casatoriei sale cu o fatd de aleasa obirsie. Insesi miinile fiului reginei Blanca de Castilia it unseera cavaler, pe el, la inceput simplu valet, drept rasplata pentru bravura dovedita la Damiette, iar piosul rege se zice ca 1-ar fi asezat sub hramul Saint-Ange care ii indruma bratul in batalie. Fara acel spintecator de sa-razini, unchiul ne incredinteaza ca si tata, si el, si eu ne-am numi astdzi Durand on Dupont.

Orice s-ar fi intimplat cu stramosul, tatal meu s-a im-potrivit necontenit interpretarii date de fratele sau devi-zei noastre. Dupd el, Stetit undo fluens trebuia luat in intelesul lui simbolic si ca nu amintea nimic altceva de-

76

traversarea Marii Roii de catre evrel. Altfel spus, cele -trei cuvinte ar preamari credinta care ridica valurile ma-

ca si trainica virtute a• familiei noastre. Nu mi-a trecut nicicind prin minte sa ma fac arbitru

in aceasta controversy si pot spune Ca, in seara aceea, nu m-am mai gindit la asta. Cu ochii tints la inscriptia

mie imi spuneam doar ca visarile mele, dintii lasate in voia intimplarii ca apa unui riu care in drumul ei oglindeste rind pe rind azurul, norii, o floare on un chip, se aninau acum de un lucru anume, de care nu aveau sa se mai lase desprinse. Nu voiam sa renunt, cum fara in-doiala facuse matusa Zabeth. Nu, nu voiam sa ma las pa-gubita de partea care mi se cuvenea. Iar vointa aceasta de a nu jertfi nimic din mine insami ma Mcea sa patrund, cu un tremur coplesit de temute placeri, intr-o lume in care avearn sa fiu singura pentru a ma apara si izbindi.

1V

DUELUL

DE TREI ZILE IN SIR NINGEA. LU- mea parea un vis de lapte, un miraj de zahar si sare. De scoteai nasul afard, erai silit sa sorbi licoarea fulgilor cu gust de bruma si cimpie. Drumurile erau acoperite cu un strat de bumbac cristalizat_ care, pe alocuri, dep4ea un metru.

— Nu--i mai rau ca la Dogorobuge in 1812, mormgia unchiul Sigismond, pufaind virtos din pipa-i de portelan.

Pind si tatal meu fusese nevoit sa. renunte la plim-barea de fiecare zi. Dupd ce discutase in contradictoriu cu unchiul, masurase multa vreme in lung si in lat Inc5pe-rea, cu mlinile la spate, apoi se retrasese in camera lui. Discutia dintre cei doi frati, iscata In timpul cinei, privea alegerile ce urmau sa alba loc si baricadele inaltate in Paris chiar in Plata Inocentilor.

78

— .Villele asta e un molatic, zicea tata. Asasineaza mo-narhia.

— Se vede prea bine ca toti acesti gura-casca nu au atacat niciodata o ceata de cazaci pe un frig de doua-zeci si cinci de grade sub zero, isi dadu unchiul Sigis-mond cu parerea.

Infofolita, in fata focului, implatosata cu saluri, matusa Zabeth privea la jocul flacarilor, fara sa scoata un cu-vint, cu un lucru de mina, ceva de tricotat, pe genunchi. Cit ma priveste, incercasem sa-mi fac iarasi de lucru cu

dar nervii ma stapineau prea tare, astfel ca incurcam rau firele. Atunci, siciita, m-am ridicat si m-am dus la fereastra, unde am inceput sa bat darabana cu de-getele in geam ; apoi am urcat in camera mea, dar curind am coborit din nou. Framintarea aceasta o smulse in sfir-sit pe matusa din toropeala.

— Chorea 1 de-ar fi dat peste tine draga mea Zulme, si tot nu te-ai agita mai tare, zau asa.

— Da, matusa, am raspuns eu, cu gindurile aiurea. Neasteptata replica o trezi de-a binelea. Intoarse spre

mine ochi de gaina nelinistita si era cit pe ce sa-mi puns uncle intrebari, rind unchiul Sigismond exclama voios :

— In sfirsit, s-a oprit si nenorocita asta de ninsoare. 0 sa ne putem incaiera ca niste adevarati bravi.

Matusa Zabeth se si ridica, dreaptii. 0 paloare ca de ceara i se raspindise pe chip.

— Vrei sa spui, Sigismond, ca o sa va bateti ? - Ei drat-ia dracului ! urma el, nu am mai avut parte

de un duel ca lumea de doi ani si mai bine ; si-apoi, mice ai zice, o sala nu-i acelasi lucru cu o lupta data asa cum trebuie. As fi sfirsit prin a rugini de tot, de nu s-ar fi ivit afacerea cu capitanul Massiette. Inch ipuiti-va... un pifan, un amarit de infanterist, care nici macar nu facea parte

I Maladie nervoasd, caracterizata prin convulsii (n. tr.).

79

din garda. Mai deunazi, viscolul ma prinsese in josul coas-tei Bayonville intru in han, tocmai bine ca sä and pe ne-ispravitul Ala declarind, intr-un cerc de ageamii, precum ca prea adesea cavaleristii Marii Armate se purtasera ca niste becisnici, ca doar infanteria facea treabil bunk si asa mai departe. I-am tras cu sete un pumn, de i-am infun-dat - pind la nas palaria Bolivar. Uite acum, peste o sa ne batem in sabii, pe zapadd, ca la Eylau.

— Dumnezeule. and matusa Zabeth lasindu-se sa cada in jet. Si dacd omul asta este un spadasin ?

- Chiar imi place sa o cred. Inseamna ca atunci lupta era fi apriga, nu gluma.

— Unde o sa aiba loc duelul ? — Pe aici, pe-aproape, la marginea pgdurii. I1 iau cu

mine pe Gregoire, sa adune ce mai ramine din pifan. Urea apoi in camera lui si se inapoie peste o clipa, cu

palaria pe o creche, Incheiat la nasturi pind la barbie, cu cele doua sabii ale sale sub brat si infasurat intr-o mantie neagra.

- Spune-mi. Sigismond, mai facu matusa cu glas pierit, vreau sä cred ca o sa opresti lupta la prima pica-turd de singe ?

- Afla, draga Zabet-h, ca pentru un scrimer vrednic de asemenea nume, prima picaturil de singe inseamna lo-vitura de gratie, declard unchiul, incruntindu-si tare sprin-cenele.

Isi viri o mina in redingote, de Linde scoase la iveala un ceasornic de argint cu lant. , — Este ora doua, zise el. Minunat.

clipind catre mine, rosti adagiul zilei :

,,Pe zapadei, fer4te ! C'apcana pinde.te Pc vint, tine 7ninte, la-o Inainte !"

89

Dupa ce se facu nevazut, matusa Zabeth, prabusita in jetul ei, suspina. Chipul ii era ravasit si am auzit-o, mu murind :

- Nadajduiam totusi ca nu se va mai bate. Ar fi al patrusprezecelea duel din 1815 pins acum ; in jocul asta pins chiar si cei mai tari sfirsesc prin .4gasi nasul.

M-am straduit sa o linistesc, dar se caina intruna, cla- tinind din cap :

- Cind isi spuneam mai deunazi ca toti ostasii astia vechi sint niste zanatici Ca nu se pricep decit sa to faca sa suferi...

Sarmana matusa ! Oare pentru ce facea atitea griji ? Nu-i puteam lua nicicum in serios vaicarelile. Imi spu-neam ca, de vreme ce spadasinul meu de unchi biruise de treisprezece on in dueluri, norocul avea sa se arate de partea lui si intr-un nou prilej. i apoi, trebuie sa mar-turisesc ca altele erau gindurile care Imi forfoteau prin cap. , Zapada multa din ultimele trei zile ma impiedicase sa ies, astfel ea in ceasurile Vara de sfirsit nu incetasein sa evoc, in castelul de Saint-Ange cu sali de gheata, chipul cavalerului d'Arconville. Oare isi facuse in ajun, in ciuda viforn4ei, cele doua plimbari cu Pyrame si Thisbe ? De nu ar fi fost vremea aceea uricioasa, neindo-ios ca 1-as fi intilnit. Chiar si astazi trebuia sa renuni, la orice•nadejde de a-1 vedea tisnindu-mi in fata, la o coti-tura., pornit intr-un galop furios. Totusi, ma napadise o navalnica dorinta de a-1 intilni, de a-i vorbi si suride sate chiar numai de a-1 privi in tacere. Nici un barbat, ping la el, nu-mi Meuse inima sa bata. Acura venise ; nu-1 va-zusem decit de doua on ; si doar o data putusem schimba cu el citeva cuvinte, fara sa mai fie si altcineva de fatA iata ca simteam nevoia tiranica a prezentei sale si rni se parea ca nici viata-mi toata nu ar fi fost destula, sa umple nevoia aceea. Nu m-am ternut niciodata de cuvinte si, de

81

ce sa nu recunosc : oare ce insemna simtamintul acela of it de dulce si de puternic data nu iubire ?

Iubirea ! Cuvintul acesta cu mireasma de aventura si de pacat, cuvintul acesta care in romane indreptateste ati-tea nebunii si pe care nu cutezam sä-1 rostesc de; it in soapta la Sacre-Coeur, in preumblarile mele din curtea in-terioard a scolii alaturi de Solange de Harpe ; aceasta era deci iubirea : neliniste cu gindul la fiinta iubita, apasare, dorinta, dar si nestavilita bucurie, incintare, dulce tearna de a nu-ti vedea inima neincapatoare pentru fericirea care o asteapta... Da, nu ma puteam indoi : eram nebuneste in-dragostita de Francois-Marie d'Arconville si acum trebuia sä ma straduiesc din toate puterile sa-1 cuceresc pe alesul inimii mele.

Dar pentru ce it alesesem ? Pentru ce it iubeam ? Imi puneam intrebarea, cu fruntea racorita de geam si pri-vind la necuprinsa si alba intindere de afard. Bagasem ades de searna ea in scrierile autorilor englezi ai matusii Zabeth eroii se indragosteau, ca sa zit asa, dintr-o data si fare vreo pricing anume. Se iubeau in virtutea unei ho- tariri exterioare lor, Aindca era ea, fiindca era el", iar romancierul nu socotea cu tale sa mai dea alto la-muriri prin care sa scoata si mai tare la lumina caracte-rul de fatalitate inerent iubirii.

Nu acelasi lucru se intimpla si cu mine ; stiam ce anume atractie de nein frinat ma calauzise spre cavalerul d'Arconville. Imi placea, rnai intii, chipul sau voluntar si patinas, barbia aceea fermi, pielea neteda si calda, desi arse de toate climele Europei si de aiurea ; imi placea pri-virea lui incarcata de o tristete mistuitoare, parul negru inelat, gura find si expresiva. Imi placea si trupul sau vin-jos, suplu, cu muschi taxi, statura de atlet, dezinvoltura sa de cavaler innascut. Ii mai adiniram cumpatarea in obiceiuri, taina si tacerile sale. Iar pricinile pentru care

82

11 indrageam nu se opreau aici. 0 fiinta prealubita nu al-ca tuieste oare un tot armonios, de nefarimitat, in care prezentul si trecutul se contopesc ? Tot astfel, Francois-Marie d'Arconville imi aducea in fata eroicele cavalcade ale Marii Armate prinsa in scinteierea .sabiilor si a coifu-rilor, nesfirsitele zile de plutire pe oceane, cind vintul s-a cumintit, iar marea devine uleioasa, uriciosul crivat al stepelor aspritor al pielii si dulcea briza a insulei in-miresmata de aroma goyavierilor ; imi evoca zapezile or-bitoare ale stepei si soarele rubiniu al Adenului on Zan-zibarului, precum si pOvara melancoliilor lui pe care ma inversunam sa le risipesc, coroana bucuriilor pe care vo-iam sa i le plasmuiesc mai inalte si mai pure, tot ce al-catuise viata lui invilvorata, astazi lovita in chiar inima ei.

In chiar inima ei lovita, vai ! La gindul acesta ma in-torceam fara istov si la ce bun sä ma mai fi amagit, cita vreme nu limpezisem misterul. Oare pentru ce se insin-gura cavalerul cu atita cerbicie, hotarit pare-se sä nu mai iasa din salbatica lui pustnicie ? Cite taine in jurul meu si ce cunosteam oare din viata nestiuta a acelora chiar cu care eram legata prin singe ? Pentru ce tatal meu, a carui afectiune nu i-o puteam pune la indoiala, se purta de luni de zile cu mine ca un strain ? In urma caror ras-coliri sufletesti si surpari launtrice, nevindecate de timp, ramasese matusa Zabeth cu arnarul acela care, uneori, i se prelingea pe buze ca un fir de venin ? Mama fusese cumva o faptura cutezatoare si infocata, cum sustine sora ei sau, dimpotriva, o sfinta supusa doar simtamintului datoriei, cum spunea unchiul Sigismond ? Iar cit 11 pri-veste pe acesta — care peste citeva clipe avea sa-si puny in pericol viata, de atitea on primejduita cu bung sti-inta — voiosia lui nestramutata nu ascundea ea oare o rang careia nu-i ingadula sä se lase banuit5 ? De ce nu

83

se casAtorise ? Toate intrebarile acestea ma cufundau in-tr-o descumpanire tulburatoare. Asadar este atit de greu sa traiesti ?

Geamul se aburea usor in bataia rasuflarii mele. Dar iata ca se deschise usa salonului ; era tata.

— Ninsoarea a contenit, spuse el. Ma duc sa vad cum arata soseaua ; o sa pun sa fie curatata in locurile unde zapada s-a adunat in troiene. Dar unde-i. unchiul Sigis-mond ? Nu 1-am gasit in camera lui si mi-ar fi de mare ajutor.

Din mormanul de saluri in care matusa Zabeth se infasurase, _se auzi un glas tremurat .Si frint

— Se bate in duel, se bate si, unde mai pui, Cu un uri-cios de fost soldat caruia i-a cautat fara rost pricina. Poate ea in clipa asta e si mort.

— Damned fool ! ' mormai printre dinti tata. *i a plecat cu minia oglindita pe chip. Se scursese aproape o ora, time in care matusa Za-

beth nu scotea decit gemete si suspine. 0 noud incercare de a ma apuca de lucru la gherghef a ramas fara roade ; am luat o carte, dar am si uitat ce anume, caci nu-mi puteam struni atentia, iar rindurile imi jucau pe dinain-tea ochilor. La drept vorbind, nick o indel.etnicire nu s-ar fi dovedit in stare sa-mi smulga cugetul din draga obse-sie 5i- doar gindul ca ar trebui sa ma asez, de pilda, in fata pianului, sere a incropi o arie oarecare imi devenea aproape odios. 0, necrutatoare si pizmasa iubire, to care ne mac- ini viata ! In ziva aceea ti-am descoperit cu ade-varat cruda putere !...

Tocmai bagasem si eu pe foe doi busteni, iar lemnul uscat pocnea sec, preludiindu-si astfel invapaierea, cind larma unor glasuri ce venea din curte m-a facut sa as-

Nebun blestemat ! (Engl.), (n. tr.)

84

cult cu incordare. Am alergat la fereastrA, de. unde 1-am vazut pe unchiul Sigismond culcat pe o targa, purtatii. de Gregoire si de batrinul._ Cornuau. Fireste, unchiul nu era retort, caci vorbea unui necunoscut cu mustata surd, tare p4ea alaturi de targa ; mi-am amintit insa pe data de firea sensibila. a matusii. Zabeth, de starea prin care trecuse cu trei zile. in urma cind vazuse rana cavalerului dlArconville, asa ca se cuvenea sa o pregatesc.

Dealtfel s.i incepuse sa. ma intrebe, ingrijorata : - Draga mea Zulme, and glasuri in curte. Cine a

venit ? — Nu to nelinisti, matusa, e. unchiul Sigismond. — Ah, exclama ea, ducindu-si miinile la inima... Ne-

vatamat ? Teafar ? •- jur ca. e. in viata. - Domnul fie laudat ! Mi-am dat seam ca nu trebuia sa o las sa, se afunde

intr-o liniste Inselatoare, daca voiam sä. o scutesc de o trezire Area brutala.

— Ca sa nu-ti ascund nimic, matusa, am urmat en, unchiul Sigismond se arata voios, insa. pare-mi-se ca a fost usor atins.

- Ce tot Indrugi acolo ? Dintr-o singura miscare salurile furs toate azvirlite

la pamInt, ca niste vesminte nefolositoare, iar matusa alerga intr-un suflet la fereastra. Oamenii care duceau targa se si aflau in vestibul. Alerga si ea intr-acolo, iar cind unchiul Sigismond o zari, o si apostrofa plin de voie buns

- Haide, haide, draga noastra Zabeth, nu ma dojeni. Nu am ajuns Inca la Pluton si iti fagaduiesc ca niciodata nu ma voi mai bate cu capitanul Massiette... Dar, fiindca veni vorba, sa ti-1 prezint pe acest batrin soldat.

85

i se intoarse spre necunoscutul acela care, scotin-du-si palaria, dadu la iveald un chip siret, stropit cu pis-trui ; ochii ii erau de un albastru rece, iar privirea ho-tarita. 0 cicatrice mare, alba ii brazda urndrul drept al obrazului piny la ureche.

Matusa Zabeth ramasese pironila locului, palida si in-cremenita, in time ce capitanul se Inclina in fata ei.

— Ai si inteles, urma unchiul, ca ne-am impacat pe teren, dupe duel. Capitanul Massiette facea parte din a cincea linie, unde comanda o companie de elite a bata-lionului 2. Lui i-a Inminat Tunsul 1, in 1804, pajura re-gimentului sau. Un viteaz fard fried, ce mai incolo si in-coace ; eu sint cel care nu 1-am Inteles bine deundzi. Nu cavaleria in general o ponegrise, ci regretase ca aceasta intervenise cam tirziu Intr-o anume intrare in lupta pre-mergatoare bataliei de la Friedland. Neintelegerea s-a spulberat, ne avem ca f rat ii, totul merge bine.

Matusa Zabeth nu-i impartasea optimismul si era limpede cad nu pricepea nimic din toate acestea. Buzele i se miscara anevoie

- Totusi, starui ea, rana... Macar nu e gravy ? Unchiul schita o mutra linistitoare, in timp ce Gre-

goire, ajutat de pifan, it aseza, aa infavrat in paturi, pe un fotoliu.

- Iata cum s-au petrecut lucrurile, lamuri el. Habar n-aveam cum stia sa traga Massiette, iar intelepciunea iti cere ca la inceputul unei lupte sa-1 incerci pe adversar. Si unde pui ca indracitul asta, Inca de la inceput, ma ataca cu furie la cap, de pared ar fi vrut sd-mi despice teasta in doua ! Nu ma las prins si parez ca la carte. Sin-gele meu rece 11 mai molcomeste putin ; ne batem in sd-

Una dintre poreclele populare date lui Napoleon (le petit Tondu) (n. tr.).

86

bii deodata zaresc punctul slab, ii dau o lovitura de sabie in felul meu si tocmai imi spuneam : ,Sarmane Mas-siette, s-a zis cu tine". Dar, greseala, draga domnule ! Lovitura mea de sabie este blocata de o maiastra parare. Ba mai mult Inca, luat de avint, lunec in zapada, imi pierd echilibrul si... intru eu insumi in sabia capitanului.

Clipi de citeva ori. I1 supara pesemne rana, dar mai degraba ar fi murit decit sa o recunoascd. Matusa Zabeth staruia cu glas tremurator :

— Dar nu-mi spui unde ai fost fanit ? Unchiul se strimba. - Ei drace ! Pentru un cavalerist, asta-i rand bles-

temata. In partea dinauntru a pulpei. Doar infanteriVii fac din astea. Nimic gray, dar iata-ma tintuit locului pen-tru o saptamina.

— Domnule comandant, isi dadu sfios cu pdrerea Massiette, faced rau ca va framintati atit. Ca sa se vindece cit mai degraba, un ranit trebuie sa fie calm.

- Ia priviti la dascalul nostru ! tuna unchiul Sigis-mond. Mai adineauri, colo pe pajiste, nu se arata mita asa de blinda. Un tigru, setos de singe, nu altceva ! Da, da... Are insa dreptate. Duceti-ma in camera mea, ca pe un om de nimic, de vreme ce am fost destul de neghiob sa ma schilodesc singur... Asta nu te impiedica, Massiette, sa te, socote.5ti un spadasin incercat.

In timp ce Gregoire si Cornuau it duceau pe unchi, cdpitanul propuse sa alerge el insusi dupa doctor. Un gind m-a fulgerat atunci. M-am oferit sa fac eu treaba accasta, cu ajutorul lui Bucefal.

- Foarte bine, Incuviintd rdnitul. In felul acesta, Massiette o sa-mi poata tine de urit.

Dar matusa Zabeth se impotrivi. Trebuia sa fii cu to-tul lipsit de minte sa lasi o Ltd sa cutreiere drumurile

87

pe o asenienea vreme. Puteam sa cad cu calt4 cu tot in vreo vagauna si sa pier acolo sub zapada. Oare preabunul Gregoire nu ar fi vrut el sä slujeasca de trimis ?

Gregoire dadea din cap clatinindu-se intruna pe pi-. cioare. Dar nu m-am lasat. Am inceput a spune ca Gre-goire avea treburile lui, ca si el, ca si mine, putea sa se pravaleasca in prapastie, ea taranii de prin satele inve-cinate lucrau la deszapezirea drumurilor si ea, oricum, pe Bucefalul meu, i-as fi putut ride in nas insusi curie- rului regesc. apoi trebuia ca doctorul sa sondeze cit mai grabnic rana unchiului Sigismond.

Matusa se prinse cu miinile de cap. — innebuniti cu totii. Iar tatAl tau nu-1 acasa .! Sfirsi insa prin a se invoi. Gregoire it inseua pe Bu-

cefal, ii infasura copitele cu cirpe bine legate cu sfoara, ca sä nu alunece si iata-ma pornita in trap marunt in directia Pagny.

Dar nici nu facusem cinci sute de rnetri, ca mi-am dat seama cit de indreptatite fusesera temerile matusii. Ping la Vandelainville, fusese croita o pirtie in zapada si pu-teai merge intre doi 'pereti albi care iti dadeau, sub cerul mohorit, ciudata impresie a unui vis polar de o vaporoasa irealitate ; dar la jumatatea drumului spre Baydnville, pirtia se infunda. Bucefal se opri brusc in fats ohs-taco-lului. I-am dat pinteni, a inaintat curajos si s-a afundat in zapada ping la piept.

Ce sa fac ? Drumul, santurile care it margineau, cimpu-rile de o parte si de alta, totul se pierdea sub aceeai cerga alba. Copacii, preschimbati in cristale de zahar, nu aratau drumul decit pe alocuri si orice spatiu dintre ei imi putea fi fatal. Nici vorba Insa de a da Inap-oi faga-duisem sa-1 aduc pe medic, iar in afara de eel de la Pagny, adica de doctorul 'Elias, altul nu mai era. 'Si apoi, -pentru

88

ce as tainui adevarata pricina care ma impinsese sa. plec la drum ? fiece sears — rni-o spusese doar lixnpede — Francois-Marie d:Arconville calarea intre Pagny si Charn-bley. Izolat in casa, intii din pricina accidentului, apoi din cea a zapezii, s-ar prea fi pulut sa se bucure de cea din tii inseninare si sa sara in sa ; asa ca, dupa toate pro-babilitatile, puteam sa-1 intilnesc. Intr-atit ma inaripa gindul acesta, Incit tot stratul acela rece, moale si trosni-tor, in care supusul Bucefal continua sa-i croiasca drum, ma lasa aproape nepasatoare. Anevointa, prime jdia ho-taririi Wale, dimpotriva, imi dadea puteri ca o bautura tare. 1mi sta scris, pesemne, ca drumul care avea sa ma poarte spre fericire sa fie intesat de stavili, dar nu se cane oare sa-ti meriti norocul ?

Dupd vreo cincizeci de metri zapada se intari ; Bu-cefal nu se mai afunda decit ping putin mai: sus de co-pite ; am inteles Ca in zona primejdioasa se adunase o zapada proaspata adusa de vint. Am zgreptAnat u§or greabanul calutului, care o porni din nou la trap. Oricum, trebuia sa fiu si mai departe cu ochii in ,patru ; de aceea cercetam atenti clrumul, la fel de imaculat ca o paging care i% w5te-apta slovele.

Trecusem prin Bayonville, deloc pustiu, si ma apro-piam de Arnaville, cind; Bucefal dadu semnele unei ciu-date nelinisti. Sfordia, ciulea urechile ; deodata se ridica• pe picioarele dinapoi, aproape sa ma arunce jos si scoase un nechezat prelung. L-am mingliat pe gruniaz, sa-1 mai potolesc ; dar, idea sa-i dau ghes, grabi pasul si a trebuit sa-1 trag de friu sa nu o is la galop intins. Sa fi fost vorba dear de o toana, de. o neasteptata inciudare, asa cum li se intimpla mai tuturor armasarilor ? Un zvon de clopotei, in departare, imi risipi curind nesiguranta. In intimpina-rea mea venea o sanie trasa de un frumos cal bait*. L-am

89

facut pe-al meu sa treaca la pas, cu toate ca nervozitatea lui sporea. Sania incetinea la rindul ei. Cind se gasi la cinci metri de mine, se opri si atunci am descoperit, in persoana singurului ei ocupant, pe cel nadajduit.

- M-ati recunoscut cumva de departe, domnule ca- valer ? 1-am intrebat zimbind. (Dar cit de nebunete imi batea inima !)

A cobdrit din sanie, la care era inhamata iapa Thisbe; asta lamurea deplin nerabdarea si freamatul lui Bucefal.

— Da, domnisoard, v-am recunoscut, mi-a raspuns Francois d'Arconville. Nu m-as fi putut in§ela. Dar end imprudenta !" Sa porne§ti calare pe timpul si pe zapada asta !

— Nu ma credeam in stare sa uimesc un ofiter a Marii Armate, i-am intors-o eu, clipind des.

Dar pe loc am schimbat tonul. Am inceput a-i povesti cavalerului despre duelul unchiului Sigismond, despre rana sa, in aparenta nu prea grava, dar care cerea ajuto-rul unui medic.

— Si ati plecat in solie, fara ca temeri marunte sa va facd sa pregetati, ca de pilda viscolul ingrozitor, care se pregateste sa o is de la inceput, on ca starea foarte proasta a drumului ! Impdratul care se pricepea, nu glumd, in ale vitejiei v-ar fi conferit Crucea ; eu, care nu sint imparat, ma voi margini a va spune ca a sfida pri-mejdia nu inseamna a o inlatura. Ati avut gentiletea de a WI aminti ca odinioara am comandat unor trupe aflate in campanie. Ei bine, va voi arata ca nu mi-am pierdut citu.5i de puVn autoritatea. Ma voi intoarce la castelul d'Arconville .5i ma veti urma cu calutul pe care 11 yeti rasa acolo. Apoi vom pleca din nou amindoi, cu sania, la Pagny, uncle it vom lua pe medicul militar mai putem spune astfel, caci este un vechi chirurg din Regimentul

90

de garda). ti a voi duce astfel pe amindcli sub acopera-mintul casei parintesti ; Hassan, care este un calaret mi-nunat, se va ingriji de calul dumneavoastra.

gaseam mai fermecator ca niciodata, cu caciula aceea de astrahan de forma ruseasca si cu scurta neagra din bland de miel, careia ii zicea cojoc si despre care am aflat mai tirziu ca o adusese de departe. Vintul rece din timpul drumului ii inviorase, cu o unda trandafirie, obra-zul ars de soare ; fiinta lui respira vigoare, sandtate. Era oare acelasi cu barbatul care imi marturisise ca nu mai astepta nimic de la viata ? Nu era limpede ca doar de el depindea sa-i culeaga toate darurile ?

— Dar rana pricinuita de coltul mistretului, dom-nule ranit aflat in grija mea ? 1-am intrebat, strunindu-1 intruna pe Bucefal care isi cadelnita capul si tropaia.

— 0 astept pe urmatoarea, ca sa fiu din nou pansat de Zulme de Saint-Ange, mi-a raspuns el, urcind in san ie.

In timp ce, la auzul acelei neasteptate curtenii, schi-tam o mutrisoara rusinata, el o facu pe Thisbe sa intoarca. Puteam oare crede ca-1 imblinzeam pe asa-zisul salbatic, pe pretinsul mizantrop ? 0 nadejde nemasurata imi inunda inima.

Bucefal trecuse pp iniinile lui Hassan, astfel ca eu m-am suit in sanie odata cu cavalerul, spre a ne indrepta sere Pagny-sur-Moselle; 0 uriasa bland de urs ne acope-rea picioarele, iar tovarasul meu imi povesti ca apartinuse unui animal ucis de vicontele Geoffroi in padurea Pu-venelle, cu vreo treizeci de ani in urma. Zburam pe za-pada si imi era de ajuns sa inchid ochii, pentru ca lune-carea aceea pe tdrimul albului sa-mi strecoare in suflet simtamintul unui zbor lin pe o mare de nori. In Lorena saniile sint folosite mai putin, iar ca aceea a cavalerului

91

Inca nu vazusem — era durata 'pe talpici joase, s.i to du-cea cu gindul la o bared cu capetele patrate.

- E construita dupa gustul meu, spune Francois d'Arconville, dupa modelul troicilor moscovite, cu deose-birea ca acelea sint trase de trei cai Inhamati in lime. Aid luxul acesta ecvestru nu este trebuincios.

i unna : - Placerea pentru sanie am deprins-o in 1812, in

timpul retragerii. Il mai vad pared si acum pe imparat plecind din Smorgoni cu o simpla troica de posts, in fap-tul zi'lei de 5 decembrie. Se afla pe atunci intre Gaulain-court si Duroc. Armata nu fusese prevenita de plecarea lui, spre a nu slabi si mai mutt un moral si asa scazut ; iar eu, fiindca nu puteam dormi de mirosul urit din ham-barul nenorocit, in care oamenii mei se afundasera prin paiele putrede, iesisem sa trag adinc in piept aerul acela inghetat, tropaind pe loc din pricina gerului. L-am recu-noscut lesne pe Napoleon, in ciuda blanii pe care si-o ri-dicase pins sub ochi si am inteles in ziva aceea ca vul-turul era condamnat.

Clopoteii de la gitul iepei Thisbe scoteau un clinchet vesel ; blana de un si apropierea mai strinsa a cavaleru-lui, din pricina saniei inguste, ma Invaluiau intr-o cal-dura placuta, iar cerul sur si intinderea pustie mi se pa-reau mai suave decit un azur stralucitor, decit verdele multrasplatit, din zilele cu soare. Nicicind nu ma mai aflasem intr-o asemenea intimitate cu un barbat, iar pe barbatul acesta it alesesem, dintre toti, de la Intiia pri-vire. Ma hraneam cu imbatatoarea Inchipuire ca intre not se si Instdpinise o tainica armonie, o intelegere mis-terioasa si ca, Mid sa vrem a ne-o spune, incredintati insa deopotriva de iubirea noastra, ne stiam unite destinele. Nu-mi spusese el oare, cu putin Inainte Boar — iar spu-

92

sele sale intrecusera simpla butada, de lucrul acesta erani sigura nu-mi spusese ea astepta o alts rank pentru ca eu sa-i dau not ingrijiri ? Si iarasi mi-a rasarit in minte bratul sau alb...

Ei bine, iata-va sosita la domnul .Elias, ma vesti el. ' Intrasem in Pagny, dar nici nu bagasem de seamy mi-am parasit visul, nu fare tiarere de eau.

Domnul Elias era un barbat scund, rotofei si roscovan; avea o frunte late brazdata de riduri, fine, un nas bored-nat si o gura mare cu buze carnoase. Pe cap, doar o co-ronita de par ruginiu, pornit spre incaruntire pe la tim-ple, iar la barbie un fel de salba linoasa. Din indelunga-i slujire in armata ramasese cu un mers oarecum repezit si cu un laconism savuros. L-am surprins in papuci, cu picioarele intinse spre semineul de tip prusian.

— Cum ati spus ? Rana facuta de o sable de cavale-rie, la incheietura de sus a piciorului ? Mda... Mda... Nu-i vreme de pierdut. Sa ne grabim. Mda... Haideti, trusa... La drum, pedestrime

timp ce vorbea, isi trdsese cizmele, cu o sprinte-neala uimitoare, apoi imbracase redingote verde, la reve-rul careia stralucea panglica Legiunii de onoare ; dupe aceea, cu trusa in mina si un baston gros sub brat, cu palaria infundata pind pe ochi, ne impinse afara..

Se aseza" in spatele nostru in sania care isi lua zborul. incintatoarea noastra intimitate contenise. Cavalerul se afla, ce-i drept, tot linga mine si nu cunosteam bucurie mai mare ca aceea de a-i sta alaturi ; dar cuvintele si gindurile noastre nu se mai puteau bucura de aceeai ne-zagazuire, caci bunul domn Elias Isi dregea glasul din cinci in cinci minute, prin sunete care ii aminteau must prea imperios prezenta.

Pe masura ce ne depirtam de Pagny, cerul se intu-neca si mai tare. 0 noua ninsoare parea neindoielnica.

93

— Grabiti-va, domnule, va" rog, it implora medicul, aplecindu-se la urechea cavalerului. Treceti chiar la ga-lop, mii de sabretasi ! Hm ! Hm ! Cit se poate, cit se poate, altfel, va instiintez ca vom fi preschimbati in Mosi-Craciuni chiar inainte de a ajunge. Hm !...

Francois (caci in inima mea ii si spuneam astfel) se arata mai prevazator decit viforosul medic si, cunoscin-du-i firea, imi spuneam ca prezenta mea alaturi de el, responsabilitatea pe care si-o lua privitor la firava-mi fapturd, aveau fireste legatura cu toata cumpatarea lui. Oricum, pasul iepei devenise intrucitva mai intins ; totusi nu o facu sa treaca la galop, cum it indemna domnul Elias.

Strabatusem aproape jumatate de cale, cind doi corbi zburind foarte jos ajunsera ping in dreptul saniei si incepura sa o urmeze, plutind la doar citiva metri pe dea-supra capetelor noastre. Desluseam 'impede, chiar prin clinchetul zurgalailor, clipocitul molatic al aripilor for ; in cloud rinduri una din funebrele pasari croncani.

Nu-mi place asta, se auzi in spatele nostru glasul pitigaiat al medicului, nu-mi place deloc. Nu ca as fi cumva superstitios, doar m-am nascut in secolul lumini-lor. Helvetius, Condillac sint dascalii mei intru gindire, iar un om de virsta mea nu si-ar putea gasi altii. Neno-rocirea este ca anticii sint cei care au invalmasit totul. Cum poti fi, totodata, cum spun ei, libertin si visator ? Dar ce mai ! Doar am facut si not scoala umanista si ne amintim de toate istoriile acelea cu prevestiri : caii lui Cezar varsa amarnice lacrimi in ajunul mortii sale, s ta-tuia lui Jupiter izbucneste in ris in orasul Olimpia, spre a vesti cklerea lui Caligula... Ce mai incolo si incoace, corbii astia blestemati, care s-au apucat sa urmareasca sania unui medic, nu-mi spun lucru bun.

94

Ii ameninta cu bastonul pe sumbrii calatori, dar fard a-i infrico§a. In ce ma priveste, tovarasia for nu ma ne-linistea peste masura, de vreme ce Francois se afla linga mine si o mina pe Thisbe cu o desavirsita maiestrie.

— Dar dumneata, domnule cavaler ? Crezi cumva in prevestiri ? I-am intrebat.

Mi-a raspuns cu glas scazut, astfel incit nurnai eu sa-1 pot auzi :

- Nenorocirea vine totdeauna destul de repede. La ce bun sa vrei s-o of li dinainte ?

Nici nu-si incheiase bine spusele, ca pasarile se si de-partara ; m-am simtit cuprinsa atunci de o nelamurita tulburare.

Am sosit. Sania croi in curtea de onoare un semicerc elegant si se opri in fata peronului.

- Grabiti-va, domnule Elias, i-am spus eu doctorului. Intrati, eu o sa-i dau intii calului ovaz.

- Desigur, doctore, vat conduc dupa aceea inapoi la Pagny, a adaugat cavalerul.

Domnul Elias se si facuse nevazut. Francois o deslaama pe Thisbe si amindoi o duseram in grajd.

- rog sa nu ne refuzati un punch, i-am spus eu insotitorului meu, in timp ce animalul se si apucase sa rontaie ovazul.

' — Nu voi refuza, mi-a raspuns si m-a invaluit intr-o privire ce nu poate fi cuprinsa in cuvinte..

Am intors capul si am iesit din grajd. Barbatii sint fericiti, am urmat eu. Stapini pe viata

lor. Fac ce vor cu ea. Nu ca noi, fetele, vesn ice prizoniere ale convenientelor, ale prejudecatilor...

s Se opri si, privindu-ma din nou : — Nu va stiam atit de revolutionara. Ce inseamna Ii-

bertatea ? Sint de fapt un om liber... Dar oare am pricini

95

deosebite sa ma bucur de aceasta ?... Credeti-ma, este mai gray sa-ti irosesti libertatea decit sa fii lipsit de ea.

Melancolia ce i se citea pe chip nu mi-a pus stavila. Am izbucnit intr-un ris nerves. Care nu rn.arturisise in chiar clipa aceea ca era liber, liber ? Asadar toate nadej- dile imi erau ingaduite ! _Am urcat scarile peronului, cu pas usor, de ciuta. Eram beats de fericire si iubire.

'V

TURNUL FRAGA

VREMEA SE DADUSE CU TOTUL

peste cap. La cloud zile dupd duelul unchiului Sigismond, vazduhul se dmblinzi in asa rnasura, incit zapada incepu sä se topeasca pretutindeni. Apa siroia prin burlanele castelului, copacii din curte plingeau din toate rarnu- rile. Un ciudat soare rosu, preschimbat Incetul cu incetul intr-un glob galben-auriu, sorbea lacom bruma din . vale. La prinz, cerul devenise de un alb laptos si dulce, ca in cel.e mai fruinoase zile ale lui septembrie. Am deschis fe-reastra suirageriei. Un aer aproape caldut umplu' Inca-perea ; 1-am respitat cu nesa1. U pasare fluiera in desisul iederei, pe unul din zidurile parcului. Ii zaream capul mic §i negru, iar cind isi revarsa voiosu-i viers, ii desluseam

97

pieptul trandafiriu. Inima imi zvicnea in aceeasi bataie cea a pasarele.i.

Intre time sa fi Lost din pricina temperaturii schim- batoare, cum inclina sa creada dornnul Elias ? pare-se ea rana unchiului o apucase pe drum rau. Dupa prima vi-zita, medicul mai venise de doua on §i, cu toate ca nu

precupetise Eilifiile si prisni tele, tamaduirea se lasa astep-tata. Rana supura din belsug, unchiul avea fierbinteli, iar in ziva a treia, nemaistiind ce sa rata, medicul incepu sa se sea/spine dupd ureche.

- Ah, spunea el tatei. Daca ar fi aici fiul meu Omer ! $i-a ales drept dascal pe ilustrul Dupuytren care, de ne-am bizui pe faima sa, stabileste tratamente uluitoare. Dar caraghiosul meu de recrut tot spune Ca niciodata nu o sa stie destul. Mai degraba ii place sa lucreze ca sub-, al tern la spitalul central din Paris, care nu duce totusi lipsa de orate, decit sä villa in Lorena natald, sa inlo-cuiasca un tata istovit de munca. Mii si miliarde de fugase, ciudata faptura !

— Totusi, clomnule Elias, staruia tatal meu, va neli-nisteste cuinva starea rani tului nostru ?

Omul dadu din cap a impotrivire. — Nu am spus asta, domnule de Saint7Ange, dar cum

sa prevail mersul unei astlel de rani ? Incheietura de sus a piciorului este un roc gingas si, cu toate ca. am o inde-lungata experienta de chirurg mil.itar, cu toate ca am in-grijit mii de raniti, trebuie sa recunoastem ca noi, medicii, am ramas tot ca pc vremea lui Moliere. Vestitul Broussais, pe care 1-am cunoscut .clndva in vremea razboiului din Spania, ar cleclara Lard 'inconjur, in cazul fratelui dum-neavoastra, ca s-a produs o inflamatie si ca ar trebui sa-i iau singe. De parca nu ar fi pierdut si asa destul !

98

Apoi se ciupi de nasul borcanat si urma — Adevarul este ca, revazut si indragit, dupd moda

de la 1818, .codicele nostru este o enciclopedie de nerozii si ca mai batrinii nostri stiau sa o scoata strasnic de bine la capat. Ma duc acum sa-i ung rana cu o decoctie de yin de nuc si cu praf de chinina, asa cum se facea acum un veac. Singurul necaz ar fi Ca farmacistul nostru din Pagny nu are, in laboratorul sau, nici unul din aceste medica-mente date uitarii. 0 sä trebuiasca sa dati fuga pins la Pont-A-Mousson.

Pe loc mi-am si oferit serviciile. Cum sa pierd un nou prilej ce mi se ivea, eel de a-1 intilni pe omul caruia ma simteam daruita din tot sufletul ? Fara indoiala, drumu- rile se preschimbasera to siroaie de noroi curgator ; dar laudabila fapta petrecuta cu .doud zile in urma, cind imi implinisem atit de stralucit misiunea, imi aduse incuviin-tarea tatalui ; el imi dadu doar sfatul sa iau docarul sat, la care sa,-1 inham nu pe calutul meu spaniol, ci pe vajni-cul trapas ce raspundea la numele de My Heart.

Ma mai revad si azi pe drumul acela desfundat, in care rotile usoarei mele trasuri se afundau in mocirla, uneori chiar ping la butuci. My Heart, ca un adevarat animal de rasa, parea ca nu baga nimic de seama si abia de incetinea pasul. In ce ma priveste nu ma uitam nici in dreapta, nici in stinga si poate ca niciodata, ca in ziva aceea, nu am Post mai putin simtitoare la peisajul negru, muiat de apa, presarat ici-colo doar cu cite un petic de zapada cenusie. Nu voiam sa pierd din ochi panglica dru- mului, (Ind dreapta, cind serpuita ce alerga pe sub copi-tele calului. Nu-1 mai vazusem pe Francois din ziva duelu- lui si ma incordam intru venirea clipei care avea sa mi-1 infatiseze — navalnic centaur, nepasator la noroiul pe care Thisbe cea iute 1-ar fi facut sa tisneasca in jurul lui ca o aureola.

99

Satele imi treceau pe dinainte, Tara ca silueta vreunui cavaler sa se iveasca in dunga zarii. Pins a nu ajunge la Pagny, am lasat in urma postalionul Metz-Nancy, innoroit ping la imperials. *ase cai trupesi se munceau sa traga uriasul, iar surugiul isi trecu biciul in mina cealalta, spre a-mi trage, cu palaria sa de piele scortoasa, un salut curtenitor. Am zarit apoi castelul d'Arconville, iar in suflet ma si rupearn de gindul meu, cind deodata mi-am descoperit cavalerul, dirz in sa, coborind la pas drumeagul care dadea in soseaua cea mare. *i el ma vazuse, caci pe data isi porni calul la trap ; in citeva clipe se afla linga mine. I-am spus pentru ce pricing ma gaseam acolo si pe Joe se oferi sa ma insoteasca la Pont-d-Mousson.

— Dar obiceiurile mult indragite ? rn-am mirat eu .cu nevinovatie. Dimineata la Pont-à-Mousson, seara la Chambley...

— Obiceiul nu-i altceva decit steagul ipocrit al resem-narii. Neprevazutul naste insa mai dulci indatoriri.

— Indatoriri Mi-am aratat .dezaprobarea printr-o mutrioard nerau-

tacioasa, iar el a urmat repede : — 0 datorie, de-ti este drags, uneste orioarea cu

placerea. — Cine a spus:asta ? am exclamat batin.d din palme.

Corneille on Legouve ? - Autorul a preferat sa ramind anonirn. rasouns

el surizind. inceputa pe tonul unei taifasuieli de salon, conversatia

noastra, incropita la intimplare, ne-a purtat, dupa straba-terea a trei leghe fara poticnire, ping la portile lui Pont-â-Mousson: My Heart inainta cu acelasi pas intins ; la stinga mea, Francois se contopea cu Thisbe a lui intr-atit de tare, incit ea parea sa-i ghiceasca gindurile fara sa mai fie nevoie ca el sä si le vadeasca. Incercam incintatorul

100

simtamint ea ire si unisem pe Yiata si ca libertatea aceea lui, de care imi vorbise, o incredintase, cu fierbinte

inima, miinilor mele tremuratoare. Ne-am oprit in Plata cea mare, unde am priponit call

in fata cladirii numitc „Casa celor sapte pacate capitate". timp ce contemplam cariatidele cu cliipuri zimbitoare

ce Irnpodobeau fatada, Francois imi spuse : SW, ducii nostri numeau locuinta aceasta ,Castelut

iubirii" ; este ca si cum iubirea i-ar impinge neindoios catre marl nesabuinte pe cei slujilri de ea cindva. Dar au uitat iar ,odata cu ei si teologii — un al optulea pacat, mai adinc poate decit celelalte sapte...

L-am privit intrebatoare, iar el a adaugat cu un aer gray

Acest al optuled pacat este ignoranta: Un ignorant nu-i oare in stare de orice prostie ?

Giasul ii tremura de amaraciune. Nu yoiarn sa-i stiu pricinile, de tearna sa nu zgindar vreo rand Inca neinchisii. Am pasit de-a lungul placutelor arcade in stiff italian care alcatuiesc mindria pietei, spre a ajunge la laboratorul farmacistului. Acesta, pierdut pe dupd un briu de borcane decorate cu slove latinesti aurii, pisa o materie bruna in-. tr-un mojar de portelan. Ne ruga sa-1 ingaduim o juma-tate de ora, iar Francois propuse sa dam ping atunci o raita prin oral.

Am urcat din nou strada. Notre-Dame, acoperita de un noroi yiscos. silita mereu sa-mi ridic bine de tot fusta ca sa pot sari peste baltoace. Dealtfel, cavalerul meu nu ma lasa defel neajutorata, on de cite on ma aflam in ase-menea impasuri ; Iii intindea o mina* ferm4, and trece-rea se dovedea mai anevoioasa, iar 'eu scream in pes de menuet parca, rizind ascutit. Pe acoperisuri zapada nu se topise Inca, iar apa siroind din burlane si gilgiind pe la-turile soselei ma impiedica sa admir minunatiile insitaite

prin vitrinele negustorilor. Dar mi-ar ri putut stirni oare vreun interes turbanul verde, cu pene de marabu, inript intr-un suport din vitrina domnisoarei Augustina, mo-dista, on vesmintele din catilea ale .postavarului Schwarz ? Alte ginduri imi framintau mintea si putin imi pasa de curiozitatea pc care o stirneam in rindurile mucosilor de liceu, ale baietilor de pravalie pironiti in rata tejghelelor, cu ochi sclipitori si bonete de lustrin... Mi se parea aproape fard noima salutul adresat de cavaler unui batrin inalt, de tot albit si cu intepenita infatisare in redingote lui de culoarea. tutunului, si de croiala veche. Cavalerul ma in-stiinta ca omul acela gray era domnul Advdniat, notarul sau. Traiau asadar sub cerul acesta oameni ai leglor, ne-gutatori, Mate a caror singura on cea mai de seamy grija era sa aplice reguli, coduri sau tarife ; mai exista prin ur-mare si altceva pe lume in afara de vis si dragoste Exal-tarea imi era atit de nemasurata, incit nu voiam sa cred asernenea lucru.

Ajunsesem pe bulevardul de Riolle, ai carui castani falosi isi desenau pe cerul satinat rarnurisul negru si lu-citor. Inaintam cu pasi marunti pe aleea pustie. Noroiul era aici mai subtire decit- pe strazi ; noianul de Frunze moarte alcatuia un covor moale. Ma simtearn mai fericita ca oricind ; totusi nu gaseam ce spune, iar cuvintele care imi rasarira pe buze venira pared Tara voia mea

- va. place Pont-A-Mousson, domnule cavaler - Cunosc mai multe capitale ale Europei, imi rrispunse

el. Am Post la Viena, la Moscova, la Neapole, la Madrid — era sa uit Parisul. Fara gindul de a defaima aceste orase vestite, sa va marturisese oare ca nici unul n-a desteptat in adincul meu simtarninte mai dUlci ca valea Moselei va-zuta din Turn.ul Praga ?

Din fortareata aceea cladita in secolul al XV-lea, spre a-i indeparta pe groazn.icii husiti, savirsitori de urgii in

102

Sfintul Imperiu, nu a mai ramas nici o bucdtica de zid, dar Turnul Praga ldsat numele unei terase plantate cu puieti de ulm, care stdpineste valea riului. Ne-am asezat acolo pe o banca, pe care Francois si-a asternut mai intii batista. Jos, la picioarele noastre, riul isi desfasura linistit panglica, strabdtind pasunile Inca verzi. La dreapta, insula Esch ne dezvaluia un vdlmasag mldstinos brazdat de firele argintii ale unei puzderii de iriulete tivite cu salcii si plopi. Ceva mai departe, in aceeasi directie, desluseam clinele muntelui Sainte-Genevieve, iar la stinga ruinele Mousson.

— Ei bine, ce parere aveti ? urma cavalerul. La Turnul Praga nu venisem decit o data on de doug

ori, pe cind eram. Inca o copila si statusem foarte putin. Nu-mi rdmasese altfel decit o amintire panda a locului si abia in ziva aceea descopeream farmecul adinc s.i pur al acelui coltisor de pamint loren pe care foisorul mi-1 oferea. Fara indoiala ca si prezenta lui Francois d'Arconville imi sporea Incintarea.

— Aveti dreptate, am spus eu cu glas scazut, de pared m-as fi temut ca vorbind prea tare mi-as fi putut micsora cit de cit pldcerea.

In aceeasi clipd, Mita sa fi vrut, mina mea dreapta atinse usor o mind a caviderului si, pentru ca mi-o tra-sesem mai incet decit s-ar fi cuvenit, mina barbatului mi-o linemnita pe a mea, dupa o scurta clips de sovaiald. In ra.s-timpul acela, in care -nici un cuvint nu-si croia loc, desti-nul meu incremenise pared. Mi-as mai fi putut desprinde mina ; dar cum as fi fdcut-o, de vreme ce imi simteam inirna robita ? M-a strabatut un fior, iar capul mi s-a in- clinat pes'emne putin intr-o parte, fara vrere, caci 1-am simtit sprijinindu-se de un urnar care nu se ferea.

— Micutd Zulme ! doar atit a spus cavalerul. Mina imi tremura intr-a lui. Ducind-o la buze, si le

lipi de ea. intr-un sarut usor si prelung, care sfirsi prin a

loa

ma ameti. Venise in sfir*t clipa mult dorita de inima-mi patimasa ; venise si puteam sd-i gust in voie vraja. Dar pentru ce oare un. instinct mai puternic decit vointa m-a facut sä-mi ridic capul si sa-mi trag mina, Para bruachete, minata ins& de o neclintita hotarire ? Ce se intimplase cu amazoana, pentru, care cucerirea fericirii devenise cea grabnica datorie, si care, la pornirea. Intru intimpinarea ei, voia sä- se fereasca, cu degete tremurinde si obraiii in fla-earl Trebuie sa. ne invoim dar ca tu, pudoare, tainica minie, nu inchipui. doar o vorba.

Un vint taios- se stirni dintr-o data. Asezata, ca o demna dorrm.isoard a pensionului Sacre-Coeur, dreapta,

la aproape, pe banca rece de piatra, priveam inainte la undui- rea plesuvelor virfuri ale plopilor. As.adar, astfel se alca-tuise pentru mine. intiiul peisaj al fericirii : cu copacii aceia‘ frematatori, cu trestiile incovoindu-se sub Pala vin- tului fosnind clinchet sec, ca. de sabii, cu apa aceea verde-albastruie zabrelita de fulgere argintii, cu cerul de un albastru opalin pornit spre cenusiu, iar deasupra pas-nicelor coline rotirea aceea placuta a pasarilor. Dimineata. Inca zapada mai inveselise tot peisajul ; dar fusesera de ajuns citeva ore, spre a-1 smulge asprimilor iernii, de pared o zeitate binevenita hotarise ca doar decorul primaverii, fie el si amagitor, poate alcatui un cadru demn fragedei mele iubiri.

Intre not se lasase tacerea, tulburata doar de sunetul intrerupt al picurilor cazind. din ramuris, on al cintului suierat. de vint printre. crengi. Francois nu rostise o nu schitase un. gest din clipa in care mina mea.. o parasise pe a lui. Straduindu-mä sa-mi molcomesc cu palma ce-mi strivea sinul bataile nebune*ti ale inimii, nu m-am putut opri sa nu-i arunc, pe furis, o privire. Era neclintit. Isi umplea. fiinta cu serenitatea clipei, cu bunavointa cerului. Respira linistit. Ce ginduri vegheau sub fruntea aceea

Braga si care imi era locul in sirul lor. ? A inchis ()ad, jar dorinta aceea de a se reculege nu putea avea alt temei decit acela de a cuprinde cu si mai multa irntensitate rastimpul fugar pe care nu-1 putea pastra in miinile sale de simplu muritor, dar care, intr-una din multele tile, it facea fericit. Am simtit 'ea ma. ineaca, un nod. si anevoie mi-am putut stapini hohotul de plins, jute preschimbat in stranut.

— spuse Francois; nu-i voie cu nisi un chip sa racesti.

Se ridicase ; am fAcut la fel si., vazindu-1 inaintea. in toata puterea aceea barbateasca, malcomita de o tainica si blinda inelancolie, m-an sim.tit cu:prinsii ca de o vapaie ; indrAzneala, ce ma parlisise,O clipa, ma. napadi iar4i :

— Linisteste-te, Francois, am spus, claruindu-i o pri-Aire fugard, in care imi adunasem insa. tot s-ufletul, o sa dregem totul luind de la farmacig doctorii impotriva

Pentru prima oard ii spusesem pe nume-. A int,eles. tin zimbet i-a fluturat pe buzele grave ; a fa.cut un pas punindu-si miinile pe umerii mei, m-a surutat pe frunte.

Fata in fata cu realitatea acelui gest nevinovat, am dat din nou inapoi. Toata faptura mi se infiord, iar mintea imi era parca tulbure. Cu toate acestea sirn-team nevoia sa capat curaj, sa ma obisnuiesc cu gindul mi!3efitor ca Francois d'Arconville imi sarutase, mina; apoi fruntea,. Prin urmare nu-4 eram indiferenti Vedea asadar in mine 0 femeie demna de el. Iar discreVia lui insemna pentru mine un temei in plus- sa-mi fie drag. Nu-mi vorbise nix* des-pre simtamintele lui, pesemne ea; sa" nu, ma sperie: Socotea

ca, mai lath, se cadea vorbeasca tatil. Fara indoiala atitudinea aceasta nu se prea impaca cu ferrnitatea.

cu inariparea fireasca la care to puteai astepta din partea unui soldat al Imperiului. Dar Francois stia mult prea bine, dupd o nefericita incercare, ce scump se plateste

105.

tisuratica daruire a inimii. Inainte de a-mi marturisi des-chis iubirea, voia sa se Incredinteze ca nici dinspre partea sa, nici dinspre a mea nu se puteau ivi stavili in calea

unei fericiri statornice ; si ar fi fost nepotrivit din parte-mi sä-1 Invinuiesc pentru o intelepciune care nu-1 5xnpiedica totusi sa se faca Inteles.

In Plata Mare le-am regasit, si pe My Heart sL pe Thisbe, .amindoud lovind cu nerabdare din copite. Reteta era gata si ne inturnaram in acelasi chip ca la venire. Pina la iesirea din oras, Francois a mers in spatele. trasurii. Se

mult salbaticul meu cavaler, cad. odata ajun§i In locul de unde putea fi zarit castelul d'Arconville nu dadu nici un semn ca ar avea de gind sa ma lase prada soartei mele. Mai mult Inca, dupa ce castelul disparu in spatele nostril, imi spuse :

ingadui sa to insotesc ping la Vandelainville ? Am Intors catre el un chip usor surprins. — 0, cavalere, sa nu o istovesti pe Thisbe. A rIs deschis, cu voiosie. — Iti fagaduiesc ca Thisbe va primi deseard portie

dubla de ovaz. 'Dina la Vandelainville nu am mai schimbat Intre not

decit,.citeva .cuvinte. La ce bun vorbele, cInd in inimi salas-luieste Intelegerea ? Nu ele aduc fericire, ci prezenta fiintei dragi ; imi era de ajuns sa intorc capul spre stinga, ca sa admir un cavaler cu o Infatisare minunata, pe nume Francois -d'Arconville, omul harazit mie de Domnul spre a-mi deveni stapin si sot. Ce insemna vista ? Un drum ase-manator celui pe care it strabateam, iar cerului nu-i cerearn altceva decit sa-1 pot urma ping la capat, alaturi de Francois.

Cind au putut fi zarite, printre copaci, zidurile caste-. lului de Saint-Ange, cavalerul se opri

- Iartd-ma, domnisoara Zulme, a merge mai departe ar insemna, ma tern, sa nu folosesc cu masurd libertatea pe care mi-ai acordat-o.

Nu-mi puteam lua ochii de la chipul acela frurnos si palid, cu ochi intunecosi si.arzatori. Am plecat totusi pri- virea inainte de a-i raspunde :

- Atunci, cavalere, cind o sa to mai pot vedea ? A strunit-o pe Thisbe care isi musca zdbala si mi-a rds-

puns, straduindu-se sa para. firesc - Ping acuin intimplarea ne-a slujit. De ce sa nu ne

incredintam el si, pe mai departe ? Cu atit mai mult cu cit ea poate fi si ajutatd...

Un val de roseata imi zvicni in obraji, cad de fapt eerusem o intilnire, care imi era aeordata doar conditionat. Totusi nu se purta oare cavalerul ca un om de onoare si nu cumva eu eram aceea care it pornearn pe calea de a-si fauri despre mine o parere urita ? Ma iubea, Para indoiald ea ma. iubea ; saruturile lui, chiar dramuite. mi-o dovediserd, ca §1 tdcerile si netainuita tulburare de la Turnul. Praga. As fi vrut sa sar peste etape, dar totodata ma temeam sä nu o iau razna. Ori de cite on imaginaiia mi se inaripa, nerab-datoare sa-si afle hrand, intreaga-mi fiinta dadea inapoi, ternatoare In a se angaja. La drept vorbind, nu ,mai stiam prea bine un de anume imi era locul in acel cadril senti-mental.

Din obraji, aburul de 'roseata suise pe frunte. Am strins haturile si am raspuns cu o voie bung oarecurn sili to :

— Datea asa stau lucrurile, .pe curind... ' My Heart porni si. Francois isi . scoase palaria. Mi-am

fluturat bratul in semn de adio, ducind cu mine amintirea unui chip a cdrui melancolie obisnuita se tulburase de un zimbet trethurat.

In ce stare de rascolire sufleteasca ma -aflam cind rotile cabrioletei scrisnird pe pietrisul din curtea de onoare !

107 :

Intoarcerea mini era asteptata cu nerabdare, caci Gregoire veni la mine intr-un Bullet ; intristarea i se citea pe fata:

— Ei, Gregoire, ce se mai aude cu unchiul ? Nu-i este deloc. bine domnului Sigismond, raspunse

rindasul. Medicul se afla la capatiiul ranitului, care respira greu

fruntea i se imbrobonise de isudoare. I-am dat doctoriile si am iesit din incaper-e, insotita de matusa Zabeth. Aproape ca nu' o mai recunosteam. Ma lua in brate si izbucni in plins. _ Zadarnic incercam sa-i arat ca nu trebuia sa-si piarda cumpatul.

Nu mai are scapare, scumpa mea, o stiu prea bine, nu mai are scapare, repeta ea, clatinind din cap a dez-nadejde.

Cind domnul Elias plena de linga" patul unchfului, ea incepu a pune nerabdatoare intrebari :

— Cum it gasiti ? Vorbiti-mi deschis... — Ma voi intoarce mline, nu disperati, raspunse eva-

'iv .doctorul. Vezi, relua ea tinguin.du-se, iiu urea sa ne spund

adevarul, orice nadejde e pierduta. Ne-am asezat la masa ; fiecare imbucatura si-o stro-

pea .cu lacrimi. Zabeth, to rog, spunea tata ajuns la capatul pastreaza-ti lacrimile pentru imprejurari potrivite.

Ce ti-ar mai ramine, de i s-ar intimpla fratelui meu sa moard ? Dar la dracu, de asa ceva nu are nisi un chef.

— Charles, fact matusa Zabeth ridicindu-se, inga-clui-e-mi sa ma retrag in camera mea.

Mai gasi putere sa faca' o reverent,a, din cele cum scrie la cartea aleselor maniere si plena, inabusindu-si In servet un .hohot de plins.

108

Ciudata seara. ! Sa fie oare adevarat ca fericireig te face egoist sau daca nu chiar astfel, atunci orb ? Abia plecase matusa Zabeth, ca in-am uitat spre tatal meu zimbind.

- Vai de mine ! ma musts el, vai de mine, Zu- lme, asa iei to parte la amaraciunea matusii tale ?

Nu stiu ce cuta a fruntii lui mi-a dat a intelege ca nu era .chiar atit de serios pe cit voia sa para. Nu m-am mai putut stapini si am izbucnit in ris.

- Fata mea, mai spuse el, in timp ce pe chip i se citea tot mai limpede o expresie de gravitate compatimi-toare, intreci mb.sura.

— Nu m-am lasat prinsa in joc si i-am aratat cu temeinicie ca, dupa a mea parere, unchiul Sigismond nu se afla in primejdie, ca. rana avea sa i se vindece lute si ca prin urmare manifestarile de prea fatisa sensibilitate ale scumpei mele matusi nu-si aveau rostul, ca intreceau masura.

- Spune mai degraba ca sint caraghioase ! sari tata. Se prefacea indignat, dar gindea la fel ca mine §i

&fix* prin a ma intreba : — De unde r),aiba ai atita dezinvoltura, unde ai capa-

tat-o ? La Sacre Coeur ? Era incintat ; am descoperit atunci un tata necunoscut

mie : degajat, ironic, plin de fantezie. Am spus ca 11 desco-peream sau, mai curind, ne descopeream.

— Ai fi meritat sa traiesti inainte de epoca asta. I-am raspuns cu un zimbet §iret : - Sinteti prea bun, monseniore. Ii

.._ • veni apoi cheful cint o romantii :

— 0 stii cumva pe aceea : Te voi iubi nespus, scumpa plea Zelie ?

$i prinse sa o fredoneze. - Sau poate ti-e mai draga cealalta : Tinara si fer-

ineceitoarea Isabelle ?... Pot sa te acompaniez.

109

Nu aflasem ca stia sa cinte la plan, dar nici atunci nu mi-a fost dat sa-1 aud, deoarece i-am aratat ca, deli nu se afla ajar pe patul de moarte, unchiul Sigismond nu se simtea oricum in apele sale si ca prin urmare i se cuve-nea sa-1 scutim de o veselie prea galagioasa.

— Toatal viata lui, Sigismond asta a jucat rolul unui incurca-lume, facu tata.

Judecind dupa comportarea lui din acele clipe, ai fi zis ca dintotdeauna Charles de Saint-Ange socotise viata comedie. Era, fara doar si poate, transformat. Si pentru ca nu ma putuse face sa cint, mi-a dat sa beau si am fost nevoita sa Inghit un paharel plin cu lichior „Galant-Che-valier" ; fapta de curaj, pe care nu am savirsit-o fard sa ma strimb, i fara sa rid.

— Drace, micuta mea Zulme, ce tare iti sticlesc ochii ! Nu cumva esti indragostita ?

Daca nu m-am tradat in clipa aceea este fiindca licoa-rea imi si invapaiase obrajii si ca mai mult de atit nu as fi putut rosi. Indragostita, ei da, eram, dar Inca nu sosise ceasul sa i-o destainui tatalui meu. I-am raspuns clipind marunt :

- Sa fie oare neingaduita domnisoarelor dragostea, domnule de Saint-Ange ?

— Nici vorba, nici vorba ! scumpa mea, dar tatii sint astfel facuti ca le place sä vegheze la inflorirea acestui simtamint in sufletul fiicelor lor, sere a le scuti de caderi in greseala. - — I-am aratat ca voi sti sa nu pacatuiesc in acest gray

domeniu si pe data am adaugat cu aer nestiutor : — Am auzit ea feineile se insala mai putin decit sint

inselate, ca de asta au grija domnii soV. Tata sari ca ars.

— la to uita, frumoasa morals sa.-ti mai dai rata la scoli minastireti. Ateptai o desavirita eleva de pension

ti se inapoiaza un driicuor cu fuste. Dar se vede treaba ca nu era prea nemultumit, caci in

tfinp ce Ina ridicasern sa Ina duc la culcare, deoarece obo-seala ma _Lima sa-mi simt picioarele ca de plumb, m-a sarutat pe amindoi obrajii, pared mai dragastos ca de obi-cei. Nici chiar in primele zile dupd intoarcerea acasii nu-1 vazusem ca in scara aceea ; dar pe tinarul barbat de odi-nioara, reinviat in eul sau din cenua anilor, nu aveam sa-1 mai revad. vreodata.

R6nitul nostru nu s-a simtit mai bine nici a doua zi, ba chiar se parea (it starea i se inrautatise. Dupa ce schimba pansamentul, domnul Elias ne vesti ca trebuia sa lasam totul in seama naturii si pleca lard multa vorba. Catre stir dtul diminetii, prea bunul unchi incepu sa aiureze. 1\91iitup Zabeth, care aproape ca nu se dezlipea de patul lui, ie;;i din camera cu chipul rav4it. Md nelinitea in aceea% masura ca eel care o Ikea sa se framinte atit ; avea gesturi repezite, luminile ochilor i se marisera pared si am auzit-o murmurind :

- Va muri, iar eu voi muri dupd el. Ce sa fac, Doamne, ce sa fac ?

fringea mlinile a deznadejde. In clipa aceea m-a fulgerat un gind ; mo:3 Jeremie. Nu era oare cunoscut drept strapic tamaduitor si nu-mi oferise serviciile ? M-am incumetat a-mi dezvalui gindul. Siirmana mdtuA se agiltd de ideea mea ca un naufragiat de colacul izba-vitor.

— Nu trebuie sa nesocotim nici un mijloc, scumpa mea. Sa piece Gregoire repede, aduca pe blesternatul ala al tau. Uneori 11 intilnesc pe drum. Te bagd in spe-

rie0. nu alta, si as fi •gata sa jur ca-i macinat de vireo boald ; dar nu mai avem.incotro, de vreme ce nepricopsi-tul Elias nu se mai descurca.

La un teas dupa aceea, batrinul Jeremie se si infati-s5 inaintea noastra cu .desaga atirnata de-a curmeziwl pieptului ; sprijinindu-se in toiagul. noduros, isi_ scoase tricornul in fat.a matusii. Aducea cu sine o ciudata mi-reasrna 'de caring tomnatic, de ciuperci, de frunze uscate si arse, de. cline ud. Matusa Zabeth isi viri nasul in batista, strimbindu-se, apoi it Buse pe batrin la patul unchiului Sigismond. Oland ctrceta rana, dupa care inalta. din umeri

SpUSe - Cam tirziu rna chemati. Toropit de .fierbinteli, unchiul Sigismond lasase sä i se

desfaca pansamentul fard a cricni. Deodata iesi insa din starea-i de arnortire si ridicindu-se intr-un cot striga

- Batrin cazac afurisit, sa fie adevarat ce se vor- be.ste ? Ai facut cumva armata la Frederic ?

Mos Jeremie un zimbet tacut, .care ii deschise, precum o scoica, gura cu gingii innegrite de naut si vadu-vita de dinti.

— Ei, domnule ofiter, e atita vreme de atunci Un recrutor aflat in slujba regelui Prusiei ma imbatase crita cu yin de Mosela. Era in timpul secerisului, pe o vapaie in stare sa aprinda capitele, nu alta. Pe masa hanului oalele cu yin defilau ca grenadierii, in coloane de cite patru. $i apoi tingte : goleste-le una dupa alta ! Am dat atitea pe git, ca m-am trezit, facut de rusine, in strafundul Bran-denburgului, pe cinci ani, cu cartusiere si pusca cu vergea de fier, fara sa pricep cum de ma lasasem imbrobodit in asa hal. Natiirlich 1, in tarile acelea inapoiate, nici strop.

1 Firete (lb. germand) (n. tr.).

112

de vin de Mosela, vorba ceea, ca in palmd, ci o apa nesu-feritd, de cisterns, amestecata cu nisip sau o here tulbure ca udul de magar si amard precum saburul — asta-i tot ce gdsea soldatul_ca sa-si mai umezeasca gitlejul.

Unchiul Sigismond isi lasd capul sa cadd inapoi pe pernd si morrnai :

— Prusienii nu au fost niciodata altceva decit soldati de parada, un soi de animale necioplite, al cdror singur merit era ca stiau sa mearga la pas si ca se ldsau doboriti de ghiulele ca niste popice. Treaba asta s-a ydzut bine . la Iena.

Discutia parea sd-1 fi inviorat, astfel ea unchiul indurd curajos prisnita de ierburi, pe care vraciul se socati indato-rat sa o insoteasca de citeva ,cuvinte neintelese, mormaite cu glas scazut.

Miine nu yeti mai avea .fierbinteli, spuse dupa aceea mos Jeremie, iar poimiine, va jur pe marele Albert, yeti fi din nou pe picioare. .

Nu voi primeased nimic, in afara de un coltuc de piine-frecat Cu usturoi si o felie de slanind, dimpreund cu un pahar de Yin de Ribeauville, din care ii fu virita pe ascuns a sticld si in desagd.

In timp ce potrivise prisnita, rostind aceae cuvinte listice, o vazusem pe rnatAa Zabeth fdcindu-si intr-ascuns semnul crucii. ' — Omul asta nu-i un bun crestin, imi - spuse ea treinu-

rind toata, de cum it ydzu plecat. L-ai auzit cum it chema pe diavol in ajutor ? !i

Nu stiu de-o fi incheiat mos Jeremie vreo intelegere cu iadul, adevarat este ca in aceeasi sears chiar, unchiut Sigismond se simti mai bine. Nu mai suferc-a si adormi:

FrintA de emotie, matusa Zabeth se retrase de-vreme in camera ei, ca si in ajun. Si pentru ca tata se cufundase iardsi in negurile lui inghetate, am urmat-o.

113

Toata ziva chipul lui Francois d'Arconville plutise in jurul meu .Si simteam nevoia sa ina destainui cuiva. De vreme ce unchiul Sigismond se afla pe drumul tamaduirii, se putea sta de vorba cu matusa Zabeth, astfel ca eram hota-rita sa-mi lac din ea o aliatd.

Prabusita in j iltul de linga foc, ea dadea semnele unei coplesiri Tara margini.

- Haide, matusica, i-am spus, nil mai ai de ce sa fii ingrijorata.

- Biata mea fetifd, mi-a rdspuns aruncindu-mi o pri-vire induioata, inca nu stii ca de la leagan si pina la mormint viata nu inseamnd decit ingrijorare.

— Nu cind iubesti, matusa draga, am urmat cu atita aprindere, ca a camas inmarmuritd.

— Alla, draguta Inca Zulme, a continuat ea dupd un rastimp in care coborise tacerea, ca iubirea rdsplatita on nu — aduce, la urina urmelor, numai suferinte.

— Cum e cu putinta, am raspuns, cind iubesti o flint :a vrednied de a fi iubita ?

"Ea isi rasturna capul pe spatarul jiltului si, cu ochii inchisi, rosti incetior :

— Asadar iubesti, copila mea si, fireste, pe cavalerul d'Arconville ?

— Da, rnatusa. — Am ghicit asta de la bun inceput. Cum de nu to-ai

gindit insd la un lucru ? Ca este cu douazeci de ani mai virstnic decit tine.

- E tinar. — Sint de aceeal parere. Dar esti sigura ca-i vaduv ? — Este liber, mi-a spus-o. — Fie, sa zicem, ma invoiesc ca Francois d'Arcon-

ville inseamna o partida onorabila, deli viata lui de pina acum nu ne-ar putea indemna sa intrezarim in el un sot aducdtor. de lini.ste. Merg chiar pina acolo, incit sa-mi zic

114

ca virsta i-a mai inzdravenit mintea. Dar dragostea, drags mea Zulme, dragostea asa cum este ea in afara cartilor, inseamna un noian de nefericiri. 0 sminteald, o nefasta iluzie !

— Nu int,eleg, rnatusa Zabeth, de ce iti faci despre un sirntamint minunat, cum este iubirea, o parere atit de in-grozitoare...

Vintul, atunci stirnit, suiera in horn. 0 lampd" Carcel, cu picior de portelan albastru, raspindea in odaie o lumina moale, sporita de lucirile rosietice ale focului. Matusa Zabeth ma lua de brat, ma aseza linga ea si imi spuse :

— Asculta. Acum esti destul de mare, iti pot istorisi povestaa vieii mele.

VI

DESTAINUIREA MATUW ZABETH

iNAINTE DE A-$1 INCEPE ISTORI-

sirea, Matusa Zabeth isi ldsase capul pe speteaza jiltului, inchisese o clipd ochii si isi adunase indelung ea pentru inmanunchea aclucerile-aminte.

— Copila mea, spuse ea intr-un sfirsit, stii Ca familia to din partea mamei este de fel din Poitou. Bunicul tau, Mathieu Clerambon de Percehay, nu era — cum se spune un gentilom de tarn, ci uxrul din Camera. regelul. La un an dupd moartea lul Ludovic al XV-lea, petrecutd In anul 1775, el s-a retras pe pdminturile sale, spre a se

casatori cu o anumita domnisoara, Anne-Marie de Scorbe,

o bogatd orfana,„ ale direi domenii se invecinau cu al sdu.

Casatoria aceasta facea din el unul dintre cei mat de

vazd oameni ai tinutului : veniturile sale intreceau cloud'

116

sute de mii -litre §i ar fi putut calari o zi intreagii, far 5. sa iasa totusi din cimpurile si padurile sale. Pe linga aceasta, era un tovara§ placut ; avea in jur de patruzeci de ani, era plictisit de placerile de la Curte din care se infruptase, nu gluing, si se arata foarte hotarit sa-si pe- treaca- restul ca un senior de isprava, devotat fami- liei §i bunurilor sale, drept cu taranii, dar si cu gentilomii saraci on cu burghezii. Anne-Marie de Scorbe, doamna de Percehay, era o femeie uricuta si oache§a, de o consti-tutie gingasal si rnodesta ca infatisare ; caracterul insa avea sa i se dezvaluie la momentul cuvenit. Doug fete a avut eta am fost prima, in 1776, iar mama to a doua, in 1783.

Castela nostru — o frumoasa constructie din vremea Renasterii, a carei fatada, cu geamuri inalte si dantelate to ducea cu gindul aripa lui Ludovic al XII-lea a caste-

Blois — se afla situat intre Colombiers Scorbe- Clairvaux, nu departe de locul numit Le Pas de Roux. Cim-pia Chatellerault, vristata de paduri, este_una dintre cele mai roditoare din cite se afla In regatul Frantei.: odras- leste tot soiul de culturi, fara a-i stoarce taranului prey multa sudoare. Spicul adunat de pe ea este greu de boabe ; vinul pe care it vezi tisnind din teascuri inflacareaza. @re-ierul fara sa-1 impicleasca. Si apoi, prin desisuri, multi vi-. nat vezi plecind in Sirag numeroase stoluri de potirnichi ; strigatul ragusit al fazanului ii sfideaza, in ramurisul jos, pe vinatorul aflat la pinda, iar sub cerga de rapi0 a pirliaselor inghetate colcaie racii. Ce mai incolo si incoace, un tinut binecuvintat de Domnul, unde am petrecut .5ap-fesprezece ani in leganarea unei multumiri atit de netul- burate, incit mi se parea ca. fericirea se Confunda cu viala

Staretul din Scorbe imi dadea lectii de latina si in-cepusem sa indragesc lectura. Tata nu se ducea la Paris decit o data pe an, cit sa nu fie uitat de cei de acolo ; adu-

117

cea mil de fleacuri care ma incintau. N-am pretins nici odata ca a., fi frumoasa, dar in-a§ fi putut impopotona la fcl de ispitithr ca oricare alta. Adauga la asta momeala zestrei. Intr-adevar viitorul mi se vestea in culori destul de atragatoare.

Mathieu Clerambon de Percehay era atit de naiv, in-cit nu lua seama la urgia care se apropia. Treaba laeobini-lor din Paris daca savirseau fapte peste masura de crude, ha chiar crime de neiertat ; asta nu insemna ca oamenii de isprava din Poitou trebuiau sa se is dupa apucatii din ma-halaua Saint-Antoine, cuprin§i de o singeroasa smintire. Tatal meu it citise pe Jean-Jacques si eralea cu neelintire in bunatatea naturala a omului.

A mai avut oare timp sa-si Inabuse himera ? Pe la in-ceputul lui februarie 1793, clupd citeva zile de la moartea regelui, niste banditi care isi ziceau patrioti, cam o surd la numar, veniti de-a clreptul de la Chiltellerault, impo-potonat.i cu bonete singerii, fluturind sulili si pistoale, s-au oprit in rata castelului. Cintau cit ii 1,inea gura acel Ca ira si cereau pe calaul poporului numit Percehay. Ne aseza-sem tocmai la masa, iar bunicul tau, care niciodata nu fa-cuse cuiva vreun rau, se simtea atit de nevinovat, melt se ridica si ne spuse : ,-5"ontinuati-va cina in tihna, ma due sa explic aces-.tor vrednici eetateni ca au gresit adresa.

In curatenia sufletului sau asa ar fi si facut, tar soarta ne-ar to fost pecetluita, daca un biltrin valet, care tocmai aducea friptura, nu s-ar fi oprit locului, Impotriva oricarei uzante, pentru a spune cu glas tulburat :

— 0, domnule conte, nu sti.ti oare ca ieri, la Lanerol-tre, I-au masacrat pe marchizul de Brehant dimpreuna en toata familia ?

Tatal meu nu aflase nimic ; nu putea afla, dupa cum mi-a mai spus si mama cleseori dupa aceea. Dar a avut

118

Carla de a ne face sa credem ca stia si a revenit asupra ho-Varirii sale, .fdra ca expresia chipului sau sa sufere vreo schimbare.

— Este adevarat. Dar tot adevarat este ca, in ce ne priveste, nu avem a ne teme de ceva asemanator. Mai bine ar fi, din prevedere, draga mea Anne-Marie, sa pleci pe data, impreuna cu copiii la Jeanette Dupuy. Voi veni si eu cit de curind. Pind atunci mA duc sa-i distrez pe domnii aceia.

Jeanette Dupuy era o tdranca plind de credintd ca un dine si bund ca piinea calda ; fusese doica mamei. Drept rasplatd pentru bunele sale servicii, tatal meu ii da-ruise o ferma arendata in parte, Para sa-i ceara nici o renta toata viata. Sub acoperamintul ei ne-am fi aflat in siguranta.

Ce tata minunat ! Desi cugetul ii era curat, sa fi avut totusi vreo presimtire ? Dori ca mama sa is cu sine citeva fisicuri de ludovici si bijuterdile ei cele mai de pret, apoi ne conduse el insusi la o usa ascunsa care dadea spre un hdtis adinc. Nu ne mai rdminea decit sa ajungem, pe ne-simtite, la padurea invecinatd si, dupd trei_ sferturi de ora de mers, puteam fi la Jeanette. Imi amintesc Ultima imbratisare a tatalui meu, zgomotul usii care s-a inchis in spatele nostru, scrisnetul cheii in bropca. Imi amintesc umbletul acela care era de fapt o fugd, prin padurea degpuiata de iarna ; acolo mi-am pierdut tocul de la un pantof. Am trecut prin fata elesteului, unde, foarte copil :Inca, ma imprietenisem cu un brotdcel verde ca o laptuca

care se Vasa luat in mind ; in ziva aceea fata apei era inghetata de ger. Am salutat un stejar batrin ; de pe cea mai groasa creangd a lui, intr-o seard din anotimpul ce trecuse, o privighetoare cintase doar pentru mine ; creanga pe atunci fremdtatoare de frunzis si de viersul pasarii ramasese acum dezgolitd si neagra ca o remuscare. Cum

I

119

sa-mi fi inchipuit cea vedeam pentru ultima oars locurile acelea familiare, atit de dragi inimii mele si ca in ace-lasi ttimp fericita-mi viata avea sa se afunde intr-o cea ta aurita doar de razele unui soare apus ?

Tatal meu spusese : — Ma duc sa-i distrez puUn_De domnii aceia. 1-a distrat, intr-adevdr, dar intr-un fel neprevazut : in aceeasi sears, in fata bisericii din Scorbe, barbarii

jucau mingea cu capul sau, cu eel al staret,ului si cu eel al locotenentului de la tribunalul regeluti. Daduserd foc castelului si intr-atit de mare se dovedi inversunarea in-cendiatorilor impotriva acelor ruine, incit terenul fu ne-tezit ca in palnia.

Am aflat groaznicele stiri in casuta Jeanettei, iar mama, dupa o scurta criza de deznadejde, se arata vred-nica de o Cornelie.

— Trebuie sa plecam. a hotarit ea. Jeanette ne-a imprumutat- haine care ne-au preschirn-

bat in tardnci cu bonete pl:sate si a vrut sa ne insoteasca ping in portul La Rochelle. 0 saptdmina ne-a trebuit ca sä ne, vedem in sfirsit in portul acela unde eu am ajuns cu picioarele insingerate. caci nu cram invatata sa merg

saboti. Dupa ce ne-a incredintat unui pescar devotat, care ne-a gazduit doua zile, vrednica doica ne-a pardsit varsind lacrimi amare. In cea de a treia zi pescarul ne duse in larg, unde o corveta englezeasca de transport, care venea dinspre Porto, ne-a luat la bordul ei. Traversarea s-a dovedit anevoioasa. Corabia trasnea a miros de sara-murd si a gudron, care la eel mai mic tangaj ne intorcea stomacul pe dos, si mie si mamei. In apropiere de Oues-sant o furtuna puternica ne-a azvirlit nu departe de coasts. Din ferictire capitanul cunostea ciudatele ob:ce:uri ale in-digeriilor insulei care, n.oaptea, leagd lanterne de gitul vacilor si le lasa apoi sa cutreiere nestingherite cimpurile.

120

Amagiti de luminile acelerpilpiitoare, navigatoril nestiu-tori se izbesc astfel de stinci. Capitanul nostru, un vlaj-gan de scotjan cu parul roscovan ca si fats, nu tinea deloc sa preschimbe in yin de epava pretioasa licoare de Douro zagazuita in butoaiele ce se aflau stivuite in cala. Ne-a scos din nevoic, dupa ce chiar el a trecut la cirma, dar nu voa putea uita niciodata muntii aceia verzui cu coame de spuma alba, care ne-ar fi putut inghiti in mice clips co-rabia, sub palida lumina a lunii. to ciuda duhoarei ce ne invaluia, preferam onicum sa ramin in locusbrul intesat de odgoane, -care ne devenise locuinta si, indurind greturi de nesuferit, Imi incredintam Domrkplui sufletul, strin-gind in palms o cruciuli-ta de aur.

Bag de seams ca nu ti-am vorbit Inca db Marie-Fran-Dealtfel, pina aici, nu prea as fi avut ce spune,

caci abia cu prilejul aceled traversari a inceput si rolul ei. Cind ne-am imbarcat in portul La Rochelle, cea care avea sa-ti fie mama implinise zece ani. Toata lum'ea vedea in ea o foarte frumoasa fetita Cu' zulufi aurii si ochi al- bastri, cind zglobie, cind visatoare; dar cu un caracter Inca nu prea bine definit. Abia a pus piciorul pe corabie, ca al-tul i-a fost chipul pared.- Sä fi lost oare capriciul unei in-chipuiri de copil cucerita de un cadru nou ? Adevarul este c5, desi Drava ca infatisare, copila se simti dintr-o data ca acasa nu numai in cc priveste nava insasi, pe care o cerceta de la gabie pina la buncar, si de la teuga din fats pind la pupa, ci si In relatiile cu mateloii, a caror limba dealtfel nici nu o intelegea, st care pe data o supra-numira ,,the goblin" (spiridusul). Inca din prima zi it imblinzise pe capitan, a carui inscortosare innascuta spo-rea pe masura ce dadea pe git cu nesat, de dimineata 'Ana seara paharele pline ochi cu rachiu de melasa. Statea linga el pe puntea teugei, fara sa-i fie rau, in timp ce eu

si mama gemeam in hamacul nostru si gindeam ea ne dam

121

sufletul. Ea ii vorbea in francezd, limbd In care el nu stia indruga decit in jargon citeva cuvinte : discuta bucuros, cu pipa intre dinti, scotind din buznar cite o bucata de zahar candel pe care ea o lua numaidecit si o rontaia fe-ricita, nu inainte de a fi schitat o mutrisoara plina de multumire.

Dar mai cu seamy cumplita furtund din fata tarmului Ouessant rie-a dezvaluit firea-i navalnica, la drept vor-bind nemadpomenita pentru o copila atit de frageda. In toiul cumplitului urlet al marii dezlantuite si prada unor rauri care nu o slabeau, mama si-a dat dintr-o data seama ca Marie-Francoise disparuse. Fara pose de loviturile de berbece care, clipd de clipa zdruncinau nava din in-cheieturi, azvirlita de ruliu cind intr-unul cind intr-altul din peretii strimtului refugiu, ea se tiri totusi ping la pun-tea teugei maturatd de taldzuri. Am urmat-o cu mare anevointa. Era clipa in care, dupd ce adunase velele, cd-pitanul aflat la bara cirmei incerca, intr-o suprema stra-danie, sa-si salveze corabia. Mama o striga pe Marie-. Francoise, dar chemarea i se pierdea in tumultul apelor. Cramponata de greement, ea se indrepta catre pupa prada unei groaze cumplite, isi zari f iaca, cu o berets de marinar pe cap, cu miinile crispate de bard, in fata capi-tanului si urmindu-i atentd toate miscarile. Neputind su-porta asemenea priveliste, mama cazu fard de simtire. Un matelot o duse in cotlonul cu parime. Cind isi reveni, Ma-rie-Fran coise, cu obrajii imbaiati de lacrimi, ii spunea miscatil :

— Nu trebuie sa-ti fie fried, mamica draga. Marea nu este deloc rea, iar corabia nu o sa se scufunde ; asa a spus capitanul.

Capitanul Hart — acesta era numele scotianului ros-covan — declard a doua zl ca Marie-Frangoise merita sa

fie denumilli. midship 1 si-i darui o bucata intreaga de zahar candel.

Peste doua zile debarcam la Portsmouth. Este un oras tare urit, cu un port foarte murdar, tivit de docuri negre si case jigarite, cu fatadele scurmate de stropii valuri tor. La celdlalt capat al stavilarului am zdrit ciudate cordbli fard catarge, virite pe sub ntiste acoperisuri din scindura : erau vestitele pontoane in care englezii Isi lineau prizo-nierii de razboi, iar domnul Hart imi explica rizind ca unora dintre acestia li se intimpla, pusi in flare cum erau si fara putinVi de a se apara, sa se trezeasca cu degetele de la picioare mincafe de sobolani.

CInd am pus piciorul pe chei burn ita, iar ploala aceea sura si rece ne-a Insotit ping la Londra, unde am ajuns cu diligenta ; trei zile de drum si opriri prin hanuri cu-ratele, cu stapini ce se inclaratniceau sa ne dea de baut o mizerabila bere calla. In pcfida anotimpului inaintat, icimpul era Inca verde, dar prin perdeaua aceea umeda mi se paru mohorit, iar tovarasii nostrti de drum, acei godeeni, pe care in vremea aceea francezii nu-1 iubeau defel, aratau, pe potriva ei, fete inchise, Incruntate.

Mama avea de gind sa-1 caute la Londra pe vicontele Herve de Chasseneuil, un var de-al tatalui rneu, care, Inca din 1792, luase calea emigratiei. L-am gasit la Holborn, la capatul unei fundaturi ce da in Forlorn. Hope Street. Gentilomul acesta rtisipise, in tovardsia unei anumite crea-turi, In numai rastimpul unui an, toata agoniseala, si asa putina, cu care venise din Franta, iar silingul alocat zil-nic emigrantilor de catre guvernul majestatii sale britanice nu-i acoperea nevoile, astfel ca se apucase sa confectio-neze, intr-o chtitimie, dimpreuna cu creatura aceea. tare

Mus

123

priceputa in asemenea treburi, palarii de paie de forma ghivecelor cu flori si scufe de noapte.

Herve de Chasseneuil, pe atunci la vreo cincizeci de ani, era un amulet victi, cu ochi stersi, cu talie aratoasa si pulpa piciorului bine croita. Isi pastrase Inca din anii tineretii curtenia incintatoare, peruca cu rulouri de o parte si alta a capului §i vesmintul frantuzesc. El ne.in-demna, cu caldura, sa deschidemt un "atelier de dantelarie si ne fagadui o clientela numeroasa. Mama mad credea tousi intr-un surghiun de scurta durata ; abia mai tirziu, impi,nsa de nevoi, avea sa se hotarasca sa urmeze sfatul varului.

Intre timp si prin mijlocirea acestuia, ne-am statorni-cit intr-o locuinta mica, de trei incaperd, care dadea spre pajistile d:n Marylebone Gardens. Uncle era castelul din Pas-de-Roux ? TotUsi nu eram dintre cei mai "rau oplositi in mediul acela de emigranid, unde puteai Intilni descen- denti ai gloriosilor baroni ai Filip August sau Ludavic eel Sfint tirindu-si zilele prin cocioabe pe care, in urma cu citiva ani, nu le-ar fi vrut nici macar pentru slujitorii lor.

In prima parte a acelei sederi la Londra viata noastra a lost trtista. Nu cunosteam pe nimeni in afara de varul nostru, iar datorita legaturii sale cu creatura aceea, toate portile societatii ramineau inchise pentru Herve de Chas-seneuil. Nu-mi placea orasul acela inecat in fum, ale carui monumente mai de seama sint poduri si pivnite, hangare si docuri, iar faptul ca ternplele negotului erau ticsite cu toate bogaVile lumii nu to putea face totusi sä le ierti uritenia. Uneori, cind hoinaream pe malurile Tamisei, o luam cu mine pe Marie-Frangoise. Se aflau ancorate acolo mii de fregate, corvete, bricuri, cutere, seici subtiri, goe-lete, barci cu pinze de toate soiurile si rnarimdle, iar puz-deria for de catarge dadea impresia unei paduri acoperite

124

de apa. Sora mea privea apa verde, muncita de flux, cerul p:urnburiu, navele_ care pe vreme rea isi tirau ancorele

fundul marii, pescarusii ce maturau fata fluviului scutind lipete ascutite si ma intreba cu glas tinguitor :

Spune-mi, Zabeth, cind ne duce captain Hart ina-pai in Fran to ?

De ftiecare data fagaduiam ca asta• se va intimpla luna viitoare, si intorceam la caderea noptii, framin- tind in picioare vesnicul noroi al Londrei si trecind prin fata tavernelor care se numeau „La maimuta verde", „La negresa" sau ,La ducele de Marlborough", taverne uncle gentiloini impasibili goleau, la licarul luminarii, ocale dupa ocale de bere englezeasca sau de porter ceea ce -nu excludea insa pahar- ul de gin.

Alteord, cind venea primavara, o duceam pe Marie- Franco:se la Kensington. Privea calma la oitele inzorzo-nate cu panglici, asemenea unor jucarii de Craciun, care pasteau iarba lucitoare, se uita la copiii englezi de virsta ei, trandafiriti si blonzi. cu care nu voia insa niciodata sa se joace. Imi amintesc un alunis in care ne placea sa ne afundam si care, in chiar inima Londrei imi purta gin-durile spre Pas-de-Roux sub duiosul cer al tinutului Poi-tou. Dezamagrea imi era insa cu atit mai vie, cu cit dupd aceea, intrind in Hyde Park, zaream pe margdnile Ser-pentinei dolmanele rosii ale soldatilor din Garda, apoi brecurile, cabrioletele, trasurile in care frumoasele ladies

stateau dispretuitoare si tepene asemenea unor statui de ceara.

In aceeasi vreme — si mai ales dupa aceea — am in-vatat sa-i cunosc pe indigeni si, de nu i-am putut char .

cel putin i-am Englezii nu sint reci, sint in- chisi. De obicei ne inchipuim ca interesul este _singurul

Tot o bere englezeasea, dar mai tare (n. tr.).

125

care ii stapineste, dar adevarul to sileste sa spui : chiar data nu-1 pierd niciodata din vedere, nu sint totusi mai putin aplecati spre simtaminte generoase. Nu se vor jertfi pentru a-si salva vecinul, socotind ca ar fi o nesabuinta ca salvatorul sa fie tras la fund de Care cel ce se ineacd ; dar sint in stare sa sufere cu adevarat pentru strainul a carui dreapta cauza au recunoscut-o. Pentru a se salva, on pur si simplu din convenienta, li se intimpla sa uite adesea de marea virtute a indurarii. Spusa din Scripture precum ca „nimic nu ai daruit, de n-ai daruit totul" nu va putea incapea nicicind intr-o minte de englez, dar fi-vor oare numeroase popoarele insufletite de o asemenea abne-gatie ? Vadesc dragoste multa fats de animale, ceea ce uneori este semnul unei oarecare uicaciuni sufletesti, caci omul nu are a se devota animalului si prea putin i se sim.te dator. In of arc de acestea, sint dirzi pins la cerbictie (este de ajuns sa le privesti maxilarele), de unde pureed si cele. mai multe din succesele lor. Cit priveste sentimentele, nu am caderea sa-ri spun cuvintul, caci imi lipseste ex-perienta, dar cum sa nu recunosti ca poetii for sint printre cei mai buni, iar in prtivinta romancierilor, stii prea bine ca ei imi aduc mari desfatari...

Iti spui, poate, ca m-am cam departat de subiect 51 ca am cazut in pdcatul acelor Richardson si -William Godwin, ale caror carti nu mai au numar. Dar eu nu scriu o carte, ci it.i vorbesc de la inima la anima.

iata ca numai multumita unei intilniri ne-am putut smulge din singuratatea care ne impresura in chiar inima acelui mare oras. Intr-o sears, pe cind ma intorceam de la Kensington impreund cu Marie-Francoise, am intrezarit in incenusatul amurg un om asezat jos, in cadrul unei

cu capul lasat pe piept ; parea ca doarme. Mi-am zis intii ca o fi vreun betiv si tocmai voiam sa tree mai de-parte, cind vesmintul person ajului, vizibila-i tinerete §i

120

insasi atitudinea luti facura sa ma fulgere gindul ca eel ce dormea nu era un flegmatic consumator de bere, un obisnuit al cireiumii „London-Tavern", ci mai degraba un francez aflat la eapatul puterilor, din lipsa de hrana, cum prea ades puteai intilni pe atunci printre emigranti.

Curiozdtatea, dar si un simtamint de mila mi-au bi-ruit retinerea. M-arn apropiat de el ; brumla de indoiala ce m-ar mai fi putut incerca se spulbera. Cel ce zacea acolo era un tinar palid, cu par castaniu invilvorat, cu mlini fine si haine ponosite. Cum sa-1 ajut ? Pentru nimic in lume nu as fi pus mina pe el, dar sa-i vorbesc imi statea oricum in putinia.

Domnule, facud, ridieind glasul, domnule... La cea de a doua ehemare, pleoapele i se zbatura ; o

privire ciudata, totodata umbroasa, nedeslusita si adinca ma tintui locului. Sarmanul baiat isi aduna cu greu min-tile. Pe vremea aceea nu implinisem Inca optsprezece ani si, chiar daca nu exam lipsita de un anume bun simt pentru a pretinde ca-s frumoasa, nu-mi era neingadult sa gindesc ca un barbat s-ar fi putut uita totusi la mine cu placere. Ce deosebire insa, de pe atunci chiar, intre mine si sora mea ! Marie-Francoise nu-si incheiase copilaria, iar chipul ei incIntator cucerea toate inimile. Vraja ei avea sa se faca simtita si cu prtilejul acela. Dupa ce privi-rea u zabovise asupra neinsemnatei mele persoane, tind-rul — care nu parea in stare sa-si Invinga slabiciunea si-o Indrepta asupra Mariei-Francoise ; si, pe neasteptate, In rata gingasiei fara seaman a copilei, surise.

Iertati-ma, spuse el, am avut un moment de slabi- ciune.

Se ridica pe picioarele-i clatinatoare si se prezenta : Cavalerul Francois de Chateaubriand.

Numele acesta, menit mai apoi gloriel,. imi era pe atunci cu totul necunoscut, iar eel care avea sa-1 facfA

vestit nu .putea inchipui in ochiA mei decit un gentilom francez eazut in nenorocire. I-am propus sa vin ping la noi. sa prinda puteri ; locuinta noastra wfifla la numai doi pasi. Intii s-a irnpotrivit, dar a fost de ajuns ca mina mica a Mariei-Frangclise poposeasca pe brat, pentru ca el sa incline steagul.

Mama nu se miril aduceam un tinar pe care nu-1 vazuse nicicind 5i a carui vadita paloare trada indeajuns starea-i de mizerie. Ii dadu sa bea o cana de supd si nu se aratid i-nultumita decit dupa ce el accepta si citeva felii de piine prajita cu unt si brinza Chester. Apoi mama aduse o sticla de Porto si baUram cu el intru reintoarce-rea zilelor mai bune.

Dupii ce cu mare pofta piinea prajita, cavalerul isi exprima stinjeneala de./ a se fi aratat atit de lacom. Mama, in firea careia nespusa bunatate sufleteasca nu inlatura vioiciunea de spirit, ii Caspunse ca-i va ierta daca ne va faga"clui ca va veni sa ne mai vada. Si se tinu de cuvint. In fiece saptilmina, sau aproape, ping la plecarea sa in orasul Beccies, apoi dupa reintoarcerea . de acolo, cit .tinu surghiunul de la Londra nu se dadu in laturi sa-si faca.drum, fie si numai pentru o ora, pima la locuinta noastra din Marylebone Gardens. Cavalerul de Chateaubriand era de obicei timid si taciturn. Conver-satia sa nu-i dezvaluia straluoitorul geniu pe care, dupa aceea, I-a doveciit cu prisosinta. Pregatea pe atunci acel Eseu istoric despre revolutii, care avea .aduca un in- ceput de faima. Or, nu-mi amintesc sa ne fi pomenit ci-tusi de putin despre lucrarea aceea de seamd. *tiam doar ca isi ducea zilele din traduceri prost platite si ca prin-zul ii era neindestulator. De aceea, mama pregatea pentru el consistente gogosi cu stafide din care minca cu neinfri-nata pofta. Spre a-I face sa iasa din atitudinea-i rezer-

-vata, a lost nevoie sa i se ofere intr-o zi clatite din faina

128

neagrA, foarte .pufoase si aromate din belsug cu rachiu de mere : regasea in ele amintirea si insasi parfumul Bre-taniei sale ; i-am vazut atunci o lacrima, infinipata la coltul ochiului, dar repede strivita cu virful degetului. -

Asa saran cum era in acea vreme, cavalerul se bucura de o bung primire, in cercurile de emigranti unde avea nu-merosi veri si verisoare care, IntimIplator, it invitau la cite o seratA de familie. Ne-a introdus §1 pe not in lumea aceasta deosebita in care oricine, in ciuda vitregiei soartei, i;31 'Astra voia bung si vorbea cu seriozitate despre o grab-nica reintoarcere in Franta. Acolo se dansa ca si 1a 'Ver-sailles, menue.tul, gavota si un dans in doi timpi 1, iar vicontii vddeau gratii invechite, dupd ce toga ziva miz-galiserd socoteli privind carbunii sau mAsuraserd posta-vuri.

La una din acele vesele reuniuni i-am cunoscut pe Sigismond si Charles de Saint-Ange. Dar nu am, spus Inca totul despre donmul de Chateaubriand si trebuie sa amin-tesc binefacatoarea Inriurire exercitata de mama asupra acelul tinar Insemnat cu pecetea geniului. 0 asculta cu piosenia unui fiu si vedea in ea o sfinta coborita din vremi stravechL „Contesa de Percehay ma duce Cu gin-dul la o cresting a bisericii primitive", 1-am auzit spu-nind intr-o zi varului sau de la Bouetardais. S-ar prea putea ca mama sa fi jucat vreun rol in zAmis1irea Mar-iirilor dar ea pilda ei vie, adaugatA tristei vesti a mortii doanmei de Chateaubriand, 1-a hotarit pe autorul Eseului

sä se apuce de scris Geniul creginismului s, de asta as

pone mina in loc. -

1 Rigaudon (fr.) (n.tr.), Les Martyrs, lucrare a WI Chateaubriand, scris4 In anal

1809 (n. tr.). 3 Le Genie du Christianisme, lucrare a aceluia0 autos (1802)

• (n. tr.),

129

Apdar, cavalerul de Chateaubriand era bun prieten — cel putin atit cit putea el fi cu Sigismond §i Charles de Saint-Ange. Cu acesta din urma mai ales, care, la vremea aceea, se afla in pragul celor douazeci de ani ai sai §i care se dovedea, fard doar §i poate, eel mai incinta-tor tilna'r de aleasa obIqie ce putea fi intilnit in colonia franceza. Nu am nevoie schitez portretul sau de adolescent : mai deslu§e§ti §i azi pe chipul lui ceea ce i-a ramas frumos. El nu placea insa numai datorita

fizice, cu care era din plin rasplatit ; elegania-i rara, vioiciunea raspunsurilor, gustul Innascut pentru epi-gramd §i poezia u§oara, pe care o ticluia in maniera unui Chaulieu sau Boufflers, toate virtutile acestea faceau din el ra'sfatatul cucoanelor. Si o §tia prea bine paginul (iar-ta-mä ca aplic tatalui tau asemenea cuvint, cam tare ce-i drept, dar de atunci Charles §i-a ispa§it din plin gre§elile). Adevarul este ca nu credea nici in Dumnezeu, nici in dia-vol §i ca nu s-a intors la religia sa decit dupa ani multi.

Cu cinci ani mai virstnic decit tatal sau, Sigismond de Saint-Ange mi-a aparut, cind 1-am vazut pentru intiia

ca un tinar uria§, cu ochi visatori, cu purtari curteni- toare, cu izbucniri entuziaste care uimeau, grin excesul tor, o lume ale card. nefericiri nu izbutisera sa o lecuiasca de raul indoielii. „Charles §i Sigismond de Saint-Ange, spunea prietenul for Francois de Chateaubriand, inseamnii oleaca de Voltaire si de Rousseau." Dacil intr-adevar, da-torital unui anume fel de sensibilitate, unchiul tau to putea duce cu gindul la Rousseau, trebuie spus totu§i ca incli-natia aceasta nu vadea la el nimic bolnavicios, ca la ne-mingiiatul erou al Confesiunilor. Se simtea dator sa se angajeze cu toata Pinta, pins §i in cea mai marunta im- prejurare a vietii ; oare trasatura aceasta a firii sale nu este 5i semnul sufletelor alese ?

130

Tata ca a sosit clipa sa-ti fac o destainuire, nemar-turisita pins acum nimanui, o destainuire care ma costa stump §i pe care mi-o smulg din suflet nu fard un efort dureros. L-am iubit aproape din prima clipd pe unchiul Sigismond. Ifni placea inviforarea aceea, info-carea, vigoa-rea siratirilor sale, care faceau din el o fapturd fdra ase-manare cu cele din jur. In mijlocul unei lumi ce parea sa nu fi inteles nimic din drama epocii §i care dansa pe propriile-i ruin, el aparea in ochii mei drept o luminoasd exceptie, un adevarat cavaler al Idealului... Dar sa ma in-tore la fapte.

Era in 1798. Inca de doi ani, spre a ne asigura mama, eau sora mea fusesem nevoite sa urmdm sfatul varului de Chasseneuil, astfel ea din zori §i pind in noapte lucram dantela. Din nefericire, vederea mamei slabea din zi in zi. Marie-Francoise §i cu mine ne straduiam sa-i ti-nem locul, lucrind cu §i mai multd osirdie. Ne mai ye-neam in fire, dupa munca aceea aspra, doar la reuniunile noastre amicale a venit acum clipa sa-ti descriu seara aceea, una dintre toate, in care am avut revelatia ca, in-tr-adevar, inima imi era robita.

Intrucit micul nostru .apartament nu Ingaduia primi-rea unui numdr mare de oaspeti, mama nu poftise decit patru persoane : pe varul nostru de Chasseneuil, pe cava-lerul de Chateaubriand si pe fratii de Saint-Ange. Il mai aud' §i acum pe tatal tau luindu-se la introcere in ale spiri-tului cu vdrul nostru, spre a o face pe Marie-Francoiso sa ridd ; viitorul ambasador la Londra o numise „tranda-firul din Sarong. Era neindoios ca frumusetea ei de cinch-sprezece ani le facea ping §i pe, acele „miss" sa paleasca, deli, la rindul lor, erau crini §i trandafiri. I1 ascultam mai cu seams pe cavalerul de Chateaubriand care parea sa se afle, ca niciodata, exuberanta dispozitie. De§i publi- carea Eseului sau ii deschisese, cu un an in urma, toate

• • 131

saloanele, el continua sa aleaga, intre societatea nobilimii emigrate si scaunul de paie pe care se a§eza alaturi de contesa de Percehay, pe acesta din urma. Ne-a dat in chiar seara aceea o nobila marturie a preferintei sale. In urma staruintelor mamei, adusese in -buzunar un sul hirtie reprezentind manuscrisul lucrarii Atala, din care ne-a citit pagini la lumina a doua luminari proaste. imi amintese nespusa tulburare iscata in tainitele sufletului meu de glasul acela gray si invaluitor care imi evoca un univers necunoscut. Minunatele descrieri ale Lumii Noi, ale padurilor, pajistilor, fluviilor si pasarilor ei, poezia atunci atit de nestiuta a unor episoade ca Fecioara ultimei iubiri sau Ospatul sufletelor, miscatorul chip al frumoa-sei Atala, nefericirile lui Chactas, frumusetea stilului si a

totul imi umplea sufletul de o emo.tie pe care nu doar eu o incercam. Tatal tau asculta cu o cucernicie de care atunci nu 1-as fi crezut in stare. Pe varul de Chas-seneuil, alt libertin, I-am surprins stergindu-si intr-ascuns

lacrima. Marie-Frangoise isi -tinea capul Inclinat intr-o parte, iar ochii ii scinteiau ; cu inchipuirea ei inflacarata Pa nu urmarea doar, ci traia cu adevarat destinul fecioarei Atala. Iar mama nu se putu stapini, dupd ce domnul de Chateaubriand isi incheie lectura, sa nu-1 sarute pe amin-doi obrajii.

— Domnule cavaler, ii spuse ea, cg lauds s-ar putea ridica la inaltimea harului dumitale ? Ai tot atita inima cit si minte.

In clipa aceea Sigismond se dezlantui. Nu-1 ascultase deloc mai putin atent pe cel ce citise si nu o data it vazu-sem infrinindu-se, spre a nu-si da pe fata incintarea. Cu toate acestea, pe masura ce istorisirea devenea mai zgu-duitoare, chipul lui isi schimba expresia. Cind domnul de Chateaubriand rosti cuvintele : „Atala se savirsise din viata", fruntea i se intuneca, miinile i se inclestara pe

132

genunchi si ofta -adinc. In sfir§it, dupd ce mama 1§i con-teni laudele, el exclama pe un ton pat:ma§ :

— Adeviirat graiti, doamng, §i nu sint decit un sar-man smintit dacil povestea fiicei lui Lopez nu se cuvine sa dairkuie, vreme de veacuri, in inimile simtitoare. Imi in-gadul insa, cavalere, sa spun ca acest Chactas al dumi-tale este un indragostit tare jalnie ! Iube§te, este iubit, isi vede fiinta draga cotropita de o groaza ucigatoare §i nu face nimic pentru a preintimpina drama platita cu pretul fericirii sale. De ce nu m-am gasit eu in locul lui ?

fi smuls iubitei taina cea funesta, ea s-ar fi aflat eli-berata de un legamint rostit impotriva vointei sale, iar credin-ta ar fi salvat iubirea.

- Poate ea aveli dreptate, spuse domnul de Cha- teaubriand.

— Nu sint de aceea§i parere, facu mama ; atunci nu am mai fi plins.

- Ferit-a sfintul, urma aprigul Sigismond, sa-mi places nefericirea altora numai pentru neomeneasca slabiciune de a varsa lacrimi !

Mama a zimbit §i a adaugat : — 0, is to uita ce copil mare ! Sigismond a tacut ; dar, cu toate ca se straduia sa nu

i se citeasca nimic pe chip, era vadit nemultumit. generoasd nu putea suferi ca virtutea chiar §i intr-o lu- crare rod al imaginatiei sa alba a suferi de pe urma prppriilor sale haruri. i pe mine ma incercau simtaminte asemdnatoare ; apoi, deodata, am descoperit ca area co-munitate de vederi ma impingea spre el intr-o pornire cu neputinta de stavilit. Am ro§it, m-am tulburat, miinile mi s-au racit. Iubeam, in sfirsit, iubeam, scumpa Zulme ; astazi e§ti in masura sa ma intelegi.

In timp ce descoperearn astfel duioasa-mi infringere, cavalerul de Chateaubriand explica, la rugamintile mamei

133

mele, in ce imprejurari anume i§i scrisese opera. Aceasta se intimplase in America, pe malurile fluviului Ohio, unde legase strinsa prietenie cu indienii creeks §i siminoles. Dormea intr-o ooliba, adesea chiar sub cerul liber. Fuma, laolalta cu sachem'', dintr-un calumet, o lulea mare, §i mesteca scoarta de lichidambar, in tovara§ia fecioar•elor cu piele aramie. Dacd dou'a fiice ale Floridei, metise re-zultate din spanioli §i indiene, ii serviserd de model pen-tru personajele Atala §i Caluta, tesatura povestirii i-o inspirase §ederea sa in Filadelfia, cetate a Pensylvaniei, uncle prospera o colonie de quaker'. Pe quakerese le gd-sea foarte atragatoare, in ciuda rochiilor cenu§ii, fard nasturi, §i a pal:drioarelor al naibii de asemanatoare intre ele ; dar nu ar fi eutezat sa le vorbeascd. De aceea mare i-a lost uimirea rind intr-o seard, fara prea multa cere-monie, una dintre ele, care it vedea pentru prima oara, se apropiase de el tutuindu-1. Tocmai cinase la generalul Washington §i se mai simtea infierbintat de conversatia avuta cu acel mare om. Era in jur de ora zece si juma-tate. Luna, la primul ei pdtrar, scalda in palida-i lumina chipul domniparei, o frumusete ginga§d cu ochi de fla-card §i frunte purd sub palaria aceea nearatoasa. I1 oprise pe cavaler, prinzindu-1 de brat §i ii vorbise cu glas po-ticnit, sacadat :

Frate, ascultd-rna. Ma numesc Catalina. Am nouil-sprezece ani §i iubesc un barbat care 11,1 seamana. La fel de tindr, da, la fel de vrednic ca §i tine sa inspire iubire. Dar mama, aflata in primejdia de a ma pierde la putina vreme dupd ce m-am nascut, a facut un legamint potrivit caruia, data aveam sa scap cu viata, nici un barbat nu ar fi avut dreptul sa-mi spuna sotie. Iubesc Si sint iubita. Legamintul rostit de cea care m-a adus pe lume imi zaga-zuie§te calea fericirii. Nu-mi mai ramine -decit sa mor, dar,

134

nu-mi pot curma singura viata. Fa-mi binele acesta si ucide-ma.

Ili acelasi timp intindea cavalerului un cutit cu lama taloasa, al icarul virf it sprijinea de sin si urma hotarita

Apasa, frate. Pentru a scapa de indirjirea aceea, alt leac nu era

-decit de a opune legamintului el un altul. Francois de Chateaubriand ii ceru deci iertare pentru neputinta in care se glisea de a-i implini vrerea, intrucit el insu§i fa'cuse juramint, pe Sf inta Scripture, precum ca niciodata nu va versa picatura de singe strain. Fata ridicat bra-. tele la cer, intr-un gest deznadajdult si s-a pierdut in noapte, Lira un cuvint. Dar icoana ei ii urmarea pe cel ce nu putuse deveni ucigas. Pentru a scapa de obsesia Catalina o zamislise pe Atala, iar din fecioara alba facuse o flied a padurilor. Unde ar mai fi fost pitorescul, dace ar fi lasat-o pe Atala in rindul femeilor acelei secte ?

Comentariul operei paru sa inflacareze si mai tare in chipuirea lui Sigismond.

— De ce nu to-am cunoscut, domnule cavaler, inainte de a fi plecat in America ! Ti-as fi cerut sa ma iei in bagajele dumitale.

Dorinta aceasta avea afle raspuns la putinU vreme dupe aceea, din nefericire pentru mine. Au trecut, poate, vreo doua saptamini de la seara aceea de neuitat cind, intr-o dupa-amiaza, dupe ce mama a. iesit in oral cu Marie-Frangoise, incredintindu-mi paza casei, a batut la usa noastrii Sigismond de Saint-Ange.

Sinteti singura ? ma intreba el, aproape din prag ; este mai molt deelt speram. Destainuirea pe care vreau sa v-o fac imi va fi astfel usurata.

Avea figura unui om cazut prada unei stari de exal-tare, din care zadarnic cauta sa se descatuseze. M-a cu-

135

prins un tremur. Am scapat din mina iglitele i mi-am lasat privirile sA rataceasca de jur-imprejurul incaperii, pina ce le intilnira pe ale sale.

- rog, urma el, nu va intrerupeti din lucru pen-- fru mine ; nu a mai putea rosti un cuvint.

Degetele mele pornird sa pipaie din nou, stingace, bulbii mici de lemn ai iglitelor, far Sigismond incepu cu glas gituit :

- Domni§oard Elisabeth, vin sä va cer o dovada de simpatie cu total deosebita ; sinteti singura in Masura sa mi-o oferiti.

Ce inima de indragostita nu ar fi bAtut foarte tare la asemenea cuvinte de inceput ? Dar vai ! In cartea ursitei mele sta scris ca aveam sa tree de la speranta cea mai dulce la cea mai alnara dezamagire. I-am raspuns frema-tatoare i tinindu-mi privirile aplecate asupra lucrului

Va ascult. Iar Sigismond, necrutatorul Sigismond, urmA farA

se sfii : — Domn4oara Elizabeth, o lubesc cu patima pe sora

dumneavoastra Marie-Francoise... tiu, este Inca foarte tiara §i de aceea am tinut sa" ma destainui intii durnnea-voastra, atit de deschisa la minte, atit de inteleapta. fi peste masura de indatorat, data ati priori, nu sA-i dez- valuiti nici macar pe ocolite — interesul pe care 1-1 port, ci sa o intrebati, cu toata discratia cuvenita, ce gin-de§te despre mine.

Zdrobita de o destainuire molt departata de ceea ce Weptam, neputindu-1 privi in fatA din teama sa nu-1 dezvalui descumpainirea, am plecat capul in tacere. Era intr-o trista dupd-amiaza de noiembrie ; afard, domnea mohorita ploaie a Londrei ; in departare, pe Ta-misa, se auzea glasul infundat al unui clopot de vas ; co§ul

136

sobei, care tragea prost, umpluse camera de un fum in-tepator §i mi se parea ca apa aceea rece, de culoarea vremii, in care se 1neca ora§ul, 1§i revarsa §iroaiele peste inima mea.

- Atunci, spuse Sigismond, primiti ? — Voi sta de vorba cu sora mea, vá fagadulesc, am

raspuns ridicindu-ma. Mi-a multumit, cople§it de bucurie, Mira sa banuie,

nqtiutorul, ca fiecare din vorbele lui imi adincea §1 mai mult rana. 1U-ar fi imbratipt de-ar fi indraznit, dar nu sarutul unui frate nadajduisem de la el. Cu fruntea lipita de geam, am privit mistuindu-i-se pe strada silueta ; abia cind s-a pierdut cu totul din vazul meu, abia atunci mi-am rasat lacrimile sa curga in voie.

La un ceas dupd aceea mama se inapoie cu Marie-Fran-goise. Am pindit primul prilej sa-mi iau sora deoparte. Mai bine sa implint cit mai adinc pumnalul care imi sfi-§ia inima.

- Marie-Francoise, 1-am spus eu, pe nepusa mas5, ce pArere ai despre Sigismond de Saint-Ange ?

M-a privit cu un aer uluit ; apoi genele i-au fremalat ci §i-a dus un deget la gura care se bosumfla copilare§te ; in sfir§it, izbucni intr-un ris voios. Nu-i intelegeam defel veselia. Dar am Post grabnic lanaurita.

- Scumpa Zabeth, spuse Marie-Frangoise, de ce imi vorbe§ti de Sigismond — un barbat foarte curtenitor de-altfel — cind de fapt la fratele lui to ginde§ti ? Acadar bagase§i dinainte de seam5, poate, purtarea prevenitoare a lui Charles de Saint-Ange feta de mine ? Ei bine, draga mea, meriti sa fii vestita cea dintli §i and ca s-a pronun-tat chiar leri.

- S-a pronuntat...

137

— Da, si nu 1-am respins. Cererea oficiala nu va in-tirzia. Draga mea Zabeth, sint fericita !

S-a aruncat in bratele mele, m-a sarutat navalnic, iar lacrimile pe care nu mi le puteam zagazui ii udau obrajii.

- Ce s-a intimplat ? Piing! ? s-a mirat ea. — De bucurie, i-am raspuns. Totusi, departIndu-se putin de mine, m-a prins de

umeri implintat privirile-i limpezi Intr-ale mele : — Ma intrebai adineauri despre Sigismond de Saint-

Ange. Nu cumva 11 iubesti ? In clipa aceea mi-am pierdut cumpatul. Curajul sin-

ceritatii ma parasise. Pentru ce sa arunc o umbra peste ifericirea Mariei-Francoise ? Mi-am inclestat gura, mi-am inghitit lacrimile.

— Ce idee ! i-am spus. Nu-1 iubesc, fireste ca nu... Matusa Zabeth facu o pauza. Parea ca respira greu si apasa pieptul cu palma. - Matusa draga, i-am spus atunci, crede-ma ea to

inteieg si fara indoiala ca nici eu nu as fi facut altfel. toate acestea, de vreme ce mama nu-1 iubea pe un-

Sigismond, pentru dumneata nu era pierdut Inca totul, se mai putea face ceva...

Ea clatina usor din cap si suspina : — Nu, draga mea Zulme, nu se mai putea face nimic,

pentru ca iubirea nu sufera silnicia ; si apoi, de /ndata ce unchiul Sigismond a aflat despre intelegerea dintre cei ce aveau sa devina parintii tai, un singur gind a pus stapi-nire pe el : sa dispara. Imaginatia ii fusese molt tulbu-rata de istorisirile domnului de Chateaubriand privind salbaticii din America. Gindind ca si-ar putea lecui su-fertnta, s-a hotarit sa urmeze pilda cavalerului. Intre timp, incetase sa mai vina pe la noi, iar cel care ne vesti

138

plecarea nea§teptata a fratelui •sau in America fu chiar logodnicul Mariei-Francoise.

— Dar mai tirziu, cind s-a inapoiat unchiul din Ame-rica ?

- Atunci ne reintorsesem cu totii in Franta, mama murise, iar eu imi duceam viata aici, linga tinara pereche. Aproape imediat Sigismond s-a inrolat in armata lui Napoleon. Nu 1-am revazut decit in 1815. De §apte ani,. Marie-Frangoise nu mai insemna decit un nume pe o les-pede. Ca §i a ei, tineretea mea se sfir§ise... De ce plinge Insa ? Daca iubirea mi-a ramas ingropata in inima, precum o saminia neroditoare intr-un cimp, cel putin, de ani §i ani am trait alaturi de cel pe care it iubesc.

Nu ma dumiream cum de putuse matu§a Zabeth sa se multumeasca cu soarta ei, cum de-§i tainuise atita vreme dragostea, cind un singur cuvint, poate, .ar fi fost de ajuns spre a-i schimba tot firul vietii. Dar ar fi fast §i zadarnic, §i dureros, pentru inima-i ranita, sa mai ras-colesc cenusa in care jarul mocnea Inca. Iar gindul mi-a fugit spre cea care fusese pricina nevruta a dramei.

- Sarmana matu§a ! am §optit. Dar mama, ea In.);car, a lost fericith ?

Matup Zabeth I§i Inalta o clipa bratele slabe, apoi le lasa sa cada pe genunchii ascuiAi.

- S-a maritat cu eel pe care it iubea. Ce-as mai avca a-ti spune ? Cine oare, vorbind despre o alta f i in ta, ar putea raspunde ca aceea a fost fericita ? La inceput, dupii ce s-a maritat, raspIndea, toath, bucuria de a trai. Care sfir§it, am bagat de seama ca pared.' straina de ea Insa§i ; cadea In nesfir§ite visari, intr-un fel de tInjeala, pe care lesne am fi putut-o pune pe seama starii sale. To

- Totu§i ?...

139

Sa nu mi-o iei in nume de rau, draguta mea, daca am asteptat ping acum pentru a Implini misiunea ce mi-a fost incredintata in urma cu mai bine de douazeci de ani. Oare Marie-Frangoise avea o taina ? In mice caz, o ascun-dea neinchipuit de bine. Oricum, cind s-a vazut in pragul mortii, m-a chemat la oapatilul el, dupa ce mai into i-a indepartat pe sot si pe sora infirmiera care nu a Ora, sit-o nici o clips. Mi-a spus atunci

Draga mea Zabeth, du-te §i deschide sertarul rni-cul meu birou. Vei gasi acolo un plic pecetluit. Daca

fi avut un fiu, fi cerut sa arzi dar Elea adusa pe lunge de mine nu va mai avea, ma tern, o mama care sd o sfatuiasca in ceasul harazit marilor hotariri ale vietii ei de femeie. In clipa aceea, cind vei sti deci ca iu-be§te, dar nu inainte, incredinteaz5-1 acest pile. Cine stie ? Poate ca slaba mea experienta ii va fi atunci de oarecare folds.

Am luat plicul. Mama to prins de incheietura miinii — a ei ardea si mi-a multumit plerdula Intr-un surfs. Zimbetul aceea a fost, cred, ultimul darult acestei lumi. Putin dupa aceea §i-a pierdut cunostinta. S-a savir, sit din viata a doua zi.

MAtu§a Zabeth se ridicase din jilt. A scos din sin cheita pe care o purta atirnata de git cu un lanti§or de aur, s-a dus la scrinul uncle sub un morman de cear*afurl raspindind un anume parfum de floare Indiana, zacea de dougzeci de ani plicul Inchis cu cinci peceti mari de ceara ro§ie. Am citit pe el urmatoarele cuvinte, a§temute cu trasaturi fine, u§or tremurate Pentru fiica mea, cind va inbi. Am intors plicul pe toate fetele, In time ce la-

crimile imi nilvaleau de sub pleoape. Traiam cu simtai

140

mintul ca mama se afla acolo, linga mine, in umbra noptii ci ca dadea din cap privindu-ma cu bunatate. M-am apro, piat de matu§a Zabeth §i am cuprins-o in brate.

— Iti multumesc, matu§a scumpg, i-am spus, sAru-tindu-i obrajii uscati. Acum trebuie sa to odihnecti.

Vintul sufla furios in vatra unde focul murea. M-am dus in camera mea, stringind la piept, asemenea unel comori, plicul cu cinci peceti mari de ceard rode.

VII

SFINXUL NISIPURILOR

. MATUSA 7 ABETH IMI DESTAI- nuise taina ei. Lea a mamei sta ferecata intr-un plic care strabatuse, pins sa ajunga la mine, douazeci de ani si ale carui cinci peceti inchipuiau aceeasi salamandra tisnind din jiiratec. Imi aminteam ca vazusem la mina tatalu meu o piatra purtind emblema aceasta a iubirii de neclintit. Am inchis o clipa ochii, spre a mi-o inchipui pe Marie-Francoise de Saint-Ange apasind inelul in ceara calda.

Flacartila luminarii de la capatilul patului meu pil-plia clkinata de o trecatoare palii de vint. Focul pe care, desigur, Gregoire 11 aprinsese inainte de cing, ca in fie-care seara, se stinsese de multa vreme. M-am pomenit deodata tremurind de frig. Imi simteam capul greu fierbinte. Toate chipurile, din nou Insufletite de istorisirea

142

matusii Zabeth, ,cele ale viilor ca si ale mortilor, imi navdleau in cuget, dar mai cu seamy eel al mamei mele, asa cum o vdzusem in pastelul lui Isabey inchis in biroul tatei. Cie mesaj voise sa-mi transmits mama aceasta pe care as fi iubit-o atit de mult si pe care moartea mi-o rdpise inainte de a o fi cunoscut ? Eram nerabdatoare sa aflu si, in acelasi timp, ma incerca o tearnd ascunsa, de pared trebuia sa ridic lespedea unui mormint.

M-am dezbrdcat cu miscdri automate, am strecurat plicul sub pernd si am suflat in luminare. Desi ma sim-team foarte obosita, am stat citva timp cu ochii deschisi in bezna. 0 icoand rasarea in adincul meu, indepartin-du-le pe toate celelalte : pe cea a lui Francois d'Arconville la turnul Praga, punindu-si miinile pe umerii mei si saru-tindu-mi fruntea. Nimic, niciodata, nu ar putea face ca acea nemaiintllnita clips sa nu fi existat ; zadarnicita iubire a matusii Zabeth, insasi experienta unei tame, dra-gastoasa si ingrijorata pina si in moarte pentru copilul sau nu ar putea face ca cele intimplate mie sa fie intru totul diferite de toate ale lor, ca singura sa ma fi aflat in asemenea imprejurare. Orice poate reincepe in spatiu si timp, dar nu se afla pe lume cloud destine ase-manatoare intru totul, iar nefericirile de ieri nu ridica zid impotriva celor de mime.

Somnul ma cuprinse lard veste. Cind m-am desteptat, soarele urcase de mult pe cer, iar fisiitul unei hirtii, sub perna, imi reaminti seara in care matusa Zabeth isi dez-legase inima. 0 altii inima insa, mai apropiata de a mea, si care ii daruise bataile ei, trebuia sa descopdr eu acum. Totusi nu m-am putut hotar.1 sa rup pe data pecetile pli-cului caruia patul ii imprumutase caldura sa moale. L-am strecurat intr-un sertar si, dupa ce m-am parfumat puffin si mi-am aruncat pe umeri o esarfa, — era rece aerul diminetii — am coborit, sa vad ce se mai intimplase.

143

Dragul unchi parea sa se afle pe drumul bun.al tgm'a-duirii, caci glasul ii rasuna dintr-un oapat in celalalt al castelului. Matu§a Zabeth se afla linga el §i ii privea cum infuleca, cu salbatica pofta, o jumatate de pui fript. Striga cit it tinea guru Ca rana i se inchisese, CA' era din nou gata sa provoace la duel pe cei mai neinfricati spa-dasini din Franta §1 Navara, ca toti medicii erau ni§te §arlatani §i ca nu rabda sä mai leneveasca mu1ta vreme in pat.

Matu§a Zabeth it ruga inceti§or sa-1 a§tepte mAcar pe domnul Elias. La vorbele acestea unchiul se apuca din nou sa racneasol :

— Sä nu-mi mai pomeniti de dracul Ala care ma §i vedea ologit. Sa vind mai bine cel care m-a scos din incurcAtura, omul cu tricorn, grenadierul lui Frederic.

Intrarea mea in incapere ii potoli minis joviala. — Tata luceafArul nostru, zise sarutindu-ma pe frunte,

chiar de m-a§ mai simti eau, Boar faptul ca o vad m-ar pune mai iute pe picioare decit blestematele for doctorii.

Am schitat atunci o mutri§oara de ru§inata cochetarie 1-am felicitat pentru aerul lui sanatos. Fara indoiala,

i§i reci§tigase puterile, dar insanato§irea lui, de acum sigura, ma facea sa incerc pentru el un interes cu totul nou. Vedeam in acest uria§ cu suflet bun, a carui vorba • ascundea o inima atit de duioasa, pe eroul dar §i pe victima unei emotionante povestiri de dragoste. Iubise o femeie care nu 1-a iubit §i care nu-i cunoscuse, pare-se, defel simtamintele ; intre timp o alts femeie tinjea dupa el, dar se pastrase in aceea§i tacere dezngdajduita.

Si din nou gindul imi era purtat catre izvorul acelei indoite neimpliniri : mama. faptura cople§ita de atitea incintatoare virtuti, dar despre care matu§a Zabeth nu eutezase say spunil ca eel putin ea s-ar fi bucurat de o

144

netulblirata fericire. Plicul cu cinci. peceti de ceara avea dezvaluie taina pe care acum ardeam de nerabdare

sa o aflu. Its sufragerie, tata, golit de sine parca, bea incet

cana de ceai neindulcit. Am muiat repede felia unsa cu tint in cea§ca de cacao cu smintina, pusa dinainte-mi cu un aer solemn de catre Emerencie, apoi, pretextind o migrena, m-am inapoiat in camera mea. OdatA plicul rupt, imi aparuse pe dinaintea ochilor yreo cincispezece file de hirtie acoperite de un scris ingalbenit. M-am zat in fata micutului meu birou §i am inceput sa citesc.

De prima Ella sta prinsa o bucata mai mica de hirtie )c care se aflau cuvintele :

8 iunie, 1808 ,,Scumpa mea

Cind vei citi aceste rinduri, voi fi de mult in pclmint. Nu ma gindeam la tine care trebuia sa vii pe tunic, chid; ru citiva ani in urma, chiar inainte de a mail marita, m-ani apucat sa insemn gindurile iscate in suflet de inarile in-timplari ale vietii mete. De bung seama ca inulte puncte

cere o lamurire in aceste mcirturisiri ale unei inimi nemultumite, dar timpul Ana grabefte. Ma mistui incetul en, incetul $i fiecare cuvint pe care it am -de scris Ina cere o dureroasa truda. Asa cum le vei citi, in simplitatea tor, paginile de fata i$i vor fi implinit menirea, daca te vor'ajuta sa privegi lurnea Ara a te ameigi. Poate ca ma vei judeca, scumpa mea f iiea, fara ingaduinta, vei so- coti ca ceream vietii mutt prea mutt. Dar firile asernand-toare vile nu se pot resemnna cind au atins culmea feri-eirii, sa nu-i mai cunoasca decit, panda umbra. Rog cerul sd te scuteasca de o incercare, mutt prea amara pentru mine, door datoritti acestei cerinte imperioase fi nesa-tioase..."

145

Ultimul rind era scris la fel de tremurat ca §i cuvin-tele de pe plic. Data, 8 iunie 1808, preziva mortii mamei mole, imi ardta dealtfel limpecle ca Marie-Francoise de Saint-Ange se hotarise sa scrie acest ultim mesaj abia in ultimele ei clipe de viatd. Puterile-i sldbite o impiedi-casera, neindoios, sa scrie mai mult.

Fila urmatoare — prima din ceea ce a§ numi jurna-lul sau, dacd se poate vorbi de un jurnal, cind ai de-a face Cu insemndri luate cind §i cind §i care nu inseamnd alta decit un strigdt al inimii — fila urmatoare dezvaluia, dimpotriva, un scris sigur §i curat, scrisul unei fiinte tinere pornite sa intimpine fericirea cu ochii uluiti. Pe atunci mama avea cu zece alai mai putin. Transcriu :

21 noiembrie, 1798

Charles de Saint-Ange mi s-a marturisit astazi. Nici o femeie de pe lume nu ar putea fi mai fericita ca mine. Ma iube§te : mi-a spus-o in cuvinte ce nu pot fi decit ale lui. Peste citeva zile ma va core mamei. A§teaptd doar ca croitorul livreze hainele cele noi. „Intr-o imprejurare atit de solemnd, mi-a explicat el, a§ vrea ca totul in mine, de este cu putinta, sa fie vrednic de tine." I-am rOspuns ca nu are pentru ce se ingrijora, ca oricum ar fi dobindit incuviintarea mea, de-ar fi fost chiar aco-perit cu zdrente. A ris cu porta, dezvelindu-§i toti dinW ; §i ii are frumo§i. I1 iubesc... Dar sa o iau de la inceput.

Mama m-a trimis adineauri sa duc un surtuc de dan-teld unei barine lady, care locuie§te• lingd Haymarket. Am grabit pasul, cad aveam de strabatut taproape tot ora§ul, iar ploaia statea sa cada. Abia am dat primul colt, ca am auzit in spate zgomotul unor pa§i grabiti, apoi o §oapta la ureche :

146

— Pe loc sa Ana prefacA cerul in cenuO, de vol in-gOdui, fie §i pentru o clips, unei atit de frumoase fiinte sä fie stinjenita ping §i de cea mai neinsemnata povara.

Surtucul, infa§urat intr-o bucata de flanea, ajunsese intr-o clipita sub bratul indraznetului. Dar oare nu-i re-cunoscusem pe loc glasul ? Era Charles de Saint-Ange, care ma pindise cind ie§isem din case §i care, Mid sa conteneasca, rnd ametea cu vorba. A inceput, fire§te, cu sporovaiala privind mi§carea de emigratie. Domnul Fenes-trange aflase de la contele d'Artois cum ea dupa restau-ratia printilor, nobilii, pentru a putea ocupa anumite functii Inalte in stat, trebuiau sa face dovada a §aisprezece ge-neratii nobiliare. Contele de Mennecy pArasise comertul cu lemne §i carbuni §i trecuse la eel cu instrumente de navigatie §i lunete astronomice. Micuta baroana de Saint-Genest, pe cit de prostuta pe atit de incintatoare sdraca ipita pamintului, se logodise de curind cu un foarte ba-

trin lord Palmer, care ii rostuise o dots de trei sute de mii de lire.

Ploaia marunta §i patrunzatoare i§i incepuse cerne-rea, dar Charles de Saint-Ange prevazuse totul, astfel ca desfacu, pe deasupra capetelor noastre, o umbrela mare de tafta verde, cu balene ale alamO. Cum sa nu primesc cuviincioasa invitatie de a ma sprijini de bratul sau ? Am temeiul sa presupun ca formam o pereche frumoasa, cgcl de mai multe on am bilgat de seams ca lumea se intorcea dupd noi. Dumnezeule, ce lugubra poate fi capitala en-gleza in bataia ploil ! Treceam pe linger negre dughene, in fundul earora, la licArul luminarilor on al opaitelor, coseau croitori on 1§i trAgeau sfoara muiata in smoala cizmari cirpaci. Dinlauntrul circiumilor razbatea un mi-ros de pipe stinsa §i de here cu ghimbir. 0 ape viscoasa se prelingea in suvolul care 1§i croise drum prin mijlocul strazii. Fumul carbunelui de pamint, maturat de vint de

147

pe acoper4uri, se infuiora printre case ci imi intepa ochii. Dar putin imi pasa de acele banale priveli§ti ale vietii, de cerul plumburiu, de incetoptul decor. In adin-cul meu imparatea soarele. Pe nea§teptate, Charles de Saint-Ange face o pauza ; tacerea lui se prelungi un dar ea devenea pentru mine o bucurie aproape de nein-durat. A rupt-o in sfir§it, anume spre a rosti cuvintele pe care le ateptam :

Marie-Frangoise, mi-a §optit el, imi vei ingadui sa vorbesc mamei tale ? Ai primi sa-mi porti numele ?

Isi pierduse in clipa aceea toata stapinirea de sine,. iar emoVa nu ma impiedica sa-i descopar, in glas, un tre-mur u§or. A§adar fericirea lui atirna de mine, iar a mea de el. Toate dorintele imi erau implinite. I-am strins bra, tul fara sa raspund, jar chipul imi dezvaluia pesemne, deschis simtamintele care ma bintuiau, caci se opri, fara de suflare ; ma privi, cotropit de o vadita fericire Vii, sub umbrela verde care ne insingura chiar in inima ora§ului infasurat intr-o uriasa plaSa umeda, ma strinse cu diiinsie la piept...

15 decenthrie, 1798

Caskoria noastra a lost hotarita. Mama nuii ascunse dorinva ca ea sa alba loe cit mai devrerne cu putinta, astfel ca ea se'va savirsi, dupa cit s-ar parea, in primavara viitoare. Logodnicul meu vine la not in. fiecare zi. Dra-gostea, care i se face vazuta in toate purtarile, in privi-rile, in fiecare din cuvintele adresate mie, nu i-a vatamat spiritul. Din zi in zi imi apare mai fermecator, ap cum imi dorisem, in visele mele de tindra fatd, sa arate omul chemat a-mi fi tovar4 de viata. Tmi aduce flori intr-un cornet de hirtie pe care-mi scrie versuri §i unde imi pot citi dublul prenume in acrostih. Nu uita niciodata sa cum-r pere de la cofetarul BroWn, pentru mama careia ii place

148

n.c.spus, o cutiuta Cu crema de ciocolata cu fistic. Ii spu-sesem deunazi, in timp ee ne plimbam prin Hyde Park, ca ma simteam cuprinsa de un fel de rivna privind la arnazoanele care se faleau cu voltele for pe alei. A doua zi a inchiriat pentru mine un ponei 5i, de atunci, imi da zilnic lectii de calarie.

Cind ne vom inapoia in Franta, imi spune el, nu vel avea un simplu cal de ocazie, ci doi, trei numai ai tai, ti-o fagaduiesc.

Cad a prirrtit vesti bune din Cara. Un om de incredere devenise stapinul castelului de Saint-Ange si al pamin-_, turdor din fur. Dupa ice iacobinii vor fi parasit definitiv arena politica, nimio nu-i va mai putea impiedica pe Charles si Sigismond, proprietari legitimi, sa reintre in drepturi.

Oricit m-ar fi binecuvintat cerul, nu as putea totusi spune Ca fericirea imi este neumbrita. Mai intii, sanata-iea mamei ma ample de cumplite nelinisti. Vederea ii slabeste apoi, la once ora din zi, chiar si in toiul unei conversatiii, i se intimpla sä se lase doborita, in fotoliul ei, de o brusca somnolenta. Gindul ca simptomele acestea in- eamna totodata o instlintare si o primejdie imi aduc

tulburare on de cite on ma bintuie. Daca mama imi pricinuieste griji, Zabeth, pe de alts

parte, ma pune si ea pe ginduri. Chid i-am vestit logodna mea, mi-a cerut in chip ciudat parerea despre Sigismond de Saint-Ange. Mi-am inchipuit de indata ca ar putea fi indragostita de el. Dar s-a aparat cu un fel de inversunare, incredintindu-ma ca nu nutreste nici cel mai palid simta-mint fats de viitorul ci cumnat. Lucrurile ar fi ramas astfel, Baca Sigismond nu ar fi rostit dupa ce mi-a marturisit In minunate cuvinte bucuria de a ma vedea intrind in fimilia lui vorbe menite sa de§tepte in mine uncle indoieli,

149

- Nu ma voi icasatori niciodata, mi-a spus el gray. Cind ne vom inapoia in Franta, va yeti putea instala titi la castelul de Saint-Ange §i nadajduiese ca-mi veti ddrui multi nepoti.

L-as fi imbrati§at cu placere, incredintindu-1 ca. la virsta lui nu to puteai socoti ddruit celibatului, dar baia-tul acela mare, fire clocotitoare, devenise de o sfiiciune neobisnuita. M-am marginit deci sa-i multumesc grin cu vinte insotite de eel mai gratios zimbet §i as fi uitat clipa aceea in care intre not se strecurase o vromelnica impre-sie de stinjeneald, daca de .atunci nu ar fi incetat sa mai vina pe la noi. Mai mult, alaltaieri, lard ca ceva sa ne fi dat a banui asemenea hotarlre, Charles veni sa ne spund ca Sigismond se imbarcase, in acieea§i dimineata chiar, pentru Acadia. Logodnicul meu pune plecarea aceasta, care ne-a cufundat, §i pe mama si pe mine, intr-o adined uimire, pe seama gustului pentru aventura, pe seama. capriciului unei inchipuiri hoinare.

— De vreme ce crede ca-§i and astfel o placere, grel foarte, de nu §i-ar implini dorinta.

Sa-i orbeasca oare pe oameni fericirea ? As fi vrut arat lui Charles ca felul acesta de a tilcui plecarea fra-telui era poate prea simpla §i oarecum luata prea u.5or, dar am tacut. Totusi, de la un timp incoace, purtarile Zabethei sint atit de ciudate §i prea se dovedesc nume-roase semnele care yin sa-mi intareasca banuielile, incit ma tern ca am Si intrezarit adevarul. S-ar zice ca uneori sora mea pierdut capul. Cind ii vorbesc, nu o data trebuie sa-i repet cele spuse ; se intrerupe ades in toiul lucrului sau la dantela, privirea i se Instraineaza, fruntea i se umbreste de o tainica grija. Alaltaieri, cind a auzit din gura lui Charles ca Sigismond plutea spre America, s-a schimbat la fats. Cum sa nu alatur tulburarea aceasta profesiei de credinta facuta de eel plecat in cdlatorie ?

150

De ce mi-a declarat, mie, di nu se va casatori niciodata ?... Prea des ma hartuie aceste ginduri, intru nelinistea mea un suflet drept nu ar putea priori, fara sa se cutremure, sa-si dobindeasca fericirea cu pretul nefericirii altuia.

10 mai, 1802

Astazi este aniversarea casatoriei mele. Se implinesc trei ani, zile numarate bob cu bob, de cind Charles de Saint-Ange irni punea in deget inelul. Imi amintesc pri-mavara aceea ploioasa a Londrei ; pajistile de un verde crud din Marylebone, epitalamul compus pentru impre-jurarea data de catre varul de Chasseneuil, care 1-a rostit precum ar fi facut-o Talma, apoi micuta capela in care un preot emigrat ne-a dat binecuvintarea. Vreme de un an am locuit cu sotul meu intr-un apartament mic, Cu cloud incaperi ce dadeau din una intr-alta si de unde puteam zari Tamisa. Viata noastra, modesty prin forta imprejurarilor, era straluminzta de multele vilvatai ale iubirii. Aveam saisprezece ani, Charles douazeci si trei ; in bratele lui descopeream toata frumusetea lumii.

La 1 decembrie 1799, intorcindu-se acasa, Zabeth o gasi pe mama moarta in fotoliu. De mai multe luni picioa-rele nu voiau s-o mai slujeasca ; orbise aproape si vorbea greu. 0 auzisem, in clipele ei de luciditate, chemind moartea ca o eliberare si fara indoiala ca firava pilpiire de , viata ce o mai insufletea insemna pentru ea mai de-grabil o suferinta decit o bineracere. Cu toate acestea, moartea ei m-a lovit crunt, iar de atunci o singura dorinta a pus stapinire pe mine : sa ina intorc in Franta.

Cavalerul de Chateaubriand ne aratase drumul in pri-mavara anului 1800. L-am urmat la putina vreme dupa aceea, cu pasapoarte italiene care faceau din Charles un signore pe nume Carlo Chelazzi, din mine sposa acestuia, iar din Zabeth carneriera mea. In ziva sosirii noastre la

151

Paris, am aflat despre victoria de La Marengo si am fost de falia la nemasurata bucurie populara. Acolo unde gin-deam ca vom intilni razbunatori crunti, gaseam un popor blajin, dedat placerilor dansului, golirii canilor. Cu yin si aprinderii artificiilor. Charles m-a dus sa vad, intr-un teatru de pe bulevardul Temple, o piesa a lui Maillot, Remu,scarea downnei Angot, care mi se paru Ingrozitor de vulgara. In schimb, am aplaudat, aproape fard rezerva, la un succes al stagiunii, o drama de Pixerecourt, al carei titlu 1-am uitat si care se ocupa de o fata neprihanita, surghiunita de catre tutorele ei fara de inima intr-un cas-tel cu metereze, coco-tat pe virful unui munte. Mi-ar fi placut sä mai stau citeva saptarnini in orasul acesta in care fiecare om se distra, cu toate ca Cara se arta in razboi cu jumatate de Europa. Dar Charles era nerabdator sa-si revada Lorena si cita vreme figuram pe lista emigratilor era mai bine sa pacatuim prin prudenta. Am plecat cu diligenta in cea de a cincea zi.

La castelul de Saint-Ange, batrinul care de sapte ,ani isi a.5tepta stapinii, a plins ca un copil cind Charles 1-a imbratisat laudindu-1 pentru credinta sa. Dar o lung mai tirziu, o raceala 1-a biruit, de parca, odata implinita meni-rea, socotise ca nu mai avea rost sa traiasca. Pe mormintul acelui credincios oslujitor, sotul meu a pus o lespede cu urmatoarea inscriptie : Labor vincit, fides servat.

Au trecut aproape doi ani de atunci ; doi ani care pen-tru mine au insemnat, clipa de clipa, un vis. Iubesc, sint la fel de iubita si doresc aceeasi fericire tuturor ferneilor. Tar de-ar fi sa nu ascund nimic, o atit de fard cusur feri-cire ma inspaiminta uneori. Irani atintesc privirea in ochii aceluia care m-a facut a sa, ii ating mina, umarul, spre a ma incredinta ca este linga mine, ca mi-e sot. Iar el !rite-lege, fara indoiala, deli nu am rostit un cuvint, ma inte-

152

lege fara sa spuna o vorba, cad nu ma intreaba imi suride si ma invaluie cu bratele.

Astazi frumosul mai straluceste sub soare, cu toata verdeata si florile sale. Un urias buchet de lilac alb 1.i trimite balsamurile in camera mea. Respir adinc parfu-mul suav si dulceag, mult mai sporit la caderea serii. In dimineata aceasta, ca si in toate celelalte, am facut exer-citii la florets cu Charles. Poate ca anume voia sa-mi incurajeze gustul pentru exercitiul la sala, cad - s-a lasat atins in cloud rinduri si, presupunind ca ne-am fi incru-cisat sabille, i-as' fi facut doua frumoase, „butoniere". Dupa-amiaza, cel mai adesea it insotesc in plimbarile pc care le face calare si ma incredinteaza ca nu slat deloc mai prejos decit amazoanele pe care le admiram atit de mult pe aleile din Hyde Park. Dar curind m-am simtit obosita si a plecat singur mai departe. Cit de tare imi batea inima vazindu-1 cum se departeaza pe drum, drept in sa, vioi ! Ne-am despartit la grilajul parcului si, inainte de a urea in camera,. am vrut sa fac citiva past prin gra-ding ; turturelele venira indata sa zburataceasca in jurul meu. Una mi-a poposit pe umar, alta pe mina. Imi place sa simt pe pielea, zgindarita de firavele gherute tranda-firii, povara calduta a acestor pasari fragile. Am apropiat de obraz turturica ale .carei picioare firave imi stringeau, asemenea unei nuieluse, un deget ; nu se arata deloc spe-rioasA, imi scotocea printre buze, de pares voia sa-mi ciu-guleasca un dinte. (Dragul meu sot, mereu curtenitor, imi spunea intr-o imprejurare asemanatoare, ca lacomei ace-leia i s-a parut ca a gasit un bob de orez.) Paunul Bajazet se plimba gray de-a lungul unui strat de cldpotel albi si albastri, clatinindu-si egreta si isi indrepta uneori spre mine ochiul- mic si rotund, pared pentru a ma pofti sa-1 urmez. I-am ascultat chemarea si curind m-am pomenit incarcata de flori. Gingasii clopotei ai corolelor imi min-

1 .5 3

gliau obrajii si imi aduceau in nari parfumul subtil, usor acidulat, in care se adunase, pared, prirnavara toatd. Inima mi se umplea nemasurat de duiosie si am inceput sa fredonez refrenul cintecului Beitrinul pescar din Pisa

„Un val e viata. Zi de zi Ne pune stavili implinirii. Nesocotit cel ce se increde Si meirii-n clocot, si iubirii !"

Ce-i drept, cuvintele acestea nu se potriveau defel cu starea mea sufleteasca. Eram fericita, negrait de feri-cita ! Pentru ce m-as fi temut ? Si de tine ? Plasmuitorii de ritornele sint mult prea zoriti sd-si inchipuie numai pentru ca au avut nefericiri on fiindca melancolia este la modd —ca toti indragostitii trebuie sa gus.te din aceleasi amaruri.

Cind m-am inapoiat in salon, unde voiam sa-mi pun elopotell in jardiniere, am vazut-o pe Zabeth asezata linga o fereastra. Tinea pe genunchi o carte din care nu citea si pe loc in-am invinuit pentru egoismul meu. Desi nu rasa sa-i soape nici un vaier, am banuit de mult ca sora mea este macinata de un rau adinc, care isi are izvo-rul in tainitele sufletului. Nu i-am pus niciodata intrebdri, caci exista- rani mereu vii, .ce nu trebuie atinse nici chiar cu grija, de nu vrem sa inceapa iarasi a singera. Dar za-darnic ar fi sd negam ceea cc este prea limpede. Ori de cite on Charles primeste vreun mesaj de la fratele seta, ,devenit in America vinator de animale cu blanuri scumpe, Zabeth se tradeaza. Sotul meu citeste scrisoarea cu glas tare si nu ia ‘seama la nimic, caci pima si oarnenilor celor mai inteligenti be lipseste adesea virtutea aceea fe-minine de a descoperi durerea ascunsd dupd semne care nu inseald. El citeste, iar Zabeth isi musca buzele, isi framintd miinile in poala si, oricit s-ar stradui sa dea

154

dovada de o nepilsare comandata, totul vadeste intr-insa o dragoste nefericita. De ce a plecat Sigismond ? Dacia ceea ce mi-e Erica sa presupun este adevarat, nu as mai putea afla alinare.

„Un val e viata. Zi de zi i'r'e pune stavili implinirii..."

Sarinane Sigismond ! Sarmana Zabeth !

25 august, 1807

Am recitit acum paginile scrise in urma cu cinci ani si mai bine, cu prilejul celei de a treia aniversari a Casa"- toriei noastre. Eram pe atunci coplesita de fericire. Viata se clesfasura inainte-mi precum un covor de trandafiri Para spini. De atunci a trebuit sa ma rnultumesc cu mai putin si ma intreb, la anumite ceasuri, data nu cumva soarta Zabethei, care nu a incetat sa viseze la o fericire de neatins, nu este mai de pizmuit ca a mea. Cind, in 1803, Sigismond s-a inapoiat din America, a petrecut o saptamind la castel. Inca din prima zi Zab-th par ea cu totul alta. Isi alegea rochiile cu deosebita grija, statea, la nesfirsire, in fata oglinzii pentru a se pieptana, se ungea pe miini cu alifie de migdale... Zadarnica osteneara, vai ! caci pelerinul din America parea sa nu vada nimic. Isi istorisea aventurile traite in Lumea noun la sute de leghe la nerd de Marile Lacuri, unde strabatuse intinse pamin-turi acoperite de zapada, cu sanii trace de ciini mai sal-batici decit lupii. Pe cursuri de apa inghelate pescuise ciudati pesti mustaciosi, dupd ce mai intli spargea gheat,a, iar pe malul marii polare se hranise cu grasime si came de foca cruda. Vorbea cu o nemasurata volubilitate, ca pentru a se ameti si, data era limpede ca-mi ocolea pri-virea, in schimb se adresa cu placere Zabethei, care se lasa inselata de interesul acela menit, de fapt, doar clipei.

155

Nu mai incapea indoiala. 0 plingeam pe Zabeth din toata inima, ii plingeam si pe fratele so ului meu, dar ce puteam face ? Sigismond a plecat foarte repede, spre a se angaja in armata Corsicanului ; ne-a lasat uri indian care avea sa o sfirseasca rau si, de atunci, n-am mai aflat de soarta lui decit prin scurte rava5e trimise din cele patru colturi ale Europci. Aceasta totala prabusire a viselor din inima Zabethei a frint in fiinta ei un resort, eel al tineretii de Duna seamy ; inainte de reintoarcerea lui Sigismond, o nadejde nestinsa li mai pilpiise in suflet, dar faptul ca isi incercase norocul §i ca indurase o infringere, atit de totalii, a facut-o sa capete Inca de pe atunci infaIisarea uscata si veteda pe care i-o vedem astazi. Ai putea-o lua drept o fata batrina incremenitZ in nemaritisul ei, de nu ar fi fost flacara aceea mistuitoare care nu a incetat sa. arda in mi-nunatii- ei ochi negri.

Scriam mai adineauri ca mi se intimpla sa ma intreb daca ursita Zabethei nu era cumva emy1 buna decit a mea ; dovecleam astfel foarte multa nerecunostinla fata de pro-nie. Cite femei nu si-ar da, fara sa sovaie, zece on douazeci de ani dintr-o via-ta meschina si posomorita, pentru a trai macar o singura zi fericirea de care m-am bucurat de-plin Vorbesc de fericirea mea la trecut ; din pricina aceasta s-ar putea spune ea o iau razna ; dar sint astfel facuta incit nu pot suferi sa nu fiu is fel de fericita azi ca Teri. In ochii mei o femeie iubita mai pu-tin nu se deose-bete de alta care nu mai este iubita.

Ca sotul m-a iubit cu patima, ca nutreste pentru mine, dupa opt ani de viata ingemanata, un simtamint rar, este drept si ar trehui sa-i aduc cerului multumiri. Dar nu in-seamna oare a iubi mai putin data te afunzi in siguranta unei fericiri .dobindite, ping intr-atit inch nu te mai gin, cleF;ti sá veghezi asupra-i, sa o aperi ? Daca gelozia este cel mai adesea o dovada de dragoste, increderea oarba nu

156

vesteste cumva un inceput de indiferenta si, oricum, racire ?

Primii §apte ani al casatorlei mele au avut stralucIrea unor zori ce pareau fard sfirsit. In fiece dimineata rega-seam un Charles .de Saint-Ange la fel de atent si delicat ca, in prima zi a logodnei noastre. 0 fericire ca cea cu care m-am hranit nu paate incapea in cuvinte. Gindurile lui erau si ale mele, far placerile sale se impleteau cu ale mele. Ne duceam la toate receptiile care se dadeau de la Metz ping la Nancy ; mergeam ades in cele cloud orase, far de cloud on pe an la Paris, unde ne distram ca niste copii. Mereu ostil lui Bonaparte si Curtii sale de parveniti, sotul meu prefera sa ma duca la balurile populare din gra-dinile cimpenesti, pe care le numea „baluri de circiu-mioara" si pe care le socotea mai alese decit amuzamen-tele de la Tuileries. Mai buna mi-a ramas insa amintirea serilor noastre petrecute la opera, uncle aplaudam, in Don Juan si Orfeu pe dansatorii Dupont si Vestr'Allard, fa'ra sa dau uitarii Teatrul Italian, unde am invatat sa cunosc minunatele compozitii ale lui Paesiello si Cimarosa. Dar la ce bun sa ma intorc la vremurile 'acelea de fericire — in care nimic nu imi era nedaruit, nimic, intr-ade-var — de vreme ce tocmai acel prinos aT cerului, nepre-tuita bucurie adusd de zimbetul unui copil, imi lipsea ?

Anul trecut, intr-o zi de aprilie, in limp ce ploaia isi Intindea percleaua plumburie peste valea lui Rupt-de-Mad, i-am destainuit lui Charles, imbujorindu-ma, ca si aceasta" dorintap, singura pe care o mai purtam in suflet, avea sa se implineasca de Craciun. Era straluminat de fericire. Ma coplesea cu povetele, imi arunca priviri nelinistite, voia

ca aduca un doctor din Metz, on de cite on ma gasea intru-citva palida. Sa fi insemnat oare lucrul acesta vreo tai-nica instiintare, vreo prevestitoare temere inainte ca drama sa se fi produs ? In pofida atitor ingrijiri, peste

157

trei luni mi s-a intimplat sa cad foarte rail in part ; a doua zi, nadejdea noastra de a avea urmasi se spulberase. Am incercat o tristete amara si mai mult sporita in fata deza-magirii pe care Charles nu izbutea sa mi-o ascunda. Dar nenorocul meu nu avea sa se opreasca aici. A inceput sa ma mistuie febra si, in afard de scurte rastimpuri, care ma lasau sfirsita si cu capul golit pared, ea m-a chinuit vase nesfir§ite saptamini. Trebuie sa adaug ca in tot rastimpul acesta de amaraciune sotul s-a aratat mai atent cu mine ca niciodata. Voia sa stea aproape tot timpul la capatiiul meu ; eu cram aceea care staruiam sa mai is aer si nu-mi dadea ascultare decit cu mare parere de rau.

Convalescenta s-a prelungit mult timp. Cind In sfirsit fierbintelile mi-au dat pace, m-am simtit atit de toropita si neputincioasa, incit am fost silita citeva luni sa due o viata casnica, stearsa. Oricum, Charles nu inceta sa-mi do-vedeasca intelegerea, dar dupd ce primejdia a fost cu totul inlaturata, el a inceput sa ma priveasca, incetul cu incetul, mai mult ca pe un copil plapind ce se cuvine ocrotit. Sufeream cind it vedeam cum, pared datorita unei forte ascunse si fatale, se departeazd de mine, dar evitam sa ma pling, cltusi de putin chiar, in nadejdea ca odata cu deplina mea insanatosiie avea sa fie din nou pentru mine asa cum imi fusese dat cunosc.

In sfirt,it, mi-am recapatat puterile. Am parasit jiltul irnpodobit cu lebede si palmete in care imi petrecusem zile atit de trisie, in time ce Charles, in urma staruintelor mele, cutreiera cimpurile in lung si in lat. Dar se obis-nuise ziva sa iasa singur, asa cum seara ma saruta pe frunte, jar dupa aceea se retragea imediat in camera sa. Cind 1-am rugat, prima oara, sa-mi Inseueze calul spre a-1 insoti, s-a impotrivit :

— Cumpoti credo, draga mea, una ca asta ? Ai saw

virsi o mare nesabuinta !

158

M-am infrinat sa nu mai starui. Pentru intlia oara inimile noastre nu mai bateau la unison si am inteles ca trebuia sa-mi recuceresc barbatul. Nici o clipa nu m-a strabatut gindul ca nu as putea izbuti. Inainte de acci-dentul acela fusesem cocheta din placere ; mai apoi am devenit astfel din calcul. Oglinda Imi dadea de stire ca suferinta nu ma slutise. Nimic deci nu era Inca pierdut. M-am intrecut in a-mi face rochii frurnoase, care nu smul-geau totusi sotului meu decit zimbete on spumoase vorbe de curtenie. Buclele la Ninon" au fost inlocuite cu acea pieptanatura „à la Fontanges", din nou la moda, cu conci si rinduri de zulufi care imi schimbau chipul alungindu-1. Sa fi fost oare inspirata transformarea ? Eram ispitita sa o cred, vazIndu-1 pe Charles de-a dreptul tintuit locului, de lndata ce m-am infatisat lui astfel schimbata dupd o calatorie pe care o facusem La Metz In tovArasia Zabethei.

- Marie-Francoise, mi-a spus el, nu cumva visez ? to oare cu putinta sa to fi facut si mai frumoasa ? Gindearn ca intr-adevar cistigasem partida ; dar nu-

mai ping In clipa in care, pe pragul carnerei mete, m-a sarutat pe frunte si mi-a soptit cu vana duiosie :

— Ma tern, scumpa mea, ca lungul drum cu trasura te-a cam istovit. Odihneste-te bine.

Si a plecat. Ma prabuseam de mult prea sus. Abia am intrat in ca-

mera mea, ca m-am aruncat pe pat si am izbucnit in lacrimi. Oare Charles incetase sa ma mai iubeasca ? Eram o ferneie Inselata ? Irni era cu neputinla s-o cred, iar dez-nadejdea nu voia sa mi se cuibareasca in inima. Plingeam, dar alungam resemnarea ca nevrednica. Ce voiam de fapt ? Ca sotul sa vada iarasi in mine ferneia care fusesem pentru el, asa cum dealtfel si eram, in pofida racirii sale de neinteles. Gindul acesta ma lumina deodata, am ticluit

159

un plan a carui simpla infaptuire mi se paru atit de fara cusur, incit am adormit molicomita.

A doua zi m-am sculat in zori, am coborit la grajduri, mi-am inseuat singura calul cel mai naravas, pe nume Faraon si am pornit in galop. Era o dimineata de febru,arie senina si rece, scinteietoare stab promoroaca. Goneam, imboldind animatul care se dovedise la inceput indarat-nic si clocotitor, apoi incetul cu incetul supus si blind in mina mea. Cind, dupd o cursa zdravana, facuta aproape dintr-o rasuflare, am ajuns iarasi la grilajul castelului, ceasul prinzului se vestea peste cimpie. Am writ de pe cal inviorata. Din pintecele lui Faraon tisneau aburi, iar de-a lungul picioarelor sale lucinde alergau fiori marunti.

De la una din ferestre Charles ma vazuse venind, Mi-a iesit in intimpinare, cu fruntea grea de o neliniste care it hartuise Inca de dimineata.

- In sfirsit, iata-te ! spuse el cu glas schimbat. E.,;;t1 sigura ca nu al racit ?

Ma simteam intr-adeVar putin istovita, dar era o olio-seald dintre acelea placute si menite unui trup sanatos. Charles imi aruncase pe umeri o mantle si ma stringea linga el in timp ce urcam treptele peronului.

- Doream atit de mult sä pun iara§i mina pe haturi ! i-am spus intr-un suspin. Chiar de ar fi sä o platesc cu opt zile de dureri de sale, tot nu mi-ar parea rau.

— Dar la nelinistea mea nu to-al gin.dit ? a urmat el. Marie-Frangoise, imi fagaduiesti pe loc ca nu vei reincepe

asemenea escapada, Lira a-mi da de stire ? I-am fluturat pe sub nas virful cravasei si i-am ras-

puns nest-Injenita : — 0, tiran uricios I

timpul dejunului ma pierdea din ochi, nu altceva ; ii recunosteam privirea, era aceea Cu care ma dezmierdase la inceputul insotirii noastre. Aadar experienta izbutise,

168

dar o socoteam inca nemultumitoare. Duper-amiazil m-am Wins ca nu-mi este prea bine §1 am urcat in camera mea, cerind sa mi se aduca cina acolo. Charles vol sa is maser Cu mine. Desi toata comedia aceasta ma can stingherea, m-am prefacut ca abia ma ating de hrana. Nu-si ascundea nelinistea pe care indispozitia mea, perfect jucata, pricinuia. L-am rugat sa se retraga devreme, sub motiv

as avea mare nevoie de odihng. Mi s-a supus, dar saru-tul pe care mi-1 darui la despartire. mai apasat, mai dra-gastos, era mult diferit de cel din celelalte ser.

Ziva urmatoare, mi-am reinnotit escapada ecvestra, to atit de devreme ca §i In ajun, §i am gasit la inapoiere un sot tulburat peste masura.

- Zau asa, Marie-Francoise, \Tad c5, to porti tare rau cu mine si ma Intrel5 pentru ce...

— Caul& frumosule cavaler, 1-am zadarit eu, rizind. La masa am dovedit o exuberanta care, duper tinji-

toarea stare din ajun, 11 descumpani *si mai mult. Omut acesta atit de subtil Isi pierduse harul raspunsului imediat.

— SA mi se fl schimbat sotia ? ztise, in time ce treceam in salon ?

— Nu cumva sotul e cel care s-a schimbat intii ? i-am rotors-o nesovaielnic.

Mi-a aruncat o privire ascutita, in timp ce, dupa un holloi de ris, m-am asezat la pian si am inceput sa chat cu glas sdaut :

,,O flaut al iubirilor• mete, Care-o-inbreicai pe Lizette in podoabe de stele, Cu desartei sperantei, M-ai &fruit in clipa cea Brea ; Cintii azi nestatornicia ei

credinta statornicei a ?ilea."

161

Nu 1-am scutit de nici un cuplet. M-a ascultat, fArn sa cricneascd, pint la sfirsit, cind am nuantat totul cu o ward ironie :

„Zi de zi, chipul ei e tot mai plin de culoare Frumusetea ei rtisfrintet in mine, ma doare, Zimbetele ei daruite altora greu ma ranesc Necredincioagi mi-i, Dar mereu o iubesc !"

`Cind am incheiat ultimul vers, am simtit doug miini apdsindu-mi umeriti, iar pe ceafa buzele sale fierbinti. As fi putut opri aici incercarea si sa ma ddrui cu tot sufletul dragului meu sot. Dar suferisem prea mutt din pricina nepasarli lui din ultimele luni. 5i m-am departat de el cu blindd hotdrire :

-- Se poate, Charles ? I5aca tocmal acum ar intra Zabeth ?

Dintr-o data palid, s-a tras putin inapoi si a murmurat: Iartd-ma.

In clipa aceea era la rindul lui framintat si nu stiu cum de m-am stapinit sa nu-i sar de git. Dealtfel si schimbase subiectul, vorbea despre o boald numita eparven, care diiduse peste calul Brutus si pentru care era nevoie de ajutorul veterinarului.

— MA duc cu Faraon, aduc, a spus el. Peste trei sferturi de ors voi fi inapod.

Si a plecat. M-am dus in camera mea unde, prefacin-du-mi scrisul, am ticluit urmdtorul ravas

„Domnului conte de Saint-Ange, Este o mare greseala sa bati drumurile si sa-ti Iasi sofia

singurei acasci. Sintetr chiar asa sigur de ceea ce face a dumneavoastrel, cind va inchipuiti ca sta cuminte si bla-

ig2

jinn lingo foe? Spre a vá larniuri, fiti agtdar astazi de straja, la ora patru, in locul denurnit «Steaua cea Vu feigeiduim di nu yeti regreta druinul fOcut."

Mi-am muscat usor coada penei de scris ; am sovait o clipa, dupa aceea am semnat „Sfinxul nisipurilor". Un nechezat, ce se auzea in curte, m-a instiintat ca in momen-tul acela Charles pleca. M-am dus pe data in camera sa de lucru si am pus biletul la vedere, pe birou. Nu-mi mai raminea dupa aceea decit sa-mi pun redingota cu guleras de hermina si sa ma indrept, fora grabs, spre raspintia ,,Steaua cea buns". Ce avea sa faca Charles la inapoiere, dupa ce va fi citit ravasul ? Lovitura pe care urma sa o primeascd, avea sä fie oare indestul de puternica, spre a

inapoia pentru totdeauna ? Nu vedeam nimic din ce se petrecea in jurul meu si aproape ca nici nu am ostenit urcind dealul intr-atit de cufundata eram in gin- durile mele care, necontenit aduceau in fats nelinis- titoarea intrebare. Cind am sosit la raspintie, unde se im-pletesc patru cardri de padure, am tras adinc in pisept mireasma muschiului, a frunzelor ruginii si a scoartet umede a copacilor. Virfurile mestecenfilor se leganau usor. Ani zdrit coada roscovand a unei veverite ce alerga, pier-zindu-se pe trunchiul unuia dintre copacii care marcheazil zona de taiere.

Fara indoiala, Charles venise pins la intrarea in pa-dure calare pe Faraon si ii priponise apoi de un arbore. Oricum, nu-1 asteptam chiar asa repede. Stateam, atenta, la pinda ; deodata am deslusit, nu departe, un zgomot de crengi. M-am pitit indaratul unui stejar.

Era el, intr-adevdr. In loc sa o is pe acelasi drum pe care venisem eu, se napustise prin tufdrisuri, inaintind acum cu pasi prevazdtori. A venit clipa drld i-am zdrit intre doi arbusti printre care i i croise drum dind crengile

la o parte, chipul ravasit. Era cu capul descoperit, iar semnul acesta al grabei cu care se napustise pe urmele mele vadea cit de mult it scosese din obiceiurile sale lo-vitura data de ravasul rneu. Vazind ca rdspintia era goala, a iesit din desis, a privit la dreapta si la stinga, mergind Inainte si intorcindu-se pe urmele pasilor sal. L-am lasat sa se rasuceasca astfel in loc citeva clipe. Apoi se gasi dintr-o data atit de aproape de mine, cea ascunsa indara-tul copacului, incit ma intrebam cum de nu-mi auzea cum-plitele batai ale inimii. A scos dintr-un buzunarel ceasor-nicul de our ornat cu emailuri, i-a deschis capacul si a clatinat din cap. Parea descumpanit. In sfirsit am ridicat de jos o pietricica, pe care i-am aruncat-o in spate, intre umeri. S-a intors dintr-o saritura, ca un pcna§ atins de fierul rosu.

- Marie-Francoise ! a strigat. Am tisnit din ascunzatoare si 1-am atacat de-a dreptul: - Asadar, Charles, ai venit ; prin urmare to-ai indoit

de mine si ai venit. A inteles pe loc cine era „Stinxul nisipurilor". — Iartd-rna, a spus el simplu, nu stiam ca to iubesc

atit de mult. Nici un cuvint de dojana pentru uricioasa-mi glumä.

M-a strins la piept in tacere si i-am raspuns la imbra-Iisare. Apoi rn-a luat in brate si m-a purtat astfel pins la marginea padurii unde, asa cum banuisem, Faraon, legat de un copac, lovea nerabdator din copite.

Scena s-a petrecut ieri. Din clipa in care m-a luat in, brate, mi-am regasit sotul. Sa fi gresit oare ca. 1-am pus la incercare ? Fara indoiala ca nu, de vreme ce siretlicul mi 1-a daruit asa cum fusese inainte de necazul nostru. Cu toate acestea poate din pricina faptului ca am re- trait in cuget, pentru a be putea asterne apoi pe hirtie, acele nesfirsite luni de tristete si parasire, ma apasa o ne-

164

inIeleasa melancolie, iar inelancolia aceasta. impletita din. pareni de rau pentru mingiIerile neirnplinite. aterne parca

val intunecat peste stralucitoarea zi. C) duke istovire coboara in trupul meu. 1 ni atept soul pledat- la Mars-la-Tours. Ma chemase sa-1 insoesc. dar drumul era pi ea lung. inainte de a pleca 1-am strins insa (II patina la pIept. iar -el m-a mingliat pe par. Ce umbre mi-ar mai putea intuneca acum fericirea ? Trebuiet sa fiu pe deplin muliumita daca trebuie. de ce fi '?

15 derembrie, 1807

Atept un copil care. cu voia va vedea in primele zile ale pr:maverii. A venit din nou

Marna. Dimineata. geamurile mete sint poleite cu gheata. n toate incaperile easteluluii focurile and stranic,- caci

Charles se terne pentru mine de cel mai ui5or guturai. Isi amintete de primul accident si ma indeamna la prudenta. Luna trecuta am facut o calatorie la Paris. Nu-i dezva-laisem Inca starea Inca, astfel ca am putut umbla in voie pe la negutkorii de noutat,i. am putut frecventa salile de spectacol. -distrindu-ma din orice si din Dirnic, asemenea . une femei tinere abia maritate. Am pozat Si pentru

pictorul isabey, care a izbutit sa scoata un foarte frumos pastel. Imi facuse mai de mult un portret in miniature, slot de atunci vireo cinci ani. iar acum m-a darutit cu alese

complimente privind ceea ce numea el „Insorita-mi tine, vete". Mi-am spus atunci c-A p4eam calve douazeci si cinci de ani tii ca. dace chipul imi mai vedea virsta adevaratA, inima imbatrintise in trecerea anotimpurilor iubirii. precuin

o frunza chircita pe rain de vinturile reci ale toamnei.

In chiar ziva inapoierii noastre la Castel, Charles a

aflat aveam fericesc ca tata. Din nou aratat

nemasurata-i bucurie. apoi s-a nelinisli penti'u prricina

165

ca, deli stiam lucrul acesta, ma lasasem prada nesiguran-tei unei calatorii istovitoare. Exists oare intre barbat si femeie, chiar cind se dubesc cu patima, un zid in stare

impiedice sa se vadd asa cum sint si, ca atare, sa se inteleaga ? Din ziva ceea sotul meu se poarta cu mine ca dupil dureroasa intimplare din anul trecut. Prevenitor, dragastos, plin de gingasie, el imi vegheazd aproape fie-care ceas din zi si s-ar putea zice Ca simtamintul de dubire a lost inlocuit cu un altul, cu cel al protectorului, al tatii-lui. Da, cu cit cuget mai mult la asta, cu atit se instapi-neste in suflet o anume credinta : Charles nu mai vede in mine decit mama, de pe acum it preferd pe copil si, in ciuda care ma cuprinde, ma intreb uneori, daca nu ma roade curnva o neinteleasd geloiie impotriva rodului pe care 11 port si care nu ar trebud sä-mi sac:leased in suflet decit o simtire duioasa... De ce nu am pe cineva caruia sa ma destainui ? Pentru ce o rusine de nebiruit ma infri-

neazil marturisesc totul sotului ? Ce neIntelegere in- grozitoare ne desparte ? Oare barbatul si femeia isi stag mai mult impotriva decit se completeazd ? Sid-mi fie dat cumva sa vad plecind pentru totdeauna dragostea aceasta recisttigata ? 0 mama nu poate ramIne in acelasi timp si o iubita ? Oare natura se dovedeste mereu oarbd si surds in planurile ei, la fel de indiferenta la tinguirile noastre ca si in fata trimbelor de colb ce vibreaza intr-o razd de soare ?

Alit scrisese mama. Mi-am ridicat fruntea infierbintatil. Toate tainele isi aflaserd cheia ; cunosteam acum firele care minuiserd cele patru destine. Marie-Francoise de Saint-Ange se gasise, fard voie, in inima dramei. Din pricina ei suferise unchiul Sigismond si, afaturi de el,

166

rnAtu.sa Zabeth. Si tot din pnicina ei, de doudzeci de ani, tata nu mai era decit un trup vaduvit de suflet. A inteles Area tirziu ca nici o fiinta pe lumea aceasta nu 1-ar fi putut face sa uite incintatoarea fats din Marylebone. Dupa ce rn-am intors din pension, asemanarea mea cu moarta ii amagise citava vreme : o regasea in mine. Dar curind si-a dat seama ca o fiica nu putea inlocui o sotie ; se intorsese la amarurile sale. Dintre toti acesti oameni care se iubeau, nici unul nu stiuse sa doboare la timp zidul despre care vorbea mama, spre a intelege si a se face inteles. Nici unul nu voise sa-si deschida taindtele sufletului, iar marea for suferinta, ingemanata, izvora intreaga fiird a mai vorbi despre fatalitatea iubirii — din acea funesta cerbicie.

Iata invilfamintele pe care le scoteam la Jumina din clestAinuiirile de dincolo de moarte ale unei mame. M-am ridicat, spre a vedea, in jur, intr-o clips de ametealg, ro-titorul dans al Thistorilor sinilii ce insufleteau tapiseria din camera mea. Mi-am trecut o mina peste frunte, am .deschis usa si am auzit glasul tunator al unchiului Si-gismo n d.

—Asculta, frate al meu, striga vechiul comandant din regimentul de garde, vreti sa ma vedeti preschimbat in efigie de mausoleu, de ma siliti sa" stau astfel intins ca un rege lenevos ? La naiba :

„La pinda, to fereste, La haituialei, grebe to !"

Am coborit in camera sa. Tata si mAtusa Zabeth se straduiau din rasputeri sa-1 impiedice sa se ridice. Se zbatea ca un diavol, strigind sus si tare 61 i-ar fi lesne sa pilseasca de s-ar sprijini in cloud bastoane. fi priveam pe toti trei si imi spuneam ca, in curgerea anilor, se obi:inui-sera intrucitva cu pierderea sau absenta fericirii. Tn ceea

167

ce ma privea: insa, nu ; nu voiam sid indur asemenea re-nuntare, asemenea of ilire. Atunci, de o mie de on mai bine sfirsital sfirsitului.

M-am apropiat de pat si i-am spus unchiului ca nu era deloc cuminte. Pe data si-a molcomit glasul.

Ei da, cind se amesteca si ingerii ! a, spus. Apoi a schitat un gest de neputinta si un zimbet, bun

i-a luminat obrazul ars de soare si vint.

INTRUSA

UNCHIUL SIGISMOND. INSANA-

tosit de-a binelea, fara sa schioapete citusi de putin s.

mi-a fost dat sa cunosc sase luni de fericire. Nu leg deloc,. la Intimplare, aceste propozitii mult diferite, caci odaia unchiului ranit mi-a fost harazita" drept loc ales in care am gindit oa voi putea deslusi taina unei vieti menita,

ursitei sale. De aici inainte ma credeam inarmata spre a o lndruma pe a mea Otre armonioasa-i implinire si, de-graba, m-am apticat sa-mi preschimb doctrina in fapta. Pilda mamei mele si a matusii Zabeth ima. arata cu deose-bire ce anume trebuia sa ocolesc. In iublre, stavila cea mare o inchipuie tacerea in care se zidesc oamenii ; mai bine sa induri cea mai singeroasa dintre ranirile s-ufle-testa decit sa lasi sa-ti scape, din trufie on nevolnicie,

169

singurul prilej de a cunoaste viata care care nazuiesti din toata puterea fiintei tale.

In ce ma priveste, nu aveam vreo pricing — ping atunci eel putin — sa ma piing de bunatatea cerului. Ziva petrecuta la Turnul Praga nu-mi adusese o simply faga-duinta ; vititorul mi-a fost scris atunci cu slove de roc. Francois imi sarutase mina, buzele sale imi atinseserd fruntea ; ii citisem in priviri simtamintele pe care se in.- frinase a mi le spune. Poate ca mai sovala din pricing virsteti : douazeci de ani ma desparteau de el ; dar parea atit de tinar si apoi ce inseamna douazeci de ani mai mult on mai putin, cind este vorba de o dragoste impartasita? Temerile sale nu mi-1 puteau face decit si mai drag, iar grija de a i le spulbera insemna pentru mine cea mai dulce dintre indatoriri. Oare nu-mi daduse a intclege, dealtfel, cu incintatoare discretie, ca destinul putea ajutat ?

In saptaminile ce urmara, nu am lipsit de la datorie, desigur in complicitate cu calutul meu de Spania. Nimic nu i-ar fi fost mai usor lui Franc,!ois d'Arconv:11e, daca ar fi vrut sa ma ocoleasca, decit sa-si scladmbe drumurile. Dar le urma pe aceleasi si cunosteam cu precizie ora din dimineata la care Pyrame se ivea pe clina dealului Nor-roy, cunosteam in ce clipa a dupa-amiezii Thisbe lasa la dreapta drumul spre Noveant. Nu m-a chemat anume nici macar o singura data ; in principiu, intilninile noastre se dovedeau necontenit rodul unor fericite potriveli. Totusi, de prevedea ca o anume imprejurare avea sa-1 im-piedice, intr-o zi sau alta, sa-si faca plimbarea, imi dadea de stire, asa ca intr-o doara, prin citeva vorbe strecurate in conversatia noastra. Inlelegerea dintre not isi afla oarecum temeiul intr-un contract natural, intr-un anga-jament tacit, mutual. Cind it zaream venind din departare, nu grabeam pasul calului ; traiam atunci o bucurie noua,

170

si nu dintre cele mai marunte, aceea de a mai amina putin clipa in care urma vorbesc, de vreme ce stiam bine ca acea clipd se apropia. Cind, in sfirsit, ajungeam unul linga celalalt, zimbetul meu, geam5n cu al sau, insotit de un amical gest cu cravasa, gratiau despre multumirea amindurora. Caii nechezau si loveau pamintul cu copitele, firisoare de abur le tisneau din narile fremdtinde, iar eu II intrebam pe Francois :

Incotro mergem ? Uneori imti raspundea „Uncle ne va calauzi ursita !"

si porneam in galop Intins. Alteori : „Trebuie sä atacam careul acesta de austriecti, domnule maresal !" si atunci porneam intr-un galop nebunesc sau se mai intimpla si asa : „La ordinele- dumneavoastra, vicontesa !", iar eu raspundeam : „Atunci, la pas". Cit a tinut vremea uritd, rareori coboram de pe cai, ceea ce nu ne impiedica sa schimbam uncle cuvinte, cind totusi iuteala cu care inain-tarn ne-o ingaiduia. Ii punearn intrebarti privitoare la cam-- pantile sale si, cu toate ca nu-i placea sä se faleascd, imi istorisea citeva dintre expeditiile la care luase parte : Iena, unde isi amintea ca Im'partise atitea lovituri infanteristilor regelui Prusiei, incit opt zile si mai bine fusese nevoi.t sd amble legat la incheietura miinii apoi Wagram, uncle aceeasi ghiulea care 11 ucisese pe generalul Lassalle ii &bpi-Ise si lui calul, al carui les 11 ocrotise de copitele a vase eseadroane ; dupd aceea Saragosse, uncle un bleste-mat de monah cu mitra ii frinsese, in cretet, cirja aba-tiara, in Limp ce cu stinga schita semnul izbavirdi. Cea mai urita amintire era legata de nenorocita batalie de la Torres Vedras, unde inflaciirarea it minase atit de adinc in inima liniilor dusmane, incit uniformele rosii 11 fdcusera prizo-nier. Astepta pe atunci galoanele de cdpitan, dar cariera i-a fost, in felul acesta, distrusa.

i7i

Ce-ar sä-rni poveste.5ti, la rindul dumitale, vial,a petrecuta la minastire, draga mea Zulme ?

Ce amintiri vrednice de un cavaler al lui Lassalle as fl putut depana ? 0 eleva de la pensionul Sacre-Coeur se sward In zori, cinta la caper& studiaza cu mrisura, invata sa coasa, doar atit cit este nevoie, se exerseaza piece ochii ; apoii, iarna, in curtea interioara a minastirii, tar vara pe aleile parcului, isi desarta in inima unei prietene — care pentru mine se numea Solange de Harpe tai- nele unui suflet bintuit de nelamurite doruri.

Nu-ti cer sa-mi destainui secrete, frumoasa co-larita de p.ensdon, adau-ga vechiul soldat din cavaleria u.oara. Spune-mi doar cite ceva despre prietena dumitale.

Tata" un subject menit sa-mi placa. Nu am nevoie sa arichid achii ca sa-mi apara in fata, de pared abia ieri fi pleCat de linga ea, fata aceea mladioasa si subtire, cu prir aramiu, cu piele stidefie, cu ochi marl de un albastru-ver-zui si cu gene lungi, treniuratoare. Imi amintesc frumoa-sele ei miini cu incheieturi delicate, .gura mindra, zirnbetul. cald, insorit. Eram tot tirnpul impreuna si nu ne ascun-deam nimic. La pension, cea mai bung perioada din an era inceputul veal. Balsamul imbatator al molinului si capri-foiului se inalta din tufele bine ingrijite ale parcului. Mergeam, tinindu-ne de mijioc, pima la un castan aflat la ca.patul unei marl alei srinchingat de o banca din piatra de forma potcoavei. Ne a.5ezam pe banca aceea si, strins lipite una de alta, priveain la cerul cu ape verzui pe care cea dintli stea isi croia urcuwl, In tint, ce o pitulice din partea locului preludia pe deasupra capetelor noastre.

Cavalerul, incintat de tabloul acesta, suspina : Cit de mutt as fi vrut sa ma aflu acolo, intre vol

doua. — Intr-adevar, domnule d'Arconville. nu gindeam sa

aveti 0 inima atit de mare.

172

Se. Intorcea spre mine, licarul unci sovaieli Ii treceas peste chip si de bund seams ca nu gasea nici. un raspuns' potrivit cu situatia, caci rostea pe negindite :

Trebuie atacat careul acesta de. austrieci, dornnule maresal !

i dadea pinteni. calului, in timp .ce a1' men anevoie. se' putea tine dupes Thisbe pornita in galop Intins.

Astfel au zburat lunile de. iarna. Daces ar fi sa privesc lucrurile la rece, ar trebui. sa spun ca nici. cind. au rasarit cele dintii floricele de ciubotica-cucului, prin pajistile umede ale lui Rupt-de-Mad, intimitatea mea cu Francois. d'Arconville nu inaintase nici macar cu un pas. Vreau spun ca sarutarile de la Turnul Praga nu: s-au repetat. Totusi, cind mergeam impreuna calari, o. pace cobora inlauntrul, rrieu, un simtamint, de uluita asteptare, care 41 putea ajunge siesi si care ma umplea un tremur fer- mecator. Sa ne. Intilnim pe drum, de mai multe ori. pay saptamina, fie si pentru a vorbi de cu tau'. altceva decit despre dragoste, nu insemna oare ca nefaurisem un obicetis drag pie. care, Inca de pe atunci, it socoteam mult tre.- buincios vietii. mole ? Mai r6.minea de vazut data si. cava-lerul meu gindea la fel si, cu toate ca purtarea sa ma in-demna sa o cred, simteam arzatoarea nevoie a unei. cercari care sa-mi aduca deplina incredintare.

Se intimpla ca o indispozitie neprimejdioasa sa rna tintuiasca in cases aproape o saptamina. Nu-1 puteam vesti pe Francois in nici un fel, iar hotarirea-i indaratnica de a se insingura nu-mi ingaduia sa nadajduiesc a-1 vedea la castel. Cit de nesfirsite mi s-au parut zilele acelea si cu cites emotie m-am saltat in saua albului Bucefal, de indat5 ce mi-am recapatat puterile ! Mai vioi ca niciodata, pe My_ Heart, unchiul Sigismond a vrut sa ma insoteasca in prima mea plimbare. As fi ales singuratatea, dar ce temei-

173

vredniic de luat in seams puteam aduce capriciului meu ? Trebuie sa arat aici ca nu-i tainuiam familiei mole intilni- rile cavalerul d'Arconville, ca uneori drumeteam im- preuna. Iata pentru ce tata nu s-a mirat cind, intr-o zi, s-a intilnit cu not pe drumul ce leagd Pagny de Bayon--viile calaria izvode§te dacd nu camaraderie, cel putin a simpatie fireasca, odraslita de una §i aceea§i placere. In situatia data, Charles de Saint-Ange ar fi putut evoca o amazoana mult inzestrata care, cu mai bine de un sfert de veac in urma, lua de la el primele lectii pe aleile Hyde Park-ului. Nu-mi parea insa ca ar fi facut vreodata o ase-rnuire de acest fel.

Aadar, in zdua aceea, titre orele trei dupd-amiaza, o pornisern cu unchiul Sigismond spre Pagny. Dacd Francois nu-sd schimbase cumva obiceiul, urma sa-1 intilnim la jumatatea drumului. Primavara era in toi. Un soare ne-volnic se straduia sa incalzeasca vazduhul cristalin pe neateptate spintecat de rafalele de Vint. Cei dintii muguri se iteau in virfurile crengilor, iar drumul uscat stina tare sub copitele tailor. Bine dispus, unchiui. Sigismond se asemuia cu regele Mark plimbind-o prin Cornouaille pe Isolda cea cu dalbd iapa buiastra. Dar un iepure, care tocmai trecea drumul, ii schimbd firul gindurilor. Peste un minut un foc rasuna in padurea ce stapInea valea.

Cind ma gindesc ca exists zanatici care ucid midi& vietuitoare in aprilie, mormdi el. Ce nerozie sa-ti strici ass rostul, inainte de vreme !

,,Bracon iere, braconiere, Tolba mi-o golegi."

Inca mai mormaia pe sub mustata, cind, in departare, pe drum, am zarit venind spre not o siluetd care imi inteti

fi fost si Francois la fel de tulburat ca

174

mine ? Nu rn-am mai indoit, de cum s-a apropiat destul spre a-si struni calul. Chipul sau, indeobste nepasator, arata dintr-o data raviisit. Fara Indoiala ca trebuia sa-1 cunosti foarte bine, spre a descoperi schimbarea, dar cine mai bine decit mine putea sti chipul acela barbatesc si deschis, gura aceea cu dulce si v'guros contur, strinsa acum la colturi din pricina uneti adinci rascoliri sufletesti?

Cavalerul iii scosese palaria, In .timp ce unchiul 11 In-timpind cu voiosie :

- Pai bine, locotenente, dupa cit se pare i-al cam dat uitarii pe vechii prieteni. Chiar nu mai vrei sa stii de vremurile bune, de bivuacuri, de desteptarea data in zori, de mirosul prafului de pusca, de asaltul la baioneta ?

In pofida tulburarii, Francois izbutti sa surida si, la in-vitatia unchiului, primi sa ne urmeze.

- Ei bine, relua Sigismond de Saint-Ange, sa vedern putintel cite parale face iapa dumitale.

dind pinteni lui My Heart, trecu in trap intins si ne depasi curind cu vreo cincizeci de metri. Se cade sa arat ca Francois nu se hotarise imediat sa-i alerge pe urine, astfel ca am ramas clteva clipe unul linga celalalt, nemiscati in sei. Dragul meu ma privea cu nesat, cum nu o mai facuse. Tot in tacere 11 priveam si eu, in timp ce vapai imti mistuiau obrajii.

— Micuta Zulme, vorbi el cu glas inecat, sa (Ted oare ca ai lost suferinda ?

- Sa crezi, am raspuns, cuprinsa de un freamat, si de vrei sa afli mai multe, ma vei gasi miine dupa-amiaza pe drumul ne duce spre Noveant.

A respirat adinc si, pentru ca nu ma simteam in stare sa mai adaug vreun cuvint, am ml,ngliat grumazul lui Bucefal spre a-1 porni la trap ; el a facut la fel cu Thisbe.

176

Am dormtit prost in noaptea ce a urmat. itni dadeam seatTia c.a ziva ce avea sa vina urma sa fie hotaritoane pentru dragostea mea, astfel ca am zabovit indelung in fala ferestrei deschise spre un cer spuzit de stele. Oare vreunul din astri aceia sclipitori nu era si calauza soartei mele ? 0 dorinta pornita dinlauntrul fiinteti mele se inalta spre tariile ametitoare, unde pronia ii alesese un loc. Sd fi fost bulgarele acela de foc abia vazut, pilpiitor in dunga

on planeta aceasta singerie, cu nestins5 stralucire. on poate una din grauntele pierdute in miriadele de lurni ale unei nebuloase ? Zadarnic puneam intrebari infinitu-lui, glasuitor si totodata mut. Nu facea decit sa-mi trimit4 inapoi nelinistitoarea-mi intrebare .Si nu am putut afla somn decit odat5 en primul zvon al aurorii.

Cind in-am vazut in fat,a lui Francois, pe drumul ce ducea la Noveant, am simtit ea ma ineaca un nod, ca-mi zvicnesc timplele. As fi vrut ca totul in mine sa-i strige iubirea, dar nu am stiut sa-i spun decit atit, pe un ton care in cugetul meu se voia glumet -(dar pentru ce sd nu recunosc Ca glasul imi tremura ?) :

- Asadar, domnule cavaler, m-ai crezut moarta ? - - Mai rau chiar, mi-a raspuns cu dor inabusit; mi-am

inchiputit ca te-ai hotarit sa pui capat intilnirilor noastre. Conversatia lua calea pe care de atitea luni o visasem.

Cerul se arata la fel de limpede ca in ajun. Aroma ierbu-rilor crude ne invaluia ca 0 incuviintare a pamintului.

Vremea taragiinarilor trecuse — Oare atit de putin cunosc locotenen0i lancieri din

cavaleria usoara inima femeii — avea, ce-i drept, citeva temeiuri sa o ci'ed,

murtnura el ridicind din umeri.

176

pinteni lui Thisbe care zvicni, uimitil de un tra-tatnent atit de neomenos si o lug la galop. L-am ajuns din urma putin mai departe, intr-un ungher de pildure, undo, pretextind anume oboseala, 1-am rugat sd .facem pupas. A

Ne-am priponit caii, jar eu m-am asezat pc trun-cinul unui copac proaspdt taiat ce rdspindea mireasma jute a sevei. Francois sta in picioare inaintea mea, spri--jinit de un mesteacdn, a carui scoartd argintie se desfacea bucati. bucat,i. Privirea ii era incetosata, fruntea i se adu-nase in cute, ca sub povara unei prea grele tristeti. 0, bil- nuiam. destul de lesne ce amarnica intoarcere in trecut ii stirnisem in cuget cu intrebarea mea. Isi amintea clesigur. cumplita-i greseala din tinerete, pe acea Victoire Denis, atit de putin vrednica de el, pe care si-c facuse sotie. Dar nu aveam oare . datoria sä-1 ajut sa indeparteze ping si amintirea acelui tirnp incheiat ? L-am rugat sd se .akieze linga mine si i-am pus o mina pe umar.

— Nu Coate femeile sint la fel, i-am murmurat intr-o §oaptti.

A clatinat din cap, mi-a aruncat o pvivire invalurata de melancolie si a suspinat

Scumpa si inicuta Zulme Mi-a luat o mina, a dus-o grabit la buze, apoi a

lasat-o. Dar de data aceasta eram cit se poate de hotarita sä nu mil multumesc cu vorbe ocolite on cu infrinari. Pilroa din nou cufundat in tenebroasa-i meditatie. Atunci I-am atacat iardsi

— Francois, oare nu ai ntimic altceva a-mi spune ? Chipul i s-a inasprit, sub sfisierea unei dureroase lupte

lAuntrice ; a rostit cu grew :

-

Ba da, mai tirziu insa. — De ce nu cum. Francois ?

-

Intr-o zi vei sti total. F11 incredintata.

177

Se ridicase. Am facut la fel ; mi-a luat miinile si mi cuprins intr-ale sale. Se uita la mine cu nestapinita

dragoste ; privirea lui imi arnanuntea chipul, trecea de la frunte, la ochi, apoi la guril ; tulburat cum ii vedeam, am crezut Ca, in ciuda vrerii sale de a pastra tacerea, avea

dezlege, in sfirsit, inima. Cita arnagire ! In chiar clipa in care gindeam CA am ajuns la capatul indoielilor,

vazut maxilarul csrispindu-i-se, privirea i s-a intors in and parte si mi-a lasat miinile sa cada la loc. Dezama-girea imi era atit de Vara mAsura, incit nu m-am putut infrina sa nu-i spun :

- Cit de ciudat esti, Francois ! S-a oprit o clipa din cele ce se apucase sa faca" isi

dezlegase calul mi-a aruncat -0 privire fugara si a murmurat cu o incetineala bine cumpanita

- Wabdare ! Dare ce voia sa-mi dea a intelege cu asta ? Nu am

nici in ziva aceea, nici in cele urrnatoare, cu toate ca purtarea lui fata de mine se schimbase mult. Intr-a-devar, desi necuprinsa in cuvinte, dragostea lui se facea }impede sii4ta in toata purtarea lui, in privari, in \tonul cu care imi vorbea. S-au scurs astfel cloud saptamini, in care am cunoscut, daca nu fericirea deplina, cel putin starea aceea premergatoare si atit de plina de farmer a unei asteptdri ce urmeaza sa-si afle implinirea si care poate ca intrece chiar fericirea insasi.

A sosit si ziva aceea de mac, in care pe drurnul spre Pagny 1-am vazut pe Francois intimpininclu-ma cu mare grata ; nu a incetinit clecit in ultima clips, cind m-a inva-luit intr-o privire de flacara si mi-a spus cu o insufletire pe care nu cauta sa o ascunda

- Zulme, mime plec. Tulburarea ce ma sfisia in fata unei vesti atit de !leas-

teptate s-a oglinclit pesemne destul de limpede pe eliipui

178:.

meu, cad a coborit din sa si s-a apropiat de mine, ea pen-tru a ma prinde in brate.

- Doamne, a spus, nu cumva nu te simti bine ? Nu ma simteam chiar atit de rau. Totusi, 1-am lasat

sa-mi is mina, sa pot cobori de pe cal si, sprijinindu-ma de umdrul lui, m-am dus ping la taluzul ce mArginea drumul si m-am asezat.

- Pleci ? am spus intorcind privirea. — Da, spre a-ti spune insa la intoarcere cuvintele pe

care le asteptii. - Pentru ce atita aminare, Francois ? - Ftiindca nu a sosit Inca vremea, Zulme. — Nu te inteleg, dragul meu. - Iti fagiiduiese ea vei intelege curind. 1.4-am mai intrebat apoi cit timp credea ca o sa fie ple-

cat. Mi-a raspuns ca nu stia, dar ca socotea sa se inapo-ieze Inainte de sarbatoarea Saint-Jean. Asadar aveam due lipsa mai bine de o lung. Nu i-am ascuns ea zilele mi se vor parea nesfirsite. In poftida tulburarii care ii umplea fiinta, in urma acestei declaratii, nu a mai spus nimic, a Incalecat si a pornit in galop intins. Cind 1-am vazut cum se departeaza si dispare in lungul drumului, mi-am inima chircindu-se. 0 presimtire neagra ma chinuia, de parca mi-ar fl .fost dat sa nu-1 mai vad niciodata.

Ciresele sc pirguisera pe ramuri si artificiile scinteiau In pietele satelor lorene, dar Francois tot nu se inapoiase. Alungarri nelinistea, on de cite on ma cotropea, iar ras-timpul acesta claruit, nadejddi nu se dovedi pentru mine lipsit de tarmec. Oare nu aveam temeiuri sa-mi cred feri-cirea aproape ? Nu mi se spusese oare destul de limpede Ca statornicia mea avea sa-§i primeasea n curind ras-plata ? In una §i aceemi zi ma aratam cind pornita spre

119

visare on voiosie, cind' tinjitoare on plina de o molipsi-toare vioiciune. Matusa Zabeth nu pricepea nimic din sta-rile mele schimbatoare.

— Cum e mama, aka e si fata, imi spunea ea. Draga mea Zulme, incepi sa aduci tot mai mult cu sarmana to mama.

Nu-mi pusese nici o intrebare privind cele cuprinse in mesajul pe care Marie-Francois de Saint-Ange 1,1 incre-dintase pe patul de moarte si ii pretuiam discretia. Cu. toate acestea, ii prindeam uneori privirea atintitd asu-

pe deasupra ochelarilor. Ma straduiam atunci sa-i raspund cu vreo glurna, iar ea isi lua din nou cartes, cu-prinsa de o ingrijorata nedurnerire.

Nici o zi macar nu am vrut sa las deoparte plimbarea mea, pe Bucefal, fie diminega, fie dupa-amiaza. In. jurul meu, vara isi knpartea, cu &amide, freamatu-i nedeslu-qit, sclnteierea si aromele ; ma imbatam cu ele si fiecare sclipat de pe fata domolului Rupt-de-Mad, fiecare cotitura a drumului pe care, in atitea rinduri, 11 strabatusern im- preuna, fiecare copac de pe sosea aduceau in rata o fiinta mult iubita, care curind avea sa fie numai a mea. Nici o clips nu m-a fulgerat vreo indoiala, jar cind, in sfirsit, intr-o stralucitoare zi de iulie, mi-am zarit cavale-rul venind in pas marunt pe drumul dinspre Pagny, am simtit cum imi urea in inirna un tint de slavita bucurie. Viitorul era al meu.

Chipul lui Francois, straluminat de o IncIntare zaga-mita, dar adinca, mi-a dat pe data a intelege ca venea cti

cele ce fagaduise si ca nu mai aveam a ma teme de nici o dezathagire. Nu 1-am intrebat. nimic despre calatorie. Era linga mine, fiinta lui imi aducea fericire, altceva nu mai voiam sa stiu. Primele sale cuvinte imi pricinuira atit de sfisietoare bucurie, incit insemnau aproape durere;

o menghiine imi inclesta timplele ; m-au prdidit lacrimile.

180

Ili cerea iertare fusese nevoit sa-si prelungeasca ah-senta si nu ascundea ea lucrul acesta 11 facuse sä sufere mult. Intreg temeiul vietii lui isi afla radacinile in peisajul loren, adunat pentru el intr-un singur chip...

Paseam alaturi, ducind caii de capastru. Atit de Cara margini imi era tulburarea, incit nu cutezarn sa intorc capul sure el ; dar ii sirntearn privirtile atintite asupra-mi ca o arsura. In sfirsit ne-am oprit ; m-a luat in brate si atn inteles atunci ca viata nu-mi mai daruise nimic asemd-nator acelei clipe. Un greiere tiriia in covorul ruginiilor ace de brad asternut pe pamintul nisipos. Un sotim plutea in tarii, cu aripile incrernenite parca. Mireasma rasinei se c.ontopea cu mirosul de amidon pe care it raspindea Ca-masa lui Francois. Obraz-ul bine ras, neted si totodata usor intepator, se lipise de al meu ; apoi buzele lui mi-au popostit pe frunte, pe ochi. Am raspuns, cred, cu un geamat usor.

Cit de mult to iubesc. micuta mea Zulme ! Sint aproape incredintata ca, dupa ce a rostit cuvintele

acestea, mi-am pierclut o clipa cunostinta. Imi inchipui insa ca nu a bagat de seama, caci si dupa ce revenit tot la pieptul lui ma stringea,

— Francois, am soptit, dragul meu Francois... Am stat astfel un timp pe care nu l-as putea milsura.

Cerul era de o negraita limpezime. Pe drum nu trecea riiz en i. iar vazdfihul vibra de caldura. Din vreme in vreme un cuc isi vestea in adincul codrului cele doua note, acelea.5i rnereu. As fi dorit ca Francois sa-ri dezvaluie pricina indelungatei sale absente, dar o temere nelacnu-rata ma infrina.

Ziva se indrepta molcom catre asfintit. Nicicind nu mi s-au parut ceasurile alit de scurte. Francois m-a inso- tit pins la poarta castelului, jar Ond ne-am des- partit mi-a spits

181

— Milne, la trei dupa-amiaza, voi veni sa-i vorbesc parintelui tau.

Am intrat in casa, frematind de bucurie. Nu as fi in stare sa explic cum de am izbuttit sa nu ma tradez, sa suport ca seara aceea sa fie ca toate celelalte. Unchiul Sigismond se arata posomorit. Tata, cu privirea aceea in-strainata, din zilele lui proaste, mi-a cerut sa-i cint vestita arie din Vesta/a. Am atacat-o, punindu-mi in ea tot su-fletul, asa ca nu ani Post prea uimita cind am auzit spu- ninclu-mi-se, la sfirsit :

- Ce bine ai tint at in seara aceasta, fetita mea ! Pina si matusa Zabeth se intrerupsese din lucrul sail

la clantela, ca sa ma asculte. In timp ce o sarutamI, soptin- du-i noapte buna, mi-a strecurat la ureche :

- Copila plea, stii ca adineauri glasul ill era aidoma Cu eel al mamei tale ?

In noaptea aceea am adormit impacata ; somn fan vise. Putea fi pe lume vis mai imbietor decit cel pe care in-cepusem sa-1 traiesc ?

Dimineata zilei urmatoare mi-am petrecut-o in pare. Ea trebuia sa fie pentru mine cea mai de seam zi din viata mea ; in asteptarea lui Francois, doar vecinatatea florilor si a pasa'rilor mi se parea vrednica a fi primita. Am dat asaciar graunte turturelelor care au venit sa mi le ciuguleasca din palrna, asa cum alte turturele o facu-. sera — in urma cu douazeci .i cinci de ani cu Marie- .

de Saint-Ange. Am cules apoi un trandafir rosu, pc care mi 1-am prins in par. Jugurtha imi calca pe urme, pe alei, scotind acel strigat despre care tata spune ca ar fi iesit dintr-un vodevil al domnului Scribe. Inainte de ora prinzului, unchiul Sigismond veni sa vada fazanul William Pitt, astfel ca eu, pitita pe dupa copacul care ma ascundea de ochii sai, 1-am putut auzi mustrind sarmana

182

pasare pentru tradarea lordului Liverpool §i captivitatea din insula Slinta Elena.

In timpul dejunului care a urmat, mi-am inmultit znW-betele, iar cind am trecut in salon, rri-am asezat la p:an de uncle am cerut matusii Zabeth si unchiului Sigismond sa vina sa date cu mine. Matusa se invoi sa-si incerce glasul in Scirmanul Jacques, dar unchiul pretindea ca nu stie decit cintece ale corpului de garda on Sa veghern la pacea iinperiului si se stapini (dealtfel vocea lui puternica ar fi lost in stare sa pricinuiasca, poate, prabusirea can-delabruluti).

Nu faceam asta decit pentru a mai omori timpul care ma despartea de ceasul in care Francois avea sa intre pe poarta castelului. Nelinistea imi crestea pe masura ce clipele se scurgeau, iar cind cele trei batai ale ornicului de faianta asezat in rata oglinzii semineului se facura auzite, mi se urriplura de lacrimi.

Desi mi le-am sters pe data, cu dosul palmei, inatusa Zabeth le si vazuse. Ea veni catre mine si ma intreba rningiios

- Ce s-a intimplat, draga mea Zulme ? — Nimic, i-am raspuns cu zimbet strain. Ma gindeam

la necazurile sarmanului Jacques. Sä se fi 15sat oare inselata de motivul nascocit ? Ori-

cum, nu a mai staruit, iar pe mine alai grija ma muncea. Tata se sculase tocmati si vorbea de un drum la Gorze. Trebuia sa-1 mai tin in loc, cad Francois urma sa soseasca din clipa in clipa. M-am dus asadar pe linga el si 1-am rugat mult, facind fel si fel de mutrisoare, sa ne cinte rindul lui. Nu era obisnuit din parte-mi cu asemenea mofturi, astfel ca mai intii se impotrivi. Dar mi-am intetit altintarile si sfirsi grin a se supune. . Cind a batut trei si jumatate, m-am simVt cutremurata de un fior. Tatal meu isi incheiase romanta — era, imi

183

amintesc, fairnoasa arie a lui Boieldieu Cind traieti &- parte de dragostea to — si nu vedeam cum 1-as fi putut face sa mai zaboveasca. Am izbutit, totusi, istorisindu-i o sums de copildrii, compensate poate doar de vioiciunea tonului (nervii imi dadeau ghes), copilarii care au reusit sa-i lumineze chipul innegurat.

Se facuse ora patru, jar cavalerul d'Arconville nu ve-nise inca ; cheltuisem toate tertipurile menite sa impie-dice plecarea tatei, iar pentru a spune adevdrul era prea tirziu. Dealtfel, o alts intrebare, si mai chinuitoare, ma framinta acum : oare Francois avea sa vina ? Intirzierea lui nu-si putea afla ternei decit intr-o ,anume pricing foarte serioasa si poate chiar ingrozitoare.

L-arn lasat pe tata sa piece cu unchiul Sigismond. De cum se departara calari, am si coborit sag inham pe Bucefal la cabriolets. De vreme ce ajunsesem unde ajun-sesem, ce m-ar mai fi putut impiedica sa ma due la caste.- lul d'Arconville ? In time ce trasurica isi crOia drum prin-tre copacii impodobili cu verdele frunzis al verii, mi-am amintit cea dintii vizita facuta lui Francois, cea dintii si singura, trecusera de atunci opt luni. Totul se petrecuse intr-o rece zi de noiembrie. Infrigurata in vesmintu-i de bland, matusa Zabeth, ma dojenea, pe drum, ca-mi jurasem probabil, sa o ucid. La inapoiere ma pusese in garda im-potriva nesabuitelor porniri ale sensibilitatii. 0 ascultam supusa, dar inima mea alesese... Oare ce se intimplase cu Francois ? De dragostea lui nu ma mai puteam indoi. Fara doar si poate, cazuse victima vreunei mirsavii a soartei. Ma cutremuram toata la gindul ca 1-as putea gasi prabusit de pe cal, la marginea soselei, fara de simtire, cu fata insingerata. Dar prea stia sa caldreasca bine, astfel ea nu putea fi vorba de o cazatura. Nu cumva, asa cum ades li se intimpla drumetilor care au trecut prin multe

184

climate, vreun acces de febra 11 silise sä nu iasa din casii ?

Intr-atit de tulburat imi era cugetul, incit dupa ce am ajuns la castel si dupa ce am urcat grabita treptele pero-nului, nici nu mi-a mai trecut prin minte sa trag de cio-canelul de la Lisa. Am dat buzna in casA, am strabatut una dupd alta micile incaperi cu lambriuri de un cenusiu des-chis on liliachii, care duceau catre salonul cel mare, unde matusa Zabeth se aratase atit de infriguratil si pe care 1-am si recunoscut dupd apele intunecate ale paravanului din lac de CorOmandel. Castelul parea pustiu. Totusi, in-cordindu-mi auzul, am deslusit larma unor glasuri ce se facea auzita dinspre incaperea pe care Francois o numea „camera in care traiesc". Fara sa mai sovai, am inaintat, precum un soldat in bataia tunului si m-am oprit in fata usii acelei midi. Era usor intredeschisa, iar dinduntrul ei rasuna glasul pe care 11 auzisem din salon , un glas de femeie, 1nfiorator de vulgar, taios si ragusit totodata, amintind de anumite locuri ale stricaciunii. Nici o clips nu m-a fulgerat-gindul ea" as putea savirsi vireo indiscretie. La urma urmelor, cuvintele pe care le auzeam imi daleau, dintru inceput, lovituri atit de haine, incit am pierdut ma- sura spatiului si a timpului. Nu mai insemnam decit o ureche atenta la o revelatie care ma sfisia, imi smulgea inima din piept. Caci iata ce spunea acel glas — iar el se adresa, din pacate, preaiubitului meu Francois :

— Ei bine, frumosule, nu prea esti incintat ca ma vezi. i eu care Imi facusem iluzii, inchipuieste-ti. Mi s-a spus,

la Paris, ca ma cauti peste tot, ca vrei sa stii daca sint printre vii on am dat ortul popii. Sa ma sdvirsesc din viatd la treizeci si cinci de ani ! N-as fi vrut sa-ti prici-nuiesc durerea asta, Francois al inimii mele. M-am si mirat oarecum. Mi-am zis ca dupd atita vreme, ai dat-o probabil uitarii pe Victoire a ta. Drace, nu se prea scrie

185

mult in familia asta ! Da' ce, poti.sa nu ai aplecare pentru mizgalit scrisori, Para ca treaba aceasta sa aduca stavila simtamin lelor ? Asa ca, de cum am aflat ca ma cau tai, precum un porumbel pe turturica lui, mi-am zis „Draga mea Victoire, barbatul tau este iarasi inamorat ; ar vrea sa-si vada casnicia intrata in buns rinduiala, sa guste bucuriile caminului". Dragul meu, fireste ca te inteleg. Reumatismul nu te-a betegit Inca, recunosc chiar ca te tii bine pentru un barbat care traieste intr-un soi de vagauna uitata de lume, dar, oricum, nu mai ai douazeci de ani. Te gindesti sa inclini steagul, sa sfirsesti in chip onorabil. Pe scurt, cam astea ar fi gindurile care mi-au trecut prin cap si nu vreau sa pretind ca pe loc m-as fi si bucurat. Cind ne-am vazut ultirria oara, discutia noastra a fost mai degraba rece si fiecare o tinea pe a lui. Dar timpul trece si apoi mai este la mijloc sfinta casatorie. Prin urmare merita sa vad despre ce e vorba. Tata-ma deci si — ne- buna nu sint nu-ti ceream sa-mi sari indata de git. Totusi, m-as fi asteptat la o primire mai bung, la o curte.:. nie fie ea si prefacuta. Du-te la plimbare, mutra acra si gura lacatuita ce esti ! Am sosit aici de doua ceasuri si abia de li-am auzit glasciorul !

A urmat un chicotit vulgar, asemenea unei tuse uri-cloase, ingrosate. Mi se parea Ca in tot trupul imi nava-lise un frig de moarte, incepind cu miinile si picioarele, inaintind apoi catre inima. Cind infioratoarea veselie a acelei creaturi se potoli, Francois vorbi la rindul sau, iar glasul ii era trist, cumpanit. Dar si atunci, numai sere a pune o intrebare, pentru mine mai dureroasa chiar de-cit tot ceea ce aflasem :

Ce face micutul ? Femeia a scos atunci un strigat de multumire, in care

se putea deslusi mirarea batjocoritoare.

186

— A, de el, prin urmare, to interesezi ? N-a§ cre- zut. Marturise§te ca nu te-ai ociipat de el nicicum, de cind s-a nascut. totu§i iti poarta numele. Ei da, fiul nostru Richard d'Arconville impline§te aproape optspre-zece ani. Toata lumea spune Ca seamana, cap tiiiat, cu bunicul sau colonelul. Ma invoiesc ca nu are nimic din tine §1 s-ar putea zice ea asta e cam pacat dar, a§a cum este, nu-i lipsit de falo§enie, iar vinzatoarelor li se . scurg ochii dupa el. Ar fi putut ic§i din el un chipe§ ofiter, data ar ,mai fi lost la moda militarii. Citiva dintre bunii mei prieteni m-au sfatuit sa-1 indemn mai degraba sa intre la Lafitte. Le-am ascultat povala. Finantele merg bine in toate vremurile, iar baiatul se pricepe, nu glurna. N-ar fi niciodata in stare sa confunde o polita cu o cambie... Dar ce te-a apucat a§a din senin ?

Francois ma zarise in chenarul u§ii.. Totul fusese peste puterile mele, intr-adevar, mai mult nu as fi putut in-dura ; de aceea trasesem clanta inspre mine, spre a-I mai vedea o data pe dragul meu. 0 paloare inspaimintatoare i se raspindise intr-o clipa pe chip. Se napusti spre mine . §i, cuprinzindu-ma in bratele sale, imi spune .cu glas frint :

- Zulme, iti jur ca am crezut-o moarta pe femeia aceasta

In spatele lui, acela§i chicotit, iar glasul care imi na- ruise toate visele i§i incheia nimicitoarea lucrare :

— 0, arum inteleg prea bine. Pentru .cea de a doua insuratoare, domnul cavaler iii dorea o prospatura. Nu mai ca, s-avem iertare, pui§or, domnul cavaler nu-i va-duv. Domnul cavaler are o nevastA legitiina, cit se poate de sanatoasa la trup §1 la minte, care i-a daruit un fiu, la rindul lui zdravan §i bine cladit...

In ce prive§te infati§area fizica, femeia aceea nemer-nica oferea caricatura cit se poate de jalnica a frumoasei

187

fete pictate cindva de David si al carei portret it admira-sem cu opt luni in urtnii in galeria de la catul intii.

unei vieli josnice, contopite cu goana anilor, ii scosesera §i mai mult in lumina pe chip stigmatele unei vulgaritaii fara lead. Ea vorbea intruna, dar eu incetasem sii o mai aud. Ma desprinsesem din imbratiprea lui Francois, tinguire : _Lassa-ma. to rob din lasa-ma !" Am inceput apoi s5 fug prin saloanele pustii §i am coborit in mare graba treptele peronului incins de dogoarea soarelui apoi am urcat in cabriolets, tremurind toata Si muFindu-mi buzele ping la singe.

Iar Bucefal a pornit singur, fad' sä mai a§tepte sem-nul pe care, in starea mea de ratacire, uitasem sa 1-1 mai fac.

Nu-mi mai rliminea decit sa tree in nefiin0..

IX

0 NUNTA IN VREMEA IMPERIULUI

RASFR/NT IN OGLINDA, CHIPUL meu imi da fiori. In doar citeva ore s-a schimbat aseme-nea unui cer varatic, tulburat pe negindite de cohortele norilor. Obrazul imi pare alb ca varul. 0 cuts vinetie co-board piezis, de la colturile ochilor, spre obraji. Sa ma fi uritit ? Putin imi pass, de vreme ce nu trebuie sä mai plac sirigurului barbat care mi-e drag...

De uncle am luat in seara aceea curajul de a-mi pas-tra local la masa, fara sa izbucnesc in lacrimi, fara sa-mi descarc inima matusii Zabeth, care gasea ca aveam o mu-trisoara „amarita", fara sa ma arunc in bratele tatii care, macar de data asta parea smuls din visurile sale inva-luindu-ma, pe cit se parea, intr-o privire strabatuta de o nelini§titA duio§ie ? Doar unchiul Sigismond vedea, Pe-

180

semne, in mine pe micuta Zulme din toate zilele, caci m-a batut u§or pe obraz, inainte de a se a§eza, dupa care s-a apucat sa critice, cu voie bung ministerul.

— Martignac o sa cada, spunea, §i de vina va fi nu-mai el. Nu a §tiut sa se impuna regelui.

— Zi mai degraba, adauga tata, ca nu s-a priceput sa-1 domoleasca pe liberal'.

Ascultam la toate cele ce se discutau in jurul meu, ca intr-un vis. Ma straduiam totu§i sa urmaresc conver-satia, caci voiam sa pastrez doar pentru mine eaul acela care ma scurma ca o rang. Fiecare dintre cele trei fiinte a§ezate in preajma mea §i de care cram legatil prin singe, nu cunoscuse -oare aceea§i suferinta, nu o indurase fara sa se tinguie ? Descopercarn la rindu-mi ca ranile inimii nu pot afla leac ; am spus deci ca ma simt prea obosita, ca sa ma pot ridica de la masa inainte de servirea cafelei.

o lacrima nu varsasem de la ingrozitoarea clipa in care naruirea tuturor sperantelor mele imi aparuse in lumina unui sfir§it de lume. Un soi de incremenita nau-Ore, de uciga§a lipsa a oricarei sirntiri, mi se cuibarise in suflet. Traiam strania impresie ca flacara aceea tinard §i mistuitoare, ce tresaltase a bucuriet. in adincurile eului meu, se stinsese dintr-o data §i ca ma golisem de tot ce fiinta mea avea mai bun.

Automat m-am dus sA 1eschid fereastra ; toate aro-mele caldei nop-ti navalira valuri-valuri in incapere. Par-fumul ginga§ §i patrunzator al florilor de iasomie se con-topea cu mirosul arnarui al celor de salba-moale. 0 pa-sare singuratica i§i picura viersul pe un ram. Nori diafani treceau ca ni§te umbre poste dalbul disc al lunii. Mi-am amintit area noapte de primavara in care, de la aceegi fereastra, imi cautam steaua prin sclipitoarea fantasma-gorie a universului. Dupa chipul rava§it pe care i-1 des-copeiisem, doar fiindca nu ma vazuse o saptamina, afla

190

sem cu citeva ceasuri inainte ea Francois ma iubea. Imi credeam atunci fericirea aproape. Dar vai ! Un hohot de plins ma cutremura, mi se incetosara Plingeam Inc- eat, iar lacrimile, cazute pe pervazul ferestrei, scinteiau in raza lunii.

Am plins astfel indelungd vreme ; apoi, incetul cu Incetul, s-au intrupat in mine ginduri ce se impleteau cu hotariri mai de mult luate. In lac sa ma multumesc a in-dura incercarea, oare nu cram datoare sa o infrunt ? Francois ma iubea. 0 fiinta care to iubeste 11 se poate oare ap de lesne desprinde din inlantuire ? Dragostea Impartasita nu faureste oare si ea drepturi ? Ce cauta inure dol indragostiti ca not o femeie straina de orice noblete sufleteasca ? Cum putea cavalerul d'Arconville, un am atit de ales, sa suporte ca intrusa aceea sa ne su-puna vrerii sale ? Oare era osindit sa poarte, ping in ultima zi a vietii lui, jugul acelei amarnice greeli din tinerete, care 11 legase de o faptura nevrednica sa-i fie alaturi ? Nu. Voiam sa-1 apar, la nevoie, chiar de el in-susi. Mai mult Inca, aveam de gind sa intru in lupta cu sacietatea care mi-1 smulgea, cu Dumnezeu care il da-ruise alteia ; nu voiam sa economisesc nici un efort, nu voiam sa renunt la nici un pas, oricit de chinuitor s-ar fi dovedit acesta pentru mindria mea ; voiam sa cladesc viata „noastra".

In fulgerarea unei clipe, gindul ma dusese pina la crima, dar sminteala unei asemenea porniri imi redarui in schimb tot singele rece. Francois nu putea nicicum gindi sa reia traiul cu aceea care pretindea ramina sotie. i fiindca regele interzisese divortul, aveam sa plec Cu. eel pe care it iubeam, departe, foarte departe de pa-mintul loren ; vom parasi Franla, pentru a porni pe marea Antilelor ; apoi vom debarca undeva catre San Domingo sau, si mai departe, pe o insula din arhipelagul Wind-

191

ward Island. Ma §i inchipuiam inotind alaturi de. Fran-, cots, printre recifele de corali ; in jurul gitului imi voi infa§ura un clinchetitor §irag de amulete §i scoici ; pa-i•ul imi va fi impodobit cu coronite din flori purtind ciu-date nurse ; ne vom catara prin cocoticrii in§iruiti in salba de-a lungul carmului scinteietor pe care yin sa moara valuri mereu albastre ; ne vona adaposti intr-o co-liba al caret acoperamint va fi intesat cu frunze de man-ghier on do palmieri cu muguri bunt de mincat. Vom duce viata unor salbatici de isprayg, buni la inimg.

Idilica plasmuire ma lini§ti atit de mult, incit am sfir-§it prin a adormi ; a doua zi m-am de§teptat cu o stare de spirit izvoditoare de calms hotarire. Un singur gind m-ar mai fi stavilit in drumul ales, acela al durerii pe care plecarea mea avea sa o pricinuiasca tatei, matu§ii Zabeth, unchiului Sigismond,. Dar pilda lor nu-mi aratase oare ca poti pierde totul chid cauti sa to in§eli singur §i ca fericirea este rodul unei sin-ceritati neocolite ? Ar in-telege ca nu am vrut, asemenea lor, sa" las sa-mi scape printre degete singurul meu prilej de a gasi pe pamint fericirea. Ar sfir§i prin a ierta fugarei §i poate chiar prin a-i da dreptate, in inima lor, cu o tainica minunare, nu lipsita de oarecare invidie pentru indrazneala-i tinereasc5.

La ora zece ma aflam pe drum, in cabriolets. Ma imbracasem cu grija, ca pentru asemenea imprejurare, o rochie lungs din muselina alba, dantelata §i cu mineci bufante, tar pe palaria din pai de Italia cu panglici in vine unduia o pana de marabu. Soarele, cald de dimineata chiar, destrama u§oarele picle cc pluteau peste Rupt-de-Mad.

Abia trecusem -de satul Vandelainville, cind in-am in-tilnit cu po§talionul Nancy-Metz, al carui vizitiu ma sa-luta scotindu-§i palaria. Intilnirea aceasta mi se paru de bun augur, cad imi amintea de ziva petrecuta la Turnut

192

Praga, cind acela*I vizitiu, trecinduli biciul in ceaialt5 mina, ma salutase cu acela§i aer jovial.

Nici nu se pierduse bine in spatele meu uruitul gentel, ca am §1 zarit un cavaler venindu-mi in intimpi-nare. Inainta in trap marunt §i, cu toate ca tinuta4 pe cal era fara cusur, nu putea fi confundat cu Francois. Dealtfel 1-am recunoscut chiar inainte de a ajunge in dreptul meu. Era beduinul Hasaan, care de indata ce se vazu la citiva pa§i de mine, imi facu un semn cu mina i cobori de pe cal.

Oprisem ; vedeam, cotropita de un aprig simtamint de ingrijorare, cum personajul acela mut .§i cu ve§minte impestritate ma rasplate§te cu saluturi dupd obiceiul sau, cu mlinile incrucipte la piept §i cu adinci plecaciuni. °data ceremonialul incheiat, a s:cos din vesta-i vinetie o scrisoare impaturita §i pecetluita, pe care sta scris „Domnisoarei Zulnie de Saint-Ange".

Am luat plicul §1 am multumit cu glas stins solului. Atunci Hassan s-a dat citiva pa§i inapoi, m-a salutat din nou §i §1-a vazut lini§tit de drum.

Am ramas mai departe pe liancuta cabrioletei, neclin-tita §i in uluire. Ce simtalminte putusera dicta lui Fran-cois scrisoarea pe care o mototoleam intre degete ? Graba cu care mi-o trimisese nu dezvaluia oare §i la el aceea§i descumpanire ? Nu eram indreptlitita sa trag din asta, poate, concluzia ea llotarirea lui se ingemana cu a mea ? De§i soarele i§i urma urcu§ul pe cerul fart nor, m-am surprins clgntanInd din dinti. Am rapt pecetile mlini tremuratoare §i am citit :

„Draga mea Zutme, iii scriu rmudurile acestea cu ochii inleicrirnati si cu sufletul chinuit' de o durere Rini sea-man. Ti se cuvine sa $tii totul, nu-ti voi ascunde dar vreau mai intii sa-ti spun ca nici o lemeie pe hone nu a jest iubitd mai mutt Ca tine. In ochii mei to ineluput

193

Pe aceea a carei luminoasa icoana poate scilagui in iniina oricarui barbat ales i pe care atit de putini an norocirea sa o intilneasca in tale. Femeia aceasta ideals, faptura /mica pieimeidita doar din ging4ie soare mi-o infatipm, Inca din copilarie, sub trasaturile tale : fruinusete, pros- pe time, farrnec acea pudoare. angelica, lard de care chiar fi cea mai stralucitoare fapturd nu ar putea insemna decit un trup lipsit de suflet. Am inteles pe data ca feri-cirea nu-mi putea veni decit de la tine fi prin tine. Pen-tru ce a trebuit sa to intilnesc atit de tirziu ? Grepsc oare data spun ca nu m-am aratat fata de tine nici necugetat, nici upratic ? Nu, nu-i ap? Cind ti-am jurat ca am so;.- cotit-o moarta pe femeia aceea, cuvintele mele nu ascun-deau nici *o farima de ipocrizie fi nurnai fatalitatea este raspunzatoare de nefericirea care ma zdrobege astazi, rapindu-mi tot ceea ce iubesc.

Cunogi imprejurarile jalnicei mele casatorii. Victoire, a carei aparenta inolatoare, acum distrusa, a carei umbra

ti-au aparut ieri inaintea ochilor era, pe atunci, o persoana tinara cu adevarat foarte ispititoare. Da, .ispiti-toare. este cuvintul potrivit, caci nu cuprinde in sine ideea nici unui semn at desavirsirii, ci doar pe aceea cuteza s-o spun — a precumpanirii frumusetii fizice, a dornniei pe care o infatifare aratoasa o poate avea asupra siinturilor unui barbat indragostit. In 1809, adrasla colo-nelului Denis, ap cum Ii regasesc imaginea in acel por-fret pictat de David fi aflat in galeria mea, avea un ten stralucitor, ochi oucaufi, infocarea ciutei cu singe fier-binte, insufiri bune sa suceasca minted unui locotenent de douazeci de ani, luni de-a rindul bruftuluit de bava-rezele greoaie on de nerntoaicele dirt Austria de Jos. Ca pe deasupra era daruita de soarta fi cu toate cusururile cele rnai pacatoase, descoperite de mine du pa aceea fi in Firul carora josnicia sufleteasca nu era nicicum de neluat

194

in seatna, ji putut -da searna din chiar prima zi, de rn-ar f i dovedit in stare sa vad .in ea fi aitceva decit triumfatoarea-i tinerete. Nu rnerg pins acolo ineit sa mar-turiseso ca ping fi in vremea in care eram cel mai tare orbit de farmecele ei exterioare nu a$ fi recunoscut ea o femeie lipsita cu totul de distinctie natural(' ; dar, cu naivitate, i-am luat vulgaritatea drept Amplitate in purtdri iar pentru acest lucru, vinovatcl in ochii mei se lama doar vinzatoarea de haine vechi, care o crescuse ; oricum, socoteam ca o indatorire vrednica de un suflet nobil remodelarea acelui atragator, astfel incit sa existe armonie intre forma qi launtrurile ei. i apol, nu nui aflam oare la virsta iluziilor ? In sfirfit, avearn nu uit ca, inainte de a se saviqi din viata, colonelul Denis ma alesese anume spre a-i fi sof fiicei sale ; i poate ingrijorat de viitorul ei, comandantul-erou vazuse in mi-siunea ce mi-o incredintase un mijloc de a ne apropia si uni, fara sa-fi marturiseasca deschis gindul.

Afadar m-am casatorit intru ale mete peicate iar fericirea mea s-a dovedit vremelnica ; devenit sotul ei, ant cunoscut o singura clip(' de fericire, cea care nu aduce dupa sine amaraciune. Dupes ce s-a .sties priinul foe de paie, m-am simtit foarte repede ruOnat de nzult prea ad/flea-1mi grefeala. La o saptamina dupa celebrarea .casei- toriei a avut loc acea cumplita scenes cu tatal meu, din a carei pricina am stat atitia ani departe de vicontele Geof- frey. Atracfia resimtita fata de tinara sotie se dovedea 'Inca mutt prea vie, spre a ma face sa ovai intre ea un batrin, fie el chiar jignit pe nedrept. Totui, dupa ce ne-am intors la Paris, firea acelei lemei, careia cu atita ufuratate ii dadusem numele, fi pe care nici un temei interesa t nu o mai zavora, se dezvalui pe deplin. Cit de naiv fusesern cind in2i inchipuisem ca datoria de a o in-- drum-a pe cal bune putea fi indeplinita /tor ! Victoire

195

Denis avea nu numai gesturile omului de jos, in sensul col mai rau at cuvintului, prin aceea ca vadea o inclinatie inntiscutil fi de nebiruit fata de vorbirea placerile cele mai grosolane ; on de cite on ma straduisem inalt spiritul qi inirna spre Carimurile frumosului, prin cite o discutie ce depeifea nimicurile de fiece zi, prim vreo lec-tura on vreun spectacot, nza privea in tacere, cu aer $iret sau ridica linigita din umeri ; alteori, in clipele ei cele mai bune, imi trecea un brat pe dupa git si imi spunea 440, Frangoii, fii atit de mutt sci ma faci sa cast ?».

Am stat cu ea o tuna inainte de a ma intoarce la regi-ment, dar pierdusem, cind ne-am despeirtit, multe iluzii in privinta ei. Era insa atit de tinarci ! In schimbul unor virtuti mai trainice, $tia sei se irnbrace nespus de frumos, toata lumea intorcea capul dupci ea ; $i apoi, Ana credeam iubit. Am reu$it sei o conving ca lectii de literaturei, de muzicei fi de comportare. i-ar spori ispititoarea putere ; fi i-am gelsit o. profesoarei, o domni$oarei mai virstnica, din lumea acelei nobilimi ruinate. Mi-a fagaduit ca va fi a elevd silitoare.

In pofida feigeicluielii sale insei, nu feicuse nici un pas chid am reveizut-o dupa $ase luni. Gusturile ei se Opreau tot la cinteireti pribegi, la balurile de circiuma, la melo-dramele jucate pe bulevardul Crimei : prietenele ei erau o speileitoreasei $i o negustoreasei de nimicuri. Cind am intre-bat-o cum merge cu pro fesoara, mi-a raspuns ca, dupil trei lectii, domnipara aceea de familie aleasa renuntase din proprie initiativei la post, intrucit o poreclise Cu obraz- nicie <viscid beitrinci». Nu-mi era grew inchipui ca a$a era, dupa felul ei de a vorbi care nu se dovedea mai $lefuit decit inainte de plecarea mew. In ce privege tri-vialitatea vocabularului, ar fi putut sta aleituri de insii$i doamna mare$al Lefebvre ; dar eu nu aveam nimic co-mun en vrednicul duce de Danzig.

196

Poate ca, ping la urnia, m-a$ f i putut obipui cu acea ingustime de minte,rascumparata: de netagaduite farnzece. imi amintesc serbarile ce au avut loc cu prilejul caseitorie1 imparatului cu arhiducesa Maria Luiza. In seara ceremo-niei de la Notre-Dame s-a tras un strasnic foe de artificii in greidinile Tuileries. Victoire isi striga entuziasmul ba-tind din patine ca un copil. Caci nu era altceva decit un copil $i ass fi iertat orice acelui ceip$or zveipaiat a carui minte necoapta ma descumpanea uneori ping la induio-$are, i.-as fi iertat totul in schimbul iubirii pe care mi-o dorearn de la ea.

Oare ma iubea cind a primit cererea mea in caseito- rie ? °are m-a iubit in rastimpul fugarei noastre vieti comune ? In aparenta eel putin, asa se purta. Dar iatei ca o rand, Brava fetra a fi insa prime jdioasa cu care in-am ales in armata lui Massena, in-a silit sa iau o permisie de convalescents, astfel ca r-am intors noaptea, pe nea$- teptate, in mica noastra locuinta din Saint-Dominique. Am intrat cu pas u$or, pe virful picioarelor chiar, spre a-i face sotiei mete o su.rpriza, cind am deslusit venind din camera ei glasuri. Era ceasul unu din noapte. Am impins usa $i am gasit-o pe Victoire d'Arconville in compania unui locotenent de vineitoare din regimentul de garda, care toemai isi punea pe cap Ceiciula de urson. Sentimentele ce le nutrearn pentru ea nu aveau radacini Area adinci, astfel ca, pe loc, nu am simtit decit $fichiul jignirii. Dealtfel ea se si hotarise sa cads in nesiintire ; dar in fata ei chiar, asa CUM, se gasea, i-am cerut ofensatorului satisfactie :

Cu sabia, i-am spus en, la eel dintii felinar. A incuviintat. L-arn lusat sei treaca inainte $1 am pa-

sit incaperea fara o privire pentru aceea a ceii:ei in nu putea afla in ochii mei iertare.

Locotenentul de vinatori, at carui nuille. nu l-am niciodatei, era plin de cum.). S-a batut ca un indracit, dar

197

nu s-a putut fell de o loritura de sabie primita drept in pie pt si care 1-a :facia, se pretbnpasca intr-un lac de singe. Du pa cc mi-atn, spalat astfel onoarea, in-am dus set mita cute intr-un harp, dar nu am putut da geana in geana . La revarsatut zorilor, am inceilecat fi ra-am inapo-iat la regimentul meu, tocinai la Limp pentru a lua parte la batalia de la Ciudad-Rodrigo. Ma af lam la Coimbre. cind am. primit de la sotia m-ea o scrisoare ; se arata foarte spasita si imi vorbea despre o 4.(groaznica neintelegere.. 44Cum to-as fi putut insela, imi spunecL in incheiere, cind 11 astept pe nostril Asemenea revelatie nu in-a convins nisi pe departe, ci dimpotriva, mi-a sporit banu-ielile. Nu incerca owe Victoire sa acopere pur $i siraplu .tructul adalterulni? Am, gasit cu cale ca nu trebuie sa-i raspund, i.trr poste citeect zile, la Torres Vedras, in-am pomenit luat prizonier de trupele lui Wellington. Portu-ghezii, earora le fitsesem ineredintat, aveau pe atunci vrednice temeittri sa vada in orice francez un. diavol tipit din inferri. 11/1-au expediat la Ponta Delgada, in insula Sao-Miguel, cea mai mare din grupul Acores. S-au purtat omenos en mine, intr-o cinim de rai, dar abia in 1815, dupei cea de a doua abdicare a lui Napoleon am putut obtine ingaduinta sa imbarc pentru Franta.

timp-ul nesfirOtelor zile de captivitate, avusesem vreme sa retrdiesc in arnintire amarurile vietii mete fi,

deosebire, istoria. insofiriimnele cu Victoire Denis. De-partarea de Franta, faptul ca nu $tiam nimic despre ai mei, mirajele iscate de singuratatea in care ma aflam ma purtasera, pe negindite, catre un nou fel de a-mi privi sotia. Femeia aceea nenorocitcl, nu stra/ucea prin spiritul ei ; nu cumva pacatuise dour din upratate ? Copilui des-pre care imi vorbise trebuia sa tuba arum cinci ani. Gin-dul ca as putea duce o viata papica, intre Victoire cu-mintita de incercarea aceea fi un fiu din care m-af stra"-

198

dui . sa scot un barbat vrednic de nuniele sau, ma umplea d.e duiofie.

Locuinta noastra de pe strada Saint-Dominique din Paris era ocupata, de trei ani, de un alt locatar. Mi s-a spus ca sotia mea, insotita de fiul ei (era intr-adevar un fiu .1 ) plecase de acolo Inca din 1810, fi ca se dusese dupa un ofiter de intendenta dintr-o armata italiana. A$adar, primal simtanzint nu ma inplase ; Victoire se dovedea o destrabalata, fi, dupa Coate presupunerile, copilul era fructul legatur-ilor ei cu acel locotenent de vinatori, care nesocotinta it costase, in urea cu cinci ani, viata. ,cu toate - ca dragostea mea pentru ea se stinsese, m-am simtit napadit de amdraciune. Poate ca, intr-adevdr, ma crezuse mart, dar cit de repede ma ctersese din viata ei!

Mi-am spus atunci ca as putea gasi _la castelul parin-tesc acel mic port de linigire, unde inima-nii rdnitei $i-ar afla cu timpul tamaduirea. Dar, tine $tie, poate ca, in ciuda anilor, vicontele Geoffrey nu uitase neingdduitele cuvinte rostite, intru ranirea oricarei demnitati, de catre nora sa. Am preferat, prin urmare, scriu citeva .rin- duri dragastoase, in care ii istoriseam viata incepind cu trista poveste care ma departase de el, dar trecind sub tacere nereu$ita casatoriei mete. Ma ageptarn la un ras- puns prim care sa ma theme vad. Nu-i cunogeam insa deloc batrina inima. Nici nu trecuse bine o sapta- 712,1,116, ca in-am poinenit cu el in camaruta mea din strada Ferou, dupa ce tot drumul it strabatuse cu diligenta ; mi-a deschis braele Si nu mi-a lost ru$ine sa piing.

Cu el nu era nevoie de vorbe multe. A ghicit pe data tradarea cdreia cazusem victima $i s-a ferit sa-mi in- venineze suferinta, staruind asupra unei gre$eli de care virtovat eram doar eu fi care it indurerase in aceea$i ma- surd. Mi-a intelespustiirea din suflet, a inteles ca trebuia SC1-7/2/ schiinb viata. Impotriva dorintei sale — cad mai

199

Inuit i-ar fi placut sa 711a peistreze in preajma — el ma sfatui sa ma duc la unul dintre fratii 7nei : la Jerome din Saint-Dominique, on la Bruno in insula Bourbon. Alegerea destinatiei am jucat-o pe cap on pajurei. Bruno a ciftigat.

M-ai auzit pomenind, in cea dintii zi in care to-am vazut la castelul de Saint-Ange, de acea escapada la tro-pice. Dar pe atunci nu-ti puteam spune decit in parte adevarul. Teal meu crezuse sincer ca instrainarea ar fi putut avea asupra stare 7riele o inrturire binefeiceitoare. Dar pe plantatiile din peninsula Aigrette m-am simfit poate si mai nefericit decit la Ponta Delgada. Toata ziva nu faceam decit sa-mi spun ca viata imi era irosita, iar pilda fratelui ?nett fericit ca un ins venerabil intre sotia sa, cei cincizeci de servitors negri, cei patru baieti fi trei fete — imi aducea necontenit in fata icoana unui ceimin ideal, la care nu aveam voie sa neideijduiesc. Za-darnic se straduia Bruno .3a-mi arate ca la virsta mea ar fi o nebunie sa renunti la fericire. M-ar vrut plantator ca fi el, iar cit privege restul, omul acesta cu moravuri neintinate, imi da a intelege ca intr-o situatie ca a mea, eram dezlegat de once legeimint. Purtarea sotiei mete le-gitimefeicea sa nu mai am fatei. de ea nici o indatorire ; nesfir$ite intinden de pamint $i apei ma desparteau da ea ; puteam gasi pe iatsu/a, lard a fi chinuit de remuccare, vreo frumoasei. creolei care ar primi sa- fi uneasca soarta cu a mea fi deiruie co pis dreigeila$1.

Insorita perspective nu izbutea sa ma cucereasca. Poate ca anii de captivitate adaugati dezameigirii mete conjugate frinsesera in adincul meu un resort. Gustul de a intreprirtde ceva anume ma parasise. Efortul de a dirija o plantatie on numai de a ma fixa mi se parea legat de o incredere in viata ce-mi devenise strains. Bruno, ne-clintit in peirerile lui, rn-a pus in prezenta citorva fete cu ochi languro0 piele aramie, care m-au daruit cu

200

surisurile tor. Parea sa nu intelectgei ca intr-o feineie en cautam un suflet si se mira cind ma vedea aratind can-didatelor o racealti pe care neindoielnicele for haruri o fciceau si mai jignitoare. S-a streiduit atit, ca ping in cele din ?Irma frdtestile sale tertipuri, la care se adeluga $i felul cli- mei, au Witt ca sederea in insula clevinei nesuferitci si astfel, cu primal prilej, rn-am imbarcat pentru Zanzibar.

De atunci viata mea nu a inseninat deeit o neintre-rupta drumetie si rareori a mai putut fi veizztt, cred, vreun ceilator apasat de atita melancolie. Ceileitoria este insa, dupei parerea mea, cel mai bun leac pentru inimile indu-rerate ; spectacolul m.ereu innoit pe care 04 oferei

felttrimea chipurilor si a obiceiurilor ar trebui sa amorteasca suferinta prin. desfeitare. Dar iini purtam pre-tutindeni cu mine antarul, ca un vultur dibaci in a ma chinui. In ochii beirbatilor citeam mutt prea lesne pizma, bztnavointa cumpeirata, leicomia josnica ; in cei ai femei- lor minciuna, meiruntele calcule si acea upratate f-Ctra leac, care in alte vremi a desteptat oarecare indoieli in ceca ce priveste izbelvirea for prin singele crucii. Chiar dacd o asernenea viziune asupra lumii net era defel nzenita. a-mi impeica inima, tot nu conteneam sa bat mar/ si tari. Parisul f Ctra. glorie at lui Ludovic al XV III-lea rna izgonea ca si amintirile mele. Abia intors din Africa, am plecat in lndii, uncle adeptii lid Yoga nn-au inveitat ca ultimul cu-vint a at intelepclunii saldslitieste in nemiscare. Poate ca aveau dreptate, de vreme ce necurmata mea hoinarealu nu-m- i molcomea freinzintarea ; astfel, tot mai departatil, asemenea teirmurilor pe care de pe puntea unni vas cu Coate pinzele sus be vedern mistuindu-se in zare, pacea sufletUlui nu se voia clelruitei mie. Sä nu-ti inchipui in rest, .imi tirarn, asenzenea poet/dui lui Childe Harold, sub boltile de neclintit azur on tulburate de furtuni, acea lene a caret elegantcl se Impotriveste oricarel activitati ;

201

unele agentii conterciale din Insule, apoi din Africa $i India imi daduserti anunzite misiuni pe care le indeplinearn cit puteam mai bine. Nendwinat de nici o ambitie, imi hraneam spleen-u/ inthogatindu-ma aproape fara, vole, jar esenta filozofiei mele statea in cuvintele : <<Ce rost are

<4La ce bun ?›>. M-am inapolat in Franta tocmai la timp pentru a cu-

lege de pe buzele tatalui meu ultimo, suflare. Inainte de a se calatori in lumea umbrelor, adunat putinele-i puteri, spre a ma povatui sa locuiesc de acum inainte la castel potrivit dispozitillor sale testamentare, deveneam, singurul moftenitor, intrucit fratii mei JerOme $i Bruno se aflau departe. Ftigtiduiala voi iinplini dorinta it

umplu de toata bucuria pe care se mai simtea in stare sa, o guste in aceasta lume.

Dar nu rn-am statornicit chiar iinediat dupti moartea sa la castelul d'Arconville. Mai aveam treburi de orinkluit la - Saint-Louis in Senegal $i la Pondichery. .Ajuns la ca-patul calatoriei mete, rn-am gindit ca s-ar cuveni sa pun cap& ratticitoarei mete vieti. Ideea aceasta ma cufunda, intr-o neagrei melancolie $i nu am putut rezista ispitei de a mai face un drum in marile Chinei. Am urcat de-a, lungul Fluviului Albastru, ping la Nankin, pe un .sam-pan., ambarcatiune orientald, umpluta vIrf cu ceai din acela in pachetele, care servege de monedei mongoMor. La Nankin, vechea capitala a Impeiratiei Soarelui, am ad-mirat vestitul Turn de portelan, de trei on mai inalt decit turlele catedralei Notre-Dame din Paris, precunt rui- nele palatelor aflate in mlagini napadite de tintari de mici $erpi venino0. Dar nu am de gind scriu rindu- rile de fatei numai de dragut pitorescului, iar dacei Iti pomenesc aici de federea mea in ora$ul acela intins pe meleaguri ce insotesc unul dintre cele mai marl fluvii din lume, o fac pentru ca intr-o zi, in Limp ce hoinaream pe

202

strazile noroioase, am zarit intr-o lectica inchisa cu o perdea ro$e, brodatti cu fir de our Si rnatase, o tinara chinezoaica neasemuit de frumoasa, care a ridicat o clips draperia, reisind-o apoi sa cads la loc. At doar, o icoana fugara, pe o strada colcaitoare, unde locuitorii i;1 minau de la spate, cu /ovituri de bits, asinii cocirjati sub povara sainarelor $1 unde eram nevoit sa indepartez, prin acelea$i mijloace, porcuprii ce veneau sa-ani adubnece, prea de aproape, cizmele. Am gash prilejul sa meditez indelung asupra fatalitatii dragostei care putea zamisli, la mii de kilometri departare unul de altul $i chiar despartiti de hotarele rasei $1 ale limbii, fiinte harazite "sa se inteleaga $1 sa se iubeasca. In ochii frumoasei chinezoaice dirt lee-tica nu eram, firefte, decit un strain neinsemnat. Dar poate Ca, totu$1, inimile noastre bateau in acela$i ritm ; poate ca cine $tie ? nici o alts femeie nu in-ar fi putut face mai fericit ca ea...

Cam acestea Zuni erau gindurile, draga mea Zulme, pe cind ma aflam sint de atunci aproape trei ani — la celalalt capat at lumii. Zulme, Zulme, cit de smintit pu-team fi sa visez la o implinire a iubirii pe meleaguri atit de departate, cind chiar pe pamintul meu natal ma a$tepta destinul cel mai plin de flacara. Te-am VaZtit, fi prima to ,privire m-a robit. tii cit de mult am luptat impotriva acestui simfamint. Imi mai era oare ingaduit set nadaj-duiesc intr-o unire a ursitelor noastre, cind o femeie $i vii copil puteau sa-$i ceara drepturile la riumele meu ? Nu am avut insa taria sa to ocolesc. Dragostea ce-ti purtaun a crescut lard istov an inteles ca peste putin nu a$ ?nal fi gash putere sa o infring. Ma crezi, scumpa Zu/m4, dacti IV spun ca nu sint in stare sa doresc nici macar moartea unei furnici ? De cind ma intorsesem de la Ponta Del-gada, nu mai aveam nici o $tire despre sotia mea. Ce se in-timpluse cu ea in uliimii treisprezece ani ? iti fur, Zulme,

203

doream moartea nevrednicei Victoire Denis. bar inainte de a renunta la fa pe care casatoria cu tine mi-o fa- gaduia, aveam dreptul A, ma incredintez ca unirea aceasta imi era neingaduitd prim ddinuirea prirnei mere legdturi.

Am kris unor prieteni pe care ii mai aveam la Paris, spre a-i ruga sa culeagd, informatii despre sotie $i ofiterul de intendenta pe care it urmase in Italia. Pe ofiter 1-au gasit. Victoire &Case cu el doi ani, inainte de a se incurca cu un comerciant marsiliez, un importator de portocale. Dar negustorul a dat faliment, dupd care i s-a pierdut urma, ca si tovardsei sale dealtfel. 0 shire, nesi-gurd ca sursd, ma Vasa totusi sa beinuiesc ca, dimpreund cu ea, se numarase printre calatorii unui vas spaniol «Al-nairante Arrojado* care, plecat din Marsilia cu destinatia Valencia, dispd,ruse fara urnui in largul coastei catatane.

Nici o clipa sa, mu crezi, Zutme, Ca vireo bucurie neome-neasca mi s-ar fi putut naste in gullet la aflarea acestei $tiri. Pind si'vestea disparitiei unor fiinte care au ocupat eel mai neinsemnat loc in inim,a noastrei isca in strafun-durile eului un dureros ecou ; murim cite un pie ()data

ei. Raminea asadar acest miraculos adevar potrivit victimii a nal' fragiului aceltti «Almirante Arro-

jado., Vittoire Denis inti inapoia dreptul la fericire. .m-am hotdrit sa fac eu insumi cercetarile necesare

intru dezvaluirea adevdrului. Aceea a fost clipa in care ti-am fagdcluit, inainte de a pleca, ca-ti voi spume la in-toarcere cuvintele inn-it asteptate.

Era117, pe deplin incredintat ca peste putine zile nu 7,01 mai tine zagazuite cuvintele acelea care imi ardeau buzele. La Marsilia mi-a fost dirt nefericire cu neputingi

dobindesc confirmarea potrivit ceireia Vietoire d'Ar-conville $i flub ei s-ar fi numarat printre calatoril vasului

Arrojado» ; toate hirtiile privitoare la acel vas disparusera. Nu mai. aveam, din. clipa aceea, decit 0

204

singurei sursei : neguteitoreasa de haine vechi, bdtrina ma- -tusa care o crescuse pe Victoire si pe care aceasta, chiar de la inceputul caseitoriei noastre, nu incetase sa o vada zi de zi, impotriva vointei mete.

M-am dus a$adar la neguteitoreasei ; se nunzea Esther Denis fi ifi, mai pastra dugheana intr-un pasaj intunecos din cartierul Saint-Paul. Ni$te ochelari cu rams de fier, indeireitul carora pindeau ochi mici, cu priviri teiioase de foarece, se sprijineau pe un nas ascutit, iar o dungei de peri negri ii tivea buza de sus. Zimbetul strimb, care- imi in- timpind intrarea, imi dovedi in primul rind ca nu ma recunogea. Dupa ce i-am improspatat amintirile, i$i crim- poti gura peste dintii galbeni fi ma acoperi cu mustreiri despre care nu iti voi da ameinunte, spre a to cruta. Dupa peirerea ei,"nepoata, copila ce-i fusese sub tutelei, era un model de virtute, iar neintelegerile noastre nu puteau avea alts pricing decit un sot brutal $i neintelegeitor. Am a$tep-tat s6-$i steivileasca ft/V010 acela de vorbe, ca sa o pot intreba despre soarta aceleia care in gura ei de scorpie era fie «pliseiricti,> fie 4loricicel».

Biata copila, spunea ea. Dulce $1 voioasei, ca un cin- tezoi. ce voia cintezoiul acela? Ninzic a/tceva decit sa fie iubit $i reisfeitat in cuibworul sau cald. Dar ai parti- sit-o pe Victoire a mea, «dom'le>› d'Arconville ; ai adus-o la dezneidejde, pe ea cea atit de blinds, de simtitoare $i 'dragastoasei cu beitrina-i meitu$a Esther. Ai crezut ca poti culege floricica mea, pentru ca apoi sa o arunci doar fiindcei era o fatei din popor, <4dom'le Jost». Uitai ca tateil ei ri-a fost colonel, baron al Imperiului fi Ca, la urma urmei, omul din popor i;si are mindria lui...

Scos din rabdeiri de trancaneala ei, am prins o clips in care i$1 tragea sufletul, ca sei-i pot adresa din nou in-trebarea. Voiam Sa $tiu ce se intimplase cu sotia mea. Negustoreasa izbucni ca o bombs :

205

Ce s-a intimplat cu ea ? mai al neobrtizarea sa ma intrebi, duinneata care i-ai fagaduit ajutor fi ocrotire pi eta la sfir$itul vietii ! A inurit de suparare, sarmana de ea, a inurit din pricina egoismului, a pareisirii, a nepasarii dumitale Cum ar fi putut, dealtfel, sa rezi.ste ? 0 femeie tinarei, leisata singura cu un copil, fara nici un mijloc de trai, la bunavoia intimplarii... Ma avea pe mine, desigur, o avea pe batrina ei meitu$6, care faces tot ce-i sta in putere sa-i ufureze viata. Dar ea voia sa se descurce sin- gura, .mititica, nu-0 chema in ajutor decit propriul ei curaj, fi uite di a fost nevoita sa piece, sa se expatrieze, mai stiu fi eu ? Ca sa-$i creasca pruncul.

A$adar, am reluat eu gray, a murit... Dumneata ai ucis-o, racni Esther Denis, fluturin-

du-$i a .blestemMiinile pe deasupra cap-ului. Nu-mi mai raminea decit sa fug, sa scap de acea pre-

zicatoare de mahala. Peste doua zile ma aflam aici, iti destainuiam sirntamintele mete, inaripat de credinta cat nici a stavila pe lumea aceasta nu s-ar mai fi putut ridica intre noi.

;51ii ce s-a intimplat mai apoi. Prezicatoarea jucase in fata .mea o comedie rnir$ava. Cu ce gind ? Nu are impor-tantrt ! Cert este ca nepoata ei a aflat pe data de deniers:0 meu. In clipa in care tocmai ma pregateam sa yin la tea/ tau, ea a aparut a$a cum ai vazut-o. spus indatei ca de zece ani nu pareisise Parisul $i ca o vedea zilnic pe matu$a ei. Ce scirbavnic complot puteau urzi intre ele cele cloud creaturi ? Oricuin, se vor alege doar cu. irosirea inchipuirii tor. Te voi pierde, Zu/me, cad nu vreau ca. vreun strop din tina aceasta sa ajunga pins la tine. Dar renuntarea mea nu va fi de folos unei ticaloa,se. Cind miine, in zori, voi pleca cu ea spre Paris, nu o voi face cu gindul de a reincepe o viata comuna ceea ce pentru mine ar insemna batjocurei, iar pentru tine o injurie. Do-

206

rese dour vad pe acel Richard care i,ni poarta numele si ai carui sorti sa-nli fie fiu sint atit de putini. Fiul slujbas la Lafitte ! Nu cred deloc-in glasul singelui, dar pare-nii-se ca de rot area vireo indoiala, inima rni-o va spline. Duca vu bate pentru el, voi incerca sa-1 smulg proastei inriuriri a mamei. sale si a mediului in care ea 1-a virit. Datoria de a plamadi un suflet de barbat mai poate insemna vu lucru vrednic de pretuit pentru un dez-neidajduit. Altfel, armata T.,e care regele a pregateste pen-tru a merge impotriva beiu lui Hussein al Algeriei imi va face poate si mie unloe in escadroanele sale.

Ti-aim marturisit total, Zulme. Sint sigur ca in-ai in-teles si vu 1714-0 rei lua in nume de rau ed resping, din scrupul, o fericire la care nazuiam din toate puterile. Nla numar printre-aceia care cred ca o bucurie dobindita prin silnicie si impotriva legilor cinstei nu ar putea fi trainicti si ca s-ar vedea otravita la Inseisi.izrorul ei. Ma mai gin-desc si :la cei doudzeci de ani care ne despart si bra, spun intruna ca. de era frumos visul ce mi-1 faurisem, mai mult pe mine ma rasplated.... Nu ma dovedearn oare prea mesa-tios vrind sa inleintui o faptura atit de proaspata, de fara prihanei ? Cind to-ai meiscut, aveam doueizeci de ani, scumpa Zuime, tar viata nu rn-a crutat. Timpul isi va savirsi cum- plita-i lucrare altul va veni, mai tinar si vrednic de tine, pe care vei avea dreptul sa-1 iubesti lard. a rosi. Mie irni va ajunge ca nu ai- rostit chiar to condainnarea mea, astfel incit. icoana to sa Ihd poata insoti pretutindeni, sa pluteasca sub pleoapele mele ingreunate, in ultima-mi zi de viata. Adio, Zulme ! Mai zin2bege-mi a data si fie ca surghiunul la care mti condamn, sa-ti apard nu ca o uitare, ce nu va salirstai nicicind in inima inea, ci .ca supremo., cea Mai fierbinte marturie a iubirii mele.

Francois-Marie d'ilyconville."

X

OTRAVA MOS JEREMIE

CIND AM TERMINAT DE CITIT,

Ilimea se sehimbase. Cerul devenise de un albastru stra-voziu §i opalin ; totu§i, mi se parea ca nu are culoare. •Soarele scintcia pc hamurile lui Bucefal, poste apa lene§a a firului de riu imi incalzea podul palmelor ; dar vir- furile degetelor imi erau inghetate, un fior imi furnica spatele intro umeri. Drumul alb, desfa§urat in fata cabrio-letci, se alungea cu indoitul sau §ir de arbori primitori ; flori viorii §i albastre i§i iteau capetele ici-colo, pe latu-

drumului ; vara isi proclama, biruitoare, acrul strd-lucitor, de sarbatoare, dar decorul acesta al bucuriei ne-z5gAzulte se acoperea pentru mine cu un intins v51 negru. Inima-mi vaduvitri se impotrivea provocarii unci naturi

208

din plin rasplatite ; universul intreg ar fi trebuit sa se cufunde in nenorocirea care ma strivea.

Cit timp sa fi stat care astfel, cu scrisoarea in mina, cu priviri strain, a§ezata pe bancuta eabrioletei oprite in Joe ? Bucefal i§i cadelnita capul §I W.-tea din copite. Lacuste zburdau pe miri§te. Strigatul unui cocoa rasuna uneori departe, a sfidare. Peste un lung rastimp mi-am le§iit din starea de amortire, pentru a rosti numele care aduna in sine toata durerea mea : ,Frangois ! Francois ! Ii intelegeam renuntarea, dar nu i-o primeam. Ce viata minunata, fara contenire hranita la focul iubirii, fi daruit ! Pentru ee imi vorbea despre legile cinstei, de v.reme . ce sotia lui le incaicase intr-un chip atit de josnic ? Oare eu, nu ea, trebuia sa le indur pretul ? Ori poate ca-mi socotea prea nevolnica iubirea, de putea crede ca nu avea sa tina piept unei astfel . de incercari ? Ce mai puteam face acum alteeva de m cit sa or ?

Cu asemenea inviforate ginduri imi umpleam cind un glas ma smulse din visare.

- Vi se ureaza ziva buna, domnipara de Saint-Ange, spunea cineva pe care nu-1 auzisem venind, intr-atit ma afundasem in acea stare de prostire, ce ma. rapea acesteia.

L-am recunoscut pe batrinul Jerernie, ghebopt pe.ste

toiegele sale §i privindu-ma piezis, cu risul lui sughitat. - Frumoasa zi, domnipara, continua el, lata-ne in

piing ar§ita. Totu§i, soarele asta e viclean. Vorba coca, data dreapta o fi : soare de august, soare zanatic...

Am luptat cu mine, sa-i pot suride §i tocmai incepeam a stringe haturile, neinstare cum cram sa leg cloud vorbe, rind un gind tipi in adincul meu, asemenea unel porunci cere§ti. Daca 1,Treodata viata mi s-ar parea de netrilit, ccl

mai priceput om din Lorena in virtutile ierburilor otra-

209

vitoare, mo§ J6rOmie, m-ar putea ajuta atunci sa-i pun capat.

- Mo§ J6remie, i-am spus, strunindu-mi anuine vointa spre a-mi alcatui un chip senin, Domnul p-otrive§te bine multe lucruri. Inchipuie§te-ti ea tocmai veneam sa to vad.

- Vai de mine, urma el. Pe Uthuriel si Armageddon, ati dat peste omul cilutat.

L-am poftit sa urce lingA mine, adaugind ea volam duc acasa. A ineeput prin a se impotrivi cu mindrie,

cum ea era Inca destul de zdravan sa mearga pe picioarele lui, apoi a marturisit ca nu putea ajunge, neajutat, la scara cabrioletei. Am coborit, ca dau mina, apoi s-a a.5ezat. Dar atria se instalase, cu cele doug bite la picioare, ca a §i scos din ranita un §oricel alb. Nu mi-a lost nici-°data Erica de §oareei, ea rnatu§ii Zabeth,, care se pierde toata cu firea rind ii vede. Mo§ Jeremie botezase "Char- ,

; pusese iute pe un genunchi, iar §oricelul ince- puse sa porneasca in cercetare itindu-§i in dreapta §i in stinga botisorul subtiratie, u§or trandafiriu la virf.

— VA' place ? ma intreba el cu aer §iret. Am incuviintat §i, farg indoiala ca i-as fi facut Char-

lottei mii de drilgAlg§enii, de-a§ fi avut alta — Asa cum it vedeti, domni§oara, urma batrinelul,

§orieelul acesta este fermecat. Cind sint chemat la capai-tliul unui bolnav §i nu prea dibui ce are, it a§ez peste el. Daca-i vorba de o femeie, se ridica dintr-o data pe pat ; daca incepe sa chitaie, femeia e tamaduita. Cind e vorba de bolnavi adevarati, Charlotte sta dreapti, in doua labe

dupa felul in care se mi§ca, on i§i freaca labutele una de alta, dupa cum i§i scarping burta cu botul, §tiu ce trebuie sa fac... Dar uneori se intimpla chiar mai mult : Charlotte descopera boll neizbucnite Inca, astfel ea se ive§te §i putinta de a ne feri de ele. Ia sa vedem, nu vreti sa incercati ?

210

Zurgalaii lui Bucefal clincheteau. Conauceam auto-mat, cu un embet incremenit, dar Med sá pierd din ye-dere .hot5rirea luat6, pentru care ajutorul lui mos Jere-mie imi era de mare trebuinta. L-am lasat a§adar s6-1 dea Charlottei drumul pe rochie. A inceput prin a sta nemi§cata §i oarecum descumpanita, rasucinduli in toate partile cap§orul triunghiular ; apol, dintr-o dat6, de parca vreun har ar fi coborit In fiinta ei, a pornit sa urce cu luteala pe corsajul meu ; s-a oprit, agalindu-se cu ghca-rele celor patru labute de sinul sting, de unde nu s-a mai clintit.

— Oh, oh, zice mo§ Jeremie,. am inleles despre ce-i vorba. Va trebui sä va vegheati inima.

clipa aceea am savir§it gre§eala de a nu-mi putea pastra singele• rece. Am luat-o pe Charlotte, am a§ezat-o cu forta pe genunchiul stapinului ei §i, pentru a da un temei gestului meu iritat, am spus ea mi-ar fi putut rupe rochia.

— Fire§te, fire§te, -domni§oara de Saint-Ange, facu bkrinul, cu prefacuta bunatate, Charlotte asta e de nesu-ferit citeodata.

Dupa ce i-a dat un bobirnac peste bot, a virit-o iarg§i in desaga. In clipa aceea ne-am intilnit pe drum cu un tinar blond, cu mustacioara, care, in trecere, i§i scoase 4)alaria. Parea sä nu fi - implinit nisi treizeci de ani ealarea bine. Nu-1 vazusem Inca prin tinut. Mo§ Jeremie, gazeta ambulant& se grabi sa ma lamureasca

- Chipe§ Omer Elias asta Si se zice ea e priceput. A umblat mult prin §coli. Ieri a sosit §i n-ar fi de mirare data s-ar hotari sá treaca in locul tatalui sau. Doctorul a imbatrinit §i-i ostenit, cu toate ca e mai Omar decit mine cu vreun sfert de veac.

211

Apoi, zimbind, imi aratil cu degetul o coliba din scin-duri, care, la mica departare, se dez-valuia ochilor profilata pe o perdea de brazi.

- Iatd-ne ajun§i la birlog, domni§oara, si va ramin indatorat ; dar tot nu mi-ati spus ce voiati de la mo§ Jeremie...

Nu mi-a lipsit mult sa izbucnesc in lacrimi si atunci tot planul meu s-ar fi dat poste cap. Am izbutit totu§i sa-i spun Cu glas cumpanit :

— Mo§ Jeremie, as dori o otrava puternica, dar care sä nu pricinuiasca suferinta. Imi trebuie pentru un cline mare, de-acasd, care mi-e tare drag, dar arum e ea §i tur- bat. Ti musca pe toti eel ce se apropie de el ; tata ar vrea sd-1 rapund cu un glonte. Unchiul sustine insa ca nu se cuvine niciodata sa tragi asupra unui cline de vinatoare.

— Are dreptate, facu vraciul. Mai bine aduceti la mine animalul. 0 sa incerc sa-1 tamaduiesc.

Am raspuns ca ferocitatea lui ne silise sä-1 tinem in-ehis si ca tot max bine ar fi sa-i punem otrava in mincare. Mos Jeremie clatina din cap, tacut.

Am coborit amindoi in fata colibei ; am intrat §i eu indata. 0 femeie Tara virstd, cu chip ascutit iesind dintr-o basma neagra §i amintind chitcanul de padure, fierbea o zeama chloara la un foe hranit cu conurl de brad. Era Gertrude Beaupied, Rica batrinului Jeremie, vaduva vol-tijorului imperial. Ea se ridica de pe scaunelul pe care statuse ghemuita ping atunci, imi arunca o privire banui-toare si le§1. Mo§ Jeremie ridica din umeri.

Locuinta vechiulu•i grenadier al Jul Frederic nu era al-ciltuita decit dintr-o singura incapere, ticsita cu tot soiul de obiecte. Peretii, care in vremuri uitate fuseserape-semne varuiti, se innegrisera asemenea unei pipe vechi. 0 masa, durata din scinduri prbst geluite, doug scaune, dou'a rogojini asternute de-a dreptul pe pamintul

212

torit, iata toate lucrurile din casa. Din grinzile plafonulul atirn:au, asemenea unor scalpuri, o bufnita impaiath, Walla de pisica salbatica si multime de ierburi uscate. De-a lungul peretilor, ping sub briul de deasupra vetrei, se in-

oale §i sticle de toate Mo§ Jeremie imi diiduse un seaun §1, clipind astfel in-

cit toate creturile fetei sale uscate se puserg in mi§cane, imi spuse molcom :

A§adar vreti sa omoriti bietul animal ? Dar v-ati gindit, domni§oara de Saint-Ange,ce inseamna moartea, fie Si pentru un animal ? ata raspundere sa-1 rape§ti unei tiinte lumina zilei ! De n-ar fi viata pe pamint, oare o 4i ca aceasta n-ar ajunge spre a-i da temel ? Pina §i batrInele mele oase se simt inviorate. Asa cum ma vedeti, as fi in stare sa topai intocmai ca un june selivisit care danseaza un „monaco". Da, viata e un lucru bun, chiar §1 pentru un cline, domni§oara de Saint-Ange. Apoi, sa nu ultam c5 bietii din! sint mai chibzuiti decit noi. Iau lucrurile asa cum sint, ea -aamenil de rind, nu-§i vira in cap nalucirt and sfarma un as cu coltii, o fac cu o placere neumbrith de ginduri ascunse. Cind se tavalesc prin colb, §tiu ea mi§- carea aceea le este nu numai placuth, ci §i folositoare, pentru Ca plAccrea lath o lectie pe care ne-o dau — se contope§te totdeauna la el cu nevoia. Zic, domnisoara Zulme, ca ci o §tiu, dar poate Ca ar trebui doar sa spun c5 o simt ; ce inseamnd asta ? Ca ci cunosc din instinct coca ce noi nu aflam decit prin puterea judecatii. A porundit oare vreodata unui animal instinctul curme viatas? Nicidecum, frumoasa mea, ginde§te-te la aster...

Vorbea blind, dar ochii sal mini, pierduti pe sub stu- foasele-1 sprincene albe ca Zapada, imi aruncau cind cind o privire fulgeratoare. Oare daduse crezare istoriel mele cu 'clinele turbat ? Vorbele iui erau menite sa so-mene, in sufletul meu, indoieli marl in aceasta privinta.

213

Cu el, trebuia sa dau dovada de mare iscusint,a §i, pentru a-i spulbera •din minte orice prejudecata, trebuia sa ma arat intru totul de parerea lui. M-am descurcat atit de bine, melt peste citeva clipe s-a dus sa scotoceasca in ,,spiteria" lui, de unde mi-a adus o sticluta cu o licoare verzuie §i dubioasa. De§i cautam sa ma stapinesc, mina

tremurat cind am luat-o. — A§adar, i-am spus, e§ti sigur, mo§ Jeremie, ea doza

•este destul de puternica sa omoare un cline mare ? - Ar trimite in lad ping §i un om in puterea virstei,

raspuns §i m-a pironit cu privirea. Cumpatul rn-a ajutat sa nu clipesc la cuvintele acelea

care imi rasplateau ingrozitoarea dorinta. Afara, clopotele vesteau prinzul. Un temei pentru mine sa-mi iau rilmas bun de la el, putin cam prea lute poate, cad nici nu a avut time sa se indrepte in toiegele sale, ca §i . urcasem in ca-brioleta cu care Bucefal porni la galop.

Am ajuns la caste', cople§ita de simtamintul Ca ziva aceea frumoasa de vara avea sa fie pentru mine §i ultima. Tata §i unchiul Sigismond lipseau ; nu aveau sa se in-toarca decit seara tirziu. Imprejurarea aceasta ma opri sa-mi preschimb gindul in fapta. Voiam sa-i mai vad, inainte de a muri, pe cei ce ma iubeau. i apoi, malu§a Zabeth, prada migrenei, nu a ie§it din camera ei toata dupa-amiaza. Prea ar fi lost nedrept s-o fac sa creada ca, din lipsa de veghere, ar fi avut §1 ea un amestec in treaba atceasta. Eram datoare sa. o feresc de remurarea unui act atit de-deliberat ca al meu.

Cina se .dovedi mohorita. Tata calarise toata ziva, se simtea rupt de oboseala §i purta pe chip expresia din zilele sale Innegurate. Pina §i unchiul Sigismond se arata posao §i sfir§i prin a marturisi matu§ii Zabeth ca o rang veche, cu care se alesese in 1812, dupa lupta de la Berezina, it siclia cumplit.

214

Am urcat devreme in camera mea, am pus sticluta lui mo§ Jeremie in micul meu birou §i m-am virit in , pat. Pentru ce aminam implinirea unei hotariri de neinlatu-rat ? Mai intii pentru ca nu voiam sa plec din lumea aceasta in puterea noptii, ci in plina zi §i cu con§tlin.ta Clara a vietii pe care o paraseam. Nu voiam sa mor, in timp ce poate, acolo departe, Francois dormea. Voiam sä ma sting la ceasul in care soarele scinteiaza puternic, cind vazduhul inseamna o fagaduiala, cind sii§ietoarea frumusete a lumii,.culoarea, cadura, balsamul florilor, tai-nicele §i adincile armonii ale naturii §i ale omului par sa se uneasca pentru a impiedica o inima frageda sa se in-drepte catre funestul sfir§it. Ce putea face oare, la ora aceea, dragul meu Francois, indepartat cu atita cruzime ? Poate ca gindurile i se vor indrepta spre mine. Ori poate ca, din curtenie, era suride unei alte femei. Poate pe strada, trecindu-§i privirea dezamagita peste priveli§tea ora§ului, sau a§ezat intr-o camera, cu fruntea lasafa in palme si masurind nefericirea lui §1 a mea ? Oricum soco-team cu neputinta de crezut ca in clipa in care sufletul avea sa mi se smulga din trup sa nu-i fie cuprinsa §i lui, intreaga fiinta, ca intr-o prelunga infiorare, de acela§i trernur al mortii ; mi se parea cu neputinta ca inima sa nu-i fie strapunsa de aceea§i fulgerare de gheaVa §i fla-card din cumplita clipa a trecerii in nefiinta.

0 istovire nervoasa atit de grea se facuse stapina pe mine, !nett somnul sfir§i prin a ma invalui in apa-i nea-gra. A doua zi m-am de§teptat dis-de-dimineata. Lasasem fereastra deschisa", camera vibra toata de o lumina diving ; o pasarica din neamul caldara§ilor fluiera cit o tinea git-le jul in voioasa dimineata. Sa fi fost aceea§1 cu cea atazit5 in ziva de lama pe care in inima mea o numeam „ziva Turnului Praga" ? Cita fericire ma inaripase atunci, elta nadejde prea de timpuriu spulberata ! 0 luciditate de ne-

215

clintit, care nu Indreptatea nisi o iluzie avea sa-mi fie harazita de aici inainte.

M-am imbraeat cu nespusa grija, cu anume cochetarie chiar. „Francois, imi spuneam, privindu-ma in oglinda

unde apaream atit de palida, Inca mi-am inviorat obrajii cu putin ro§u o, Francois, iat-o deci pe aceea jertfita de tine unei de§arte notiuni a datoriei !

Cind am coborit, tatal rneu pleoase. La ririd'ul sau un-chiul Sigismond se pregatea sa iasa. Am amintit, la in-ceputul acestei confesiuni, ce anume mi-a spus el In dimi-neata aceea, precum §i tulburarea matu§li Zabeth fiindca o surprinsese cu parul rasucit pe papiote.

In dupa-amiaza acelei zile, singura in camera mea, am hotarit sa mai amln trecerea ultimului prag, spre a aterne pe hirtie istoria nefericitei mele iubiri. Faptul ca o retraisem astfel, ceas cu ceas, nu Meuse decit sa-mi In-tareasca hotarirea. Acum, eind am incheiat dureroasa In-toarcere in trecut, nimic nu m-ar mai putea Impiedica sa sorb licoarea izbavitoare. Vara alearga, pe nesimtite, Ca-tre toamna. Multe frunze au §i ruginit pe crengile copaci-lor, iar anotimpul acesta ranit se potrive§te de minune cu ultimele batal ale inimii mele. In timp ce ne aflam la masa de prInz, tata a spus dintr-o data

Cavalerul d'Arconville a parAsit, zice-se, din nou tinutul. Se pare ca sotia lui s-a reintors §i ea a insotit-o la Paris.

In clipa aceea mi-am dat seams cit de mutt ma ob4- nuisem cu suferinla, caci am §tiut 'Astra o expresie de nepasare.

Va' sa zits nu murise, filcu matua Zabeth, scapind lingura pe care o ducea la gura.

Totodata ma pironi cu o privire adinca, sub al carei Ulu§ am izbutit sa-mi mentin In continuare manta in-- diferentei.

216

Ca de obicei, ne-am but cafeaua in salon. Dupil aceea matu§a Zabeth ne-a in.5tiintat CA avea treburi in sat. Am a§teptat sa piece, ca sa urc la mine in camera. N-ar fi de mirare ca la inapoiere sa treaca pe la mine. 0 sa-mi puns intrebari, o sa gaseasca cu tale sa-mi spund cuvinte alina- toare, pe care dinainte nu le pot suferi. Sarmand rnatu§A ! Ea a putut trai cu un suflet pustlit ; eu insil nu sint fa-cutA din aceea§i plamada. Ei bine, clipa a venit ! Dumne-zeu sa ma ierte !

...Am luat sticluta lui mo§ Jeremie,. Am golit-o dintr-o rAsuflare, inainte de a o azvirli pe fereastrA intr-un tufi§. Otrava nu era chiar neplacuta la gust, putin dulceaga, uwr gretoas5. Mirosea a ciree si afine.

M-am intins pe pat. Capul mi se ingreuna, dar nu sini-team nici o durere.

...A§tern anevoie rindurile de fata. Cred, totu§i, ca o s5 mai am puterea sa" pun cele scrise in micul meu birou, sa" le inchid acolo, inainte de a intra in izbAvitoarea ne-fiinta.

In part, pAunul Jugurtlia 1§1 azvirle tipatul. Camera imi este strabatut5 de o razA plezi§a de soare. Capul mi se invirtete. Francois, de ce al parA.sit-o pe Zulme a to ?...

INTR-ADEVAR, DOMNULE, treba matu§a Zabeth, socotiti ca viata nu-i este in pri-mejdie ?

— Nu, domni§oara, raspundea un glas de barbat, un glas tinar §i gray, pe care 1.1 auzeam pentru intlia oars.

— Oricum, somnul asta letargic, care sine de dougzeci i patru de ore...

— Am intilnit cazuri asemanatoare la Spitalul Central din Paris ; a§a, de pilda, un sacagiu a dormit opt zile in- chelate, dar revenit in cea de-a noua, proaspat ca un nou-nascut.

- Va multumese, domnule, de-ar fi adevarat i Ce buie sa fac ?

218

Citeva comprese cu apa rece pe frunte N!or fi, cred, de ajuns.

Foarte bine, domnule, ma duc sa ian cele tre-buitoare.

Matu§a Zabeth a ie§it. Ma dc§teptasem de citeva clipe, -dar mai tineam ochii inchisi. A§adar, mo§ JOremie, cu aerul sau blajin, nu se lasase dus de nas. In loc de licoare otravitoare, vicleanul batrin imi daduse un narcotic. Nu ma otrgvisem ; §i cu toate acestea Incercam senzatia ca inviasem din morti. Ascultam, ascultam cu incordare zvo-nurile verii ce se sfiqea navalind pc fereastra. Un caruta§

pocnea biciul departe, pe drum. Un fazan i§i slobozea cintecul rAg4t. Glasul gros al bucathresei rilsuna in oficiu :

Dumnezeule,. Doamne, sarmana domnisoara ! 0 toropeala ciudata ma apasa 'Inca §i imi amor-tea mii-

n.ile si picioarele. Totusi, simturile mi se pastrau nespus de ascutite. Blirida caldura a zilei imi dezmierda fruntea, gitul. Mireasma amara a florilor de salba-moale din carte urea navalnicA pins la mine, contopindu-se cu mirosul mai subtil, abia simtit, al otetului aromat cu esent5 de trandafiri. De unde putea izvodi oare parfumul acesta, de nimeni folosit la castelul de Saint-Ange ?

Am deschis ochil §I am zarit, in picioare, foarte aproape de patul meu, un tinar inalt gi blond, in care 1-am recu-nodcut pe Omer Elias, fiul medicului militar. Mi-a. zimbit, - Clar nu I-am Intors zimbetul ; oricum, privirea-mi uimi ti nu aratat prea multi du§manie, .caci mi s-a adresat Intr-un fel cit se poate de 'Dracut I

— Bun, domnisoara, cred cã s'inteti vindecat5. La care, am raspuns oarecum proste§te I - Prin urmare am fost bolnava ? — In orice caz, a urmat el, ati b5gat-o r5u In sperie

pe domnisoara mgtula dumneavoastrA.

210

O clipa am pastrat tacere. Medicul acela tinar arata foarte bine. Ochii sal caprui straluceau de inteligenta §i vioiciune. Avea o frunte frumoasa, miini fine, o expresie de blindete cumpanita. Inspira incredere de la prima vedere.

— Vd mirati, poate, ca ma aflu aid, a mai adaugat. Domni§oara matu§a dumneavoastra a trimis dupa tatal meu. Era suferind §I m-a rugat sa-i tin locul.

De data aceasta nu rn-am putut stapini sa nu zimbeso. - Multumesc, am spus cu glas scazut, .multumesc ca

ati venit §i multumesc ca nu ati spus nimic. Desigur, 1ntre not se strecurase o taina, una care mi-1

facea complice. Omer Elias ma vazuse cu mo§ Jeremie. Un medic atit de priceput stabilise, fire§te, o legatura intre prietenia mea cu batrInul vraci §i straniul somn in care ma cufundasem. Totu§i, pastrase tacere, tar discretia lui 11 Inalta in ochii mei. Chiar §i acum se prefacea a nu-mi auzi multumirile, de pared s-ar fi temut ca astfel ar fi trebuit s5, tree la destainuiri, far el voia sa ma crute de die. Dar, impotriva intentiei sale chiar, rezerva-i gene-roasa ma chema sa-mi deschid inima. I1 socoteam vrednic

primeasca marturisirea §i facut pentru a ma inte lege. Atunci, pe nea§teptate, i-am spus :

- Domnule Elias, am vrut sa mor. In aceea§i clipa chiar, chipul sau raspindind o imbie-

toare• blindete, iii schimba expresia. Pe frunte i se .adu-nasera creturi fine ; ma privea cu o atentie aproape Indu-rerata. In sfir§it ma intreba, cu glas adinc compatimitor :

- Ati trecut printr7o incercare atlt de grea ? — Da, i-am r5,spuns simplu. - *1. acum ? — Acum, nu mai §tiu. Era cit se poate de adevarat. Nu mai eram foarte si-

gura daca nenorocul ma apasa la fel de cumplit ca inainte •

220

de moartea-mi zacirtrnicita. Ma sfapinise Cu tarie gindul de a disparea, de a spune pe veci adio luminil zilei. Dar iat.A ca aceasta imi era din nou dAruit5 §i acum o gaseam altfel frumoasa ea Insuma farmecul vietii iar in sinea mea ma invoiam, cu un soi de pideere, ca tinarui medic cu mustAcioaril aurie avea un chip inteligent §i blind.

Vedeti, domn.i§oar5, imi mai spunea el, o rang, cind nu marl din pricina el §i cind organismul este sangtos, sfir§e§te intotdeauna pin a se vindeca.

Poate ea avea dreptate, ca avea sa vina o vreme in care a§ fi putut evoca, Cu sufletul imp5cat, amintirea iubirii mele... Omer Elias pgrea foarte sigur de sine. Dar data timpul alung5 on mic§oreaza durerea, cum sa crezi c5 ui-tarea poate aduce fericire ? Mi-ar fi oare de ajuns sa nu mai flu nenotocita ? M-a§, putea multumi cu impacarea unel inimi care nu mai a§teapt5 nimie ?...

Matu§a Zabeth aduse un castrona§ cu ap5 §i comprese. ViAzIndu-ma a§ezata, ea scoase un tipat §1, dupa ce puse pe masa cele aduse, se napusti spre mine §1 ma strinse patima§ In brate.

Micuta mea Zulme, spunea ca cu glas frumoasa mea, pisicuta mea, Domnul fie slavit ! N-o sa mori, nu-I .a§a ? Nu voiai sa ne indurerezi

Si plingea, §i ridea printre lacrimi. Niciodat5 nu am vazut-o astfel ; i-am inapoiat sAruthrile, in timp ce in su-flet fill se prelingea o dulce remu§care.

Omer Elias se trasese deoparte. Cind Zabeth 1§i reveni din tulburare, se intoarse spre el :

- Domnule Elias, 11 intrebil, ce ginditi despre 1)01- nava noastra ?

A ridicat copillire§te din umeri : - Cred ca'-i este foame §1 c5 se va putea scula din pat.

cind va voi. Daca ingadulti, vol trece mime pe aici, s5 vrtd

221

ce mai face, dar am toate motivele sA socot ca vizita mea nu va mai avea deloc caracter medical.

si-a luat ramas bun, iar matUa Zabeth 1-a condus pins la poarta ; cind a venit iara§i linga mine, m-a privit cu ochi Inca umezi §i mi-a spus

Asculta-ma en luare-aminte, Braga mea, vreau sa-ti fac o destainuire importanta. Stiff ca am lubit. Ei bine, viata mea Invatat ca Wei o fiinta de pe lumea asta nu este Intru totul vredpicA de iubire. Cu atit mai molt nu i se cuvine nici uneia sa-ti dai viata pentru ea. In toate vre-murile, cei care au murit de pe urma simtamintului pe care 11 nutreau pentru altii, nu s-au jertfit de fapt in numele fiintei luate in sine, ci ideii pe care §i-o plasmu-Lau despre ea.

Atit a spus, dar vedeam prea bine ca nici ea nu se la-sase 1nselata. Apoi a mai adaugat

Draga mea Zulme, tatal §i unchiul tau an plecat ilimineat4 foarte devreme. Iti fagaduiesc ca nu vor §ti niciodata nimic despre... indispozitia ta, data §i tu 1mi fagaduie§ti ca vei fi foarte inteleapta.

Am fagaduit, iar ea a suspinat adinc. Seara, dupa cina, tata mi-a cerut sa-i tint la pian Di

tanti palpiti... ; am pus in cintul acela toata durerea care ma cople§ea. Apoi, unchiul Sigismond a vrut Plaisir

d'amour... Matu§a Zabeth m-a privit cu ingrijorare. Am izbutit totu§i sa tint romanta ping la capat. DupA ce m-a laudat pentru felul in care o executasem, unchiul Sigis-mond a adaugat pe un ton neateptat :

Vezi tu, copila mea, suferinta din iubire este ca un glonte care ti-a ramas in trup, fiindca nu a putut fi sees. In jurul lui via-ta I§i urmeaza

mi-am simtit ochli umplindu-mi-se de lacrimi.

222

...A trecut o noapte. 0 zi noug s-a nriscut sub cerul in care, cind am deschis dimineatd obloanele, am simtit pri-mal for al toamnei. Unchiul Sigismond are dreptate. Pen-tru mine incepe o viala nou'a. Omer Elias a venit, mai adineauri, asa cum a spus. Am fAcut, in tovarasia lui si a matusii Zabeth, o plimbare prin pare. Este aproape hota-rit sa is locul tatalui sau la Pagny. Iubeste cimpla lorena, unde s-a nascut ca si mine, ii sint dragi zgrile ei Inceto-sate, plantatiile de hamei, locuitorii cu suflet . tainic si devotat. In timp ce vorbea, amintirea altor cuvinte asema-natoare urea in mine : 11 auzeam parts pe cavalerul d'Ar-conville la Turnul Praga si inima mi se stringea.

Ne-am Inapoiat la castel, strivind sub pasi cele dintii frunze moarte. Emerencie ne-a servit ceaiul In salon, iar matusa Zabeth, suparata foe pentru ca oaspetele ii mar-turisise cu nevinovatie a nu fi citit Clarisse Marlowe, i-a pus cu de-a sila cartea in mina. A fagaduit ca va mai veni...

Orice s-ar intimpla, stiu arum ca voi astepta, pentru a trece dincolo de viata, sorocul cel obisnuit. Dupd toamna, va vent lama, apoi o alts primavara. Dar poate exista pri-mavara pentru o inima vlaguita ca a mea ? 0, Doamne, 1mi vei da oare putere sa tediesc ?

CUPRINSUT;

Prolog . . . . . . . . • lo . 7

I Un strigol . . . , • 21

II La vinatoare de mistreti. . . : . 35 III Stetit unda fluens , . . . • 54

IV Duelul ) • • • . • . . 78

V Turnul Praga • • • . . • • 97 VI Destainuirea matu*ii Zabeth • . . . 116

VII Sfinxul nisipurilor , • . . . . • 142 VIII Intrusa . • • . . . . . 169

IX 0 nuntd In vremea Imperiului . . . . 189

X Otrava lui 1130$ Jeremie . . . . . 208

Epilog • • • A . • • • . 2113