08 White - O Problema Arzatoare

8/16/2019 08 White - O Problema Arzatoare

1/26


2/26

O PROBLEMĂ ARZĂTOARE:Preocuparea crenilor faţă de

mediul înconjurător

Robert White

Arcol publicat în seria Cambridge Papers

Decembrie 2006

Traducător: Emanuela L. Goldi

Centrul de Educaţie Crenă i Cultură ContemporanăAreopagus

Timioara2014


3/26

Originally published in Cambridge Papers series,by The Jubilee Centre (Cambridge, U.K.) under the tle

A Burning Issue: Chrisan care for the environment

Volume 15, Number 4, December 2006.@ Robert White, 2006All rights reserved.

Published with permission of The Jubilee Centre,3 Hooper Street, Cambridge, CB1 2NZ, UK

www.jubilee-centre.org

Charity Registraon Number 288783.

Ediţia în limba română, publicată cu permisiune,sub tlul

O problemă arzătoare: Preocuparea creşnilor faţă de

mediul înconjurător

de Robert White,apărută sub egida Centrului Areopagus din Timioara

Calea Marrilor nr. 104www.areopagus.ro

cu sprijinul oferit de

Chrisan Polical Foundaon for Europe.

Începând cu anul 2011, activităţile desfăşurate de CPFEsunt susţinute financiar de către Parlamentul European.Responsabilitatea pentru orice comunicare sau publicaţieredactată de CPFE, sub orice formă sau prin orice mijloc,

revine organizaţiei CPFE. Parlamentul European nu esteresponsabil pentru modurile în care va fi folosită informaţiaconţinută aici.

Coordonatori proiect:Dr. Alexandru Neagoe, Dr. Paulian T. Petric

Toate drepturile rezervate asupra prezentei ediţii în

limba română. Prima ediţie în limba română.

Traducător: Emanuela L. GoldiEditor coordonator: Dr. Paulian T. Petric

Cu excepţia unor situaţii când se specică alel, pentru

citatele biblice s-a folosit traducerea D. Cornilescu.

Orice reproducere sau selecţie de texte din această carte

este permisă doar cu aprobarea în scris a Centrului

Areopagus din Timişoara. Dacă există vreo discrepanţă

între versiunea engleză şi cea română, versiunea engleză

are întâietate.


4/26

3

Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,

lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmul 24:1)

Rezumat

Dumnezeu a creat lumea, iar apoi a descris-o caind o lucrare bună i a dat omenirii responsabilitateade a avea grijă de ea. Însă păcatul omenirii a distruscreaia lui Dumnezeu, iar abuzul nostru nesăbuitasupra mediului înconjurător duce la modicăriclimace la nivel global. Dacă încălzirea globală varămâne o problemă neglijată, ea va duce la pierderieconomice în întreaga lume, la suferinţă i moartepe scară largă – în special în rândurile celor săraci

i marginalizaţi care nu pot face faţă schimbărilorrapide. Modul în care răspundem reprezintă un testal ascultării faţă de Creatorul nostru i al dedicăriinoastre în a purta de grijă aproapelui nostru.

IntroducereDacă este adevărat că la un moment dat,

probabil cât de curând, resursele pământului se vorepuiza, atunci este înţelept să investe energie înpolici de mediu pe termen lung?

Problemele de mediu au devenit proeminente îndiscursul public. Tony Blair a armat că schimbărileclimace reprezintă „cea mai mare provocare dinlume în ceea ce privete mediul înconjurător”

– o provocare ce „are un impact atât de mare iireversibil prin puterea sa distrucvă, încât modică

radical existenţa umană”.1 Richard Chartres,episcopul Londrei, a atras atenţia presei sugerândideea că „a face alegeri egoiste, cum ar plecareacu avionul în vacanţă sau achiziţionarea unei mainimari sunt un simptom al păcatului”.2 James Lovelockeste de părere că ne apropiem rapid de un „punct

cric” în ce priveşte schimbările climace – punctde la care nu mai există cale de întoarcere.3 SirDavid King, omul de inţă al guvernului britanic,a descris schimbările climace drept o ameninţaremai mare decât terorismul, iar Sir John Houghton,fost director al Biroului de Meteorologie, consideră


5/26

4

că acestea sunt „o armă de distrugere în masă”.4 Atunci când liderii creni i cei seculari, oamenii deinţă i policienii vorbesc cu toţii despre acelai

lucru, crenii trebuie să ia aminte i să e atenţi lamodul în care credinţa inuenţează răspunsul lor laasel de probleme.

De-a lungul secolului trecut, crenii au fostlipsiţi de entuziasm în abordarea problemelor legatede mediu. Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aa:există o istorie îndelungată a implicării crenilor

în problema mediului, începând cu Părinţii Bisericii – un exemplu în acest sens este Benedict, însecolul al VI-lea, fondator al monahismului, carepleda pentru o atudine blândă faţă de natură

i faţă de animale.5

În 1563, Calvin a îndemnatca „ecare, în toate lucrurile pe care le deţine, să se considere drept administrator aezat deDumnezeu”.6 Opoziţia bisericilor în ce privetecruzimea faţă de animale – la începuturile Anglieimoderne – s-a dovedit ecientă şi a contribuit la

schimbarea comportamentelor în societate.7

Însecolul al XX-lea, fondatorii organizaţiei LondonMissionary Society („Societatea misionarălondoneză”) s-au angajat să folosească inţapentru a îmbunătăţi viaţa omenirii.8 Ţinând cont detoate acestea, de ce este atât de fadă preocuparea

crenilor contemporani faţă de mediu? Probabilunii consideră că problemele de mediu sunt peun plan secundar în comparaţie cu preocupărilemult mai importante legate de evanghelizare. Uniicreni au simţit nevoia să se distanţeze de agenda„verde” [ecologistă], deoarece au considerat că

aceasta avea conotaţiile unei închinări păgâne sauale spiritualităţii New Age. Ca urmare, în ulmaparte a secolului al XX-lea, cei care s-au implicat

în problemele de mediu au fost reprezentanţi aimicării „verzi” – în mare parte o micare seculară.

Cu toate acestea, din perspecvă spirituală,crenii ar trebuit să e aceia care să se implice în problemele de mediu.9 Însăi existenţa acestuiunivers este rezultatul acţiunii creatoare a luiDumnezeu – iar creaţia este descrisă de El iniţialdrept „foarte bună” i încredinată oamenilor să


6/26

5

o stăpânească i să o îngrijească.10 Dumnezeu îidemonstrează angajamentul Său faţă de lumeamaterială nu doar prin faptul că o susţine în fiecare

moment,11

dar i prin Întruparea Sa în aceastălume, luând un corp omenesc, cu toate limitărilesale, în persoana lui Isus.12 Desnul nal al acesteilumi răscumpărate prin jera lui Hristos pe cruceeste acela de a reînnoită – împreună cu toţicredincioii – în slava venică a lui Dumnezeu.13

Creaţia iniţială săvârită de Dumnezeu i apoi re-crearea la sfârit a unui cer nou şi a unui pământnou ne oferă un cadru pentru modul în caretrebuie să trăim – i anume ca locuitori temporari

într-o lume care încă reectă slava Creatorului i

scopurile Sale, cu toate că este marcată de efectelepăcatului; o lume cu o speranţă neclintă într-un viitor al reînnoirii i al desăvâririi, o lume în caresuntem chemaţi să lucrăm pentru lauda i slava luiDumnezeu.

Eca şi Creaia

Naraţiunea biblică armă că Dumnezeu a existat înaintea universului i că El este separat de acesta.Dumnezeu nu a datorat nimănui nimic, iar întreagaordine naturală este i va rămâne în posesia Lui.Primul verset din Biblie exprimă acest lucru în modclar: „La început, Dumnezeu a creat cerurile ipământul”. Evanghelia după Ioan comunică acelaiadevăr: „Toate lucrurile au fost făcute prin El [Isus]”

– i, pentru a întări acest adevăr, Ioan connuă: „i

nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El”.14

Imaginea din primele capitole ale cărţii Genezaeste aceea a unui muncitor care lucrează din greu;este imaginea unei munci oneste în mpul zilei ia odihnei de la sfâritul săptămânii. Textul exprimăsasfacţia lucrului bine făcut, armându-se în mod

repetat că „Dumnezeu a văzut că lucrul acestaera bun”. Dumnezeu se bucura de creaţia Sa, iaraceasta, la rândul ei, reecta ceva din caracterulSău. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu”, scriepsalmistul;15 iar Pavel armă că „însuirile nevăzuteale Lui, puterea Lui venică i dumnezeirea Lui se văd


7/26

6

lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgarede seamă la ele în lucrurile făcute de El”.16 Există uncontrast puternic între această perspectivă şi cea a

religiilor orientale, care minimalizează importanţalumii materiale în favoarea celei spirituale.

Dumnezeu a creat o lume care este bună ifrumoasă independent de prezenţa noastră în ea.Psalmul 148 spune că toate elementele creaţiei Îllaudă pe Domnul – soarele, luna, stelele, apele,munţii, dealurile, clima, vegetaţia, animalele,păsările i creaturile marine. Domnul îl întreabăretoric pe Iov: „Cine a deschis un loc de scurgereploii, i a însemnat drumul fulgerului i al tunetului,pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără

locuitori, pe un pusu unde nu sunt oameni ; pentruca să adape locurile pusi i uscate i ca să facăsă încolţească i să răsară iarba?”17 În capitolele38 i 39 din cartea Iov, Dumnezeu enumeră ovarietate de moduri în care El are grijă de creaţiaSa, independent de orice acţiune sau prezenţă

umană. Această lume materială este susţinută înpermanenţă de Dumnezeu. Fără El, ea s-ar prăbui în haos. „El este mai înainte de toate lucrurile, itoate se ţin prin El”.18 Aa după cum reiese dinlegământul lui Dumnezeu cu Noe, Dumnezeu şi-aluat un angajament faă de pământ şi faă de viaa

de pe pământ.19 Dacă universul zic contează atâtde mult pentru Dumnezeu, atunci ar trebui săconteze i pentru creni.

Cu toate că oamenii sunt parte din ordineacreaţiei, Biblia armă că avem o trăsătură specială:

suntem făcuţi „după chipul lui Dumnezeu”.20

Caoameni, suntem mai mult decât animalele, chiardacă suntem făcuţi din acelai material. A dupăchipul lui Dumnezeu presupune capacitatea de ate relaţiona la Dumnezeu într-un mod personal,de a arăta i a experimenta – la o scară mult mai

mică – unele dintre caracteriscile Sale, ca depildă dragostea, dreptatea, creavitatea i grija. La începutul istoriei umane, Dumnezeu a dat omuluiporunca de a stăpâni creaţia Sa şi de a avea grijăatât de creaţia neînsueţită, cât i de cea care areviaţă.21 Nu trebuie să m spectatori pasivi, ci trebuie


8/26

7

să lucrăm la stăpânirea i rânduirea creaţiei fără aabuza de aceasta pentru propriile noastre scopuriegoiste. Grija noastră pentru creaţie trebuie să

e în concordanţă cu grija lui Dumnezeu pentruea, permiţându-i acesteia să e roditoare pentrua putea oferi hrană i resurse, aducându-i aselcontribuţia la gloricarea lui Dumnezeu.

Trăim într-o lume căzutăDacă relaţia dintre om i Dumnezeu ar

rămas aa cum a fost în grădina Edenului, viaţaar fost mult mai simplă. Dar această relaţie nua rămas aceeai. Oamenii s-au răzvrăt împotriva

Creatorului lor. Consecinţele acestui păcat au fostclar exprimate de Dumnezeu: existenţa umanăa devenit mai expusă pericolelor, atât datorităanimalelor sălbace, cât i datorită răutăţii altoroameni;22 bucuria procreării a devenit marcatăde intensicarea durerilor naterii;23 chiar i

asigurarea hranei a devenit posibilă doar cu multătrudă.24 Necazurile cu care se confruntă lumea deazi, durerea i suferinţa sunt un rezultat direct alstării de păcat a omenirii.

Cu toate acestea, pământul este creat pentrua roditor, chiar dacă produce roade în contextulpăcătoeniei umane. Rânduiala existentă înordinea creată i capacitatea noastră dată deDumnezeu de a o înţelege i de a ne folosi de eaprin intermediul inţei i tehnologiei trebuie să nepermită să urmărim binele tuturor. Dumnezeu ne

mandatează să facem acest lucru. Există sucientăhrană în lume pentru întreaga omenire, i totuipermitem ca într-o parte a lumii să avem rezerveuriae de hrană, în mp ce în alte zone oameniisunt înfometaţi. Într-o parte a lumii, oamenii mordin cauza lipsei medicamentelor uzuale, în mp ce

în alte ţări se folosesc resurse medicale în operaţiiestece inule.

Abuzul asupra mediului natural este oconsecinţă a păcatului. Acest abuz este un simptomal neascultării de porunca – dată de Dumnezeuomenirii – de a avea grijă de lumea pe care El a


9/26

8

creat-o; prin distrugerea ordinii creaţiei, lumeaeste împiedicată să aducă slavă lui Dumnezeu.Acesta este movul pentru care acum „rea

suspină i suferă durerile naterii”, dar în nouacreaie va eliberată împreună cu toţi credincioiipentru a-i îndeplini rolul dat de Dumnezeu – ianume acela de a reecta slava Sa.25 Având grijă de creaţia non-umană, noi ne închinăm înaintea luiDumnezeu, oferindu-i acesteia posibilitatea de a-I

aduce slavă lui Dumnezeu, aa cum El a intenţionat.

Un cer nou i un pământ nou

În îndurarea Sa, Dumnezeu nu ne-a lăsat captivi

pentru totdeauna într-o lume lipsită de echilibru.El Î nsui S-a întrupat în persoana lui Isus, care, prinrăsgnirea Sa, a luat asupra Lui pedeapsa noastră –pedeapsă pe care dreptatea o impunea ca rezultat alrăzvrării noastre împotriva Dumnezeului creator.Consecinţele acestui fapt sunt cosmice: moartea

lui Isus Hristos a făcut posibilă răscumpărarea faţăde efectele păcatului, iar această răscumpărare s-aaplicat nu doar umanităii, ci întregii creaţii. 26

Trăim în prezent între prima venire a luiIsus i revenirea Sa de la sfâritul vremurilor.

Împărăţia cerurilor este aproape, a spus Isus,27 darconsumarea completă a actului răscumpărător al luiDumnezeu nu va avea loc până când nu vor createceruri noi i un pământ nou. Atunci vom ajunge laacea stare plenară a vieţii pe care El a intenţionat-opentru creaţia Sa,28 când răscumpăraii Lui I se vor

închina şi întreaga creaţie Îi va da slavă. Aşa dupăcum creaţia iniţială era un cadru în care Dumnezeuumbla cu Adam, şi noua creaie va un loc în careordinea va fi reaşezată şi Dumnezeu Însui va locuicu poporul Său.29

În Scriptură există, în aceeai măsură, nu doar o

disconnuitate implicită între creaţia iniţială i nouacreaţie, dar i o connuitate între această lume icea care va veni. Este ca i cum noua creaţie va realizarea deplină a ordinii prezente.30 Autorii Biblieise străduiesc să descrie această realitate în termeniomene, limitaţi, creionând imaginea unui loc în


10/26

9

care vom acasă pe deplin, unde vom avea corpurizice care se vor putea recunoate, în care ne vomcunoate unul pe altul, vom iubi i vom iubiţi i Îi

vom aduce laudă i închinare lui Dumnezeu fără nicio reţinere. E posibil să experimentăm deja parţialaceste realităţi; însă în noua creaţie, aceasta va realitatea permanentă.

Perspecva populară cu privire la cer – ca indun loc unde spiritele fără trup plutesc în jur într-untărâm spiritual nebulos – este nebiblică. Deciziilepe care le luăm în această lume, lucrurile pe carele facem i le spunem, personalităţile noastre,toate acestea vor într-un anumit sens purtate maideparte în lumea care va veni. Ele vor puricate

„ca prin foc”,31

i transformate: modul în care necomportăm în această lume are relevanţă pentrulumea viitoare. Aadar, modul în care tratăm mediul

înconjurător acum ar trebui să e o ancipare, opregăre a ceea ce vom face în noua creaţie, atuncicând vom domni cu dreptate.32 Mai mult decât

atât, cerurile noi i pământul nou sunt reprezentate în Biblie nu doar prin imaginea unei noi „ordininaturale”, ci i prin aceea a unei cetăţi. Cetateaeste un loc al comunităţilor umane, al relaţiilor, alcreavităţii i tehnologiei – i „în ea vor aduce slavai cinstea neamurilor”.33

Autorii biblici prezintă cu claritate faptul că, deiaceastă lume este viciată de păcătoenia umană,trebuie să ne străduim să o folosim pentru scopuribune. Nădejdea fermă a unei creaţii noi în viitor nune dă dreptul să neglijăm lumea în care trăim. Mai

degrabă, deoarece m că există o continuitate între această lume i cea care va veni i că asel sevor împlini planurile Dumnezeului Creator pentruacest univers, vom dori să promovăm i să folosimrodnicia acestei lumi materiale şi faptul că a fostcreată drept ceva „bun”. Acionând astfel, vom

face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu în mpul i în locul în care suntem acum.

Aadar, cum ar putea crenii să foloseascăaceastă înţelegere asupra locului umanităţii înordinea creaţiei lui Dumnezeu i convingerea cuprivire la judecata care va veni i la faptul că va


11/26

10

o nouă creaţie a lumii? Crenii sunt chemaţi să esare i lumină într-o lume aată în nevoie.34 Ei artrebui să arate prin exemplul personal ce anume

cere Dumnezeu de la oameni. Dumnezeu a creat olume în care cel mai bun i cel mai sigur mod dea trăi este să urmăm învăţăturile i poruncile Sale.Cu toate că aceia care Îl ignoră pe Dumnezeu potprospera pe termen scurt (i uneori putem tentaţisă îi invidiem), pe termen lung ei sunt pe calea spre

distrugere, urmând să dispară de pe scena istorieiasemenea unor vise efemere.35

În continuare, voi analiza o temă de actualitatecu privire la mediu, i anume schimbările climacela nivel global, iar ulterior voi face o prezentare

generală a principiilor pe baza cărora răspundem laaceste schimbări. Fără îndoială, aceasta este doaruna dintre multele probleme urgente legate demediu. (De pildă, o altă problemă pe care o putemamin este şi dispariţia unor specii – dispariţie careare un ritm de aproximav o sută de ori mai mare

decât ar normal.)

Schimbările climace la nivel global

Temperatura medie la nivel global este încretere - la un nivel i cu o intensitate fără precedent

în istoria omenirii. Nouă dintre cei mai călduroizece ani au fost înregistraţi în ulmul deceniu. Nuexistă în prezent nici o urmă de îndoială că acestlucru este cauzat de injectarea de dioxid de carbon

în atmosferă în urma arderii combusbililor fosili

– petrol, gaze naturale i cărbune.36

O consecinţăposibilă este intensicarea evenimentelormeteorologice extreme – la o extremă, uraganei inundaţii, la cealaltă, secetă i valuri de căldură.Efectele se răsfrâng în mod disproporţionat asupracelor foarte neri sau foarte în vârstă, sau asupra

celor săraci i marginalizaţi în locuri cum ar Africasub-sahariană.

Un sfert din populaţia lumii trăiete în sărăcie,la limita existenţei, ind vulnerabilă la schimbărilecauzate de secetă sau de inundaţii – situaţiice provoacă lipsa culturilor agricole, respecv


12/26

11

creterea nivelului mării. Numărul de refugiaţi dincauza problemelor de mediu este esmat deja ladouă zeci de milioane – mai mare decât numărul

total al refugiaţilor din cauza războiului sau arepresiunii police.37 Cu toate acestea, principalacauză a încălzirii globale este dată de gazele cuefect de seră, produse de ţările cu venituri mari dinAmerica de Nord i Europa. Mai mult de jumătatedin emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt

produse de mai puţin de o esime din populaţialumii.

Acvitatea umană din ulmele două secole apredispus deja pământul la schimbările climacecare au urmat – schimbări în privina cărora nu se

poate face nimic în acest stadiu. Cu toate acestea,nu trebuie să devenim pesimişti. Am putea pune înaplicare măsuri pentru a atenua efectele cele maigrave ale schimbărilor climace i pentru a preveniexcesele viitoare. Acest lucru ar putea realizatprin schimbarea slului de viaţă, prin ulizarea

cu mai multă atenţie a resurselor energece, prindezvoltarea unor surse alternave de energiedurabilă i prin trecerea la o distribuţie mai echitabilăa poluării cu carbon, atât la nivel individual, cât inaţional. Pentru creni, adoptarea unui asel decomportament se întemeiază pe mandatul divin de

a purta de grijă creaţiei. Dar chiar i fără aceastămovaţie, există argumente economice puternicei chiar de interes personal pentru schimbareacomportamentului nostru.

Perspecva internaţională

Trăim pe o planetă limitată ca mărime i resurse:ceea ce fac în propria mea curte are un impact global(mai ales când vine vorba de o sursă de încălzirepentru terasă i un grătar care funcţionează cu

propan!). Cu toate acestea, cei care suferă celmai mult de pe urma consecinţelor schimbărilorclimace nu au dreptul să spună nimic cu privire laaportul meu la aceste schimbări.

Dacă naţiunile lumii ar putea conlucra pentrua găsi modalităţi echitabile de reducere a încălzirii


13/26

12

globale, atunci s-ar realiza un pas semnicav înainte pentru binele omenirii – nu doar cu privirela consecinţele pracce, dar şi în ce priveşte

promovarea unui comportament de cooperare în satul nostru global. (Este adevărat că, prinintermediul iniţiavei „Intergovernmental Panelon Climate Change”, s-a ajuns deja la un acordinţic referitor la realitatea i cauzele acestorschimbări).38 Există deja modele de succes de

cooperare internaţională pe probleme de mediu;un exemplu în acest sens este Protocolul de laMontreal din 1987, care a redus drasc emisiile desubstanţe ce distrug stratul de ozon.39 Chiar dacă nutoată lumea se alătură acestui demers, acest lucrunu ne scutete de responsabilitatea de a adopta un

sl de viaţă sustenabil.

Într-un sens mai concret, crenii din ţările cuvenituri mari nu pot prende că îi iubesc aproapele(la nivel global), când consecinţele acţiunilor lor potduce la suferinţă, crescând semnicav riscul unor

decese premature în alte zone ale globului. Refuzulde a acţiona corect – atunci când consecinţeleacţiunilor noastre sunt deja clare – nu este doar onesăbuinţă, ci un păcat. Țările cu venituri mari dinoccidentul industrializat i-au ans în mare măsurănivelul de trai prin ulizarea resurselor naturale

într-un mod extravagant, în special a combusbililorfosili. Aceste ţări nu pot nega dreptul naţiunilor maipuţin industrializate, cum ar China i India, de ase ridica la standarde similare de viaţă. Pe de altăparte, dacă ţările cu venituri mici nu vor face decâtsă copieze modelul naţiunilor industrializate în

ulizarea combusbililor fosili,40 problema încălziriiglobale va escalada rapid. O soluţie echitabilă, pecare crenii ar putea să o promoveze, ar ca toatenaţiunile să adopte un plan în care ecărei ţări săi se permită să producă aceeai cantate de gazepoluante pe cap de locuitor. O asel de polică de

„limitare i convergenţă” ar putea , în principiu,pusă în aplicare dacă ar exista voinţa polică iunitatea internaţională necesară realizării acestuideziderat.41


14/26

13

Perspecva naţională

Policile naţionale, în special cele care necesităsacriciu din partea populaţiei, pot implementatedoar dacă sunt acceptate de majoritateaelectoratului. În acest context, crenii pot jucaun rol important, pledând în favoarea schimbării.Istoria însăi dovedete faptul că o asemeneaschimbare radicală este posibilă: sclavia a fostabolită în mare parte datorită campaniei unorcreni devotaţi.42

Guvernul ar putea ajusta distribuirea impozitelor în vederea schimbării comportamentului i îmbunătăţirii mediului în care trăim. Un exemplu ar penalizarea celor mai poluante maini i încurajarea

surselor de energie mai puţin dăunătoare. Printr-olegislaţie care să îmbunătăţească normele înconstrucţii s-ar putea economisi 60 la sută dinconsumul de energie intern, oferind în acelai mpmai multe servicii.43 Colectarea dioxidului de carbon

– ca un subprodus al producţiei de energie electricăpe bază de cărbune sau hidrocarburi – este unproiect realizabil din punct de vedere tehnologic.44 Concluzia Raportului Stern cu privire la implicaţiileeconomice ale schimbărilor climace („SternReview”, 2006) a fost că o reducere în prezent aemisiilor ce ameninţă stratul de ozon reprezintă oinvesţie pentru viitor ce dovedete prudenţă.45

În cazul în care o naţiune ar în prag de război,asel de schimbări ar putea realizate într-un mpfoarte scurt. Provocarea este de a vedea acţiunilenoastre care produc poluare la nivel mondial ca

ind echivalente cu un genocid global, impunândasel un răspuns la fel de prompt ca i cel al uneinaţiuni în război.

Perspecva comunitară

În context secular, există deja proiecte careiau în serios folosirea resurselor în comun pentrua crea o zonă cu un consum redus de energie. Deexemplu, „Beddington Zero Energy Development”(ansamblu de locuinţe din Hackbridge [Londra] cuun consum mic de energie – n.ed.) economisete


15/26

14

aproximav 90 la sută pentru încălzire faţă delocuinţele convenţionale.46 Comunităţile crenear trebui să ofere o plaormă pentru un asel de

comportament de cooperare. Dintre toţi oamenii, în primul rând crenii ar trebui să înţeleagă căresursele care le sunt încredinţate sunt doar un

împrumut oferit de Dumnezeu i trebuie ulizatepentru binele tuturor, spre slava lui Dumnezeu.Este o provocare pentru creni să e un exemplu

atunci când este vorba de folosirea resurselorbisericii locale sau de modul în care ne asigurămcă încălzirea, iluminatul i folosirea spaţiilor pentrudiverse acvităţi vor folosi resursele calculândimpactul asupra altora.47

Perspecva individuală

Deciziile pe care le luăm la nivel individual cuprivire la folosirea resurselor (a energiei) sunt celecare, de fapt, ne afectează cel mai mult. Unele

dintre acestea cer plărea unui preţ. Oare chiartrebuie să ne urcăm în avion de câteva ori pe ani să plecăm e la schi, la plajă undeva pentru a nereface bronzul, sau într-un sejur de câteva zile într-oţară străină? Ne gândim vreodată la costul nevăzutpe care cei marginalizaţi îl plătesc în alte părţi alte

lumii? Crenii sunt chemaţi să trăiască contraculturii i iată că ni se oferă posibilitatea să facemacest lucru. Pavel le scrie crenilor că nu ar trebuisă „se potrivească chipului veacului acestuia, ci săvă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre”.48 Aceastaeste o perspecvă crenă înţeleaptă: să m gata

să renunţăm la unele dintre privilegiile noastre dedragul altora, reectând asel sacriciul suprem allui Hristos pentru noi.49

O mare parte din lucrurile pracce pe care leputem face nu sunt dicile i de multe ori sunt

benece la nivel personal.50

Mersul pe jos saucu bicicleta este de obicei mai sănătos decâtfolosirea unui autovehicul. Folosirea becurilor cuun consum redus de energie, anularea opţiunii destand-by de la televizor i echipamentele audio iizolarea acoperiurilor şi a pereţilor ne va ajuta să


16/26

15

economisim bani. Şi totuşi, de ce ni se par acesteschimbări atât de dicile? În parte acest lucruse datorează faptului că trăim într-o societate

puternic afectată de individualism i materialism;pe de altă parte, suntem înclinai să nu ne gândimla impactul aciunilor noastre asupra celor pe carenu îi putem vedea; i, probabil, cauza principalăeste că prin natura noastră păcătoasă suntemegocentrici în gândire şi aciune. Cum am putea să

rămânem indifereni odată ce devenim conenţide faptul că deciziile noastre – de pildă, a cumpărao maină cu motor foarte puternic, a zbura laParis la sfârit de săptămână sau a porni căldura

în casă în loc să ne îmbrăcăm mai gros – vor aveaun impact direct asupra cuiva care deja trăiete la

limita subzistenţei?

Concluzii

Crenii – în calitatea lor de persoane individuale,

de membri ai unei comunităţi crene, de cetăţeniai unei naţiuni i parte a unei comunităţi globale –ar trebui să e un model pentru cei necredincioi

în ce privete eca relaţiei Creaţie - Împărăie. Deasemenea, ei ar trebui să administreze pământulca parte a închinării lor înaintea lui Dumnezeu.

Crenilor ar trebui să le pese de alţii, chiar i destrăinii care, dei trăiesc în celălalt capăt al lumii,sunt afectaţi de acţiunile noastre. Aceia dintre noicare trăim în ţări industrializate cu venituri mari, cuun standard de viaţă obţinut prin folosirea abuzivăa resurselor naturale, avem o responsabilitate

deosebită în ce privete modul în care administrămresursele, având obligaţia de a purta de grijă celorce locuiesc în alte părţi ale lumii şi sunt puternicafectai de schimbările climace la nivel global.„Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; i cui i s-a

încredinţat mult, i se va cere mai mult”.51


17/26

16

Robert S. White (Fellow of Royal Society) esteprofesor de geozică la Universitatea Cambridgei Director asociat al Instutului Faraday pentru

inţă i religie. Împreună cu Nick Spencer, eleste co-autor al cărţii Chrisanity, Climate Changeand Sustainable Living (SPCK, 2007) i co-autor allucrării Beyond Belief: Science, Faith and EthicalChallenges (Lion, 2004). Recent, Robert White apublicat (alături de Jonathan A. Moo) lucrarea Let

Creaon Rejoice: Biblical Hope and Ecological Crisis (IVP, 2014).


18/26

17

Note

[1] www.number-10.gov.uk/output/pag.6333.asp.[2] The Sunday Times (23 iulie 2006). El a spus

că „păcatul nu este doar o listă restrânsă a greelilormorale, ci reprezintă modul egoist în care cineva îşitrăieşte viaa, ignorând consecinţele acţiunilor sale”.

[3] J. Lovelock, The Revenge of Gaia: Why the EarthIs Fighng Back – and How We Can Sll Save Humanity (Allen Lane, 2006).

[4] J. Houghton, „Global warming is now a weapon ofmass destrucon”, The Guardian (28 iulie 2003).

[5] R. Aield, Environmental Philosophy: Principles

and Prospects (Avebury, 1994) conţine un rezumatistoric cu privire la atudinea iudeo-crenă faţă demediul înconjurător.

[6] Comentariu la Gen. 2:15 în J. Calvin, Commentaryon Genesis, text disponibil on-line în colecţia ChrisanClassics Ethereal Library, www.ccel.org/c/calvin.

[7] K. Thomas, Man and the Natural World: Changing Atudes in England 1500–1800 (Penguin Books, 1983).

[8] S. Sivasundaram, Nature and the Godly Empire:Science and Evangelical Mission in the Pacic 1795–1850

(Cambridge University Press, 1995).

[9] Remarcabilul umanist secular E. O. Wilson apublicat The Creaon: An appeal to save life on earth (W.W. Norton, 2006) în care face apel la crenii evanghelicisă aibă ca prioritate grija pentru mediu.

[10] Gen. 1:28-31.

[11] Evrei 1:3.[12] J. Jones, Jesus and the Earth (SPCK, 2003) îl

prezintă pe Isus ca Mântuitor nu doar al omenirii, ci i alplanetei i al întregului cosmos.

[13] Is. 65:17; Apoc. 21:1.

[14] Ioan 1:3.

[15] Ps. 19:1.

[16] Rom. 1:20.

[17] Iov 38:25-27.


19/26

18

[18] Col. 1:16-17.

[19] Gen. 9:12-17.

[20] Gen. 1:27.[21] Gen. 1:28; 2:15.

[22] Gen. 3:15; Gen. 4:14.

[23] Gen. 3:16.

[24] Gen. 3:17-19.

[25] Rom. 8:19-22.

[26] Col. 1:20.

[27] Mat. 10:7.

[28] Rom. 8:21.

[29] Apoc. 21:1-4.

[30] N. T. Wright, New Heavens, New Earth: TheBiblical Picture of the Chrisan Hope (Grove Books,Cambridge, 1999); vezi, de asemenea, 1 Pet. 1:4-5; 1Cor. 13:12.

[31] 1 Cor. 3:12-15.

[32] Ps. 8.

[33] Apoc. 21:26.

[34] Mat. 5:13-14.

[35] Ier. 12:1-3; Ps. 73.

[36] J. Houghton, Global Warming: the CompleteBrieng (Cambridge University Press, 2004) şi ClimateChange and the Greenhouse Eect (2005), www.ukcip.org.uk/resources/publicaons.

[37] Esmările cu privire la refugiaţii din cauzaproblemelor de mediu sunt de 150–200 de milioanepână în anul 2050.

[38] IPCC 2001: Climate Change 2001: The SciencBasis, J. T. Houghton et al. (ed.) (Cambridge UniversityPress, 2001), text disponibil gratuit pe site-ul www.ipcc.

ch[39] Ko Annan a armat că Protocolul de la Montreal

este „probabil cel mai bun acord internaţional încheiatpână în prezent”.

[40] În China se construiete o centrală electrică pebază de cărbune la ecare cinci zile.


20/26

19

[41] Global Commons Instute: www.gci.org.uk/contconv/cc.html

[42] John Coey, „The abolion of the slave

trade: Chrisan conscience and polical acon”, seria Cambridge Papers (vol. 15, nr. 2, 2006).

[43] Vezi www.40percent.org.uk – propuneri pentrureducerea consumului casnic de energie cu 60% până în2050, oferind proprietarilor mai mult spaţiu i totodatămai multă căldură, apă caldă, lumină i energie pentru

alte echipamente electrocasnice.

[44] Raport în ce privete colectarea i stocareadioxidului de carbon, www.ipcc.ch

[45] Raportul Stern, disponibil pe site-ul www.hm-treasury.gov.uk, susţine că invesnd acum până la 1%

din PIB pe an, am putea economisii între 5% şi 20% dinpierderile pe care le-ar suferi PIB-ul la nivel mondial înviitor.

[46] www.sd-commission.org.uk/communiessummit/show_case_study.php/00035.html

[47] Ecocongregaon pune la dispoziţie resursepentru a încuraja bisericile să e preocupate deproblemele de mediu într-un context cren i pentru ada ansa bisericilor locale să aducă contribuţii pozive înviaţa i misiunea lor: www.ecocongregaon.org

[48] Rom. 12:2.

[49] Fil. 2:1-11.

[50] Vezi For Tomorrow Too: www.tearfund.org

[51] Luca 12:48.


21/26

20

Arcolele din seria Cambridge Paperspublicate în 2014 de către

Centrul Areopagus din Timioara,cu sprijinul oferit de

Chrisan Polical Foundaon for Europe

Eschatology and Polics: the last things we want to talk

about?

(Georey Penn)

A Burning Issue: Chrisan care for the environment

(Robert White)

Beyond scruny? Minories, majories and post-modern

tyranny

(Michael Ovey)

Gender co-operaon: some implicaons of God’s design

for society

(Michael i Auriel Schluter)

The myth of secular tolerance

(John Coey)

Does Athens need Jerusalem? A Chrisan context for

secular thought

(Michael Ovey)


22/26

21


23/26

22


24/26

23


25/26

24


26/26

Date post:	05-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	cara-bolos
View:	235 times
Download:	0 times

08 White - O Problema Arzatoare

Documents