MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVAUNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT Catedra „Ştiinţe penale”NOTE DE CURS A V OC A TU R A (Ciclul I) AUTOR: Artur AIRAPETEAN dr. în drept, conf.univ. Aprobat l a şedin ţa Catedre i D r e p t p r i va t d i n: 22.05.20 13, pr oces-ve r ba l N r : 9 Examinat de Consil iul facul tăţii de Drept USEM la 2 4.05. 2013, p r oces-ver b a l N r . 5 Aprobat l a ședin ța Senatu lui USEM d i n: 01.07.201 3, proc e s-ve r ba l N r . 9 CHIŞINĂU –2013
Tema 1. Noţiuni generale privind disciplina „Avocatura”
- Aspecte istorice privind apariţia avocaturii ca instituţiei în
Republica Moldova.
-
Dispoziţii generale din Regulamentul avocaturii RSS Moldoveneşti.
- Admiterea în profesia de avocat conform Legii cu privire la
avocatură nr. 395-XIV din 13.05.99.
-
Transformarea Uniunii Avocaţilor în Barou în prisma Legii nr.
1260-XV din 19.07.2002.
Istoria avocaturii în Moldova începe odată cu aprobarea prin Legea nr.526-X din 21.11.80 a Regulamentului avocaturii RSS Moldoveneşti. Conform
acestui Regulament sarcina principală a avocaturii RSS Moldoveneşti consta înacordarea de asistenţă juridică cetăţenilor şi organizaţiilor.
Legislaţia Uniunii RSS şi a RSS Moldoveneşti cu privire la avocaturăconsta din Legea Uniunii RSS "Cu privire la avocatură în Uniunea RSS", carestabilea modul de organizare şi de activitate a avocaturii în Uniunea RSS, şi dinalte acte ale legislaţiei Uniunii RSS, editate în conformitate cu ea, dinRegulamentul avocaturii şi din alte acte legislative ale RSS Moldoveneşti.
Conform Regulamentului, Colegiul de avocaţi era o uniune benevolă de persoane, care profesa activitatea de avocat şi se forma la cererea unui grup de
fondatori, alcătuit din persoane cu studii juridice superioare. Propunerea cu privire la formarea colegiului de avocaţi se trimitea Ministerului justiţiei al RSSMoldoveneşti, care, dacă era de acord cu ea, o prezenta Sovietului Miniştrilor alRSS Moldoveneşti pentru aprobare şi înregistrare.
În RSS Moldovenească se forma colegiul republican de avocaţi.În conformitate cu Legea Uniunii RSS "Cu privire la avocatură în
Uniunea RSS", cu consimţământul Ministerului justiţiei al Uniunii RSS, când
aceasta era necesar pentru acordarea de asistenţă juridică cetăţenilor şiorganizaţiilor, putea fi formate colegii de avocaţi interteritoriale, şi alte colegiide avocaţi.
Colegiul de avocaţi era persoană juridică, care dispunea de sigiliu şiştampilă cu denumirea sa. Cel mai înalt organ al colegiului de avocaţi era
adunarea generală (conferinţa) membrilor colegiului, organul executiv era
prezidiul, organul de control şi de revizie - comisia de revizie.
Adunarea generală (conferinţa) membrilor colegiului se convoca nu mai
rar decât o dată pe an şi se considera deliberativă, dacă la ea participa cel puţindouă treimi din numărul membrilor colegiului. Conferinţa se convoca ţinându-se
seama de norma de reprezentanţă, stabilită de prezidiul colegiului de avocaţi, şise considera deliberativă, dacă la ea participa cel puţin două treimi din numărul
delegaţilor, aleşi la birourile de asistenţă juridică. Toate chestiunile se rezolva
prin majoritatea de voturi ale avocaţilor, care participau la votare.
Adunarea generală (conferinţa) membrilor colegiului de avocaţi seconvoca din iniţiativa prezidiului colegiului de avocaţi, la propunerea
Ministerului justiţiei al RSS Moldoveneşti, precum şi la cerinţa a cel puţin o
treime din numărul total al membrilor colegiului de avocaţi.În rândurile membrilor colegiului de avocaţi se primeau cetăţenii UniuniiRSS, care au studii juridice superioare şi stagiu de muncă în specialitatea de
jurist de cel puţin doi ani. Persoanele menţionate puteau fi primite în rândurile
membrilor colegiului după o perioadă de probă de până la trei luni.
Persoanele, care au absolvit instituţii de învăţământ juridic superior, dar
nu aveau stagiu de muncă în specialitatea de jurist sau aveau un stagiu mai mic
de doi ani, puteau fi primite în colegiul de avocaţi, după ce fac la colegiu ostagiere de la şase luni până la un an. Modul de organizare şi executare a
stagierii era stabilit de Ministerul justiţiei al RSS Moldoveneşti.Cererile de primire în rândurile membrilor colegiului de avocaţi urma se
fie examinate în termen de cel mult o lună din ziua sosirii lor la prezidiulcolegiului de avocaţi, de regulă, în prezenţa persoanei, care a depus cererea.Avocaţii, care au ieşit din componenţa colegiului, trecând la funcţii elective saufiind recrutaţi, după terminarea lucrului în funcţiile elective sau eliberarea dinrândurile Forţelor Armate ale Uniunii RSS erau primiţi la cererea lor în colegiulde avocaţi.
Etapa a doua în dezvoltarea avocaturii în Moldova poate fi consideratăadoptarea Legii cu privire la avocatură nr. 395-XIV din 13.05.99.
Potrivit acestei legi putea fi avocat cetăţeanul Republicii Moldova,licenţiat al unei facultăţi de drept, ce se bucură de o bună reputaţie, cunoaştelimba de stat. Admiterea în profesia de avocat se efectua pe baza unui examen
de calificare.
Erau scutite de examenul de calificare persoanele care aveau cel puţin 5ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror ori aveau grad
ştiinţific în domeniul dreptului.Persoanele licenţiate ale unei facultăţi de drept care nu aveau vechime în
muncă în domeniu sau această vechime era mai mică de 3 ani erau admise în
profesie după efectuarea unui stagiu de pregătire profesională cu durata de la 1la 2 ani şi susţinerea examenului de calificare.
Profesia de avocat era exercitată, la alegere, în birouri individuale şi birouri asociate de avocaţi. Avocatul poate angaja, în bază de contract,
colaboratori avocaţi şi alţi specialişti.Pe lângă altele, aceasta lege a transformat Colegiul Avocaţilor care era o
organizaţie voluntara, în Uniunea Avocaţilor, organizaţie la care toţi avocaţiitrebuiau să se alăture. Juriştii care dispuneau de licenţe emise de Ministerul de
Justiţie pentru prestarea serviciilor de asistenta juridica puteau continua sa
activeze în calitate de apăr ători în cauzele penale doar dacă se alăturau UniuniiAvocaţilor. Cu toate ca Ministerul Justiţiei a emis licenţe pentru avocaţi,Uniunea Avocaţilor era organizaţia care determina cine era calificat pentru a fi
licenţiat. Acestea şi alte prevederi ale legii au fost atacate în Curtea
Constituţionala, care le-a declarat drept neconstituţionale, deoarece ele încălcau
dreptul cetăţeanului de a fi aparat de un jurist la alegerea lor, dreptul la libera
asociere şi la libera alegere a profesiei de către jurişti, şi competenţaconstituţionala a Ministerului Justiţiei in licenţierea avocaţilor. Hotărârea Cur ţii
Constituţionale nr. 8 din 15.02.2000, M.O. 24-26/11 (2000).Mai mult de doi ani după decizia Cur ţii Constituţionale, Parlamentul a
adoptat o alta lege cu privire la avocatura. Legea Republicii Moldova cu privire
la avocatura, Legea Nr. 1260-XV din 19.07.2002. Deşi aceasta lege la felstabilea o organizaţie căreia toţi avocaţii trebuiau să apar ţină, Parlamentul a
adoptat o abordare mai subtila pentru a atinge acest rezultat. După prevederea,
conform căreia avocaţii au dreptul să se asocieze liber în asociaţii profesionale,
legea declara, "Avocaţii formează Baroul în condiţiile prezentei legi". De data
aceasta, deciziile cu privire la eliberarea şi retragerea licenţelor au fost
încredinţate Comisiei de licenţiere a avocaţilor de pe lângă Ministerului Justiţiei,şi nu Baroului Avocaţilor. Constituţionalitatea Legii cu privire la avocatura a
fost atacata în baza aceloraşi motive care au stat la baza atacării legii din 1999,
dar de data aceasta Curtea Constituţionala a declarat-o drept constituţionala.
Hotărârea Cur ţii Constituţionale nr. 12 din 19.06.2003, M.O. 138-140/13 (2003).
Pentru a facilita transformarea Uniunii Avocaţilor în Barou, a fost creata
o comisie de avocaţi condusa de un viceministru al justiţiei, pentru a pregăti şi
convoca primul Congres al Baroului. Viceministrul a prezidat Congresul pana in
momentul când a fost ales preşedintele. La primul Congres, în decembrie 2002,
au fost aleşi membrii Consiliului Baroului şi ai comisiilor, la fel şi preşedintele
şi doi vicepreşedinţi ai Consiliului Baroului. Congresul Avocaţilor a finisat
lucrul sau la 27 decembrie. În cadrul Congresului a fost adoptat şi un Cod
Deontologic.
Tema 2. Formele de organizare a activităţii de avocat
- Formele de organizare a activităţii de avocat
-
Cabinetul avocatului
- Biroul asociat de avocaţi
- Înregistrarea formelor de organizare
Fiecare avocat îşi alege, la discreţie, doar una din formele de exercitare a profesiei de avocat prevăzute de Lege:
cabinetul avocatului,
biroul asociat de avocaţi,Aceste forme de exercitare a profesiei de avocat se înregistrează de cătreMinisterul Justiţiei în termen de o lună de la data prezentării următoarelor acte:
a) cerere de înregistrare; b) declaraţia de fondare a cabinetului avocatului sau a biroului asociat de
avocaţi. Forma declaraţiei se aprobă de către Ministerul Justiţiei;c) copiile licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat;d) copiile actelor care confirmă adresa sediului cabinetului avocatului sau
a biroului asociat de avocaţi;e) datele de contact (număr de telefon, adresă electronică şi poştală);f) confirmări privind notificarea baroului de avocaţi despre intenţia
înregistrării. Avocatul poate fi fondator doar al unui cabinet sau al unui birou asociat
de avocaţi şi este în drept să modifice forma de organizare a activităţii de avocatîn condiţiile Legii cu privire la avocatură.
Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse următoarelor principii:
a)
patrimoniu comun destinat activităţii profesionale; b)
obligativitate de informare, în scris, a baroului despre instituirea saumodificarea formei de exercitare a profesiei;
c)
individualizare prin denumire, conform prevederilor Legii cu privire
la avocatură şi ale Statutului profesiei de avocat Un avocat nu poate fi înscris decât într -un singur barou şi nu-şi poate
exercita concomitent activitatea în mai multe forme de exercitare a profesiei.Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi activează în condiţii juridice şieconomice egale şi nu pot fi discriminate sub aspect financiar, fiscal ori de altănatură.
În cabinetul avocatului îşi exercită profesia un singur avocat – fondatorul.
Cabinetul avocatului activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoanăfizică. Fondatorul cabinetului avocatului nu poate presta activităţi profesionaleîn afara formei de exercitare a profesiei pentru care a optat. Avocatul fondator al
cabinetului avocatului nu poate avea calitatea de avocat asociat sau de specialist
în cadrul profesiei. Fondatorul cabinetului avocatului poate angaja, pe bază decontract, specialişti şi personal auxiliar. Cabinetul avocatului are cont în bancă şiştampilă. Cabinetul avocatului este individualizat prin denumire: de exemplu,Cabinetul avocatului Artur Airapetean. Dizolvarea cabinetului avocatului se
efectuează în conformitate cu legislaţia civilă. Cabinetul avocatului ţine registrulcontractelor de asistenţă juridică încheiate de către fondator şi avocaţii stagiari.
Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi(fondatori ai biroului) care îşi exercită profesia de sine stătător, dar nu pot prestaactivităţi profesionale în afară formei de exercitare a profesiei pentru care auoptat. Biroul asociat de avocaţi este persoană juridică, are denumire (deexemplu: Biroul asociat de avocaţi „Jurisprudenţa”), dispune de cont în bancă şide ştampilă. Dizolvarea biroului asociat de avocaţi se efectuează în conformitatecu legislaţia civilă. Biroul asociat de avocaţi ţine registrul contractelor de
asistenţă juridică încheiate de către avocaţi şi avocaţii stagiari cu clienţii lor.Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sunt reglementate în bazăde contract. Biroul asociat de avocaţi este condus de un avocat ales de membrii
biroului. Conducătorul biroului asociat de avocaţi poate angaja, pe bază decontract, specialişti şi personal auxiliar.
Înregistrarea cabinetelor avocaţilor şi a birourilor asociate de avocaţi seefectuează prin introducerea datelor în registrul ţinut de Ministerul Justiţiei.
Cererea de reînregistrare, modificare, transformare, reorganizare,
transmitere, încetare sau lichidar e a formei de exercitare a profesiei se depune laMinisterul Justiţiei. Cererea va fi însoţită în mod obligatoriu de copii de pe toateînscrisurile doveditoare. Toate modificările se consemnează în registru.
Cabinetului avocatului sau biroului asociat de avocaţi i se eliberează unextras din registru, care serveşte drept temei pentru punerea la evidenţa fiscală,
pentru confecţionarea ştampilei şi deschiderea conturilor bancare.Actele de înregistrare a oricărei forme de exercitare a profesiei de avocat
sunt înregistrate de către Ministerul Justiţiei în termen de o lună de la data prezentării. Reţinem, că cererea poate fi respinsă în cazul în care se încalcă
dispoziţiile Legii cu privire la avocatură şi ale Statutului profesiei. Cererea de exercitare a prof esiei în asociere cu un avocat aflat într -osituaţie de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei va fi analizată înraport cu prevederile legii care reglementează interdicţia şi cele ale Statutului
profesiei de avocat. Refuzul de înregistrare a biroului asociat de avocaţi sau acabinetului avocatului poate fi atacat în contencios administrativ.
Tema 3. Organele de autoadministrare ale avocaţilor
-
Organizarea şi funcţionarea organelor de autoadministrare ale
Organele de autoadministrare ale avocaţilor sunt organizate şifuncţionează în baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor
prevăzute de Lege cu privire la avocatură şi de Statutul profesiei de avocat.
Or ganele profesiei de avocat au sarcina permanentă de a asiguraexercitarea calificată a dreptului de apărare, organizând în mod corespunzătoradmiterea în profesie, pregătirea profesională iniţială a avocaţilor stagiari şi
pregătirea continuă a avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi disciplinei profesionale.
Este interzisă aproprierea, uzurparea sau utilizarea denumirii de „Barou”,Colegiul Avocaţilor, Liga Avocaţilor, Uniunea Avocaţilor (în orice variantă) decătre orice persoană fizică sau persoană juridică, indiferent de natura activităţiidesfăşurate de către aceasta, sub sancţiunea prevăzută de Lege pentru folosireafără drept a denumirii unei persoane juridice de interes public, înfiinţată prin
lege.Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face prin vot
secret. Organele de conducere colegiale adoptă hotărâri prin vot deschis.Deliberările şi votul constituie secret profesional.
Uniunea Avocaţilor este persoană juridică, organ de autoadministrare aavocaţilor din care fac parte toţi avocaţii înscrişi în Lista avocaţilor, are
patrimoniu propriu şi organizare de sine stătătoare. Uniunea Avocaţilor îşi aresediul în municipiul Chişinău.
Toate barourile din Republica Moldova, constituite potrivit Legii, sunt
membre de drept ale Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Nici-un barounu poate funcţiona în afară Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova.
Patrimoniul Uniunii Avocaţilor poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile Legii.
Bugetul Uniunii Avocaţilor se formează din: contribuţiile avocaţilor; taxele pentru examenele de admitere la stagiu şi de calificare; taxele pentru efectuarea stagiului profesional;
amenzile achitate de avocaţi în calitate de sancţiuni disciplinare;
alte plăţi neinterzise de lege.Modul de gestionare a mijloacelor acumulate în bugetul UniuniiAvocaţilor se verifică o dată la 4 ani printr -un audit independent.
Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor sunt:1. Congresul;2.
Consiliul Uniunii Avocaţilor;3.
preşedintele Uniunii Avocaţilor;4.
secretarul general al Uniunii Avocaţilor.5.
În cadrul Uniunii Avocaţilor se constituie şi funcţionează:6. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat;7.
Avocaţii care formează organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor şimembrii comisiilor Uniunii Avocaţilor urmează să aibă o vechime neîntreruptăîn profesie de minimum 5 ani.
Congresul este organul suprem al Uniunii Avocaţilor. Congresul se
constituie din avocaţii delegaţi de fiecare barou, conform normei de reprezentarestabilite în Statutul profesiei de avocat, şi din membrii Consiliului UniuniiAvocaţilor. Norma de reprezentare a avocaţilor în Congres este de de 1:5 (undelegat din partea a cinci avocaţi). Membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor suntmembri de drept ai Congresului.
Congresul se întruneşte anual în sesiune ordinară, fiind convocat deConsiliul Uniunii Avocaţilor. Convocarea Congresului se face cu cel puţin olună înainte de data stabilită, prin publicare a avizului în Monitorul Oficial alRepublicii Moldova şi prin anunţarea în scris a barourilor, cu plasarea pe pagina
oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ceurmează a fi examinate. Barourile sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte
de Congres. Convocarea va cuprinde luna, ziua, ora, locul desfăşurăriicongresului şi ordinea de zi a acestuia.
În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul barourilorsau din proprie iniţiativă, Consiliul Uniunii Avocaţilor convoacă Congresul însesiune extraordinară în cel mult 10 zile de la data solicitării sau de la datasurvenirii evenimentului justificativ.
Congresul se consideră legal constituit dacă la lucrările lui sunt prezenţi2/3 din numărul participanţilor. Congresul adoptă hotărâri cu votul majorităţiimembrilor prezenţi. Hotărârile Congresului pot fi contestate în modul stabilit delege. La congresele la care nu sunt alese organele profesiei pot participa, încalitate de delegaţi, şi avocaţi care îşi exprimă dorinţa de participare, dar aceştianu au drept de vot. Lucrările congresului sunt conduse de către preşedinteleUniunii Avocaţilor şi prezidiul Congresului format din decanii barourilor.
Congresul va alege un secretariat compus din 3 avocaţi. Ei vor întocmi şiredacta procesul-verbal, care va cuprinde:
a) modul în care a fost convocat şi caracterul ordinar sau extraordinar al
acestui for; b) anul, luna, ziua, ora şi locul unde se desfăşoară Congresul; c) numărul membrilor prezenţi la Congres; d) componenţa prezidiului Congresului; e) ordinea de zi votată de Congres; f) luările de cuvânt; g) hotărârile, rezoluţiile şi moţiunile adoptate; h) orice alte activităţi desfăşurate de Congres. Hotărârile şi rezoluţiile se iau prin vot deschis. Congresul alege o comisie
de numărare a voturilor dintre delegaţii care nu candidează la una din funcţiileorganelor de conducere, compusă din minimum 5 membri. Votul secret se
exprimă prin buletine de vot introduse în urne sigilate. Pe buletinul de vot se
menţionează: numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează. Votul „ pentru” se realizează prin lăsarea intactă a numelui şi prenumelui
candidatului dorit; votul „contra” se exprimă prin radierea numelui şi a prenumelui persoanei propuse.
Vor fi nule buletinele de vot care nu corespund modelului stabilit deCongres, cele care nu poartă ştampila de control, precum şi buletinele pe carenumărul candidaţilor votaţi „pentru” este mai mare decât numărul funcţiilor
pentru care se candidează. Hotărârile adoptate de Congres sunt definitive şi obligatorii pentru toate
structurile Uniunii şi pentru toţi avocaţii. Hotărârile Congresului se publică înmijloacele de presă ale breslei: revista Avocatul poporului şi pagina oficială deinternet a Uniunii Avocaţilor. Hotărârile Congresului pot fi atacate în contenciosadministrativ.
Congresul are următoarele competenţe:a) alege, dintre membrii săi, şi revocă preşedintele Uniunii Avocaţilor şimembrii Comisiei pentru etică şi disciplină;
b) elaborează propuneri pentru perfecţionarea legislaţiei;c) aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi Statutul
profesiei de avocat;
d) aprobă bugetul anual al Uniunii Avocaţilor şi execuţia bugetară anualăa acestuia;
e) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la formarea bugetuluiUniunii Avocaţilor;
f) stabileşte cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi pentru examenele de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului
profesional şi al taxei pentru examinarea cererilor de admitere în profesia deavocat;
g) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea Consiliului,secretarului general şi a comisiilor Uniunii Avocaţilor;
h) adoptă hotărâri privind relaţiile dintre barouri;i) adoptă alte hotărâri privind activitatea Uniunii Avocaţilor, prevăzute de
prezenta Lege.
Consiliul Uniunii Avocaţilor este organul reprezentativ şi deliberativ alavocaţilor din ţară şi asigură activitatea permanentă a Uniunii Avocaţilor şi este
format din preşedintele Uniunii Avocaţilor, decanii barourilor şi avocaţii, cu ovechime în profesie de 5 ani, delegaţi de barouri conform normei dereprezentare de 1:200 (un delegat din partea a două sute de avocaţi).
Mandatul de membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor este de 4 ani. Încazul încetării mandatului unuia dintre membrii Consiliului, înlocuitorul luiexecută diferenţa de mandat.
Consiliul Uniunii Avocaţilor se întruneşte o dată în lună. Convocarea
Consiliului se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei, prin anunţarea înscris a membrilor şi cu plasarea pe pagina oficială de Internet a UniuniiAvocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ce urmează a fi examinate. Lucrările
şedinţei se consemnează în procese-verbale şi se semnează de preşedinte şisecretar. Procesul-verbal poate fi consultat de către avocaţii interesaţi şi deorganele Uniunii.
În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul membrilorConsiliului Uniunii Avocaţilor sau din proprie iniţiativă, preşedintele Uniunii
Avocaţilor convoacă Consiliul în şedinţă extraordinară în cel mult 5 zile de ladata solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ. ConsiliulUniunii Avocaţilor adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor.
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:a) asigură executarea hotărârilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele privind exercitarea profesiei de avocat, cu excepţia celor date în competenţaCongresului;
c) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;
d) adoptă hotărâri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru avocaţiistagiari şi de formare continuă pentru avocaţi; aprobă lista instituţiilor care oferăservicii de instruire profesională;
e) formulează recomandări privind relaţiile dintre barouri;f) asigură caracterul unitar al examenelor de admitere la stagiu şi al
examenelor de calificare;
g) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului profesional;
h) soluţionează conflictele şi litigiile ce ţin de efectuarea stagiului profesional;
i) aprobă şi publică bunele practici profesionale pentru avocaţi şimecanismul de asigurare a calităţii serviciilor de asistenţă juridică;
j) aprobă forma unică a inscripţiilor pe ştampilele avocaţilor şi rechiziteleantetului, ţinând cont de forma de organizare a activităţii de avocat;
k) desemnează membrii Consiliului Naţional pentru Asistenţă JuridicăGarantată de Stat din rândul avocaţilor;
l) întocmeşte raportul anual de activitate şi îl prezintă spre aprobareCongresului;
m) aprobă contractele încheiate de secretarul general al Uniunii
Avocaţilor a căror valoare depăşeşte suma de 50 mii de lei;n) aprobă statul de funcţii ale secretariatului;
o) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Lege sau delegate de Congres.Conducerea şedinţelor Consiliului Uniunii Avocaţilor îi revine
preşedintelui Uniunii Avocaţilor.Consiliul Uniunii Avocaţilor hotărăşte cu privire la legalitatea şi
temeinicia deciziei decanului, fără participarea la vot a acestuia. Părţileinteresate pot fi invitate pentru a da explicaţii.
Consiliul Uniunii Avocaţilor se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile
de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi comunicată în cel mult 15zile de la data pronunţării.
Legalitatea hotărârii Consiliului Uniunii Avocaţilor poate fi atacată îninstanţă, în condiţiile legii, de partea interesată, în termen de 15 zile de lacomunicare. Hotărârile adoptate de Consiliul Uniunii Avocaţilor sunt obligatorii şi pot fi atacate, pentru nelegalitate, la Congresul Avocaţilor, în prima sa şedinţă,sau în contencios administrativ.
Preşedintele Uniunii Avocaţilor este ales pe un termen de 2 ani dintreavocaţii cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Una şi aceeaşi persoană poate fi aleasă preşedinte al Uniunii Avocaţilor pentru cel mult 2 mandateconsecutive.
Preşedintele Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:a) reprezintă Uniunea Avocaţilor în relaţiile cu persoanele fizice şi
juridice din ţară şi din străinătate; b) prezidează şedinţele Consiliului Uniunii Avocaţilor;c) semnează actele Consiliului Uniunii Avocaţilor;
d) supraveghează relaţiile dintre Uniunea Avocaţilor şi barouri, precum şirelaţiile dintre barouri, birouri, cabinete;
e) acordă sprijin barourilor în relaţiile acestora cu autorităţile centrale şicele locale;
f) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare aactivităţii avocaţilor în instanţele judecătoreşti, în organele de urmărire penală şiîn autorităţile publice.
În absenţă, sau la cerere, preşedintele Uniunii Avocaţilor este înlocuit deun vicepreşedinte, pe care îl desemnează în acest scop din numărul membrilorConsiliului Uniunii Avocaţilor. Preşedintele Uniunii Avocaţilor va media
soluţionarea amiabilă a litigiilor dintre formele de exercitare a profesiei şi dintreavocaţi.
Activitatea organizatorico-administrativă şi economico-financiară aUniunii Avocaţilor este asigurată de către secretarul general, care este angajat înfuncţie de către Consiliul Uniunii Avocaţilor, în bază de concurs, pentru untermen de 5 ani, ce poate fi prelungit o singură dată. În funcţia de secretargeneral poate fi angajată persoana care are studii economice sau juridicesuperioare şi o vechime în activitate de cel puţin 5 ani.
Modul de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar
general este următorul:a) Consiliul Uniunii Avocaţilor anunţă concurs de ocupare a funcţiei de
secretar general al Uniunii Avocaţilor cu o lună înainte, publicând condiţiileacestuia pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilor;
b) doritorii de a ocupa funcţia depun următoarele acte: copia buletinului de identitate;
copia diplomei de licenţiat în drept, economie; copia carnetului de muncă; cazierul judiciar;
declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de
evaluare a bunei reputaţii;c) cu 10 zile înainte de data concursului, recepţionarea actelor se încheie; d) la şedinţa ordinară a Consiliului Uniunii Avocaţilor se decide, prin vot
secret, prin majoritate simplă de voturi, asupra candidaturii secretarului general
al Uniunii Avocaţilor. Secretarul general are următoarele atribuţii:a) poartă răspundere pentru gestiunea economico-financiară a Uniunii
Avocaţilor; b) încheie acorduri şi contracte în numele Uniunii Avocaţilor;c) gestionează activitatea economico-financiară a Uniunii Avocaţilor;d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea la Congres a
proiectului bugetului anual al Uniunii Avocaţilor;e) prezintă Congresului raportul privind executarea anuală a bugetului
Uniunii Avocaţilor;f) participă, fără drept de vot, la sesiunile Congresului şi la şedinţeleConsiliului Uniunii Avocaţilor;
g) elaborează proiectul agendei şi pregăteşte materialele de lucru aleCongresului şi ale Consiliului Uniunii Avocaţilor, după consultare cu Consiliul;
h) angajează personalul secretariatului şi conduce activitatea acestuia;i) organizează ţinerea evidenţei tuturor imo bilelor din proprietatea sau
din administrarea Uniunii Avocaţilor, precum şi a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul acesteia;
î) ţine evidenţa achitării contribuţiilor şi prezintă rapoarte trimestrialeConsiliului Uniunii Avocaţilor;
j) îndeplineşte alte atribuţii la indicaţia Congresului şi a ConsiliuluiUniunii Avocaţilor.
Funcţia de secretar general este remunerată. Cuantumul remunerării estestabilit de Consiliul Uniunii Avocaţilor. Pe perioada mandatului, secretarulgeneral nu este în drept să cumuleze alte funcţii sau activităţi remunerate, cuexcepţia celor ştiinţifice şi didactice.
Activitatea comisiilor Uniunii Avocaţilor este organizată de preşedinţiiacestora. Preşedinţii sunt aleşi la primele şedinţe ale comisiilor din rândulmembrilor acestora. Membrii comisiilor Uniunii Avocaţilor sunt aleşi saudelegaţi pe un termen de 4 ani dintre avocaţii care au o vechime în profesie decel puţin 5 ani. Comisiile Uniunii Avocaţilor se convoacă în şedinţe ori de câteori este necesar, dar cel puţin o dată în lună şi decid independent asupra modului
de desfăşurare a şedinţelor (deschise sau închise). La şedinţele comisiilorUniunii Avocaţilor pot fi invitaţi reprezentanţi ai cabinetelor avocaţilor, ai
birourilor asociate de avocaţi. Hotărârile comisiilor Uniunii Avocaţilor se adoptăcu votul majorităţii membrilor lor şi sunt executorii pentru toţi avocaţii.Comisiile Uniunii Avocaţilor publică hotărârile adoptate pe pagina oficială de
Internet a Uniunii Avocaţilor şi în presa de specialitate.Comisia de licenţiere a profesiei de avocat. Comisia de licenţiere a
profesiei de avocat este compusă din 11 membri, aleşi în bază de concurs, dintre
care 8 sunt avocaţi cu o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi 3 sunt profesori titulari de drept cu o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani. Modul de organizare a concursului pentru alegerea membrilor Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat este următorul: Consiliul Uniunii Avocaţilor anunţă concurs pentru alegerea membrilor
Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat şi an acest sens numeşte o comisiespecială pentru organizarea concursului pentru alegerea membrilor Comisiei delicenţiere a profesiei de avocat. Textul anunţului se publică pe pagina oficială deinternet a Uniunii Avocaţilor cu o lună înainte de data concursului.
Doritorii de a obţine calitatea de membru al Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat depun următoarele acte la Comisia specială:
cererea de participare la concurs;
certificatul de confirmare a vechimii în profesia de avocat;
certificatul de confirmare a stagiului de profesor titular în drept.
Cu 10 zile înainte de data concursului, recepţionarea actelor se încheie. Comisia specială decide, prin vot deschis, cu majoritate simplă de voturi,candidaturile membrilor Comisiei de licenţiere. Se consideră ales în calitate demembru al Comisiei de licenţiere candidatul care a întrunit cele mai multe voturiîn ordinea descreşterii numărului de voturi acumulate de candidaţi. În caz de
paritate a voturilor, candidatul se va desemna prin tragere la sorţi. Candidaturile
selectate devin membri cu drepturi depline ai Comisiei de licenţiere. Comisia
specială expediază decizia de alegere a membrilor Comisiei de licenţiereConsiliului Uniunii Avocaţilor.
Comisia de licenţiere a pr ofesiei de avocat:
1.
adoptă hotărâri privind admiterea la examene;2. organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare;3.
aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adoptăhotărâri privind admiterea la stagiul profesional;
4. aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărâri privind admiterea în profesie.
Comisia de licenţiere emite hotărâri de înscriere a avocaţilor stagiari pentru susţinerea examenului de calificare în baza evaluării activităţii de pregătire profesională a acestora. Deciziile Comisiei de licenţiere a profesiei de
avocat pot fi contestate în contencios administrativ în partea ce ţine de procedurade organizare a examenelor. Calificativul acordat nu poate fi contestat.
Cheltuielile necesare activităţii Comisiei de licenţiere sunt suportate de cătreConsiliul Uniunii Avocaţilor.
Protecţia onoarei şi prestigiului profesiei, respectarea Legii, a Statutului profesiei şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţateComisiei pentru etică şi disciplină, aceasta fiind unica instanţă disciplinară aUniunii Avocaţilor.
Comisia pentru etică şi disciplină este compusă din 11 avocaţi cu o
vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Şase membri ai Comisiei pentru etică şidisciplină sunt aleşi de Congres, iar 5 sunt delegaţi de barouri. Comisia pentru
etică şi disciplină este coordonată de un preşedinte ales de către membrii
acesteia pe un termen de doi ani. Una şi aceeaşi persoană nu poate fi preşedinteal Comisiei pentru etică şi disciplină mai mult de două termene consecutive.
Comisia pentru etică şi disciplină îşi ţine şedinţele ori de câte ori estenecesar, dar se întruneşte cel puţin o dată în lună şi examinează abateriledisciplinare săvârşite de avocaţii înscrişi în Lista avocaţilor care au dreptul de a
exercita profesia de avocat. Fapta săvârşită de avocat, prin care se încalcădispoziţiile Legii, ale Statutului profesiei, Codului deontologic, hotărârileobligatorii ale organelor profesiei de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul
profesiei sau al corpului de avocaţi, constituie abatere disciplinară şi sesancţionează potrivit Legii cu privire la avocatură. Constituie abatere
disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din Lege cu privire la avocatură şi dinStatutul profesiei de avocat care prevăd expres o astfel de calificare. În cazulexistenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune efectuarea unui control.Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina
baroului. Cercetarea se efectuează numai după informarea avocatului cu privirela obiectul cercetării disciplinare dedus din conţinutului plângerii, petiţiei ori alsesizării. În cursul cercetărilor, membrul delegat al comisiei va convoca
persoana care a formulat plângerea, precum şi alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri şi va acumula informaţii cureferire la caz. După efectuarea cercetărilor, membrul delegat al comisiei vaîntocmi o notă scrisă în care va consemna faptele, probele administrate, poziţiaavocatului cercetat şi propunerea privind soluţionarea plângerii, petiţiei sau asesizării. Comisia pentru etică şi disciplină procedează la examinarea
petiţiei/plângerii în temeiul notei şi al probelor care au stat la baza întocmiriiacesteia.
Nota întocmită va fi înregistrată la secretariatul Comisiei pentru etică şidisciplină, în cel mult 30 de zile de la depunerea plângerii sau a sesizării. Încazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei
pentru etică şi disciplină prezintă materialele spre examinare Comisiei în şedinţaimediat următoare datei la care nota a fost înregistrată şi va cita avocatul. În faţaComisiei pentru etică şi disciplină avocatul se va prezenta personal. În cursulşedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat. Comisia pentru etică şidisciplină solicită avocatului căruia i-a fost intentată procedura disciplinară
explicaţii în scris, acte şi alte materiale necesare pentru adoptarea unei deciziiobiective. Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere
disciplinară, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată dupăsoluţionarea cauzei. Procedura de citare în faţa Comisiei pentru etică şidisciplină se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prinsemnătura avocatului. Lipsa părţilor legal citate nu împiedică examinarea,Comisia pentru etică şi disciplină având posibilitatea să se pronunţe pe bazaactelor şi a dovezilor administrate în cauză. Şedinţa Comisiei pentru etică şidisciplină nu este publică, iar lucrările şedinţei se consemnează într -un proces-
verbal.Comisia pentru etică şi disciplină va decide, după caz, aplicarea
sancţiunii disciplinare, efectuarea unui control suplimentar sau lipsa încălcărilor
în acţiunile avocatului. Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cuconfirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie, avocatului supuscercetării, persoanei care a depus plângerea, organului care a depus sesizarea,Consiliului Uniunii Avocaţilor şi baroului din care face parte avocatul vizat, întermen de cel mult 15 zile de la emiterea deciziei. Decizia de excludere din
profesie se va comunica Ministerului Justiţiei. Decizia disciplinară se publică pe pagina oficială de internet a UniuniiAvocaţilor. Răspunderea disciplinară a avocatului nu exclude răspunderea civilă,
penală sau administrativă. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen decel mult un an de la data săvârşirii abaterii.
Comisia pentru etică şi disciplină este în drept să anuleze sancţiuneadisciplinară, până la expirarea termenului de un an, din proprie iniţiativă, lasolicitarea avocatului, în temeiul demersului baroului sau al asociaţiei deavocaţi. Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă,
care va fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii. Comisia pentru etică şi disciplină şi decanii barourilor sunt obligaţi săţină evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui avocat. Consiliul Uniunii
Avocaţilor va face menţiunile corespunzătoare în Lista avocaţilor pe bazahotărârilor pronunţate. Executarea hotărârilor Comisiei pentru etică şi disciplinăeste obligatorie din momentul adoptării. Deciziile Comisiei pentru etică şidisciplină pot fi contestate în contencios administrativ. Deciziile Comisiei pentruetică şi disciplină se publică pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaţilorşi în revista de specialitate. Cheltuielile necesare activităţii Comisiei pentru eticăşi disciplină sunt suportate de către Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Comisia de cenzori este compusă din 5 avocaţi cu o vechime în profesiede cel puţin 5 ani, delegaţi de barouri. Comisia de cenzori exercită controlulactivităţii economico-financiare a Uniunii Avocaţilor şi se subordoneazăCongresului.
În exercitarea atribuţiilor, organele de autoadministrare ale avocaţilorsunt asistate de personalul secretariatului. Numărul de personal şi funcţiileconcrete ale personalului secretariatului se stabilesc de Consiliul Uniunii
Avocaţilor. Personalul secretariatului este angajat de către secretarul general alConsiliului Uniunii Avocaţilor în strictă conformitate cu reglementările Codului
muncii cu privire la angajare. Atribuţiile fiecărui angajat al secretariatului suntfixate în contractul de muncă, acestea fiind parte integrantă a contractuluirespectiv.
Baroul se constituie şi, potrivit Legii, funcţionează numai în cadrulUniunii Avocaţilor. Se interzice constituirea de barouri şi funcţionarea acestoraîn afara Uniunii Avocaţilor. Actele de constituire şi de înregistrare a unor astfelde barouri sunt nule. Baroul activează în circumscripţia unei curţi de apel. Dincomponenţa baroului fac parte toţi avocaţii din circumscripţia respectivă. Sediul
baroului se află în localitatea de reşedinţă a curţii de apel.
Organele de conducere ale baroului sunt:a) adunarea generală;
Fiecare barou poate avea buget propriu. Contribuţia avocaţilor larealizarea bugetului şi cuantumul sunt stabilite de adunarea generală a baroului.
Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în Listamembrilor baroului din circumstanţa respectivă şi poate fi, în condiţiile Legii cu
privire la avocatură, ordinară şi extraordinară.
Organizarea adunării generale, ordinare sau extraordinare, este în sarcinadecanului baroului. Adunarea generală este legal constituită dacă la ea participămajoritatea membrilor baroului. Neîndeplinirea obligaţiei de organizare aadunării generale atrage răspunderea disciplinară.
Au dreptul să participe la şedinţele adunării generale avocaţii care suntînscrişi în Lista avocaţilor baroului, au achitat la zi contribuţiile prevăzute deLege şi nu se află în situaţii ce atrag incompatibilitatea ori suspendarea dreptuluide exerciţiu al profesiei sau, după caz, nu se află în executarea unei sancţiunidisciplinare.
Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, fiind convocată de decan.Convocarea adunării generale se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin anunţarea în scris a membrilor baroului şi prin afişarea ordinii de zi lasediul baroului.
Adunarea generală extraordinară poate fi convocată şi prezidată dedecanul baroului, precum şi la cererea a cel puţin 1/3 din numărul total almembrilor baroului după cel mult 10 zile de la data solicitării sau de la datasurvenirii evenimentului justificativ.
În cazul în care numărul legal nu este întrunit, decanul stabileşte o nouăadunare generală în timp de 10 zile. Adunarea generală convocată în acestecondiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin 1/3 din numărul total almembrilor baroului. Membrii baroului pot înainta propuneri pentru completarea
ordinii de zi. Propunerile vor fi depuse în scris la barou cu cel puţin 5 zileînainte de data la care a fost convocată adunarea generală. Ordinea de zi va fi
supusă spre aprobare prin vot deschis adunării generale. Înscrierile la luarea de cuvânt se vor face înaintea începerii dezbaterii
fiecărei probleme fixate în agendă. Orice înscriere ulterioară acestui moment vafi luată în considerare numai cu aprobarea prin vot deschis a adunării generale.
Adunarea generală alege şi revocă decanul şi prodecanul; alege delegaţii
baroului la Congres, membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor, membrii Comisiei pentru etică şi disciplină şi ai Comisiei de cenzori; alege prezidiul, secretaruladunării, membrii comisiei de numărare a voturilor; îndeplineşte alte atribuţii
prevăzute de Lege sau date în competenţa sa.Secretarul adunării generale va redacta procesul-verbal, care va cuprinde:
modul în care a fost convocată adunarea generală şi caracterul eiordinar sau extraordinar;
anul, luna, ziua, ora şi locul unde se desfăşoară adunarea generală; numărul membrilor prezenţi;
componenţa prezidiului adunării generale; ordinea de zi votată de adunarea generală; luările de cuvânt;
hotărârile adoptate; orice alte activităţi desfăşurate în cadrul adunării generale.
Procesul-verbal va purta semnătura decanului şi a secretarului adunăriigenerale şi va fi înregistrat şi depus la sediul baroului, secretariatul ConsiliuluiUniunii Avocaţilor, accesul la textul acestuia fiind permis membrilor baroului şi
celor ai organelor Uniunii Avocaţilor. În condiţiile Legii cu privire la avocaturăşi ale Statutului profesiei de avocat, hotărârile adunării generale a baroului seadoptă prin votul majorităţii membrilor prezenţi şi sunt obligatorii pentruavocaţii din barou.
Hotărârile adoptate de adunarea generală sau de decan pot fi anulate deConsiliul Uniunii Avocaţilor numai pe motiv de nelegalitate sau de încălcare a
prevederilor prezentului Statut, cu respectarea autonomiei baroului. Deciziile
emise de decan pot fi atacate la Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de 15zile de la data comunicării.
Decanul baroului este ales de adunarea generală prin votul secret alavocaţilor pentru un mandat de 2 ani şi poate fi reales o singură dată. Decanul sealege dintre avocaţii cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 5 ani.
Decanul are următoarele atribuţii:1. asigură organizarea activităţii avocaţilor din circumscripţie prin
coordonare cu organele Uniunii Avocaţilor;2.
reprezintă baroul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţarăşi din străinătate;
3. convoacă şi prezidează şedinţele adunării generale;
4. execută hotărârile Congresului, ale Consiliului Uniunii Avocaţilor
şi ale adunării generale;5. anual, dar nu mai târziu de 25 decembrie, face publică Lista
membrilor baroului prin afişare la sediul baroului şi prin plasare pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor;
6. sesizează Comisia pentru etică şi disciplină privind organizarea
controlului profesional, disciplinar şi deontologic al activităţiiavocaţilor;
7. îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Lege sau date în competenţasa;
8.
emite decizii pe care le consemnează într -un registru special, ţinutla sediul baroului, pus la dispoziţia oricărui avocat interesat şi aorganelor de conducere ale Uniunii Avocaţilor.
În cazul absenţei temporare a decanului sau în cazul imposibilităţiiacestuia de a-şi exercita atribuţiile, interimatul funcţiei este asigurat de către
prodecan. Orice litigiu între membrii baroului şi dintre avocaţi/clienţi în legăturăcu exercitarea profesiei va fi adus la cunoştinţă decanului. La cererea oricăreiadintre părţi, contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează decătre decanul baroului, prin decizie motivată, după audierea părţilor.
Soluţionarea contestaţiilor şi a reclamaţiilor se face prin aplicarea principiilormedierii şi încercarea de conciliere a părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de
la data înregistrării contestaţiei sau reclamaţiei. Deciziile decanului pot fi atacate
la Consiliul Uniunii Avocaţilor. Avocatul care solicită transferul într -un alt barou se va adresa în scris
decanului baroului din care face parte şi decanului baroului în care se transferă.Decizia cu privire la transfer se comunică solicitantului şi baroului din care
acesta face parte. Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivatăşi poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul UniuniiAvocaţilor.
Tema 4. Direcţiile şi tipurile de activitate
- Funcţiile avocaturii.
-
Tipurile, formele şi genurile de asistenţă juridică profesională.- Subiecţii care necesită asistenţă juridică acordată de către avocat.
Orice persoană are dreptul la asistenţă juridică calificată. În condiţiilelegii, avocatul asigură asistenţa şi reprezentarea juridică în faţa instanţelor
judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor şi a executorilor judecătoreşti, a organeloradministraţiei publice, a instituţiilor şi a altor persoane juridice, pentru apărareaşi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăţilor şiintereselor legitime ale oricărei persoane fizice sau juridice. În cazurile
prevăzute de Lege, plata pentru asistenţa juridică se achită de la bugetul de stat. La proprie decizie, avocatul poate acorda asistenţă juridică gratuită
persoanei a cărei stare materială este sub nivelul de existenţă, stabilit prinhotărâre de Guvern. Avocaţii din Republica Moldova sunt în drept să efectuezedelegaţii sau să exercite profesia de avocat în alte state, dacă acest fapt este
prevăzut de legislaţia statului respectiv. Prin asistare şi reprezentare a clientuluise va înţelege accesul la toate actele, mijloacele şi operaţiunile permise de Legeşi necesare apărării intereselor clientului.
Avocaţii din alte state pot exercita profesia de avocat pe teritoriulRepublicii Moldova dacă întrunesc condiţiile prevăzute de Lege, cu excepţiacondiţiei privind deţinerea cetăţeniei. Avocatul din alt stat îşi poate desfăşuraactivitatea profesională pe teritoriul Republicii Moldova dacă certifică calitateade avocat în statul său de origine şi este înscris în Registrul special ţinut deConsiliul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova. Acesta nu poatereprezenta interesele persoanelor fizice sau juridice în instanţele de judecată şi înrelaţiile cu alte autorităţi publice decât în arbitrajul comercial internaţional. Încazul când interesele clientului o cer, precum şi la solicitarea acestuia, avocatul
din alt stat poate asista avocatul din Republica Moldova.Avocatul din alt stat îşi poate desfăşura activitatea în cadrul cabinetului
avocatului sau în cadrul biroului asociat de avocaţi în bază de contract. În cauze
penale şi contravenţionale, avocatul străin urmează a fi asistat de un avocat dinRepublica Moldova. Registrul avocaţilor din alte state care au dreptul să exercite
profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova se publică pe pagina oficialăde Internet a Uniunii Avocaţilor.
Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele,
operaţiunile permise de Lege cu privire la avocatură şi necesare ocrotirii şiapărării intereselor clientului. În procedura de acordare a asistenţei juridice,avocatul poate adeveri copii şi extrase din acte şi poate certifica semnăturile de
pe actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice. Avocatul nu poateefectua aceste acţiuni pentru sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude pânăîn gradul al patrulea inclusiv afini. Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute delege, exercitarea oricărei activităţi specifice profesiei de avocat de către o
persoană fizică care nu are calitatea de avocat. Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor
practici profesionale în materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi sărezulte dintr-o conduită profesională corectă. Asistarea şi reprezentareaclientului impun diligenţă profesională adecvată, pregătire temeinică a cauzelor,
potrivit naturii cazului şi experienţei.
Tema 5. Participarea avocatului în cauzele penale
-
Statutul juridic al avocatului în procedura penală.
- Obligaţiunile de bază ale avocatului apărător în cauzele penale.
- Circumstanţele care exclud participarea avocatului în calitate de
apărător.
- Particularităţile participării avocatului în calitate de reprezentant a
părţii vătămate, părţii civile şi a părţii civilmente responsabile.
- Participarea obligatorie a apărătorului în cauzele penale.
- Funcţiile avocatului apărător la diferite faze (etape) ale procesului
penal.
- Relaţiile reciproce (contactul psihologic) dintre învinuit, inculpat şi
avocat.
- Formarea poziţiei procesuale a apărătorului.
- Pregătirea şi conţinutul susţinerilor verbale la examinarea cauzelor
Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintăinteresele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică printoate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilatde către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoanainteresele căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu
participarea lui.În calitate de apărător în procesul penal pot participa:1) avocatul;
2) alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii de apărător;3) un avocat din străinătate în cazul în care acesta este asistat de o
persoană indicată la pct. 1).Persoanele indicate capătă calitatea de apărător din momentul în care şi-
au asumat angajamentul de a apăra interesele persoanei în cauză cuconsimţămîntul acesteia. Apărătorul, după ce şi-a asumat angajamentul de a
apăra, trebuie să anunţe despre aceasta organul de urmărire penală sau instanţa.Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat dobîndeştecalitatea de apărător în momentul în care coordonatorul oficiului teritorial alConsiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat emite decizie
privind acordarea asistenţei juridice calificate. Decizia privind acordareaasistenţei juridice calificate se aduce la cunoştinţă, după caz, solicitantului,organului de urmărire penală sau instanţei de judecată.
Avocatul care acordă asistenţă juridică bănuitului sau învinuitului lareţinere sau arestare se consideră apărătorul lor pe această perioadă de timp şi cuconsimţământul lor el poate continua participarea în calitate de apărător până laterminarea procesului în cauza respectivă sau până la includerea în proces a uneialte persoane din rândul celor menţionate.
Apărătorul nu este în drept să-şi asume această funcţie şi nu poate fidesemnat în această calitate de către coordonatorul oficiului teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul în care:1) nu întruneşte condiţiile indicate;2) nu poate fi apărător conform restricţiilor prevăzute de lege sau
sentinţei judecătoreşti;3) a acordat sau acordă asistenţă juridică persoanei ale cărei interese sînt
în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără;4) se află în legături de rudenie sau în relaţii de subordonare cu persoana
ale cărei interese sînt în contradicţie cu interesele persoanei apărate de el;
5) a participat mai înainte în această cauză în calitate de judecător, procuror, persoană care a efectuat urmărirea penală, expert, specialist, interpret,traducător, martor.
Apărătorul încetează participarea în cauză în această calitate dacă:1) persoana pe care o apără a renunţat la el sau a reziliat contractul cu el,
sau i-a suspendat împuternicirile;
2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în această cauză;
3) procurorul sau instanţa l-a înlăturat de la participarea în această cauzăîn legătură cu constatarea unor circumstanţe ce exclud participarea lui în aceastăcalitate sau, la cererea acestuia, din alte motive întemeiate;
4) procurorul sau instanţa a admis cererea bănuitului, învinuitului,inculpatului de renunţare la apărător ;
5) avocatul străin şi-a declinat împuternicirile;6) procurorul sau instanţa a admis renunţarea la apărător declarată decătre persoana pe care o apără avocatul care acordă asistenţă juridică garantatăde stat.
În cazul în care procurorul sau instanţa nu a admis renunţarea bănuitului,învinuitului, inculpatului la apărător, avocatul care acordă asistenţă juridicăgarantată de stat nu poate sista participarea sa la această cauză.
Apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale căreiinterese le apără, are dreptul:
1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de cătreorganul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile
procesuale efectuate la solicitarea sa;
3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise deea;
4) să pregătească materiale în cauza respectivă;5) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la
dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a
judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;7) să înainteze cereri;
8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi săceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării
urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii;11) să participe la şedinţele de judecată în primă instanţă, în apel, în
recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;12) să pledeze în dezbateri judiciare;13) la solicitarea sa, să primească gratuit copii de pe hotărîrile care se
referă la drepturile şi interesele persoanei pe care o apără;14) să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului de
urmărire penală, precum şi să atace sentinţa sau orice altă hotărîre judecătorească finală în cauza respectivă;
15) să participe la împăcarea cu partea oponentă dacă persoana pe care elo apără participă la împăcare;
16) să facă obiecţii referitor la plîngerile altor participanţi la procesdespre care a fost informat de către organul de urmărire penală sau a aflat despreele din alte surse, precum şi să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitorla cererile şi propunerile altor participanţi la proces şi referitor la chestiunilesoluţionate de instanţa de judecată;
17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţila proces;
18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;
19) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana interesele căreia le apără sau, în cazurile prevăzute de lege, din bugetulstatului;
20) să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organuluide urmărire penală sau ale instanţei.
Apărătorul bănuitului, învinuitului, inculpatului în scopul clarificăriicircumstanţelor care combat învinuirea, exclud răspunderea penală a persoanei pe care o apără sau atenuează pedeapsa ori măsurile procesuale de constrângere, precum şi în scopul acordării asistenţei juridice necesare, în afară de drepturilesus-menţionate, dispune, de asemenea, de următoarele drepturi:
1) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limitanumărul şi durata lor;
2) să participe la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere persoana pe care o apără sau însuşiapărătorul;
3) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organulde urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării.
Apărătorul nu este în drept să întreprindă careva acţiuni împotrivaintereselor persoanei pe care o apără şi să o împiedice să-şi realizeze drepturile.
Apărătorul nu poate, contrar poziţiei persoanei pe care o apără, să recunoască participarea ei la infracţiune şi vinovăţia de săvârşirea infracţiunii. Apărătorul nueste în drept să destăinuiască informaţiile care i-au fost comunicate în legăturăcu exercitarea apărării dacă aceste informaţii pot fi utilizate în detrimentul
persoanei pe care o apără.
Avocatul nu este în drept să renunţe nemotivat la apărare. Apărătorul nueste în drept să-şi înceteze de sine stătător împuternicirile de apărător, săîmpiedice invitarea unui alt apărător sau participarea lui în această cauză.Apărătorul nu este în drept să transmită altei persoane împuternicirile sale de a
participa în cauza respectivă.Apărătorul nu este în drept, fără consimţământul persoanei pe care o
apără, să efectueze următoarele acţiuni:1) să o declare vinovată de săvârşirea infracţiunii;2) să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea oponentă;
3) să recunoască acţiunea civilă;4) să retragă plângerile persoanei pe care o apără;5) să-şi retragă apelul sau recursul împotriva sentinţei de condamnare.
Apărătorul este obligat:1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei;2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de
urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;3) să nu părăsească sala de şedinţe până la anunţarea întreruperii, fără
permisiunea preşedintelui şedinţei;4) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie în cazul în
care:
1) aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăţi pentru a se apăra
el însuşi, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esenţiale ale vorbirii,
auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale;3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură
insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal;4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune
gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă;7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură
preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii destaţionar;
8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt contradictorii şi cel puţin unul din ei este asistat de apărător;
9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţiicivile;
10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primăinstanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinarăde atac;
11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile,
căreia i se incriminează săvârşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvârşirea unor asemenea fapte;
12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane
decedate la momentul examinării cauzei.Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul
când:1) bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea acestuia;2) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă hotărârea
organului de urmărire penală cu privire la:a) reţinerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire – în
cazurile când bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăţi pentru a seapăra el însuşi, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esenţiale ale vorbirii,
auzului, veder ii, precum şi defecte fizice sau mintale sau nu posedă sau posedăîn măsură insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal, ori este minor,
militar în termen sau i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sauexcepţional de gravă;
b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;c) aplicarea măsurii preventive sub formă de arest;3) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost depusă o cerere de
reabilitare din partea rudelor sau altor persoane.Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de
coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru AsistenţăJuridică Garantată de Stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau ainstanţei.
Avocatul participă la procesul penal în calitate de apărător:1) la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal
al acestuia, precum şi la solicitarea altor persoane, cu consimţământul persoanelor interesele cărora urmează să le apere;
2) la desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul cererilor sausolicitărilor de acordare a asistenţei juridice calificate.
Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept să recomandecuiva invitarea unui anumit apărător şi solicită desemnarea avocatului careacordă asistenţă juridică garantată de stat de către coordonatorul oficiuluiteritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat:
1) la cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului;2) în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este
obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales.Organul de urmărire penală sau instanţa cere de la biroul de avocaţi
înlocuirea apărătorului ales sau solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordăasistenţă juridică garantată de stat în următoarele situaţii dificile de desfăşur are a
procesului penal:
1) dacă apărătorul ales nu poate să se prezinte în cazul reţinerii, puneriisub învinuire sau audierii bănuitului, învinuitului;
2) dacă apărătorul ales nu poate să participe la desfăşurarea procesului îndecurs de 5 zile din momentul anunţării lui;
3) dacă procurorul sau instanţa constată că avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat nu este în stare să asigure asistenţă juridică eficientă bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Bănuitul, învinuitul, inculpatul poate avea câţiva apărători. Acţiunile procesuale la care este necesară participarea apărătorului nu pot fi considerate cafiind îndeplinite cu încălcarea normelor de procedură penală dacă la efectuarealor nu au participat toţi apărătorii părţii în cauză.
Pentru confirmarea calităţii şi împuternicirilor sale, apărătorul prezintăorganului de urmărire penală sau instanţei:
1) documentul ce confirmă apartenenţa lui la avocatură;2) documentul ce confirmă că are permisiunea de a practica calitatea deapărător conform legislaţiei Republicii Moldova;
3) mandatul biroului de avocaţi sau un alt document ce îi confirmăîmputernicirile.
Persoana care pretinde să participe în cauza dată în calitate de apărător,dar nu prezintă documentele ce îi confirmă calitatea şi împuternicirile deapărător nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului penal în calitatea
respectivă, fapt asupra căruia se adoptă o hotărâre motivată.Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului,inculpatului de a-şi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică aunui apărător. Cererea de renunţare la apărător se anexează la materialele cauzei.
Renunţarea la apărător poate fi acceptată de către procuror sau instanţănumai în cazul în care ea este înaintată de către bănuit, învinuit, inculpat în mod
benevol, din proprie iniţiativă, în prezenţa avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat. Nu se admite renunţarea la apărător în cazul în care eaeste motivată prin imposibilitatea de a plăti asistenţa juridică sau este dictată de
alte circumstanţe. Procurorul sau instanţa este în drept să nu accepte renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător în cazurile în care acesta esteobligatorie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei o cer.
Determinarea faptului că interesele justiţiei cer asistenţa obligatorie aapărătorului ţine de competenţa procurorului sau a instanţei şi depinde de:
1) complexitatea cazului;
2) capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se apăra singur;3) gravitatea faptei, de săvârşirea căreia persoana este bănuită sau
învinuită, şi de sancţiunea prevăzută de lege pentru săvârşirea ei.
Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător se decide de către procuror sau de instanţă pr in hotărâre motivată. Din momentul admiteriirenunţării la apărător se consideră că bănuitul, învinuitul, inculpatul îşi exercităapărarea de sine stătător. Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renunţat laapărător este în drept, în orice moment al desfăşurării procesului penal, să revinăasupra renunţării şi să invite un apărător sau să solicite desemnarea unui avocatcare acordă asistenţă juridică garantată de stat, care va fi admis din momentulcând a fost invitat sau solicitat.
Apărătorul nu are dreptul să participe la procesul penal în cazul în careeste prezentă cel puţin una din următoarele circumstanţe:
1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecar ea
cauzei;
2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:a) persoană care a efectuat urmărirea penală;
b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;c) judecător care a judecat cauza;d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;
3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţei
judecătoreşti 4) dacă al a acordat anterior sau acordă în prezent asistenţă juridică unei persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele persoanei pe care o
apără, precum şi dacă se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală de prima.
Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la
îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru
înlăturarea acestui apărător din proces.Cererea de înlăturare din procesul penal a apărătorului se soluţionează decătre procuror sau de instanţă şi hotărârea respectivă nu este susceptibilă de a fiatacată.
Tema 6. Participarea avocatului în cauzele civile
- Statutul juridic al avocatului în procedura civilă.
-
Drepturile şi obligaţiile procesuale ale reprezentantului în procedura
civilă.
- Funcţiile reprezentantului la diferite etape ale procesului civil.
- Cauzele care exclud participarea avocatului ca reprezentant în
cauzele civile.
- Relaţiile dintre avocat şi persoana interesele căr eia sunt reprezentate
de avocat.
- Unele elemente tactice la examinarea cauzelor civile la diferite
etape.
- Întocmirea actelor (modele tip) în cadrul examinării cauzelor civile.
Începând cu 01 ianuarie 2012 intră în vigoare modificările la Codul deProcedură Civilă, care au fost adoptate prin Legea nr.102 din 28.05.2010 pentru
modificarea şi completarea unor acte legislative.Potrivit art. 8 alin. (1) CPC, părţile, alţi participanţi la proces au dreptul
să fie asistaţi în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatoruloficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată deStat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod.
Astfel, art. 75 alin. (1) din CPC prevede că în proces civil, persoanelefizice îşi pot apăra interesele personal sau prin avocat. Participarea personală în
pr oces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.
Conform art. 75 alin. (2) din CPC, procesele persoanelor juridice se
susţin în instanţă de judecată de către organele lor de administrare, careacţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte
normative sau prin actele lor de constituire, precum şi de către alţi angajaţiîmputerniciţi ai persoanei juridice sau de către avocaţi.
Conducătorul organizaţiei îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în judecată ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu (spreexemplu: Extras din Registrul de stat al persoanelor juridice) ori, după caz, prin
actele de constituire (spre exemplu: Statutul sau Contractul de constituire aîntreprinderii). În caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele
ei pot fi reprezentate de administratorul din oficiu sau de lichidator, desemnaţi încondiţiile legii. (art.75 alin.(3) CPC).
Art. 80 alin. (1) CPC prevede că împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într -o procură, eliberată şi legalizatăîn modul stabilit de lege. În conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol,
procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnăturaadministratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de
constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii. Calitatea de angajat al persoanei juridice poate fi probată, în instanţa de judecată, prin procura eliberată de angajator, în care expres este indicată funcţiadeţinută de persoana căreia i se acordă împuterniciri sau prin alte documente(spre exemplu: copia contractului individual de muncă, a ordinului de angajare,extras din carnetul de muncă, certificat, etc.)
În context, indicăm că, potrivit art. 1 din CPC, împuternicirea dereprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numelereprezentatului toate actele procedurale, u excepţia reptului de a semna cerereaşi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de arenunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reducecuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a orecunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a
transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească,de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a
prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiulhotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiuneanulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatuleliberat avocatului.
În conformitate art. 80 alin. (7) din CPC împuternicirile date avocatuluise atestă printr-un mandat, eliberat de reprezentat şi certificat de avocat.
Menţionăm că, potrivit Hotărârii Guvernului RM cu privire la aprobareaformularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului nr.1175 din21.12.2010, formularul mandatului avocatului conţine, pe verso, împuternicirileavocatului şi semnătura clientului. Totodată, în hotărârea respectivă estespecificat că împuternicirile avocatului în instanţa de judecată, potrivit art. 81
din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, urmează a fi consemnate
pe versoul mandatului numai în procesele civile.
În asemenea circumstanţe, relevăm că formularul anterior al mandatului,care nu conţine pe verso semnătura reprezentatului, nu poate fi acceptat dreptdovadă a împuternicirilor avocatului, deoarece nu corespunde prevederilor art.
80 alin.(7) CPC şi nu face dovada dreptului de a exercita actele procedurale prevăzute la art. 81 din CPC. Avocatul, care renunţă la împuterniciri trebuie săînştiinţeze atât reprezentatul, cât şi instanţa cu cel puţin 10 zile înainte de data
judecării pricinii sau înainte de expirarea termenelor de atac. Instanţa judecătorească solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional
pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru partesau intervenient:
a) în cazul în care partea sau intervenientul sînt lipsiţi sau limitaţi încapacitatea de exerciţiu şi nu au reprezentanţi legali sau dacă domiciliul pîrîtuluinu este cunoscut;
b) dacă instanţa constată un conflict de interese între reprezentant şi reprezentatul lipsit ori limitat în capacitatea de exerciţiu;
c) în condiţiile art. 304 CPC (Dacă, după pornirea procesului privindlimitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii ei,
aceasta nu este asistată în judecată de avocat, pentru apărarea intereselor ei în proces judecătorul solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat,care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal. În conformitate culegislaţia privind asistenţa juridică garantată de stat, asistenţa juridică în cazuldat se acordă gratuit) şi art. 316 CPC (Dacă persoana a cărei spitalizare înstaţionarul de psihiatrie se cere nu este reprezentată în judecată de avocat,
judecătorul solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru a-i
apăra interesele. În conformitate cu legislaţia privind asistenţa juridică garantatăde stat, asistenţa juridică în cazul dat se acordă gratuit;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
Tema 7. Participarea avocatului în cauzele administrative
- Statutul juridic al avocatului-reprezentant în cauzele administrative.
- Examinarea unor cauze (exemple) administrative din practica
judiciară.
- Întocmirea modelelor tip de acte în procedura administrativă.
În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauzacontravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces
deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod.Pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate
de un apărător (avocat).În momentul pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentăsă soluţioneze cauza contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa
persoanei pasibile de răspundere contravenţională dreptul ei de a fi asistată de unapărător.
În cel mult 3 ore din momentul reţinerii, persoanei care este pasibilă desancţiunea arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează unapărător din oficiu.
Este apărător persoana admisă în profesia de avocat având dreptul să participe la procesul contravenţional pentru a asigura asistenţă juridică sau areprezenta partea pe care o asistă în bază de contract sau din oficiu.
Tema 8. Legea cu privire la avocatură (nr. 1260-XV din 19 iulie 2002)
- Dobândirea calităţii de avocat.
- Drepturile şi obligaţiile avocatului.
-
Exercitarea profesiei de avocat.
- Răspunderea disciplinară a avocatului.
- Organizarea şi remunerarea activităţii de avocat. Asigurarea şi
impozitarea.
- Relaţiile cu organizaţiile similare din alte ţări şi cu organizaţiile
internaţionale.
Admiterea la stagiul profesional se face în bază de examen, curespectarea principiilor transparenţei şi egalităţii în drepturi. Modul deorganizare a examenului de admitere la stagiu se stabileşte în statutul profesieide avocat. La examenul de admitere la stagiu pot participa numai persoanele
care întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
Examenul de admitere la stagiu este organizat de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat. Rezultatele examenelor de admitere la stagiu sînt aprobate prin hotărâre a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Hotărârea privind
admiterea la stagiul profesional se adoptă şi se comunică persoanei care asusţinut examenul de admitere la stagiu în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Persoana care a promovat examenul de admitere la stagiu efectuează înmod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 18 luni, având,în acest timp, calitatea de avocat stagiar.
Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiileavocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă deaceştia, sînt reglementate în statutul profesiei de avocat.
Stagiul profesional se desfăşoară în baza contractului încheiat între
avocatul stagiar şi avocatul îndrumător, înregistrat la Consiliul UniuniiAvocaţilor. Avocatul îndrumător trebuie să dispună de birou cu un spaţiusuficient pentru asigurarea stagiului profesional, să aibă o vechime în profesia de
avocat de cel puţin 5 ani şi o reputaţie ireproşabilă. Un avocat îndrumător poateavea concomitent cel mult 2 avocaţi stagiari. Stagiul profesional se suspendă petimpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de absenţă motivată aavocatului stagiar ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpaacestuia. Perioada de stagiu efectuată anterior se include în durata stagiului
profesional.După efectuarea stagiului profesional, avocatul stagiar susţine examenulde calificare. După expirarea a 3 ani de la data finalizării stagiului profesional,avocatul stagiar poate participa la examenul de calificare doar cu condiţiaexecutării repetate a stagiului profesional cu o durată minimă de 3 luni.
Pentru a fi admis în profesie, avocatul stagiar susţine examenul decalificare în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Persoana care nu a
promovat examenul de calificare poate solicita admiterea repetată la examendupă expirarea a 6 luni de la data primului examen. Avocatul stagiar respins de
două ori la examenul de calificare va fi admis în profesie în condiţiile art. 18 şi19 din Legea cu privire la avocatură, adică prin stagiul repetat.
Modul de organizare a examenului de calificare se stabileşte în Statutul profesiei de avocat. Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prinhotărâre a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Hotărârea privindadmiterea în profesia de avocat se adoptă şi se comunică persoanei care asusţinut examenul de calificare în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Pentru admiterea la stagiul profesional, solicitantul prezintă Comisiei delicenţiere a profesiei de avocat:
a) cererea de primire la examenul de admitere la stagiu;
b) copia buletinului de identitate;
c) copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;d) copia carnetului de muncă, după caz;e) cazierul judiciar;
f) certificatul medical;
g) avizul avocatului care acceptă să-i fie îndrumător.Pentru admiterea la examenul de calificare, avocatul stagiar prezintă
Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat:a) cererea de admitere la examenul de calificare;
b) declaraţia despre faptul că în perioada stagiului profesional el nu adesfăşurat activităţi incompatibile cu profesia de avocat, specificate la art.11;
c) declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
d) raportul de activitate întocmit de către avocatul stagiar conform
cerinţelor stabilite în statutul profesiei;e) referinţa eliberată de avocatul îndrumător;f) legitimaţia de avocat stagiar.Pentru eliberarea licenţei de exercitare a profesiei de avocat, persoanele
care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime înmuncă în funcţia de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după
demisia din funcţiile respective, au solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat prezintă Comisiei de licenţier e a profesiei de avocat:
a) copia buletinului de identitate;
b) copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;c) copia carnetului de muncă, după caz;
d) cazierul judiciar;e) certificatul medical;
f) declaraţia sub jurământ, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
j) scrisoarea de motivaţie;h) copia diplomei de doctor în drept, după caz.Prezentarea unor acte ce conţin informaţii neveridice poate servi drept
temei pentru neadmiterea în profesia de avocat.Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă
prevederile Legii cu privire la avocatură, normele Codului deontologic alavocatului şi prevederile altor acte normative ce reglementează activitateaavocaturii.
Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privirela abaterile disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor
profesionale, se examinează de către Comisia pentru etică şi disciplină. În cazulexistenţei unor temeiuri suficiente, comisia dispune efectuarea unui control.
Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se pune în sarcina baroului.
Comisia pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a
fost intentată procedura disciplinară explicaţii în scris, acte şi alte materialenecesare pentru adoptarea unei decizii obiective. În cazul în care se adeverescunele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei pentru etică şi disciplină
prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare comisiei. Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin deabaterile disciplinare constituie o procedură disciplinară.
Comisia pentru etică şi disciplină adoptă una din următoarele decizii:a) privind aplicarea sancţiunii disciplinare;
b) privind efectuarea unui control suplimentar;
c) privind lipsa încălcărilor în acţiunile avocatului.Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină se face publică. Avocatul
căruia i s-a intentat o procedură disciplinară este în drept să asiste la examinarea
chestiunii privind tragerea lui la răspundere disciplinară şi să dea explicaţiinemijlocit Comisiei pentru etică şi disciplină.
Sancţiuni disciplinare sânt:a) avertizarea;
b) mustrarea;
c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii
Avocaţilor. Plata amenzii se face în termen de 30 de zile de la data emiteriideciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de amendă;
d) suspendarea activităţii de avocat (pe perioada interdicţiei de a activa,dispuse pr in hotărâre judecătorească sau disciplinară, iar în cazul neefectuării decătre avocat a defalcărilor în bugetul Uniunii Avocaţilor la expirarea a 6 luni dela termenul scadent, până la achitarea integrală a restanţei);
e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat (în temeiul
art. 25 alin. (1) Legii cu privire la avocatură).La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, decircumstanţele în care a fost comisă, de activitatea şi comportamentulavocatului. Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină privind aplicareasancţiunii disciplinare poate fi contestată în contencios administrativ.
Procedura disciplinară nu poate fi intentată, iar cea intentată se clasează,dacă din momentul comiterii abaterii a trecut un an. În acest caz nu se ia încalcul perioada pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă, aflăriiacestuia în concediu şi timpul aflării cauzei în procedură disciplinară.
Sancţiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatăriiabaterii, fără a se lua în calcul perioada pierderii temporare de către avocat acapacităţii de muncă şi aflării acestuia în concediu.
Dacă în decurs de un an de la data aplicării sancţiunii disciplinareavocatul sancţionat nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fostsupus sancţiunii disciplinare. Comisia pentru etică şi disciplină este în drept săanuleze sancţiunea disciplinară, până la expirarea termenului de un an, din
proprie iniţiativă, la solicitarea avocatului, în temeiul demersului baroului sau al
asociaţiei de avocaţi. Munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la
persoanele fizice şi juridice. Mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţile publice sau de instanţa de judecată. Statul asigură avocaţilor retribuirea asistenţei juridice acordate înconformitate cu Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
Cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat aasistenţei juridice la apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime în cauzele
penale, civile şi administrative urmează a fi compensate integral şi proporţionalcerinţelor admise (respinse) de partea adversă.
Cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei
juridice în organele de urmărire penală şi instanţele de judecată în cauzele penale, civile şi administrative se încasează concomitent cu soluţionarea cauzeiîn fond, fără o procedură litigioasă prealabilă.
Statul garantează avocaţilor posibilitatea de exercitare a profesiei şicontribuie la crearea de condiţii favorabile în acest scop. Ministerul Justiţiei, înlimitele competenţei sale:
a) acordă sprijin avocaţilor şi organelor lor de autoadministrare înexercitarea profesiei de avocat;
b) contribuie la reciclarea avocaţilor;
c) acordă asistenţă metodologică la solicitarea avocatului şi asociaţiilorde avocaţi;
d) eliberează licenţe pentru exercitarea profesiei de avocat şi ţine registrullicenţelor;
e) înregistrează şi ţine registrul cabinetelor avocaţilor şi birourilorasociate de avocaţi;
f) aprobă documentele prevăzute de prezenta lege.
Autorităţile administraţiei publice locale:a) contribuie la asigurarea birourilor de avocaţi cu spaţii adaptate pentrudesfăşurarea activităţii;
b) în caz de necesitate, acordă birourilor şi asociaţiilor de avocaţiînlesniri, inclusiv la achitarea arendei spaţiilor;
c) realizează, în colaborare cu organele de autoadministrare aleavocaţilor, alte măsuri în scopul asigurării liberului acces la asistenţa juridicăcalificată.
Consiliul Uniunii Avocaţilor şi asociaţiile de avocaţi stabilesc relaţii cu
organizaţii similare din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale ale avocaţilor şi juriştilor.
Tema 9. Codul deontologic şi etica avocatului
- Principiile de bază cu privire la etica avocatului.
- Exigenţele etice în relaţiile avocat-avocat.
-
Exigenţe în relaţiile avocat-client.
- Consideraţii cu privire la confidenţialitate şi publicitate.
Exercitând profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuricorespunzătoare pentru a asigura independenţa şi libertatea de exercitare a
profesiei. Îndatoririle ce îi revin avocatului îi impun independenţă absolută,liberă de orice influenţă, chiar şi de influenţa derivată din propriile interes e sau
datorită influenţei terţelor persoane, fapt necesar pentru a nu suprima încrederea
în justiţie. Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenţeisale, să vegheze ca nici un factor obiectiv sau subiectiv să nu aducă atingere princi piilor de etică profesională.
Relaţiile dintre avocat şi client sunt bazate pe onestitate, probitate,echitate, corectitudine, sinceritate şi confidenţialitate. Responsabilitateaavocatului include atât comportamentul acestuia în exercitarea profesiei, cât şi înafara ei.
Natura misiunii avocatului este prezumată a fi depozitarul secretelorclienţilor săi şi al comunicărilor confidenţiale, fiind un drept şi o datoriefundamentală a avocatului. Obligaţia de a păstra secretul profesional esteabsolută şi nelimitată în timp. Obiectul secretului profesional îl constituiechestiunile cu care o persoană s-a adresat după asistenţă juridică, esenţa
consultaţiilor oferite de avocat, procedeele de strategie şi tactică ale apărării saureprezentării, datele privind persoana care s-a adresat după asistenţă şi alteîmprejurări care rezultă din activitatea profesională a avocatului. Tot ceea cedezvăluie clientul avocatului, împreună cu toate circumstanţele, şi tot ceea ceeste dezvăluit în mod confidenţial de către alt avocat va rămâne informaţie
confidenţială. Obiectul confidenţialităţii se extinde asupra tuturor activităţiloravocatului şi asociaţilor biroului. Nici o presiune a unei autorităţi publice sau dealtă natură nu-l poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu
excepţia cazurilor expres prevăzute de lege sau pentru a intenta o acţiune ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat şi client.
Avocatul nu va supune riscului libertatea şi independenţa, loialitateaclientului şi nici secretul profesional, de aceea este stabilită interdicţia de aactiva într -o profesie sau de a avea o funcţie care poate cauza, direct sauindirect, presiune fizică sau psihologică ce poate supune riscului independenţa
sa sau dezvălui o informaţie confidenţială care nu doar că ar prejudicia interesele personale, dar şi ar afecta grav încrederea clienţilor în dreptul la apărare şi, prinurmare, în garanţia întregului sistem. Profesia de avocat în Republica Moldovaeste incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitateaştiinţifică şi didactică, precum şi de
activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului); b) activitatea de întreprinzător; c) activitatea de notar.
Avocatului i se interzice să facă publicitate, direct sau indirect, activităţiisale profesionale. Interdicţia specificată nu se aplica în cazul în care în
publicaţiile informaţionale, în formularele oficiale, pe plicuri, în cărţile de vizităşi în reţeaua Internet se conţin date despre avocat şi serviciile prestate. Oficiulavocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care funcţioneazăorganele de anchetă, procuratură, instanţele de judecată, precum şi la domiciliulacestuia.
În conformitate cu legea şi normele de deontologie, avocatul are obligaţiasă apere cât mai eficient interesele clientului său, chiar în raport cu propriile saleinterese, interesele vreunui coleg, cele ale profesiei în general sau ale statului.
Raportul dintre avocaţi este bazat pe următoar ele principii:
Colegialitatea
Colegialitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate peîncredere, loialitate şi respect reciproc, exceptând orice comportamentsusceptibil să afecteze reputaţia profesiei. Avocatul este obligat să manifeste faţăde orice alt avocat un comportament colegial şi loial. Adresându-se către un altavocat sau vorbind despre acesta, avocatul este obligat, înainte de a-i pronunţanumele şi prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele „domnul avocat”, „doamnaavocat”, iar în adresare către membrii Consiliului Baroului, membrii Comisiei
de Licenţiere a profesiei de avocat, membrii Comisiei pentru Etică şi Disciplinăşi către şefii birourilor de avocaţi să utilizeze cuvântul „maestre”.
Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui avocat, să se abţinăsă accepte o cauză pentru care nu are competenţa necesară; într -o astfel de
situaţie, el trebuie să-şi ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat care săfie în măsură să-i ofere serviciul cerut. În procesul cooperării, avocaţii au datoriasă ţină cont de competenţele şi obligaţiile lor profesionale.
Corespondenţa dintre avocaţi Avocatul precizează caracterul confidenţial al comunicărilor sale adresatealtui avocat. Dacă destinatarul nu este în măsură să respecte confidenţialitateacomunicării, o remite expeditorului fără a-i cunoaşte conţinutul. Avocatul varecepţiona imediat comunicările în scris sau orale ale altor avocaţi şi varăspunde prompt.
Onorariile pentru recomandare
Avocatul nu poate pretinde, accepta de la alt avocat sau de la vreun terţonorariu, comision sau altă compensaţie pentru faptul că a recomandat un avocat
unui client sau pentru că a trimis un client unui avocat. Avocatul nu poate vărsanimănui un onorariu, un comision şi vreo altă compensaţie pentru că i-a fost
prezentat un client.
Comunicarea cu partea adversă
Avocatul nu poate intra în relaţie directă cu o persoană, cu privire la oanumită cauză, atunci când ştie că această persoană este reprezentată sau asistatăde un alt avocat, exceptând cazul în care el are acordul colegului său şi seangajează să-l ţină pe acesta la curent.
Schimbarea avocatului
Un avocat nu poate succeda altui avocat în apărarea intereselor unuiclient, într -o cauza determinată, decât cu condiţia ca, în prealabil, să-şi fi anunţatcolegul şi să se fi asigurat că au fost luate măsurile necesare în vederea achităriicheltuielilor şi a onorariilor datorate acestuia. Totuşi, această îndatorire nu-l face
pe avocat personal răspunzător de plata cheltuielilor şi a onorariilor datorate
predecesorului său. În cazul în care, spre interesul clientului, se impune luareaunor măsuri urgente, înainte de a putea fi îndeplinite condiţiile stabilite înalineatul de mai sus, avocatul poate lua aceste măsuri cu condiţia de a-l informa
neîntârziat pe predecesorul său. Avocatul înlocuit va oferi avocatului carecontinuă cazul toate informaţiile de care dispune şi va colabora cu acesta în caz
de necesitate cu scopul de a-i asigura clientului dreptul la apărare. Pregătirea tinerilor avocaţi
Pentru a întări încrederea şi cooperarea dintre avocaţi spre interesulclienţilor, este necesar să fie încurajată dobândirea unei mai bune cunoaşteri alegilor şi a normelor procedurale aplicabile. În acest scop, avocatul este obligatsă ia atitudine cu toată diligenta în pregătirea la nivel avansat a tinerilor avocaţi.În calitate de îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul, recomandat deConsiliul Baroului, care întruneşte înalte calităţi morale şi profesionale, exercită
profesia nu mai puţin de 5 ani şi dispune de condiţii suficiente pentru a asigura
stagiul. Avocatul-îndrumător are obligaţia de a le cultiva stagiarilor dexteritateade însuşire profundă a normelor deontologice. Litigiile dintre avocaţi
Atunci când un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat onormă deontologică, el trebuie să-l atenţioneze asupra acestui lucru. Atunci cândîntre avocaţi apare un diferend personal, de natură profesională, aceştia trebuiesă încerce mai întâi să-l soluţioneze pe cale amiabilă. Înainte de a porni o
procedură împotriva unui coleg, pe tema unui conflict de interese, avocatul
trebuie să informeze Baroul pentru a permite să-şi dea concursul în vedereasoluţionării diferendului pe cale amiabilă.
Tema 10. Avocatul în relaţiile cu CEDO
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
- Procedura în faţa CEDO.
-
Mecanismul Convenţiei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a fostinstituită prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilorfundamentale (Convenţia Europeană), semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şiintrată în vigoare la 3 septembrie 1953.
Curtea Europeană este un organ de jurisdicţie internaţională creat încadrul Consiliului Europei. Ea poate fi sesizată de orice persoană fizică sau
juridică care pretinde că un stat membru la Convenţie i-a încălcat un drept
prevăzut de Convenţia Europeană şi Protocoalele sale adiţionale. Cereriledepuse la Curtea Europeană pot fi îndreptate doar împotriva unui stat membru,şi nu împotriva unor persoane fizice sau juridice.
Sediul Curţii Europene se află la Strasbourg, Franţa. Adresa Curţii este:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Consiliul Europei
F-67075 Strasbourg CEDEX, Franţa
Fax: +333 88 41 27 30
Pagina web: http://www.echr.coe.int/echr
Examinând cererile depuse, Curtea Europeană nu reexaminează în fondsituaţiile juridice puse în discuţie la nivel naţional. Ea nu stabileşte nici dacăreclamantul trebuia să câştige un dosar la nivel naţional sau dacă învinuirileaduse împotriva reclamantului au fost întemeiate. Curtea doar statuează în cemăsură autorităţile naţionale ale statelor membre au respectat drepturilegarantate de Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale.
Curtea este compusă dintr -un număr de judecători egal cu cel al statelormembre la Convenţie (la momentul actual, în număr de 47). Judecătorii suntdivizaţi în 5 diviziuni administrative, numite Secţiuni. În cadrul fiecărei Secţiuniexistă Comitete de 3 judecători care au sarcina de a „filtra” cererile văditinadmisibile. Cererile se examinează în fond de către Camere de 7 judecători,
constituite în cadrul Secţiunii. În mod excepţional, unele cereri pot fi examinateîn Marea Cameră, compusă din 17 judecători.
Numărul cererilor depuse la Curte creşte vertiginos. În anul 2003 la Curteau fost depuse 30 310 cereri, iar în 2004 – 44 128. În 2001 Curtea a pronunţat888 hotărâri, în 2002 – 844, în 2003 – 703, în 2004 – 718 iar în 2005 – 1105. La
sfârşitul lunii septembrie 2006 pe rolul Curţii se află peste 89 000 cereri.Datorită volumului excesiv de lucru, durata procedurii de examinare a uneicereri, de la momentul depunerii cererii şi până la pronunţarea hotărârii Curţii
poate constitui de la 3 la 6 ani.
Din toate cererile la Curte doar aproximativ 5% ajung să fie examinate înfond. Celelalte cereri sunt declarate „inadmisibile” pe motiv că nu satisfaccondiţiile formale stabilite de Convenţie (art. 34 şi 35 ale Convenţiei).
Pr in hotărârea sa, Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acordacompensaţii materiale şi morale. Compensaţiile morale acordate de Curte, în
dependenţă de încălcările constatate, se plasează între câteva sute şi câteva miide euro. Curtea acordă compensaţii de peste EUR 40 000 foarte rar. Supravegherea executării hotărârilor Curţii Europene este pusă în sarcina
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Sunt practic inexistente cazurilecând guvernul pârât nu plăteşte sumele dispuse spre plată prin hotărârile Curţii.
Orice persoană care se consideră lezată într -un drept al său garantat deConvenţia Europeană poate depune o cerere la Curtea Europeană a DrepturilorOmului. Cererea urmează a fi întocmită în scris în una din limbile oficiale alestatelor membre ale Consiliului Europei şi expediată Curţii prin poştă. Cererea
poate fi depusă la Curte direct de către reclamant, fără intermedierea unuiavocat. Pentru depunerea cererii la Curte nu este percepută nici o taxă, însăreclamantul va trebui să suporte cheltuielile legate de întreţinereacorespondenţei cu Curtea (poştă, fax, etc.).
Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie să satisfacă anumite condiţii. Acestea sunt stabilite în art. 34 şi art. 35 ale Convenţiei (ex: epuizarea căilorinterne de recurs; respectarea termenului de 6 luni; să se refere la un drept
prevăzut de Convenţie; etc.) Nu există cerinţe stricte faţă de forma cererii expediate Curţii. Totuşi,
pentru a facilita examinarea cererii, Curtea a elaborat un formular de cerere care
urmează a fi completat. La cerere urmează a fi anexate hotărârile judecătoreşti şialte documente sau probe la care se face referire în cerere. Toate anexele lacerere urmează a fi expediate în copii, nu în original.
Odată primită, cererea este înregistrată de grefa Curţii şi i se acordă unnumăr de ordine şi o denumire care se comunică printr -o scrisoare
reclamantului. Aceste date urmează a fi indicate în corespondenţa ulterioară cuCurtea.
Cererile înregistrate sunt examinate de către Curte imediat ce este posibil.Datorită complexităţii procedurii şi numărului mare de cereri pe rol, procedura
de examinare a unei cereri durează între 3 şi 6 ani. La o anumită etapă a procedurii, când Curtea iniţiază procedura deexaminare a cererii, aceasta este comunicată reprezentantului Guvernului
împotriva căruia este îndreptată cererea. După comunicarea cererii Curtea vasolicita reclamantului să-şi angajeze un avocat pentru a-l r eprezenta în
procedurile în faţa Curţii. În cazul în care reclamantul nu dispune de resursesuficiente pentru a-şi angaja un avocat, Curtea poate să plătească avocatului unonorariu pentru reprezentarea reclamantului. Acest onorariu nu acoperă toate
cheltuielile suportate de avocat, însă este menit să nu descurajeze reclamantul dea depune o cerere la Curte când nu poate plăti un avocat. În baza documentelor şi explicaţiilor prezentate de părţi, Curtea ia o
decizie iniţial cu privire la admisibilitate, iar apoi, dacă cererea este declaratăadmisibilă, asupra fondului cererii în una din limbile oficiale ale Curţii (englezasau franceza).
Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţiimateriale şi morale. Prin hotărârea Curţii în care se constată violarea Convenţieinu se casează în mod automat hotărârile instanţelor naţionale, însă reclamantul
poate solicita, în anumite cazuri, redeschiderea procedurilor naţionale(revizuirea în cazul procesului civil, în temeiul art. 449 lit. h) CPC al RM, sa u
recursul în anulare în cazul procesului penal, în temeiul art. 453 alin. 1, lit. dCPP al RM).
Statele s-au angajat să se conformeze hotărârilor Curţii. Supraveghereaexecutării hotărârilor Curţii este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri alConsiliului Europei.
Convenţia Europeană are menirea să asigure respectarea de către StateleMembre a drepturilor omului, supremaţiei legii şi principiilor democraţiei
pluraliste. Acceptarea Convenţiei, cât şi a jurisdicţiei obligatorii a Curţii şi acaracterului o bligatoriu a hotărârilor acesteia, a devenit o cerinţă pentru statutulde membru.
Din punct de vedere practic, o mare parte a succesului Convenţiei sedatorează mecanismului său de supraveghere bine dezvoltat, ceea ce face
posibilă protejarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor garantate de aceasta. La moment mecanismul Convenţiei are la baza două instituţii: Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, o instanţă
internaţională care adoptă hotărâri obligatorii pe marginea cererilor înaintate de particular i şi state, pretinzând violarea Convenţiei;
Comitetul de Miniştri, autoritatea politică principală a ConsiliuluiEuropei, care în virtutea Convenţiei are o responsabilitate specifică şi foarteexactă de supraveghere a executării hotărârilor Curţii.
Potrivit Articolul 46 § 1 din Convenţie, statele „se angajează să seconformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile în care ele sunt părţi”.Acest angajament presupune obligaţii exacte pentru statele respondente. Pe de o
parte ele trebuie să întreprindă măsuri în favoarea reclamantului pentru a punecapăt încălcării şi, unde este posibil, să elimine consecinţele (restitutio inintegrum), şi, pe de altă parte, ele trebuie să întreprindă măsuri necesare pentru a
preveni încălcări noi, similare. Prima obligaţie este, prin urmare, plata satisfacţiei echitabile, de regulă o
sumă de bani, pe care Curtea poate să le adjudece reclamantului în temeiul
articolului 41 de Convenţie şi care acoperă, după caz, prejudiciul material şimoral şi/sau costurile şi cheltuielile. Plata acestor compensaţii este o obligaţiestrictă care este clar definită în hotărâre.
Însă, celelalte consecinţe a încălcărilor nu sunt întotdeauna remediate înmodul adecvat prin plata satisfacţiei echitabile. În anumite circumstanţe,
executarea hotărârii poate impune statului respondent întreprinderea măsurilorindividuale în privinţa reclamantului, cum ar fi redeschiderea procedurilorinechitabile, distrugerea informaţiei acumulate cu încălcarea dreptului deconfidenţialitate sau revocarea deciziei de deportare emisă în pofida risculuisupunerii la tratament inuman în ţara de destinaţie. De asemenea pot fi impusemăsuri generale – cum ar fi revizuirea legislaţiei, practicii judiciare, pentru a
preveni încălcări noi, similare. Potrivit Convenţiei, statele au o libertate considerabilă în alegerea
măsurilor individuale şi generale care trebuie luate în vederea satisfacerii
cerinţelor respective. Totuşi, această libertate se află într -o strânsă corelare cumonitorizarea Comitetului de Miniştri, asistat de Departamentul pentru
Executarea Hotărârilor, care asigura ca măsurile întreprinse sunt adecvate şi defapt ating rezultatul scontat în hotărârea Curţii, spre exemplu hotărârea Scozzarişi Giunta, cererea nr. 39221/98. În cazul în care chestiunea alegerii măsuriloreste în practică teoretică, fiindcă este constrânsă de natura violării, Curtea poateindica ea însăşi întreprinderea anumitor măsuri. Ea s-a prevalat de această
posibilitate pentru prima dată în 2004 pe două cazuri, dispunând eliberareareclamanţilor care au fost deţinuţi arbitrar contrar Articolului 5 din Convenţie, ase vedea hotărârea Assanidze c. Georgia, cererea nr. 71503/01 şi hotărâreaIlaşcu şi alţii c. Rusiei şi Moldova, cererea nr. 48787/99. În ultimii ani, carăspuns la Rezoluţia Res(2004)3 a Comitetului de Miniştri cu privire lahotărârile care relevă existenţa unei probleme sistemice fundamentale, Curtea deasemenea a început să furnizeze o identificare mai bună a problemelor sistemiceşi să prezinte indicaţii în privinţa măsurilor generale care se impun.
Tema 11. Asistenta juridică garantată de stat
- Administrarea procesului de acordare a asistenţei juridice garantate
de stat.
- Criteriile de acordare a asistenţei juridice calificate.
- Modul de acordare a asistenţei juridice calificate.
- Subiectele autorizate să acorde asistenţă juridică calificată.
Sistemul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat esteadministrat de:
a) Ministerul Justiţiei; b) Baroul Avocaţilor;c) Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi
oficiile lui teritoriale.
Ministerul Justiţiei exercită următoarele funcţii în domeniul asistenţei
juridice garantate de stat:a) elaborează politica de stat în domeniul asistenţei juridice garantate destat;
b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei juridicegarantate de stat;
c) monitorizează procesul de implementare a normelor în domeniulasistenţei juridice garantate de stat şi procesul de evaluare a calităţii acesteiasistenţe;
d) elaborează şi prezintă Ministerului Finanţelor proiectul bugetului
acordării de asistenţă juridică garantată de stat;e) exercită alte funcţii, stabilite de prezenta lege.Baroul Avocaţilor exercită următoarele funcţii în domeniul asistenţei
juridice garantate de stat:
a) participă la elaborarea criteriilor de selectare a avocaţilor care săacorde o astfel de asistenţă;
b) participă la stabilirea criteriilor de evaluare a calităţii acestei asistenţe;c) participă la monitorizarea activităţii avocaţilor care acordă o astfel de
asistenţă;d) aplică sancţiuni disciplinare avocaţilor, în condiţiile Legii cu privire la
avocatură şi ale prezentei legi;e) exercită alte funcţii, stabilite de prezenta lege.Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat (denumit
în continuare Consiliu Naţional) este un organ colegial cu statut de persoană juridică de drept public, format din 7 membri, instituit pentru administrarea procesului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat.
Din componenţa Consiliului Naţional fac parte: 2 membri desemnaţi deMinisterul Justiţiei, 2 membri desemnaţi de Baroul Avocaţilor, un membrudesemnat de Ministerul Finanţelor, un membru desemnat de Consiliul Superior
al Magistraturii şi un membru din partea asociaţiilor obşteşti sau a mediuluiacademic.
În calitate de membru al Consiliului Naţional poate fi desemnată persoana licenţiată în drept sau în economie (pentru membrul desemnat deMinisterul Finanţelor), cu experienţă de 5 ani în domeniu, care se bucură de unînalt respect din partea societăţii. Mandatul de membru al Consiliului Naţionaleste de 4 ani şi poate fi reînnoit doar o singură dată.
Calitatea de membru al Consiliului Naţional încetează la expirare amandatului, la cerere sau în caz de deces. Membrul Consiliului Naţional poate fi
revocat, de organul care l-a desemnat, în circumstanţe care exclud posibilitateaexecutării mandatului sau la cererea consiliului adoptată cu votul a două treimidin numărul membrilor, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare a atribuţiilor. Noul membru al Consiliului Naţional exercităfuncţiile membrului revocat până la expirarea mandatului acestuia.
Preşedintele Consiliului Naţional este ales prin vot secret, dintre membriiacestuia, pe durata mandatului şi poate fi revocat la cererea unei treimi din
numărul membrilor. Hotărârea de revocare a preşedintelui Consiliului Naţional
se adoptă cu votul secret a două treimi din numărul membrilor.Hotărârile Consiliului Naţional sînt obligatorii pentru toate oficiile luiteritoriale, pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică garantată de stat şi
pentru para- jurişti.Consiliul Naţional exercită următoarele funcţii principale:a) conduce procesul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
b) evaluează costurile, planifică cheltuielile de acordare a asistenţei juridice şi prezintă Ministerului Justiţiei propuneri pentru a fi incluse în bugetulde stat;
c) administrează mijloacele bugetare alocate pentru acordarea deasistenţă juridică garantată de stat;d) stabileşte modul de desfăşur are a concursurilor de selectare a
coordonatorilor oficiilor teritoriale şi organizează astfel de concursuri;e) elaborează metodologia de calcul al venitului, determină nivelul lui
care permite acordarea asistenţei juridice calificate şi le propune Guver nului
spre aprobare;
f) aprobă formele actelor de obţinere şi de acordare a asistenţei juridicegarantate de stat, stabilite de prezenta lege;
g) elaborează şi aprobă criteriile de selectare a avocaţilor pentruacordarea asistenţei juridice calificate, în coordonare cu Baroul Avocaţilor;
h) stabileşte modul de desfăşurare a concursurilor de selectare aavocaţilor care să acorde asistenţă juridică calificată şi organizează astfel deconcursuri;
i) stabileşte modul şi condiţiile de remunerare a persoanelor care acordăasistenţă juridică garantată de stat, asigură remunerarea lor;
j) stabileşte şi revizuieşte periodic standardele de activitate şi de perfecţionare profesională a avocaţilor, para- juriştilor, altor categorii de persoane care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
k) stabileşte, în coordonare cu Baroul Avocaţilor, criteriile de evaluare acalităţii asistenţei juridice garantate de stat;
l) monitorizează procesul de acordare a asistenţei juridice calificate,organizează procesul de evaluare a calităţii asistenţei juridice garantate de stat,acordate de persoanele autorizate;
m) colectează şi analizează informaţii despre asistenţa juridică acordată,în scopul îmbunătăţirii sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate destat.
Au dreptul la asistenţă juridică calificată persoanele care:
a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei ocer, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrulunui proces penal sau al unei proceduri contravenţionale;
c) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art. 69 alin. (1)
pct. 2)-12) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova;d) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art. 304 şi 316 din
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova;e) au nevoie de asistenţă juridică în cauze contravenţionale, civile şi decontencios administrativ, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plătiaceste servicii, cauzele fiind complexe din punct de vedere juridic sau procesual.
Poate fi solicitată asistenţă juridică calificată la orice etapă a procesului penal, iar în cauze civile, şi până la iniţierea procesului.
Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate se înaintează de persoana care întruneşte condiţiile prevăzute de lege şi se întocmeşte după unmodel aprobat de Consiliul Naţional.
Solicitanţi trebuie să anexeze la cerere o declaraţie cu privire la venit pentru a beneficia de asistenţă juridică garantată de stat. Cererea de acordare aasistenţei juridice calificate poate fi prezentată oficiului teritorial şi de rudele saude reprezentanţii solicitantului, personal ori prin poştă.
Asistenţa juridică calificată se acordă de către avocaţi publici şi avocaţicare acordă asistenţă juridică la cerere. Selectarea avocaţilor pentru acordareaasistenţei juridice calificate se efectuează în bază de concurs, organizat deConsiliul Naţional. Criteriile de selectare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei
juridice calificate se stabilesc de Consiliul Naţional în coordonare cu BaroulAvocaţilor. Pentru asigurarea acordării asistenţei juridice calificate, oficiulteritorial încheie, cu avocatul public sau cu avocatul care urmează să acordeastfel de servicii la cerere, contract după modelele aprobate de Consiliul
Naţional. În contractul menţionat se stipulează obligaţia avocatului în vedereaacordării de asistenţă juridică, modul şi condiţiile exercitării acestei obligaţii,dreptul statului de a exercita controlul asupra calităţii serviciilor acordate.
În localitatea de reşedinţă a oficiului teritorial, asistenţa juridică calificatăeste acordată, de regulă, de către avocaţi publici. În caz de necesitate, Consiliul
Naţional poate selecta avocaţi publici şi pentru alte localităţi. Avocatul publicactivează în baza Regulamentului de activitate al avocaţilor publici, aprobat de
Consiliul Naţional în birou individual sau în birou asociat de avocaţi constituit înconformitate cu Legea cu privire la avocatură.
Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere este persoana care, încondiţiile Legii cu privire la avocatură, a obţinut dreptul de a practica activitatede avocat şi care poate fi solicitată să acorde asistenţă juridică calificată dincontul mijloacelor destinate acordării asistenţei juridice garantate de stat.
Avocatul care doreşte să fie înscris în lista avocaţilor care acordăasistenţă juridică la cerere va depune actele necesare la Consiliul Naţional.
În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii nu activează avocaţi
înscrişi în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere sau cei înscrişinu pot răspunde solicitării, oficiul teritorial desemnează din oficiu un avocat dinrândul celor care nu sînt înscrişi în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică
la cerere, al cărui birou îşi are sediul în raza de activitate a oficiului teritorialrespectiv. Avocatul desemnat este obligat să acorde asistenţă juridică calificatăîn volumul solicitat, dar care nu poate depăşi 120 de ore pe an, beneficiind de
remunerare în aceleaşi condiţii ca şi avocaţii care acordă asistenţă juridică lacerere.
Consiliul Naţional elaborează şi ţine lista avocaţilor publici şi listaavocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere în raza de activitate a oficiilor
teritoriale. Periodic, către data de 30 iunie şi 31 decembrie, listele seactualizează şi sînt făcute publice. Oficiul teritorial elaborează şi actualizeazălunar lista avocaţilor de serviciu şi graficul lor de activitate, care se aduc la
cunoştinţă instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală, altor autorităţiinteresate.
Avocatul care acordă asistenţă juridică calificată are obligaţia de a păstra probele scrise ale tuturor acţiunilor efectuate în baza cazului repartizat sau în
legătură cu el. Avocatul are obligaţia de a ţine registrul serviciilor acordate încare se înscriu datele de identificare a persoanei care solicită asistenţă juridică,acţiunile procesuale efectuate, indicându-se data, locul, părţile, alte informaţiirelevante, numărul de ore în care s-au efectuat acţiunile, alte menţiuniimportante. Avocatul este obligat să înscrie în registru toate acţiunile în cel mult3 zile lucrătoare de la efectuarea lor.
Forma registrului şi durata păstrării informaţiei sînt stabilite de Consiliul
Naţional. Anual sau la cererea oficiului teritorial, avocatul prezintă dare deseamă despre activitatea desfăşurată, în forma stabilită de Consiliul Naţional.
Asociaţiile obşteşti sînt în drept să acorde asistenţă juridică calificată, cuexcepţia reprezentării în cadrul procesului penal şi contravenţional. Prinintermediul oficiilor teritoriale, Consiliul Naţional poate încheia contracte cuasociaţii obşteşti în vederea acordării asistenţei juridice calificate în condiţiile
prezentei legi.
Consiliul Naţional asigură calitatea asistenţei juridice calificate prinmonitorizare, prin solicitarea şi verificarea informaţiilor de la oficiile teritorialedespre volumul şi tipul asistenţei juridice acordate, prin examinarea plângerilor
par venite de la beneficiarii de asistenţă juridică calificată şi de la alte instituţiiinteresate, prin controlul calităţii serviciilor.
Consiliul Naţional monitorizează, cu participarea Baroului Avocaţilor, procesul de acordare a asistenţei juridice calificate de către avocaţi. Dateleobţinute în urma monitorizării şi controlului se remit Baroului Avocaţilor şi potservi drept temei pentru aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute în Legea cu
Codul de procedură civilă din 30.05.2003. 4. Codul contravenţional din 24.10.2008.5. Codul deontologic al avocaţilor baroului din R . Moldova din 20 decembrie 2002.
6. Legea cu privire la avocatură din 19.07.2002.
7. Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat din 26.07.2007. 8. Legea cu privire la avocatură din 13.05.99. 9.
Regulamentul avocaturii RSS Moldoveneşti din 21.11.80.
b)
Literatura de specialitate
1.
G. Nuţ. Participarea avocatului-apărător la acţiunile de urmărire penală "Legea şiviaţa", 2010, nr. 4, pag. 33.
2. Gh. Avornic. Organizarea şi activitatea Avocaturii în Republica Moldova,Autoreferatul tezei de doctor în drept. Chişinău 1996.
3. Gh. Avornic. Sporirea activismului juridic al cetăţenilor în contextul unui stat dedrept prin intermediul instituţiei avocaturii "Revista Naţională de Drept", 2005,nr.6, pag.2.
4. I. Casian. Aportul avocaţilor la înfăptuirea justiţiei în Republica Moldova "Curier judiciar", 2002, nr. 1-2, pag. 43.
5. L. Brînză. Rolul avocatului în reabilitarea persoanei în procesul penal „Revista
Naţională de drept”, 2002, nr. 4, pag. 49.6. M. Criste. Avocatul poporului "Legea şi viaţa", 2005, nr. 5, pag. 20.
7. M. Taşcă. Reflecţii pe marginea hotărârii Curţii Constituţionale a Republ icii
Moldova pivind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea avocaturii„Revista de drept privat”, 2001, nr. 2, pag. 5.
8. O. Mancevschi, C. Caşcaval. Participarea avocatului ca reprezentant al martorului privind dosarul penal „Revista Naţională de Drept”, 2002, nr. 2, p. 46.
9. S. Healy. Codul deontologic al avocaţilor Baroului din Republica Moldova:semnificaţia şi aplicarea lui în dezvoltarea unei profesiuni ce se utoreglementează"Avocatul poporului", 2004, nr. 6, pag. 14.
10.
V. Mîrza. Înaintarea recursului doar prin intermediul unui avocat - restricţie saugaranţie? "Revista Naţională de Drept", 2006, nr. 3, pag. 69
11. V. Postolache. Protecţia drepturilor omului de către avocatul parlamentar:Reglementări şi lacune legislative "Avocatul poporului", 2002, nr. 1-3, pag. 46.
12. V. Şterbeţ. Modul şi ordinea de confirmare a calităţii şi împuternicirilor avocatuluiîn procesele judiciare „Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova”,2005, nr. 2, pag. 19.
13. А. Кучерена. Бесплатная юридическая помощь адвокатами “Законность”,2002г., N 12, стр. 43.
14. А. Воронов. О праве адвоката на собирание доказательств "Закон и право",2005 г., N 1, стр. 40.
15.
Г. Резник. Закон об адвокатуре как жертва конфликта интересов "AvocatulPoporului", 1999 г, N 1-2, стр. 20.
16. Г. Резник. Почему на адвоката-защитника нельзя налагать денежноевзыскание? "Российская юстиция", 2003 г., N 8, стр. 13.
17. Г. Шаров. Страхование риска ответственности адвоката "РоссийскаяЮстиция", 2004 г., N 5, стр. 43.
18. В. Федерякин. Условия и особенности участия защитника-адвоката внекоторых следственных действиях "Уголовное право", 2003 г., N 4, c. 77.
19.
В. Штербец. Порядок и способы подтверждения качества и полномочийадвоката в судебном процессе Бюллетень Высшей судебной палатыРеспублики Молдова, 2005 г., N 2, стр. 35.
20.
И. Маслов. Адвокатское расследование "Законность", 2004 г., N 10, стр. 34.
21. O. Высоцкая. Защита адвокатом нарушенных прав граждан в ЕвропейскомСуде по правам человека "Российский судья", 2008 г., N 10, стр. 12.
22. O. Высоцкая. Участие адвоката по доказыванию в вышестоящих судебныхинстанциях по гражданским делам при защите нарушенных прав граждан"Российский судья", 2008 г., N 9, стр. 12.
23.
Р. Лисицин. Для чего адвокату ордер? "Российская юстиция", 2003 г., N 8,
стр. 29. 24. С. Игнатов. Стратегия и тактика деятельности адвоката-защитника поуголовному делу "Уголовное право", 2003 г., N 1, стр. 88.
25. С. Игнатов. Тактика допроса адвокатом-защитником свидетеля в суде поуголовному делу "Уголовное право", 2004 г., N 1, стр. 70.
26. Т. Елисеева. Адвокат в уголовном процессе: реальное участие и формальнаяпроцедура "Судовы весник", 1999 г., N 3, стр. 53.
27.
Т. Пухова. Адвокатура без адвокатов. К вопросу о структуре органовуправления коллегией "Российская юстиция", 2003 г., N 12, стр. 56.
c)
Date plasate în Internet
1. Datele plasate pe pagina web: www.avocatul.md //Pagina oficială a UniuniiAvocaţilor din Republica Moldova.
2. Datele plasate pe pagina web: www.lhr.md //Pagina oficială a Asociaţiei obşteşti
