Definiţie: Prin exprimare înţelegem utilizarea limbajului pentru a surprinde şi determina un anumit înţeles.

Exprimarea este actul emitentului în cadrul comunicării.

Forme ale exprimarii:a) surprinderea (fixarea) înţelesurilor;b) analiza (atribuirea) sensului.

Înţeles Expresie Exemplu

obiecte nume „Barak Obama”; „Prut”

descripţii definite

„preşedintele Statelor Unite din anul 2011”; „râu care desparte (în 2012) România de Republica Moldova”

sensuri termeni „roşu”; „vertical”; „trist”; „vehicul cu şase roţi” etc.

descripţii „preşedinţii României de după 1989”; „ţările care au aderat la Uniunea Europeană până în 2011” etc.

clase descripţii „Membrii Parlamentului României din februarie 2011”

fapte propoziţii Angajaţii sunt hotărâţi să „declanşeze un conflict de muncă”

a) numele-legătura între nume şi obiectul denotat este

intenţională şi convenţională, fiind realizată prin denumire. Un obiect, odată denumit, va avea acelaşi nume în orice împrejurare.

b) descripţia definită-este suficientă plasarea obiectului în spaţiu şi

timp: „persoana care acum un minut se afla în colţul din stânga al camerei”;

-surprinderea unei trăsături specifice: „preşedintele României din 2010”;

-de multe ori, unele componente ale descripţiei rămân neexprimate, fiind subînţelese: „preşedintele României”, (se subînţelege că este vorba de preşedintele din acest moment);

a) pentru fiecare element al unei scale se introduce un termen aparte (în cazul scalelor cu un număr redus de termeni): „incolor”, „roşu”, „portocaliu” …

b) termen generic al scalei + număr ordinal (scale ale căror elemente pot fi ordonate după un anumit criteriu): „primul rege al României”; „al doilea rege al României” …

b) termen generic al scalei + număr raţional + termen pentru unitate (în cazul oricărei scale): „1 metru înălţime”; „1,75 m înălţime” …

-unele scale conţin atât de multe elemente încât nu există suficiente numere pentru a fi exprimate. Există sensuri inexprimabile în interiorul limbajului.

Înţelesul este intenţional – emitentul poate utiliza orice expresie doreşte pentru a surprinde un înţeles. Emitentul este liber în ceea ce priveşte surprinderea (fixarea) înţelesurilor prin expresii.

Emitentul este limitat, în ce priveşte exprimarea, numai de capacităţile sale fiziologice.

Definiţie: Prin polisemie se înţelege utilizarea unei expresii pentru a surprinde înţelesuri diferite sau fixarea aceluiaşi înţeles prin expresii diferite.

Forme:a) omonimia: utilizarea unei expresii pentru a

surprinde înţelesuri diferite. Exemplu: „pânza de păianjen”; „pânza de

fierăstrău” b) sinonimia: utilizarea a două expresii diferite

pentru a fixa acelaşi înţeles. Exemplu: burlac – bărbat necăsătorit; pătrat –

dreptunghi cu laturi egale etc.

Două nume sunt sinonime atunci când au acelaşi denotat.

 Exemplu: Numele „Chomolungma” este

sinonim cu numele „Everest” Doi termeni sunt sinonimi atunci când au

acelaşi sens. Exemplu: Termenul „triunghi” este

sinonim cu termenul „poligon cu trei unghiuri”

Unele expresii sunt utilizate cu acelaşi înţeles de mai mulţi oameni. Aceştia acceptă aceleaşi convenţii de utilizare a expresiilor.

Definiţie: ansamblul utilizatorilor care împărtăşesc aceleaşi convenţii cu privire la modul în care expresiile fixează înţelesuri se numeşte comunitate semiotică.

Înţelesul unei expresii determinat prin convenţii reprezintă înţelesul convenţional al expresiei respective. Înţelesul convenţional este deseori codificat, fiind înţelesul care apare în dicţionare.

În afara înţelesului convenţional, o expresie poate dobândi şi alte înţelesuri, numite conversaţionale.

 Exemplu:Profesorul de biologie: „Perlele sunt

produse de o specie de moluşte”Şeful îi spune secretarei: „Eşti o

perlă!”

Numărul convenţiilor este finit şi nu foarte mare. În schimb, înţelesurile sunt infinite. Prin urmare, nu toate înţelesurile pot fi surprinse prin convenţii. Figurile semantice sunt mijloace conversaţionale de surprindere a înţelesurilor.

Funcţii îndeplinite de figurile semantice:a) surprind înţelesuri care rămân în afara

convenţiilor;b) măresc precizia şi exactitatea în

surprinderea înţelesurilor;c) sporesc bogăţia sensurilor expresiilor;d) îndeplinesc o funcţie estetică.

Definiţie: prin comparaţie se urmăreşte fixarea unor nuanţe ale unui sens sau o precizie mai mare în fixarea unui sens.

 Exemplu: termenul „verde ca iarba”

este construit prin comparaţie; prin intermediul lui se urmăreşte fixarea unui anumit tip sau a unei anume nuanţe de verde.

Verde ca smaraldul Verde ca iarba

Comparaţia reprezintă o operaţie cu termeni în urma căreia se obţine un sens mai compact, mai puţin vag.

Uneori comparaţia se obţine prin raportarea la o anumită stare a unui obiect care, în acea stare, satisfăcea sensul pe care dorim să îl fixăm: „abătut cum era Napoleon după înfrângerea de la Waterloo”.

1) Comparaţii de echivalare: „s ca f”; „s precum f” etc.

- „iute ca săgeata”2) Comparaţii de diferenţiere: „s altfel decât f”; „s

diferit de f” etc.- „altfel de argintiu decât al Lunii”3) Comparaţii de ierarhizare: „mai s decât f”; „mai

puţin s decât f” etc.-„mai viclean decât şarpele”; „mai înalt decât

cerul”; „mai puţin inteligent decât un cimpanzeu”

Definiţie: metafora reprezintă figura semantică prin care un termen este utilizat pentru a fixa un alt sens decât cel convenţional pe baza analogiilor sau asemănărilor între două sensuri.

 Exemplu: prin metafora „iarna vieţii” se

urmăreşte fixarea sensului bătrâneţe utilizându-se asemănarea că iarna este anotimpul care încheie un an, aşa cum bătrâneţea este ultima perioadă a vieţii sau că iarna apare zăpada albă, aşa cum bătrâneţea aduce albirea părului sau, o altă variantă, bătrâneţea este legată de moartea individului după cum iarna este legată de moartea naturii etc.

Dacă S este o scală şi x este un termen al scalei, prin termenul comparativ „x ca m”, exprimăm un sens mai precis decât x din cadrul scalei S.

Dacă termenul m este folosit pentru a exprima sensul „x ca m”, atunci spunem că m dobândeşte un sens metaforic. Metafora = comparaţie unde s-a eliminat unul dintre termeni, (termenul x).

 Exemple:„alb ca laptele” – utilizând „lapte” pentru o

nuanţă de alb surprindem un sens metaforic;„intrigant ca Machiavelli” – utilizând „Machiavelli”

pentru un tip de intrigant surprindem un sens metaforic.

a) sens initial: f = {k, x, …}b) se construieşte comparaţia: S = „x

ca m”;c) se substituie x din f cu termenul

comparativ (b): f = {k, x ca m, …}d) se elimină x şi se obţine sensul

metaforic: f = {k, m, …}

Frunza bradului = {aparţine bradului, ascuţită, …}

Forma = ascuţită ca un acFrunza bradului = {aparţine bradului,

ascuţită ca un ac, …}Frunza bradului = ac de brad

Studentul integralist = {student, fericit, …}

Starea de spirit = fericit ca un prinţStudentul integralist = {student, fericit ca

un prinţ, …}Studentul integralist = prinţul studenţilor

Criteriu: tipul de asemănare dintre sensul convenţional şi cel conversaţional (metaforic).

a) forma: mâneca hainei – mâneca unui râu; şerpuirea şarpelui – şerpuirea apei;

b) culoarea: inel de aur – toamnă de aur; floare de bujor – faţă îmbujorată;

c) sunetul: urletul lupului – urletul mării; şuşotitul oamenilor – şuşotitul râului;

d) intensitatea: torent de apă – torentul sentimentelor; explozia bombei – explozie de aplauze; puterea motorului – puterea cuvântului;

e) impresia produsă: culoare neagră – gânduri negre; gust amar – viaţă amară;

f) numărul: cârd de păsări – cârd de fete.g) o anumită funcţie sau întrebuinţare:

braţele care cuprind – braţele fotoliului.

Explozia unei bombe Explozie de aplauze

Card de pasari Card de fete

Definiţie: figura semantică prin care un termen este folosit pentru a fixa un alt sens decât cel convenţional pe temeiul relaţiei dintre elementele claselor corespunzătoare celor două sensuri.

Deosebirea dintre metaforă şi metonimie este că, în cazul metaforei, fixarea unui alt sens are loc pornind de la relaţia între sensuri, pe când, în cazul metonimiei, relaţia avută în vedere priveşte obiectele care satisfac sensurile.

a) în loc să spunem despre ceva că se împarte fiecărui membru al unei colectivităţi spunem că se împarte „pe cap” sau „pe capete”, se foloseşte faptul că fiecare individ are un cap;

b) când casele sunt exprimate prin „fumuri” se are în vedere faptul că fiecare casă are un coş de evacuare a fumului.

c) din aceea că elevii se întrunesc într-o clasă – „clasă de elevi”, pentru a surprinde un grup de elevi etc.

Definiţie: Sinecdoca = formă a metonimiei care apelează la relaţia parte - întreg:

a) partea este folosită pentru întreg: pânză – corabie; mână – membru superior; motor – motocicletă etc.

b) întregul este folosit pentru parte: vin – băutura aflată într-un pahar etc.

Definiţie: jocurile de cuvinte exploatează similitudini în alcătuirea fonetică a cuvintelor, polisemia cuvintelor, sau etimologia acestora pentru a surprinde înţelesuri conversaţionale.

 Exemple:a) numele publicaţiei „Plai cu boi” este urmarea

unui joc de cuvinte, amintind de „Playboy”;b) Alecsandri realizează un joc de cuvinte

asemuind feciorii de boieri cu „feciori de boi ieri”;

c) Profesorul din sceneta lui I.L. Caragiale, Un pedagog de şcoală nouă, subliniază cum trebuie să fie un elev silitor: „musai să ştie judeca ca Kant”.

1) Construiţi o descripţie definită pentru a surprinde denotatul numelui „Dunărea”.

2) Construiţi o comparaţie pentru a exprima cum doriţi să fie ochii iubitului (iubitei) dvs.

3) Construiţi câte metaforă pentru fiecare dintre termenii: „lac de munte”; „păianjen cu cruce”.

4) Folosind jocuri de cuvinte, propuneţi un titlu de articol privind alegerile locale din 10 iunie 2012.