1nr. 6/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Din seara zilei de 19 aprilie 2005, Biserica noastrã Catolicã se bucurã cã a fost ales un nou Suveran Pontif în persoanaCardinalului Iosef Ratzinger, care ºi-a ales, ca papã, numele de Benedict al XVI-lea. A fost scurt conclavul, mi s-a pãrutfiresc sã fie aºa, iar când noul Pãstor Suprem al Bisericii a pãºit în balconul Bazilicii Sfântul Petru pentru a saluta lumeaºi pentru a da Binecuvântarea Urbi et Orbi m-au impresionat simplitatea ºi naturaleþea cu care s-a prezentat, deºi purtadeja din acele momente greaua sarcinã a misiunii de urmaº al Sfântului Petru. Tocmai acceptase în faþa cardinalilornoua voinþã a lui Dumnezeu, ºi începea sã pãºeascã pe calea celei mai înalte slujiri în Biserica noastrã Catolicã. Ne-ambucurat din tot sufletul ºi am exprimat mulþumirea noastrã prin rugãciuni pentru noua speranþã a Bisericii ºi a lumii.Acum ne rugãm deja pentru Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea la toate Sfintele Liturghii, simþim cã Barca Sfântului Petruînainteazã în largul mãrii timpului ºi al istoriei, avem încredere în cuvântul lui Cristos spus despre Bisericã: porþile iaduluinu o vor birui! (Mt 16,18). Rugãciunea noastrã îl va însoþi mereu; îl asigurãm de acest lucru pe Sfântul Pãrinte, aºa cumde altfel el însuºi ne-a îndemnat. Iatã ce ne spunea în predica sa din 24 aprilie 2005: ”Una dintre caracteristicilefundamentale ale pãstorului trebuie sã fie aceea de a-i iubi pe oamenii care i-au fost încredinþaþi, aºa cum îi iubeºteCristos, în slujba cãruia se aflã. “Paºte oile mele”, îi spune Cristos lui Petru, ºi mie, în acest moment. A paºte înseamnãa iubi, iar a iubi înseamnã ºi a fi gata pentru suferinþã. A iubi însemnã a le oferi oilor adevãratul bine, hrana adevãruluilui Dumnezeu, a cuvântului lui Dumnezeu, hrana prezenþei sale, pe care ne-o oferã în Preasfântul Sacrament. Dragiprieteni - în acest moment nu pot sã spun decât: rugaþi-vã pentru mine, pentru ca eu sã învãþ tot mai mult sã-l iubesc peDomnul. Rugaþi-vã pentru mine, pentru ca eu sã învãþ sã iubesc tot mai mult turma sa - pe voi, Sfânta Bisericã, pefiecare dintre voi în parte ºi pe voi toþi împreunã. Rugaþi-vã pentru mine, ca sã nu fug, de teamã, din faþa lupilor. Sã nerugãm unii pentru alþii, pentru ca Domnul sã ne poarte, iar noi sã învãþãm sã ne purtãm unii pe alþii.”

Ascultându-l atunci pe Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea cum îºi încheia predica din cadrul Sfintei Liturghii celebrate înPiaþa Sfântului Petru, m-a impresionat modul în care, evocându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea, ne introducea, fãrã sã ne-ospunã, într-un serios examen de conºtiinþã nu numai pentru un moment, ci pentru o viaþã: “Îmi rãsunã din nou, ºi încontinuu,în urechi, cuvintele lui de atunci: “Nu vã temeþi, deschideþi, ba chiar deschideþi-i larg porþile lui Cristos!” Papa le vorbea celormari, celor puternici ai lumii, care se temeau cã Isus ar fi putut lua ceva din puterea lor dacã l-ar fi lãsat sã intre ºi ar fi lãsatcredinþa liberã. Da, le-ar fi luat cu siguranþã ceva: stãpânireacorupþiei, schimbarea sensului dreptului, al liberului arbitru.Dar nu le-ar fi luat nimic din ceea ce þine de libertatea omului,de demnitatea sa, de edificarea unei societãþi drepte. Papale vorbea ºi tuturor oamenilor, mai ales tinerilor. Oare nu netemem cu toþii într-un anume fel - dacã-l lãsãm pe Cristos sãintre cu totul în lãuntrul nostru, dacã ne deschidem cu totullui - cã El ar putea lua ceva din viaþa noastrã? Oare nu ne eteamã sã renunþãm la ceva important, unic, care face viaþaatât de frumoasã? Nu riscãm oare sã ne trezim apoi cuprinºide teamã ºi lipsiþi de libertate? ªi din nou Papa vroia sã spunã:nu! Cine îl lasã pe Cristos sã intre nu pierde nimic, nimic -absolut nimic din ceea ce face viaþa liberã, frumoasã ºiimportantã. Nu! Numai în aceastã prietenie se deschid largporþile vieþii. Numai în aceastã prietenie se deschid cuadevãrat marile potenþialitãþi ale condiþiei umane. Numai înaceastã prietenie experimentãm ceea ce este frumos ºi ceeace elibereazã. Astfel, astãzi, aº vrea, cu mare forþã ºi mareconvingere, plecând de la experienþa unei îndelungate vieþipersonale, sã vã spun vouã, iubiþi tineri: nu vã temeþi deCristos! El nu ia nimic, ci dãruieºte totul. Cine i se dãruieºtelui, primeºte însutit. Da, deschideþi, deschideþi-i larg porþilelui Cristos - ºi veþi afla adevãrata viaþã.”

Îi dorim mulþi ani Sfîntului Pãrinte, ne rugãm pentru el,suntem în comuniune cu el, ºi-i vom primi tot cuvîntul cusupunere ºi dragoste filialã.

Dupã Ioan Paul al II-lea,Dupã Ioan Paul al II-lea,Dupã Ioan Paul al II-lea,Dupã Ioan Paul al II-lea,Dupã Ioan Paul al II-lea,Benedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-lea

SANCTITÃÞII SALEBENEDICT AL XVI-LEA

PONTIF SUPREMVATICAN

Sfinte Pãrinte,Am primit cu mare bucurie vestea alegerii Sanctitãþii

Voastre în misiunea de succesor al Sfântului Petru înconducerea Sfintei Biserici ºi ca Pãstor Suprem al întregii turmea lui Cristos pe pãmânt.

Cu acest prilej atât de fericit, Arhiepiscopul Arhidiecezei deBucureºti împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu clerul, cucongregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femei ºi cu întregul poporcredincios încredinþat grijii sale pastorale, prin rugãciunistãruitoare, implorã cu suflete pline de bucurie pentrupreaiubitul nostru Sfânt Pãrinte harul unui pontificat plin deroade, sãnãtate bunã, curaj pentru a-i întãri în credinþã pe fraþiiºi surorile lui Cristos, o revãrsare cât mai îmbelºugatã a DuhuluiSfânt Mângâietorul ºi protecþia continuã a Sfintei FecioareMaria, Mama Bisericii ºi Mijlocitoarea tuturor harurilor.

Cu încredere multã, Vã rugãm sã acordaþi BinecuvântareaApostolicã pentru lumea sfâºiatã de flagelul urii ºi alterorismului, ca ºi pentru Biserica noastrã localã, pentrupoporul nostru ºi pentru Patria noastrã.

Bucureºti, 20 aprilie 2005 + IOAN ROBU+ IOAN ROBU+ IOAN ROBU+ IOAN ROBU+ IOAN ROBU Arhiepiscop Mitropolit

nr. 6/2005 2

Joseph Ratzinger – Cardinal din 1977,prefect al Congregaþiei pentru DoctrinaCredinþei, Decan al ColegiuluiCardinalilor – s-a nãscut la Marktl am Inn,

pe teritoriul Diecezei de Passau(Germania), la 16 aprilie 1927.

Tatãl sãu era comisar de jandarmerieºi provenea dintr-o familie de agricultori,de condiþie modestã, din Bavaria de Jos.Mama era fiica unor meºteºugari dinRimsting. Actualul Papã ºi-a petrecutcopilãria ºi adolescenþa la Traunstein, unorãºel aproape de frontiera cu Austria, latreizeci de km de Salzburg. În acestcontext, pe care el însuºi l-a definit ca„mozartian”, ºi-a primit formarea creºtinã,umanã ºi culturalã. Perioada tinereþii nua fost deloc uºoarã. Credinþa ºi educaþiaprimite în familie l-au pregãtit sã facã faþãexperienþei dure determinatã de regimulnazist: el amintea cã ºi-a vãzut parohulbãtut de naziºti înainte de a celebra SfântaLiturghie, cât ºi faptul cã a cunoscutclimatul de puternicã ostilitate faþã deBiserica Catolicã din Germania. Dartocmai în aceastã situaþie complexã areuºit sã descopere frumuseþea ºiadevãrul credinþei în Cristos, un rolfundamental în aceastã direcþie avându-l familia sa, care a continuat sã trãiascãdând mãrturie despre bunãtate ºisperanþã, fondate pe apartenenþaconºtientã la Bisericã. Spre sfârºitultragediei care a fost cel de-al doileaRãzboi Mondial, tânãrul Joseph esteînrolat în serviciile auxiliare antiaeriene.

Din 1946 pânã în 1951, studiazãfilosofia ºi teologia în cadrul ªcoliiSuperioare de Filosofie ºi Teologie dinFreising, în cadrul Universitãþii dinMunchen. La 29 iunie 1951, este hirotonitpreot. Dupã numai un an, tânãrul preotJoseph începe munca de profesor laªcoala din Freising, unde fusese student.

Biografia Sanctitãþii Sale, PapaBenedict al XVI-leaBiografia Sanctitãþii Sale, PapaBenedict al XVI-leaBiografia Sanctitãþii Sale, PapaBenedict al XVI-leaBiografia Sanctitãþii Sale, PapaBenedict al XVI-leaBiografia Sanctitãþii Sale, PapaBenedict al XVI-leaÎn anii care urmeazã îºi continuãactivitatea didacticã la diferite universitãþi(Bonn, Munster, Tubingen). Intensasa activitate ºtiinþificã îl face sã

aibã misiuni importante încadrul Conferinþei EpiscopaleGermane, în Comisia Teolo-gicã Internaþionalã. Printrepublicaþiile sale, numeroase ºidistinse, un ecou deosebitl-a avut „Introducere încreºtinism” (1968), o culegere decursuri universitare despre„profesiunea de credinþãapostolicã”.

În 1973, publicã volumul„Dogmã ºi Revelaþie”, careadunã învãþãturi, meditaþii ºi

predici dedicate activitãþii pastorale. Orezonanþã puternicã a avut-o conferinþasusþinutã în faþa Academiei catolicebavareze, pe tema „De ce sunt încã înBisericã?”. Cu aceastã ocazie a declarat,cu obiºnuita lui claritate: ”Este posibil sãfii creºtin doar în Bisericã, nu pe lângã(în afara ei) Bisericã”.

Seria publicaþiilor sale care au urmatîn decursul anilor, a constituit un punctde referinþã pentru multe persoanepreocupate de studiul aprofundat alteologiei. Sã ne referim, de exemplu, lavolumele „Raport asupra credinþei” din1985, „Sarea pãmântului” din 1996 ºi „Laºcoala Adevãrului”, acesta din urmã fiindpublicat când Cardinalul a împlinit 70 deani.

De o deosebitã valoare, centralã înviaþa Pãstorului Ratzinger, a fostparticiparea la Conciliul Vatican II, ca„expert”, experienþã trãitã ca oconfirmare a proprieivocaþii, pe care el însuºia numit-o „teologicã”.

La 24 martie 1977,Papa Paul al VI-lea îlnumeºte Arhiepiscop deMünchen und Freising.La 28 mai, în acelaºi an,este consacrat episcop:primul preot diecezancare ºi-a asumat, dupã80 de ani, conducereapastoralã a mariiDieceze Bavareze. Camotto episcopal ºi-a alescuvintele „Colaboratori aiAdevãrului”. În 1977 estenumit Cardinal, în

www www www www www.vatican.va.vatican.va.vatican.va.vatican.va.vatican.vaTTTTTraducere raducere raducere raducere raducere ºººººi adaptarei adaptarei adaptarei adaptarei adaptare

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

Consistoriul din 27 iunie. La 25 noiembrie1981 Papa Ioan Paul al II-lea îl numeºtePrefect al Congregaþiei pentru DoctrinaCredinþei. Ulterior a devenit Preºedinte alComisiei Pontificale Biblice ºi al ComisieiTeologice Internaþionale. Activitatea saca Prefect al Congregaþiei pentruDoctrina Credinþei a fost neobositã ºi esteimposibil ca aceastã muncã sã fieprezentatã în spaþiul unei biografii. Operasa, în calitate de colaborator al PapeiIoan Paul al II-lea a fost permanentã ºideosebit de preþioasã. Printre multelepuncte forte ale activitãþii sale trebuiemenþionat ºi rolul de Preºedinte alComisiei pentru Pregãtirea CatehismuluiBisericii Catolice.

La 30 noiembrie 2002 devine Decanal Colegiului Cardinalilor. Pânã laalegerea sa ca Papã a fost membru alConsiliului celei de-a II-a secþiuni pentruBisericile Orientale, al Congregaþieipentru Bisericile Orientale, pentru CultulDivin ºi pentru Disciplina Sacramentelor,pentru Episcopi, pentru Evanghelizareapopoarelor, pentru Educaþia Catolicã;membru al Consiliului Pontifical pentrupromovarea Unitãþii Creºtinilor, alComisiei Pontificale pentru AmericaLatinã ºi al Comisiei Pontificale „EcclesiaDei”. În ajunul alegerii sale ca SuveranPontif, în dimineaþa zilei de 18 aprilie, înBazilica Vaticanã a celebrat SfântaLiturghie „pro eligendo RomanoPontefice” împreunã cu ceilalþi 115cardinali. Cu aceastã ocazie spunea”Ministerul nostru este un dar fãcutde Cristos oamenilor... în acestemomente sã-l rugãm cu insistenþã peDumnezeu, pentru ca, dupã marele dar

care a fost Ioan Paul alII-lea, sã ne dea din nou unPãstor dupã Inima sa,un Pãstor care sã ne ducãla cunoaºterea lui Cristos,a iubirii sale, a adevãrateibucurii”. Marþi, 19 aprilie2005, lumea catolicãtrãia bucuria lui HabemusPapam, în persoa-na cardinalului de origi-ne germanã, JosephRatzinger, care ºi-a luatnumele de Benedict alXVI – lea.

3nr. 6/2005

Liderii politici ºi religioºi dinîntreaga lume au trimis mesaje defelicitare Cardinalului Ratzinger,pentru alegerea sa ca SuveranPontif:

“Interpret al sentimentelorpoporului italian, doresc sã vãprezint felicitãri ºi omagiu, în acestmoment solemn al alegerii înfuncþia supremã a Bisericii Catolice.Trimit Sanctitãþii Voastre urãrilepoporului italian ºi pe ale melepersonal: prin misiunea pe care aþiprimit-o, sã-i întãriþi pe toþi oamenii

în dialog ºi înþelegere, pentru afirmarea binelui comun al dreptãþii ºi al pãcii”- CarloCarloCarloCarloCarloAzeglio Ciampi, Preºedintele Republicii ItalieneAzeglio Ciampi, Preºedintele Republicii ItalieneAzeglio Ciampi, Preºedintele Republicii ItalieneAzeglio Ciampi, Preºedintele Republicii ItalieneAzeglio Ciampi, Preºedintele Republicii Italiene.

Benedict al XVI-lea a fost felicitat ºi de Secretarul General al Naþiunilor Unite, KofiSecretarul General al Naþiunilor Unite, KofiSecretarul General al Naþiunilor Unite, KofiSecretarul General al Naþiunilor Unite, KofiSecretarul General al Naþiunilor Unite, KofiAnnanAnnanAnnanAnnanAnnan: “Naþiunile Unite ºi Sfântul Scaun împãrtãºesc o puternicã angajare înrealizarea pãcii, a dreptãþii sociale, a demnitãþii umane, a libertãþii religioase ºi arespectului reciproc între religiile lumii... Secretarul General este nerãbdãtor sã vadãcontribuþia lui Benedict al XVI-lea la întãrirea acestor valori”.

ªeful Guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapateroªeful Guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapateroªeful Guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapateroªeful Guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapateroªeful Guvernului spaniol, José Luis Rodríguez Zapatero, a trimis Papei o telegramãîn care aratã voinþa Executivului pe care îl conduce de a colabora cu Pontiful ºi exprima“cea mai înaltã consideraþie ºi stimã” faþã de Benedict al XVI-lea.

Preºedintele Statelor Unite, George WPreºedintele Statelor Unite, George WPreºedintele Statelor Unite, George WPreºedintele Statelor Unite, George WPreºedintele Statelor Unite, George W. Bush. Bush. Bush. Bush. Bush, a transmis, felicitãri Noului SuveranPontif. Acesta a afirmat cã Papa “este un om de o mare înþelepciune ºi culturã,...esteun om care îl slujeºte pe Domnul”.

Preºedintele Germaniei, Horst KohlerPreºedintele Germaniei, Horst KohlerPreºedintele Germaniei, Horst KohlerPreºedintele Germaniei, Horst KohlerPreºedintele Germaniei, Horst Kohler, afirma cã alegerea unui conaþional înfruntea Bisericii Universale “ne umple inimile de bucurie”, iar Cancelarul GerhardSchroder vorbea de “o mare onoare pentru întreaga þarã”.

Arhiepiscopul kenyan, Raphael NdingiArhiepiscopul kenyan, Raphael NdingiArhiepiscopul kenyan, Raphael NdingiArhiepiscopul kenyan, Raphael NdingiArhiepiscopul kenyan, Raphael Ndingi, a afirmat cã nu este dezamagit de faptulcã noul Papã nu este unul de culoare: “Naþionalitatea nu conteazã. Suntem fericiþi,pentru cã Joseph Ratzinger a fost un apropiat al lui Ioan Paul al II-lea, ceea ceînseamnã cã vom avea continuitate”.

Autoritãþile de la BeijingAutoritãþile de la BeijingAutoritãþile de la BeijingAutoritãþile de la BeijingAutoritãþile de la Beijing au fost destul de reþinute în mesajul de felicitare: aulãsat sã se înþeleagã cã o îmbunãtãþire a relaþiilor dintre China ºi Vatican se va realizaîn condiþiile în care noul Suveran Pontif va renunþa la relaþiile diplomatice cu Taiwanulºi va accepta controlul Partidului Comunist asupra Bisericii Catolice Chineze.

Preºedintele Autoritãþii Palestiniene, Mahmud AbbasPreºedintele Autoritãþii Palestiniene, Mahmud AbbasPreºedintele Autoritãþii Palestiniene, Mahmud AbbasPreºedintele Autoritãþii Palestiniene, Mahmud AbbasPreºedintele Autoritãþii Palestiniene, Mahmud Abbas, ºi-a exprimat dorinþa canoul Suveran Pontif sã sprijine, la rândul sãu, o pace justã în Orientul Mijlociu,iar autoritãþile israelienesperã cã Benedict al XVI-leava reprezenta “ca ºipredecesorul sãu o voceputernicã împotriva anti-semitismului ºi a tuturorformelor de exprimare aacestuia”.

Biserica OrtodoxaBiserica OrtodoxaBiserica OrtodoxaBiserica OrtodoxaBiserica OrtodoxaRomânãRomânãRomânãRomânãRomânã a salutat alegereanoului Suveran Pontif, expri-mându-ºi speranþa cãBenedict al XVI-lea vacontinua calea dialogului ºia reconcilierii între Biserici.

Liderii politici salutã alegereaLiderii politici salutã alegereaLiderii politici salutã alegereaLiderii politici salutã alegereaLiderii politici salutã alegereaSuveranuluiPontifSuveranuluiPontifSuveranuluiPontifSuveranuluiPontifSuveranuluiPontif

Joseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph Ratzingera fost ales papã.a fost ales papã.a fost ales papã.a fost ales papã.a fost ales papã.

Benedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leava conduce lumea catolicãva conduce lumea catolicãva conduce lumea catolicãva conduce lumea catolicãva conduce lumea catolicã

Cardinalul Joseph Ratzinger aconfirmat aºteptãrile: cardinalii reuniþiîn conclav în Capela Sixtinã l-au alespentru a fi noul papã. Dupã douã zile,pe coºul Capelei Sixtine a ieºit fumulalb ºi au fost trase clopotele.Mulþimea adunatã în Piaþa San Pietroa salutat cu ovaþii ºi urale anunþulfãcut de cardinalul Camerlengo:“Habemus Papam!”. CardinalulRatzinger a ieºit la balcon ºi a salutatzâmbind mulþimea. El a decis sãpoarte numele de Papa Benedict alXVI-lea. “Dupã marele Papã Ioan Paulal II-lea, cardinalii m-au ales pe minesã conduc Biserica lui Dumnezeu aici,pe Pãmânt”. Acestea au fost primelecuvinte ale noului Suveran Pontif.

Cardinalii au alesCardinalii au alesCardinalii au alesCardinalii au alesCardinalii au alesun nou papãun nou papãun nou papãun nou papãun nou papã

Conducerea Bisericii Romano-Catolice a ales un nou papã, lacapãtul a douã zile de deliberãri. NoulSuveran Pontif este Joseph Ratzinger,care îºi va lua numele de PapaBenedict al XVI-lea. La puþin timpdupã anunþarea oficialã a alegeriinoului papã, Joseph Ratzinger a ieºitîn balconul Vaticanului pentru asaluta miile de credincioºi adunaþi înPiaþa Sfântul Petru. Îmbrãcat în hainaalbã, de papã, ºi o capã scurtã, roºie,Benedict al XVI-lea a rostittradiþionalul “Urbi et Orbi”,binecuvântând cetatea Romei ºiîntreaga lume. Noul papã a fostconsiderat, chiar înainte de începereaconclavului, un candidat cu ºansemari de a fi ales. Joseph Ratzinger are78 de ani ºi a fost, în ultimii 24 de ani,unul dintre cei mai apropiaþicolaboratori ai papei Ioan Paul al II-lea. E de aºteptat ca el sã continuelinia strictã, tradiþionalã a prede-cesorului sãu în privinþa unorchestiuni precum avortul, homo-sexualitatea sau cãsãtoria preoþilor.Mai mulþi lideri ai Bisericii catolicel-au descris pe Joseph Ratzinger cape o un teolog înzestrat ºi un omblând ºi înþelept. Însã teologulgerman dizident, Hans Kung, adeclarat cã alegerea sa este odezamãgire profundã pentru cei careaºteptau un papã reformist.

nr. 6/2005 4

Habemus PapamHabemus PapamHabemus PapamHabemus PapamHabemus Papam19 aprilie19 aprilie19 aprilie19 aprilie19 aprilie: dupã ora 17.50, când din coºul

de pe acoperiºul Capelei Sixtine a ieºit fumulalb, însoþit de sunetul de sãrbãtoare alclopotelor Bazilicii Sfântul Petru, la care s-a unitecoul tuturor clopotelor din Roma, semn alalegerii noului papã, Cetatea Eternã s-aînsufleþit, oferind un spectacol nemaivãzut demine pânã acum. Mii de oameni au ieºit dincase, alergând spre Piaþa Sfântul Petru pentrua afla cine este cel de-al 265-lea succesor allui Petru. Cine nu ºtia unde ºi de ce aleargãpe strãzi atâta lume, putea crede cã la Romaare loc un maraton.

Anunþul verbal al alegerii noului papã afost fãcut, în mod solemn, din balconul centralal Bazilicii Sfântul Petru, numit Balconulbinecuvântãrilor, la ora 18.43, de cãtre MedinaEstivez, Cardinalul Protodiacon, care a spusîn latinã: „Annuntio vobis gaudium magnum;habemus Papam”, adicã „Vã anunþ bucuriemare; avem Papã”. A rostit apoi numele celuiales: Cardinalul Joseph Ratzinger, care a voit sã se numeascã Papa Benedict al XVI-lea.

La auzirea veºtii, mulþimea a izbucnit în aplauze ºi urale de bucurie, scandândnumele noului papã: „Benedict!, Benedict! ” ºi am avut impresia cã pentru mulþi era odublã bucurie: pe de o parte, cea fireascã pentru alegerea unui nou papã, iar pe dealtã parte, bucuria cã alegerea fãcutã de cei 115 cardinali electori, inspiratã de DuhulSfânt, „marele elector”, a corespuns cu dorinþa lor de a-l avea ca papã pe JosephRatzinger.

Am vãzut, de exemplu, studenþi teologi care sãreau în sus de bucurie, ºi vorbescla propriu. Pentru ei, Ratzinger este marele teolog catolic al timpurilor noastre, care astat, alãturi de Ioan Paul al II-lea, la cârma doctrinei tradiþionale. Oricât am cãuta, cugreu gãsim cuvintele care sã cuprindã entuziasmul trãit de credincioºi, dar gândurilepe care le-am gãsi extrem de frumoase în sinceritatea ºi simplitatea lor au fost celepe care mi le-a trimis, prin e-mail, o dragã prietenã, Paula Moraru. Vi le reproduc aºacum mi le-a scris, nu întâmplãtor cu litere majuscule: „ AM O MARE BUCURIE ÎN SUFLET!AVEM UN PAPÃ LA FEL DE MARE ªI DE BUN CA CEL CARE S-A DUS SÃ PUNÃ O VORBÃBUNÃ PENTRU NOI LA TATÃL CERESC!”.

Crochiu Joseph RatzingerCrochiu Joseph RatzingerCrochiu Joseph RatzingerCrochiu Joseph RatzingerCrochiu Joseph RatzingerSunt multe de spus despre actualul Papã, dar cel mai bine îl descriu cuvintele pe

care el însuºi le-a rostit în omilia de la Sfânta Liturghie Pro Eligendo Romano Pontifice,adicã Pentru alegereaPontifului Roman, celebratãluni, 18 aprilie, în ziua începeriiconclavului.

Analizând textul ScrisoriiSfântului Apostol Paul cãtreEfeseni, capitolul 4, versetele11-14, Joseph Ratzinger descriedezorientarea multora dintrecreºtini, în ultimele decenii,zãpãciþi de multitudineatendinþelor doctrinare ºiideologice. El afirmã cã barcasufletului multora dintre creºtini

Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Papã europeanPapã europeanPapã europeanPapã europeanPapã europeanºi conserºi conserºi conserºi conserºi conservatorvatorvatorvatorvator

Ieri-searã, la ora 19.05 (oraRomâniei), clopotul cel mare de laBazilica Sfântul Petru din Vatican abãtut, confirmând alegerea nouluiPapã. Cardinalul Joseph Ratzinger adevenit astfel Papa Benedict al XVI-lea, la 78 de ani... În aceastãperioadã, de altfel, publicaþiile italieneau consacrat un loc important prediciilui Joseph Ratzinger, pronunþatã cuocazia slujbei religioase dinainteaConclavului. Cardinalul german estecunoscut pentru conservatorismulsãu, apãrãtor intransigent al DogmeiBisericii, principalul sãu contra-candidat fiind Carlo Maria Martini,adept al unei deschideri mai mari înceea ce priveºte normele Bisericii...Fostul ambasador al României laVatican, Teodor Baconsky, crede cãopþiunea pentru Ratzinger a fostdeterminatã de teama cã Biserica vaintra în derivã cu un Papã slab.

Papa Benedict al XVI-leaPapa Benedict al XVI-leaPapa Benedict al XVI-leaPapa Benedict al XVI-leaPapa Benedict al XVI-lea

Cardinalul germanCardinalul germanCardinalul germanCardinalul germanCardinalul germanJoseph Ratzinger a fostJoseph Ratzinger a fostJoseph Ratzinger a fostJoseph Ratzinger a fostJoseph Ratzinger a fost

ales pentru a pãstoriales pentru a pãstoriales pentru a pãstoriales pentru a pãstoriales pentru a pãstoriBiserica CatolicãBiserica CatolicãBiserica CatolicãBiserica CatolicãBiserica Catolicã

Cardinalul german JosephRatzinger a fost ales noul Papã alBisericii romano-catolice, în cel de-alpatrulea tur de scrutin al Conclavuluireunit la bazilica Sfântul Petru.Numele ales al noului Suveran Pontifeste Benedict al XVI-lea, el fiind celde-al 265-lea papa din istorie…Dupã circa 50 de minute, potrivittradiþiei, la balconul Bazilicii SfântulPetru ºi-a fãcut apariþia cardinalulchilian Jorge Arturo Medina Estevez,pentru a rosti, în limba latinã, formula:“Vã anunþ bucurie. Avem Papã”. El aprezentat apoi numele cardinaluluiales, Joseph Ratzinger, ºi numele depontif al acestuia, Benedict al XVI-lea.La scurt timp, la balcon ºi-a facutapariþia ºi noul Papã, întâmpinat cuurale ºi aplauze de uriaºa mulþimeadunatã în piaþa Sfântul Petru. Potrivittradiþiei, el a rostit binecuvîntareaapostolica “Urbi et Orbi”.

5nr. 6/2005

a fost purtatã de la o extremã la alta: de la marxism la liberalism ºi chiar la libertinism,de la colectivism la individualism radical, de la ateism la un vag misticism religios, dela agnosticism la sincretism ºi cã, în zilele noastre, cine are o credinþã clarã, conformãCrezului Bisericii, este etichetat ca fiind fundamentalist, în timp ce relativismul, adicãlãsarea în voia bãtãii vânturilor doctrinare, apare ca fiind unicul comportament laînãlþimea timpurilor actuale. El a mai spus cã se contureazã o dictaturã a relativismuluicare nu recunoaºte nimic ca fiind definitiv ºi care propune ca unicã mãsurã propriul Euºi dorinþele sale. Dar, aminteºte Joseph Ratzinger, mãsura adevãratului umanism esteIsus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Acest pasaj reflectã gândirea actualului Papã care va fi, cu siguranþã, un custodeal cãii celei drepte a Bisericii, ºi, în acest sens, un continuator al Papei Ioan Paul al II-lea. Benedict al XVI-lea îmi dã sentimentul unui papã care te face sã te simþi în siguranþã,pe mâini bune. Suntem, desigur, încredinþaþi mâinilor Domnului care, însã, ºtie sã-ºialeagã instrumentele umane potrivite pentru împlinirea planului mântuirii.

În ciuda culorilor acide, corozive, în care l-auzugrãvit de-a lungul anilor mulþi ziariºti, Papa Benedictal XVI-lea se descoperã un om plin de umanitate, darîn acelaºi timp de o mare rigoare intelectualã ºiteologicã, rigoare care nu va încheia nici un pact cumodernitatea înþeleasã ca abdicare de la calea ceadreaptã, dând astfel siguranþã ºi seninãtatecredincioºilor. El este cel care a spus cuvintele, deveniteproverbiale: „Bunãtatea implicã ºi capacitatea de aspune nu”.

Cred cã v-ar putea interesa câteva aspecte dinparcursul Papei Benedict al XVI-lea care, pânã la ora17.50 de marþi searã, 19 aprilie, era Cardinalul JosephRatzinger.

Al 265-lea papã, Benedict al XVI-lea, s-a nãscutîn Germania, pe 16 aprilie 1927; are, aºadar, 78 deani. A studiat filosofia ºi teologia, continuând apoicariera universitarã ºi devenind teolog de faimãinternaþionalã. A fost numit Arhiepiscop de München la 24 martie 1977, de cãtre PapaPaul al VI-lea care, în acelaºi an, în consistoriul din 27 iunie, îl creeazã cardinal.

Joseph Ratzinger s-a numãrat printre parti-cipanþii la Conciliul Vatican II (1962-1965),de foarte mulþi ani fiind bine-cunoscutã prezenþa sa activã în Bisericã. La 25 noiembrie1981 a fost numit, de cãtre Papa Ioan Paul al II-lea, Prefect al Congregaþiei pentru DoctrinaCredinþei, iar Ratzinger, profesorul prin excelenþã, renunþã, din iubire pentru Bisericã,la vocaþia de profesor, acceptând misiunile instituþionale în Curia Vaticanã, pe care aºtiut sã le îndeplineascã cu multã rigoare.

Papa cel BinecuvântatPapa cel BinecuvântatPapa cel BinecuvântatPapa cel BinecuvântatPapa cel BinecuvântatNumele pe care ºi l-a ales actualul papã, Benedict (derivã din latinescul benedictus,

care înseamnã binecuvântat), ne trimite cu gândul la Sfântul Benedict de Norcia care,printr-o Scrisoare Apostolicã a Papei Ioan Paul al II-lea, din 30 decembrie 1980, a fostproclamat patron al Europei, alãturi de Sfinþii Chiril ºi Metodiu.

Benedict, un sfânt al echilibrului dintre rugãciune ºi muncã, exprimat atât de clar înmotto-ul Ora et labora, adicã Roagã-te ºi lucreazã, a fost, de asemenea, un sfânt al studiului,un sfânt dedicat învãþãmântului, care l-a inspirat, cu siguranþã, pe omul de studiu Ratzinger.

Este interesant de ºtiut cã, an de an, Joseph Ratzinger s-a retras, pentru exerciþii spirituale,într-o mãnãstire benedictinã din Bavaria, pãmânt benedictin prin excelenþã, în care existã17 abaþii.

Probabil sunt puþini cei care ºtiu cã, de tânãr, Joseph Ratzinger ar fi vrut sã devinã fratebenedictin.

Un alt motiv al alegerii acestui nume este faptul cã ultimul papã care a purtat acestnume, adicã Benedict al XV-lea, al cãrui pontificat a durat din 1914 pânã 1922, cuprinzândperioada primului rãzboi mondial, a fost un papã al pãcii ºi al reconcilierii care a încercat,

pe al pe al pe al pe al pe aluuuuu necuºul lumii modernenecuºul lumii modernenecuºul lumii modernenecuºul lumii modernenecuºul lumii moderneBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-leaBenedict al XVI-lea

a salutat miilea salutat miilea salutat miilea salutat miilea salutat miilede credincioºide credincioºide credincioºide credincioºide credincioºi

din Piaþa Sfântul Petrudin Piaþa Sfântul Petrudin Piaþa Sfântul Petrudin Piaþa Sfântul Petrudin Piaþa Sfântul PetruNoul Suveran Pontif, care ºi-a

ales numele de Benedict al XVI-lea,are 78 de ani ºi este considerat opersonalitate conservatoare, cares-a remarcat prin criticile la adresatendinþelor reformiste ale Bisericii.Ratzinger, numit de Papa Ioan Paulal II-lea sã oficieze slujbele dinSãptãmâna Patimilor, a criticat înpredicile sale “erorile”, “orgoliul” ºi“autosuficienþa” din cadrul BisericiiRomano-Catolice. Apãrãtor înfocatal dogmei catolice tradiþionale,Ratzinger este contestat denumeroºi catolici moderniºti. Din1981 ºi pânã in prezent, el s-aremarcat prin formularea anumeroase interdicþii, acesta nefiindde acord ca femeile sã poatãpredica, a refuzat ideea cãsãtorieipreoþilor, a condamnat homo-sexualitatea. Ratzinger ºi-aexprimat întotdeauna opiniiletranºant. În 1984 el calificaregimurile comuniste drept o“ruºine” a vremurilor de atunci, iarin 2004 nu era de acord cuintegrarea Turciei in UE,considerând cã o asemeneadecizie ar fi o “eroare enormã”.Ratzinger a condamnat ºi “muzicarock”, pe care o considerã o“expresie a pasiunilor elementare”.

“Habemus Papam”:“Habemus Papam”:“Habemus Papam”:“Habemus Papam”:“Habemus Papam”:Joseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph Ratzinger

Conclavul, reuniunea cardi-nalilor electori în vederea alegeriisuccesorului lui Ioan Paul al II-lea,s-a încheiat asearã in jurul orei19.00 (ora României), dupã numaicinci scrutine.

Noul Papã este cardinalulgerman Joseph Ratzinger, careºi-a ales numele de Benedict alXVI-lea...Cardinalul Ratzinger, învârstã de 78 de ani, teolog de mareausteritate, este prezentat dreptcampionul taberei conservatoare,care predicã o respectare strictã adogmei în toate domeniile.

nr. 6/2005 6

prin documente rãmase memorabile, sã împiedice acestconflict pe care-l numea „un masacru inutil”. Benedict alXV-lea a fost papa care avea marele vis al unirii celor douãBiserici surori, catolicã ºi ortodoxã ºi tot el a încercat sãreia legãturile Statului Pontifical cu Italia (pe atunci RegatulItalian), legãturi întrerupte în 1870, dupã ocuparea Romeide cãtre trupele italiene.

Din afirmaþiile ziaristului italian Orazio Petrossillo, dela cotidianul Messaggero, care l-a intervievat pe cardinalulCristoph Schonbörn, Arhiepiscopul de Viena, rezultã cãPapa Ratzinger a motivat alegerea numelui Benedictspunând cã o face în amintirea Sfântului Benedict deNorcia, dar ºi în amintirea Papei Benedict al XV-lea care,„deºi nu a fost urmat în învãþãturile sale, a fost un profet”.

Doar 24 de ore „sub cheie”Doar 24 de ore „sub cheie”Doar 24 de ore „sub cheie”Doar 24 de ore „sub cheie”Doar 24 de ore „sub cheie”Cardinalul Joseph Ratzinger a fost ales papã la al

patrulea scrutin, dupã doar 24 de ore de la rostireasintagmei latine „extra omnes”, adicã „toþi afarã”, care a marcat închiderea uºilorCapelei Sixtine ºi începerea conclavului.

Nu este greu de imaginat cã suntem în faþa unei alegeri nete, fãrã dubii, ºi cãpropunerea ca noul papã sã fie cardinalul Ratzinger a fost împãrtãºitã de majoritateacardinalilor electori. Nici vorbã de un conclav „tensionat ºi de duratã”, dupã cum îlanunþa titlul unui articol dintr-un cotidian românesc. Alegerea, la al patrulea scrutin,trimite cu gândul la faptul cã alegãtorii au avut idei foarte clare asupra panorameiBisericii ºi cã au ales un papã potrivit timpurilor actuale; un pontif la înãlþimea PapeiIoan Paul al II-lea supranumit „cel Mare”.

Pe locul doi, la egalitate cu Ioan Paul IPe locul doi, la egalitate cu Ioan Paul IPe locul doi, la egalitate cu Ioan Paul IPe locul doi, la egalitate cu Ioan Paul IPe locul doi, la egalitate cu Ioan Paul IÎn arcul secolului XX, începând cu anul 1900, conclavele au durat maximum 5

zile. Pentru amatorii de statistici, iatã situaþia duratei conclavelor din secolul trecut:conclavul din 1903, în care a fost ales papã Pius al X-lea, a durat 5 zile; cel din 1914,în care a fost ales papã Benedict al XV-lea, a durat 4 zile; conclavul din 1922, în carea fost ales Pius al XI-lea, a durat 4 zile. La conclavul din 1939, Pius al XII-lea, a fostales la al treilea scrutin. Papa Ioan al XXIII-lea a fost ales în conclavul din 1958, care adurat 4 zile, iar Papa Paul al VI-lea a fost ales la conclavul din 1963 care a durat treizile. În conclavul din 1978, papa Ioan Paul I a fost ales la al patrulea scrutin, iar laurmãtorul conclav, tot din 1978, Ioan Paul al II-lea a fost ales la al optulea scrutin

Aºadar, durata con-clavelor s-a diminuat considerabil în ultimul secol, cel maiscurt conclav fiind cel din 1939, cu doar trei scrutine, în care a fost ales Papa Pius alXII-lea, urmat de conclavul din 1978, cu patru scrutine, în care a fost ales papa IoanPaul I ºi ultimul, din aprilie 2005, tot cu patru scrutine, în care a fost ales actualulpapã, Benedict al XVI-lea. Cel mai lung conclav din secolul trecut a fost cel din 1903,care a durat 5 zile.

Joseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph RatzingerJoseph Ratzinger, prietenul meu de încredere, prietenul meu de încredere, prietenul meu de încredere, prietenul meu de încredere, prietenul meu de încredereÎn penultima carte a lui Ioan Paul al

II-lea, Ridicaþi-vã, sã mergem!publicatã în 2004, Papa Wojtyla îlnumeºte pe actualul papã, Benedict alXVI-lea, „prietenul meu de încredere,Joseph Ratzinger”.

Vã reamintesc faptul cã, în 1981,Ioan Paul al II-lea l-a numit pe JosephRatzinger Prefect al Congregaþieipentru Doctrina Credinþei, cea maiimportantã dintre Congregaþiilevaticane. În mod normal, numirea într-

Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Þ inu þ i de mânã,Benedict al XVI-lea,Benedict al XVI-lea,Benedict al XVI-lea,Benedict al XVI-lea,Benedict al XVI-lea,

un papã conserun papã conserun papã conserun papã conserun papã conservatorvatorvatorvatorvatorJoseph Ratzinger s-a nascut pe 16

aprilie într-un orãºel din Bavaria,într-o sâmbãtã dinaintea Paºtelui, înanul 1927. Tatãl sãu, care erajandarm, se numea Iosif, iar mama,Maria - semn divin pentru mulþi. Patruore dupã naºtere, micul Joseph a fostbotezat în apa sfinþitã de Paºti. “Viaþamea nu e un ºir de coincidenþe, ºtiucã sunt cãlãuzit de o luminãcereascã”, afirma, ani mai târziu,Ratzinger într-un interviu. În copilarievoia sã devinã zidar. Vizita unuicardinal în biserica din oraºul natal îldeterminã, însã, pe bãiatul de cinciani sã spunã hotãrât: “Când mã facmare, vreau sã devin cardinal”...

Considerat mâna dreaptã a PapeiIoan Paul al II-lea, Ratzinger ºi-acâºtigat, din cauza viziunilor saleradicale, renumele de “pumnul defier din mãnuºa de mãtase acatolicismului” , fiind poreclit“Cardinalul Panzer” sau “Rottweiler allui Dumnezeu” . El s-a pronunþathotãrât împotriva avortului ºi ahomosexualitãþii. În timpul campanieielectorale din Statele Unite din 2004,cardinalul german le-a cerut preoþiloramericani sã le refuze împãrtãºaniapoliticienilor - printre aceºtia ºicandidatului la preºedinþie, JohnKerry - care susþineau public formelede contracepþie artificialã. JosephRatzinger, singurul cardinal care arefun club pe Internet, s-a pronunþatcategoric împotriva aderãrii Turciei laUE, susþinând “reîntoarcerea lacreºtinism a Europei”.

Benedict, un Papã al pãciiBenedict, un Papã al pãciiBenedict, un Papã al pãciiBenedict, un Papã al pãciiBenedict, un Papã al pãciiLa scurt timp dupã ce a fost ales

Papã, Joseph Ratzinger le-a spuscardinalilor cã, luîndu-ºi numele deBenedict al XVI-lea, doreºte sã aducãun omagiu predecesorului sãu,Benedict al XV-lea, cunoscut pentrueforturile depuse în favoarea reuniriiunei lumi divizate de primul rãzboimondial ºi pentru ajutorarearefugiaþilor. Noul Suveran Pontif aprecizat cã numele pe care-l va purtaca pontif este o expresie a decizieisale de a acþiona pentru“reconcilierea între popoare”,mergând pe urmele Papei Ioan Paulal II-lea, mare susþinãtor al pãcii ºivehement critic al rãzboiului din Irak,a declarat cardinalul Berlinului,

7nr. 6/2005

o astfel de funcþie este pentru cinci ani. Ei bine, Papa Ioan Paul al II-lea l-a reconfirmatîn aceastã funcþie de cinci ori, chiar ºi dupã ce Ratzinger a împlinit 75 de ani ºi ar fidorit sã se retragã din funcþie, pentru a se întoarce în Germania. Cred cã acest aspectspune foarte mult despre încrederea ºi stima pe care Ioan Paul al II-lea le nutreapentru Cardinalul Ratzinger.

Poate nu întâmplãtor, Ioan Paul al II-lea i-a cerut Cardinalului Ratzinger sã scrie,în acest an, textul Cãii Sfintei Cruci din Vinerea Mare, ultima Via Crucis a Papei Wojtylaºi, desigur, nu întâmplãtor Joseph Ratzinger, actualul Papã Benedict al XVI-lea, s-aprezentat miercuri dimineaþã, 20 aprilie, la Sfânta Liturghie din Capela Sixtinã purtândcrucea pastoralã a Papei Ioan Paul al II-lea, cruce pe care a purtat-o ºi la solemnaCelebrare Euharisticã de duminicã, 24 aprilie. Se poate presupune cã Papa Benedictal XVI-lea va continua sã poarte crucea pastoralã a Papei Ioan Paul al II-lea pe toatãdurata pontificatului – pe care ni-l dorim lung ºi binecuvântat – în semn de continuitatea cãii deschise de Papa Wojty³a, supranumit „Papa cel Mare”.

Asediu de iubire, credinþã ºi speranþãAsediu de iubire, credinþã ºi speranþãAsediu de iubire, credinþã ºi speranþãAsediu de iubire, credinþã ºi speranþãAsediu de iubire, credinþã ºi speranþãPapa Benedict al XVI-lea ºi-a început oficial ministerul petrin, de pãstor universal al

Bisericii Catolice, duminicã, 24 aprilie, printr-o Sfântã Liturghie solemnã celebratã decãtre pontif împreunã cu 150 de cardinali, în faþa bazilicii vaticane. Celebrarea Euharisticãsolemnã de începere a slujirii petrine a Papei Benedict al XVI-lea a subliniat, printr-oserie de simboluri, legãtura strânsã dintre Sfântul Petru ºi succesorul sãu, dintre Episcopul

Romei ºi martiriul apostolului chemat sãfie „pescar de oameni”. O celebrare lacare ºi-au dat întâlnire credinþa, iubireaºi speranþa, pentru a mãrturisi cãBiserica lui Cristos este vie, tânãrã ºientuziastã.

De unde mã aflam eu, de laînãlþimea terasei braþului ce leagãbazilica vaticanã de colonada din PiaþaSfântul Petru, numit Braccio di CarloMagno, aflatã la 30 de metri de sol,mulþimea pãrea un câmp de flori, sãditein parcele separate, dupã culoareapetalelor: într-o parte auriul veºmintelorcardinalilor; alãturi, violetul veºmintelorarhiepiscopilor; într-o altã parcelã, albulveºmintelor preoþilor, contrastat denegrul veºmintelor persoanelorconsacrate. În rest, câmpul multicolor almulþimii care umplea, pânã la refuz, nudoar Piaþa Sfântul Petru ci ºi Via dellaConciliazione, ceea ce înseamnã cãceata de credincioºi care a „asediat”

Vaticanul duminicã, 24 aprilie, depãºea cu mult cifra de 350.000 de persoane.Mi-aº dori sã pot reproduce cât mai fidel impresia pe care mi-a dat-o trãirea

acelor momente, cu valurile de emoþie sublimã, cu imaginea mulþimii entuziaste, cutumultul aplauzelor ºi al uralelor, dar nu reuºesc sã descriu precis sentimentul carene unea pe toþi. Caut în memoria copilãriei o impresie trãitã care sã se potriveascãcelei de acum. Dacã stau bine ºi mã gândesc, cred cã am gãsit deja sentimentul pecare-l caut: era iarnã, strãzile oraºului erau acoperite de oglinzi de gheaþã, dar mienu-mi era teamã cã aº putea cãdea, cãci mã þinea de mânã tatãl meu, care mãconducea cu pasul sigur. Acum, în iarna zilelor noastre, strãbãtând strãzile alunecoaseale ideologiilor aflate la modã, ºtiu cã suntem þinuþi, pentru a nu cãdea, de o mânãsigurã, a unui papã pe care l-am putea numi papàpapàpapàpapàpapà (tatã), cãci lui ne-a încredinþat,pentru un timp, Tatãl nostru care este în Ceruri.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

pe al pe al pe al pe al pe aluuuuu necuºul lumii modernenecuºul lumii modernenecuºul lumii modernenecuºul lumii modernenecuºul lumii moderne Georg Maximillian Sterzinsky, marþi,la încheierea conclavului.

Un argument în acest sens estefaptul istoric cã unul dintrepredecesorii sãi, Papa Benedict alXV-lea (1914-1922), ºi-a asumatdificila sarcinã de a reuni BisericileCatolice din þãrile implicate în rãzboiîn tabere inamice. Neutralitatea Papeia înfuriat însã ambele pãrþi. Benedictal XV-lea a fost ºi autorul unui plande pace în ºapte puncte, care, deºi aeºuat, a fost inclus în Programul depace în 14 puncte al preºedinteluiamerican Woodrow Wilson. Pe dealtã parte, alegerea fãcutã deRatzinger poate fi consideratã ºi unomagiu adus unui sfânt din secolulal XVIII-lea cu acelaºi nume, BenedictJoseph Labre, care este sãrbãtorit înlumea catolicã pe 16 aprilie, datanaºterii lui Ratzinger, care, sâmbãtã,a împlinit 78 de ani.

Fin teologFin teologFin teologFin teologFin teologºi apãrãtor al credinþeiºi apãrãtor al credinþeiºi apãrãtor al credinþeiºi apãrãtor al credinþeiºi apãrãtor al credinþeiCardinalul german Joseph

Ratzinger, 78 de ani, ales cel de-al265-lea Papã al Bisericii Catolice ºiepiscop de Roma, este consideratgardianul intransigent al dogmeicontra derivelor unei Biserici devenite,potrivit spuselor sale, “o barcã ce iaapã”. Acest prinþ al Bisericii este unstrãlucit ºi fin teolog, cunoscãtor a 10limbi, cu o staturã specialã, necesarãBisericii Catolice în aceastã perioadã,în pofida criticilor numeroase care îlacuzã de conservatorism. Sã nuuitãm cã Ratzinger este ºi un cardinalbavarez, iar Bavaria nu a trecutniciodatã drept un focar alcatolicismului progresist.

Abia ales papã, au ºi apãrut referirila faptul cã a fãcut parte din Tineretulhitlerist. Episodul este relatat chiar deel în autobiografia “Viaþa mea”, undeprecizeazã cã totul s-a petrecut contravoinþei sale. Fiind seminarist, el a fostînscris, alãturi de toþi colegii sãi, înformaþiunea devenitã atunciobligatorie. Când a pãrãsit seminarulnu s-a mai prezentat nici la Tineretulhitlerist. [...] Aºa cum declara chiardirectorul centrului Simon Wiesenthal,rabinul Marvin, Ratzinger a crescutîntr-o familie antinazistã ºi a fostobligat sã se alãture miºcãriiTineretului hitlerist în timpul celuide-al doilea rãzboi mondial.

nr. 6/2005 8

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

Pagi

nã r

ealiz

atã

de R

OX

AN

A R

OT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de R

OX

AN

A R

OT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de R

OX

AN

A R

OT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de R

OX

AN

A R

OT

Pagi

nã r

ealiz

atã

de R

OX

AN

A R

OT A

RUA

RUA

RUA

RUA

RU

„Vrem sã-l vedem pe Isus…” Cu siguranþã ºtiþi ºicontinuarea acestui cântec atât de cunoscut. Poate vãîntrebaþi de ce aduc aminte de el, dar… voi dezlega enigmaîndatã! Dacã pe 14 mai ne lãsãm cãlãuziþi de Duhul Sfânt,cu siguranþã el ne va „ºopti” ceva ce am vrea sã împãrtãºimtuturor. ªi cum am transmite mai frumos acest mesaj decâtprin cântec? Tocmai de aceea, la ora 14.00, pe 21 mai, laBiserica Italianã, numitã ºi „popas spiritual pentru tineri”, vaavea loc Festivalul Muzicii.Festivalul Muzicii.Festivalul Muzicii.Festivalul Muzicii.Festivalul Muzicii. Sunt încurajate sã participe atâtgrupuri parohiale cât ºi soliºti... cu instrumente multe saudeloc; depinde de inspiraþia fiecãruia! Cert este cã aºteptãmcreaþiile voastre cu subiect religios. Dacã nu aþi fãcut încãlegãtura cu cântecul pe care l-am menþionat la început, eibine, toþi participanþii sunt invitaþi sã prezinte, pe lângãcreaþiile lor, ºi variantele personale ale acestui ºlagãr!Înscrierile se fac pânã pe 15 mai. Mult succes!

Iatã cã ne apropiem cu paºirepezi de întâlnirea mondialã atinerilor. Dupã ce am trecut prin„testul de foc al înscrierii”, acum avenit momentul sã ne pregãtimmai intens. Aºadar, sâmbãtã,4 iunie 2005, va avea loc, laBiserica Italianã, prima întâlnirepregãtitoare cu toþi tinerii cares-au înscris. Programul va începe la ora 11.00 ºi va cuprindecântece, rugãciuni, mãrturii. Vom avea ocazia sã necunoaºtem mai bine, sã aflãm mai multe despreorganizarea localã ºi sã vizionãm un film. Sã nu uitãm cãvom merge sã ne închinãm Lui!

Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)O Voce printre voci… voci.ªtiu bine cã tânãrul este însetat de dreptate, de adevãr,

de pace, de libertate, de înþelepciune, de scopuri nobile.Dar mai ºtiu cã acelaºi tânãr este tentat de atâtea voci, deatâtea sunete puternice ale lumii contemporane, de atâtazgomot, de atâta influenþã.

Începând cu acest numãr, la noua rubricã din paginaSuflet Tânãr mã voi prezenta în faþa voastrã, a tinerilor, cucâte un gând duhovnicesc care sã vã ajute sã treceþi cufruntea sus peste valorile societãþii consumiste de azi. Astfel,voi încerca sã vã ajut pe voi, suflete tinere, ca, pe aceastãcale, sã daþi ascultare în tãcerea inimii ºi sã vã deschideþiinimile vocii lui Dumnezeu, care nu înceteazã sã fie prezentãºi sã înalþe. Dumnezeu este respins din multe locuri, esteneglijat de multe persoane, dar nu va putea fi niciodatã ºtersdin sufletul ºi din conºtiinþa omului.

PrPrPrPrPr. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI

„Vino Duhule Sfânt ºi trimite pe pãmânt a ta luminoasãrazã!” (Ps 103) Anul acesta avem ocazia sã-l invocãmîmpreunã pe Duhul Sfânt. Sâmbãtã, 14 mai, începând cuora 18.00, la parohia „Maica Îndureratã”din Bucureºtii Noi,ne vom aduna pentru „a ne lãsa conduºi de Duh”(Galateni5). Sã primim ºi sã credem cã aceastã VVVVVeghe de Rusaliieghe de Rusaliieghe de Rusaliieghe de Rusaliieghe de Rusaliieste asemenea unui drum cãtre Tatãl, pe care îl parcurgemîmpreunã cu Duhul Sfânt ºi fratele nostru, Isus. Sã primimDuhul Sfânt pentru cã „Duhul pe care îl va trimite Tatãl înnumele meu, El vã va învãþa toate”. (Ioan 14, 26)

Începând din 1970, ziua de 22 aprilie a fost declaratã “ZiuaPãmântului”. De atunci, ea este sãrbãtoritã an de an, laaceeaºi datã, în tot mai multe þãri, atât de ONG-urile de mediucât ºi de alþi iubitori ai naturii.

Anul acesta, grupul de cercetaºi din Parohia AdormireaMaicii Domnului, situatã în cartierul bucureºtean DrumulTaberei, s-a hotãrât sã ia parte, cu mic cu mare, la aceastãsãrbãtoare.

Contând pe sprijinul Primãriei sectorului 6, care i-asponsorizat cu 25 de tufe de ienupãr ºi doi copãcei (unmesteacãn ºi un castan), cercetaºii Centrului Local AdormireaMaicii Domnului au avut parte de o sãrbãtoare prelungitã.Astfel, în ziua de 23 aprilie, ghidaþi de unul dintre puncteleLegii Scout: ”Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!”, 45 descout-iºti cu vârste cuprinse între 7 ºi 25 de ani, printre careºi invitaþi din alte centre ale ONCR-ului (Organizaþia Naþionalãa Cercetaºilor României), au plantat 15 arbuºti într-un micpãrculeþ din sectorul 6. Întreaga activitate s-a desfãºurat înmod organizat: participanþii s-au împãrþit în cinci patrule, acâte 15 oameni, fiecare având de plantat câte trei ienuperi.La sfârºit, cu toþii s-au rugat Domnului sã le binecuvântezemunca, bucuroºi cã au avut ocazia sã urmeze îndemnulfondatorului miºcãrii Scout: ”Sã lãsam lumea un pic mai bunãdecât am gãsit-o!”.

Cercetaºii nu aveau cum sã uite nici de sediul centruluilor. Cu ajutorul nepreþuit al pãrintelui paroh Dominic Hârja,

Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!Cercetaºii iubesc ºi respectã natura!în ziua de 24 aprilie, dupã sfânta Liturghie de la ora 11.00,scout-iºtii au plantat în curtea bisericii din Drumul Taberei 10ienuperi, un mesteacãn ºi un castan. La sãrbãtoarea lor afost invitatã întreaga comunitate parohialã. Dupã sãdireacopãceilor, cercetaºii au participat la câteva probe deîndemânare la finalul cãrora au fost premiaþi cu coroniþe desalcie, dulciuri ºi creioane. Nici pãrinþii nu s-au lãsat mai prejos,pregãtindu-le micilor viteji o masã plinã cu prãjituri ºi sucuri.Cu feþele înseninate de zâmbete, cu toþii i-au mulþumitDomnului pentru frumuseþea acelei zile.

ROXANA MORARESCU-MIUROXANA MORARESCU-MIUROXANA MORARESCU-MIUROXANA MORARESCU-MIUROXANA MORARESCU-MIU

9nr. 6/2005

RRRRRââââânnnnnddddduuuuunnnnniiiiicccccaaaaa

fffffãããããrrrrrã ã ã ã ã cccccuuuuuiiiiibbbbb

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞCopile dragã,Încep sã înþeleg de ce îmi plac atât de mult dimineþile de

la sfârºitul lui aprilie, la ora când pe cer se sting ultimele stelepentru a lãsa soarele sã-ºi ia în stãpânire împãrãþianesfârºitului azur. În aceste dimineþi, ca în nici o altã perioadãdin an, pãsãrile nu-ºi mai contenesc ciripitul, pãrând sã seadune la sfat pentru a-ºi povesti aventurile de cãlãtoare înþãrile calde ºi pentru a pune la cale treburile de fiecare zi,cãci viaþa de pasãre pribeagã nu-i tocmai uºoarã.

Dupã oboseala drumului de întoarcere, migratoarelen-au prea mult timp de odihnã. Ele salutã, mai întâi, toate

locurile pe care le-aulãsat cu câteva luni înurmã, fãcând, dinzbor, plecãciunirespectuoase cumnici la curþile domneºtinu pot fi vãzute. Apoi,fac un zbor der e c u n o a º t e r e ,cãutându-ºi fiecarecuibul lãsat în voiaiernii ºi, de cele mai

multe ori, surprizele sunt tare neplãcute. Majoritatea pãsãrilorgãsesc cuiburile distruse din pricina neînduplecatului viscolsau al vreunui ºtrengar fãrã minte care le-a ochit cu praºtia,ca sã nu mai vorbesc de gospodinele care, de frica „murdãriei”pãsãrilor, au hotãrât sã le demoleze cuiburile de pe la ferestre.

Copile, parcã te aud întrebându-mã: „Da…, de unde ºtiitu toate astea?”. Ei bine, le-am aflat de la o rândunicã ce ºi-aales sã-ºi facã cuib pe balconul locuinþei mele ºi cãreia i-amdat ºi un nume. Am numit-o Viteaza-Vitezucã din douã motive:primul, pentru cã a trecut prin tare multe peripeþii ºi cu cât eramai ameninþatã cu atât devenea mai curajoasã ºi mai viteazã;al doilea motiv ar fi viteza cu care zboarã toatã ziulica, badând fuga dupã mâncare, ba dupã crenguþe, pene ºi pãmântumed pentru cuibul pe care ºi-l construieºte.

Mi-a devenit atât de dragã încât nu-i zi în care sã n-oîntreb cum îi mai merge ºi în care ea sã nu-mi povesteascãtot amarul prin care a trecut ºi pe care þi-l voi istorisi ºi þie,

copile dragã, ca sã ºtii cum este cu zborul pãsãrilor cãlãtoare,într-o lume în care, din pricina rãzboaielor, nu-i loc de cuiburi.

Þinând pasul cu mersul soarelui, rândunica din povesteamea a trecut peste multe mãri ºi þãri în cãutarea unui locliniºtit unde sã-ºi poatã face un cuibuºor, ca sã poatã sã aibãºi ea o familie cu puiºori pe care sã-i iubeascã, sã-i îngrijeascãºi sã-i creascã pânã îºi vor lua zborul în viaþã. Dar n-a fostchip sã gãseascã acel loc, cãci pe unde trecea gãsea numairãutate ºi rãzboi. Nu-ºi termina bine cuibul sub streaºinavreunei case, cã se gãsea repede o bombã care sã radãlocuinþa de pe faþa pãmântului, lãsând în urmã copii fãrãpãrinþi ºi pãrinþi fãrã copii; rândunelefãrã cuiburi ºi cuiburi fãrã rândunele.

Într-o zi cu soare, un glonþ o rãni atâtde rãu pe Viteaza-Vitezucã încât biatapasãre ºi-ar fi luat zborul spre cealaltãlume dacã n-ar fi fost salvatã de uncopil, cu inimã la fel de bunã ca a ta,care a îngrijit-o pânã s-a fãcut bine. Aºaa reuºit rândunica din poveste sã seîntoarcã în þinuturi paºnice unde sã-ºipoatã construi, în sfârºit, cuibul multvisat, cãci pânã ºi rândunelele viseazã.

Rândunica mi-a mai spus cãviseazã pentru puiºorii ei o lume bunã precum sufletul curatal unui copil care este în stare sã înfrumuseþeze – cu privirea,zâmbetul ºi rugãciunea – tot ceea ce atinge, chiar ºi lumeaîn care trãim ºi în care cuiburile rândunelelor au din ce în cemai puþin loc.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Jocuri ScoutJocuri ScoutJocuri ScoutJocuri ScoutJocuri Scout, Baden – Powell, Baden – Powell, Baden – Powell, Baden – Powell, Baden – Powell„Formarea scout se face, în mod esenþial, prin jocuri,

activitãþi ºi întreceri, care îi intereseazã pe copiii ºi în acelaºitimp le evidenþiazã calitãþileprintr-o implicare serioasã ºiprin stimularea unui simþ civicsãnãtos pe care dorim sã-lcapete”.

Copilul, a vrut ºi vrea dintotdeauna, sã se joace,dezvoltându-ºi astfel toatecapacitãþile. De aceea,educatorul trebuie sã intervinãtocmai aici, orientându-icapacitãþile spre binele sãu.Aceastã carte se vrea un ajutorpentru toþi aceia carecontribuie la educaþia copiilor,într-un mod special al capilor scout, dar ºi tuturor educatorilor.

Fundaþia Fiicele SfântuluiPaul, prin Colecþia Îþipovestesc… propune omodalitate atrãgãtoare princare-i putem familiariza pecopii cu lumea ºi personajelebiblice: cartea de colorat. Înaceastã colecþie au apãrutbroºurile Naºterea lui Isus, Unprieten special: Îngerul Pãzitor,Sfinþii, prietenii copiilor, Sã-lcunoaºtem pe Isus, Apostoliiºi Evangheliºtii, Calea Crucii,Cele ªapte Sacramente.

Apostolii ºi EvangheliºtiiApostolii ºi EvangheliºtiiApostolii ºi EvangheliºtiiApostolii ºi EvangheliºtiiApostolii ºi Evangheliºtii,,,,,Carte de coloratCarte de coloratCarte de coloratCarte de coloratCarte de colorat

nr. 6/2005 10

Dobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicã

Procesul de creºtinare a daco-romanilor nu a fost o activitatecare sã fi durat cîþiva ani, luni sau zile, ci a fost un proces complexce a durat secole ºi a fost rodul muncii multor misionari care, celmai adesea, au plãtit cu martiriul lor îndrãzneala de a predica ºide a vesti noua religie. Dând ascultare poruncii Mântuitorului (Matei28,19), apostolii au început sã evanghelizeze toate popoarele.Avem însã puþine ºtiri despre activitatea misionarã a sfinþilorapostoli.

În Sinoxul Bisericii din Constantinopol se spune sã SfântulAndrei ar fi pus episcopi în Tomis ºi în alte cetãþi de pe þãrmulMãrii Negre. Chiar dacã se admite cã Sfântul Apostol Andrei apredicat în Tracia ºi în Scythia cea Mare, trebuie sã se admitã ºicã, în cãlãtoriile sale, a trecut ºi prin Scythia Micã (Dobrogeaactualã). Faptul este confirmat de unele colinde ºi creaþii folcloricedin Dobrogea ºi din regiunile din sudul Prutului, precum ºi detoponimie (ex. peºtera Sfântul Andrei, pârâul Sfântul Andrei etc.).Încreºtinarea daco-romanilor rãmaºi pe teritoriul fostei DaciiTraiane este, în parte, opera misionarilor veniþi îndeosebi dindreapta Dunãrii, unde existau numeroase episcopii (aproximativ40 pe linia Dunãrii), cum ar fi Tomis, Durostorum, Naissius, Novae,Nicopolis, Odessas, Sextana Prista etc. Un rol deosebit înrãspândirea creºtinismului în nordul Dunãrii l-a avut episcopulNiceta din Remesiana, cel care este considerat, de mareamajoritate a istoricilor, principalul apostol misionar ºi creºtinãtoral strãmoºilor noºtri. Demn de remarcat este faptul cã Sf. Nicetadin Remesiana a predicat ºi scris în limba latinã vreme de aproapeo jumãtate de secol.

Marius-Ovidiu NICULESCUMarius-Ovidiu NICULESCUMarius-Ovidiu NICULESCUMarius-Ovidiu NICULESCUMarius-Ovidiu NICULESCU

Rãspîndirea creºtinismului în DobrogeaRãspîndirea creºtinismului în DobrogeaRãspîndirea creºtinismului în DobrogeaRãspîndirea creºtinismului în DobrogeaRãspîndirea creºtinismului în Dobrogea

Bucuria Învierii Domnului a fost simþitã ºi de cei carese aflã în Penitenciarul de la Tulcea. Ei s-au pregãtitpentru acest moment în timpul Postului Mare, pregãtirecare a culminat cu celebrarea Sfintei Liturghii în a treiazi de Paºti ºi cu primirea Sfintelor Sacramente – daruripe care Cristos cel Înviat le face tuturor celor care cred.Au trãit cu bucurie acele momente de har, pentru cãacolo unde se aflã ei simt lipsa comunitãþilor din careau plecat. Cristos cel Înviat i-a întãrit în purtarea crucii, apoverii pe care o au de dus.

Credincioºii din Parohia Tulcea s-au strâns în jurulSfântului Altar pentru a se ruga pentru Pãstorul lor,Sfântul Pãrinte Papa. Cu toþii au oferit lui DumnezeuSfintele Liturghii, Sfântul Rozariu, adoraþia ºi jertfele lorde fiecare zi.

Nu au lipsit nici copiii, care au oferit puritateasufletelor lor ºi s-au rugat pentru odihna fericitã a Papei.

Pr Pr Pr Pr Pr. Paroh Anton Ghiuzan. Paroh Anton Ghiuzan. Paroh Anton Ghiuzan. Paroh Anton Ghiuzan. Paroh Anton Ghiuzan

Întâlnirea Episcopului CornelDamian cu familiile din MihailKogãlniceanu nu a fost chiar unaobiºnuitã. Ritualul reînnoiriijurãmântului de la cãsãtorie, la careau participat aproape zece familii, ademonstrat cã înnoirea de care sebucurã zidurile bisericii are un reflexºi în viaþa de credinþã a enoriaºilor,gata sã dea curs ºi invitaþiei de a trãi

în lumina valorilor autentice ale familiei.Lipsa mãrturiilor din partea familiilorcatolice a pemis unuia dintre preoþiiortodocºi, prezent în bisericã sãvorbeascã despre viaþa de familie.Punctul sãu de vedere, familist, acompletat ºi confirmat cele spuse pânãatunci de celibatari, ºi persoaneleconsacrate au multe de învãþat de lafamiliile sfinte.

Iatã aºadar o comunitate pe cât departicularã pentru diferenþele dintre ceicare o compun pe atât de stabilã întrãirea credinþei ºi deschisã pentruînnoire atât la nivel familial cât ºiparticular. (A.C.) (A.C.) (A.C.) (A.C.) (A.C.)

Atmosferã de sãrbãtoare înduminica a IV-a a Sfintelor Paºti încomunitatea catolicã din Nãvodari,când a avut loc întâlnireaEpiscopului auxiliar Cornel Damiancu familiile din acest oraº.

Liturghia a fost una specialã, încadrul cãreia 8 cupluri, care anulacesta celebreazã un aniversar,emoþionate, ºi-au reînnoit jurã-mântul de la cãsãtorie, iar apoi,Preasfinþitul Cornel le-a sfinþit inelele. Lapredicã, Excelenþa sa, dupã ce aprezentat tema lecturilor duminiciiBunului Pãstor ºi a zilei de rugãciunipentru vocaþii, a scos în evidenþãimportanþa familiei creºtine pentruBisericã ºi datoria de a pãstra valorilefamiliei creºtine.

Dupã Sfânta Liturghie, pãrinteleFabian Mariuþ a prezentat câtevaaspecte ale vieþii de familie în societateanoastrã ºi a accentuat spiritualitatea decomuniune care trebuie sãcaracterizeze viaþa unei parohii. Dupã

Sãrbãtoarea familiilor la Nãvodari ºi Mihail KogãlnicenuSãrbãtoarea familiilor la Nãvodari ºi Mihail KogãlnicenuSãrbãtoarea familiilor la Nãvodari ºi Mihail KogãlnicenuSãrbãtoarea familiilor la Nãvodari ºi Mihail KogãlnicenuSãrbãtoarea familiilor la Nãvodari ºi Mihail Kogãlnicenu

acest moment, câteva persoane au datmãrturie despre viaþa de familie dar ºidespre viaþa consacratã, Duminicaa IV-a a Paºtelui fiind ºi ziua vieþiiconsacrate. A vorbit sora capucinãChiara care a venit de curând, din Italia,în comunitatea noastrã, dar ºi pãrinteleFrancisc Ungureanu, fiu al comunitãþiinoastre.

Mulþumesc, în numele comunitãþii,preasfinþitului Cornel care ne-a onoratcu prezenþa sa, dar ºi distinºilor preoþicare au luat parte la acest eveniment ºicare au fãcut ca aceastã zi sã fie unaspecialã.

EUGENIA IGNA EUGENIA IGNA EUGENIA IGNA EUGENIA IGNA EUGENIA IGNATTTTT

„…am„…am„…am„…am„…amfost lafost lafost lafost lafost la

închisoareînchisoareînchisoareînchisoareînchisoareºi ati venitºi ati venitºi ati venitºi ati venitºi ati venitla mine”.la mine”.la mine”.la mine”.la mine”.

(((((MtMtMtMtMt 25,36) 25,36) 25,36) 25,36) 25,36)

11nr. 6/2005

Bãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolic

BrãilaBrãilaBrãilaBrãilaBrãila

Râmnicu SãratRâmnicu SãratRâmnicu SãratRâmnicu SãratRâmnicu Sãrat

Prima Sfântã ÎmpãrtãºaniePrima Sfântã ÎmpãrtãºaniePrima Sfântã ÎmpãrtãºaniePrima Sfântã ÎmpãrtãºaniePrima Sfântã Împãrtãºanie10 aprilie, Duminica Milostivirii Divine, 11 bãieþi ºi 9 fetiþe au primit,

în cadrul Sfintei Liturghii celebrate la ora 10.30, pentru prima datã,Trupul ºi Sângele lui Isus. A fost un moment de bucurie ºi remember,în care fiecare dintre noi am resimþit emoþiile întâlnirii cu Isus în SfântaEuharistie. Predica pãrintelui Cristian Buga s-a adresat în modspecial copiilor, vorbindu-le despre importanþa credinþei în viaþa lor,dar ºi pãrinþilor care au responsabilitatea de a-ºi creºte copiii încredinþa Bisericii Catolice. La rostirea Simbolului Credinþei, copiilorle-au fost adresate întrebãrile care se pun naºilor la Botez,reînnoindu-ºi astfel promisiunile rostite atunci în numele lor.

Dupã Sfânta Liturghie, copiii au primit diferite daruri care sã leaminteascã mereu acest eveniment deosebit din viaþa lor: PrimaSfântã Impãrtãºanie.

Indurarea MarieiIndurarea MarieiIndurarea MarieiIndurarea MarieiIndurarea MarieiCredincioºii din Parohia Râmnicu Sãrat au sãrbãtorit hramul Buna Vestire. Pãrintele

predicator a purtat atenþia celor prezenþi în micuþa capelã a parohiei catolice spre îndurareaMariei. “Nu e vorba de iubirea tip pomanã a Mariei spre lume, dar de o iubire mereu nouãizvorâtã din adâncul fiinþei sale prea plinã de har ºi dar, iubire copleºitoare ºi ajutãtoare spreoamenii încrezãtori”. Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului mereudeschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice… îndurã-te denoi, cei ce prin rugãciune ne lãsãm cuprinºi de ale tale braþe sfinte ajutãtoare.

A consemnat PrA consemnat PrA consemnat PrA consemnat PrA consemnat Pr. O. O. O. O. OCTCTCTCTCTAAAAAVIAN ENACHEVIAN ENACHEVIAN ENACHEVIAN ENACHEVIAN ENACHE

TTTTTineri dupã inima lui Don Boscoineri dupã inima lui Don Boscoineri dupã inima lui Don Boscoineri dupã inima lui Don Boscoineri dupã inima lui Don BoscoTinerii parohiei din Buzãu, deºi nu sunt prea numeroºi, desfãºoarã o serie de

activitãþi împreunã cu copiii ºi adolescenþii, iar vacanþele nu sunt pentru ei decâtcele mai potrivite ocazii pentru a se întâlni ºi a petrece cât mai mult timp împreunã.

În fiecare vacanþã se organizeazã câteva zile de recreere pentru copii. Acestezile sunt susþinute de surorile din parohie ºi de pãrintele paroh, care rãspundîntotdeauna la iniþiativele tinerilor.

În vacanþa de primãvarã, tinerii ºi adolescenþii au petrecut împreunã o zideosebitã. Pornind de la ideea cã sufletul nu trebuie sã fie niciodatã în vacanþã, auurmãrit ca prin aceastã întâlnire sã se îmbogãþeascã sufleteºte ºi sã se cunoaºcãmai bine. Momentul principal al zilei a fost vizionarea filmului „Viaþa lui Don Bosco”,

dupã care au urmat discuþii pe marginea acestuia. Atmosfera tinereascã s-a fãcut simþitã pe parcursul întregii zile. Tinerii auavut ocazia sã se regãseascã în timpul scurtei adoraþii cu care s-a încheiat ziua.

Fiecare a avut câte ceva de învãþat ºi s-a arãtat deschis la astfel de iniþiatice, pe care dorim sã le realizãm cât mai des.

BuzãuBuzãuBuzãuBuzãuBuzãu

Emaus... un trecut adus în prezentEmaus... un trecut adus în prezentEmaus... un trecut adus în prezentEmaus... un trecut adus în prezentEmaus... un trecut adus în prezent“Voi veni cu bucurie!” ne-a rãspuns sora Matei Cristina în timpul pauzei

pentru cursanþii de la oratoriul “Leonardo Murialdo” din Popeºti Leordeni.Lumina învierii care a cuprins sãptãmâna imediat de dupã Dumnica Învieriilui Cristos s-a coalizat cu entuziasmul de neînvins al tinerilor veniþi dindecanatul de Brãila la campus-ul organizat de Parohia Catolicã dinSlobozia având tema: “Emaus ieri… Emaus azi prin Euharistie, izvor dedãruire-prietenie”. Întrebãri, dansuri iudaice, adoraþie, zâmbete dãruitecu largheþe, of-uri de noapte, liturghii, spovezi, colocvii, notãri de adrese,schimb de numere de telefon, obosealã dar ºi clarificãri pentru mulþi dintreei, toate acestea au dat suflu de speranþã ºi de viaþã comunitãþii catolicedin Slobozia ºi Urziceni, ºi nu numai.

A consemnat PrA consemnat PrA consemnat PrA consemnat PrA consemnat Pr. . . . . ENACHE OCTENACHE OCTENACHE OCTENACHE OCTENACHE OCTAAAAAVIANVIANVIANVIANVIAN

Slobozia ºi UrziceniSlobozia ºi UrziceniSlobozia ºi UrziceniSlobozia ºi UrziceniSlobozia ºi Urziceni

nr. 6/2005 12

Istorisiri din vremea când a fi catolicIstorisiri din vremea când a fi catolicIstorisiri din vremea când a fi catolicIstorisiri din vremea când a fi catolicIstorisiri din vremea când a fi catolicera egal cu a fi sectantera egal cu a fi sectantera egal cu a fi sectantera egal cu a fi sectantera egal cu a fi sectant

Era sâmbãtã, sâmbãta din ajunul Duminicii Bunului Pãstor,când am ajuns la Cãlãraºi. La puþin timp de la sosirea mea,pãrintele paroh Petru Beºleagã m-a aver-tizat, spunându-mi:„Mâine dimineaþã va trebui sã ne trezim ca la seminar, la ora6.00, ca sã ajungem la timp pentru Liturghia de la ora 8.00 dela Feteºti”. ªi, iatã-ne duminicã, în faptul dimineþii, demarând înforþã spre aceastã primã filialã, aflatã la 65 de kilometri deCãlãraºi. Pe drum ni s-au alãturat douã enoriaºe. Am profitat deocazie ºi am intrat în vorbã cu ele. Doamna Margareta Vintilã,din localitatea Unirea, ne-a spus: „Pentru mine, Sfânta Liturghiede duminicã înseamnã foarte mult. În fiecare duminicã, neexplicã doamna Vintilã, mã trezesc cu bucurie pentru cã estesingura zi din sãptãmânã când mã gândesc în primul rând laDumnezeu; în celelalte zile gândul îmi fuge la alte lucruri, darduminica nu, mã gândesc doar cã trebuie sã merg la Bisericã”.Tot doamna Vintilã ne povesteºte cum pãrintele Ioan Ciuraru „i-a adunat”. „Pãrintele, spune doamna Vintilã, mergea din casãîn casã, cãutând noi familii catolice; el ne-a cununat, pentru cãnu eram cununaþi la Bisericã. Niciodatã nu vom reuºi sã-imulþumim pentru ce a fãcut pentru noi. O datã au venit pestenoi, în timp ce participam la Sfânta Liturghie, cei de la securitate,pentru cã ne pârâserã vecinii, credeau cã suntem sectanþi.Securiºtii ne-au legitimat ºi ne-au lãsat în pace, totuºi pãrintelea început sã celebreze ºi în alte case ca sã nu mai avemprobleme. Apoi, a venit pãrintele Emil Simon care s-a luptat multsã cumpere o casã în Cãlãraºi ºi gãsise una, chiar la intrarea înoraº, dar când a auzit proprietarul pentru ce voia s-o cumpere,nu a vrut s-o mai dea, spunând cã nu vrea sã bage sectanþi încasã. A rãmas sã cãutãm altã casã, dar nu am mai spus pentruce ne trebuie”.

Efectele „medicamentului”Efectele „medicamentului”Efectele „medicamentului”Efectele „medicamentului”Efectele „medicamentului”numit Sfânta Liturghienumit Sfânta Liturghienumit Sfânta Liturghienumit Sfânta Liturghienumit Sfânta Liturghie

Doamna Catrina Matiaº, care locuieºtedin 1954 în satul Feteºti, ne povesteºte: „LaBisericã mergeam la Constanþa, de douãori pe lunã, când lua soþul meu banii; iarîn Feteºti-sat am mers când ne-a gãsitpãrintele Emil Simon”. La întrebarea: „Ceînseamnã pentru dumneavoastrã SfântaLiturghie de duminicã?”, doamna Matiaº

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Vizita Sfintei FeVizita Sfintei FeVizita Sfintei FeVizita Sfintei FeVizita Sfintei Fe

ne rãspunde: „Nu prea ºtiu ce sã vãspun, dar la Sfânta Liturghie mã simtaºa de bine, aºa de liniºtitã! Îmi placelumea care participã, rugãciunilecare se fac, îmi place totul. Deºi amprobleme cu sãnãtatea, mã simt maibine când plec la Sfânta Liturghie”.

Întorcându-ne la Cãlãraºi, înaintede Sfânta Liturghie, am vorbit cudoamna Maria Dobre („tanti Mia”). Eaeste cea care, împreunã cu pãrinteleEmil Simon, l-a îngrijit în ultimii doi anide viaþã pe pãrintele AlexandruMureºan, un preot greco-catolic carea fost exilat de comuniºti la Cãlãraºi. „Pãrintele Mureºan a lucratla CCH (Combinatul de Celulozã ºi Hârtie) pânã la evenimenteledin decembrie 1989; pânã atunci nimeni nu a ºtiut cã este preot,spune doamna Dobre. Dupã 1989 a început sã celebreze SfântaLiturghie la noi în parohie ºi, când s-a îmbolnãvit, pãrintele Emilm-a rugat sã-l iau la mine”.

Din casã în casã, la adunat de credincioºiDin casã în casã, la adunat de credincioºiDin casã în casã, la adunat de credincioºiDin casã în casã, la adunat de credincioºiDin casã în casã, la adunat de credincioºiDoamna Maria Dobre l-a cunoscut foarte bine ºi pe pãrintele

Ioan Ciuraru pentru cã a lucrat la tipografia din Buzãu: „Atât alergapãrintele Ciuraru, deºi era bolnav; venea uneori ºi cu trenul, iardacã trenul avea întârziere el nu-ºi gãsea locul pentru cã ºtia cãlumea îl aºteaptã”. Doamna Dobre ne dezvãluie ºi tehnica folositãde Pãrintele Ciuraru în descoperirea credincioºilor din aceastãzonã: „A vorbit cu parohii din Moldova ºi le-a cerut sã-l înºtiinþezedacã ºtiau de familiile care au plecat din parohiile lor pentru alocui în aceastã parte a þãrii. A fãcut o listã cu toþi cei pe care i-agãsit, listã pe care a încredinþat-o apoi pãrintelui Simon, iar

pãrintele, mergând din casã în casã, ne-aadunat ºi ne-a ajutat sã ne cunoaºtem.Acum suntem o comunitate unitã, deºi maisunt ºi alþii care nu vin”.

„Bani nu am sã vã dau,„Bani nu am sã vã dau,„Bani nu am sã vã dau,„Bani nu am sã vã dau,„Bani nu am sã vã dau,dar cu munca vã pot ajuta”dar cu munca vã pot ajuta”dar cu munca vã pot ajuta”dar cu munca vã pot ajuta”dar cu munca vã pot ajuta”Doamna Aurica Ghercã, o altã

enoriaºã din Cãlãraºi, a aflat, de la un frateal cumnatului ei, cã pãrintele Ciurarucelebra Sfânta Liturghie în apartamente ºi

Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricÎncã din anul 1980, pãrintele Ioan Ciuraru, de pie memorie, venea, o datã pe lunã, de la

Buzãu la Cãlãraºi pentru a celebra Sfânta Liturghie în diferite locuri, prin casele enoriaºilor. Înanul 1988, s-a reuºit cumpãrarea unei case unde avea sã se celebreze Sfânta Liturghie ºi, înacelaºi an, a fost trimis pãrintele Emil Simon ca pãstor al comunitãþii din Cãlãraºi. Un an maitârziu, în 1989, s-a înfiinþat parohia cu hramul în sãrbãtoarea Vizita Sfintei Fecioare Maria laElisabeta. Familiile care formeazã comunitatea din Cãlãraºi sunt, în mare parte, provenite dincomunitãþile catolice din Moldova, venite în aceastã zonã pentru a munci în industrie ºi înconstrucþii. Dupã 1990, aproximativ 30% dintre enoriaºii veniþi din oraºele Moldovei la Cãlãraºis-au reîntors în localitãþile de origine. Astãzi, parohia Cãlãraºi are ºase filiale: ªtefan Vodã,

Drum Subþire, Dragoº Vodã, Mãrculeºti, Borcea ºi Feteºti. În aceste filiale, Sfânta Liturghie se celebreazã o datã la douã sãptãmâni, excepþie fãcândfiliala Feteºti, unde se celebreazã în fiecare duminicã (tot aici este în construcþie o micã bisericã al cãrei patron va fi Sfântul Anton de Padova). Pe razajudeþului Cãlãraºi mai sunt ºi alte familii care participã la Liturghia duminicalã de la Cãlãraºi sau de la Feteºti, numãrul familiilor din Parohia Cãlãraºiajungând astfel la 114, cu 336 de credincioºi care sunt pãstoriþi, de la 1 august 2002, de pãrintele paroh Petru Beºleagã.

13nr. 6/2005

Fecioare Maria la ElisabetaFecioare Maria la ElisabetaFecioare Maria la ElisabetaFecioare Maria la ElisabetaFecioare Maria la Elisabeta – Cãlãraºi – Cãlãraºi – Cãlãraºi – Cãlãraºi – Cãlãraºiaºa a început sã participe la Sfânta Liturghie. „ªi de pãrintele IoanCiuraru, spune doamna Ghercã, ºi de pãrintele Emil ºi de pãrintelePetricã lumea a fost ºi este apropiatã; cei care vor sã vinã vin,indiferent de preotul care celebreazã. Noi, eu ºi familia mea, amfost mereu alãturi de preoþi. Ceea ce ne leagã foarte mult, pe noicredincioºii din aceastã parohie, sunt greutãþile prin care am trecutpentru a avea ºi noi o bisericã. Pãrintele Emil Simon a lucrat, împreunãcu muncitorii, la ridicarea acestei biserici ºi case. Îmi amintesc cãspunea odatã cã datoritã a doi, trei credincioºi care l-au încurajat,printre care se numãrã ºi soþul meu care a decedat, a reuºit sã facãceea ce a fãcut. Pentru cã, deºi dorea foarte mult sã facã biserica,nu credea cã are cu cine lucra. Atunci, soþul meu i-a spus pãrintelui:„Bani nu am sã vã dau, dar cu munca vã pot ajuta ºi cred cã sunt

mai mulþi ca mine”.De la Silvia Otilia Brahaº am aflat care

este activitatea tinerilor în aceastãparohie. Iatã ce ne spune interlocutoareanoastrã: „Noi, tinerii, ne întâlnim cel puþino datã pe lunã, iar la aceste întâlniriparticipã ºi tinerii din filiale. Discutãmdespre problemele din viaþa noastrã,uneori facem ºi lectio divina. Chiar dacãsuntem puþini, pe noi Biserica ne uneºtecu Dumnezeu ºi între noi, ne ajutã sãdevenim prieteni”.

Biserica, locul întoarceriiBiserica, locul întoarceriiBiserica, locul întoarceriiBiserica, locul întoarceriiBiserica, locul întoarceriicu faþa spre Dumnezeucu faþa spre Dumnezeucu faþa spre Dumnezeucu faþa spre Dumnezeucu faþa spre Dumnezeu

Domnul Lucian Sorin Constantinescu a intrat în aceastã comunitatedin Cãlãraºi oarecum recent, înainte fiind creºtin ortodox nepracticant.„Anul 1997, spune domnul Constantinescu, a adus în viaþa mea oschimbare. Am simþit în acel an nevoia unui bilanþ al vieþii de pânãatunci, am simþit cã venise momentul sã mã întorc cu faþa spreDumnezeu pentru cã, pânã atunci, Dumnezeu exista doar în starelatentã în viaþa mea, valorile creºtine nu erauceva definit în mintea mea, mã ghidau în micãparte în ceea ce priveºte morala, doar ca ramurãa filosofiei. Fãrã a face o contabilizare a cultelorcreºtine, Biserica Catolicã m-a atras datoritãsimplitãþii ei. Pentru mine, momentele de întâlnirecu comunitatea catolicã din Cãlãraºi înseamnãmomentele de regãsire în faþa lui Dumnezeu,cu prilejul liturghiilor duminicale ºi în celelaltesãrbãtori de poruncã. Aº caracteriza aceastãcomunitate, ca pe o comunitate formatã dinoameni simpli, care pun mare accent pe valorilecreºtine ºi familiale, oameni muncitori, modeºti,sociabili. Iar rolul preotului este acela al unui catalizator al celor din jur,un îndrumãtor ºi un deschizãtor de drumuri pentru toatã lumea. Unmare rol, în momentul din anul 1997, l-a avut pãrintele Emil Simon care,prin calitãþile sufleteºti ºi personale, m-a atras în bisericã ºi întotdeaunami-am gãsit un loc de refugiu în discuþiile pe care le-am avut cu dânsul.Mi-a fost ca un mentor, gãsindu-ºi timp ºi pentru mine”.

Case onorate prin celebrarea Sfintei LiturghiiCase onorate prin celebrarea Sfintei LiturghiiCase onorate prin celebrarea Sfintei LiturghiiCase onorate prin celebrarea Sfintei LiturghiiCase onorate prin celebrarea Sfintei LiturghiiDoamna Margareta Ciocoi, gazda celebrãrilor liturgice de la Drum

Subþire, ne spune: „Am venit aici în anul 1985; eu nu am vrut sã vin,

pentru cã voiam sãrãmân în Moldova,dar am fost nevoitãsã-mi urmez soþul.Mai întâi, am fost laConstanþa ºi apoine-am mutat aici, culucrul. Lucrând la ofermã de animale,suntem nevoiþi sãmuncim ºi duminica,iar pãrintele vine ºi celebreazã Sfânta Liturghie la noi acasã, întimpul pauzei de prânz. Când se întâmplã sã nu poatã veniduminica, vine sâmbãta. Este o mare cinste pentru mine cã secelebreazã Liturghia în casa mea”.

Înnãmoliþi ºi înzãpeziþi,Înnãmoliþi ºi înzãpeziþi,Înnãmoliþi ºi înzãpeziþi,Înnãmoliþi ºi înzãpeziþi,Înnãmoliþi ºi înzãpeziþi,dar înveseliþi de bancuri cu poliþiºtidar înveseliþi de bancuri cu poliþiºtidar înveseliþi de bancuri cu poliþiºtidar înveseliþi de bancuri cu poliþiºtidar înveseliþi de bancuri cu poliþiºti

Cealaltã familie pe care am vizitat-o ºi care are, ºi ea,aceastã onoare, de a se celebra Sfânta Liturghie în casa ei,este familia Pãtraºcu (Sebastian ºi Angelica, împreunã cu ceitrei copii ai lor) din Mãrculeºti, comuna Periºorul. „Tot pãrinteleCiuraru ne-a cãutat, spune domnul Pãtraºcu; aflase deexistenþa noastrã de la cei din Drum Subþire. Atât pãrinteleCiuraru, cât ºi pãrintele Simon au rãmas de multe ori înnãmoliþisau înzãpeziþi venind la noi. Pãrintele Ciuraru, cãuta, de fiecaredatã,- sã ne înveseleascã, dupã Sfânta Liturghie, spunân-du-ne bancuri cu poliþiºti. Nu am cuvinte sã-mi exprim bucuriape care o trãim ori de câte ori vine pãrintele în casa noastrã”.

„Frângând pâinea pe la casele lor”„Frângând pâinea pe la casele lor”„Frângând pâinea pe la casele lor”„Frângând pâinea pe la casele lor”„Frângând pâinea pe la casele lor”Pãrintele paroh, Petru Beºleagã, îºi caracterizeazã parohia

ca fiind una tânãrã ºi care are nevoie sã fie edificatã din interior.„De când am venit în aceastã parohie m-am gândit cã pãrintele

Emil Simon a zidit biserica din Cãlãraºidin exterior, iar eu va trebui s-o edific dininterior, pentru cã mai sunt mulþicredincioºi catolici pe care va trebui sã-icaut ºi sã-i aduc la Bisericã. Aceastãnouã experienþã este puþin diferitã deprima mea experienþã pastoralã de laCatedrala Sfântul Iosif din Bucureºti, undeera multã lume, liturghii solemne; aicisunt oameni puþini, rãsfiraþi în multefiliale, dar m-am acomodat deja, îmiplace ºi vreau sã-mi duc misiunea maideparte”.

Parohia Romano-Catolicã din Cãlãraºi a fost prima parohieîn care am fost trimis ca student pentru a cunoaºte realitateadin Arhidieceza de Bucureºti ºi în care urma sã slujesc ca preotla terminarea studiilor. Cuvintele, prin care încercam atunci sã-mi exprim trãirea din aceastã primã experienþã pastoralã, mi-au revenit din nou în minte: aceastã comunitate se aseamãnãfoarte mult cu prima comunitate creºtinã: „frângând pâineape la casele lor” ºi rãmânând „stãruitori la învãþãtura apostolilorºi unirea frãþeascã” (Fap 2, 42-43).

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 6/2005 14

Muntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãPelerinaj în PoloniaPelerinaj în PoloniaPelerinaj în PoloniaPelerinaj în PoloniaPelerinaj în PoloniaÎn perioada 1-7 aprilie, un

grup din România a avutbucuria de a vizita Polonia.Pelerinajul a fost organizat depãrintele iezuit TadeuszRostworowski. Grupul a fostconstituit din 30 de pelerinicãrora li s-au alãturat ºi preoþiiDominic Soare ºi Ionel Pojum.

Punctul de început a fost Cracovia, momentul forte alpelerinajului. Au urmat Auschwitz - Birkenau - Czestochowa.Aº vrea sã vã comunic ceea ce mi-a fost comunicat, sã vã oferceea ce mi-a fost oferit! Dupã douãzile de cãlãtorie am ajuns laCracovia, mai exact la SanctuarulInimii Preasfinte a lui Isus, unde sesãrbãtorea consacrarea întregiiomeniri Inimii Preasfinte, propusã ºirealizatã de Papa Ioan Paul al II lea.

De ce începutul pelerinajului afost Cracovia?

Orice cãlãtor, înainte de ocãlãtorie, se pregãteºte oarecum,hrãnindu-se bine ºi aprovi-zionându-se cu cele necesarepentru o cãlãtorie cât mai plãcutã.Pentru noi, Cracovia a însemnatacea pregãtire sufleteascã pentruce avea sã urmeze. Am plecat de la Sanctuarul Inimii lui Isus,aceeaºi inimã strãpunsã din care s-au revãrsat sânge ºi apã,simbolul alianþei pe care însuºi Mântuitorul a fãcut-o cuomenirea, care nu a ezitat ºi nu ezitã sã o strãpungã. Acestpelerinaj, la Inima Mântuitorului, ne-a îmbogãþit cu acel farmecprin care sã citim actualitatea dragostei pe care El o are faþãde noi. Vã veþi întreba, ºi e firesc, cum ne putem imagina cãdragostea lui Dumnezeu e actualã, când vizitam locurile undecruzimea omului este vãditã, adicã lagãrele din Auschwitz-Birkenau? Am vãzut acele imagini, în care Isus, biciuit, cãlcatîn picioare ºi rãstignit, suferea; aceeaºi realitate ne iese înainteamintindu-ne de teroarea din lagãre. În lagãre am vãzutactualitatea rãstignirii, a patimilor. Am vãzut imagini maizguduitoare decât cuvintele marilor oratori, am vãzut suferinþacare depãºea limita umanului ºi am ascultat sângele carestrigã. (În acest pelerinaj am vãzut-o ºi pe Ea, pe cea care neînsoþeºte ºi ne conduce, ne mângâie ºi ne este alãturi, ne emamã ºi sorã, pe Maica Sfântã suferind alãturi de fiul ei, aceamamã care ne este alãturi în toate momentele vieþii). Pelerinajul,unic prin momentele sale de liniºte profundã, ne-a dat ocaziasã ne împãrtãºim trãirile cu fraþii, partenerii de pelerinaj; oadevãratã îmbogãþire a sufletului. Un mod folosit de însuºi Isuspentru a ne comunica. ªi nu au lipsit momentele plãcute, derugãciune, în care ne-am simþit alãturi de omenirea toatã, fiindalãturi de cel care a condus corabia Bisericii timp de 25 de ani.

Despre roadele spirituale ale acestui pelerinaj au datmãrturie ºi douã dintre participante:

„Pentru mine acest pelerinaj a însemnat foarte mult. A fost

un adevãrat izvor de haruri, de trãiri interioare, de comuniunecu Isus Îndurãtorul. Atmosfera din timpul pelerinajului a fostuna specialã, deoarece toþi cei cu care am cãlãtorit au trãit dinplin momentele de rugãciune în comun, participarea la SfinteleLiturghii ºi împãrtãºirea trãirilor noastre. Acum îmi trãiesc viaþaspiritualã cu mai mult zel, rãbdare ºi încredere. ªi mã strãduiesc,ca prin exemplul faptelor mele, sã ofer celorlalþi din darurileprimite în acest pelerinaj, pentru ca împreunã sã ajungem lamântuire. Am descoperit cã îndurarea lui Dumnezeu nu arelimite. De la întoarcere nu a trecut nici o zi fãrã sã simt puterearugãciunii, prin mijlocirea Inimii Preasfinte a lui Isus, prinrugãciunea specialã la Inima lui Isus. Isuse, mã încred în tine!”(Maria, asistent medical).

„Primul moment care m-amarcat a fost îngenuncherea laaltarul Sanctuarului pentru a primiSfânta Împãrtãºanie. Un altmoment extraordinar a fost înSanctuarul din Cracovia, în faþatabloului original cu IsusÎndurãtorul. Privind la icoanã cevamã atrãgea; oricât vroiam sã plec,nu puteam sã fac altceva decât sãmã minunez de frumuseþea ochilorºi a chipului lui Isus. Isus ºtie cinesunt, ce-am fãcut ºi ce gândesc,acest sentiment m-a învãluit. Iarcând m-am întors sã plec am simþitcã trebuie sã mã convertesc, sã

cred mai mult, sã nu mã mai îndoiesc, cãci El mi-a spus: tutrebuie sã crezi ºi sã dai mãrturie ºi altora” (Raluca).

VIRGIL TARCIZIU CRISTIAN BULAIVIRGIL TARCIZIU CRISTIAN BULAIVIRGIL TARCIZIU CRISTIAN BULAIVIRGIL TARCIZIU CRISTIAN BULAIVIRGIL TARCIZIU CRISTIAN BULAI

TTTTTrupul ºi Sângele Domnului –rupul ºi Sângele Domnului –rupul ºi Sângele Domnului –rupul ºi Sângele Domnului –rupul ºi Sângele Domnului –Hramul Bisericii ItalieneHramul Bisericii ItalieneHramul Bisericii ItalieneHramul Bisericii ItalieneHramul Bisericii Italiene„Preasfântul Mântuitor”„Preasfântul Mântuitor”„Preasfântul Mântuitor”„Preasfântul Mântuitor”„Preasfântul Mântuitor”

Începând cu acest an dedicat Euharistiei, hramul BisericiiItaliene din Bucureºti se va sãrbãtori în ziua Solemnitãþii Trupulºi Sângele Domnului, joi dupã Solemnitatea Preasfintei Treimi.Pentru a ne pregãti cum se cuvine pentru aceastã maresãrbãtoare, în cele trei zile (23-25 mai) care preced hramul(26 mai) vor fi momente de adoraþie în faþa PreasfântuluiSacrament atât comunitare cât ºi individuale.

PrPrPrPrPr. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI

A.D. 1918

15nr. 6/2005

Oltenia CatolicãOltenia CatolicãOltenia CatolicãOltenia CatolicãOltenia CatolicãCRAIOVCRAIOVCRAIOVCRAIOVCRAIOVAAAAA

Pe stãpânul ºi arhiereul nostru, Doamne, îl pãzeºte! ...Aceste cuvinte, însoþite de melodia impunãtoare a antifonei,au întâmpinat pe Preasfinþia Sa Cornel Damian, Episcopauxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti, prezent duminicã, 10aprilie, la Craiova. Liturghia de la amiazã, dedicatã familieicreºtine, a adus sub cupola bisericii ”Toþi Sfinþii” numeroasefamilii creºtine, biserica tinzând sã devinã neîncãpãtoare. Atâtpredica Preasfinþiei sale cât ºi discuþiile ulterioare purtate dePreasfinþia Sa ºi de pãrintele Fabian cu familiile de credincioºirãmase în numãr foarte mare, dupã Liturghie, în bisericã -s-au purtat sub imperiul sentimentului copleºitor lãsat detrecerea la viaþa veºnicã a Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul alII-lea. Familiile creºtine aflate în bisericã - ºi nu numai - ºi-aumanifestat întreaga disponibilitate de a se cunoaºte mai bine- iar la îndemnul pãrintelui Fabian s-au ºi fãcut, pe loc, primiipaºi concreþi. De altfel, în parohia noastrã, încã din 1994, auluat naºtere familii ale Preasfintei Inimi a lui Isus (ºi la fiecarenovenã trimestrialã nimeni nu uitã “Rugãciunea pentrufamilie” compusã de Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea).Aceastã celulã de viaþã ºi de credinþã, aceastã comuniune ºi

arhitecturã a lui Dumnezeu, adevãrata Ecclesia domestica,FAMILIA CREªTINÃ, reprezintã dorinþa ºi iubirea nesfârºitã aCreatorului. Dumnezeu a creat bãrbatul reprezentat defemeie. ªi bãrbatul ºi-a lãsat casa ºi pãrinþii ºi s-a însoþit cufemeia, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, în casa Sa. ªi, înBiserica mare, s-a nãscut Biserica micã: femeia ºi bãrbatul,uniþi de Dumnezeu, spre a creºte ºi a se înmulþi, spre aconstitui reazemul trainic al dezvoltãrii vlãstarelor, în credinþaºi în dragostea binecuvântatã de Bisericã. Altã noþiune defamilie umanã nu poate exista. Ca medic creºtin, în faþacomplexitãþii infinite a detaliilor Vieþii, am avut posibilitatea, ºimi-a fost îngãduit privilegiul, de a ajunge la înþelegerea unuiadevãr orbitor de limpede ºi de simplu (ºi nu degeaba existãnoþiunea de simplitate biblicã): toate rãspunsurile, la toateneliniºtile ºi întrebãrile noastre, sunt la Domnul. ªi dacã sufletulºi mintea noastrã sunt receptive, aceste rãspunsuri se vorînfiinþa în conºtiinþa noastrã la fel de firesc precum zorile cesfâºie întunericul nopþii. Fericit este omul care se încrede înDomnul ºi a cãrui încrede este Domnul.

DrDrDrDrDr. . . . . DORU MIHAI DOBRESCUDORU MIHAI DOBRESCUDORU MIHAI DOBRESCUDORU MIHAI DOBRESCUDORU MIHAI DOBRESCU

Pãrintele Albert BaumgartnerPãrintele Albert BaumgartnerPãrintele Albert BaumgartnerPãrintele Albert BaumgartnerPãrintele Albert BaumgartnerMMMMMartir al Bisericiiartir al Bisericiiartir al Bisericiiartir al Bisericiiartir al Bisericii

CatoliceCatoliceCatoliceCatoliceCatoliceS-a nãscut în 1913 la

Poiana Micului (Suceava) ºia studiat la SeminarulSfântul Duh din Bucureºti,fiind sfinþit preot la 29 iunie1938. A activat la ParohiaBãrãþia, iar în anii Celuide-al Doilea Rãzboi Mondiala fost trimis de Arhi-episcopul Alexandru Cisar laMisiunea Romano-Catolicãdin Transnistria. Reîntors înþarã a fost numit director laSeminarul Arhidiecezan,refugiat la acea datã laTimiºul de Sus.

În noaptea de 11 spre 12ianuarie 1945 a fost rãpit deNKVD (Serviciul de SpionajSovietic) ºi transportat înURSS, unde moare în condiþiineelucidate pânã astãzi.

Pr. Albert Baumgartnereste primul martir al Bisericiilocale cãzut în anii teroriibolºevice, de la a cãruimoarte se împlinesc anulacesta 60 de ani.

DrDrDrDrDr. D. D. D. D. DÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOª

Trãim de câtva timp durerea produsã în sufletele noastre de actele debrutalitate asupra libertãþii omului: rãpirea, în Irak, a celor trei jurnaliºti ainoºtri. Îmi amintesc de perioada de dupã rãzboi ºi de dominaþia sovieticã,când cetãþeni români erau ridicaþi din casele lor sau chiar de pe stradã ºideportaþi în Siberia, numai pentru faptul cã aveau un nume german.

În timpul acela au fost ridicaþi din parohiile noastre mulþi preoþi careaveau nume nemþesc. Unul dintre aceºtia a fost Pãrintele AlbertBaumgartner, ridicat de pe stradã de soldaþii sovietici ºi dus în vagoanele pregãtite pentrua-i duce în þinuturile îndepãrtate ale Siberiei. El a fost printre primii luaþi, astfel cã ceilalþi, careau fost duºi dupã el, l-au putut vedea într-o stare fizicã degradatã, de nerecunoscut, înfometatpânã la starea de a cãuta mâncare prin gunoaie.

L-am cunoscut pe pãrintele Baumgartner în seminar, fiindu-mi, pentru o perioadã foartescurtã de timp, prefect (acela care se îngrijea de educaþie ºi disciplinã în seminar).

A fãcut parte din cea mai numeroasã serie de preoþi cea din 1939. În primii ani de preoþiea lucrat, ca vicar, la parohia Bãrãþia, unde s-a ocupat de copii ºi de tineri. Avea o figurãsurâzãtoare. Era blând în glas ºi în comportare, fapt pentru care atrãgea pe oricine.

L-am avut prefect pe când seminarul era la Timiºul de Jos. Ne simþeam atraºi de el, de felulsãu de a se comporta cu noi, cu toate cã el avea o misiune disciplinarã.

Niciodatã nervos, mereu cu un cuvânt bun ºi constructiv. În împrejurãri dificile ne îmbãrbãta.Mergeam la el cu bucurie ºi cu încredere.

Mi-l amintesc într-o împrejurare pe care nu o pot uita. Ne pregãteam pentru o excursie înmunþi. De dimineaþã, dupã Sfânta Liturghie, el împreunã cu câþiva dintre noi, am mers labucãtãrie sã luãm alimentele pentru excursie. Pãrintele, foarte grijuliu, cãuta sã pregãteascãtotul cât mai bine, sã nu ne lipseascã nimic. Sora de la bucãtãrie era puþin nervoasã ºi nu eraprea dispusã sã ne dea tot ce-i ceream. Atunci pãrintele Albert, fiind dezamãgit decomportamentul sorei, a spus: „În zadar este curãþie, dacã nu este ºi iubire!”. Aceste cuvinteau rãmas adânc întipãrite în sufletul meu de tânãr.

De fapt, aceastã replicã conþinea convingerea sa de viaþã: bunãtatea izvorãºte din iubireafaþã de om.

Acesta a fost Pãrintele Albert Baumgartner, care nu s-a mai întors din Siberia, ºi care amurit de foame în acele þinuturi vitrege ºi departe de omul pe care îl iubea.

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. BLASUTTI VITTORIOBLASUTTI VITTORIOBLASUTTI VITTORIOBLASUTTI VITTORIOBLASUTTI VITTORIO

ISTORIE

ISTORIE

ISTORIE

ISTORIE

ISTORIE

nr. 6/2005 16

În perioada 28-30 martie 2005, Casaprovincialã a Surorilor OblateAsumpþioniste din Bucureºti a fost gazdaunei întâlniri în premierã a surorilor ºi afraþilor asumpþioniºti care sunt angajaþiîn misiunea ecumenicã ºi de dialoginterreligios.

Cei 20 de participanþi au reprezentatcomunitãþile Surorilor OblateAsumpþioniste ºi ale Fraþilor Augustinieniai Asumpþiunii din Bulgaria, Franþa,Grecia, România, Rusia ºi Turcia, grupatesub denumirea „Misiunea de Orient”,care a luat naºtere în momentul întâlniriidintre Emanuel d’ Alzon (fondatorul celordouã congregaþii) ºi Papa Pius al IX-lea(1862): ”Binecuvântez opereledumneavoastrã din Orient ºi dinOccident”.

Fondatã pentru a lucra la unitateaBisericii, Asumpþiunea, fidelã carismei, s-a reunit pentru a reflecta asupraactualitãþii Misiunii ei în Orient (þãrileamintite mai sus ºi Israel) ºi pentru adiscerne noile chemãri ale Duhului Sfânt.

Prezenþa noastrã în Orient,neîntreruptã în ciuda vicisitudinilor istorieiºi persecuþiilor, se înscrie în istoria

Congregaþiilor noastre. În acest sens noivrem sã fim fideli moºtenirii primite, darºi preocupaþi sã valorizãm ceea ce ne-afost transmis. Misiunea în Orient este „oaventurã fascinantã pentru astãzi înîntâlnirea altor popoare, culturi, tradiþii,Biserici, spiritualitãþi”. Ea ne permite sãregãsim rãdãcinile creºtine ( primelecomunitãþi creºtine, Pãrinþii Bisericii ºiConciliile). Aceastã misiune nu are mereurezultate tangibile, ea se trãieºte deseoriîn rugãciune, discreþie ºi rãbdare ºi cereo convertire personalã continuã dedeschidere cãtre ceilalþi.

Misiunea de Orient rãspunde astfelaºteptãrilor bãrbaþilor ºi femeilor carecautã sã dea un sens vieþii lor. Lumea deastãzi are nevoie de „constructori depoduri”, de persoane care sã cautereconcilierea ºi comuniunea. Viaþanoastrã de comunitate, deseori cu uncaracter internaþional sau biritual, þesutãîn jurul lui Isus Cristos din diferenþele carene caracterizeazã, este semn de unitate.Ecumenismul este constitutiv Asumpþiuniiºi carismei celor douã Congregaþii.

Întâlnirea de la Bucureºti ne-a ajutatsã aprofundãm realitatea Bisericilor

”Binecuvântez operele dumneavoastrã”Binecuvântez operele dumneavoastrã”Binecuvântez operele dumneavoastrã”Binecuvântez operele dumneavoastrã”Binecuvântez operele dumneavoastrãdin Orient ºi din Occident”.din Orient ºi din Occident”.din Orient ºi din Occident”.din Orient ºi din Occident”.din Orient ºi din Occident”.

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA T

ÃTÃTÃTÃ TÃ

rãnite de despãrþire, a popoarelor ºi aAsumpþiunii din aceste þãri, înpreocuparea ei de a lucra la venireaÎmpãrãþiei lui Dumnezeu în noi ºi întrenoi. Au fost zile bogate de împãrtãºirefraternã, rugãciune comunã ºi reînnoirea angajamentului nostru în serviciulUnitãþii Bisericii. Un timp de har în caream fost întãriþi în convingerile noastre ºiîn care am conºtientizat mai multnecesitatea de a iubi aceastã misiune,de a-i da un nou elan ºi de a ne deschidela noutãþile Duhului Sfânt, despre care nuºtim nici de unde vine, nici încotro merge.Împreunã cu Isus Cristos, noi spunem:”Iatã-mã, Dumnezeul meu, vin ca sãîmplinesc voinþa Ta”.

Misiunea de Orient a Asumpþiunii seînscrie în dinamica misionarã ºiecumenicã a Bisericii. Din iubire pentruIsus Cristos ºi pentru Biserica sa, noi vremsã lucrãm la unitatea creºtinilor, înfidelitate cu rugãciunea lui Isus din ajunulpãtimirii sale:” Tatã, ca toþi sã fie una, aºacum noi una suntem, pentru ca lumeasã creadã cã Tu m-ai trimis”. (In 16)

Provincialã OA - SrProvincialã OA - SrProvincialã OA - SrProvincialã OA - SrProvincialã OA - Sr. Felicia. Felicia. Felicia. Felicia. FeliciaGhiorghieºGhiorghieºGhiorghieºGhiorghieºGhiorghieº

APEL LA SOLIDARITAPEL LA SOLIDARITAPEL LA SOLIDARITAPEL LA SOLIDARITAPEL LA SOLIDARITAAAAATETETETETECÃCÃCÃCÃCÃTRE COMUNITÃÞILE PTRE COMUNITÃÞILE PTRE COMUNITÃÞILE PTRE COMUNITÃÞILE PTRE COMUNITÃÞILE PAROHIALEAROHIALEAROHIALEAROHIALEAROHIALE

ALE ARHIDIECEZEI ROMANO-ALE ARHIDIECEZEI ROMANO-ALE ARHIDIECEZEI ROMANO-ALE ARHIDIECEZEI ROMANO-ALE ARHIDIECEZEI ROMANO-CACACACACATOLICE DE BUCUREªTITOLICE DE BUCUREªTITOLICE DE BUCUREªTITOLICE DE BUCUREªTITOLICE DE BUCUREªTI

În prezent, zone extinse din dieceza deTimiºoara sunt afectate de inundaþii grave. Miide persoane sunt evacuate ºi sute de case suntdistruse în totalitate. Mii de gospodãrii stau subapã, iar culturile agricole sunt distruse pe zeci de mii dehectare. Efectele acestor inundaþii se vor simþi pe termen lung.

Federaþia Caritas Timiºoara a început deja sã sprijinepopulaþia afectatã: sunt distribuite pachete cu alimente, apãmineralã, saltele ºi pãturi. Din pãcate, resursele sunt limitateºi pagubele sunt imense, fiind necesarã o intervenþia noastrã,a tuturor.

Pentru intervenþia în spiritul caritãþii creºtine în favoareacelor loviþi de dezastru, în data de 22 mai 2005 va fi organizatão colectã naþionalã coordonatã de Confederaþia CaritasRomânia ºi realizatã la nivel local de Caritas-urile diecezaneprin parohiile romano-catolice.

Aceastã încercare prin care trec semenii noºtri necesitãun raspuns concret. În acest fel ne putem demonstra iubireafaþã de aproapele care traverseazã momente grele.

SOCI

ALSO

CIAL

SOCI

ALSO

CIAL

SOCI

AL

ASOCIAÞIA CARITASOCIAÞIA CARITASOCIAÞIA CARITASOCIAÞIA CARITASOCIAÞIA CARITAS BUCURESTIAS BUCURESTIAS BUCURESTIAS BUCURESTIAS BUCURESTIStrStrStrStrStr. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucuresti. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucuresti. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucuresti. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucuresti. Gheorghe Pripu 22-36, Sector 1, 014376 Bucuresti

TTTTTel: 021 233 21 34; 021 233 21 35; fax: 004 0212 33 21 36;el: 021 233 21 34; 021 233 21 35; fax: 004 0212 33 21 36;el: 021 233 21 34; 021 233 21 35; fax: 004 0212 33 21 36;el: 021 233 21 34; 021 233 21 35; fax: 004 0212 33 21 36;el: 021 233 21 34; 021 233 21 35; fax: 004 0212 33 21 36;mobil: 004 0724 284 090mobil: 004 0724 284 090mobil: 004 0724 284 090mobil: 004 0724 284 090mobil: 004 0724 284 090

caritas@mailbox.ro; wwwcaritas@mailbox.ro; wwwcaritas@mailbox.ro; wwwcaritas@mailbox.ro; wwwcaritas@mailbox.ro; www.caritasbucuresti.org.caritasbucuresti.org.caritasbucuresti.org.caritasbucuresti.org.caritasbucuresti.orgCod fiscal: R 4849743Cod fiscal: R 4849743Cod fiscal: R 4849743Cod fiscal: R 4849743Cod fiscal: R 4849743

Banca Comerciala Ion TBanca Comerciala Ion TBanca Comerciala Ion TBanca Comerciala Ion TBanca Comerciala Ion Tiriac, Sucursala Victoria;iriac, Sucursala Victoria;iriac, Sucursala Victoria;iriac, Sucursala Victoria;iriac, Sucursala Victoria;swift code: CBIT ROBUswift code: CBIT ROBUswift code: CBIT ROBUswift code: CBIT ROBUswift code: CBIT ROBU

Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL;Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL;Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL;Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL;Cont IBAN: RO82 CBIT 4230 1088 0300 1000 ROL;RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD;RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD;RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD;RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD;RO48 CBIT 4230 1088 0300 2000 USD;RO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURORO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURORO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURORO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURORO14 CBIT 4230 1088 0300 3000 EURO

1%1%1%1%1%C O N T E A Z ÃC O N T E A Z ÃC O N T E A Z ÃC O N T E A Z ÃC O N T E A Z Ã

Direcþioneazã 1% din impozitul pe venitul global cãtreDirecþioneazã 1% din impozitul pe venitul global cãtreDirecþioneazã 1% din impozitul pe venitul global cãtreDirecþioneazã 1% din impozitul pe venitul global cãtreDirecþioneazã 1% din impozitul pe venitul global cãtreAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas BucureºtiAsociaþia Caritas Bucureºti

La litera H din declaraþia de VLa litera H din declaraþia de VLa litera H din declaraþia de VLa litera H din declaraþia de VLa litera H din declaraþia de Venit Global se completeazãenit Global se completeazãenit Global se completeazãenit Global se completeazãenit Global se completeazãdatele poºtale ºi fiscale ale organizaþiei.datele poºtale ºi fiscale ale organizaþiei.datele poºtale ºi fiscale ale organizaþiei.datele poºtale ºi fiscale ale organizaþiei.datele poºtale ºi fiscale ale organizaþiei.

A a ju ta as t fe l es te 100% gra tu i t !A a ju ta as t fe l es te 100% gra tu i t !A a ju ta as t fe l es te 100% gra tu i t !A a ju ta as t fe l es te 100% gra tu i t !A a ju ta as t fe l es te 100% gra tu i t !

17nr. 6/2005

Iluºtri domni, distinse doamne![...] Posibilitãþile oferite nouã de modernele mijloace de

comunicare sunt într-adevãr minunate ºi extraordinare!Conciliul Vatican II a vorbit despre marele potenþial al mass-

media. De fapt, Pãrinþii Conciliului au dedicat primul lordocument acestei teme, ºi au spus cã media, “prin natura lor,pot atinge ºi influenþa nu numai indivizi izolaþi, ci mulþimi întregiºi toatã societatea umanã” (Inter mirifica, nr. 1). [...]

Conºtientã de misiunea sa ºi de importanþa mass-media,Biserica a cãutat colaborarea cu lumea comunicaþiilor sociale,îndeosebi începând cu Conciliul Vatican II. Fãrã îndoialã, PapaIoan Paul al II-lea a fost marele artizan al acestui dialogdeschis ºi sincer, el care a menþinut, pentru mai bine dedouãzeci ºi ºase de ani de pontificat, relaþii constante ºifecunde cu voi, care sunteþi angajaþi în comunicaþiile sociale.ªi tocmai responsabililor din comunicaþiile sociale a dorit sãle consacre unul dintre ultimele sale documente, Scrisoareaapostolicã din 24 ianuarie în care aminteºte cã “epoca noastrãeste una a comunicãrii globale, în care multe momente aleexistenþei umane se deruleazã prin procese mediatice, saucel puþin sunt nevoite sã se confrunte cu ele” (Dezvoltarearapidã, nr. 3).

Doresc sã continui aceste dialog rodnic, ºi împãrtãºesc ceeace nota Papa Ioan Paul al II-lea referitor la faptul cã “fenomenulactual al comunicaþiilor sociale îndeamnã Biserica la un fel derevizuire pastoralã ºi culturalã, astfel încât sã fie în mãsurã sãfacã faþã în mod adecvat schimbãrilor epocii în care trãim” (ibid,nr. 8).

Pentru ca mijloacele de comunicare socialã sã poatã aduceun serviciu pozitiv binelui comun, este necesar aportulresponsabil al tuturor ºi al fiecãruia în parte. De aceea estenecesarã o înþelegere tot mai bunã a perspectivelor ºi aresponsabilitãþilor pe care le comportã dezvoltarea mass-media - referitor la consecinþele efective asupra conºtiinþelor ºia mentalitãþii oamenilor precum ºi la formarea opiniei publice.În acelaºi timp, trebuie sã subliniez necesitatea unor referinþeclare la responsabilitatea eticã a celor care lucreazã în mass-media, în mod deosebit în ce priveºte cãutarea sincerã aadevãrului precum ºi salvgardarea centralitãþii ºi a demnitãþiipersoanei umane. Numai în aceste condiþii mass-media potsã corespundã planului lui Dumnezeu, care le-a pus ladispoziþia noastrã “pentru a descoperi, utiliza, pentru a facecunoscut adevãrul, chiar ºi adevãrul asupra demnitãþii noastreºi asupra destinului nostru de fii ai sãi, moºtenitori ai Împãrãþieisale veºnice” (ibid., 14).

Iluºtri domni, distinse doamne, vã mulþumesc încã o datãpentru serviciul important pe care îl aduceþi societãþii. Sã ajungãla fiecare dintre voi aprecierea mea cordialã, asigurându-vãtotodatã de pomenirea în rugãciune dupã intenþiile voastre.Extind salutul meu la familiile voastre ºi la cei care fac parte dincolectivele voastre de muncã. Prin mijlocirea cereascã a Maiciilui Cristos, invoc asupra fiecãruia dintre voi îmbelºugate daruride la Dumnezeu, pentru care vã împart tuturor Binecuvântareamea.

TTTTTraducere raducere raducere raducere raducere CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE© www© www© www© www© www.catholica.ro.catholica.ro.catholica.ro.catholica.ro.catholica.ro

Discursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat reprezentanþilorDiscursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat reprezentanþilorDiscursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat reprezentanþilorDiscursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat reprezentanþilorDiscursul Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea adresat reprezentanþilormijloacelor de comunicare socialã (mijloacelor de comunicare socialã (mijloacelor de comunicare socialã (mijloacelor de comunicare socialã (mijloacelor de comunicare socialã (SSSSSâmbãtã, 23 aprilie 2005âmbãtã, 23 aprilie 2005âmbãtã, 23 aprilie 2005âmbãtã, 23 aprilie 2005âmbãtã, 23 aprilie 2005)))))

[...] În tradiþia Misterelor medievale, faptele biblice erau reprezentate ca atare pentru mulþimileadunate pe esplanada din faþa bisericilor ºi a catedralelor; astãzi, conform propunerii Anei Boariu,faptul biblic este re-prezentat prin transpunerea – sau întruparea lui – în viaþa celor credincioºi. Oprimã actualizare a noului mod de a vesti Evanghelia apare din titlul proiectului – Memoria celor careau trecut – care vorbeºte despre Trecerea lui Cristos, în moartea ºi Învierea Sa, prin prigoana declanºatãasupra ucenicilor Lui de cãtre regimul comunist din România. Existã o sinergie între faptul evanghelicºi drama trãitã de aceºti martori, care manifestã prin fidelitatea lor faptul cã Isus Cristos este „Calea,Adevãrul ºi Viaþa“ (Ioan 14, 6). În aceastã re-prezentare, „Cristos Întreg“, Biserica – Trupul Lui (cf. 1 Cor 12,27), este Cel care manifestã slava lui Dumnezeu. Aceastã nouã modalitate de a vesti Evanghelia, înlumea noastrã avidã de imagini, de mãrturii ºi de simboluri, îmi pare a fi un rãspuns generos ºiinventiv la chemarea adresatã de Papa Ioan Paul al II-lea în ziua inaugurãrii pontificatului sãu ºilansatã de el cu putere de pe esplanada bazilicii Sfântul Petru: „Nu vã fie teamã! Deschideþi, deschideþilarg porþile pentru Cristos, pentru lucrarea Sa mântuitoare... Deschideþi porþile statelor, ale sistemeloreconomice ºi politice... Nu vã fie teamã! Cristos ºtie ce este în om ºi doar El o ºtie“. [...]

Mons. J Mons. J Mons. J Mons. J Mons. JEAN-CLAUDE PÉRISSETEAN-CLAUDE PÉRISSETEAN-CLAUDE PÉRISSETEAN-CLAUDE PÉRISSETEAN-CLAUDE PÉRISSET, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic

A 39-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale este fixatã pentru data de 8mai 2005 – având ca temã: „Mijloacele de comunicare socialã în slujbaînþelegerii dintre popoare”, conform mesajului Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paulal II-lea, de fericitã memorie.

În Arhidieceza de Bucureºti dorim sã marcãm ziua aceasta cu urmãtoareleacþiuni: - „Forum – pe www.arcb.ro” – discuþii pe Internet despre utilizareamijloacelor moderne de comunicare socialã în pastoraþie ºi în viaþa de credinþã;- „Catehezã pornind de la Mesajul Papei” – Catehezele din prejma zilei de8 mai vor fi inspirate de mesajul pentru Ziua Mondialã a Comunicaþiilor sociale,fiind beneficã prezenþa unor operatori media; - „Rugãciune pentru mass-media”– susþinerea spiritualã a efortului operatorilor media în fiecare parohie (duminicã8 mai); - „Colectã pentru iniþiativele media ale Arhidiecezei” - în fiecare parohie(duminicã 8 mai). - „Pãstori ºi învãþãtori în faþa fenomenului mediatic” - luni,9 mai, ora 11, la Parohia Cioplea – întâlnire tematicã a preoþilor din Bucureºti.

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IATICTIC TICTICTIC

nr. 6/2005 18

În Euharistie avem mijlocul cel mai direct ºi eficient pentrua realiza comuniunea cu Dumnezeu ºi cu oamenii. Cristosne indicã aceastã cale. El este Omul cel Nou care neorienteazã pe toþi cãtre Tatãl. Dar mai existã în om sau chiarîn creºtin aceastã dorinþã?

O primã constatare pe care o facem, dupã ce am reflectatasupra Euharistiei ca figurã-imagine, eveniment ºi sacrament,este cã ea a fost ºi este prezentã pe tot parcursul istorieiea a fost ºi este prezentã pe tot parcursul istorieiea a fost ºi este prezentã pe tot parcursul istorieiea a fost ºi este prezentã pe tot parcursul istorieiea a fost ºi este prezentã pe tot parcursul istorieimântuiriimântuiriimântuiriimântuiriimântuirii. Întrebarea, de ce aceastã permanentizare aEuharistiei în istoria mântuirii, ne oferã o nouã constatare, deaceastã datã, într-o dublã dimensiune: în cea verticalã ºi încea orizontalã. În plan vertical, Euharistia este jertfa perfectãde laudã adusã Tatãlui, iar în cel orizontal, ea ne are cadestinatari pe noi ºi mântuirea noastrã. Asta în ceea ce-lpriveºte pe Cristos. În ceea ce ne priveºte pe noi, pentru cã ºinoi suntem protagoniºti ai Euharistiei,participãm ºi noi la aceastã dublãdimensiune: în cea verticalã, prinEuharistie avem „acces la Tatãl, prin Fiul,Cuvântul întrupat, care a suferit ºi a fostglorificat, prin revãrsarea Duhului Sfânt,ºi ajungem la comuniunea cu SfântaTreime” (UR 15), iar în cea orizontalã, „cusacramentul pâinii euharistice estereprezentatã ºi realizatã unitateacredincioºilor care alcãtuiesc un singurtrup în Cristos” (LG 3). În cuvinte puþine,prin Euharistie intrãm în comuniuneprin Euharistie intrãm în comuniuneprin Euharistie intrãm în comuniuneprin Euharistie intrãm în comuniuneprin Euharistie intrãm în comuniunedeplinã cu Dumnezeu ºi cu fraþiideplinã cu Dumnezeu ºi cu fraþiideplinã cu Dumnezeu ºi cu fraþiideplinã cu Dumnezeu ºi cu fraþiideplinã cu Dumnezeu ºi cu fraþii.

Deºi vorbim de o dublã dimensiunea comuniunii euharistice, cea verticalã ºicea orizontalã, – dimensiuni distincte –ele nu sunt separabile. Nu putem vorbide una ºi sã o excludem pe cealaltã. Aceste douã dimensiunicoexistã ºi sunt reale în mãsura în care amândouã sunt trãiteîn mod autentic. Parafrazând cuvintele Sfântului Ioan: „Dacãcineva spune: «Îl iubesc pe Dumnezeu» ºi-l urãºte pe fratelesãu, este un mincinos” (1 In 4,19), putem spune cã: „Dacãcineva afirmã cã este în comuniune deplinã cu Dumnezeu,dar nu este în comuniune cu fraþii sãi – membrele TrupuluiMistic ale lui Cristos – este un mincinos”.

Realizarea comuniunii în ambele sensuri va constituiobiectul reflecþiilor noastre în articolele urmãtoare.

Prin Euharistie pãtrundem în Prin Euharistie pãtrundem în Prin Euharistie pãtrundem în Prin Euharistie pãtrundem în Prin Euharistie pãtrundem în inima divinitãþiiinima divinitãþiiinima divinitãþiiinima divinitãþiiinima divinitãþiiSfânta Scripturã ne face cunoscut faptul cã omul, în dorinþa

lui de a fi ca Dumnezeu, a comis o greºealã capitalãnesupunându-se voinþei Acestuia. Strada pe care a pornitomul, prin aceastã alegere, ducea tocmai în direcþia contrarã,aceea a înstrãinãrii ºi a îndepãrtãrii totale de Dumnezeu.Pentru corectarea acestei greºeli fundamentale a fost nevoiede un alt Om, de Omul cel Nou, Cristos, care a venit sã indiceomului pãcãtos strada cea adevãratã care-l poate conducela Dumnezeu: aceea a împlinirii voinþei Ta împlinirii voinþei Ta împlinirii voinþei Ta împlinirii voinþei Ta împlinirii voinþei Tatãluiatãluiatãluiatãluiatãlui.

Preþul de rãscumpãrare a pãcatului omului l-a plãtit El, cupropria viaþã. ªi tot cu propria viaþã reconstruieºte edificiulinterior al omului, iar prin dãruirea totalã de sine, ce sereînnoieºte prin Euharistie, îl introduce pe om în inimainimainimainimainima

Euharistia, calea spre DumnezeuEuharistia, calea spre DumnezeuEuharistia, calea spre DumnezeuEuharistia, calea spre DumnezeuEuharistia, calea spre Dumnezeudivinitãþiidivinitãþiidivinitãþiidivinitãþiidivinitãþii. Iatã de ce Conciliul Vatican al II-lea a definitEuharistia izvor ºi culme a vieþii creºtine.

Referindu-se la aceastã definiþie datã de ConciliuEuharistiei, Paul Bernier spune în cartea sa, intitulatã EliberaþiEuharistia, cã ea este foarte frumoasã, doar cã, în termenireali, nu este adevãratã. Afirmând acest lucru, Paul Berniernu contestã veridicitatea teologicã a acestei afirmaþii, cirealitatea faptelor, care ne spun cã majoritatea credincioºilornu crede deloc într-o astfel de afirmaþie, arãtând cu trãirealor cã Euharistia nu este un element important, care sã deasens vieþii lor. Iar acest lucru este un adevãr trist ºi foarteîngrijorãtor.

De obicei, când se vorbeºte despre participarea scãzutãla Liturghia duminicalã ºi la primirea sfintei Împãrtãºanii, negândim la alþii ºi mai puþin la noi. Recunoaºtem cã acest lucru

se întâmplã în altã parte, în alte þãri, înalte comunitãþi ºi, poate, mai puþin la noiacasã. Dar oare chiar aºa stau lucrurile?Participarea credincioºilor la SfântaLiturghie ºi Împãrtãºanie ne poateîndreptãþi sã spunem cã membriicomunitãþilor noastre simt cu adevãrat cãEuharistia este izvorul ºi culmea vieþii lorcreºtine? Rãspunsul sincer la aceastãultimã întrebare ne determinã sã-i dãmdreptate pãrintelui Paul Bernier, pentru cãºi la noi acasã majoritatea credincioºilorsunt rupþi de viaþa euharisticã, iar atuncicând intrã în contact cu ea o percep cape o devoþiune oarecare.

A muritA muritA muritA muritA murit în noi dorinþa în noi dorinþa în noi dorinþa în noi dorinþa în noi dorinþade a fi cu Dumnezeu?de a fi cu Dumnezeu?de a fi cu Dumnezeu?de a fi cu Dumnezeu?de a fi cu Dumnezeu?

Isus a venit în mijlocul oamenilor ca sã le ofere soluþiaadevãratã pentru a pãtrunde în sânul lui Dumnezeusânul lui Dumnezeusânul lui Dumnezeusânul lui Dumnezeusânul lui Dumnezeu.Atitudinea de rãcealã ºi de indiferenþã pe care o au faþã deEuharistie, chiar mulþi dintre credincioºii noºtri, ne face sãcredem cã în ei a fost înãbuºitã, sau chiar a murit, dorinþa deDumnezeu. Or, fãrã dorinþa de Dumnezeu nu putem vorbi,nici pe departe, de o viaþã creºtinã. Conform învãþãturiicreºtine, cei care nu participã regulat la Sfânta Liturghie nuau o credinþã maturã. Mai mult, aceºtia aratã cã nu vãd nicio legãturã esenþialã între viaþa liturgicã ºi trãirea lor de fiecarezi. Au gãsit aceste persoane un drum mai accesibil ºi maisigur pentru a ajunge la unirea cu Dumnezeu? Mulþi cred cãda. Mulþi se ascund în spatele «scuzei» cã nici cei care suntpracticanþi nu sunt mai buni ca ei, iar alþii, nici mãcar nu-ºimai pun în mod serios problema.

Lucrurile stau cam în felul acesta. Luarea la cunoºtinþã ºiasumarea pãrþii noastre de responsabilitate pentru situaþiadatã, trebuie sã constituie un prim pas pentru îndreptarea ºicorectarea lor. De la cel mai mare la cel mai mic, care facemparte din Bisericã ºi simþim împreunã cu ea, trebuie sãafirmãm cu întreaga noastrã trãire euharisticã cã doar Cristos,Omul cel Nou, este calea sigurã spre Dumnezeu, iar dorinþadorinþadorinþadorinþadorinþade a merge spre El trebuie sã o redeºteptãm în toþi fraþii noºtri.

PrPrPrPrPr. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI

ANU

L P

ANU

L P

ANU

L P

ANU

L P

ANU

L P A

STO

RAL

LUN

à D

E LU

NÃ

ASTO

RAL

LUN

à D

E LU

NÃ

ASTO

RAL

LUN

à D

E LU

NÃ

ASTO

RAL

LUN

à D

E LU

NÃ

ASTO

RAL

LUN

à D

E LU

NÃ

19nr. 6/2005

UN

IVERSUL F

UN

IVERSUL F

UN

IVERSUL F

UN

IVERSUL F

UN

IVERSUL FAM

ILIEIAM

ILIEIAM

ILIEIAM

ILIEIAM

ILIEI

Pãrinte Fabian, luna mai ne îndreaptã atenþia spre MaicaDomnului. Biserica noastrã ne îndeamnã sã o cinstim prin cântºi rugãciune pe cea prin care Mântuitorul a venit la noi. De ceatâta insistenþã asupra devoþiunii mariane?

Doar printr-o simplã lecturã a Evangheliei putem sãdescoperim cã Maria este ucenica cea mai desãvârºitã aDomnului. Conciliul Vatican al II-lea avea sã spunã cã SfântaMaria este Biserica realizatã, înfãptuitã. De aceea existã unsingur mod de a fi creºtini: a fi ca Maria, cu credinþa ei, cusperanþa ei, cu dragostea ei, cu umilinþa ei, cu generozitateaei. Papa Paul al VI-lea pronunþa în mod sintetic aceste cuvinte:„dacã vrem sã fim creºtini, trebuie sã fim mariani, adicã sãrecunoaºtem relaþia strânsã, vitalã, providenþialã care o uneºtepe Maria cu Isus; Maria ne deschide calea care duce la el”.Evul Mediu creºtin ne-a transmis urmãtoarea expresie: „prinMaria la Isus”. Ea aratã rolul deosebit al Maicii Domnului înapropierea noastrã de Isus.

Nu este prea mult spus cã „existã un singurmod de a fi creºtini: a fi ca Maria”?

Categoric, nu! Dar înainte de a explica acest„nu” doresc sã vã împãrtãºesc o constatare,care este de fapt ºi un semn de îngrijorare. Totmai multe persoane, care se declarã creºtine,revendicã în fapt o credinþã aºa-zis personalã.În realitate este vorba despre o credinþã pe caream putea-o califica „de confort, deconvenienþã”. Din ce în ce mai des se pot auziafirmaþii de felul: „nu vin duminica la bisericãdecât ocazional, dar cred”, sau „nu respectcutare sau cutare poruncã, dar în rest mãcomport bine”. „Am credinþa mea!” Ce se ascunde sub astfelde afirmaþii? O atitudine, o modalitate de privatizare a credinþei.Adicã! Credinþei ºi bagajului de învãþãturi al Bisericii i se dãmãsura „confortului personal”. O astfel de atitudine estebineînþeles contrarã credinþei Mariei, este lipsitã de acea dorinþãde a urma întru totul voinþa Domnului: „Iatã roaba Domnului,fie mie dupã Cuvântul tãu!”. În aceastã profesiune de credinþã-încredinþare a Mariei la voinþa Domnului, descoperim dãruireade sine a Mariei, o dãruire totalã. De aici putem sãconcluzionãm cã Maria are credinþã în mãsura în care sedãruieºte, ascultã ºi urmeazã voinþa Domnului. Sub cuvintele„am credinþa mea” se ascunde de fapt pretenþia de „a-ºi inventa

Familia ºi devoþiunea marianãFamilia ºi devoþiunea marianãFamilia ºi devoþiunea marianãFamilia ºi devoþiunea marianãFamilia ºi devoþiunea marianãpropria credinþã”. Dar credinþapoate fi ceva propriu doar înmãsura în care este dãruitã, înmãsura în care se ascultã ºi seurmeazã calea deschisã deMaria. „A fi ca Maria!” însemnã a pãºi pe urmele ei. ªi cum eaeste o deschizãtoare de drum; putem sã spunem fãrã sãgreºim cã atunci când credem, credem cu credinþa Mariei,sperãm cu speranþa Mariei, iubim cu iubirea Mariei.

Atunci care este modul în care noi putem sã trãimdevoþiunea noastrã faþã de Maica Domnului?

Mai întâi aº aminti cuvintele Conciliului Vatican al II-lea:„credincioºii sã nu uite cã adevãrata devoþiune nu constã niciîntr-un sentiment steril ºi trecãtor, nici într-o credulitate deºartã,ci ea purcede din credinþa adevãratã, care ne face sãrecunoaºtem preeminenþa Maicii lui Dumnezeu ºi ne

îndeamnã la iubire filialã faþã de Mamanoastrã ºi la imitarea virtuþilor ei” (LumenGentium, 6). Din acest citat descoperim treielemente: rolul preeminent al Mariei, iubireafilialã, imitarea virtuþilor ei. Cred cã aceste treielemente s-au arãtat cu toatã forþa lor în viaþaPapei de fericitã amintire, Sfântul Pãrinte IoanPaul al II-lea. „Totus tuus”, cuvintele care i-aumarcat viaþa, ºi care apar de mai multe ori ºiîn testamentul sãu spiritual, sunt mãrturiadevoþiunii, dar ºi a credinþei profund marianea acestui mare papã.

Care este rolul devoþiunii mariane în viaþafamiliilor noastre creºtine?

Chiar dacã sãmânþa credinþei este un act-dar al Domnului,Botezul, care se înfãptuieºte în Bisericã, comunitate de credinþã,aceastã sãmânþã creºte ºi se maturizeazã într-o familie caambient vital ºi comunitate de credinþã ºi iubire. O credinþãadevãratã nu poate sã nu se manifeste prin disponibilitatea,generozitatea, dãruirea, ascultarea reciprocã între membriifamiliei. Acestea toate sunt trãsãturi ale credinþei Mariei.Invocarea mijlocirii, a ajutorului Mariei, dar ºi imitarea virtuþilorsale (umilinþa, ascultarea), sunt garanþia unei vieþi frumoasede familie. Familia în care se cultivã devoþiunea marianã câºtigãacea frumuseþe care nu este altceva decât un dar al Domnuluifãcut prin Maria.

(AC)(AC)(AC)(AC)(AC)

Întâlnirile PS Cornel Damian cu familiile din parohiile din Bucureºti au fost doar un prim pas în coagularea unui grup de familiicare sã revigoreze familia mai mare – parohia. O coagulare a unui grup de bazã în fiecare parohie ar fi foarte utilã pânã pe datade 29 mai, când plãnuim o manifestare publicã a acestora cu ocazia procesiunii Trupului Domnului ºi ar fi foarte util ºi încurajatordacã un numãr cât mai mare de familii ºi-ar exprima identitatea spiritualã cu ocazia acestei procesiuni. Pânã atunci, însã,pentru a putea comunica ºi trãi Cuvântul lui Dumnezeu împreunã cu celelalte familii, este util sã începi prin practicarea acestorlucruri în propria familie. Un grup de familii se vor întâlni în cadrul unui week-end matrimonial (6-8 mai) la Câmpulung pentru ointrospecþie în propria familie. Al doilea week-end de formare este prevãzut pentru 11-12 iunie, la Popeºti Leordeni sau BucureºtiiNoi. Acestea sunt primele cãrãmizi pe care se va edifica misiunea noastrã de comunicatori cu ceilalþi, atât în familii cât ºi încomunitãþile noastre. ªi asta cât mai curând pentru cã preoþii noºtri aºteaptã de la noi, cei cãsãtoriþi, sã le dãm o mânã consistentãde ajutor pentru familiile parohiilor, iar noi trebuie sã ne pregãtim pentru aceasta. Din toamnã vom putea vorbi de mai multeproiecte concrete. De exemplu, un prim proiect ar fi pregãtirea pentru cãsãtorie ºi ar implica pentru Bucureºti un numãr de zece,douãzeci de buni îndrumãtori pentru viitoarele familii. Pânã nu avem formaþi aceºti îndrumãtori, orice plan de amploare poate fisortit eºecului.

FLORIN ARDELEAN, Parohia FLORIN ARDELEAN, Parohia FLORIN ARDELEAN, Parohia FLORIN ARDELEAN, Parohia FLORIN ARDELEAN, Parohia Sfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta Cruce

Întâlniri matrimonialeÎntâlniri matrimonialeÎntâlniri matrimonialeÎntâlniri matrimonialeÎntâlniri matrimoniale

nr. 6/2005 20

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

Oamenii aºteaptã dela diferitele religiirãspunsul la enigmeleascunse ale condiþieiumane, care, astãzi ca ºiodinioarã, tulburã adâncinima omeneascã: Ceeste omul? Care estesensul ºi scopul vieþiinoastre? Ce este binele ºice este pãcatul? Careeste originea ºi rostul

suferinþei? Care este calea spre adevãrata fericire? Ce estemoartea, judecata ºi rãsplata dupã moarte? În sfârºit, ce esteacel ultim ºi inefabil mister care ne cuprinde existenþa, dincare ne tragem ºi spre care ne îndreptãm? (NA, 1).

Acestea sunt întrebãrile esenþiale – «în timpul nostru»,nostra aetate – pentru dialogul Bisericii cu necreºtinii, în chipdeosebit cu evreii, hinduºii, budiºtii ºi musulmanii. Bisericanu afirmã în acest document cã deja experimenteazã dialogulcu religiile necreºtine, ci recunoaºte importanþa începerii ºipromovãrii acestuia. Conciliul aratã un profund respect faþãde lucrarea harului lui Dumnezeu între toþi oamenii din oriceloc ºi în orice timp. Atitudinea este cea de respect faþã de toþicei care, în afara graniþelor Bisericii, cautã realitãþile ultime ºiîºi înalþã inimile spre Dumnezeul cel viu. Biserica nu refuzãnimic din ceea ce este adevãrat ºi sfânt în ei (NA, 2).

Impulsul iniþial în favoarea unei Declaraþii care sã aibã învedere relaþia Bisericii cu religiilenecreºtine nu a venit de la papa Paulal VI-lea, ci de la Ioan al XXIII-lea,supranumit «papa cel bun», care erapreocupat mai ales de relaþia cuevreii. În perioada terorii naziste, timpîn care fusese delegat apostolic înBulgaria ºi Turcia, salvase de ladeportare mii de evrei. În timpulpontificatului sãu, el a fost acela carea scos din rugãciunea de VinereaMare cuvintele perfidus ºi perfidiaiudaica. Sensibil la istoria ºi culturaebraicã, a salutat, în octombrie 1960, un grup de evrei americanicu aceste cuvinte biblice: «Eu sunt Iosif, fratele vostru!».

Declaraþia Nostra Aetate a avut o istorie zbuciumatã înceea ce priveºte redactarea ei. Cardinalul Bea poate ficonsiderat ca fiind «arhitectul» acestui document1 . PrimaSchemã a fost înaintatã Comisiei Conciliare Centrale în iunie1962, având ca titlu Decretum de Iudaeis ºi a fost inclusã iniþialîn Schema despre ecumenism. Cãtre anul 1964, dupã multediscuþii, s-a acceptat ideea de a o integra în Schema despreBisericã. Papa Paul al VI-lea a fost cel ce a determinat caDeclaraþia sã fie un document de sine stãtãtor ºi sã aibã învedere nu doar relaþia Bisericii cu evreii, ci ºi cu toþi cei ce îºitrãiesc credinþa în diferite religii necreºtine. Votarea finalã dela 28 octombrie 1965 (2221 pentru, 88 împotrivã, 3 nule) amarcat un moment deosebit de important în istoria Bisericii,iar Paul al VI-lea a þinut sã o spunã deschis: «În chip deosebit

evreii nu mai sunt obiect al reproºului ºi al neîncrederii, ci alrespectului, al iubirii ºi al speranþei”2 .

Iatã câteva afirmaþii mai importante ale acestui document: Biserica îi priveºte cu stimã pe musulmani, care îl adorã

pe Dumnezeul cel unic, viu ºi existent în Sine, îndurãtor ºiatotputernic, Creatorul cerului ºi al pãmîntului, care a vorbitoamenilor.

Se recunoaºte cã Biserica are o legãturã specialã cupoporul evreu: începuturile credinþei se aflã în patriarhi, înMoise ºi profeþi; de la poporul evreu s-a primit VechiulTestament; însuºi Cristos i-a împãcat pe evrei ºi pe pãgâniprin crucea sa (Ef 2,14-16).

Se afirmã o poziþie specialã a poporului evreu ºi dupãCristos, conform celor afirmate de Sfântul Paul în Rm 9,4-53 .Din poporul evreu provin Maria, apostolii ºi majoritateaprimilor ucenici.

Se doreºte – ºi se îndeamnã la – promovareacunoaºterii ºi stimei reciproce, prin studii biblice maiaprofundate ºi prin dialogul frãþesc.

Cu privire la moartea lui Cristos: nu poate fi imputatãpoporului evreu, iar acesta nu este respins de Dumnezeu4 .

Biserica deplânge orice formã de antisemitism. Cristosºi-a trãit moartea ca o ispãºire pentru pãcatele tuturoroamenilor.

Acelaºi cardinal Bea, despre care am amintit deja, afirmacu realism: “Declaraþia despre religiile necreºtine este în realitateun început important ºi promiþãtor, dar nimic mai mult decâtînceputul unui drum lung ºi exigent cãtre þinta doritã a unei

omeniri în care membrii sã se simtãîntr-adevãr fiii aceluiaºi Tatã care esteîn ceruri ºi care acþioneazã ca atare”5 .

În momentul promulgãrii oficialea Declaraþiei, mulþi creºtini ºinecreºtini au simþit un singur regret:cã ea a venit atât de târziu. ªi azi încã,suntem departe de a înþelege pedeplin rolul religiilor în istoriamântuirii ºi, mai ales, rolul dorit deDumnezeu pentru poporul evreu.

PPPPP. . . . . CORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREA,,,,,MMMMMisionarii Visionarii Visionarii Visionarii Visionarii Verbiþierbiþierbiþierbiþierbiþi

Nostra AetateNostra AetateNostra AetateNostra AetateNostra Aetate

1 Cfr. ÖSTERREICHER, J.M., „Kommentierende Einleitung“, LThK, Supliment II,Freiburg-Basel-Wien 1967, 409-414. Autorul foloseºte de fapt o altã expresiepentru card. Bea: «pãrintele autentic al Declaraþiei». Cuvintele au greutateaºi adevãrul lor, deoarece card. Bea era sufletul ºi îndrumãtorul Secretariatuluipentru Unitatea Creºtinilor, dar – pentru a fi bine înþelese – ar fi necesitat omai profundã tratare a etapelor itinerariului redacþional.

2 Cfr. ÖSTERREICHER, J.M., „Kommentierende Einleitung“, 474.3 NA, 4: «Totuºi, dupã cum spune Apostolul, evreii rãmân încã, de dragul

pãrinþilor lor, preaiubiþi lui Dumnezeu, ale Cãrui daruri ºi chemare sunt fãrãîntoarcere».

4 Iatã textul (NA, 4): «Cu toate cã autoritãþile iudeilor ºi adepþii lor L-audus pe Cristos la moarte, totuºi cele sãvârºite în timpul Patimii Lui nu pot fiimputate nici tuturor evreilor care trãiau pe atunci, fãrã deosebire, nici evreilorde azi. Deºi Biserica este noul Popor al lui Dumnezeu, totuºi evreii nu trebuieprezentaþi nici ca respinºi de Dumnezeu, nici ca blestemaþi, ca ºi cum acestlucru ar decurge din Sfânta Scripturã. De aceea sã aibã grijã toþi ca nu cumva,în catehezã ºi în predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, sã transmitã ceva cenu este conform cu adevãrul evanghelic ºi cu spiritul lui Cristos». Este afirmaþiade bazã în relaþiile creºtino-iudaice.

5 ÖSTERREICHER, J.M., „Kommentierende Einleitung“, 475.

21nr. 6/2005

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...... p

ic ... p

ic ... p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...... p

ic ... p

ic ... p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...

De ce este viaþa lui Moise osperanþã pentru noi toþi cei deastãzi? Ce mai are sã ne spunãun om care a trãit acum maibine de trei mii de ani? Mai esteel actual, mai atrage el pecineva, sau face parte dinmarile personaje ale istoriei

peste care s-au aºezat de mult straturi groase de praf ºi de uitare?Istoria rugului ce ardea fãrã sã se consume, revelarea

numelui divin, cele zece plãgi, sãrbãtorirea pentru prima oarã aPaºtelui, eliberarea din Egiptul sclaviei, trecerea minunatã a MãriiRoºii, alianþa încheiatã pe Muntele Sinai, cele Zece Porunci, istoriastâlpului de foc, drumul, însoþit de multe pericole, spre ÞaraFãgãduinþei, prin deºertul Sinai, sunt doar câteva din multelefapte sãvârºite de Moise cu ajutorul ºi binecuvântarea luiDumnezeu, la care se referã carteaExodului. Aceste fapte au valoareindicativã ºi pentru noi astãzi cãci, înciuda timpului care s-a scurs inexorabil,ele rãmân pe drept cuvânt fapteprimordiale la care fac referinþã gesturileºi faptele profunde ale oamenilor.Gesturile ºi faptele nu au în vedere cevaambiguu, nesigur, ci ceva concret ºipalpabil. Sunt fapte ºi gesturi care conþinîn sine demnitatea ºi forþa de convingere pentru a face binele ºia evita rãul. Aceste fapte, prin care observãm degetul luiDumnezeu care a fost cãtre Moise pentru a-l sluji ºi a-l lãuda peDumnezeu pentru cã a avut milã de poporul sãu. Pentru acestmotiv, cartea Exodului este numitã Evanghelia VechiuluiTestament. Biblia ne descoperã în drumul împresurat cu tot felulde greutãþi, pe care l-a strãbãtut poporul spre Þara Sfântã, cuNoul Testament, carte care traseazã calea pe care noi toþi suntemchemaþi sã pãºim pentru a ne vedea în cele din urmã cuDumnezeu, cel unic ºi atotputernic, faþã-n faþã.

Iatã cuvintele pline de cãldurã prin care Isus Sirah (45,4-5),la apusul Vechiului Testament, preamãreºte figura marelui Moiselãudându-i personalitatea:

”Pentru fidelitatea ºi dulceaþa sa, Domnul l-a sfinþit ºi l-a fãcutsã audã glasul Sãu ºi sã intre în nourul de pe munte ºi i-a pus înmânã poruncile Sale, legea vieþii ºi a înþelepciunii!”

În cadrul teologic al Vechiului Testament, cartea Exoduluireprezintã un moment de început al Israelului ca popor al AlianþeiSinaitice, constituind faza de adolescenþã a Israelului, fazã încare Israelul ºi-a însuºit o experienþã religioasã nouã ºi valoroasãprin care l-a descoperit pe Dumnezeu ca eliberator ºi aliat alsãu. Iatã de ce, în logica religioasã a poporului evreu, oricereîntoarcere la timpul de odinioarã al Exodului, va însemnareîntoarcerea noastrã la Dumnezeul cel viu ºi adevãrat, cãci cineîl cunoaºte pe Dumnezeu, cunoaºte ºi viitorul pe care Dumnezeu,al dragostei ºi al jertfei, i-l fãureºte. Cãlãuziþi de acest gând,oamenii au sperat întruna într-o revenire a unui nou exod, aunui nou deºert, a unui nou legãmânt ºi, în sfârºit, a unui nouIerusalim.

Viaþa lui Moise, o speranþã pentru noi astãziViaþa lui Moise, o speranþã pentru noi astãziViaþa lui Moise, o speranþã pentru noi astãziViaþa lui Moise, o speranþã pentru noi astãziViaþa lui Moise, o speranþã pentru noi astãzi”Pãrinþii noºtri au fost oameni cucernici,

ale cãror vrednicii n-au fost uitate niciodatã!”(Isus Sirah 44,10).

Cartea Exodului, o carte a unui popor în cãlãtorie, nu estenicidecum o carte ce s-a încheiat, dimpotrivã este o cartedeschisã, în care speranþa ºi dorinþa de libertate a unui poporprinde contur. De aceea, cartea Exodului este ºi o imagine vie ºiconcretã a chemãrii lui Dumnezeu la libertate ºi la slujire princredinþã ºi speranþã în cadrul Bisericii lui Cristos. Biserica esteconfruntatã necontenit, în realitãþile ei de fiecare zi, cu problemeasemãnãtoare cu cele ale Israelului din deºert. Ea estepreocupatã, azi ca ºi ieri, sã rezolve toate aceste probleme deviaþã, bine ºtiind cã soluþia ultimã a acestora este dincolo demarginile deºertului. Acolo se aflã ºi pãmântul fãgãduit pe careastãzi Biserica îl are în perspectiva anunþului evanghelic. Deasemenea, Biserica este peregrinã în istorie asemenea poporuluievreu în deºert, ea fiind conºtientã cã este legatã intim deDumnezeu-Tatãl ºi de Cristos-Fiul printr-un pact de legãmânt scrispentru vecie, graþie cãruia Biserica primeºte nu gloria lui

Dumnezeu, ca odinioarã în cortul alianþei,ci Duhul lui Cristos cel Înviat.

Am intitulat prezentul articol, Viaþa luiMoise, o speranþã pentru noi azi. Prinacesta am voit sã vã spun: Moise estegaranþia noastrã dar ºi speranþa noastrãde azi, pentru ca ”sã ne înveþe legãmântulcu Domnul, precum ºi poruncile ºiîndreptãrile sale!” (Isus Sirah 45,5d).

Mons. VMons. VMons. VMons. VMons. VLADIMIR LADIMIR LADIMIR LADIMIR LADIMIR PETERCÃPETERCÃPETERCÃPETERCÃPETERCÃRectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza

Naºterea Bisericii a fost o minuneNaºterea Bisericii a fost o minuneNaºterea Bisericii a fost o minuneNaºterea Bisericii a fost o minuneNaºterea Bisericii a fost o minuneºi a rugãciuniiºi a rugãciuniiºi a rugãciuniiºi a rugãciuniiºi a rugãciunii

Dupã Înãlþarea la cer a lui Isus Cristos, ucenicii s-auîntors la Ierusalim ºi s-au închis în încãperea de sus,unde stãteau: Petru ºi Ioan ºi Iacob ºi Andrei, Filip ºiToma, Bartolomeu ºi Matei, Iacob al lui Alfeu ºi SimonZelotul ºi Iuda al lui Iacob. Aceºtia toþi stãruiau într-uncuget în rugãciune împreunã cu femeile ºi cu Maria,mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Lc 1,13-14).

Aici regãsim grupul pe care Isus l-a ales, grup de odiversitate impresionantã în alcãtuire. Între ei întâlnimun zelot (un soi de terorist), un publican (un soi decolaboraþionist) alãturi de niºte pescari. Unei comunitãþide o astfel de alcãtuire îi revine misiunea de a vestiEvanghelia, fãrã a mai pune la numãr femeile asociategrupului. Dar Ea (Comunitatea) îºi începe viaþa deBisericã stãruind în rugãciune. ªi iatã poate primaminune a apostolilor! Rugãciunea rostitã într-un cugetîn momentul în care ucenicii rãmân singuri, cudiversitatea lor, diversitate care putea oricând generanenumãrate divergenþe, îi uneºte.

Rugãciunea, aºadar, nu-L face prezent pe Isus, cãciEl este întotdeauna prezent în Bisericã (Iatã, eu sunt cuvoi pânã la sfârºitul veacurilor – Mt 28,20), ci ne cufundãpe noi în prezenþa Lui.

PrPrPrPrPr. . . . . TARCIZIUTARCIZIUTARCIZIUTARCIZIUTARCIZIU ªERBAN ªERBAN ªERBAN ªERBAN ªERBAN

nr. 6/2005 22

Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricÎn anul 1992 ia fiinþã Facultatea de

Teologie Romano-Catolicã ºi AsistenþãSocialã având dublã specializare: teologieromano-catolicã – asistenþã socialã.

Începând cu anul universitar 1994-1995s-a afiliat Universitãþii din Bucureºti prinOrdinul Ministrului Învãþãmântului nr. 7893/18 noiembrie 1994.

În intervalul 1992-2004 s-au desfãºurat14 sesiuni de admitere la facultate, oactivitate destul de complexã, cu rãspunderimari pentru conducerea facultãþii.

Admiterea s-a realizat pe baza uneimetodologii proprii, þinând seama deexigenþele Universitãþii.

Începând cu anul universitar 2004-2005,facultatea noastrã a început cursurile pentrumasterul de teologie catolicã - doctrinasocialã catolicã, comunicare socialã cares-a bucurat de un real succes.

Tot atunci s-au afiliat facultãþii noastrespecializãrile: teologie-litere ºi teologie limbistrãine de la Institutul Teologic Romano-Catolic Bucureºti.

Cifra de ºcolarizare a crescut. În prezent,în facultatea noastrã îºi desfãºoarãactivitatea un numãr de 240 de studenþi ºi20 de studenþi la master.

A D M I T E R E 2 0 0 5A D M I T E R E 2 0 0 5A D M I T E R E 2 0 0 5A D M I T E R E 2 0 0 5A D M I T E R E 2 0 0 5UNIVERISTUNIVERISTUNIVERISTUNIVERISTUNIVERISTAAAAATEA DIN BUCUREªTI - FTEA DIN BUCUREªTI - FTEA DIN BUCUREªTI - FTEA DIN BUCUREªTI - FTEA DIN BUCUREªTI - FACULACULACULACULACULTTTTTAAAAATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICÃTOLICÃTOLICÃTOLICÃTOLICÃ

Facultatea de TFacultatea de TFacultatea de TFacultatea de TFacultatea de Teologie Romano-eologie Romano-eologie Romano-eologie Romano-eologie Romano-Catolicã urmãreºte sã construiascã oCatolicã urmãreºte sã construiascã oCatolicã urmãreºte sã construiascã oCatolicã urmãreºte sã construiascã oCatolicã urmãreºte sã construiascã oalternativã moralã de rezolvare aalternativã moralã de rezolvare aalternativã moralã de rezolvare aalternativã moralã de rezolvare aalternativã moralã de rezolvare aproblemelor sociale ºi de comunicareproblemelor sociale ºi de comunicareproblemelor sociale ºi de comunicareproblemelor sociale ºi de comunicareproblemelor sociale ºi de comunicaresocialã în spiritul valorilor creºtine.socialã în spiritul valorilor creºtine.socialã în spiritul valorilor creºtine.socialã în spiritul valorilor creºtine.socialã în spiritul valorilor creºtine.

Prin conlucrarea profesorilor ºi aPrin conlucrarea profesorilor ºi aPrin conlucrarea profesorilor ºi aPrin conlucrarea profesorilor ºi aPrin conlucrarea profesorilor ºi astudenþilor catolici ºi ortodocºi oferimstudenþilor catolici ºi ortodocºi oferimstudenþilor catolici ºi ortodocºi oferimstudenþilor catolici ºi ortodocºi oferimstudenþilor catolici ºi ortodocºi oferimo alternativã ecumenicã, atât îno alternativã ecumenicã, atât îno alternativã ecumenicã, atât îno alternativã ecumenicã, atât îno alternativã ecumenicã, atât îndiscursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþificdiscursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþificdiscursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþificdiscursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþificdiscursul teologic, cât ºi în cel ºtiinþificºi practic.ºi practic.ºi practic.ºi practic.ºi practic.

Prin discursul practic (al cursurilorPrin discursul practic (al cursurilorPrin discursul practic (al cursurilorPrin discursul practic (al cursurilorPrin discursul practic (al cursurilor,,,,,seminariilorseminariilorseminariilorseminariilorseminariilor, activitãþilor ºtiinþifice, al, activitãþilor ºtiinþifice, al, activitãþilor ºtiinþifice, al, activitãþilor ºtiinþifice, al, activitãþilor ºtiinþifice, alpracticii de specialitate), urmãrim sãpracticii de specialitate), urmãrim sãpracticii de specialitate), urmãrim sãpracticii de specialitate), urmãrim sãpracticii de specialitate), urmãrim sãfundamentãm moral ºi ºtiinþificfundamentãm moral ºi ºtiinþificfundamentãm moral ºi ºtiinþificfundamentãm moral ºi ºtiinþificfundamentãm moral ºi ºtiinþificinterdependenþa dintre persoaneleinterdependenþa dintre persoaneleinterdependenþa dintre persoaneleinterdependenþa dintre persoaneleinterdependenþa dintre persoaneleumane precum ºi dintre persoaneleumane precum ºi dintre persoaneleumane precum ºi dintre persoaneleumane precum ºi dintre persoaneleumane precum ºi dintre persoaneleumane ºi societate.umane ºi societate.umane ºi societate.umane ºi societate.umane ºi societate.

POSIBILITÃÞI DE ANGAJAREPOSIBILITÃÞI DE ANGAJAREPOSIBILITÃÞI DE ANGAJAREPOSIBILITÃÞI DE ANGAJAREPOSIBILITÃÞI DE ANGAJARE- lucrãtori sociali în sistemul social

al Bisericilor, asistenþi de cercetare,cercetãtori (cf. Hotãrârii C.N.E.A.A.);

- învãþãmânt; - direcþii generale deasistenþã socialã; - organizaþiinonguvernamentale (angajat saucoordonator de proiect); - asistenþisociali în instituþii medicale; - asistenþisociali în parohii; - responsabili resurseumane în cadrul firmelor private; -responsabili relaþii cu publicul; -publicitate; - redactori pe problemesociale la ziare, posturi de radio sauteleviziune; - cercetãtor în domeniulºtiinþelor sociale; - firme de consiliere ºiplasare a forþei de muncã.

POSIBILITÃÞI DE CONTINUAREPOSIBILITÃÞI DE CONTINUAREPOSIBILITÃÞI DE CONTINUAREPOSIBILITÃÞI DE CONTINUAREPOSIBILITÃÞI DE CONTINUAREA STUDIILORA STUDIILORA STUDIILORA STUDIILORA STUDIILOR

În cadrul facultãþii noastre sau a altorfacultãþi:

MasterMasterMasterMasterMaster: teologie-doctrina socialãcatolicã-comunicare socialã asistenþãsocialã; sociologie; jurnalism;publicitate; multimedia.

DoctoratDoctoratDoctoratDoctoratDoctorat: teologie; asistenþã socialã;sociologie; jurnalism; publicitate;multimedia

Denumirea instituþiei: Denumirea instituþiei: Denumirea instituþiei: Denumirea instituþiei: Denumirea instituþiei: Facultatea deTeologie Romano-CatolicãProfilul: Profilul: Profilul: Profilul: Profilul: TeologieSpecializarea: Specializarea: Specializarea: Specializarea: Specializarea: teologie socialãcatolicã (asistenþã socialã-comunicare socialã)Durata studiilor: Durata studiilor: Durata studiilor: Durata studiilor: Durata studiilor: 3 aniForma de învãþãmânt:Forma de învãþãmânt:Forma de învãþãmânt:Forma de învãþãmânt:Forma de învãþãmânt: ziDecan: Decan: Decan: Decan: Decan: Pr.prof.univ.dr. Isidor MãrtincãSecretar ºtiinþific: Secretar ºtiinþific: Secretar ºtiinþific: Secretar ºtiinþific: Secretar ºtiinþific: Conf. dr. Elena BecaReprezentantul studenþilor în Senat:Reprezentantul studenþilor în Senat:Reprezentantul studenþilor în Senat:Reprezentantul studenþilor în Senat:Reprezentantul studenþilor în Senat:Gal AlinaNumãr cadre didactice titulare: Numãr cadre didactice titulare: Numãr cadre didactice titulare: Numãr cadre didactice titulare: Numãr cadre didactice titulare: 15Numãr cadre didactice auxiliare: Numãr cadre didactice auxiliare: Numãr cadre didactice auxiliare: Numãr cadre didactice auxiliare: Numãr cadre didactice auxiliare: 29Numãr total studenþi:Numãr total studenþi:Numãr total studenþi:Numãr total studenþi:Numãr total studenþi: 240Numãr masteranzi: Numãr masteranzi: Numãr masteranzi: Numãr masteranzi: Numãr masteranzi: 20Numãr doctoranzi: Numãr doctoranzi: Numãr doctoranzi: Numãr doctoranzi: Numãr doctoranzi: 30

INSCRIEREAINSCRIEREAINSCRIEREAINSCRIEREAINSCRIEREAPentru înscrierea la concursul de

admitere, candidaþii vor completa ocerere de înscriere tip (se va gãsi laSecretariatul facultãþii) la careanexeazã urmãtoarele acte:

a) diploma de bacalaureat saudiploma echivalentã cu aceasta, înoriginal;

b) certificatul de naºtere, în copielegalizatã;

c) adeverinþã medicalã tip, din caresã rezulte cã este apt pentru profilulsau specializarea la care candideazã;

d) trei fotografii tip buletin deidentitate;

e) chitanþa de platã a taxei deadmitere (700.000 lei);

f) recomandarea parohului sau altãrecomandare.

g) copie buletin de identitate.

Numãrul de locuri: 40Numãr de locuri cu taxã: 5Numãr de locuri cu taxã pentrulicenþiaþi (a doua facultate): 3

ÎnscrierileÎnscrierileÎnscrierileÎnscrierileÎnscrierile se fac la secretariatulfacultãþii din Str. G-ral Bethelot nr. 19,et. II, Sector 1, Bucureºti,Tel/Fax: (021)314.86.10;e-mail: facultatea_catolica@k.ro; facultateacatolica@yahoo.com

Calendarul concursuluiCalendarul concursuluiCalendarul concursuluiCalendarul concursuluiCalendarul concursuluide admitere:de admitere:de admitere:de admitere:de admitere:

Prima sesiunePrima sesiunePrima sesiunePrima sesiunePrima sesiune11-21 iulie: înscrierea candidaþilorExamen: 25 iulie 2005Colocviu: 26 iulie 2005a II-a sesiunea II-a sesiunea II-a sesiunea II-a sesiunea II-a sesiune25-31 august: înscrierea candidaþilorExamen: 5 septembrie 2005Colocviu: 6 septembrie 2005Probã scrisã:Probã scrisã:Probã scrisã:Probã scrisã:Probã scrisã:Cunoºtinþe catehetice ºi bibliceBacalaureat:Bacalaureat:Bacalaureat:Bacalaureat:Bacalaureat: 30 %30 %30 %30 %30 %.MANUALE MANUALE MANUALE MANUALE MANUALE pentru proba 1proba 1proba 1proba 1proba 1:- Catehismul mic - Credinþa Catolicã –Cateheza pentru adulþi - Mica Biblie

Academia TAcademia TAcademia TAcademia TAcademia Teologicã eologicã eologicã eologicã eologicã Anton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciDupã evenimentul lansãrii cãrþii monografice a Catedralei Sf. Iosif, am avut ocazia de

a-l avea invitat pe fratele Antonio I. Andueza, din congregaþia Fraþii ªcolilor Creºtine.Tema conferinþei sale a fost: Cateheza astãzi, necesitãþi ºi tendinþe. Fiind în luna maipãrintele Baciu Mihai, ne-a vorbit despre Sfânte Fecioarã Maria - Persoanã Euharisticã.

Pe data de 12 mai 2005, la ora 17,în sala mare a Institutului Teologic Romano-Catolic Bucureºti

VÃ INVITÃMVÃ INVITÃMVÃ INVITÃMVÃ INVITÃMVÃ INVITÃM la conferinþa susþinutã de pr. dr. Vasile Ciobanu cu tema:ASPECTE DIN TEOLOGIA EUHARISTICÃ A PASPECTE DIN TEOLOGIA EUHARISTICÃ A PASPECTE DIN TEOLOGIA EUHARISTICÃ A PASPECTE DIN TEOLOGIA EUHARISTICÃ A PASPECTE DIN TEOLOGIA EUHARISTICÃ A PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA.APEI BENEDICT AL XVI-LEA.APEI BENEDICT AL XVI-LEA.APEI BENEDICT AL XVI-LEA.APEI BENEDICT AL XVI-LEA.

23nr. 6/2005

A trecut la Domnul ... A trecut la Domnul ... A trecut la Domnul ... A trecut la Domnul ... A trecut la Domnul ...În dupã-amiaza zilei de 11 aprilie 2005, SORA MAGDA COCHIOR din Congregaþia Surorilor Franciscane

Misionare de Assisi a decedat în comunitatea “Sfânta Rita” de la Hãlãuceºti în urma unui accident vascularcerebral care i-a provocat insuficienþã cardio-respiratorie. Sora s-a nãscut la Rãcãciuni (Bc) la data de 22.02.1975.A intrat în aceastã Congregaþie la 01.01.1992 la Valea Mare. În perioada 1995-1997 a frecventat, la Bucureºti,ºcoala Postlicealã de Educatori-Puericultori, absolvind-o cu rezultate bune. În timpul practicii a lucrat cu copiii dela Grãdiniþa „Inimã deschisã” din Parohia „Sfânta Elena” – Bucureºti. Dumnezeu a înzestrat-o cu calitãþi specificeacestui tip de activitate pe care urma s-o desfãºoare. A început perioada noviciatului în anul 1998 la Bucureºti,iar la data de 16.07.2000 a depus profesiunea simplã la Biserica Sfântul Anton din Huºi.

Profesiunea perpetuã a fãcut-o în ziua de 12.09.2004 la Hãlãuceºti, comunitate în care a fost repartizatã încã din anul 2000.În acest timp s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, prezent în cei mici ºi sãraci pe care i-a primit ºi i-a ajutat. A lucrat cu multã dãruireºi responsabilitate la Centrul de zi “Sfântul Francisc” din Hãlãuceºti. Înmormântarea a avut loc joi, 14.04.2005 la Fundu Rãcãciuni,satul ei natal. Dumnezeu s-o odihneascã în pace!

În unitate de rugãciune, În unitate de rugãciune, În unitate de rugãciune, În unitate de rugãciune, În unitate de rugãciune, Surorile Franciscane Misionare de AssisiSurorile Franciscane Misionare de AssisiSurorile Franciscane Misionare de AssisiSurorile Franciscane Misionare de AssisiSurorile Franciscane Misionare de Assisi

Ultimul document trimis de la Roma din parteaUltimul document trimis de la Roma din parteaUltimul document trimis de la Roma din parteaUltimul document trimis de la Roma din parteaUltimul document trimis de la Roma din parteaSfântului pãrinte Ioan Paul al II-leaSfântului pãrinte Ioan Paul al II-leaSfântului pãrinte Ioan Paul al II-leaSfântului pãrinte Ioan Paul al II-leaSfântului pãrinte Ioan Paul al II-lea

VATICAN 31 MARTIE 2005

Excelenþã,Sfântul Pãrinte a primit cu multã plãcere urãrile de Paºti pe care i le-aþi trimis împreunã cu preoþii,

congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi de femei ºi cu toþi credincioºii Arhiepiscopiei de Bucureºti.Pentru aceastã dovadã de iubire ºi de supunere, Sfântul Pãrinte Vã exprimã recunoºtinþa sa, cerând

lui Cristos, Învingãtorul morþii, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, sã vã pãstreze fericiþi ºi sã vãîmbogãþeascã mereu cu roadele mântuirii sale.

De aceea, cu dragoste pãrinteascã, Vã împarte Binecuvântarea Apostolicã ºi doreºte ca ea sã sereverse asupra tuturor celor pentru care aþi cerut-o.

În sfârºit, dupã ce V-am adus la cunoºtinþã toate acestea, Vã salut bucuros, Excelenþã, cu dragoste fraternã în Domnul ºirãmân al Excelenþei Voastre cu toatã consideraþia,

+ LEONARDUS SANDRI, LEONARDUS SANDRI, LEONARDUS SANDRI, LEONARDUS SANDRI, LEONARDUS SANDRI, Substitut al Secretariatului de Stat

Cât sunt deadevãrate ºi deactuale cuvintele luiIsus: “am fostflãmând ºi mi-aþi datsã mãnânc; am fostînsetat ºi mi-aþi datsã beau; gol, ºi m-aþiîmbrãcat; bolnav, ºim-aþi vizitat.”(Mt 25,35)

Gestul multorprieteni italieni care

au ºtiut sã renunþe la unele comoditãþi ºi sã dãruiascã dinpuþinul lor a permis sã se împlineascã cuvintele lui Isus Cristosprin renovarea ºi modernizarea unei secþii de terapieintensivã.

Noi însã suntem datori sã recunoaºtem, în spatele gestuluilor, credinþa cã, slujindu-i pe bolnavii din România, îl slujescpe Isus Cristos care suferã în toþi oamenii.

Totodatã gestul lor e un rãspuns la chemarea Bisericii dea acorda mai multã atenþie bolnavilor. Sã ne amintim cespunea Sf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, de fericitã amintire,în scrisoarea adresatã bolnavilor: “suferinþa se transformã ºidobândeºte valoare când suntem conºtienþi de apropiereaºi de solidaritatea lui Dumnezeu în acele momente. Aceasta

este certitudinea care dã pacea interioarã ºi bucuria spiritualãproprii omului, a omului care suferã cu generozitate ºi oferãpropria sa durere ca sacrificiu viu, sfânt ºi plãcut luiDumnezeu” (Rom 12, 1).

În felul acesta, paturile care ne-au fost oferite ºi pe carese consumã atâta suferinþã vor fi în ochii noºtri ca niºte altarede jertfã, astfel le vom preþui mult mai mult ºi vom ºti sã lepãstrãm cu grijã ºi respect.

Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru cã a fãcut posibilãrealizarea acestui proiect.

SrSrSrSrSr. . . . . TEREZA GHIURCÃTEREZA GHIURCÃTEREZA GHIURCÃTEREZA GHIURCÃTEREZA GHIURCÃ,,,,,asistent medical asistent medical asistent medical asistent medical asistent medical Spitalul Clinic de UrgenþãFloreascaSpitalul Clinic de UrgenþãFloreascaSpitalul Clinic de UrgenþãFloreascaSpitalul Clinic de UrgenþãFloreascaSpitalul Clinic de UrgenþãFloreasca

Miracolul generozitãþii: un vis împlinit!Miracolul generozitãþii: un vis împlinit!Miracolul generozitãþii: un vis împlinit!Miracolul generozitãþii: un vis împlinit!Miracolul generozitãþii: un vis împlinit!

nr. 6/2005 24

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

Repudiatã de soþ,Repudiatã de soþ,Repudiatã de soþ,Repudiatã de soþ,Repudiatã de soþ,din pricina condiþiei socialedin pricina condiþiei socialedin pricina condiþiei socialedin pricina condiþiei socialedin pricina condiþiei sociale

Sfânta Elena s-a nãscut la Drepanum (mai târziu,Helenopolis) în Bitinia, þinut care aparþine în prezent Turciei ºise aflã pe þãrmul Mãrii Negre ºi al Mãrii Mamara.

Despre Sfânta Elena se spune cã ar fi fost fiica unui hangiucare, pe la anul 270, s-a mãritat cu generalul ConstantiusClorus. Din cãsãtoria lor s-a nãscut, în anul 274, la Nish, înSerbia, fiul lor Constantin. Când, în anul 292, Constantius Clorusajunge Augustus este silit sã o repudieze pe soþia sa Elena,deoarece legea romanã nu permitea cãsãtoria dintre unpatrician ºi o femeie de rând. Proaspãtul împãrat se cãsãtoreºtecu Teodora, fiica vitregã a împãratului Maximus. Deºiîmpãrãteasã, Elena tânjeºte la Împãrãþia Cereascã.

Constantin conducea armatele în Britania ºi, când tatãl sãumoare, în anul 306, legiunile britanice îl aclamã pe tânãrulcomandant Augustus. Îndatã o cheamãlângã el pe mama sa Elena, cãreia îi dã titlulde Nobilissima Femina, iar dupã ce va devenitotius orbis imperator – împãrat al întreguluipãmânt, Elena va primi cea mai înaltã onoarela care putea aspira o femeie, titlul deAugusta.

Pe Elena, însã, asemenea titlu nu oîncântã, fiind în perioada în care, cunoscândºi îndrãgind credinþa creºtinã, vede diferenþadintre deºertãciunile lumii ºi ceea ce esteetern. În jurul anului 312, în vârstã de peste60 de ani, Elena a devenit creºtinã, însã eraatât de cucernicã, încât contemporanii eicredeau cã este creºtinã din copilãrie. Seîmbrãca sobru, dãdea de pomanã sãracilor,prizonierilor ºi fãcea donaþii bisericilor.

Caritate, în numele lui Isus CristosCaritate, în numele lui Isus CristosCaritate, în numele lui Isus CristosCaritate, în numele lui Isus CristosCaritate, în numele lui Isus CristosEvenimentul cel mai cunoscut legat de viaþa sfintei Elena

este gãsirea sau descoperirea Sfintei Cruci care, probabil, estedoar o legendã. Cert este cã, în anul 326, Sfânta Elena a vizitatÞara Sfântã, a construit bazilica de la Bethleem ºi a proiectato alta pe Muntele Mãslinilor, la Eleona, pe care Constantin aconstruit-o, apoi, în amintirea mamei sale. Elena ºi-a petrecutmare parte din anii care i-au rãmas în Þara Sfântã, eliberândprizonierii, ajutând pe orfani ºi pe cei nevoiaºi, susþinândconventuri ºi fãcând donaþii oraºului ºi diferitelor persoane,patronând construirea sanctuarelor ºi adunând relicve. Sespune cã a trãit în mod umil într-un convent, unde se ocupade lucrurile cele mai înjositoare. A murit în Palestina, în 329sau în 330.

Sfânta Elena, aflãtoarea Sfintei Cruci?!Sfânta Elena, aflãtoarea Sfintei Cruci?!Sfânta Elena, aflãtoarea Sfintei Cruci?!Sfânta Elena, aflãtoarea Sfintei Cruci?!Sfânta Elena, aflãtoarea Sfintei Cruci?!Autori ca Sulpicius Severus, Ambroziu ºi Rufinus susþin teoria

cã Sfânta Elena a gãsit Sfânta Cruce pe care a fost rãstignitCristos, iar noul Martirologiu Roman, spre deosebire de celprecedent, afirmã cã Sfânta Elena nu numai cã s-a dus înlocurile unde Cristos s-a nãscut, a murit ºi a înviat, dar cã „a

21 mai - Sfânta Elena,21 mai - Sfânta Elena,21 mai - Sfânta Elena,21 mai - Sfânta Elena,21 mai - Sfânta Elena,mama împãratului Constantinmama împãratului Constantinmama împãratului Constantinmama împãratului Constantinmama împãratului Constantin

gãsit ieslea ºi crucea Domnului” („praesaepe et crucem Dominiinvenit”). Omilia Sfântului Ambroziu, din anul 385, constituieprima atribuire oficialã a gãsirii Sfintei Cruci de cãtre SfântaElena. Însã Sfântul Ieronim, care a trãit aproape de Bethleem,nu menþioneazã numele împãrãtesei în povestirea descopeririiSfintei Cruci, iar Eusebiu nu spune cã Sfânta Elena ar fi mers înÞara Sfântã pentru a gãsi Crucea Sfântã.

Într-o scriere apocrifã se povesteºte despre gãsirea a treicruci ºi a patru cuie într-un bazin în formã de puþ (pentrupãstrarea apei de ploaie) la est de muntele Calvar. Problemaera cum se putea afla care a fost crucea lui Cristos ºi care aufost crucile tâlharilor? Numeroase legende ºi tradiþii amintescdiferite metode la care s-a apelat pentru a descoperi crucealui Cristos. De exemplu, se spune cã odatã cu crucile s-a gãsitºi o inscripþie pe una dintre ele ºi aºa a fost recunoscutã crucealui Cristos; o altã teorie neagã acest argument susþinând cã nuexista posibilitatea demonstrãrii cã aceastã inscripþie a

aparþinut crucii Mântuitorului ºi atunci au aduso femeie muribundã ºi au pus-o sã atingã toatecele trei cruci ºi când a atins crucea lui Isus s-avindecat; o altã teorie susþine cã doar un braþavea pe el aceastã inscripþie ºi pentru a afla careeste cealaltã parte a crucii au folosit aceeaºimetodã de mai sus, cu un om muribund.

Opinii pro ºi contraOpinii pro ºi contraOpinii pro ºi contraOpinii pro ºi contraOpinii pro ºi contraTot o legendã spune cã, în 328, Sfânta Elena

a dus o parte din Sfânta Cruce la Nicomedia,iar cealaltã a fost plasatã în Bazilica Sfintei Crucidin Ierusalim, de la Roma. Se spune, deasemenea, cã împãratul Constantin ar fi inseratfragmente din Sfânta Cruce în statuia sa de laConstantinopol. O povestire scrisã de pelerinaEgeria, în secolul al IV-lea, descrie adoraþia

unei relicve din Sfânta Cruce, la Ierusalim, în Vinerea Sfântã.O povestire sirianã, Doctrina lui Addai, susþine cã, la mai

puþin de zece ani dupã Înãlþarea Domnului, Protonioke, soþiaîmpãratului Claudius Caesar s-a dus în Þara Sfântã ºi,obligându-i pe evrei sã-i arate unde sunt ascunse crucile, aidentificat crucea lui Cristos printr-o minune pe care Cristos afãcut-o fiicei sale. Analiºtii care considerã Doctrina lui Addaimai veche decât De inventione crucis dominicae, (Despregãsirea Crucii Domnului, cca.550) susþin cã aceastã legendãa stat la baza istoriei Elenei ºi a descoperirii crucii în timpul luiConstantin. În textele catehetice, (cca. 345) Sfântul Ciril dinIerusalim vorbeºte despre lemnul crucii: „A fost împãrþit,fragment dupã fragment ºi a umplut aproape întreaga lume”.

Mormântul Elenei era lângã biserica Sfinþilor Marcelin ºiPetru din Roma, prima bisericã construitã în memoria martirilor.Din secolul al IX-lea abaþia de Hautvillers, aproape de Reims,susþine cã are în grijã corpul sãu. Sfânta Elena este invocatãpentru gãsirea obiectelor pierdute, pentru vindecare deepilepsie ºi de tumori. Este, de asemenea, apãrãtoare împotrivafocului ºi protectoarea fabricanþilor de cuie ºi ace, precum ºi avopsitorilor.

Prezentare de: PrPrezentare de: PrPrezentare de: PrPrezentare de: PrPrezentare de: Pr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI