1IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Pãstorul Arhidiecezei

Mã simt dator cu câteva lãmuriri privind Catedralanoastrã, pusã în pericol de proiectul blocului alãturat.

1. Din 1996 pânã în 1999 am refuzat categoric unposibil accept din partea noastrã pentru o eventualãconstrucþie lângã Catedralã. În 1999, inginerul derezistenþã, dl Ciºmigiu, care colabora gratuit cu noi, afost angajat de firma Millenium devenindu-leconsultant. El mi-a spus în repetate rânduri cãMillenium, o firmã care dispune de foarte mulþi bani,va construi oricum ºi va obþine autorizaþia de construireºi fãrã acceptul nostru. Dar, dacã le dãm un acceptde principiu, vom putea discuta cu ei sã construiascãastfel încât sã nu acopere toatã Catedrala cuconstrucþia lor. Arhiepiscopia neavând, la acea vreme,pe altcineva cu care sã mã consult, neºtiind ceimplicaþii va avea acest gest, având încredere oarbãîn profesorul Ciºmigiu, am semnat un text pe care nul-am conceput eu, ci cei de la Millenium. ªtiu cã m-aderanjat faptul cã, în textul propus spre semnare, nunumai cã acceptam construcþia, dar mai ºi lãudam ºirecomandam proiectul. Din respect faþã de dl Ciºmigiuºi simþindu-mã dator sã îl ajut, nu am fãcut vreoobiecþie ºi l-am semnat. Credeam cã aleg rãul celmai mic.

Fãrã participarea ºi sfaturile dlui Ciºmigiu, firmaMillenium nu ar fi primit niciodatã acest accept formal.Din anul 2001, când am retras acel accept, ºi pânãazi, am regretat acest gest ºi cã nu am ºtiut ce trebuiasã ºtiu, adicã ce urmãri avea acea iscãliturã. Cred,totuºi, cã încrederea e o valoare ºi nu îl acuz pe dlCiºmigiu, ci îmi recunosc nepriceperea.

Am dat astfel impresia cã aº fi renunþat la o luptãde principiu împotriva unei construcþii lângãCatedralã, la o luptã pentru frumos, pentru pãstrareaîn capitalã a monumentelor istorice ºi regret din totsufletul acest lucru.

2. Lucrând la proiectul firmei Millenium, dl Ciºmigiua început sã fie un fel de element de legãturã întrenoi ºi acea firmã. Acest lucru a fãcut sã nu-i cunoscpe domnii de la Millenium. Cu ei m-am întâlnit doaro datã, cu o doamnã, în 1996, ºi cu doi domni, la datediferite în 1999. I-am spus în acea perioadã dluiCiºmigiu cã noi le-am dat în scris un accept deprincipiu, iar ei nu ne-au dat în scris o asigurare cã nuse va întâmpla ceva neplãcut cu Catedrala din cauzasãpãturilor ºi, în caz cã vor fi probleme, se sisteazãlucrãrile. La scurt timp dupã aceea, dl Ciºmigiu mi-atransmis cã a discutat cu cei de la Millenium în acestsens ºi, în plus, existã posibilitatea ca aceºtia sã neofere ºi niºte spaþii în folosul Catedralei, când va fi gataconstrucþia. La a treia întâlnire, din cele amintite, dintremine ºi un reprezentant de la Millenium, însoþit de dlCiºmigiu, s-a discutat ºi despre oferta de spaþii dar, înprimul rând, despre asigurarea pentru Catedralã,rãmânând cã aceasta ne va fi datã în scris. Discuþia,repet, a avut loc în 1999.

Trecând timpul ºi neprimind nimic în scris, l-amchemat pe domnul Ciºmigiu, care-i cunoºtea pe ceide la Millenium, ºi i-am vorbit din nou desprenemulþumirea mea, privitor la faptul cã nu ne-autransmis asigurãrile cerute de noi pentru Catedralã.Atunci m-a îndemnat sã le compunem o notã, cãci eivor înþelege cã trebuie sã rãspundã în scris, notã caresã cuprindã cele discutate de el cu Millenium, ºi deMillenium cu mine. Nota respectivã are cinci puncte,din care primul: “Asigurare absolutã cã nu vor afectafundamentul sau corpul Catedralei, dacã apar fisuri.Dacã apar fisuri, se opresc lucrãrile”, idee reluatã înfinalul notei: “Dacã în timpîn timpîn timpîn timpîn timp apar deranjamente lafundamentul sau corpul Catedralei, daunele vor fisuportate de beneficiarul Centrului Millenium”. Înaceeaºi adresã reaminteam, din conþinutul discuþiilorºi al promisiunilor lor, ca accesul la spaþiile de parcaresã nu fie dinspre Catedralã, sã punã, aºa cum aupromis, 10 locuri de parcare destinate Arhiepiscopiei,

Catedrala,între ,,asigurari” si amenintari,

, ,,

2 Actualitate

o succesiune de birouri, o salã de întruniri, un spaþiu pentrucãrþi ºi obiecte bisericeºti, pe durata construcþiei clãdirii, exactaºa cum Millenium propusese. Îndemnat de dl Ciºmigiu sãaccept aceastã ofertã din partea firmei Millenium, ammenþionat-o în adresa din 24.04.2001. Încã o datã regret acestlucru. Unele ziare, inspirate de declaraþiile fãcute dereprezentanþii celor de la Millenium, au afirmat cã am retrasacceptul pentru cã nu ne-au dat cât ºi ce am cerut. Spun clarcã nu am cerut niciodatã nimic de la Millenium.

Ca rãspuns la nota noastrã în cinci puncte, Millenium ne-a dat un contract de închiriere pentru spaþiile promise de ei, înînþelegerea cu Ciºmigiu ºi apoi cu mine. Nu ºtiam ce sã creddespre “medierea” dlui Ciºmigiu. Din cele douã lucruridiscutate, Millenium nu a reþinut decât oferta de spaþii - pecare noi nu le-am cerut - ºi au ignorat esenþialul, asigurareapentru integritatea Catedralei, aºa cum am specificat înscrisoarea adresatã firmei în data de 3.07.2001.

“Din rãspunsul pe care l-am primit de la dvs. la adresa nr.C486 din 20.04.2001, ne-am dat seama cã nu aþi înþelespartea esenþialã a doleanþelor noastre: asigurarea absolutãcã nu vor afecta fundamentul sau corpul Catedralei... În loc sãcãutaþi juriºti care sã vã compunã un banal contract deînchiriere, lucru pe care nu l-am solicitat, trebuia sã rãspundeþila partea esenþialã a adresei noastre... Regretãm cã, în contrastcu discuþiile avute anterior, aþi ignorat esenþialul ºi aþi disecatelementele marginale pânã la ridicol.”

Niciodatã nu am condiþionat acceptul nostru de oferta despaþii, ci exclusiv de asigurarea pentru siguranþa Catedralei.

3. Între timp am aflat cã edificiul din faþa Palatului Episcopala fost fisurat în aºa mãsurã încât a trebuit sã retragem cele 4clase primare care funcþionau acolo. Fisurile apãruserã dincauza fundaþiilor puse pentru actuala Bancã Egnaþia. M-amsperiat atunci ºi am formulat actul de retragere a acceptuluide principiu dat în favoarea firmei Millenium. Cele întâmplatela Biserica Armeanã m-au determinat sã repet retragerea

acceptului, trimiþând adrese în acest sens ministerelor careurmau sã se pronunþe în favoarea sau contra proiectului ceaparþinea firmei Millenium.

Totul a fost zadarnic, cãci firma Millenium prezenta pentruaprobãri numai adresa cu acceptul nostru de principiu, nu ºiretragerea acestuia din partea noastrã, iar autoritãþile cãrorale scrisesem cã retrag acceptul nu mi-au dat nici o atenþie.

4. Îmi pare rãu acum cã nu am început mai demultmanifestãrile de stradã ºi protestele. Nu am fãcut-o sperândca, în cele din urmã, cineva sã ne audã.

5. Acesta este, în rezumat, tristul adevãr al acestei istorii:· O firmã care a ºtiut sã îmi ia un om de încredere, a

reuºit sã obþinã de la mine un accept de principiu.· Am protestat ºi nu voi mai conteni sã o fac, în

favoarea Catedralei, deºi mã paralizeazã sufleteºte ºi trupeºtedeziluzia faþã de toþi factorii de decizie implicaþi în procesul deautorizare a construcþiei.

· Mai sper însã cã cineva din actuala putere va aveacurajul sã îndrepte lucrurile.

· Mai sper ca protestul public, miile de oameni care seopun acestei construcþii, care au semnat petiþia ºi care auparticipat la marºul de protest, sã influenþeze reevaluareaacestui proiect de cãtre autoritãþi. Tuturor acestora lemulþumesc pentru solidaritate. Apreciez în mod deosebitcampania iniþiatã de asociaþia Civic Media pentru BucureºtiulVechi, din care face parte ºi salvarea Catedralei “Sfântul Iosif”.

· Regret cã nu am fost pregãtit pentru a lupta cuviclenia ºi cu minciuna spusã cu ochii ºi faþa seninã ºi le ceriertare tuturor. Din Bisericã ºi din afara ei.

Acesta este adevãrul ºi nu mai am nimic de adãugat decâtcã, mãrturisindu-l, mã simt liber.

Încredinþând Maicii Domnului ºi Sfântului Iosif istoria prezentãºi viitoare a Catedralei noastre, vã binecuvântez pe toþi.

3Actualitate

S c r i s o a r e d e s c h i s ã d o m n u l u i TS c r i s o a r e d e s c h i s ã d o m n u l u i TS c r i s o a r e d e s c h i s ã d o m n u l u i TS c r i s o a r e d e s c h i s ã d o m n u l u i TS c r i s o a r e d e s c h i s ã d o m n u l u i Tr a i a n B ã s e s c u ,r a i a n B ã s e s c u ,r a i a n B ã s e s c u ,r a i a n B ã s e s c u ,r a i a n B ã s e s c u ,P r e º e d i n t e l e R o m â n i e iP r e º e d i n t e l e R o m â n i e iP r e º e d i n t e l e R o m â n i e iP r e º e d i n t e l e R o m â n i e iP r e º e d i n t e l e R o m â n i e i

Ce n-a fãcut Ceauºescu,Ce n-a fãcut Ceauºescu,Ce n-a fãcut Ceauºescu,Ce n-a fãcut Ceauºescu,Ce n-a fãcut Ceauºescu,va face Bãsescu?va face Bãsescu?va face Bãsescu?va face Bãsescu?va face Bãsescu?

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

„Quod non fecerunt Barbari, fecerunt Barberini” („Ce n-au fãcutbarbarii, a fãcut Barberini”). Pentru cine nu ºtie sau nu-ºi aminteºte, aceastãlocuþiune latinã a fost destinatã Papei Urban al VIII-lea – Barberini – ºimembrilor familiei sale, pentru distrugerile edilitare de care s-au fãcutvinovaþi. Desigur, Papa Barberini a fãcut, pe parcursul pontificatului sãu(1623 – 1644), multe lucruri bune, dar romanii îl amintesc mai curând pentruceea ce a distrus decât pentru ceea ce a construit.

Din fericire pentru Roma, în zilele noastre, un alt Barberini nu poate exista,datoritã legilor care protejeazã monumentele istorice, încât n-ai sã vezi, înoraºul supranumit „caput mundi” („capitala lumii”), distonanþã de stiluri, demãrime, de culoare sau de materiale de construcþii. În plus, la Roma existã oadevãratã culturã a frumosului ºi a mãsurii, rãspânditã în rândul locuitorilororaºului, încât cetãþenii sunt primii care denunþã orice abuz în materie deconstrucþie, de arhitecturã ºi amenajãri. La Roma, pânã ºi montarea, lafereastrã, a unei plase de þânþari sau instalarea unei antene parabolice îþipoate fi negatã, dacã dãuneazã aspectului blocului în care locuieºti.

Puþini ºtiu cã în capitala Italiei nu existã televiziune prin cablu pentru cãRoma subteranã este domeniul arheologilor, iar aceºtia nu permit oricuisã sape oriunde ºi oricum.

În ceea ce priveºte bisericile, în capitala Italiei fiecare locaº de cultbeneficiazã de un spaþiu vital, fiind dispuse în locuri potrivite (pieþe, scuaruri)ºi nu existã vreo bisericã – veche sau nouã, micã sau mare, monumentistoric sau nu – în vecinãtatea cãreia sã se construiascã dupã bunul plac alproprietarului terenului. Cât despre centrul Romei, nu numai cã nu se maiconstruieºte nimic de o jumãtate de secol, dar nu poate fi mutatã din locnici o piatrã fãrã aprobarea Direcþiei Generale de Conservare aMonumentelor Istorice.

Premisele fãcute mã conduc la a afirma cã, dacã la Roma, pe parcursulsecolelor, s-ar fi luat deciziile edilitare ºi arhitectonice care s-au luat laBucureºti în ultimii 60 de ani, oraºul spre care duc toate drumurile ar fiacum unul cu totul ºi cu totul anonim.

Domnule Preºedinte, pe vremea când eraþi primar general al capitalei,aþi promis cã veþi face din Bucureºti o capitalã europeanã, ceea ce implicãmai ales salvarea identitãþii oraºului, prin protejarea monumentelor istoricecare fac din Bucureºti un oraº unic.

Astãzi sunteþi Preºedintele României iar eu, în calitate de cetãþean alunei þãri care aspirã sã facã parte din Uniunea Europeanã, vã cer sã-mirespectaþi dreptul de a mã simþi cetãþean european, garantându-mi cã, înRomânia, legile care protejeazã monumentele istorice nu sunt încãlcate înmod flagrant; de aceea vã cer sã opriþi distrugerea Catedralei „SfântulIosif”, locaº de cult aflat pe lista monumentelor istorice din capitalã.

Înainte de a scrie Parlamentului European, v-am scris dumneavoastrã,domnule Preºedinte al României, cu speranþa cã veþi interveni imediatpentru a opri construirea unui colos în imediata vecinãtate a Catedralei„Sfântul Iosif”. Acest act reparator ar fi o garanþie cã nu veþi fi amintit în istoriaBucureºtiului cu vorbele: „Ce n-a distrus Ceauºescu, a distrus Bãsescu”.

Seninul CatedraleiSeninul CatedraleiSeninul CatedraleiSeninul CatedraleiSeninul CatedraleiLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

Eram în poarta Catedralei “Sfântul Iosif”, acolo de unde se poatevedea, în josul curþii, clãdirea bisericii în toatã monumentalitateaei. Stãteam de vorbã cu o prietenã, dar nu reuºeam sã mãconcentrez la ce-mi spunea pentru cã toatã atenþia îmi eraabsorbitã de contrastul uimitor de frumos pe care îl fãcea zidul decãrãmidã al Catedralei cu albastrul cerului. Priveam ºi tot priveamseninul acela curat, ºi nu mã mai puteam gândi la nimic alceva.

Acesta a fost un vis, avut cu mulþi ani în urmã. În ziua care aurmat, în diverse momente - alergând spre ºcoalã, vorbind cuprietenii ori fãcând treburi prin casã – amintirea acestui vis a revenit,luându-mã prin surprindere ºi umplându-mi inima de bucurie.Erau vremuri grele, se apropia cãderea comunismului, pãrinþii meirãmãseserã fãrã lucru, fraþii erau încã mici, eu trebuia sã iauhotãrâri importante care mã apãsau. Dar visul acesta m-a urmãritaºa, multe luni la rând; bucuria revenea ºi simþeam cã în cele dinurmã totul va fi foarte bine.

A fost un vis. Nu l-am uitat. ªi câþi dintre noi nu vãd oare aievea,de atâtea ori, acelaºi cer albastru deasupra Catedralei? Câþi dintrenoi nu ºi-au aflat aici, de atâtea ori, liniºtea ºi seninãtatea? Nuputem, nu avem dreptul sã lãsãm ca acest senin sã fie întunecat.Protejaþi Catedrala!…

SANCTITÃÞII SALESANCTITÃÞII SALESANCTITÃÞII SALESANCTITÃÞII SALESANCTITÃÞII SALEBENEDICT AL XVI-LEABENEDICT AL XVI-LEABENEDICT AL XVI-LEABENEDICT AL XVI-LEABENEDICT AL XVI-LEA

PONTIF SUPREMPONTIF SUPREMPONTIF SUPREMPONTIF SUPREMPONTIF SUPREM

Sfinte Pãrinte,Ajungând la mult fericitul eveniment al primului aniversar al

începutului pontificatului Sanctitãþii Voastre prin care, cu HarulProvidenþei divine, aþi fost ales în misiunea de Succesor alSfântului Petru ºi Pãstor al întregii turme a lui Cristos,Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti împreunã cu Episcopulsãu Auxiliar, cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþiºi femei ºi cu întregul popor credincios încredinþat grijii salepastorale doresc sã Vã exprime cele mai bune urãri.

În semn de comuniune eclezialã, implorãm pentruSanctitatea Voastrã, prin rugãciunile noastre umile ºi sincere,bogãþia bucuriilor pascale, sãnãtate, tãrie ºi statornicie în a-i întãriîn credinþã pe fraþii ºi surorile Mântuitorului în peregrinarea lorpãmânteascã.

Cerem cu multã încredere Binecuvântarea Apostolicã pentrulumea sfâºiatã de flagelul urii, al rãzboiului ºi al terorismului,pentru Biserica noastrã localã, pentru poporul nostru ºi pentruPatria noastrã încercatã acum de mari calamitãþi.

Bucureºti, 20 aprilie 2006

IOAN ROBUArhiepiscop Mitropolit

4 Anul pastoral

Ajutor ºi ocrotireAjutor ºi ocrotireAjutor ºi ocrotireAjutor ºi ocrotireAjutor ºi ocrotireLa începutul Adventului 2005, eram

chemaþi sã ne pregãtim pentru NaºtereaDomnului printr-un pelerinaj, personal sau înfamilie, la Catedrala „Sfântul Iosif”.

Astfel de pelerinaje existã chiar mai des.Pentru unii credincioºi zi de zi, pentru alþiiduminicã de duminicã. Pelerinaje ar putea finumite ºi procesiunile de Corpus Domini ºide Florii. Mai existã ºi pelerinaje ocazionale,dar ºi extraordinare. Cel intitulat „SalvaþiCatedrala” a fost unul cu totul extraordinar.Poate chiar nedorit. Nedorit în sensul cãnimeni dintre credincioºi ºi dintre persoanelede bunãvoinþã nu ºi-ar fi putut închipui cãîntr-o „orânduire democraticã” ar putea fipusã în pericol o Catedralã ºi viaþa care sedesfãºoarã în incinta ei.

Fiind în luna mai, lunã dedicatãcelei pe care o invocãm drept„casã de aur”, „poartã a cerului”,luna Fecioarei Maria, ceremocrotire ºi ajutor. Mozaicul de laintrarea principalã în Catedralãeste deja un semn al protecþiei salematerne.

Loc sfântLoc sfântLoc sfântLoc sfântLoc sfântPe data de 9 noiembrie se

sãrbãtoreºte „Sfinþirea Bisericii dinLateran”, catedrala oraºului Roma.Prin ridicarea sa de cãtre împãratulConstantin, în secolul al IV-lea, se deschidea onouã erã în viaþa Bisericii latine: ieºireacreºtinilor din ascunziºul catacombelor lamãreþia bazilicilor romane. Aceastã trecereangaja ºi arta ca expresie a credinþei, arãtândcã exigenþa frumosului este interioarãaceleiaºi credinþe. Sãrbãtoarea aminteºte ºisfinþirea propriei Biserici, mare sau micã. Maimult, cu aceastã ocazie ne putem întreba careeste semnificaþia lãcaºului bisericii. Iar noi,credincioºii catolici din Arhidieceza deBucureºti, poate ne întrebãm care estesemnificaþia Catedralei „Sfântul Iosif”?

Textul clasic al Liturghiei de consacrare aunei biserici reia cuvintele de uimire alepatriarhului Iacob spuse la vederea, în somn,

CaCaCaCaCatetetetetedddddrala, loc de pelerinarala, loc de pelerinarala, loc de pelerinarala, loc de pelerinarala, loc de pelerinajjjjjpentru fpentru fpentru fpentru fpentru familiiamiliiamiliiamiliiamilii

a scãrii care unea cerul cu pãmântul ºi pe careîngerii urcau ºi coborau: „Cât de înfricoºãtoreste locul acesta! Aceasta este chiar locuinþalui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului!”(Gen 28,17).

„Înfricoºãtor” nu are aici o semnificaþienegativã, ci una pozitivã: respect, tãcere,veneraþie. Lãcaºul bisericii este„înfricoºãtor”pentru cã este diferit de toatecelelalte. Este aºezat în acelaºi timp în ºi în afaralumii. Cea ce este în interiorul sãu este sacru,iar ceea ce este în afarã este profan. Etimologic,„profan” înseamnã în afara templului. Bisericilecreºtine sunt temple ale lui Dumnezeu întrupat.Bisericile adãpostesc tabernacolul unde Isus,Fiul lui Dumnezu întrupat, este prezent în modreal în taina Euharistiei. Bisericile sunt ca o

amprentã a credinþei a generaþii ºi generaþiide pelerini pe pãmânt. Câte persoane, de-alungul veacurilor, nu l-au întâlnit pe Dumnezeu,pur ºi simplu intrând în bisericã. Un poetfrancez, Paul Claudel, a primit credinþa intrândîntr-o zi în catedrala “Notre Dame” din Paris.Mai târziu avea sã spunã: „toatã credinþaBisericii a trecut în acel moment înlãuntrulmeu”. Bisericile sunt locul în care seconcentreazã istoria de credinþã a uneicomunitãþi, durerile ºi bucuriile. În plus,catedralele conservã vocea episcopilor care,în calitatea lor de succesori ai apostolilor, sefac garanþi ai adevãrului evanghelic. Catedralaeste locul sfânt care uneºte adunareacredincioºilor ºi a preoþilor din întreaga diecezã

în jurul episcopului. Este locuinþa comunã, darîn acelaºi timp poarta deschisã spre lume.

Loc vizibil al credinþeiLoc vizibil al credinþeiLoc vizibil al credinþeiLoc vizibil al credinþeiLoc vizibil al credinþeiLãcaºul bisericii este semn al manifestãrii

publice a credinþei. E adevãrat cã Isus învaþã cãtemplul lui Dumnezeu este înainte de toateinima omului care îi primeºte cuvântul. Esteadevãrat cã „unde doi sau trei se adunã înnumele sãu” (Mt 18,20) este ºi El prezent. ÎnLumen Gentium (nr.11) familia ca „bisericãdomesticã” este numitã un mic templu a luiDumnezeu, tocmai pentru faptul cã, în virtuteasacramentului cãsãtoriei, ea devine locul undedoi sau mai mulþi sunt adunaþi în numele sãu.Este adevãrat cã locuinþa lui Dumenzeu se aflãîn mijlocul poporului sãu (Ap 21,3). Dar este lafel de adevãrat cã locul de întâlnire a tuturor

este lãcaºul sfânt al bisericii. Datoria de aparticipa, duminicã de duminicã, la SfântaLiturghie provine din faptul cã Isus nu nepoate mântui izolaþi unii de alþii. Bisericarãmâne locul privilegiat de întâlnire, underãsunã cuvântul lui Dumenzeu ºi secelebreazã taina Euharistiei.

Procesiunea pentru „SalvareaCatedralei” ne-a ajutat sã descoperim câtde mult aparþinem acestui loc sfânt ºi câtde mult acest loc a devenit parte dinmemoria, credinþa ºi viaþa noastrã.Catedrala este nespus mai mult decâtzidurile, decât arta, arhitectura, decât

istoria, ba chiar este mult mai mult decâtfrumuseþea celebrãrilor care se sãvârºesc înea. Catedrala este locul întâlnirii cu Domnul.

Sfântul RozariuSfântul RozariuSfântul RozariuSfântul RozariuSfântul Rozariuîn Catedralãîn Catedralãîn Catedralãîn Catedralãîn Catedralã

Un frumos gest pe care l-am putea sãvârºiîn luna mai ar putea fi recitarea SfântuluiRozariu în Catedralã în timpul de peste zi.Vizitarea lãcaºului ºi invocarea ocrotirii SfinteiMaria ar putea fi modul noastru concret de a„salva Catedrala”, având convingerea cãDomnul ºtie sã „distribuie” rugãciunile conformvoinþei sale. Dacã la acest pelerinaj ar participaîntreaga familie, adicã „biserica domesticã”,pãrinþi ºi copii împreunã....

PrPrPrPrPr. . . . . FABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞ

5Anul pastoral

Iubirea Pãstorului(Duminica a IV(Duminica a IV(Duminica a IV(Duminica a IV(Duminica a IV-a Paºtelui)-a Paºtelui)-a Paºtelui)-a Paºtelui)-a Paºtelui)

PrPrPrPrPr. T. T. T. T. TARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBAN

Isus spunea iudeilor: „Eu sunt Pãstorul cel bun.Pãstorul cel bun îºi pune viaþa pentru oile sale. Darnãimitul, ºi care nu este pãstor ºi oile nu sunt ale lui,vede lupul venind ºi lasã oile ºi fuge, iar lupul le rãpeºteºi le risipeºte…

Eu sunt Pãstorul cel bun ºi le cunosc pe ale mele ºiale mele mã cunosc pe mine… Mai am ºi alte oi, carenu sunt din staulul acesta. ªi pe acelea trebuie sã leaduc ºi glasul meu îl vor auzi ºi vor fi o turmã ºi unpãstor” (In 10,11-18).

În zilele noastre, metafora pãstorului ºi a turmeiprin care Isus se defineºte alãturi de „cei care ascultãglasul Lui” este, cel puþin în anumite situaþii, mai puþinapreciatã. Ne convine mai puþin sã fim ilustraþi în ipostazacelor care alcãtuiesc o „turmã”. Pentru a înþelege, totuºi,ºi a aprecia cuvintele lui Isus trebuie sã ne reîntoarcemla contextul biblic.

În timpurile biblice (ºi adesea ºi astãzi), turma era,în Orient, o adevãratã bogãþie (v. Iob 1,1s). Prin urmareDumnezeu însuºi se lasã comparat cu un pãstor careare grijã de popor ca de o turmã (Ez 34 sau Ps 22).„Turma” este ceea ce Dumnezeu are mai de preþ. El odã în grija reprezentantului sãu, regele. Acesta a devenitadesea, însã, un nãimit cãruia nu i-a pãsat de „oi”.Astfel de situaþii au nãscut speranþa venirii regelui ideal( Mesia) care va strânge laolaltã „oile” împrãºtiate alelui Dumnezeu.

Când Isus îºi atribuie titlul de Pãstor Bun, El anunþãcã a sosit acest timp. Odatã cu rãstignirea ºi mai ales cuînvierea sa, Pãstorul cel Bun îi atrage pe toþi la El (In12,32) ºi îºi aratã neþãrmurita dragoste ºi grijã faþã decei care ascultã glasul Lui.

Fiind adus în faþa Sinedriului, Petru, plin de DuhulSfânt, a spus: „Cãpetenii ale poporului ºi bãtrâni ai luiIsrael! De vreme ce noi astãzi suntem daþi în judecatãpentru binele fãcut unui om bolnav, fiind întrebaþi cuma fost el vindecat, sã vã fie cunoscut tuturor ºi întreguluipopor al lui Israel cã în numele lui Isus Cristosnazarineanul, pe care voi l-aþi rãstignit, dar pe careDumnezeu l-a înviat din morþi, în acest nume stã acestasãnãtos înaintea voastrã!” (Fapte 4,8-10) .

Din discursul pe care sfântul Petru îl þine în faþaSinedriului imediat dupã ce l-a vindecat pe ologul de lapoarta numitã „Frumoasã” a Templului (Fapte 3,1-10),ar fi de reþinut douã aspecte pe fondul temei acesteiduminici: 1. rãstignirea ºi învierea lui Isus Cristos au avutdeja loc; 2. în puterea acestei rãstigniri ºi învieri a avutloc vindecarea ologului. Cu alte cuvinte, Pãstorul celBun a început sã „caute oaia pierdutã, sã o aducãînapoi pe cea rãtãcitã, sã o panseze pe cea rãnitã ºi são întãreascã pe cea bolnavã” (Ez 34,16).

(Urmare din numãrul trecut)(Urmare din numãrul trecut)(Urmare din numãrul trecut)(Urmare din numãrul trecut)(Urmare din numãrul trecut)

Sugestii pentru socializarea ºi educarea în familieSugestii pentru socializarea ºi educarea în familieSugestii pentru socializarea ºi educarea în familieSugestii pentru socializarea ºi educarea în familieSugestii pentru socializarea ºi educarea în familieDin nou ne aflãm în faþa unei provocãri: cum putem creºte totuºi copii valoroºi într-o

societate nouã, dinamicã, cu multe situaþii prin care noi nu am trecut niciodatã ?Abordãm sugestiv, în acest numãr, douã teme din multitudinea celor existente, care

ar putea veni în ajutorul unor pãrinþi sau mãcar stimula ºi activa procesul cãutãrii soluþiilor.a) stabilirea prioritãþilor:- dacã dorim ca familia sã fie reuºitã, atunci transformãm aceastã dorinþã într-o

prioritate; desigur cã avem mai multe prioritãþi în acelaºi timp ºi nu trebuie sã aºteptãm 10ani pânã ne orientãm atenþia spre o altã prioritate; însã, dacã sunt din acelaºi registru,este nevoie sã decidem (de pildã, dacã ne propunem sã ne cumpãrãm o maºinã ºi ocasã, dar veniturile financiare nu ne susþin, trebuie sã stabilim care dintre ele este prioritarã,maºina sau casa, ºi ulterior sã ne concentrãm eforturile pentru a o realiza);

- familia nu se poate construi în timpul liber rãmas dupã serviciu ºi dupã distracþiile cuprietenii;

- unele mame care nu pot rãmâne acasã pentru creºterea copiilor, iar serviciul esteobligatoriu, vor trebui sã ºtie sã-i înveþe pe aceºtia cã nimic nu este gratuit ºi cã o parte asarcinilor familiale le revine lor, astfel încât pãrinþilor sã le rãmânã mai mult timp pentrua-l petrece împreunã cu ei ºi nu sã-l dedice muncilor domestice de bucãtãrie ºi deigienizare a locuinþei;

- timpul acordat copiilor sã nu fie mai mic decât cel consumat de pãrinþi pentruvizionarea unor programe TV, deoarece mesajul pe care îl transmite este cã prioritateaeste televizorul, iar prin imitare, copiii vor fi tentaþi sã procedeze la fel;

- o parte a programelor TV sunt, de cele mai multe ori, neadecvate, dãunãtoare ºi cumesaje care transmit alte valori decât cele pe care le doresc pãrinþii ( violenþã, agresivitate,neimplicare în sarcinã, consum de substanþe ); recomandãm astfel pãrinþilor sã stabileascãºi sã obiºnuiascã copiii cu anumite programe ºi cu timp alocat, mergând pânã la alegereaacestora ºi vizionarea împreunã, sau la acordarea de „bilete” pentru anumite emisiuni;este total nerecomandat sã instalãm un televizor în dormitorul copiilor, deoarece aici estelocul pentru odihnã, iar în caz contrar o parte a timpului alocat odihnei va fi cheltuit pentruprivitul la televizor, mai mult chiar, copilul va fi sub influenþa continuã a mesajelor transmise;

- muzica pe care o ascultãm noi va fi ºi muzica pe care o ascultã copiii; de cele maimulte ori ne întrebãm de ce ascultã muzicã cu versuri obscene sau care îndeamnã sã„mergem în spatele blocurilor ºi nu la ºcoalã / serviciu”, însã uitãm cã noi le-am dat baniisã o cumpere;

b) formarea copiilor valoroºi este un efort de echipã:- mediul ºi climatul familial trebuie construit într-un spirit de disciplinã, cu autoritate

pãrinteascã; autoritatea trebuie sã fie dinamicã, în schimbare, sã constituie un modelcare învaþã, corecteazã, încurajeazã, se implicã ºi nu unul caracterizat de rigiditate (deexemplu: aºa vreau eu ºi trebuie sã faci cum spun );

- echipa are un conducãtor, însã rolurile pot fi schimbate prin alternanþã, deoarece înfamilia modernã ele sunt elaborate prin consens între parteneri; literatura de specialitaterecunoaºte douã tipuri: autoritar masculin ºi egalitar ( familie de parteneri);

- gândirea ºi atitudinea noastrã se regãsesc în comportament: dacã vom fi dominaþide o gândire criticã, negativã, veºnic nemulþumiþi ºi tentaþi sã spunem cã alþii sunt vinovaþide diferite situaþii ºi eºecuri, ne vom comporta în consecinþã, ceea ce înseamnã cã acesttip comportamental îl vom transmite, într-o anumitã mãsurã, ºi copiilor noºtri.

Desigur, subiectul nu este epuizat. Pe lângã cele câteva caracteristici comportamentalesurprinse aici, se petrec o multitudine de procese pozitive, care conduc spre “achiziþii”valoroase de limbaj, cogniþie ºi afectivitate. Am ales sã le prezentãm pe acestea deoarece,adesea, cele negative ne creeazã multe dificultãþi care necesitã efort din partea pãrinþilor.

Dinamica dezvoltãrii personalitãþii ºisocializarea ºcolarului

Psih. Drd. Psih. Drd. Psih. Drd. Psih. Drd. Psih. Drd. ADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARUADRIAN PRISÃCARU

6 Universul Familiei

Cât de impersonalã ºi lipsitã de cãldurã omeneascã poate fi –uneori – viaþa în marile oraºe ale timpurilor noastre! Începând sãscriu aceste rânduri, mintea mi-a zburat direct la un pasaj din„Societatea deschisã ºi duºmanii sãi”, celebra carte a filosofuluiaustriac Karl Popper.

Acest mare teoretician ºi promotor al ideii de societate deschisã –societatea în care indivizii se confruntã cu decizii personale - a avutprobitatea moralã de a ne înfãþiºa pericolele care vin odatã cu acestnou tip de convieþuire umanã:

„Ca urmare a pierderii caracterului sãu organic, o societatedeschisã poate sã devinã, treptat, ceea ce aº numi o „societateabstractã”. Ea poate sã piardã, într-o mãsurã însemnatã, caracterulunui grup concret de oameni sau al unui sistem de asemenea grupuriconcrete. Acest aspect, care rareori a fost înþeles, poate fi explicat cuajutorul unei exagerãri. Am putea concepe o societate în careoamenii nu se întâlnesc practic niciodatã ochi în ochi – în care toateactivitãþile sunt desfãºurate de indivizi izolaþi ce comunicã între ei prinscrisori dactilografiate sau prin telegrame ºi se deplaseazã înautomobile închise. (Fecundarea artificialã ar permite chiar ºiînmulþirea fãrã nici un element personal). O asemenea societateimaginarã ar putea fi numitã „societate complet abstractã sau

depersonalizatã”. Ceea ce este interesant este cã societatea noastrãmodernã se aseamãnã sub multe aspecte cu o astfel de societatecomplet abstractã. Cãci deºi noi nu ne deplasãm totdeauna singuri înautomobile închise (ci ne întâlnim ochi în ochi cu mii de oameni cetrec pe lângã noi pe stradã) rezultatul e aproape acelaºi – de regulãnu stabilim nici o relaþie personalã cu co-pietonii noºtri. În modasemãnãtor, apartenenþa la un sindicat poate sã nu însemne maimult decât a fi în posesia unui carnet de membru ºi a plãti o cotizaþieunei secretare necunoscute. Existã mulþi oameni în societateamodernã care nu au nici un fel de contacte personale intime, sau aufoarte puþine, trãind în anonimat ºi izolare ºi fiind, de aceea, nefericiþi.Cãci deºi societatea a devenit abstractã, constituþia biologicã a omuluinu s-a schimbat prea mult; oamenii au nevoi sociale pe care nu ºi lepot satisface într-o societate abstractã”.

Aceste cutremurãtoare rânduri – scrise de Popper în 1944 – parastãzi mai actuale ca oricând. Într-un spirit de mâhnitã „autocriticã”m-am gândit la propria mea situaþie: locuiesc într-un bloc cu 60 deapartamente ºi, oricât mi-am stors memoria, nu am putut spune nicimãcar douãzeci dintre numele de familie ale vecinilor mei de bloc. ªisunt sigur cã pe mulþi dintre ei – poate pe majoritatea – nu-i cunoscnici mãcar din vedere, deºi convieþuiesc cu ei de peste 35 de ani!

Pentru a contracara aceastã înstrãinare, aceastã izolare a omuluimodern, pãrintele paroh al Parohiei “Adormirea Maicii Domnului”,Carol Dominic Hîrja, a avut o iniþativã extraordinarã. Totul a început înseptembrie 2004. Inimos cum îl ºtim cu toþii, pãrintele paroh i-a dus înpelerinaj, în Italia, pe 23 dintre tinerii parohiei noastre. Au stat într-unsãtuc numit Colli di Monte Bove, nu departe de Roma, în cadrul natural,mirific, al Munþilor Apenini, ºi au fost gãzduiþi de parohul local, unpreot român. Aici a aflat pãrintele Hîrja de un obicei local, vechi demai bine de 100 de ani: familiile se strâng la rugãciune nu numai laSfânta Liturghie, ci ºi în case particulare, în jurul unei monstranþesuperb sculptate. Cum din Occident trebuie sã luãm ºi lucrurile bune,pãrintele paroh a dorit sã transplanteze la Bucureºti obiceiul dinApenini.

ªi transplantarea a reuºit! Parohia noastrã având-o ca patroanãpe Sfânta Fecioarã Maria, pãrintele paroh a înlocuit monstranþaprintr-o frumoasã statuie a Maicii Domnului.

Fiecare familie doritoare gãzduieºte statuia timp de o lunã.Întâlnirea de rugãciune are loc duminica, de la ora 4.30 dupã-amiaza,pentru a nu se suprapune cu orarul Sfintelor Liturghii. Pãrintele anunþãîn bisericã, în fiecare duminicã, locul unde se aflã în acea lunã statuia,astfel încât cei interesaþi – ºi mai ales cei care locuiesc în zonarespectivã – sã se adune la familia gazdã. Cu foarte rare excepþii,rugãciunea este condusã de preot. Se fac, de regulã, rugãciunimariane, în special decade de rozariu (uneori chiar întreg rozariul),se cântã cântece mariane, se citeºte ºi se mediteazã cuvântul lui

S tatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohia“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”, Bucureº t i Bucureº t i Bucureº t i Bucureº t i Bucureº t i

Maria,Maria,Maria,Maria,Maria,“pricina bucuriei noastre”“pricina bucuriei noastre”“pricina bucuriei noastre”“pricina bucuriei noastre”“pricina bucuriei noastre”

Pãrintele Pãrintele Pãrintele Pãrintele Pãrintele MARIE-DOMINIQUE PHILIPPEMARIE-DOMINIQUE PHILIPPEMARIE-DOMINIQUE PHILIPPEMARIE-DOMINIQUE PHILIPPEMARIE-DOMINIQUE PHILIPPE o.p. o.p. o.p. o.p. o.p. Maria, “pricina bucuriei noastre”, ne învaþã sã fim veseli în toate.

Ea ne învaþã sã zâmbim în clipa în care suferim cel mai mult, pentrucã ºtim cã orice suferinþã ºi orice eºec sunt locul biruinþei iubirii.Diavolul întreþine în noi lupte, temeri, disperãri. Sã le depãºim petoate într-un mare avânt de iubire, în marele avânt de iubire ce seaflã în inima Mariei, bucuria profundã pe care ea a cunoscut-o înmisterul Învierii. Avem nevoie de aceastã bucurie, cãci astfelînlãturãm din noi orice îndoialã. Nu avem destulã bucurie în inimanoastrã pentru cã nu privim îndeajuns aceastã iubire gratuitã,biruitoare, iubirea lui Cristos asupra noastrã. El este cel care neiubeºte ºi El vrea sã ne atragã la El, sã ne cuprindã pe de-a-ntregul.

Cea mai mare dorinþã a unei mame este sã le ofere copiilor eibucuria sa. Mama doreºte sã vadã pe copii bucuroºi, bucuroºi înadâncul sufletului lor, cu o bucurie care îi interiorizeazã, îi împacã, îiface primitori, le dã puterea de a fi biruitori – cãci aceasta ne-o cereCristos : „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi Evanghelia” (Mc 16,15).Isus ne dã o poruncã. Trebuie s-o primim ºi trebuie sã-i cerem Marieisã avem puterea interioarã sã o trãim, pentru a fi mãrturisitoriadevãraþi ai misterului Învierii lui Isus.

CORNELIA CORNELIA CORNELIA CORNELIA CORNELIA ºiºiºiºiºi BOGDAN RADU BOGDAN RADU BOGDAN RADU BOGDAN RADU BOGDAN RADU

S tatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohiaStatuia Sf . Fecioare Maria, peler inã pr in parohia“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”,“Adormirea Maicii Domnului”, Bucureº t i Bucureº t i Bucureº t i Bucureº t i Bucureº t i

7Universul Familiei

Pentru a trãi,Pentru a trãi,Pentru a trãi,Pentru a trãi,Pentru a trãi,mlãdiþa are nevoie de viþãmlãdiþa are nevoie de viþãmlãdiþa are nevoie de viþãmlãdiþa are nevoie de viþãmlãdiþa are nevoie de viþã

(Duminica a V(Duminica a V(Duminica a V(Duminica a V(Duminica a V-a Paºtelui)-a Paºtelui)-a Paºtelui)-a Paºtelui)-a Paºtelui)

PrPrPrPrPr. T. T. T. T. TARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBAN

Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Eu sunt viþa cea adevãratã ºi Tatãl meueste viticultorul. Orice mlãdiþã care nu aduce rod în mine, El o taie ºi peoricare aduce rod o curãþã, ca mai mult rod sã aducã… Eu sunt viþa, voi,mlãdiþele; cine rãmâne în mine ºi Eu în el, acela aduce mult rod, cãcifãrã mine nu puteþi face nimic… Dacã rãmâneþi în mine ºi cuvintelemele rãmân în voi, cereþi orice vreþi ºi vi se va face. Întru aceasta estepreamãrit Tatãl meu ca voi sã aduceþi mult rod ºi sã fiþi ucenicii mei”. (In15,1-8)

Imaginea culturilor de viþã-de-vie a fost mereu prezentã în peisajulÞãrii Sfinte. De aceea nu este de mirare cã aproape toþi autorii biblici outilizeazã.

În discursul pe care îl þine ucenicilor puþin timp înainte de a fi arestat,Isus fãcând ºi el apel la aceastã imagine atât de familiarã, se prezintãdrept viþa din care mlãdiþele (ucenicii) îºi trag seva de viaþã. Prin aceastãmetaforã, Mântuitorul pune în evidenþã legãtura vitalã care s-a stabilitîntre El ºi ucenicul chemat sã rãmânã „altoit” pe „Viþã” pentru a-ºi pãstraviaþa ºi pentru a aduce roade. „Viticultorul” (Tatãl) manifestã o grijãdeosebitã faþã de fiecare „mlãdiþã”, curãþând-o „ca mai mult rod sãaducã”.

Fragmentul nostru nu precizeazã care sunt roadele pe care leaºteaptã Dumnezeu de la ucenic. O sugestie ne este datã în versetul 10:„Dacã þineþi poruncile mele veþi rãmâne în iubirea mea…”, fãrã a clarificafoarte mult natura roadelor. Totuºi lectura I a acestei duminici ne oferãun exemplu de „mlãdiþã curãþatã care, odatã altoitã pe Viþã, dã un rodfoarte bogat”. Aceastã „mlãdiþã” nu este alta decât sfântul Pavel (Paul).

Dupã convertirea sa, Saul a venit la Ierusalim ºi încerca sã se alãtureucenicilor; dar toþi se temeau de el, necrezând cã este ucenic.

Atunci Barnaba, luându-l cu sine, l-a dus la apostoli ºi le-a istorisitcum l-a vãzut Saul pe Domnul pe cale ºi cum i-a vorbit Domnul ºi cu ceîndrãznealã a propovãduit la Damasc în numele lui Isus… Iar Biserica,în toatã Iudeea, Galileea ºi Samaria, avea pace, se zidea ºi umbla înfrica de Domnul ºi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.(Fapte 9,26-31).

Momentele cruciale care i-au schimbat viaþa au fost întâlnirea cuIsus Cristos Înviat pe drumul Damascului ºi botezul primit prin mâinile luiAnania, câteva zile mai târziu (Fapte 9). Din acele momente, viitorulapostol nu va înceta sã anunþe vestea învierii mântuitoare a lui Isus,înviere care l-a transformat pânã acolo încât va ajunge sã spunã: „numai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine” (Gal 2,20). Cât priveºte roadelepe care s-a strãduit sã le obþinã de la toþi cei cãrora le-a predicatEvanghelia, precum ºi preþul pe care l-a plãtit, acestea sunt exprimate încuvintele sale testamentare din 2Tim 2,8-10: „Adu-þi aminte de IsusCristos, din seminþia lui David, care a înviat din morþi, dupã evangheliamea, pentru care sufãr pânã acolo cã sunt legat ca un rãufãcãtor. Darcuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. De aceea îndur cu rãbdaretoate pentru cei aleºi, pentru ca ºi ei sã obþinã mântuirea, care este înCristos Isus, odatã cu mãrirea veºnicã.”

Dumnezeu. Uneori se spun psalmi ºi chiar se face o parte abreviarului, rugãciune comunitarã prin excelenþã. Fiecare din ceiprezenþi – cu excepþia celor foarte timizi - îºi spune intenþiile individualede rugãciune. Dupã sfârºitul rugãciunii propriu-zise, credincioºiiprezenþi mai stau împreunã câteva minute, având o ocazie binevenitãde a-ºi comunica ultimele noutãþi din viaþa lor sau a parohiei. Areadesea loc un viu dialog între pãrintele paroh ºi credincioºi ºi – desigur– între credincioºi.

Trebuie reamintit scopul principal al acestor întâlniri: rugãciuneaîn comun a credincioºilor. Existã ºi scopuri secundare, dar nu maipuþin importante: rãspândirea cât mai mult în parohie a devoþiuniimariane ºi, desigur, cunoaºterea reciprocã a enoriaºilor parohiei.

Uneori au loc evenimente care la prima vedere par stranii, darcare au cu siguranþã semnificaþia lor. De exemplu, doamna GinaRusu, care a gãzduit statuia Maicii Domnului în vara lui 2005, a gãsitla gunoi, în blocul ei, o statuie identicã, puternic deterioratã, carefusese furatã din biserica noastrã cu un an înainte. Cu multã bucurie,d-na Rusu a refãcut statuia, a sfinþit-o din nou ºi a pãstrat-o de atunci,cu multã dragoste, în apartamentul ei. De asemenea, Sfânta Fecioarãface daruri de o naturã cu totul specialã celor care o gãzduiesc: copiii.Pânã acum, doi copii au fost concepuþi în timp ce statuia se afla înapartamentul respectiv, iar unul dintre cei doi copii – o fetiþã – dejas-a nãscut.

Îi mulþumim pãrintelui paroh pentru aceastã iniþiativã. Chiarmãruntul fapt cã acum cunoaºtem numele de familie al celor pe lângãcare acum un an ºi jumãtate treceam indiferenþi, chiar mãruntul faptcã pentru o orã de duminicã un bloc din Drumul Taberei rãsunã decântece creºtine ºi nu de manele, chiar faptul, aparent neînsemnat,cã oameni odinioarã abstracþi au cãpãtat concreteþe ºi au fost vizitaþide zeci de prieteni, ºi tot este un mare câºtig!

8 Universul familiei

Dincolo de întristarea deDincolo de întristarea deDincolo de întristarea deDincolo de întristarea deDincolo de întristarea dea vedea interesul redusa vedea interesul redusa vedea interesul redusa vedea interesul redusa vedea interesul redus

pentru metodele naturalepentru metodele naturalepentru metodele naturalepentru metodele naturalepentru metodele naturaleLa invitaþia unor parohi, am organizat

imediat seria oficialã de cursuri de bazã(Grundkurs) pentru metoda simpto-termicãRötzer, aºa-numitele cursuri G1, G2, G3 ºiG4. Dacã la cursul G1 au participat 65 depersoane din 6 parohii, la cursul G2 ºi G3au rãmas 15 persoane. Aceastã serie se vaîncheia pe 13 mai prin cursul G4, dupã carevom putea comunica profesorului Rötzer cãîn Bucureºti 15 persoane au parcursformarea de bazã, cu toate exerciþiile ºitestele prevãzute. Familia Valerian ºiClaudia Iºtoc ne-au spus cã ar dori sã devinãei înºiºi monitori.

În sãptãmânile urmãtoare vom reluacele patru cursuri de bazã pentru un grupde 15 persoane de la parohia “SfântulAnton”.

În afarã de faptul cã este În afarã de faptul cã este În afarã de faptul cã este În afarã de faptul cã este În afarã de faptul cã esteun rãu moral,un rãu moral,un rãu moral,un rãu moral,un rãu moral,

contracepþia este atât uncontracepþia este atât uncontracepþia este atât uncontracepþia este atât uncontracepþia este atât unrãu biologic cât ºi socialrãu biologic cât ºi socialrãu biologic cât ºi socialrãu biologic cât ºi socialrãu biologic cât ºi social

În prezentãrile pe care le-am fãcut înparohii am încercat sã arãtãm ce înseamnãreglarea naturalã a fertilitãþii, faptul cãmetodele naturale sunt un ajutor pentru opaternitate-maternitate responsabilã ºi aminsistat asupra diferenþei esenþiale dintrecontracepþie ºi metodele naturale. În afarãde faptul cã este un rãu moral, contracepþiaeste atât un rãu biologic cât ºi social.

Am arãtat cã Biserica sprijinã cercetareaºi rãspândirea metodelor naturale,deoarece ea îºi asumã misiunea de a oferiun ajutor concret în toate domeniile în care

se atenteazã asupra familiei. Iar reglareafecunditãþii a devenit una din problemelecele mai delicate ºi mai urgente pentrufamilia de azi.

Am avut în aceste zile experienþa faptuluicã o prelegere de câteva minute, cu unasemenea conþinut, nu este suficientãpentru a miºca persoanele rãnite dementalitatea contrarã vieþii ºi familiei, atâtde puternicã astãzi. Ne-am întrebat atunci:care este cadrul mai larg în care se înscriuaceste metode naturale?

Ce teme ar trebuiCe teme ar trebuiCe teme ar trebuiCe teme ar trebuiCe teme ar trebuiprezentate mai detaliat?prezentate mai detaliat?prezentate mai detaliat?prezentate mai detaliat?prezentate mai detaliat?

Luând ca ghid câteva discursuri ale luiIoan-Paul al II-lea, dar mai ales discursulsãu din 3.11.1979, adresat asociaþiei „Centrede Liaison des Equipes de Recherches”(CLER), am vãzut cã totul porneºte de lafamilie. Familia este, mai mult decât oricealtã realitate umanã, mediul în care omuleste iubit pentru el însuºi ºi unde învaþã atrãi „dãruirea sincerã de sine”. Familia estedeci o ºcoalã a iubirii, în mãsura în care eaîºi asumã propria identitate: comuniuneade iubire stabilã între un bãrbat ºi o femeie,întemeiatã pe cãsãtorie ºi deschisã vieþii.

Pentru creºtin este capital ca el sã aibãîn vedere, încã de la început, aspectulteologic al familiei, meditând în consecinþãla realitatea sacramentalã a cãsãtoriei.

Unitatea persoaneiUnitatea persoaneiUnitatea persoaneiUnitatea persoaneiUnitatea persoaneiIubirea conjugalã comportã o totalitate

în care intrã toate componentele persoanei– apelul corpului ºi al instinctului, forþasentimentului ºi a afectivitãþii, aspiraþiaspiritului ºi a voinþei; ea vizeazã o unitateprofundã la nivel de persoanã, acea unitate

care, dincolo de uniunea într-un singur trup,face sã fie o singurã inimã, un singur suflet;ea pretinde indisolubilitate ºi fidelitate îndãruirea reciprocã definitivã ºi se deschidecãtre fecunditate. Într-un cuvânt, e vorba aicide caracteristicile normale ale oricãrei iubiriconjugale naturale, dar având osemnificaþie nouã, care nu numai cã lepurificã ºi le consolideazã, dar le înalþãîntr-atât, încât ele devin expresia unor valoricreºtine. Aceasta este perspectiva la caretrebuie sã se ridice soþii creºtini.

În aceastã perspectivãÎn aceastã perspectivãÎn aceastã perspectivãÎn aceastã perspectivãÎn aceastã perspectivãtrebuie privitãtrebuie privitãtrebuie privitãtrebuie privitãtrebuie privitã

paternitatea-maternitateapaternitatea-maternitateapaternitatea-maternitateapaternitatea-maternitateapaternitatea-maternitatearesponsabilãresponsabilãresponsabilãresponsabilãresponsabilã

Pe acest plan, soþii, pãrinþii pot întâlni unanumit numãr de probleme care nu pot firezolvate fãrã o iubire profundã, o iubirecare sã cuprindã ºi un efort de continenþã.Subiectul fiind vast, Ioan Paul al II-lea semulþumeºte, la sfârºitul discursului, sã facãsã facãsã facãsã facãsã facãtrei observaþi itrei observaþi itrei observaþi itrei observaþi itrei observaþi i .

Mai întâiMai întâiMai întâiMai întâiMai întâi, nu trebuie sã triºãm înlegãturã cu doctrina Bisericii, expusã înrepetate rânduri. Direcþia trebuie neîncetatfixatã pe idealul relaþiilor conjugalestãpânite ºi respectuoase faþã de natura ºide finalitatea actului matrimonial, ºi nu pe oconcesie mai mult sau mai puþin largã, maimult sau mai puþin declaratã, faþã deprincipiul ºi practica moravurilorcontraceptive. Dumnezeu cheamã pe soþila sfinþenia cãsãtoriei pentru propriul lorbine.

O antropologieO antropologieO antropologieO antropologieO antropologiebine înþeleasã.bine înþeleasã.bine înþeleasã.bine înþeleasã.bine înþeleasã.

Elemente de reflecþieElemente de reflecþieElemente de reflecþieElemente de reflecþieElemente de reflecþiePoziþia de mai sus fiind fermã, din

ascultare faþã de Bisericã, nu e mai puþinimportant ca soþii creºtini ºi soþii, în general,sã fie ajutaþi sã-ºi fortifice propriileconvingeri, cãutându-se împreunã cu eiraþiunile profund umane ale unuiasemenea mod de a acþiona. E bine ca eisã întrevadã felul în care aceastã eticãnaturalã corespunde unei antropologii bineînþelese, astfel încât sã evite cursele pe care

Între 5 martie ºi 2 aprilie 2006, conform planificãrii Centrului DiecezanÎntre 5 martie ºi 2 aprilie 2006, conform planificãrii Centrului DiecezanÎntre 5 martie ºi 2 aprilie 2006, conform planificãrii Centrului DiecezanÎntre 5 martie ºi 2 aprilie 2006, conform planificãrii Centrului DiecezanÎntre 5 martie ºi 2 aprilie 2006, conform planificãrii Centrului Diecezande Pastoraþie a Familii lorde Pastoraþie a Familii lorde Pastoraþie a Familii lorde Pastoraþie a Familii lorde Pastoraþie a Familii lor, o echipã de animatori a prezentat în câteva, o echipã de animatori a prezentat în câteva, o echipã de animatori a prezentat în câteva, o echipã de animatori a prezentat în câteva, o echipã de animatori a prezentat în câtevaparohii din Bucureºti metodele naturale de reglare a ferti l i tãþii. Printreparohii din Bucureºti metodele naturale de reglare a ferti l i tãþii. Printreparohii din Bucureºti metodele naturale de reglare a ferti l i tãþii. Printreparohii din Bucureºti metodele naturale de reglare a ferti l i tãþii. Printreparohii din Bucureºti metodele naturale de reglare a ferti l i tãþii. Printreaceºtia, Mihaela ºi Emanuel Cosmovici.aceºtia, Mihaela ºi Emanuel Cosmovici.aceºtia, Mihaela ºi Emanuel Cosmovici.aceºtia, Mihaela ºi Emanuel Cosmovici.aceºtia, Mihaela ºi Emanuel Cosmovici.

O primã constatare: în rândul famili i lor încã nu existã un interes maiO primã constatare: în rândul famili i lor încã nu existã un interes maiO primã constatare: în rândul famili i lor încã nu existã un interes maiO primã constatare: în rândul famili i lor încã nu existã un interes maiO primã constatare: în rândul famili i lor încã nu existã un interes maimare ºi constant pentru metodele naturale. ªi o speranþã: cunoscândmare ºi constant pentru metodele naturale. ªi o speranþã: cunoscândmare ºi constant pentru metodele naturale. ªi o speranþã: cunoscândmare ºi constant pentru metodele naturale. ªi o speranþã: cunoscândmare ºi constant pentru metodele naturale. ªi o speranþã: cunoscândreacþii le participanþilorreacþii le participanþilorreacþii le participanþilorreacþii le participanþilorreacþii le participanþilor, într, într, într, într, într-un dialog cu animatorii, printr-un dialog cu animatorii, printr-un dialog cu animatorii, printr-un dialog cu animatorii, printr-un dialog cu animatorii, printr-o consecventã-o consecventã-o consecventã-o consecventã-o consecventãaprofundare a sensurilor ºi culturii vieþii de familie, s-ar putea dezvoltaaprofundare a sensurilor ºi culturii vieþii de familie, s-ar putea dezvoltaaprofundare a sensurilor ºi culturii vieþii de familie, s-ar putea dezvoltaaprofundare a sensurilor ºi culturii vieþii de familie, s-ar putea dezvoltaaprofundare a sensurilor ºi culturii vieþii de familie, s-ar putea dezvoltaacest interes.(A.C.)acest interes.(A.C.)acest interes.(A.C.)acest interes.(A.C.)acest interes.(A.C.)

EMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICIEMANUEL COSMOVICI

Dosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturaleDosarul metodelor naturale

9Universul familiei

le întinde o opinie publicã sau o legepermisivã, ºi chiar sã contribuie, în mãsuraposibilului, la redresarea acestei opiniipublice. Sunt atâtea elemente de reflecþiecare pot consolida asemenea convingerisãnãtoase. De exemplu, într-o epocã în careatâtea curente ecologice cer respectulnaturii, ce putem gândi despre o invazie aunor procedee ºi a unor substanþe artificialeîn acest domeniu eminamente personal?Înlocuirea prin tehnici a stãpânirii de sine, arenunþãrii la sine pentru celãlalt, a efortuluicomun al soþilor, nu marcheazã oare oregresie a ceea ce constituie nobleþeaomului? Nu se vede oare cã omul estesubordonat moralei? Oare s-a mãsurat razade acþiune a refuzului de a avea copii asuprapsihologiei pãrinþilor, în timp ce ei poartã cusine, înscrisã în natura lor, dorinþa de a aveacopii? Dar efectul acestui refuz asupraviitorului societãþii? ªi ce am putea crededespre o educaþie sexualã a tinerilor, carenu i-ar pune în gardã pe aceºtia faþã decãutarea unei plãceri imediate ºi egoiste,disociate de responsabilitatea iubiriiconjugale ºi a procreaþiei?

Un rezultat experimentalUn rezultat experimentalUn rezultat experimentalUn rezultat experimentalUn rezultat experimentalsurprinzãtorsurprinzãtorsurprinzãtorsurprinzãtorsurprinzãtor

obþinut în România,obþinut în România,obþinut în România,obþinut în România,obþinut în România,care confirmã valoareacare confirmã valoareacare confirmã valoareacare confirmã valoareacare confirmã valoareadarului integral în iubiredarului integral în iubiredarului integral în iubiredarului integral în iubiredarului integral în iubire

Cu ocazia Sondajului Tineretului CatolicINTC, Oradea 2003, la care au participat1376 de tineri, s-a constat cã pentru feteleîntre 16 ºi 24 de ani (au fost 477), rãspunsul:„Nu ºtiu dacã viaþa mea are sens” esteinfluenþat direct de un singur factor, ºi anumede rãspunsul: „Da, sunt de acord cucontracepþia”. Nu e vorba aici de practicareaei ca atare. Nu toate fetele de la Oradeapracticau contracepþia. E vorba deacceptarea principiului contracepþiei, care,cum dovedeºte rãspunsul fetelor (validat decoeficienþii de semnificaþie statisticã), atingeîn proporþie mare însuºi sensul vieþii lor. (v.rezultatele sondajului ºi graficelecorespunzãtoare în site-ulwww.culturapersoanei.ro).

Respectul pentru viaþaRespectul pentru viaþaRespectul pentru viaþaRespectul pentru viaþaRespectul pentru viaþaumanã deja conceputã,umanã deja conceputã,umanã deja conceputã,umanã deja conceputã,umanã deja conceputã,convingere care trebuieconvingere care trebuieconvingere care trebuieconvingere care trebuieconvingere care trebuie

clarificatã ºi întãritãclarificatã ºi întãritãclarificatã ºi întãritãclarificatã ºi întãritãclarificatã ºi întãritãAceasta este a doua observaþiea doua observaþiea doua observaþiea doua observaþiea doua observaþie

din discursul Papei Ioan Paul al II-lea cãtreasociaþia CLER. Bãrbatul ºi femeia trebuie sãprimeascã ºi sã protejeze fiinþa umanã aicãrei procreatori au fost ºi pe care nu auniciodatã dreptul sã o elimine. Privitor laeducarea ºi formarea acestor copii, îndiscursul din 1.10.1979, þinut la Limerick, înIrlanda, Ioan Paul al II-lea a spus: „Sã nucredeþi cã în viaþa voastrã puteþi face ca cevamai important ºi care sã trezeascã mai multrespect, decât a fi buni pãrinþi creºtini, taþi ºimame. Fie ca mamele irlandeze, tinerele ºifetele sã aibã puterea de a nu da ascultarecelor ce le spun cã a lucra într-o profesie înmijlocul lumii, a avea succes în munca dinafara familiei este mai important decâtvocaþia de a transmite viaþa ºi de a avea grijãde aceastã viaþa, ca mamã. Viitorul Bisericii,viitorul umanitãþii depinde în mare parte depãrinþi ºi de tipul de viaþã familialã cãreiaaceºtia i se dedicã în cãminul lor. Familiaeste mãsura autenticã a mãreþiei uneinaþiuni tot aºa cum demnitatea omului esteadevãrata mãsurã a unei civilizaþii.”

Legalizarea avortului va face ca mulþi,în mod fatal, sã nu mai resimtã acestrespect ºi aceastã responsabilitate

privind viaþa umanã, banalizând oeroare gravã. Contracepþia ºi avortul sesitueazã, la niveluri evident diferite, înaceeaºi linie a fricii de copil, a refuzuluivieþii, a lipsei de respect pentru actul saupentru fructul uniunii, aºa cum este eavoitã, pentru bãrbat ºi femeie, deCreator.

A treia observaþie:A treia observaþie:A treia observaþie:A treia observaþie:A treia observaþie:trebuie pus în miºcaretrebuie pus în miºcaretrebuie pus în miºcaretrebuie pus în miºcaretrebuie pus în miºcare

tot ceea ce este detot ceea ce este detot ceea ce este detot ceea ce este detot ceea ce este denaturã sã ajute în modnaturã sã ajute în modnaturã sã ajute în modnaturã sã ajute în modnaturã sã ajute în mod

concret pe soþi sãconcret pe soþi sãconcret pe soþi sãconcret pe soþi sãconcret pe soþi sãtrãiascã paternitateatrãiascã paternitateatrãiascã paternitateatrãiascã paternitateatrãiascã paternitatea

responsabilãresponsabilãresponsabilãresponsabilãresponsabilãTrebuie încurajate ºi comunicate

cercetãrile ºti inþif ice care permit ocunoaºtere mai precisã a ciclului feminin ºicare permit o utilizare mai destinsã ametodelor naturale de reglare a naºterilor.

Pe scurt, lucrurile pot fi exprimate într-osingurã frazã, ca în discursul din 20.2.1996adresat episcopilor din Tanzania: „Pentru capastorala familiei sã fie eficientã estenecesarã o pregãtire adecvatã pentrucãsãtorie. Aceasta trebuie sã fie prezentãîn mod explicit ºi convingãtor în învãþãturaBisericii asupra unitãþii ºi indisolubilitãþiimatrimoniale, precum ºi în învãþãtura sareferitor la procrearea responsabilã ºi lafolosirea metodelor naturale de

reglementare a ferti l i tãþi i (cf.Evangelium vitae, n. 97).”

Încheiem aceastã succintãenumerare de teme printr-oafirmaþie, din 13.6.2003, a lui Ioan-Paul al II-lea la o întâlnire organizatãde Consiliul Pontifical pentru Familie:„(...) datoritã lipsei de responsabilitateºi de angajare în problemele familiei,apare riscul unui ridicat preþ socialcare sã trebuiascã plãtit, din pãcate,iar aceste costuri sã cadã mai alespe umerii generaþiilor viitoare,victime ale unei mentalitãþi nocive ºiconfuze, ale unor stiluri de viaþãnedemne pentru om.”

de reglare a fertilitatiide reglare a fertilitatiide reglare a fertilitatiide reglare a fertilitatiide reglare a fertilitatiide reglare a fertilitde reglare a fertilitde reglare a fertilitde reglare a fertilitde reglare a fertilitatatatatatiiiiiiiiii,,,,,,,,,,,,,, , ,,,, ,

10 Oameni ai credinþei

“Domnul nimic nu face,fãrã sã descopere taina profeþilor,slujitorii sãi!” (Am 3,7).Profetul Amos, care a trãit în îndepãrtatul

an 750 îC, este, poate, cel mai popular ºi celmai cunoscut dintre profeiþi minori sau mici.Sunt numiþi astfel, nu pentru cã ar fi mai puþinimportanþi, iar mesajul lor de mai micãimportanþã ºi, în consecinþã, ar avea maipuþinã valoare ci, pur ºi simplu, pentru cãceea ce au scris ei este mai puþin extins, darîn egalã mãsurã plin de învãþãminte pentruviaþa noastrã. Profeþii minori nu ne-au lãsatscrieri de dimensiunile cãrþii lui Isaia, sauIeremia, sau chiar Ezechiel. Ei au fost în numãrde doisprezece, noi însã ne vom opri doar lacâþiva dintre aceºtia: Amos, Miheia, Oseea,Iona, Zaharia ºi, în sfârºit, Malahia.

Profetul Amos a fost de profesie pãstor,originar din localitatea Tecua, situatã la circa20 de kilometri sud de Ierusalim. Origineasa þãrãneascã nu i-a permis profetului opregãtire deosebitã; dimpotrivã, a lãsat urmeadânci asupra caracterului sãu. Amos a avut

A m o s , u n r e v o l u þ i o n a rA m o s , u n r e v o l u þ i o n a rA m o s , u n r e v o l u þ i o n a rA m o s , u n r e v o l u þ i o n a rA m o s , u n r e v o l u þ i o n a ra l t i m p u l u i s ã ua l t i m p u l u i s ã ua l t i m p u l u i s ã ua l t i m p u l u i s ã ua l t i m p u l u i s ã u

un limbaj direct ºi fãrã ocoliºur; el se adresaîn egalã mãsurã ºi mai marilor puteriitimpului sãu. În timp ce domnea paceaasupra þãrii ºi o prosperitate fãrã egal, profetulAmos îºi ridicã glasul împotriva tuturornedreptãþilor sociale sãvârºite de cei fãrãinimã. El condamnã în numele lui Dumnezeuviaþa coruptã a celor puternici, toatenedreptãþile sociale pe care mai-marii vremiile sãvârºeau adunându-ºi comorinepermise, precum ºi jertfele pe care eipretindeau cã la aduc Domnului. Inima lorînsã era departe de Domnul! Am puteaspune cã profetul Amos a trãit momente degrea cumpãnã pentru cei sãraci, care erausortiþi sã devinã ºi mai sãraci, la fel ca ºi înzilele noastre. Este greu, dacã nu imposibil,sã ne mai ridicãm atunci când am pierdutsperanþa. Sã ascultãm un scurt citat dinpredica sa plinã de revoltã:

“Fiindcã voi cãlcaþi în picioare pe celsãrman

ºi luaþi de la el tribut de grâu,Cu toate cã aþi zidit case de piatrã cioplitã,

nu veþi locui în ele.Aþi sãdit viþã de bun soi, dar nu veþi

bea din vinul ei!Fiindcã ºtiu cã multe sunt

fãrãdelegile voastre ºi mari pãcatelevoastre!

Aþi asuprit pe cel drept; luaþi mitãºi stoarceþi pe cei sãraci!

(Am 5,11-12).Aºa cum se întâmplã întotdeauna,

cel mic ºi fãrã de apãrare plãteºte. Aºase întâmpla ºi atunci, când glasulprofetului deranja pe cei avuþi ºiputernici ai zilei. Ei decid, nici mai mult,nici mai puþin, decât expulzareaprofetului Amos de la Betel, undeactivase pânã atuncideranjându-ifoarte mult. Amos pleacã descurajatºi abãtut de la ei, undeva în sudul þãrii,în regatul lui Iuda, lãsând în urma sape cei bogaþi ºi fãrã inimã sã continuesã-ºi ducã aceeaºi viaþã de lux ºi

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

dezmãþ ca ºi pânã acum. Dar ºi de acolo, dedeparte, profetul Amos nu-ºi va aveaastâmpãr nici o clipã, glasul sãu va devenidin nou tot mai ameninþãtor. Cu mai multãputere, va lua apãrarea celor sãraci ºi fãrãadãpost, a vãduvelor rãmase fãrã nici unsprijin, a copiilor abandonaþi, a celor pãrãsiþi,a celor sãraci. Într-un cuvânt, se va îngriji detoþi cei nãpãstuiþi repetând într-una, în stângaºi în dreapta:

”Cãutaþi sã faceþi binele ºi nu rãul . . .iar Domnul se va îndura de voi!” (Am

5,14.15).Profetul Amos a predicat cuvântul lui

Dumnezeu într-o perioadã de timp foartepropice pentru Israel. Þara se extindea tot maimult, acumulând bogãþii peste bogãþii. Pe dealtã parte, o lege nescrisã se adeverea, ceibogaþi deveneau tot mai bogaþi ducând oviaþã de lux ºi fãrã grija zilei de mâine, încontradicþie cu mizeria ºi insultele la care erausupuºi cei mulþi:

”erau tolãniþi pe divanuri de fildeº ºi serãsfãþau pe sofalele lor;

mâncau miei de la turmã ºi viþei puºi laîngrãºat . . .

Beau vin din amfore, iar din undelemnulcel mai bun îºi fac miresme de uns, dar nu lepasã deloc de prãbuºirea casei lui Iosif!” (Am6,4.6).

Am rugãmintea de a încerca sã citiþicartea profetului Amos. Veþi avea multe deînvãþat, cãci Amos a fost un profet al celor mulþi,al celor obijduiþi, al celor fãrã speranþã. Estebine, este încurajator cã cineva este cu noi,simte ca ºi noi, trãieºte ca ºi noi. Nedreptateanu poate dura veºnic, pentru cã Dumnezeu,Cel bun ºi atotputernic, în care credem cutoatã tãria ºi-n care ne-am pus toatesperanþele, nu va dezamãgi niciodatã:

”Iatã, vin zile – spune Domnul Dumnezeu– în care voi trimite foamete în þarã, însã nufoamete dupã pâine ºi nu sete dupã apã, cidupã cuvântul lui Dumnezeu!” (Am 8,11).

11Aprofundare

Submineazã Submineazã Submineazã Submineazã Submineazã Evanghelia lui IudaEvanghelia lui IudaEvanghelia lui IudaEvanghelia lui IudaEvanghelia lui Iuda creºtinismul? creºtinismul? creºtinismul? creºtinismul? creºtinismul?

- Ce este Evanghelia lui Iuda?- Deºi manuscrisul trebuie încã

autentificat, pare a reprezenta un text dinsecolul IV sau V, o copie a unui documentanterior, produs de o sectã gnosticã acainiþilor. Documentul îl prezintã pe IudaIscarioteanul într-o luminã bunã,descriindu-l ca unul care a ascultat de oporuncã divinã atunci când l-a predat pe Isusautoritãþilor, pentru mântuirea lumii. Poatefoarte bine sã fie o copie a Evangheliei lui Iuda,la care se referã Sf. Irineu din Lyon în lucrareasa Adversus haereses, scrisã în jurul anului180 dC.

- Dacã este autentic, ce provocare aduceacest document pentru credinþa tradiþionalãcreºtinã? Va “zgudui creºtinismul din temelii”,dupã cum sugereazã o parte din presã?

- Cu siguranþã nu. Evangheliile gnostice -sã nu uitãm cã existã mai multe, nu doaraceasta - nu sunt documente creºtine per se,din moment ce ele vin de la o sectã sincretistãce încorporeazã elemente din diferite religii,inclusiv din creºtinism. Din momentul apariþieilor, comunitatea creºtinã le-a respins datoritãincompatibilitãþii lor cu credinþa creºtinã.Evanghelia lui Iuda poate fi un astfel dedocument, caz în care este de o marevaloare istoricã, prin contribuþia pe care oaduce la cunoaºterea miºcãrii gnostice - darnu ridicã nici o provocare directã pentrucreºtinism.

- Este adevãrat cã Biserica a încercat sãascundã acest text ºi alte texte apocrife?

- Acestea sunt mituri promovate de DanBrown ºi de alþi adepþi ai teoriei conspiraþiei.Poþi merge aproape în orice librãrie catolicãºi cumpãra un exemplar cu Evangheliignostice. Creºtinii nu cred cã sunt adevãrate,dar aceasta nu înseamnã cã urmãresc sã leascundã.

- Dar, oare, un document de acest fel nurivalizeazã cumva cu sursele creºtine, precumcele patru Evanghelii canonice?

- Sã ne amintim cã gnosticismul a apãrutpe la jumãtatea secolului al II-lea, iarEvanghelia lui Iuda, dacã este autenticã,dateazã probabil de la sfârºitul acelui secol.Ca sã se înþeleagã mai bine, ar fi ca ºi cum euaº scrie acum un text despre rãzboiul civilamerican (1861-1865) ºi cineva ar avea

pretenþia, mai apoi, sã îl utilizeze ca izvoristoric principal despre acea perioadã. TextulEvangheliei lui Iuda nu a putut fi scris demartori oculari, precum este cazul a cel puþindouã Evanghelii canonice.

- De ce ar fi fost interesatã miºcareagnosticã de persoana lui Iuda?

- Una dintre diferenþele majore dintrecredinþa gnosticã ºi cea creºtinã priveºteoriginea rãului în univers. Creºtinii cred cãun Dumnezeu bun a creat o lume bunã ºi cã,datoritã abuzului în folosirea liberului arbitru,pãcatul ºi stricãciunea au intrat în lume ºi auprodus dezordine ºi suferinþã. Gnosticiidãdeau vina pe Dumnezeu pentru rãul dinlume ºi susþineau cã El a creat o lumedezordonatã ºi defectuoasã. De aceea, eicereau reabilitarea unor personaje dinVechiul Testament, precum Cain, care l-a ucispe fratele sãu Abel, sau Esau, fratele maimare al lui Iacob, care ºi-a vândut dreptul deîntâi nãscut pentru o farfurie de mâncare.Iuda se potriveºte perfect în agenda gnosticãde demonstrare a faptului cã Dumnezeu aintenþionat existenþa rãului în lume.

- Dar nu a fost oare nevoie de trãdarealui Iuda pentru împlinirea planului luiDumnezeu, aºa dupã cum sugereazã textul?

- Fiind Atotºtiutor, Dumnezeu ºtie pedeplin ce alegeri vom face ºi þese, chiar ºi dindeciziile noastre greºite, planul Sãuprovidenþial pentru aceastã lume. În ultimacarte pe care a publicat-o, Papa Ioan Paul alII-lea ne-a oferit reflecþiile sale asupramodului în care Dumnezeu continuã sãscoatã roade bune chiar ºi din cel mai cumplitrãu produs de om. Aceasta nu înseamnã însãcã Dumnezeu doreºte ca noi sã facem rãul,sau cã El a dorit ca Iuda sã îl trãdeze pe Isus.Dacã nu era Iuda, ar fi fost altcineva.Autoritãþile de atunci erau deja hotãrâte sã îlomoare pe Isus, aºa cã era doar o chestiunede timp.

- Care este poziþia Bisericii cu privire laIuda? Este posibilã “reabilitarea” lui?

- Deºi Biserica Catolicã are un proces decanonizare prin care declarã cã anumitepersoane sunt în rai, ca sfinþi, nu are vreunproces prin care sã declare cã anumitepersoane ar fi condamnate în iad. Mulþiconsiderã cã Iuda este probabil în iad,

datoritã severei sentinþe a lui Isus referitoarela el: “Ar fi fost mai bine ca acest om sã nu sefi nãscut”, dupã cum citim la Matei 26,24.Chiar ºi aceste cuvinte nu oferã însã o dovadãclarã despre soarta lui Iuda. În cartea sa din1994, “Sã trecem pragul speranþei”, PapaIoan Paul al II-lea a scris cã acele cuvinte alelui Isus “cu siguranþã nu se referã lacondamnarea veºnicã”.

- Dar dacã cineva meritã iadul, nu esteIuda acesta?

- Cu siguranþã, multe persoane meritãiadul; însã trebuie sã ne amintim cãîndurarea lui Dumnezeu este infinit mai maredecât ticãloºia noastrã. Petru ºi Iuda au comisgreºeli similare: Petru s-a dezis de trei ori deIsus, iar Iuda l-a vândut autoritãþilor. ªi totuºi,Petru este amintit ca un sfânt, pe când Iudaca un trãdãtor. Diferenþa principalã întreaceºtia doi nu constã în natura sau gravitateapãcatului lor ci, de fapt, în disponibilitatea dea accepta îndurarea lui Dumnezeu. Petru aplâns pentru pãcatele lui, a venit înapoi laIsus ºi a fost iertat. Evanghelia ne spune însãdespre Iuda cã s-a sinucis din disperare.

- De ce Evanghelia lui Iuda stârneºte atâtainteres?

- Astfel de teorii privitoare la Iuda nu sunt,cu siguranþã, ceva nou. Sã ne amintim despectacolul din 1973, “Jesus Christ Superstar”,în care Iuda cântã: “Nu m-am gândit deloc larãsplata mea. Nu am venit aici din dorinþamea”, sau de romanul lui Taylor Caldwell, din1977, “Eu, Iuda”. Enormul succes comercial alcãrþii “Codul lui Da Vinci” a ridicat miza unorastfel de teorii, care pot sã aducã banifrumoºi. Michael Baigent, autor al cãrþii“Sfântul Sânge, Sfântul Graal”, are acum ocarte intitulatã “Hârtiile lui Isus”, în care reiavechea idee cã Isus ar fi supravieþuitcrucificãrii. Noi studii “ºtiinþifice” afirmã cã ar fiputut exista condiþii meteorologice care sã îipermitã lui Isus sã umble pe apã, de fapt pegheaþã. În esenþã, pentru aceia care respingtotal posibilitatea miracolelor, orice teorie,oricât ar fi de bizarã, este mai bunã decâtceea ce susþine creºtinismul.

P P P P Prrrrr. . . . . THOMAS D. WILLIAMSTHOMAS D. WILLIAMSTHOMAS D. WILLIAMSTHOMAS D. WILLIAMSTHOMAS D. WILLIAMS,,,,,decan al Facultãþii de Tdecan al Facultãþii de Tdecan al Facultãþii de Tdecan al Facultãþii de Tdecan al Facultãþii de Teologieeologieeologieeologieeologie

de la Universitatea “Reginade la Universitatea “Reginade la Universitatea “Reginade la Universitatea “Reginade la Universitatea “ReginaApostolorum” din Roma.Apostolorum” din Roma.Apostolorum” din Roma.Apostolorum” din Roma.Apostolorum” din Roma.

Preluare din Revista “Lumea Catholica”, aprilie 2006, www.catholica.ro

12 Suflet tânãr

Prietene,

Roagã-te în fiecare zi.Roagã-te dimineaþa, când începi o nouã zi.La amiazã, când soarele este sus pe cer.Seara, când întunericul acoperã pãmântul.

Roagã-te neîncetat!Roagã-te atunci când eºti sãnãtos, dar ºi când eºti bolnav.Atunci când sufletul îþi este plin de pace, dar ºi când îþi este neliniºtit.Atunci când eºti vorbit de bine, dar ºi când eºti bârfit pe la spate.

PrPrPrPrPr. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI

Pag

inã

realiza

tã d

e Pa

gin

ã rea

lizatã

de

Pag

inã

realiza

tã d

e Pa

gin

ã rea

lizatã

de

Pag

inã

realiza

tã d

e ROX

AN

A RO

TRO

XA

NA

ROT

ROX

AN

A RO

TRO

XA

NA

ROT

ROX

AN

A RO

TARU

ARU

ARU

ARU

ARU

Roagã-te cu umilinþã!Roagã-te când eºti împãcat cu Dumnezeu, dar ºi când ai pãcãtuit.Când eºti copleºit de dispoziþie sufleteascã, dar ºi când nu ai chef denimic.Când simþi binecuvântarea cerului, dar ºi când eºti abandonat de toþi.

Roagã-te ºi vei fi în comuniune veºnicã cu Dumnezeu!Roagã-te ºi vei avea, încã de pe acum, parte de rãsplata cerului!Roagã-te ºi aleargã zilnic sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria!

Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)

Foto-reportaj al cursului de formare pentru animatori (28-30 aprilie)Foto-reportaj al cursului de formare pentru animatori (28-30 aprilie)Foto-reportaj al cursului de formare pentru animatori (28-30 aprilie)Foto-reportaj al cursului de formare pentru animatori (28-30 aprilie)Foto-reportaj al cursului de formare pentru animatori (28-30 aprilie)

Rugãciuni aleRugãciuni aleRugãciuni aleRugãciuni aleRugãciuni alefratelui Roger dinfratelui Roger dinfratelui Roger dinfratelui Roger dinfratelui Roger din

TTTTTaizé (aizé (aizé (aizé (aizé (mai)))))

Dumnezeu al milei,Dumnezeu al milei,Dumnezeu al milei,Dumnezeu al milei,Dumnezeu al milei,

Evanghelia ne dã sã înþelegemEvanghelia ne dã sã înþelegemEvanghelia ne dã sã înþelegemEvanghelia ne dã sã înþelegemEvanghelia ne dã sã înþelegem

aceastã veste bunã: nimeni nuaceastã veste bunã: nimeni nuaceastã veste bunã: nimeni nuaceastã veste bunã: nimeni nuaceastã veste bunã: nimeni nu

este îndepãrtat nici deeste îndepãrtat nici deeste îndepãrtat nici deeste îndepãrtat nici deeste îndepãrtat nici de

dragostea Tdragostea Tdragostea Tdragostea Tdragostea Ta, nici de iertarea Ta, nici de iertarea Ta, nici de iertarea Ta, nici de iertarea Ta, nici de iertarea Ta.a.a.a.a.

Propuneri de catehezã – luna maiPropuneri de catehezã – luna maiPropuneri de catehezã – luna maiPropuneri de catehezã – luna maiPropuneri de catehezã – luna mai1. Cred în ietarea pãcatelor.2. Cred în învierea morþilor3. ...ºi viaþa veºnicã.4. Amin.

13

Din

via

þa P

aroh

iei

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Micul Prinþ

CCCCCooooopppppiiiiiiiiiiiiiii ssssseeeee îîîîînnnnntttttrrrrreeeeeaaaaabbbbbããããã……………

Copile dragã,Am sã-þi spun azi

povestea unui stejarbãtrân, la umbracãruia mulþi ºi-augãsit alinarea ºi s-auîntremat sufleteºte,prin ascultareaînvãþãturii lãsatãoamenilor deMântuitorul Isus.

Copacul din poveste îºi ducea zilele cu seninãtate, bucurându-sede strãlucirea soarelui, de mângâierea rãcoroasã a ploilor de varã ºide spaþiul de care avea nevoie, de jur împrejur, pentru a respira în voieºi pentru a fi privit ºi admirat.

Trebuie sã ºtii, copile dragã, cã stejarul cu pricina se bucura demultã preþuire, deoarece fusese sãdit cu mulþi ani în urmã ºi era ospecie rarã, aºa încât o lege a locului îl proteja, considerându-l unmonument al naturii.

Toate ar fi fost bune ºi frumoase, pentru stejar ºi pentru cei care –din generaþie în generaþie – se adunau la umbra lui, dacã nu ar fiapãrut într-o zi un om bogat, printre ale cãrui avuþii se numãra ºipãmântul din preajma stejarului. ªi, cum omului acestuia îi stãtea minteala cum sã-ºi umple ºi mai mult vistieria, el se gândi sã transforme bucatade pãmânt de lângã stejar într-un loc de înmulþit bani. ªi, fãrã a sta preamult pe gânduri ºi fãrã a-i pãsa de stejar, de legea care-l ocrotea ºi decei pe care bãtrânul copac îi adãpostea, bogãtaºul se apucã de sãpatlângã rãdãcinilestejarului pentru aface loc construiriiunui uriaº care sãzgârie norii ºi în alcãrui pântece sã sefacã comerþ ºi alte„fabrici” de bani.

Aºa o hotãrârenu putea sã-i laseindiferenþi pe ceicare crescuserã laumbra stejarului,

îngrijoraþi pentru soarta bãtrânului copac, ce urma sã fie sufocat demãreþia colosului de fier, sticlã ºi beton din vecinãtatea lui. Aºa încât,bieþii oameni începurã a scrie jalbe pe la mai marii locului, aleºi sã steape scaune de vazã ca apãrãtori ai legii, dar aceºtia din urmã, din nuºtiu ce motiv, nu prea voirã sã deschidã gura în apãrarea stejarului ºi alegii care-i dãdea dreptate. Între timp, escavatoarele continuau sã sape,slãbind rãdãcinile stejarului ºi acoperind, cu zgomotul lor, ciripitulpãsãrilor ºi cântul credincioºilor ce continuarã sã se adune la umbracopacului ameninþat de colosul ce stãtea sã se înalþe în coasta lui.

Mã întrebi ce a urmat, copile dragã… ? Nu ºtiu sã-þi rãspund, darºtiu cã bunul sfârºit al poveºtii îl putem scrie împreunã, unindu-neglasurile în rugãciune ºi în apãrarea stejarului de a cãrui parte stãlegea ºi, dacã este nevoie, fãcând un lanþ viu în jurul acestuia, pentrua-l apãra de furia escavatoarelor ºi a celor care mãsoarã totul în bani.ªi nu uita, copilul meu drag, cã, aºa cum „nu mor caii când vor câinii”,nici stejarii nu mor când titanii vor.

Da, Isus e singurul drum care duce la rai. El a spus: „Nimeni nu vine la Tatãl decât prin mine.”Numai el poate sã ne dea iertarea pãcatelor, pentru cã el a murit pentru noi. Numai el are putere sãne ierte, pentru cã este Dumnezeu. ªi numai el poate sã ne judece absolut corect, pentru cã numai elvede tot.

Existã oameni care nu-l cunosc pe Isus, dar care au o inimã bunã ºi dreaptã. Pentru meritele luiIsus ºi ei pot ajunge în rai. Alþi oameni au auzit de Isus, dar nu vor sã-l asculte. Ei încearcã sã-ºi facãraiul aici pe pãmânt, alergând numai dupã bani, dupã distracþii, chinuind pe alþii. Dar dacã Isusne-a arãtat clar cã doar un singur drum care duce la rai, ce ºanse avem sã-l gãsim în altã parte?

Verset cheie: Isus a spus: Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl decât pin mine(In 14,6). Versete ajutãtoare: In 6,68; Ap 22,17

(a(a(a(a(adaptare dupãdaptare dupãdaptare dupãdaptare dupãdaptare dupã 205 Questions Children Ask about God 205 Questions Children Ask about God 205 Questions Children Ask about God 205 Questions Children Ask about God 205 Questions Children Ask about God)))))

Este Isus singura cale care duce la rai?Este Isus singura cale care duce la rai?Este Isus singura cale care duce la rai?Este Isus singura cale care duce la rai?Este Isus singura cale care duce la rai?

SSSSSttttteeeeejjjjjaaaaarrrrruuuuulllllsssssi i i i i c c c c cooooolllllooooosssssuuuuulllll,,,,,

14

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia FericituFericituFericituFericituFericituPrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

ScurtScurtScurtScurtScurtistoricistoricistoricistoricistoric

P a r o h i aromano-catolicãdin Nãvodari esteuna dintre celemai tinere dinArhidieceza deB u c u r e º t i .Industrializarea,c o n s t r u i r e a

rafinãriei Petromidia ºi a altor obiective economice au determinatmigraþia multor credincioºi catolici din Moldova pe teritoriul Dobrogei.

Într-o primã fazã, credincioºii stabiliþi aici, pentru a participa la SfântaLiturghie, se deplasau la Constanþa; apoi Nãvodariul devine filialaparohiei din Mihail Kogãlniceanu, în 1986 fiind numit primul paroh alacestei comunitãþi.

Pânã în anul 1997, când au fost finalizate lucrãrile la noua bisericã,Sfânta Liturghie se celebra într-o casã de pe strada Plopilor. NouaBisericã a fost consacratã pe 27 septembrie 1998.

O parohieO parohieO parohieO parohieO parohie de aceeaºi vârstã cu parohul de aceeaºi vârstã cu parohul de aceeaºi vârstã cu parohul de aceeaºi vârstã cu parohul de aceeaºi vârstã cu parohulLa Nãvodari, „oraºul unde cerul sãrutã marea”, trãieºte o

comunitate de credincioºi catolici de aproape douã sute de familii.„Sunt douã sute de familii, spune pãrintele paroh Nicolae Farcaº,împreunã cu credincioºii din filialele Lumina, Corbu ºi Sibioara. Pãrintele„Nicu”, aºa cum îl alintã credincioºii pe preotul Nicolae Farcaº, a sosit înaceastã comunitate dupã 25 august 2001. „Eram vicar la Constanþa,spune pãrintele Nicu, ºi uneori veneam în vizitã la Nãvodari; încã deatunci am cunoscut Nãvodariul ca pe o parohie în care sunt mulþi tineriºi copii care cântã frumos. La concertele de Crãciun, Nãvodariul erarenumit prin corul sãu. Pãrintele Toni (Anton Lenghen) avea o vocefrumoasã ºi i-a învãþat sã cânte; de fapt, la Nãvodari, existã o tradiþieîncã de pe vremea pãrintelui Ioan P. Solomon, care a învãþat mai multefete sã cânte la orgã; o tradiþie care se respectã ºi astãzi. Din pãcate,numãrul copiilor este în scãdere, când am ajuns la Nãvodari erau15-20 de copii în clasele V-VIII, acum sunt cinci, ºase (…)” .

„Parohia din Nãvodari, continuã pãrintele Nicu, este o parohietânãrã; credincioºii provin din Moldova, majoritatea din zona Bacãuluiºi a Romanului. Fiind o parohie tânãrã ºi având un paroh tânãr, spunezâmbind pãrintele paroh, am reuºit sã ne înþelegem bine încã de laînceput. În primul an am stat în casa veche, dar anul urmãtor, cu o lunãînainte de hram, le-am spus credincioºilorcã de hram vreau sã mã mut în noua casãparohialã. Casa era doar tencuitã, mai eraumulte finisãri de fãcut, trebuiau vopsite uºile,geamurile, dar nu aveam nevoie demeseriaºi ºi i-am rugat pe credincioºi sãmã ajute; nimeni nu credea cã vom reuºisã terminãm într-o lunã, dar am reuºitpentru cã erau zile când veneau ºi 30 depersoane la treabã; cum ieºeau din schimbveneau la parohie. Însã, cel mai multm-am bucurat cã prin aceste munci aureuºit sã se cunoascã, au devenit mai

apropiaþi, au început sã simtã cã aceasta este casa lor”.Cât priveºte participarea la sfintele sacramente, pãrintele Nicu ne spune:

„Sunt multe persoane care participã la spovadã ºi împãrtãºanie; niciodatãde sãrbãtori nu stau singur, invit mereu un preot dintr-o altã localitate. Astãzi,de exemplu, pentru cã suntem în Duminica Divinei Milostiviri (n.r. 23 aprilie2006), multe persoane din parohie fac novena sau coroniþa la DivinaMilostivire; o datã pe lunã, când avem adoraþie în capela surorilor, recitãmcoroniþa împreunã. Însã, cel mai mult, am cãutat sã promovez devoþiuneaîn cinstea Fericitului Ieremia care, fiind patronul nostru, trebuie cunoscutmai bine de cãtre credincioºi. Existã ºi devoþiunea cãtre Sfântul Anton dePadova, dar mulþi dintre credincioºi merg la Constanþa, la bazilicã, pentrua-l cinsti, pentru cã aºa au fost învãþaþi de pe vremuri”.

Semne bune peSemne bune peSemne bune peSemne bune peSemne bune pentru nãvodãrenintru nãvodãrenintru nãvodãrenintru nãvodãrenintru nãvodãreniLa capitolul perspective, pãrintele Nicu ne spune: „Anul trecut, în parohia

noastrã au sosit Surorile Capucine ale Fericitei Maici Francesca Rubatto(Reginalda Albertani, ChiaraMistri ºi Francesca Piaggi) ºi,cu ajutorul lor, vrem sãajungem ºi pe alte cãi laoameni, de exemplu, vremsã facem un oratoriu, lângãcasa parohialã; un minioratoriu existã ºi acum încamerele de jos ale caseiparohiale, uºa casei e mereudeschisã pentru tineri ºi copii.Deja am primit aprobãrile dinpartea autoritãþilor ºi, zileleurmãtoare, vrem sã începemlucrãrile la un dispensar,lângã casa surorilor, iar într-un viitor mai îndepãrtat sperãm sã avem ºi o grãdiniþã. Acum încercãm sãformãm ºi personalul pentru grãdiniþã, de aceea i-am sfãtuit pe câþiva tinerisã înceapã liceul pedagogic”.

Vorbind cu cele trei surori italience despre activitãþile ºi despreplanurile pe care le au în parohie, iatã ce am aflat: „Atenþia noastrã,spune sora Reginalda, se îndreaptã spre cei bolnavi, spre copii; noi

lucrãm în oratori i , dar acordãm, deasemenea, asistenþã medicalã în familii,pentru cã suntem ºi infirmiere”. „Comunitateane-a primit foarte bine, spune sora Chiara,acum am început sã facem catehezã cu copiiiºi tinerii, dar pregãtim ºi familiile copiilor caretrebuie sã fie botezaþi. Vrem sã cunoaºtemmai bine familiile, sã pãstrãm legãtura cu ele;am observat cã mulþi au nevoie sã vorbeascãcu cineva”. „Vrem sã creãm un canal delegãturã între parohie ºi familii, adaugã soraFrancesca, suntem de puþin timp aici, încercãmsã vedem ce se poate face”.

Din viaþa parohiei

15Din viaþa parohiei

ul Ieremia Vul Ieremia Vul Ieremia Vul Ieremia Vul Ieremia Valahul alahul alahul alahul alahul – Nãvodari– Nãvodari– Nãvodari– Nãvodari– NãvodariBiserica,Biserica,Biserica,Biserica,Biserica,

singura measingura measingura measingura measingura meaalinarealinarealinarealinarealinare

Doamna MariaIoniþã s-a nãscut înBasarabia, dar a

copilãrit la Mirceºti. La Nãvodari a ajuns în anul 1945 ºi face parte din primafamilie catolicã din Nãvodari. „Îmi amintesc, spune doamna Ioniþã, cã atuncicând a murit tatãl meu, în anul 1953, la Nãvodari nu aveam preot ºi atrebuit sã-l þinem ºase zile în casã pânã ce am gãsit un preot. A început apoisã vinã preotul de la Kogãlniceanu ºi celebra slujba chiar la mama în casã.Eram vreo 10-15 familii pe atunci. S-a cumpãrat apoi casa de pe stradaPlopilor, iar eu ºi mama mea am îngrijit-o mereu. Aceastã nouã bisericãeste pentru mine ceva deosebit, îmi umple un gol din inimã; nu vin zilnic,dar vin ori de câte ori pot”.

Doamna Ana Stan asista la discuþiile noastre þinându-l în braþe peBenedict, un copilaº botezatîn Noaptea Învierii cu numeleactualului papã; este din Luizi-Cãlugãra (Bacãu) ºi la unmoment dat intervinespunând: „Pentru mine,biserica, Sfânta Liturghie ºicomunitatea sunt singuramea alinare. Suntem uniþi,preoþii ne-au þinut uniþi, eu nupot sã-l uit pe pãrinteleIeronim Iacob; eracumsecade ºi þinea predicifrumoase”.

Oameni pe care te poþi bazaOameni pe care te poþi bazaOameni pe care te poþi bazaOameni pe care te poþi bazaOameni pe care te poþi bazaDoamna Ana Enache este nãscutã în zona Romanului la Nãvodari

ajungând în anul 1985. „Eu lucram în Braºov ºi soþul meu aici, spunedoamna Enache; dupã ce ne-am cãsãtorit, ne-am mutat la Nãvodari; laSfânta Liturghie am participat ºi când se celebra în casa de pe strada Plopilorºi vin cu mare drag ºi aici pentru cã suntem ca o familie, oamenii sunt foartebuni ºi sãritori, când este ceva de fãcut la bisericã vin cu toþii”.

Domnul Gheorghe Ursache este, din anul 1986, „mâna dreaptã apreoþilor”. „Acum stau în Lumina, dar tot aici vin la bisericã pentru cã acolonu avem. Eu cu pãrintele Solomon am împrejmuit locul pe care se aflãbiserica. Când eram liber aici veneam, nu mergeam la o bere sau la plajã,veneam aici pentru cã biserica este ca o a doua casã pentru mine. Suntemmândri de biserica noastrã”.

Domnul Anton Ungureanu ºi soþia sa Virginia sunt din Belceºti, judeþulIaºi ºi au ajuns în judeþul Constanþa în anul 1971, iar la Nãvodari, în 1980.„Prima datã când am venit aici, Sfânta Liturghie se celebra într-o camerã;apoi, când numãrul credincioºilor a crescut, s-a cumpãrat casa de pePlopilor; acolo am mai dãrâmat niºte pereþi ºi am fãcut o capelã. Pe loculunde se aflã biserica era grãdina unui bãtrân care nu voia deloc sã cedeze,dar pãrintele Solomon l-a convins. Cu pãrintele Ieronim Iacob ºi cu pãrintele

Francisc Ungureanu acumpãrat fierul pentrugardul bisericii. Pentrumine, spune domnulUngureanu, bisericape care am reuºit s-oînfiripãm este binevenitã ºi îi mulþumim luiDumnezeu cã am avutpreoþi care s-au zbãtutsã avem aceastã bisericã. Dacã ceilalþi preoþi, Ianuº Sociu, IacobGherghelucã, Ioan P. Solomon, Ieronim Iacob s-au strãduit sã ne þinãuniþi ºi sã avem o bisericã, pãrintele Antonel ºi pãrintele Nicu au voit sãcomunicãm unii cu alþii. Pãrintele Nicu a pus piciorul în prag ºi ne-a zis:„Vreau sã vã vãd discutând dupã Sfânta Liturghie!”.

Domnul Francisc Pãuleþ este ºi dânsul originar din judeþul Iaºi, iarla Nãvodari este din anul 1986. „Îmi amintesc cã toate modificãrile pecare le-am fãcut la vechea capelã, spune domnul Pãuleþ, le-am fãcutnoaptea pentru cã nu aveam voie; dacã mai lucram ziua ºi veneacontrolul trebuia sã ne ascundem. Acum este altfel, vecinii sunt un picsupãraþi pe noi pentru cã tragem clopotul”.

Doamna Mariana Dragoman este din ªcheia, judeþul Iaºi. „Sunt de30 de ani în Nãvodari, spune doamna Dragoman, am venit la liceu,apoi i-am adus ºi pe fraþii mei. Mult timp am mers la bisericã la Constanþa,cu câþiva lei mergeam ºi veneam; acum nu ºtiu dacã am mai fi reuºit sãajungem, cu patru copii este foarte scump. E bine cã avem bisericã ºiîmi place foarte mult sã ne întâlnim. Toþi se minuneazã cã suntem puþiniºi am reuºit sã facem aceastã bisericã”.

VVVVVara, singura problemãara, singura problemãara, singura problemãara, singura problemãara, singura problemãDupã cum vedem, parohia din Nãvodari are viitor; dupã Constanþa,

este a doua parohie ca numãr de credincioºi. „Noi nu ne confruntãmcu exodul familiilor spre Occident, spune pãrintele paroh, pentru cãaici sunt locuri de muncã; au plecat puþini, dar pe cei mai mulþi plecatulnu-i încântã, aºa cã au rãmas aici. Existã, însã, o problemã: e greu sãfaci pastoraþie cu tinerii, la malul mãrii. Vara, toþi tinerii se angajeazã peplajã ºi nu mai au nici o zi sau orã liberã, aºa încât la bisericã nu-i maivezi ºi mã doare lucrul acesta, eu încã nu am gãsit o posibilitate sã-i þinaproape de Bisericã ºi pe timpul verii”.

16 Din viaþa Arhidiecezei

În aceste zile speciale, care urmeazã Sãrbãtorii celei mai mari acreºtinãtãþii – Învierea Mântuitorului nostru Isus Cristos - îmi face plãceresã aduc în atenþia cititorilor acestei reviste ºi, în special, a colegilor meiprofesori, un proiect internaþional care s-a bucurat de succes în þaranoastrã.

Seminarul de formare a formatorilor Educaþia pentru religie ºi pentrucultura diversitãþii a fost organizat de Secretariatul Naþional alÎnvãþãmântului Catolic din România (SNEC), în colaborare cu MinisterulEducaþiei ºi Cercetãrii, în parteneriat cu Federaþia Educatorilor Religioºidin Spania (FERE) ºi Comitetul European al Educaþiei Catolice din Bruxelles( CEEC), la Facultatea de Teologie Greco-Catolicã din Oradea.

Beneficiarii acestei activitãþi metodice de excepþie au fost 50 deeducatori din învãþãmântul preuniversitar, preoþi ºi profesori catolici,

împreunã cu profesori de confesiune ortodoxã, care s-au implicat încadrul atelierelor de lucru.

Prestanþa pedagogicã ºi climatul religios ale seminarului au fostasigurate de conferinþele prezentate de Fr. dr. Lorenzo Tebar Belmonte ºide pr. prof. Angel Miranda, FERE – Madrid. Au prezentat comunicãriPreasf. dr. Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea (Falsa adoraþie– idolatria), Preasf. Aurel Percã, episcop auxiliar romano-catolic de Iaºi,responsabil cu învãþãmântul catolic în cadrul Conferinþei EpiscopaleCatolice din România, conf. univ. dr. Gheorghe Manolache (Opþiuneafilosoficã ºi religioasã a fiinþei); prof. drd. Mariana Purþuc (Dialog ecumenicºi interreligios în Europa unitã); prof. Romiþa Lupaºcu, inspector general,M.Ed.C. (Asigurarea calitãþii în educaþie ºi formare profesionalã înRomânia. Perspective europene); prof. dr.Cristina Popa (Ipostazeborgesiene în lirica lui Nichita Stãnescu), dr. Mioriþa Got (Sentimentulreligiozitãþii în ora de literaturã românã). Au avut intervenþii remarcabile:conf. univ. dr., pr. Iosif Bisoc, insp. ºcolar diecezan, Roman, prof. LilianaAntonescu, inspector general, I.ª.J. Bihor, prof. drd. Titiana Zlãtior,inspector general, I.ª.J. Cluj, prof. Antonio I. Andueza, directorul ªcoliiprofesionale ,,La Salle‘‘, Asociaþia ,,Institutul Sf. Ioan de La Salle‘‘, prof.Adriana Todoran, inspector de specialitate, I.ª.J. Alba, prof. drd. Elaªtefãnescu, Reºiþa, profesoarele drd. Diana Hãrtescu, Mioara Goian,

Ileana Sanda, Bucureºti, prof. drd. ªtefana Dumitru, Cãlãraºi,profesoarele Maria Lupu ºi Terezia Filip, inspectori de specialitate lainspectoratele ºcolare Vrancea ºi Maramureº, sr. Myriam Ghenþa.

Am lãsat Sfântului Spirit libertatea de a acþiona în noi!Am nutrit dintotdeauna speranþa ºi credinþa cã noi, educatorii, ne

înscriem în acþiunea de iubire a lui Dumnezeu, construim punþi de credinþãºi de culturã! Educatorul le oferã elevilor un model practic ºi un gest deslujire, nãscut din iubirea dezinteresatã, pânã la jertfa dãruirii de sine. Elva apãra familia umanã, tinerii care îi sunt încredinþaþi în mod special.

Comuniunea educatorilor, în general, ºi a educatorilor catolici, înspecial, se cuvine sã însemne respect, solidaritate, prin care – semn aldãruirii – fiecare se aflã în slujba celorlalþi.

La orele de curs ºi în cadrul lecþiei de orientare ºcolarã, profesorulconfirmã autoritatea lui Cristos prin fapte ºi gesturi proprii. El iubeºte ºiserveºte Biserica, vesteºte cuvântul lui Dumnezeu cu fidelitate ºi iubire înfaþa tinerilor; exerseazã rugãciunea în comuniune cu tinerii ºi participãcu aceºtia la Sfânta Liturghie, construind astfel o civilizaþie a iubirii. Suntemchemaþi sã cultivãm spiritul misionar în fiecare tânãr, sã veghem asupraraporturilor de adevãratã frãþie dintre tineri, sã-i determinãm sãredescopere Duminica ºi adorarea Sfântului Sacrament al Altarului, sãrespecte cãsãtoria ºi valorile familiei, sã apere viaþa – iatã câteva dintreideile enunþate de noul nostru Papã.

Sã-i învãþãm pe tineri sã se descopere ca luminã a lumii, conºtienþide ineficienþa minciunii, a injustiþiei, a violenþei, a întunericului.

Tânãrul va fi orientat ºi îndrumat sã treacã de la pãcat la curãþie, de laîndoialã la credinþã, de la moartea sufletului, la viaþã. El va fi alpinistul caretranspirã ºi suferã, perseverând pe calea speranþei spre victoria finalã.

Le oferim deci tinerilor bucuria unei iubiri împlinite, întâlnirea cu IsusCristos. Isus este modelul nostru, învãþãtorul ºi maestrul, marele preot,dar ºi Mielul Jertfit, model al sacrificiului suprem prin cuvintele, faptele,modelul vieþii Sale. Sã trãim în lumina semnelor Sale întreaga noastrãviaþã.

Le reînnoiesc colegilor mei – truditori întru educaþie – rugãciunea pecare tatãl meu, Viorel Baciu, preot greco-catolic martir ºi distins profesorde limba ºi literatura românã în viaþa de fiecare zi, trecut din 1983 petãrâmul Luminii, mã îndemna sã o recit zilnic, pentru a-mi dãrui fiecaregest lui Cristos, ºi pentru a-mi asigura dimensiunea catolicã a vieþii:

“Dumnezeiascã Inimã a lui Isus, Îþi ofer, prin mijlocirea InimiiNeprihãnite a Preacuratei Fecioare Maria, toate rugãciunile, lucrãrile,bucuriile ºi suferinþele zilei acesteia. Le unesc cu toate acele intenþiuni, cucare Tu Te jertfeºti necontenit pe altarele din lumea întreagã. Dar, maiales, le ofer pentru Sfânta noastrã Bisericã Catolicã, pentru Sfântul nostruPãrinte Papa ºi pentru toate intenþiunile recomandate membrilorapostolatului rugãciunii pentru luna ºi ziua aceasta. Amin.”

Prin activitatea desfãºuratã într-un climat de rãbdare, împreunã cutinerii, vom reuºi sã demonstrãm cã sensul cuvântului “pedagog” esteacela de a construi destine ºi de a le deschide acestora poarta Luminii.

prof. drprof. drprof. drprof. drprof. dr. . . . . MIORIÞA GOTMIORIÞA GOTMIORIÞA GOTMIORIÞA GOTMIORIÞA GOTpreºedinte S.N.E.C. – Româniapreºedinte S.N.E.C. – Româniapreºedinte S.N.E.C. – Româniapreºedinte S.N.E.C. – Româniapreºedinte S.N.E.C. – România

inspector general, M.Ed.C.inspector general, M.Ed.C.inspector general, M.Ed.C.inspector general, M.Ed.C.inspector general, M.Ed.C.

Seminarul de formare a formatorilorSeminarul de formare a formatorilorSeminarul de formare a formatorilorSeminarul de formare a formatorilorSeminarul de formare a formatorilorTTTTTimp bogat al Credinþeiimp bogat al Credinþeiimp bogat al Credinþeiimp bogat al Credinþeiimp bogat al Credinþei

17Procesiune de Sfintele PaºtiProcesiune de Sfintele PaºtiProcesiune de Sfintele PaºtiProcesiune de Sfintele PaºtiProcesiune de Sfintele Paºti

la Constanþala Constanþala Constanþala Constanþala ConstanþaSeara Sfintei Învieri a Domnului nostru Isus Cristos a fost celebratã ºi la

Constanþa prin organizarea unei procesiuni, cu lumânãri aprinse. Mulþimeade credincioºi, printre care ºi foarte mulþi copii, a mãrºãluit în ordine pe untraseu ce a cuprins perimetrul din jurul bazilicii Sf. Anton de Padova. Fie cã aucântat „Cristos a înviat din morþi” sau au meditat asupra marelui mister alcredinþei creºtine, participanþii la procesiune au fost întâmpinaþi cu simpatie delocuitorii zonei peninsulare a oraºului. Vicarul episcopal de Dobrogea,monseniorul ªtefan Ghenþa, a mulþumit enoriaºilor sãi pentru aceastã dovadãde credinþã ºi a acordat o menþiune specialã corului condus de Marius Oras.

La buna desfãºurare a evenimentului au contribuit ºi lucrãtorii PoliþieiRutiere, care au oprit circulaþia în zonã pe timpul desfãºurãrii procesiunii.

MARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCUMARIUS-OVIDIU NICULESCU

ComunitateaComunitateaComunitateaComunitateaComunitateaparohialãparohialãparohialãparohialãparohialã

devine misionarãdevine misionarãdevine misionarãdevine misionarãdevine misionarãMisiunea popularã de la Târgu Jiu,

duminicã, 30 aprilie, a intrat în cea de a patrafazã. Enoriaºii parohiei catolice Sfântul Ioande Capestrano au fost vizitaþi de MisionariiOblaþi ai Mariei Imaculate, surorile Maestre

Pie Venerini ºi de un grup de laici din aceastã localitate. Din acest motiv surorile,copiii ºi pãrinþii, duminicã, 30 aprilie, au primit împreunã crucea misionarã ºimandatul pentru a mãrturisi Evanghelia lui Cristos în cartierele lor. În primelepatru zile ale sãptãmânii, o echipã formatã din laici ºi consacraþi au vizitat celepatru zone pastorale ºi au animat ºi Centrele de Ascultare a Cuvântului, fiindgãzduiþi chiar de familiile misionare. Vineri 5 ºi sâmbãtã 6 mai preoþii au stat ladispoziþie pentru spovezi ºi colocvii. Cu liturghia euharisticã de duminicã, 7mai, prezidatã de E. S. IPS Ioan Robu, Arhiepiscopul de Bucureºti, MisionariiOblaþi ai Mariei Imaculate au prezentat pãstorului diecezei munca deevanghelizare realizatã pe teritoriul de la Târgu Jiu, începând cu 2005.

Dupã un an, a scris pr. Petru Husariu în mesajul care prezintã programulsãptãmâni misionare, “cuvântul misiune ºi respectiv misiune popularã numai reprezintã o noutate”. În realitate, multe au fost ocaziile pentru a trãiîmpreunã aceastã experienþã, pânã acum împãrþitã în trei faze. Prima a fost înlunile ianuarie ºi februarie 2005 când, împreunã cu parohul, pãrintele Husariu,s-a elaborat proiectul misionar dupã nevoile spirituale ale comunitãþii. În aldoilea moment, pe 13 martie 2005, la începutul primei sãptãmâni, ExcelentaSa Arhiepiscopul Ioan Robu a conferit mandatul misionar Oblaþilor. Înoctombrie 2005 a început cea de- a patra fazã cu întâlnirile lunare ale Betaniei,ºcoalã a Cuvântului în care au fost oferite instrumentele esenþiale pentru aface un drum de spiritualitate biblicã.

Misiunea popularã este un proiect organic, care se desfãºoarã într-operioadã medie-lungã folosindu-se de instrumente diferite ºi personalizate.Are ca centru vestirea directã a lui Cristos Mântuitor, în special în afaralãcaºurilor de cult. ªi se manifestã ca o acþiune eclezialã care atinge ºiangajeazã toatã þesãtura parohialã pentru a redefini, a reconfigura ºi a întãripastoraþia prin permanentul mandat misionar al lui Cristos.

www www www www www.omimissio.net\romania.omimissio.net\romania.omimissio.net\romania.omimissio.net\romania.omimissio.net\romania

Înãlþarea lui Isus Cristos:Înãlþarea lui Isus Cristos:Înãlþarea lui Isus Cristos:Înãlþarea lui Isus Cristos:Înãlþarea lui Isus Cristos:mister al glorificãriimister al glorificãriimister al glorificãriimister al glorificãriimister al glorificãrii

BisericiiBisericiiBisericiiBisericiiBisericii

PrPrPrPrPr. T. T. T. T. TARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBAN

Arãtându-se Isus celor unsprezece, le-a zis: „Mergeþi înlumea întreagã ºi vestiþi Evanghelia la toatã fãptura. Cine vacrede ºi se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede va fiosândit…

Domnul Isus, dupã ce le-a vorbit, s-a înãlþat la cer ºi s-aaºezat de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, pornind, au vestitpretutindeni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântulprin semnele care îi însoþeau” (Mc 16,15-20).

În înþelegerea primilor creºtini, Înãlþarea la cer a lui IsusCristos Înviat reprezintã momentul culminant al mesianismuluiSãu. Într-adevãr, consacrat ºi desemnat drept „Fiu iubit” al Tatãluicu ocazia Botezului ºi intrând în Ierusalim în aclamaþiile mulþimii,aidoma lui Solomon dupã ungerea sa ca rege peste Israel înlocul lui David (1Re 1,38-40), lui Isus nu-i mai rãmânea decât sãse aºeze pe tronul regesc. Aceastã întronare are loc, conformevangheliºtilor sinoptici, odatã cu Înãlþarea Sa la cer. Acumdevine El pe deplin Mesia pentru întreg neamul omenesc pecare l-a rãscumpãrat prin Patima sa ºi cãruia i-a croit acces însânul Sfintei Treimi prin Învierea sa.

Aºezându-se la dreapta lui Dumnezeu, Isus Cristos (Mesia)realizeazã cu fraþii sãi o legãturã nouã ºi veºnicã cu fraþii sãi(oamenii din toate timpurile ºi din toate locurile). Mai mult, El îºicontinuã lucrarea de mântuire însoþindu-i pe ucenici pe cãrãrileevanghelizãrii ºi întãrind cuvântul lor prin semne. Important arfi ca noi sã le putem vedea.

Fraþilor, vã rog , eu cel întemniþat în Domnul, sã umblaþi închip vrednic de chemarea cu care aþi fost chemaþi, cu toatãsmerenia ºi blândeþea, cu îndelungã rãbdare, îngãduindu-vãunii pe alþii în iubire, strãduindu-vã sã pãstraþi unitatea Duhuluiîn legãtura pãcii… precum aþi fost chemaþi la o singurã speranþãa chemãrii voastre… Fiecãruia dintre noi I s-a dat harul dupãmãsura darului lui Cristos. De aceea se spune: „Suindu-se întruînãlþime a dus în robie robia ºi a dat daruri oamenilor”(Ef 4,1-3.7-8).

Ca de fiecare datã în scrisorile sale, sfântul Pavel (Paul)precede îndemnurile sale morale cu o lecþie de dogmaticã.Mai precis, apostolul ne invitã sã contemplãm împreunã cu elmisterul planului lui Dumnezeu pentru ca mai apoi sã ne invitesã ne conformãm viaþa cu realitãþile contemplate. Acest misterse traduce într-o chemare cãreia i-am rãspuns prin botezulprimit ºi care, de aici înainte, se repercuteazã asupra întregiinoastre vieþi: „vã rog sã umblaþi în chip vrednic de chemarea cucare aþi fost chemaþi… la o singurã speranþã”. Aceastã speranþãnu este alta decât cea contemplatã: participarea noastrã la viaþadivinã alãturi de Isus Cristos Înviat ºi Glorificat.

Din viaþa Arhidiecezei

18 Din viaþa socialã

MOTO: “Handicapul – povarã, blestem sau binecuvântare?”

V-aþi propus vreodatã sã reflectaþi asupra întrebãrilor fundamentale: Ce este omul?Care este sensul existenþei sale, al existenþei dumneavoastrã?

Dacã nu aþi fãcut niciodatã acest lucru, vã invit sã vã uitaþi în jur, la membrii familieidumneavoastrã, la prieteni, la colegii de serviciu sau - stând într-un parc pe o bancã - sãpriviþi oamenii care trec. Gândiþi-vã câte persoane dintre cele pe care le vedeþi zilnic suntla fel. Toþi suntem diferiþi, dar ceva ne uneºte: DEMNITATEA de a fi OM, pe care Dumnezeune-a dãruit-o odatã cu viaþa. Valoarea omului nu rezidã nici în culoarea pielii, nici însimetria chipului, nici în semnele particulare. Bunul Dumnezeu ne-a creat diferiþi ºi a fãcutacest lucru în deplinã cunoºtinþã de cauzã. Sf. Paul, în prima scrisoare cãtre corinteni,folosea o asemãnare minunatã: noi suntem asemenea unui trup (1Cor 12,12-31). Aºacum mãdularele corpului nostru sunt diferite, la fel ºi noi, în diversitatea noastrã, alcãtuimun trup. În virtutea deosebirilor dintre noi avem vocaþii diferite ºi implicit avem nevoie deceilalþi.

Stând pe bancã vãd cum trece prin faþa mea o persoanã cu handicap. Ce reacþie am?Mã sperii?… Mã dezgustã?…Mi se face milã!? Îmi este indiferent !?...

M-am gândit vreodatã la faptul cã ºi eu am o problemã, nu numai cei pe care îiprivesc? Problema mea este cã nu vãd cu ochii Domnului Cristos pe cei care trec prin faþamea.

Am întâlnit persoane cu probleme speciale care îºi plângeau de milã sau seautocompãtimeau, erau deprimate. Ce sau cine îi adusese în aceastã stare? Adesearãspunzãtori erau semenii lor care îi stigmatizau, îi izolau, îi priveau ca pe niºte ciudaþi, ºidoar într-o mãsurã mai micã suferinþa era provocatã de deficienþa în sine.

Am gãsit ºi persoane care nu erau nici pe departe lipsite de curaj, de încredere ºidemnitate. Aveau ochii luminoºi ºi vorbeau cu dezinvolturã. Erau fericiþi. De ce? Întâlniserãoameni care le arãtaserã respect, care nu aveau prejudecãþi ºi care le-au dat o ºansãpentru a se forma, a se afirma, a se ajuta pe ei înºiºi ºi pe cei din jur. Oamenii, toþi oamenii,sunt ºi rãmân egali în privinþa demnitãþii lor, a esenþei lor umane, oricât ar fi de bolnavi fizicsau psihic. Ceea ce distruge adevãrata frumuseþe a omului este egoismul, rãutatea,ignoranþa, minciuna - ºi nu boala.

Societatea, noi toþi, suntem responsabili unii faþã de alþii ºi trebuie sã trãim aceastãchemare la a-l urma pe Cristos prin slujire, în spiritul credinþei, al dragostei, ºi cuînþelepciune.

O persoanã cu handicap, de foarte multe ori, are nevoie doar de încurajare ºi derecunoaºterea demnitãþii ei, de o ºansã ºi de mijloace de a se forma, în limitele pe carele are, pentru a se împlini ca om ºi pentru a-i ajuta la rândul sãu pe alþii. Astfel, aceastãpersoanã nu va fi o povarã, nici nu se va considera blestematã.

De ce, ºi pentru cine, ar putea fi boala sau infirmitãþile o binecuvântare? Toate acesteaar trebui sã ne îndrepte privirea spre ceea ce este sau ce trebuie sa fie mai frumos la unom: inima lui. În clipa în care vom reuºi sã ieºim din egoismul ºi rutina noastrã, vom puteaprivi aceste deficienþe ca pe o binecuvântare. Ele sunt un dar special de la Dumnezeu:SEMNE pentru semeni ºi porþi de acces spre adevãrata frumuseþe ºi valoare a omului.

Dumnezeu iubeºte cu o dragoste specialã persoanele care suferã, este alãturi deele ºi ne cere ºi nouã sã le slujim: “…am fost bolnav ºi aþi venit sã Mã vedeþi… Adevãrat vãspun cã ori de câte ori aþi fãcut aceste lucruri unuia dintre aceºtia mici, Mie mi le-aþifãcut”(Mt 25,35-40).

EUGEN ªTEFÃNESCUEUGEN ªTEFÃNESCUEUGEN ªTEFÃNESCUEUGEN ªTEFÃNESCUEUGEN ªTEFÃNESCUCoordonator Birou de Asistenþã ºi Consiliere pentru PersoaneleCoordonator Birou de Asistenþã ºi Consiliere pentru PersoaneleCoordonator Birou de Asistenþã ºi Consiliere pentru PersoaneleCoordonator Birou de Asistenþã ºi Consiliere pentru PersoaneleCoordonator Birou de Asistenþã ºi Consiliere pentru Persoanele

cu Handicap, Asociaþia Caritas Bucureºticu Handicap, Asociaþia Caritas Bucureºticu Handicap, Asociaþia Caritas Bucureºticu Handicap, Asociaþia Caritas Bucureºticu Handicap, Asociaþia Caritas Bucureºti

Oamenii SEMNOamenii SEMNOamenii SEMNOamenii SEMNOamenii SEMNFotoreportaj al pelerinajului de laFotoreportaj al pelerinajului de laFotoreportaj al pelerinajului de laFotoreportaj al pelerinajului de laFotoreportaj al pelerinajului de la

Lourdes, pentru copii cu diverse tipuriLourdes, pentru copii cu diverse tipuriLourdes, pentru copii cu diverse tipuriLourdes, pentru copii cu diverse tipuriLourdes, pentru copii cu diverse tipuride handicap, organizat de HCPTde handicap, organizat de HCPTde handicap, organizat de HCPTde handicap, organizat de HCPTde handicap, organizat de HCPT(Handicap Children Pilgrimage T(Handicap Children Pilgrimage T(Handicap Children Pilgrimage T(Handicap Children Pilgrimage T(Handicap Children Pilgrimage Trust)rust)rust)rust)rust)în colaborare cu în colaborare cu în colaborare cu în colaborare cu în colaborare cu Caritas BucureºtiCaritas BucureºtiCaritas BucureºtiCaritas BucureºtiCaritas Bucureºti,,,,,în perioada 16-23 aprilie.în perioada 16-23 aprilie.în perioada 16-23 aprilie.în perioada 16-23 aprilie.în perioada 16-23 aprilie.

19Din viaþa socialã - Anunþuri

Din nefericire, ºi în primãvara anului acesta þara noastrã a fost ºi maieste calamitatã de inundaþiile din zona Dunãrii. Multe familii au rãmas deja fãrãlocuinþa ºi bunurile agonisite timp de o viaþa întreagã. Zeci de mii de hectare suntîncã sub apã, iar pagubele care vor fi înregistrate pe termen lung sunt departe dea putea fi apreciate acum.

În aceastã situaþie, nu putem rãmâne indiferenþi iar spiritul creºtin ne îndeamnãla solidaritate cu cei aflaþi în suferinþã, dincolo de apartenenþa religioasã sau etnicã.Astfel, Asociaþia Caritas Bucureºti ºi Confederaþia Caritas România au întreprins dejacâteva intervenþii pentru cei aflaþi în suferinþã. Pânã acum s-au distribuit în zonelecalamitate ale judeþului Dolj mai bine de 15 tone de alimente ºi pachete individualeigienice, precum ºi paturi pentru cei aflaþi în corturi. Intervenþiile au avut loc în perioada19-25 aprilie ºi au fost coordonate de Asociaþia Caritas Bucureºti în colaborare cuCaritas-urile diecezane din Iaºi ºi Alba Iulia.

De asemenea, în ziua de 3 mai s-a organizat o intervenþie (inclusiv pe bazã devoluntariat!) pentru mai bine de 1000 de beneficiari (1500 pachete igienice ºi 1000 depachete cu lenjerie) - tot în zonele calamitate din judeþul Dolj.

Pe termen ceva mai lung se intenþioneazã construirea a 10 case (pe lângã cele2 case construite deja în Teleorman din colecta diecezanã de anul trecut) pentrufamilii cu mulþi copii, din fondurile de solidaritate, care ne vor fi puse la dispoziþie deCaritas-urile din afara þãrii.

IPS Dr. Ioan Robu - Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti - a fãcut apel ºi lasolidaritatea ºi spiritul de întrajutorare creºtin al comunitãþilor catolice din arhidiecezanoastrã. Astfel cã, pe data de 7.05.20067.05.20067.05.20067.05.20067.05.2006 toate colectele de la Sfintele Liturghiisunt destinate pentru cei sinistraþi ºi greu încercaþi. Reînnoim pe aceastã cale ºiapelul nostru de a simþi împreunã cu cei aflaþi în suferinþã ºi de a contribui, dinposibilitãþile de care dispuneþi, spre a alina suferinþa altora.

Bunul Dumnezeu sã vã rãsplãteascã ºi sã vã dãruiascã însutit binecuvântarea ºiharurile sale!

PrPrPrPrPr. dr. dr. dr. dr. dr. . . . . VASILE CIOBANUVASILE CIOBANUVASILE CIOBANUVASILE CIOBANUVASILE CIOBANU

Director adjunctDirector adjunctDirector adjunctDirector adjunctDirector adjunct

Din parteaDin parteaDin parteaDin parteaDin parteaAsociaþiei CaritasAsociaþiei CaritasAsociaþiei CaritasAsociaþiei CaritasAsociaþiei Caritas

BucureºtiBucureºtiBucureºtiBucureºtiBucureºti

Glosar socialGlosar socialGlosar socialGlosar socialGlosar socialLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

SubsidiaritateaSubsidiaritateaSubsidiaritateaSubsidiaritateaSubsidiaritatea este un principiu des invocatîn guvernare, ºtiinþe politice, ciberneticã ºi management.Conform acestui principiu, problemele trebuie abordateºi rezolvate de forurile competente aflate cel maiaproape de problemele respective, deci la un nivel câtmai jos posibil. Autoritãþilor centrale nu trebuie sã lerevinã decât un rol subsidiarsubsidiarsubsidiarsubsidiarsubsidiar, adicã sã îndeplineascãdoar acele funcþii care nu pot fi realizate efectiv la unnivel imediat, pe plan local. Ideal sau ca principiu, s.s.s.s.s.este una din trãsãturile de bazã ale descentralizãrii ºifederalismului.

Termenul subsidiaritate subsidiaritate subsidiaritate subsidiaritate subsidiaritate provine din cuvântullatin subsidiarius (aprox. “care stã gata sã ajute”), ºi îºiare originea în doctrina socialã a Bisericii Catolice, undea fost pentru prima oarã dezvoltat în enciclica Rerumnovarum (1891) a Papei Leon al XIII-lea ºi reluat de Piusal XI-lea în Quadragesimo anno (1931). Ca principiu, seregãseºte în numeroase constituþii din lumea întreagã,printre care ºi în al zecelea amendament la constituþiaStatelor Unite ºi în legea Uniunii Europene.

Luni 15 mai 2006, ora 11,30 va aveaLuni 15 mai 2006, ora 11,30 va aveaLuni 15 mai 2006, ora 11,30 va aveaLuni 15 mai 2006, ora 11,30 va aveaLuni 15 mai 2006, ora 11,30 va avealoc la Universitatea din Bucureºtiloc la Universitatea din Bucureºtiloc la Universitatea din Bucureºtiloc la Universitatea din Bucureºtiloc la Universitatea din Bucureºti

conferirea tit lului de Doctor Honorisconferirea tit lului de Doctor Honorisconferirea tit lului de Doctor Honorisconferirea tit lului de Doctor Honorisconferirea tit lului de Doctor HonorisCausa al Universitãþii din Bucureºti –Causa al Universitãþii din Bucureºti –Causa al Universitãþii din Bucureºti –Causa al Universitãþii din Bucureºti –Causa al Universitãþii din Bucureºti –

episcopului titulat de Mepiscopului titulat de Mepiscopului titulat de Mepiscopului titulat de Mepiscopului titulat de Müüüüünsternsternsternsternster(Germania), dr(Germania), dr(Germania), dr(Germania), dr(Germania), dr. Reinhard Lettmann.. Reinhard Lettmann.. Reinhard Lettmann.. Reinhard Lettmann.. Reinhard Lettmann.

Miercuri, 26 aprilie, ora 16,30 în cadrul AcademieiTeologice Anton Durcovici a avut loc o conferinþã cutitlul: “PÃRINÞII BISERICII ªI CONCILIUL VATICAN II”.Conferinþa a fost prezentatã de dr. Cristian BÃDILIÞÃ .Tot în cadrul Academiei Teologicea avut loc joi, 4 mai2006, ora 17,00, conferinþa: „ MUZICA, O FEREASTRÃSPRE SPIRITUALITATE (II), invitaþi fiind domniºoara MartaCIESIELSKA – muzicolog (Universitatea “Karol Lipinski”Wroclaw – Polonia). Conferinþa a fost moderatã deAsist. Univ. Dr. Adrian Leonard MOCIULSCHI –compozitor (Universitatea Naþionalã de Muzicã dinBucureºti).

Academia TAcademia TAcademia TAcademia TAcademia Teologicã vã invitã JOI,eologicã vã invitã JOI,eologicã vã invitã JOI,eologicã vã invitã JOI,eologicã vã invitã JOI,18 mai, ora 16,30 la conferinþa cu18 mai, ora 16,30 la conferinþa cu18 mai, ora 16,30 la conferinþa cu18 mai, ora 16,30 la conferinþa cu18 mai, ora 16,30 la conferinþa cutema: DE LA GRAAL LA „SFÂNTULtema: DE LA GRAAL LA „SFÂNTULtema: DE LA GRAAL LA „SFÂNTULtema: DE LA GRAAL LA „SFÂNTULtema: DE LA GRAAL LA „SFÂNTULGRAAL”. Este invitat prof. drGRAAL”. Este invitat prof. drGRAAL”. Este invitat prof. drGRAAL”. Este invitat prof. drGRAAL”. Este invitat prof. dr. Mihaela. Mihaela. Mihaela. Mihaela. MihaelaVOICU - Universitatea din Bucuresti.VOICU - Universitatea din Bucuresti.VOICU - Universitatea din Bucuresti.VOICU - Universitatea din Bucuresti.VOICU - Universitatea din Bucuresti.

Academia TAcademia TAcademia TAcademia TAcademia TeologicãeologicãeologicãeologicãeologicãAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton Durcovici

PrPrPrPrPr. EMIL MORARU. EMIL MORARU. EMIL MORARU. EMIL MORARU. EMIL MORARU

20 Istorie ºi Spiritualitate

Monseniorul Ghika descoperea, în 1904,la Salonic, în persoana sorei Pucci, omãrturisitoare a slujirii caritãþii înspiritualitatea Sfântului Vincenþiu de Paul. Afost o adevãratã revelaþie, astfel încât, lainsistenþele sale, Sora Pucci, însoþitã de altedouã surori, întemeiazã o micã comunitatela Bucureºti, în vara anului 1906.

IstorIstorIstorIstorIstoria bucureºteanã aia bucureºteanã aia bucureºteanã aia bucureºteanã aia bucureºteanã aFiicelor Caritãþii SfântuluiFiicelor Caritãþii SfântuluiFiicelor Caritãþii SfântuluiFiicelor Caritãþii SfântuluiFiicelor Caritãþii Sfântului

Vincenþiu de PaulVincenþiu de PaulVincenþiu de PaulVincenþiu de PaulVincenþiu de PaulMai întâi, surorile deschid un mic

dispensar, pe strada Popa Tatu nr 5. Apoi,vila regalã din ºoseaua Jianu (lângã StatuiaAviatorilor) este donatã surorilor ºi devine, cuajutorul celebrului doctor Paulescu ºi subatenta grijã a Monseniorului Ghika, unsanatoriu vestit pentru probitatea medicalãºi spiritul de caritate cu care funcþiona. Au fostani eroici, traversaþi de rãzboaie ºi epidemii:holerã, tifos… Dãruirea surorilor se împleteacu emulaþia care antrena medicii, cu oîntreagã operã de spiritualitate ºi de civismvegheatã de Monseniorul Ghika. Încã de laînceput, surorile au fost asistate în munca lorcaritativã de Damele de Caritate , cu careîmpãrtãºeau aceeaºi carismã, având acelaºiFondator. Din 1919, preoþii lazariºti – dinaceeaºi spiritualitate, a Sf. Vincenþiu de Paul– încep sã lucreze împreunã cu surorile.

Sora Pucci murea, la 26 martie 1918, laIaºi, vegheatã în timpul agoniei de reginaMaria a României, care i-a spus printrealtele:”…Sorã Pucci, m-ai fãcut sã cred cãexistã caritate pe pãmânt…”

Între 1907-1916…laÎntre 1907-1916…laÎntre 1907-1916…laÎntre 1907-1916…laÎntre 1907-1916…laCiopleaCiopleaCiopleaCiopleaCioplea

Aici a funcþionat un dispensar care ofereazilnic, gratuit, asistenþã sanitarã pentru 100 debolnavi. Comunitatea vincentinã a înfiinþat laCioplea o ºcoalã de croitorie pentru fete ºi

Gânduri, speranþe...Gânduri, speranþe...Gânduri, speranþe...Gânduri, speranþe...Gânduri, speranþe...

Sora Germaine Price,Sora Germaine Price,Sora Germaine Price,Sora Germaine Price,Sora Germaine Price,superioara comunitãþii. Originarãsuperioara comunitãþii. Originarãsuperioara comunitãþii. Originarãsuperioara comunitãþii. Originarãsuperioara comunitãþii. Originarãdin SUA, profesoarã dedin SUA, profesoarã dedin SUA, profesoarã dedin SUA, profesoarã dedin SUA, profesoarã dematemat icã.matemat icã.matemat icã.matemat icã.matemat icã.

Iubirea de Cristos ºi un simplu anunþ înziar – care cautã persoane disponibile sãlucreze cu sãracii – au fost un început. Amîmbrãþiºat viaþa consacratã intrând înaceastã Congregaþie... Este o mare fericiresã recunoaºtem lucrarea Sfântului Duh însufletele noastre, pentru a putea munci înfolosul celor sãraci ºi nãpãstuiþi. A-i iubi pesãraci înseamnã a-L iubi pe Cristos... Înfiecare om trebuie sã existe umilinþa, fiindcãfãrã ea nu-i putem sluji pe alþii.

Sãracii ne învaþã ºi ne aratã cine este Isus,spunea Monseniorul Ghika. Sfântul Vincentdefinea munca noastrã ca una de deplinãdãruire.

Sora Ecaterina, asistentãSora Ecaterina, asistentãSora Ecaterina, asistentãSora Ecaterina, asistentãSora Ecaterina, asistentãmedicalãmedicalãmedicalãmedicalãmedicalã

Vocaþia de persoanã consacratã este cao cãsãtorie, te îndrãgosteºti ºi vrei sã fii alãturide persoana iubitã. Eu L-am ales pe Isus. ªtiucã El mã iubeºte necondiþionat, dar trebuiesã-I merit iubirea. Mi-am dat seama cã loculmeu este lângã cei în suferinþã, pentru caiubirea mea sã aline ºi sã readucã speranþacelor fãrã nãdejde.

Sunt mereu actuale cuvinteleMonseniorului Ghika: „Numai Dumnezeupoate sã facã ceva cu lacrimile omeneºti fãrãsã le profaneze. Dacã ºtii sã iei asupra tadurerea aproapelui, Domnul va lua asupraLui durerea din tine fãcând-o fãuritoare demântuire.”

Sora Magdalena, învãþãtoareSora Magdalena, învãþãtoareSora Magdalena, învãþãtoareSora Magdalena, învãþãtoareSora Magdalena, învãþãtoareAm simþit cã trebuie sã-L urmez pe Isus:

cine Îl iubeºte trebuie sã-ºi ia crucea ºi sã-L

Centenar de caritateCentenar de caritateCentenar de caritateCentenar de caritateCentenar de caritate

un orfelinat. Damele de caritate confecþionauîmbrãcãminte pentru sãraci.

În 1947, pe când începeaÎn 1947, pe când începeaÎn 1947, pe când începeaÎn 1947, pe când începeaÎn 1947, pe când începearepresiunea comunistã…represiunea comunistã…represiunea comunistã…represiunea comunistã…represiunea comunistã…

… surorile strãine sunt obligate sãpãrãseascã þara. Deºi guvernul francez seoferise sã cumpere proprietãþile FiicelorCaritãþii, în 1948 Sanatoriul trece înproprietatea statului sub numele de SpitalulParhon. Capela spitalului este închisã. Celenouã surori românce ºi-au continuat muncaîn spitale. Chiar dacã erau îmbrãcate civil,continuau sã aparþinã ordinului caritãþii,având aceeaºi dragoste ºi acelaºidevotament faþã de sãraci.

Începând din 1992, mai multe surorivincentine din Marea Britanie ºi Irlanda, ausosit la Bucureºti. S-au dedicat îngrijiriibolnavilor de sida, internaþi în spitaleleColentina, Victor Babeº ºi la Vidra. În 1999,comunitatea Fiicelor Caritãþii SfântuluiVincenþiu de Paul este reînfiinþatã oficial înBucureºti, cu douã surori misionare ºi douãsurori românce tinere. Ele colaboreazã cuSocietatea laicã vincentinã, care, în principal,viziteazã sãracii la domiciliu.

În urmã cu 100 de ani, la 6 mai 1906, soseau la Bucureºti primele FiiceÎn urmã cu 100 de ani, la 6 mai 1906, soseau la Bucureºti primele FiiceÎn urmã cu 100 de ani, la 6 mai 1906, soseau la Bucureºti primele FiiceÎn urmã cu 100 de ani, la 6 mai 1906, soseau la Bucureºti primele FiiceÎn urmã cu 100 de ani, la 6 mai 1906, soseau la Bucureºti primele Fiiceale Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul, care aveau sã construiascãale Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul, care aveau sã construiascãale Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul, care aveau sã construiascãale Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul, care aveau sã construiascãale Caritãþii Sfântului Vincenþiu de Paul, care aveau sã construiascão impresionantã operã în spiritualitatea evangheliei…o impresionantã operã în spiritualitatea evangheliei…o impresionantã operã în spiritualitatea evangheliei…o impresionantã operã în spiritualitatea evangheliei…o impresionantã operã în spiritualitatea evangheliei…

În zilele noastre, dupã îndelungi tribulaþii suferite în anii totalitarismuluiÎn zilele noastre, dupã îndelungi tribulaþii suferite în anii totalitarismuluiÎn zilele noastre, dupã îndelungi tribulaþii suferite în anii totalitarismuluiÎn zilele noastre, dupã îndelungi tribulaþii suferite în anii totalitarismuluiÎn zilele noastre, dupã îndelungi tribulaþii suferite în anii totalitarismuluicomunist, Fiicele Caritãþii îºi continuã lucrarea, întrcomunist, Fiicele Caritãþii îºi continuã lucrarea, întrcomunist, Fiicele Caritãþii îºi continuã lucrarea, întrcomunist, Fiicele Caritãþii îºi continuã lucrarea, întrcomunist, Fiicele Caritãþii îºi continuã lucrarea, într-o nouã „primãvarã”.-o nouã „primãvarã”.-o nouã „primãvarã”.-o nouã „primãvarã”.-o nouã „primãvarã”.

Centenarul prezenþei lor este însoþit de memoria Monseniorului VladimirCentenarul prezenþei lor este însoþit de memoria Monseniorului VladimirCentenarul prezenþei lor este însoþit de memoria Monseniorului VladimirCentenarul prezenþei lor este însoþit de memoria Monseniorului VladimirCentenarul prezenþei lor este însoþit de memoria Monseniorului VladimirGhika.Ghika.Ghika.Ghika.Ghika.

LILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMION

21Ecumenism

Profesorul I. M. Raºcu Profesorul I. M. Raºcu Profesorul I. M. Raºcu Profesorul I. M. Raºcu Profesorul I. M. Raºcu (1890-1971)(1890-1971)(1890-1971)(1890-1971)(1890-1971)DrDrDrDrDr. D. D. D. D. DÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOªÃNUÞ DOBOª

S-a nãscut la Iaºi, la 31 martie 1890, ºi a murit la Bucureºti, la 5 decembrie 1971. A fost un strãlucitreprezentant al intelectualitãþii catolice din perioada interbelicã, influenþând cu personalitatea sa uriaºãgeneraþii de elevi ºi studenþi. A activat în calitate de profesor de limba românã la Iaºi, Brãila, Tecuci, Bârlad,Focºani ºi Bucureºti, remarcându-se mai ales ca membru al corpului profesoral de la Seminarul ºi AcademiaTeologicã „Sfântul Duh” din Bucureºti.

Poet, prozator, critic ºi istoric literar, I. M. Raºcu este autorul, printre altele, al unor studii religioase de excepþie,astãzi pe nedrept uitate, precum: „La Lisieux cu Sf. Tereza”(1934), „Eminescu ºi catolicismul” (1935), „Renunþãriluminoase. Poeme” (1939), „Setea liniºtii eterne. Nouã zile într-o mãnãstire francezã de trapiºti” (1949) º.a.

Figura acestui mare intelectual a fost redescoperitã recent printr-un studiu publicat în revistaarhidiecezanã de istorie ecleziasticã „Pro memoria”, de pãrintele Ionuþ Strejac, care-l aºeazã în galeria personalitãþilor laice de excepþieale Bisericii noastre locale, alãturi de profesorii Gian Luigi Frollo, Hildebrand Frollo, Iosif Frollo, Mia Frollo, Mariu Theodorian Carada, I.Vanca º.a. Este de dorit ca revistele noastre culturale sã redescopere în totalitatea lor aspecte ale vieþii ºi activitãþii eminentului profesorI. M. Raºcu, cel care a rãmas în memoria Bisericii locale drept un om de o profunzime intelectualã ºi o integritate moralã deosebite.

urmeze. În satul meu natal, Horgeºti, icoanaSfântului Vincent pãrea sã-mi spunã: „Vinodupã mine ºi urmeazã-l pe El”. Am realizatcã pot fi utilã în munca cu copiii... învãþãmunii de la alþii, ei de la minetainele învãþãturii, iar euredescopãr copilãria cupuritatea ºi minunãþia ei.Fiicele Caritãþii activeazã ºiastãzi în învãþãmântul detoate gradele ºi în toatecolþurile lumii. Trimise sãducem vestea cea bunãsãracilor, noi luptãmîmpotriva sãrãcieispirituale.

Sora Clara,Sora Clara,Sora Clara,Sora Clara,Sora Clara,asistentã socialãasistentã socialãasistentã socialãasistentã socialãasistentã socialã

Îmi plãcea mult sã mãrog ºi aveam o marebucurie în rugãciune, dar simþeam cã pentrua mã apropia de Dumnezeu îmi mai lipseºteceva. Spunea Monseniorul Ghika: „Pentru a-l gãsi pe Dumnezeu trebuie sã-L cãutãm întoate lucrurile, pentru cã cel ce nu ºtie sã-lcaute pe Dumnezeu pretutindeni, riscã sã nu-L recunoascã niciodatã.” Dumnezeu m-achemat sã am grijã de cei singuri ºi sãraci. L-am gãsit pe Dumnezeu în bãtrâni, în ceisinguri, bolnavi ºi descurajaþi. Nimic nu mãîncântã mai mult decât sã le vãd chipurileluminate de bucurie când îi vizitez sau cândpot sã le dãruiesc ceva. Un bãtrân mi-a spus:sorã, datoritã dumneavoastrã am început sãcred din nou în Dumnezeu. A fost pentru minecel mai minunat dar.

Congregaþia este fondatã de Sfântul Vincenþiu de Paul ºi de Sfânta Louise de Marillac înanul 1633, în Franþa, pentru slujirea sãracilor, atât fizic cât ºi spiritual. Regula este imitarea luiCristos. Fiicele Caritãþii depun al patrulea vot, specific acþiunii de slujire a sãracilor, ºi voturianuale, în acest fel reînnoindu-ºi apartenenþa faþã de Cristos ºi de Bisericã.

Rãsfoind alãturi de suroriRãsfoind alãturi de suroriRãsfoind alãturi de suroriRãsfoind alãturi de suroriRãsfoind alãturi de surorialbume de fotografii...albume de fotografii...albume de fotografii...albume de fotografii...albume de fotografii...

...am descoperit-o pe sora Luiza. Ea l-acunoscut pe Monseniorul Ghika. A lucratalãturi de el pânã când a fost arestat.

Sora Luiza a lucrat ca Fiicãa Caritãþii din 1929. Înperioada comunistã a fostasistentã medicalã la spitalulColentina, dar a trãit încontinuare voturile desãrãcie, castitate ºi fidelitatefaþã de Isus. Astãzi are 95 deani. Pare la fel de tânãrã ºitimidã, plinã de iubire ºi gataoricând sã sarã în ajutorulcelor mai sãraci, mai bolnavi,celor pãrãsiþi. κi aminteºte:

“Lucram la început ladispensarul din stradaZambaccian. Monseniorul

se interesa de fiecare bolnav în parte, pentrutoþi avea un cuvânt de îmbãrbãtare, un dar,un sfat sau o povaþã. Nu pãrea un simplupreot, ci parcã era desprins dintr-o icoanã.Boteza, îi cununa pe cei sãraci, oferindu-ledaruri. Era iubit de tineri, venerat de ceibãtrâni, era un model pentru toþi. Un sfânt încarne ºi oase, de o modestie extraordinarã,trãia o sãrãcie apostolicã, avea asupra lui osingurã comoarã, de care nu s-a despãrþit

niciodatã, pânã în clipa arestãrii. Nu l-amvãzut decât cu zâmbetul pe buze, un zâmbetce emana luminã, semãna cu un fluturegingaº, delicat ºi neasemuit de frumos.

Se ruga cu atâta pietate! Nu ºtiai ce sãpriveºti: altarul sau icoana vie. Într-o zi tristã aplecat la un bolnav ºi nu s-a mai întors;pierdusem dispensarul, spitalul, dar acumpierdeam ce aveam mai de preþ; cu dânsulmurea ºi o parte din sufletul nostru... Porþilespitalului Vincenþiu de Paul se închideau, iarnoi nu puteam sã-l vizitãm pe acest prizonierpentru Isus.

Statul comunist ne desfiinþasecongregaþia, ne prigonea, eu însã am rãmasîntotdeauna ceea ce sunt: Fiicã a CaritãþiiSfântului Vincent de Paul. Rugãciunea meazilnicã este: Doamne, îþi mulþumesc pentrustatornicie”.

Cum putem încheia aceste gânduri, la osãrbãtoare atât de frumoasã – Centenarulprezenþei în România a Fiicelor CaritãþiiSfântului Vincenþiu de Paul?

Mulþumindu-i Domnului pentru darulminunat al acestor surori ºi pentru prezenþasfântã a Monseniorului Vladimir Ghika, celce spunea:

„O, preotul meu, cum vei cuteza sã mãjertfeºti cu adevãrat ºi în întregime dacã nute-ai jertfit mai întâi pe tine însuþi în întregime?”

22 Diverse

În decembrie 2005, Vaticanul a hotãrât ca Biserica Românã Unitãcu Roma, Greco-Catolicã - din Bisericã Mitropolitanã sã fie ridicatã larang de Arhiepiscopie Majorã. Aceastã informaþie a fost primitã prinNunþiatura Apostolicã pe 16 decembrie, printr-un document adresattuturor episcopilor greco-catolici. Adresa semnatã de Nunþiul Apostolic,Jean-Claude Perisset, anunþa “cã Sanctitatea Sa, Papa Benedict alXVI-lea a ridicat Biserica Mitropolitanã sui iuris de Fãgãraº ºi Alba-Iulia la rangul de Arhiepiscopie Majorã ºi, în acelaºi timp, ExcelenþaSa, Monsenior Lucian Mureºan, a fost promovat în funcþia deArhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma”. Biserica “suiiuris” presupune o anumitã grupare de credincioºi, o ierarhie ºirecunoaºtere din partea Autoritãþii Supreme a Bisericii.

Despre trecerea de la Mitropolie la Arhiepiscopie Majorã,pãrintele Iosif Furtunã, OSBM, specialist în drept canonic, aflat la Roma,în decembrie 2005 preciza cã schimbarea rangului Bisericii “aducemodificãri foarte mari (structura sinodalã, alegerea episcopilor etc.).Multe drepturi ºi multe ºi mari responsabilitãþi”. Pãrintele amintea cã“Rãsãritul creºtin cunoaºte, în organizarea sa eclezialã, patru tipuride Biserici: Patriarhale, Arhiepiscopale-Majore, Mitropolitane ºi alteBiserici (cele formate dintr-o singurã eparhie). Am fãcut enumerareaBisericilor într-o anumitã ordine - descrescãtoare dupã rang(...)Ridicarea în rang a Bisericii noastre este un semn al recunoaºteriimeritelor din trecutul Bisericii Române Unite”.

Biserica Românã Unitã face parte din Bisericile Catolice de tradiþierãsãriteanã. Numeric, Biserica Greco-Catolicã din România este acincea, dupã Biserica Greco-Catolicã Ucraineanã (care are pestepatru milioane de credincioºi), Biserica Siro-Malabarezã, BisericaMaronitã ºi Biserica Greco-Catolicã Melchitã. În acest moment, statutulcanonic al Bisericii Greco-Catolice din România este identic cu cel alBisericii Greco-Catolice din Ucraina.

Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã a fost pânã îndecembrie 2005 Bisericã Mitropolitanã, în terminologia canonicãrãsãriteanã. Ca Bisericã Mitropolitanã numirile de Episcopi erau fãcutede Vatican ºi multe decizii nu puteau fi luate decât cu acordul SfântuluiScaun. Actualul statut canonic - Bisericã Arhiepiscopalã Majorã - îimãreºte libertatea de decizie. Biserica Unitã primeºte dreptul de a seadministra singurã în multe domenii ale vieþii ecleziale.

Dupã 4 luni de la anunþarea acestei schimbãri, duminicã, 30aprilie, la Blaj a avut loc ceremonia de întronare a ArhiepiscopuluiMajor Lucian Mureºan. “Venerabilului Frate Lucian Mureºan, în prezentArhiepiscop ºi Mitropolit de Alba Iulia ºi Fãgãraº, al Românilor, alesArhiepiscop Major al aceluiaºi scaun, salutare ºi BinecuvântareApostolicã”. Sunt cuvintele adresate de Papa Benedict al XVI-lea,printr-o Bulã papalã, noului Arhiepiscop Major. “Cu mare afecþiunesufleteascã pentru comunitatea Românilor din Provincia de Alba Iuliaºi Fãgãraº, Ne îndreptãm plini de bunãvoinþã ºi cu purtare de grijã,oferindu-vã deplina susþinere spre a vã menþine pe calea proprieiprosperitãþi” .

La Blaj, Nunþiul Apostolic înRomânia, Arhiepiscopul Jean-Claude Périsset a dat citire ladouã bule papale: unamenþiona “aºezarea” fostuluiMitropolit Lucian Mureºan caArhiepiscop Major, iar a douaanunþa ridicarea scaunului dela rang de Mitropolie la rangde Arhiepiscopie Majorã. “Deaceea, prin scrisorile Noastre,printre care una cu titlul «Adtotius dominici gregis» amdeclarat Biserica voastrãBisericã ArhiepiscopalãMajorã, Noi n-am pregetat sãacordãm aceastã demnitate ºi Întâistãtãtorului ei, spre a duce maideparte statutul acesteia. Prin urmare, ascultând propunereaVenerabilului Nostru Frate Angelo Cardinal Sodano, Secretar de Stat,din deplinãtatea puterii Noastre apostolice, te orânduim ºi te aºezãmArhiepiscop Major de Alba Iulia ºi Fãgãraº al Românilor, cu toateobligaþiile ºi drepturile cuvenite acestei demnitãþi, dupã canoanele ºirânduielile Bisericilor Rãsãritene (...) Scaunul de reºedinþã alArhiepiscopiei Majore este aºezat în cetatea Blajului” .

La ceremonia de la Blaj au participat aproximativ 270 depreoþi ºi 3.000 de credincioºi, Cardinalul Ignaþiu Moussa Daoud,prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale, care este prefectemerit al Bisericii Antiohiene a Sirienilor, fiind primul prelat de tradiþierãsãriteanã ce conduce Congregaþia dedicatã catolicilorrãsãriteni, Cardinalul Lubomyr Husar, Arhiepiscopul Major al greco-catolicilor ucraineni, Episcopi ai Bisericilor Catolice de tradiþierãsãriteanã din alte þãri ºi toþi Episcopii catolici români. Deasemenea, au fost prezenþi Episcopul John Michael Botean, careîi pãstoreºte pe greco-catolicii români din SUA ºi Mons. AntonCoºa, Episcopul romano-catolic de Chiºinãu.

Noul Arhiepiscop Major, în discursul sãu, a spus despre acestmoment de bucurie ºi sãrbãtoare cã este “O bunãvestire pentrunoi; iar Bunavestire însemnând «începutul mântuirii noastre», estefericit momentul sã declarãm în faþa întregii þãri cã Biserica Greco-Catolicã din România, acum ridicatã la demnitatea de ArhiepiscopieMajorã, se va strãdui sã sporeascã în roade spirituale, sã rãmânãîn sânul Bisericii Catolice o mlãdiþã viguroasã, în frumoaselerânduieli ale Bisericii Rãsãritului, dând credincioºilor ei, dar ºiîntregului nostru Neam, de acasã sau rãzleþit prin þãri strãine,speranþa de care are nevoie, pentru ca sã fie mereu întãrit încredinþã ºi lucrãtor în iubire, sã merite, într-adevãr, numele de«Grãdinã a Maicii Domnului», nume pe care Bunul nostru PãrintePapa Ioan Paul al II-lea i l-a consfinþit solemn”.

Biserica Mitropolitanã sui iurisde Fãgãraº ºi Alba-Iulia

ridicatã la rangul de Arhiepiscopie MajorãCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

23Lecturi

Alcãtuitã din alocuþiuni, conferinþe ºi interviuri, cartea lui LuigiGiussani se constituie într-o lecturã neliniºtitoare ºi deopotrivã plinãde speranþã. Pãi, veþi spune, nu se poate: ori…, ori. Ba se poate: ºi…,ºi. Frumuseþea acestei cãrþi constã tocmai în încercarea de a conciliaceea ce pare ireconciliabil: modernitatea triumfãtoare ºi creºtinismulautentic. Voi încerca în câteva rânduri sã argumentez aceastãaparentã contradicþie. De ce neliniºtitoare?De ce neliniºtitoare?De ce neliniºtitoare?De ce neliniºtitoare?De ce neliniºtitoare? Pentru cã întriunghiul Eul–Puterea–Operele, puterea este o ameninþareredutabilã la adresa Eului ºi a operelor. Dar sã lãmurim puþin acesteconcepte. Prin (i) p u t e r e, fondatorul miºcãrii Comunione eLiberazione înþelege „puterea [care], în evoluþia modernã a gândirii,s-a întors împotriva Transcendentului, s-a afirmat ca autonomã”. Vãamintiþi, desigur, celebrele cuvinte ale lordului Acton „Puterea corupe;puterea absolutã corupe absolut“. Giussani se teme cã putereanelimitatã a statului va sfârºi prin a se întoarce împotriva omului. Vise pare o exagerare? Atunci gândiþi-vã: viaþa la începutul ei nu mai edeloc sigurã. Multe guverne au legiferat avortul. În ochii majoritãþii eo practicã justificatã ºi curentã. Cât va mai trece pânã când viaþa lasfârºitul ei va deveni la fel de nesigurã? Dacã eficienþa economicã vafi criteriul suprem, iar banul – idolul la care mulþi se vor închina ºistatul va decide cã nu mai poate susþine bãtrânii, bolnavii,handicapaþii, ce va urma? Giussani spune: „Dacã Statul are un dreptnelimitat, are ºi dreptul de a stabili câþi copii trebuie sã ai ºi cumtrebuie sã fie; ºi mai poate stabili pânã când poþi trãi. Pentru cã n-arfi vreun motiv, dacã o putere e putere, ca ea sã nu poatã stabili calege eutanasia, spre a avea o generaþie umanã proaspãtã,«creatoare»...” Soluþia? O formulã devenitã faimoasã: mai multãsocietate, mai puþin stat. (vezi ºi principiul subsidiaritãþii din DoctrinaSocialã a Bisericii). Concluzia autorului e de bun simþ („structura socialãtrebuie sã serveascã structura umanã – ºi nu invers“), dar i-a atrasnumeroase antipatii printre jurnaliºti ºi politicieni. (ii) E u l reprezintãpentru Giussani persoana umanã, unicã ºi irepetabilã, ridicatã deCristos la o demnitate fãrã precedent. Societatea modernã tinde sãvadã în om individul, nu eul. Un simplu numãr, într-o masã amorfã.Giussani subliniazã cã omul, pentru a-ºi afla rostul, e chemat sãconlucreze cu Dumnezeu: „Munca e aceea a Tatãlui, la care omul econlucrãtor, colaborator. Sensul ºi utilitatea vieþii înseamnã a participala acea activitate, pentru acel plan, adicã munca”. Însã nu ca scop însine, nu de dragul câºtigului, al prosperitãþii ºi al confortului, ci pentrua afirma creativitatea cu care omul a fost înzestrat ºi slujirea la care afost chemat. Acestea sunt (iii) o p e r e l e: „Caritatea conferã solidaritãþiio raþiune prin care întreaga viaþã, întreaga privire pe care omul oîndreaptã asupra cosmosului, asupra istoriei ºi a eternitãþii devine

Luigi Giussani –Luigi Giussani –Luigi Giussani –Luigi Giussani –Luigi Giussani –„Eul, puterea, operele”„Eul, puterea, operele”„Eul, puterea, operele”„Eul, puterea, operele”„Eul, puterea, operele”

Ed. Nemira, Bucureºti, 2005; 297 p.Ed. Nemira, Bucureºti, 2005; 297 p.Ed. Nemira, Bucureºti, 2005; 297 p.Ed. Nemira, Bucureºti, 2005; 297 p.Ed. Nemira, Bucureºti, 2005; 297 p.

operã: opus Dei, opera luiDumnezeu”. Omul nu se poatedefini prin putere sauinteligenþã, prin bogãþie, celebritate sau succes: ci numai dupã chipulºi asemãnarea lui Dumnezeu. Ne lãmureºte Giussani: „opera senaºte în om ca imitare a Creatorului” (subl. mea, A-MB). În lumea deazi e nevoie de libertate ºi educaþie, de justiþie, culturã ºi caritate.Fãrã ele, omul e vulnerabil ºi expus la manipulãri de tot felul –mediatice, electorale, pseudo-religioase. Omul modern a pierdutmult din puritatea, smerenia, credinþa ºi instinctul adevãrului ce îlcaracterizau pe medieval. În plus, modernul suferã de miopie:confundã libertatea cu bunul sãu plac, caritatea creºtinã cuvoluntariatul, puterea-ca-instrument-de-slujire cu puterea-ca-instrument-de-aservire, demagogia cu adevãrul. Confundãprosperitatea cu fericirea, iubirea cu destrãbãlarea ºi morala creºtinãcu înapoierea. Luigi Giussani judecã drept catastrofalã situaþia dinziua de azi: „O reducere a dorinþelor omului, a exigenþelor sale ºideci a valorilor, este urmãritã în mod sistematic. Mass-media ºiºcolarizarea vor deveni instrumente pentru inducerea îndârjitã aanumitor dorinþe ºi pentru anularea sau excluderea altora.” Dacãafirmaþia vi se pare cam tare, gândiþi-vã la triada televiziune–publicitate–internet ºi la efectele acestora asupra copiilor ºiadolescenþilor. Perspectiva e sumbrã: în lumea contemporanã,creºtinismul nu este bine vãzut. „Oricine afirmã un principiu absoluttinde sã fie calificat drept antidemocratic (intolerant, dogmatic)”.Supremã erezie! Or, Întruparea ºi Învierea lui Cristos sunt principiiabsolute, fie cã isteþii corectitudinii politice ºi ai multiculturalismuluiaprobã sau nu. Ura crescândã împotriva creºtinilor ºi chiarpersecuþiile sunt realitãþi de care Luigi Giussani e perfect conºtient.Dar, spre deosebire de mulþi, el nu-ºi pierde seninãtatea. Mã întorcla contradicþia pe care textul meu încerca s-o explice. Spuneam cã eo carte neliniºtitoare ºi plinã de speranþã. De ce plinã deDe ce plinã deDe ce plinã deDe ce plinã deDe ce plinã desperanþã? speranþã? speranþã? speranþã? speranþã? Unica sursã de speranþã, ne spune autorul, este Cristoscel Rãstignit. Nu o entitate supremã abstractã, Dumnezeul filozofilorºi al teologilor (protestanþi), ci Dumnezeul cel Viu. „Mântuitorul omului,Isus Cristos, e centrul cosmosului ºi al istoriei“ (Ioan Paul al II-lea).Speranþa stã în harul dãruit fiecãruia spre a conlucra la planulmântuitor al lui Dumnezeu: „În darul Domnului care s-a întrupatdescopãr astfel frumuseþea, certitudinea, bunãtatea, iubirea,fecunditatea vieþii”. Cartea lui Giussani, „Eul, puterea, operele“,reprezintã o oglindã fidelã a lumii contemporane, cu pericolele ºismintelile ei, dar ºi un ghid al creºtinului, o pledoarie pentru speranþãºi curaj, pentru discernãmânt ºi bucurie.

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

24 ªtiri

Vineri, 28 aprilie 2006, dupã o suferinþã îndelungatã, a trecut laDomnul pãrintele Petre Cervencu, paroh al comunitãþii romano-catolice „Înãlþarea Sfintei Cruci” – Þepeº-Vodã, judeþul Brãila,Arhidieceza de Bucureºti.

S-a nãscut la Popeºti Leordeni (Bucureºti), pe 15 septembrie 1957,fiind primul dintre cei cinci copii ai soþilor Iozu ºi Roza Cervencu. Dupãabsolvirea ºcolii primare, a ºcolii profesionale, precum ºi a liceului, asatisfãcut stagiul militar. Apoi a lucrat ca lãcãtuº mecanic, având îninimã dorinþa de a deveni slujitor al Domnului, lucru ce i-a fost posibilabia dupã cãderea regimului dictatorial comunist din România.

În 1990 Pr. Petre Cervencu a cerut sã intre în Ordinul FraþilorMinori Conventuali ºi a fost admis. În ziua de 22 iunie 1997, a fosthirotonit preot de cãtre PS Petru Gherghel, episcop de Iaºi.

Pr. Petre Cervencu a activat: în Parohia „Naºterea MaiciiDomnului” din Hãlãuceºti (IS), Parohia „Naºterea Maicii Domnului”din Huºi-Corni, Parohia „Trupul ºi Sângele Domnului” din TârguTrotuº (BC), Parohia „Naºterea Sf. Ioan Botezãtorul” din Galaþi.

27 noiembrie 2003, Congregaþia pentru Institutele de Viaþãconsacratã, din Vatican, aprobã trecerea Pr. Petre Cervencu la cleruldiecezan ºi încardinarea sa în Arhidieceza de Bucureºti. ImediatArhiepiscopul Ioan Robu îl numeºte paroh al Parohiei „ÎnãlþareaSfintei Cruci” din Þepeº-Vodã, judeþul Brãila.

A fost cunoscut ca un om jovial ºi mereu capabil de a transmite

Pãrintele Pãrintele Pãrintele Pãrintele Pãrintele PETREPETREPETREPETREPETRE CERVENCU CERVENCU CERVENCU CERVENCU CERVENCU a trecut la Domnul a trecut la Domnul a trecut la Domnul a trecut la Domnul a trecut la Domnul

speranþa acolo unde aceasta era în pericol de a se stinge. A fostaproape de cei mai simpli, trãind în mijlocul lor ºi motivându-i, prinprezenþa sa, la o viaþã de credinþã.

A murit la Spitalul Floreasca din Bucureºti, unde era internat din19 decembrie 2005, ca urmare a unui accident cerebral grav. Ultimeleluni ale vieþii sale le-a petrecut în comã.

Înmormântarea a avut loc în ziua de 3 mai 2006, la ora3 mai 2006, la ora3 mai 2006, la ora3 mai 2006, la ora3 mai 2006, la ora11.0011.0011.0011.0011.00, în cimitirul nou al oraºului Popeºti-Leordeni.

Ne unim în rugãciune pentru sufletul Pr. Petre CERVENCU.Dumnezeu sã-l odihneascã în pacea sa!

La un an de la alegerea sa, Papa ºtie cã nu este singur înmisiunea petrinã ºi cã poate conta pe “susþinerea de neînlocuit”din partea lui Dumnezeu ºi a sfinþilor, dar ºi pe cea a credincioºilor,cu care este într-o “profundã comuniune”.

În atmosfera de sãrbãtoare din Octava Paºtelui, Suveranul Pontif,la Audienþa Generalã din Piaþa San Pietro, în cadrul cãreia aaprofundat semnificaþia Sãrbãtorii Paºtelui, a celebrat ºi primulaniversar al alegerii sale. La întâlnirea cu Sfântul Pãrinte au participataproximativ ºaizeci de mii de credincioºi. Mulþumindu-le acestorapentru primirea plinã de bucurie ºi cãldurã, Papa a spus: “Împreunãcu voi aº vrea sã-i mulþumesc lui Dumnezeu care, dupã ce în urmã cuexact un an m-a chemat sã slujesc Biserica ca Succesor al apostoluluiPetru, continuã sã mã însoþeascã cu ajutorul sãu indispensabil (…)Este de neînlocuit ocrotirea cereascã din partea lui Dumnezeu ºi asfinþilor ºi mã reconforteazã sã vã ºtiu aproape pe voi, dragi prieteni,care faceþi sã nu-mi lipseascã darul îngãduinþei ºi al iubirii voastre”.Sfântul Pãrinte a mulþumit celor care, în diferite moduri, îl însoþesc, deaproape sau de departe, spiritual, cu afecþiunea ºi rugãciunea

Duminicã, 23 aprilie, în cadrul discursului þinut în mod tradiþional dupã recitarea rugãciunii Regina Coeli, Suveranul Pontif asalutat credincioºii Bisericilor de tradiþie rãsãriteanã care au sãrbãtorit în aceastã zi Paºtele. În acest context, Papa a vorbit ºi despresituaþia din unele þãri din estul Europei, inclusiv România, unde inundaþiile provoacã mari suferinþe. “Gândurile mele cordiale seîndreaptã acum spre fraþii noºtri din Bisericile Rãsãritene care celebreazã astãzi Paºtele. Fie ca Domnul înviat sã le dãruiascãtuturor lumina ºi pacea Sa”, a spus Papa. Apoi a continuat: “În contextul de bucurie a acestei zile nu pot sã nu amintesc faptul cãmulte dintre aceste populaþii, în Serbia, România ºi Bulgaria, suferã din cauza inundaþiilor din zilele trecute. Sunt aproape de ei înrugãciune ºi doresc din inimã ca, prin contribuþia tuturor, sã poatã depãºi repede aceste momente dificile.”

Benedict al XVI-lea ºtie cã nu este singurBenedict al XVI-lea ºtie cã nu este singurBenedict al XVI-lea ºtie cã nu este singurBenedict al XVI-lea ºtie cã nu este singurBenedict al XVI-lea ºtie cã nu este singur

lor. „Fiecãruia îi cer sãmã susþinã în continuare,rugându-l pe Dumnezeusã mã ajute sã fiu unPãstor blând ºi ferm alBisericii”.

Numãrul mare alpelerinilor prezenþi laaudienþã este expresiasimpatiei de care sebucurã actualul SuveranPontif din parteacredincioºilor. În acestprim an de Pontificat, maimult de patru milioane

de pelerini au participat, la Roma, la Audienþele Generale sauspeciale, duminica, la rugãciunea Angelus sau la alte celebrãriliturgice prezidate de Benedict al XVI-lea.

PapaPapaPapaPapaPapasesesesese

roagãroagãroagãroagãroagãpentrupentrupentrupentrupentru

victimelevictimelevictimelevictimelevictimeleapelorapelorapelorapelorapelor

25ªtiri

Milostivirea divinã – dimensiuneMilostivirea divinã – dimensiuneMilostivirea divinã – dimensiuneMilostivirea divinã – dimensiuneMilostivirea divinã – dimensiuneintegrantã a credinþeiintegrantã a credinþeiintegrantã a credinþeiintegrantã a credinþeiintegrantã a credinþei

“Departe de a fi o devoþiune secundarã, cultul Divinei îndurãrireprezintã o dimensiune integrantã a credinþei ºi a rugãciuniicreºtinului” a afirmat Benedict al XVI-lea pe 23 aprilie, în DuminicaDivinei Îndurãri.

Devoþiunea Divinei Îndurãri reprezintã o autenticã miºcare spiritualãîn interiorul Bisericii Catolice, promovatã de sora Faustina Kowalska(1905-1938), pe care Ioan Paul al II-lea a canonizat-o pe 30 aprilie2000, anunþând atunci cã prima duminicã dupã Paºti:” de acum încolo,în toatã Biserica, va fi numitã Duminica Divinei Îndurãri”.

Actualul Suveran Pontif a amintit cã “misterul iubirii milostive a luiDumnezeu a reprezentat centrul pontificatului veneratului meupredecesor”, fãcând referire, în mod deosebit, la enciclica Papei Wojtyla“Dives in misericordia” din 1980 ºi la consacrarea noului Santuar alDivinei Îndurãri, pe 17 august 2002, la Cracovia. Cuvintele pronunþateatunci de Ioan Paul al II-lea au fost ca o sintezã a magisteriului sãu:

Pacea cere respectarea omului ºi a naturiiPacea cere respectarea omului ºi a naturiiPacea cere respectarea omului ºi a naturiiPacea cere respectarea omului ºi a naturiiPacea cere respectarea omului ºi a naturiiLa sfârºitul Audienþei de miercuri, 26 aprilie, Suveranul Pontif, amintind dezastrul nuclear

de la Cernobîl, a lansat un apel responsabililor naþiunilor pentru ca “printr-un efort comun,orice tip de energie sã fie pusã în slujba pãcii, respectându-se exigenþele omului ºi alenaturii”.

Adresându-se celor cincizeci de mii de pelerini prezenþi în Piaþa “San Pietro”, Papa acerut sã se continue rugãciunile “pentru victimele acestei calamitãþi de mari proporþii ºipentru cei care încã mai poartã în trupurile lor semnele acesteia”. De asemenea, ºi-aexprimat aprecierea faþã de “familiile, asociaþiile, administraþiile civile ºi comunitãþile creºtinecare în decursul acestor ani s-au oferit sã gãzduiascã ºi sã îngrijeascã adulþi ºi mai alescopii loviþi de consecinþele acestui eveniment dureros”.

Centrala de la Cernobîl, a cãrei avarie a fost provocatã de o conjuncturã de eroriumane, tehnice ºi de construcþie, a dispersat în aer 160 de tone de material radioactiv.

Biroul de Informaþii al Sfântului Scaun apublicat miercuri, 26 aprilie, programul oficialal vizitei Papei Benedict al XVI-lea în Polonia.În perioada 25-28 mai, Papa va vizita locurilecare au marcat viaþa lui Karol Wojtyla.

Cãlãtoria apostolicã, a cãrei temã va fi“Fiþi tari în credinþã!”, prevede vizite laVarºovia, Czêstochowa (aici se aflãbinecunoscutul Sanctuar marian) , Cracovia(Cardinalul Karol Wojtyla a fost pãstor alacestei Arhideceze), Wadowice (locul naºteriilui Ioan Paul al II-lea), KalwariaZebrzydowska (localitate aflatã la 50 kilometride Cracovia, unde se aflã un Sanctuardedicat Patimii lui Isus ºi Fecioarei MariaÎndureratã) ºi Auschwitz.

Vizitarea Poloniei a fost una dintreprimele decizii luate de Benedict al XVI-lea

VVVVVatican Information Seratican Information Seratican Information Seratican Information Seratican Information Service (VIS)vice (VIS)vice (VIS)vice (VIS)vice (VIS) VVVVVatican.vaatican.vaatican.vaatican.vaatican.vaAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENITAgenzia Internazionale di notizie ZENIT

Benedict al XVI-lea va vizita PoloniaBenedict al XVI-lea va vizita PoloniaBenedict al XVI-lea va vizita PoloniaBenedict al XVI-lea va vizita PoloniaBenedict al XVI-lea va vizita Polonia

dupã alegerea sa ca Suveran Pontif, dupãcum a spus el însuºi pe 23 aprilie 2005, întimpul unei întâlniri informale cu un grup dejurnaliºti.

Sfântul Pãrinte va efectua o vizitã decurtoazie la Palatul prezidenþial, unde se vaîntâlni cu Preºedintele Republicii, va participala o întâlnire ecumenicã la biserica luteranã“Preasfânta Treime”, va vizita localitateanatalã a lui Ioan Paul al II-lea, se va întâlni înparcul Blonie din Cracovia cu tinerii poloneziunde va celebra ºi o Liturghie ºi va vizitalagãrul de concentrare de la Auschwitz,simbolul exterminãrii naziste. Aceastã ultimãetapã a vizitei va cãpãta o semnificaþie istoricãdeosebitã: un Papã german viziteazã lagãrulde concentrare polonez.

În calitate de Suveran Pontif, Ioan Paul al

II-lea a vizitat Auschwitzul cu ocazia primeicãlãtorii pe pãmânt polonez, pe 7 iunie 1979.Papa Wojtyla ºi-a vizitat de nouã ori Patria,ultima datã în 2002, când a fost ºi la Cracovia,unde pãstorise ca preot, episcop ºiarhiepiscop pentru mai bine de 40 de ani.

“cultul Milostivirii Divine nu este o devoþiunesecundarã, ci o dimensiune integrantã arugãciunii ºi credinþei creºtinului(...) Nuexistã pentru om alt izvor al speranþei înafarã de Îndurarea Divinã”. Cu aceeaºiocazie el a vrut “sã încredinþeze în modsolemn omenirea Milostivirii Divine, cudorinþa arzãtoare ca mesajul milostivirii luiDumnezeu sã ajungã la toþi locuitoriipãmântului”.

În Duminica Milostivirii Divine, lapronunþarea repetatã a numeluipredecesorului sãu, Papa Benedict al

XVI-lea a fost întrerupt de aplauzele credincioºilor aflaþi în Piaþa“San Pietro”, care purtau pancarte cu înscrisul “Santo subito!”(Repede sfânt!”), referindu-se la Papa Karol Wojtyla, al cãrui procesde beatificare este în curs.

26 Viaþa consacratã

„V-aþi nãscut în Bisericã, cumspune Regula voastrã de viaþã,pentru a le exprima oameniloriubirea lui Dumnezeu prinoperele de milostivire. Este vorbadespre o formã specificã deapostolat, care vã împinge sãrecunoaºteþi în fraþi, mai ales încei mai sãraci, abandonaþi ºidezorientaþi, chipul însuºi al luiCristos suferind” (Discursul PapeiIoan Paul al II-lea cãtreCongregaþia Surorilor „MariaBambina”, 30 aprilie 1999).

Istoria Institutului “Surorile deCaritate ale Sfintelor BartolomeaCapitanio ºi Vincenza Gerosa”începe la Lovere (Italia), înprimele decenii ale secolului alXIX-lea, moment istoric deprofunde schimbãri sociale,economice ºi culturale, când eranevoie de oameni care sãredea speranþa ºi de inimi caresã iubeascã pânã la uitarea desine. În acest context,Bartolomea Capitanio (((((1807-1833), ), ), ), ), a cãrei primã însoþitoarea fost Caterina Gerosa (1784-1847), trãieºte ºi propune o viaþã“bazatã în întregime pe caritate”,dupã exemplul lui IsusRãscumpãrãtorul, orientatãcãtre tineri ºi cãtre bolnavi,implicându-se activ în viaþaBisericii locale..... De la El învaþãsã-l iubeascã ºi sã-l slujeascã pea p r o a p e l e ,devenind semne ºimartore ale iubiriisale milostive.

Identitatea ºioriginea acestorsurori se regãsescîn numele oficial alcongregaþiei lor,dar, în mod familiar,ele sunt cunoscuteca “Surorile MariaBambina”. Casageneralã a

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

Sesiunea de primãvarãSesiunea de primãvarãSesiunea de primãvarãSesiunea de primãvarãSesiunea de primãvarãa Conferinþei Episcopalea Conferinþei Episcopalea Conferinþei Episcopalea Conferinþei Episcopalea Conferinþei Episcopale

Române (comunicat)Române (comunicat)Române (comunicat)Române (comunicat)Române (comunicat)02.05.2006, Blaj02.05.2006, Blaj02.05.2006, Blaj02.05.2006, Blaj02.05.2006, Blaj

În zilele de 1-2 mai 2006, la reºedinþa din Blaj a ArhiepiscopieiMajore Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã, s-a desfãºuratsesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România.

Întâlnirea a fost precedatã, în ziua de duminicã, 30 aprilie, decelebrarea unei Sfinte Liturghii solemne în piaþa din faþa Catedralei“Sfânta Treime”, cu ocazia ridicãrii Mitropoliei Române Unite cuRoma la rangul de Arhiepiscopie Majorã, ºi a Mitropolitului LucianMureºan la rangul de Arhiepiscop Major. La sãrbãtoarea prilejuitãde acest eveniment istoric au participat Eminenþa Sa Ignace MoussaI Cardinal Daoud, Prefectul Congregaþiei pentru Bisericile Orientale,însoþit de secretarul sãu, Mons. Maurizio Malvestiti, Beatitudinea SaLubomyr Husar, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice dinUcraina, Excelenþa Sa Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic înRomânia ºi Republica Moldova, Preasfinþia Sa John Michael Botean,Episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Canton (Ohio) din SUA, alþiepiscopi din Europa, episcopii catolici de ambele rituri din România.

Au participat, de asemenea, Dl. Bogdan Tãtaru Cazaban,Consilier de Stat pentru Culturã ºi Culte, D-na Monica Macovei,Ministrul Justiþiei, Dl. Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte,primarul municipiului Blaj, alte personalitãþi locale. Celebrãrile s-au bucurat ºi de participarea unui mare numãr de preoþi, persoaneconsacrate ºi credincioºi din numeroase comunitãþi greco-catolicedin Transilvania.

Lucrãrile sesiunii Conferinþei Episcopale au început lunidimineaþa, cu intervenþia Eminenþei Sale Card. Ignace Moussa IDaoud ºi a E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiul Apostolic, dupã cares-a trecut la discutarea temelor de pe ordinea de zi. Aceasta aconþinut puncte privitoare la: Întâlnirea Naþionalã a Tinerilor Catolici- Miercurea Ciuc, 23-27 august 2006; a III-a Întâlnire EcumenicãEuropeanã - Sibiu, 5-9 septembrie 2007; canonul 522 din CDC, cuprivire la numirea parohilor pentru un timp determinat; programulmarian legat de prima atestare publicã ºi diecezanã a cultului MaiciiDomnului de la Lourdes (1886); raportul asupra activitãþii pe 2005 ºiproiectelor Asociaþiei SIGNIS România; alegerea unui responsabilnaþional al miºcãrii Scout; confirmarea pr. Egidiu Condac caPreºedinte al Confederaþiei Caritas România; un mesaj desolidaritate a tuturor episcopilor catolici din România cuArhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti în problemaconstrucþiei de lângã Catedrala din Bucureºti; problemeadministrative ºi de ordin intern.

Ziua de luni s-a încheiat cu Sfânta Liturghie în rit bizantin,concelebratã în Catedrala “Sfânta Treime” din Blaj. Marþi dimineaþaîn aceeaºi Catedralã, episcopii au concelebrat Sfânta Liturghie înritul latin. S-a stabilit ca sesiunea de toamnã a Conferinþei EpiscopilorCatolici din România sã se desfãºoare la Baia Mare, în zilele de 26-27 septembrie 2006.

PPPPPrrrrr. . . . . CAZIMIR BUDÃUCAZIMIR BUDÃUCAZIMIR BUDÃUCAZIMIR BUDÃUCAZIMIR BUDÃU,,,,,secretar general CERsecretar general CERsecretar general CERsecretar general CERsecretar general CER

Congregaþiei se aflã la Milano. Însanctuarul de aici, într-un leagãndin bronz aurit, se pãstreazã oveche statuie miraculoasã aSfintei Fecioare Maria - copil.Milanezii care s-au unit în aaduce cult Mamei lui Dumnezeuîn misterul naºterii sale, au fost ceicare le-au numit Surorile “MariaBambina”.

Ca urmare a vocaþieispecifice, Congregaþia îºiîndreaptã în mod deosebitatenþia asupra tinerilor, indiferentde condiþia socialã, mai alesasupra celor sãraci, abandonaþiºi dezorientaþi, asupra bolnavilor,a bãtrânilor, a celor marginalizaþiºi a celor la care încã nu a ajunscuvântul Evangheliei.

“Surorile de Caritate aleSfintelor Bartolomea Capitanioºi Vincenza Gerosa” suntprezente în multe pãrþi ale lumii,încercând sã rãspundã nevoiloroamenilor în mijlocul cãroraactiveazã. În þara noastrã,prezenþa surorilor s-a fãcutsimþitã imediat dupãevenimentele din 1989. ÎnArhidieceza de Bucureºti,Congregaþia se ocupã deformarea tinerelor care vorsã-ºi ofere viaþa slujiriiaproapelui, de formareacopiilor în sediul grãdiniþei dinparohia “Adormirea Maicii

SurorilSurorilSurorilSurorilSurorile Mariae Mariae Mariae Mariae MariaBambina” ...Bambina” ...Bambina” ...Bambina” ...Bambina” ...”””””

27Viaþa Consacratã

Domnului” (Cartierul DrumulTaberei), precum ºi la ªcoalaItalianã “Aldo Moro”, deformarea adolescenþilor de laGrupul ªcolar “Petre Poni”(Cartierul Militari), de îngrijireabolnavilor de la Spitalul deurgenþã “Floreasca”; asigurãcateheza cu copiii prin orele dereligie ºi pregãtirea pentruPrima Sfântã Împãrtãºanie ºipentru Mir în parohia “SfântulIosif” ºi la Biserica Italianã;asigurã cateheza cuadolescenþii ºi tinerii în parohia“Sfântul Iosif”, oferã asistenþãvoluntarã, la domiciliu,persoanelor în vârstã dincartierul Drumul Taberei.

Despre experienþa ºiactivitatea Surorilor “MariaBambina” ne-a împãrtãºit maimulte gânduri sora Cornelia Tufã:“Este foarte greu sã descriemactivitatea pe care o desfãºurãmîn Bucureºti. Misiunea noastrã aicieste variatã; ea cuprindeaproape toate sectoarele vieþii.În general, pe lângãcolaborarea la viaþa parohialã,avem un “serviciu” care pentrunoi este ºi devine misiune. Prinprezenþa noastrã în spital, lagrãdiniþã, la ºcoalã, în caselecelor bãtrâni ºi bolnavi, pringesturile noastre încercãm sãspunem oamenilor cã sunt

iubiþi deDumnezeu,cã viaþae s t efrumoasãpentru cãeste un darºi cã meritãsã fie trãitãca dar”.

Vorbindd e s p r ep r o p r i achemarela viaþa

consacratã, ea ne-a mãrturisit:”...cã fiecare persoanãconsacratã, când se gândeºtela propria vocaþie, nu poate sãnu-i mulþumeascã luiDumnezeu ºi sã nu rãmânãuimitã la lucrurile minunate pecare le-a fãcut în viaþa ei. Acelaºilucru îl pot spune ºi despremine... La originea vocaþiei melea fost o descoperire care seaprofunda tot mai mult înfiecare zi: faptul cã Isus mãiubeºte, în mod gratuit ºipersonal, ºi-mi cere sã rãspundcumva acestei iubiri. Deanul trecut îmi desfãºoractivitatea ca profesorde limba francezã laGrupul ªcolar “PetrePoni” din Bucureºti. Esteo misiune provocatoare,mai ales cã mã confruntcu o mentalitate careuneori îngreuneazãprocesul educativ.Bucuria cea mai maremi-o dau elevii mei, încare pot sã descopãrbunãtatea lui Isus, înciuda concepþiilor pecare le au. Experienþa pecare o am cu tinerii de laCatedralã, de care mãocup împreunã cupãrintele Cristinel

Þâmpu, este total diferitã de ceade la ºcoalã. Dar le trãiesc peamândouã cu dorinþa de atransmite, chiar dacã prinmodalitãþi total diferite, valorilevieþii creºtine”.

Revenind la carismaCongregaþiei ºi referindu-se lamodul în care surorile o pot trãiîn mod concret, sora Corneliaeste de pãrere cã “Sectorul carene solicitã cel mai mult esteformarea, la toate nivelurile,îndreptatã spre copiii îndificultate, spre tineri, în moddeosebit spre cei vulnerabili ºiexpuºi pericolelor, spre bolnaviºi bãtrâni. Societatea noastrãmai are încã de parcurs o partede drum în acest sens, mai alesîn ceea ce priveºte formarea ºisensibilizarea faþã de acest tipde probleme, cum ar fi grija faþãde cei defavorizaþi. Autoritãþile,în domeniul social, sunt exigentefãrã sã ofere de fiecare datã unajutor concret”.

Despre criza vocaþiilor lacare se face referire tot mai desîn ultima vreme, interlocutoarea

noastrã considerã cã tineriitrebuie ajutaþi „sã descoperefrumuseþea ºi necesitatea vieþiiconsacrate. În acest sens, artrebui sã se insiste pe catehezaºi animarea adolescenþilor, atinerilor ºi a familiilor,organizându-se, pe lângã altetipuri de iniþiative, ºi întâlnirivocaþionale”. Institutul “Surorilede Caritate ale SfintelorBartolomea Capitanio ºiVincenza Gerosa” “nu are înacest moment tinere în noviciat,dar sunt câteva tinere sensibilela carisma caritãþii, care sepregãtesc pe acest drum”.

Tocmai aceastã sensibilitatefaþã de carisma caritãþii ºitrãirea ei în mod discret, rodnic,generos ºi cu delicateþe face caSurorile “Maria Bambina” sã fieprezenþe dorite, binefãcãtoareºi aducãtoare de speranþã ºialinare într-o societate care, demulte ori, trece pe lângãoameni fãrã sã-i vadã ºi fãrãsã þinã cont de nevoile ºiaspiraþiile lor.

... o viatã ... o viatã ... o viatã ... o viatã ... o viatã bazatã în întregimebazatã în întregimebazatã în întregimebazatã în întregimebazatã în întregimepppppe caritate caritate caritate caritate caritate”e”e”e”e””””””

,,,,,

28 Sfântul lunii

Prezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de PrPrezentare de Pr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

Fericitul Ieremia a vãzut lumina zilei într-un cãtun din Moldova, numitTzazo, numele originar fiind ªcheia, dupã cum noteazã pãrintele EduardFerenþ (citându-l pe G.I. Brãtianu, Moldova ºi Frontierele sale istorice,Bucureºti 1942), în traducerea Viaþa Fericitului Ieremia, de P. Teodosio daVoltri (Editura ARCB, 1983), carte din care m-am inspirat în alcãtuirea acestuiarticol, la care se adaugã neuitatele cuvinte ale pãrintelui Iosif Andricicare, folosind aceeaºi sursã, predica, în anii copilãriei mele, viaþa FericituluiIeremia.

Fericitul Ieremia s-a nãscut la 29 iunie 1556. Tatãl sãu, Stoica Costist,era un om de condiþie socialã modestã, dar care putea sã ajute uneori ºipe cei nevoiaºi. Mama, Margareta Bãrbat, nu înceta sã-i repete lui Ion:„Dincolo de munþi, spre miazãzi, existã o þarã care se cheamã Italia, undetrãiesc buni creºtini ºi unde cãlugãrii sunt sfinþi. Acolo trãieºte Papa, careeste Vicarul lui Dumnezeu pe pãmânt”. Stoica ºi Margareta au avut douãfete ºi cinci bãieþi, Ieremia fiind cel mai mare, iar la botez primindnumele de Ion.

Pe drumul sfinþeniei, de frica iaduluiPe drumul sfinþeniei, de frica iaduluiPe drumul sfinþeniei, de frica iaduluiPe drumul sfinþeniei, de frica iaduluiPe drumul sfinþeniei, de frica iaduluiDeseori, mama Margareta le vorbea copiilor ei despre iad, iar

imaginile pe care le folosea: flãcãri foarte înalte, cuptoare arzând, urlete,blesteme, chipuri oribile de diavoli, Satana râzând încât se cutremurãuniversul, erau atât de grãitoare încât au provocat o tulburare foartemare în sufletul fiului ei, Ion, care, într-o noapte, nu a putut dormi dincauza mulþimii de diavoli pe care o vedea. Într-o bunã zi, înainte derevãrsarea zorilor, sub un cer senin de varã, ieºi fãrã sã facã zgomot ºiporni la drum, spre Italia.

Pe un drum plin de peripeþii, Ion ajunge la Alba-Iulia, pe atuncireºedinþa principelui ªtefan Bathory, unde tânãrul valah avea sã lucrezeca zilier la ridicarea zidurilor cetãþii. De aici avea sã plece ca însoþitor almedicului Pietro Lo Jacomo, care îl tratase pe bunul principe. Astfel, întimpul Paºtelui anului 1576 pleacã din Alba-Iulia ºi soseºte la Bari în varaaceluiaºi an.

Ajunºi la Bari, doctorul, nerãbdãtor de a-ºi vedea soþia ºi copiii, nuse mai ocupã câtuºi de puþin de slujitorul sãu credincios dar, laîndemnurile soþiei, i-a cãutat de lucru la farmacia lui Cezare del Cuore.Punând piciorul în þinutul Bari al anilor 1500, nu putea simþi decâtnedumerire. Printre motivele care îl determinaserã sã plece din þara sapentru a veni în Italia, era ºi acela de a gãsi acolo creºtini buni, dar arãmas dezgustat de ceea ce vedea cu ochii sãi ºi auzea cu urechilesale, oameni care înjurau numele preasfânt a lui Dumnezeu, care oînjurau pe Sfânta Fecioarã, certurile dintre oameni care se încheiau maimereu cu înjunghieri, femei care se insultau; dispãruse ºi cea maielementarã idee de pudoare. Priveliºtea beþivilor care ieºeau din cârciumiîl îngreþoºa. „Vinul, spunea Ion, place ºi valahilor. Dar prin pãrþile noastreoamenii se îmbatã de douã ori pe an, de Crãciun ºi de Paºti. Apoi nu-i mai vezi beþi”.

În cãutarea bunilor creºtiniÎn cãutarea bunilor creºtiniÎn cãutarea bunilor creºtiniÎn cãutarea bunilor creºtiniÎn cãutarea bunilor creºtiniDezgustat la culme de o asemenea situaþie, într-o bunã zi a vorbit

cu Cezare del Cuore cãruia îi spuse cã ar vrea sã se reîntoarcã acasã.Bunul farmacist a încercat pe toate cãile sã-l reþinã, dar n-a fost chip.Sosind în port, vãzu un bãtrânel care îi fãcu semn cum cã ar vrea sã-ivorbeascã: „Bari, îi spuse bãtrânelul, nu reprezintã toatã Italia, mai

existã ºi Napoli, Roma, unde îºi arereºedinþa Vicarul lui Cristos, existã apoicasa Sfintei Fecioare de la Loreto, ºivei vedea cã în aceste cetãþi nu lipsescbunii creºtini”. „Atunci voi merge laNapoli”, spuse Ion. A ajuns la Napoliîn Postul Mare. Dupã sãrbãtoareaPaºtelui, dezgustat ºi de modul în carenapolitanii petrecuserã aceastãsfântã sãrbãtoare, se prezentã lapoarta capucinilor, mãnãstire numitãa Întrupãrii, de unde fu trimis lamãnãstirea Sfântului Efrem cel Vechi,

unde locuia pãrintele Provincial Urban care l-a întrebat: „Care au fostmotivele adevãrate pentru care aþi pãrãsit patria, pãrinþii ºi satul natal?”.„Nu vreau sã merg în iad ºi vreau sã-mi salvez sufletul”, rãspunse cuprofundã convingere Ion. Pãrintele Provincial l-a trimis sã se maigândeascã; Ion s-a reîntors pentru a doua ºi a treia oarã. S-ar fireîntors de sute de ori, numai sã treacã pragul mãnãstirii. Pentru a-lconduce în primii paºi ai vieþii de mãnãstire, a fost ales maestrul denoviciat Fra Pacifico, care s-a arãtat grijuliu în a-l instrui, nu numai în ritulîmbrãcãrii hainei, dar ºi în tainele bucãtãriei ºi grãdinãritului.

Ion, din ªcheia, devine bunul frateIon, din ªcheia, devine bunul frateIon, din ªcheia, devine bunul frateIon, din ªcheia, devine bunul frateIon, din ªcheia, devine bunul frateIeremia, din NapoliIeremia, din NapoliIeremia, din NapoliIeremia, din NapoliIeremia, din Napoli

În ziua de 8 mai 1579, Ion îmbracã haina capucinilor ºi primeºtenumele de Ieremia. Este chemat la Sfântul Efrem cel Vechi în calitate debucãtar. Evitând mediocritatea în tot ce fãcea, încerca sã fie desãvârºitºi la bucãtãrie, unde totul era curat.

Ieremia a fost, de asemenea, timp de 40 de ani infirmier. Se apropiade bolnavi ca ºi cum ar fi trebuit sã se apropie de Isus. Nu conta dacãbolnavul devenea furios, urla, râdea ºi nu-l lãsa liniºtit nici mãcar înacea jumãtate de orã de odihnã prescrisã de regulã, pe care frateleIeremia nu putea s-o acorde trupului sãu obosit. Deºi era trezit pentruun fleac, nu-ºi pierdea bucuria sa specificã. Rãmânea mereu amabil,politicos, delicat cu toþi, fãrã preferinþe sau favoritisme. Munca sa aveaca obiectiv asistenþa bolnavilor: unii contaminaþi, alþii cu cancer, iar uniicu boli care se asemãnau cu lepra; în plus, avea ºi câþiva alienaþimintal. Secretul lui: ºtia sã se identifice cu suferinþele lor.

VVVVValahul supranumit „sfântul”alahul supranumit „sfântul”alahul supranumit „sfântul”alahul supranumit „sfântul”alahul supranumit „sfântul”Ajuns la etatea de ºaizeci ºi nouã de ani, dupã ce a petrecut 47 de

ani în cãlugãrie, nimic nu se schimbase în spiritul sãu. Era la începutulanului 1625, în luna februarie, când, pe o ploaie torenþialã, fu chemat lacãpãtâiul unui muribund; întors în mãnãstire cade rãpus de pneumonie.Ieremia ºtia cã „sora moarte” sosise. Era 5 martie 1625. Vestea morþiifratelui Ieremia rãsunã în piaþa mãnãstirii într-o frazã care cuprindeatoatã viaþa umilului þãran din Moldova: A murit sfântul!

La 30 octombrie 1983, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea l-aridicat pe fratele Ieremia Valahul la cinstea altarelor, declarându-l „fericit”,în cadrul unei ceremonii solemne, în Piaþa Sfântul Petru din Roma.

8 mai – Fericitul Ieremia V8 mai – Fericitul Ieremia V8 mai – Fericitul Ieremia V8 mai – Fericitul Ieremia V8 mai – Fericitul Ieremia Valahulalahulalahulalahulalahul