1nr. 3/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Porunca a patra, aºa cum citim în Catehismul Bisericii Catolice, „deschide cea de-a doua tablã a Legii. Ea indicãordinea iubirii. Dumnezeu a voit ca, dupã El, sã ne cinstim pãrinþii, cãrora le datorãm viaþa ºi care ne-au transmiscunoaºterea lui Dumnezeu. Suntem obligaþi sã-i cinstim ºi sã-i respectãm pe toþi aceia pe care Dumnezeu i-aînvestit cu autoritatea sa, spre binele nostru. Aceastã poruncã este exprimatã în forma pozitivã a unor îndatoriri deîmplinit. Ea vesteºte poruncile urmãtoare, care se referã la un respect deosebit faþã de viaþã, de cãsnicie, de bunurilepãmânteºti, de cuvânt. Ea constituie unul dintre fundamentele doctrinei sociale a Bisericii.

Porunca a patra se adreseazã în mod expres copiilor în relaþiile cu tatãl ºi cu mama lor, pentru cã aceastã relaþieeste universalã. Ea se referã, de asemenea, la relaþiile de rudenie cu membrii grupului familial. Ea cere sã seacorde cinstire, afecþiune ºi recunoºtinþã bunicilor ºi strãbunilor. În sfârºit, se extinde la îndatoririle elevilor faþã deprofesor, ale angajaþilor faþã de patroni, ale subordonaþilor faþã de ºefii lor, ale cetãþenilor faþã de patria lor, faþã decei care o administreazã sau o guverneazã.

Aceastã poruncã implicã ºi subînþelege îndatoririle pãrinþilor, tutorilor, profesorilor, ºefilor, magistraþilor,guvernanþilor, ale tuturor celor care exercitã o autoritate asupra altora sau asupra unei comunitãþi de persoane.

Acelaºi catehism vorbeºte despre: familie în planul lui Dumnezeu, familie ºi societate, îndatoririle membrilorfamiliei, relaþia dintre familie ºi Împãrãþia lui Dumnezeu, autoritãþi în societatea civilã. Vedem, în expunerea catehismuluidespre porunca a patra din Decalog, cât de larg este câmpul acestei porunci: familia creºtinã, familia societãþiicivile, familia Împãrãþiei lui Dumnezeu. Vã îndemn sã citiþi din catehism cele privitoare la porunca a patra. Sper cã înfiecare familie catolicã sau familie mixtã existã un catehism de-al nostru.

La 2 februarie 1994, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea a emis un document, Scrisoare cãtre familii, din caredoresc sã citez în continuare:

„Porunca a patra a Decalogului priveºte familia, unitatea sa interioarã; am putea spune, solidaritatea sa.În felul în care este formulatã, porunca nu vorbeºte în mod explicit de familie. ªi totuºi, chiar despre familie este

vorba. Pentru a exprima legãtura între generaþii, legislatorul divin nu a gãsit cuvânt mai potrivit decât acesta: „Cinsteºte...” (Ex 20,12). Este un alt mod de a exprima ce este familia. O astfel de formulare nu prezintã familia în mod „artificial”,ci pune în luminã subiectivitatea ei ºi drepturile care rezultã din aceasta. Familia este o comunitate de relaþiiinterpersonale deosebit de profunde: între soþi, între pãrinþi ºi fii, între generaþii. Este o (com)unitate care trebuie sã fieasiguratã în mod deosebit. ªi Dumnezeu nu gãseºte garanþie mai bunã decât aceasta: „Cinsteºte”.

„Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti ani mulþi pe pãmântul pe care Domnul Dumnezeultãu þi-l va da þie” (Ex 20,12). Aceastã poruncã urmeazã celor trei porunci fundamentale care privesc raportul omului ºi alpoporului lui Israel cu Dumnezeu: „Shema, Izrael ... Ascultã, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Dt6,4). „Sã nu ai alþi dumnezei în afarã de Mine” (Ex 20,3). Iatã prima ºi cea mai mare poruncã, porunca iubirii de Dumnezeu„mai mult decât orice lucru”: el trebuie iubit „din toatã inima, din tot sufletul ºi din toate puterile” (Dt 6,5; cf. Mt 22,37). Estesemnificativ cã porunca a patra se înscrie tocmai în acest context: „Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta”, pentru cã eisunt pentru tine, într-un anumit sens, imaginea Domnului, cei care þi-au dat viaþa, care te-au introdus în existenþaumanã: într-un neam, într-o naþiune, într-o culturã. Dupã Dumnezeu, ei sunt primii tãi binefãcãtori. Dacã Dumnezeusingur este bun, adicã este binele însuºi, pãrinþii participã într-un mod singular la aceastã bunãtate supremã. Deci:cinsteºte-þi pãrinþii! Aceastã cinste este asemãnãtoare cultului datorat lui Dumnezeu.

Porunca a patra este în strânsã legãturã cu porunca iubirii. Între „cinsteºte” ºi „iubeºte” legãtura este profundã.Cinstea, în ceea ce reprezintã, este legatã de virtutea dreptãþii, însã aceasta, la rândul ei, nu poate sã fie înþeleasã pedeplin fãrã raportarea la iubire: de Dumnezeu ºi de aproapele. ªi cine e mai apropiat decât rudele, pãrinþii ºi copiii?

Acest raport interpersonal indicat de porunca a patra comportã, oare, un sens unilateral? Înseamnã aceastasã-i cinsteºti doar pe pãrinþi? În sens literal, da. Indirect putem vorbi ºi de „cinstea” datoratã fiilor. „Cinsteºte” înseamnã:recunoaºte! Adicã sã recunoºti valoarea persoanei, mai întâi a tatãlui ºi a mamei, ºi apoi a celorlalþi. Cinstea este oatitudine în mod esenþial dezinteresatã. S-ar putea spune cã este „un dar sincer al unei persoane cãtre o altãpersoanã”, ºi în acest sens cinstea coincide cu iubirea. Dacã porunca a patra pretinde cinstirea tatãlui ºi a mamei,pretinde aceasta þinând seama de binele întregii familii. Tocmai de aceea, porunca implicã exigenþe care-i privescpe pãrinþi. Pãrinþi (pare sã le aminteascã porunca divinã), acþionaþi astfel încât comportamentul vostru sã meritecinstea (ºi iubirea) fiilor voºtri! Nu lãsaþi sã se piardã în van porunca divinã a cinstei ce vã este datoratã! În definitiv,este vorba de o cinste reciprocã. Porunca „cinsteºte-l pe tatãl tãu ºi pe mama ta” spune în mod indirect pãrinþilor:cinstiþi-i pe fiii ºi pe fiicele voastre. Ei meritã aceasta pentru cã existã, pentru cã sunt ceea ce sunt: acest lucru evalabil din primul moment al zãmislirii. Astfel, aceastã poruncã, ce exprimã legãtura intimã a familiei, pune înluminã fundamentul unitãþii sale interioare”.

Porunca a IVPorunca a IVPorunca a IVPorunca a IVPorunca a IV-a din Decalog ºi Familia-a din Decalog ºi Familia-a din Decalog ºi Familia-a din Decalog ºi Familia-a din Decalog ºi Familia

nr. 3/2005 2

„O atenþie specialã trebuie sã fie datã pastoraþiei familiei, mult mainecesarã într-un moment istoric ca acela de azi, care înregistreazã o crizãrãspânditã ºi radicalã a acestei instituþii fundamentale. În viziunea creºtinãdespre cãsãtorie, relaþia dintre bãrbat ºi femeie - relaþie reciprocã ºi totalã,unicã ºi indisolubilã - rãspunde planului originar al lui Dumnezeu, umbritîn istorie de “împietrirea inimii”, dar pe care Cristos a venit sã-l restaurezeîn splendoarea sa originarã, dezvãluind ceea ce Dumnezeu a voit încãde “la început” (Mt 19,8). Prin cãsãtorie, ridicatã la demnitatea desacrament, este exprimat apoi “marele mister” al iubirii nupþiale a luiCristos pentru Biserica sa (cf. Ef 5,32)” (Nuovo milenio ineunte, 47).

Acest citat este unul dintre multele care ar putea fi amintite ºi carearatã grija pe care Biserica o are faþã de instituþia cãsãtoriei ºi faþã defamilie. Din el amintim necesitatea unei munci pastorale mai susþinutepentru ºi cu familiile creºtine. Cu familiile creºtine deoarece ºi ele suntchemate sã fie, din ce în ce mai mult, protagoniste ale credinþei în IsusCristos Mântuitorul. Diferitele întâlniri cu credincioºii ºi familiile, pe care,din iniþiativa Î.P.S. Ioan Robu, le voi avea de-a lungul acestui an pastoral,sunt pentru mine o ocazie de a cunoaºte în mod nemijlocit situaþia dincomunitãþile noastre parohiale, de a-i întâlni pe credincioºi, de a-i asculta,de a dialoga, de a-i sensibiliza cu privire la frumuseþea unei vieþi de familiecare îl are pe Cristos în centrul existenþei ºi misiunii sale, ºi nu în ultimulrând, de a le vorbi despre învãþãtura Bisericii cu privire la taina cãsãtoriei.

Asupra acestui ultim aspect aº vrea sã insist. Sunt convins cã nu poateexista o muncã pastoralã rodnicã pentru ºi cu familiile, dacã soþii creºtininu cunosc îndeajuns taina prin care ei au devenit „una” cu Cristos ºi cuBiserica sa; este vorba, desigur, despre sacramentul cãsãtoriei. Prininstituirea anului „Euharistia ºi familia”, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu puneataina centralã a credinþei noastre, Euharistia, alãturi de familie, arãtândcã, în felul lor propriu, atât una, cât ºi cealaltã sunt loc de comuniune, deîmpãrtãºire, de viaþã ºi iubire. De aici am putea sã ne întrebãm dacãprezenþei reale a lui Isus sub chipul pâinii ºi al vinului din Euharistie nu artrebui sã-i corespundã o permanenþã a harului cu care cei cãsãtoriþi înDomnul sunt asistaþi de-a lungul întregii lor vieþi? Rãspunsul îl aflãm înFamiliaris consortio, nr 56: „Darul lui Cristos Isus nu se încheie odatã cuceremonia Sacramentului Cãsãtoriei, ci îi însoþeºte pe tot parcursul vieþiilor (…). De aceea, pentru datoriile ºi demnitatea stãrii lor, soþii creºtinisunt întãriþi ºi consacraþi de un sacrament special. Iar ei, împlinindu-ºiobligaþiile conjugale ºi familiale în puterea acestui sacrament, pãtrunºide Duhul lui Cristos, în virtutea cãruia toatã viaþa lor este pãtrunsã decredinþã, speranþã ºi dragoste, tind sã se perfecþioneze tot mai mult ºi sãse sfinþeascã reciproc, participând la preamãrirea lui Dumnezeu”.

În cuvinte simple, celebrarea în Bisericã a Cununiei este doar începutul.Consimþãmântul este doar punctul de plecare, ºi nu cel de sosire. De laaltarul de jertfã a lui Cristos care devine Euharistie, soþii învaþã cã ºi viaþalor trebuie sã fie asemenea Euharistiei, adicã o permanentã dãruire desine unul altuia, ºi împreunã, fiilor, Bisericii, societãþii. Din dãruire izvorãºteviaþa frumoasã. Acum aº putea sã precizez ºi mai bine de ce am intitulataceste gânduri „cãsãtoria, izvor de har”. Harul este lãuntric unuisacrament. Cãsãtoria ca sacrament permanent este o continuã conlucrarecu harul lui Cristos, fapt ce duce la împreuna creºtere în comuniune asoþilor. ªi cum s-ar putea, oare, ca aceastã comuniune care, de fapt, esteexpresia iubirii, sã nu fie vizibilã? Ce-ar fi dacã am putea spune pentrucât mai mulþi dintre soþii noºtri creºtini „priviþi-i cum se iubesc!”? Atuncicând iubirea soþilor devine vizibilã, ea se constituie cu siguranþã într-unizvor de har: pentru copii, pentru Bisericã, pentru societate…

Cãsãtoria, izvor de harCãsãtoria, izvor de harCãsãtoria, izvor de harCãsãtoria, izvor de harCãsãtoria, izvor de harEp. Ep. Ep. Ep. Ep. CORNEL DAMIANCORNEL DAMIANCORNEL DAMIANCORNEL DAMIANCORNEL DAMIAN Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta CruceSfânta Cruce

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Adormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii Domnului

3nr. 3/2005

Pãrintele Pãrintele Pãrintele Pãrintele Pãrintele FABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞ, în anul, în anul, în anul, în anul, în anuldedicat „Euharistiei ºi familiei” arededicat „Euharistiei ºi familiei” arededicat „Euharistiei ºi familiei” arededicat „Euharistiei ºi familiei” arededicat „Euharistiei ºi familiei” aremisiunea de a pregãti întâlnirilemisiunea de a pregãti întâlnirilemisiunea de a pregãti întâlnirilemisiunea de a pregãti întâlnirilemisiunea de a pregãti întâlnirileepiscopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul Ioanepiscopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul Ioanepiscopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul Ioanepiscopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul Ioanepiscopilor noºtri, Înaltpreasfinþitul IoanRobu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cuRobu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cuRobu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cuRobu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cuRobu ºi Preasfinþitul Cornel Damian, cufamiliile ºi credincioºii din diferite parohiifamiliile ºi credincioºii din diferite parohiifamiliile ºi credincioºii din diferite parohiifamiliile ºi credincioºii din diferite parohiifamiliile ºi credincioºii din diferite parohiiale Arhidiecezei.ale Arhidiecezei.ale Arhidiecezei.ale Arhidiecezei.ale Arhidiecezei.

- Ce se aºteaptã de la aceastã seriede întâlniri?

- Înainte de a rãspunde la aceastãîntrebare, aº vrea sã fac douã miciconsideraþii. Prima þine de învãþãtura ºiconvingerea Sfântului Pãrinte, pentrucare „Familia este calea Bisericii”(Scrisoarea cãtre familii, nr. 2). Cred cãspiritul profetic al lui Ioan Paul al II-leaeste contagios. La nivelul Bisericiiuniversale sunt tot mai dese acþiunile ºiiniþiativele care vor sã apere ºi sãpromoveze familia. Este vorba desigur defamilia în care nucleul sãu primordial,bãrbatul ºi femeia, sunt uniþi în Domnulprin taina cãsãtoriei. A doua consideraþieþine de propovãduirea Evangheliei.Biserica, prin esenþa ei, esteevanghelizatoare. Ca Biserica sã rãmânãmereu vie, este necesar ca familia, celulasa, sã fie în stare sã genereze viaþa. Iatãde ce, într-o viziune organicã, Biserica,în calitate de Trup Mistic al lui Cristos,trãieºte, crede, sperã, iubeºte, acolounde sunt persoane capabile deaceasta. Acum, pentru a rãspunde laîntrebarea dumneavoastrã, aº puteaspune cã scopul imediat al acestorîntâlniri este dublu. Mai întâi se încearcão încurajare a familiilor în credinþã,plecând de la o consideraþie simplã:fiecare familie, prin însãºi natura ei, esteun tezaur inestimabil. Cu cât membriiunei familii sunt mai conºtienþi deaceastã bogãþie, cu atât ei ar putea fi ofamilie mai închegatã, mai puternicã. Înal doilea rând, intenþionãm „ocontaminare” a parohiilor cu spiritulfamiliei, ceea ce presupune ca parohul,ºi fiecare preot în parte, sã devinã o puntede legãturã între credincioºi ºi întrefamiliile din parohia sa. Diferitele grupuriparohiale pot fi expresia vitalitãþiiparohiei. De dorit ar fi constituirea unorgrupuri de familii care, gândind în modulspecific familiei, sã contribuie lareînnoirea propriilor lor familii dar ºi aparohiilor.

- În ce ar consta aceastã reînnoire?

- Mulþumesc mult pentru întrebare.Nu este vorba nici despre invenþii, nicidespre inovaþii. Prin prisma credinþei,unicul în stare sã creeze ceva nou esteDuhul Sfânt. El schimbã inimile împietriteîn inimi de carne. Aºadar, noutateapriveºte înainte de toate inima fiecãruicredincios în parte. Cred cã timpulPostului Mare este oportun pentru avorbi oamenilor la inimã, mai mult, avorbi de la inimã la inimã. Apoi, dereînnoirea inimii este strict legatã ºislujirea în familie, în Bisericã ºi, de ce nu,în societate. Dar cred cã o serie deiniþiative pot fi expresia noutãþii, ele aumenirea de a face parohia din ce în cemai mult „o familie de familii”. În pliantulcare anunþã vizita episcopului suntsugerate o serie de iniþiative.

- Cum ar putea sã se întâmple acestlucru din moment ce noi avem o relaþieaproape standardizatã cu Dumnezeu,dar ºi cu aproapele?

- Cred cã unul dintre cei mai mariduºmani ai Duhului este rutina. Acestlucru se poate întâmpla atât în trãireavieþii zilnice, cât ºi în viaþa de credinþã.Rutina, apoi, este semnul unor aºteptãri,absenþa aspiraþiilor. În cadrul întâlnirilorpregãtitoare pentru vizita episcopului amconstatat, ºi o spun cu mare bucurie, cãîntr-un mare numãr de credincioºi ºi defamilii existã o anumitã aºteptare. Defapt, aceastã iniþiativã a întâlnirilor dintimpul Postului Mare se naºte dintr-oaºteptare. Ea este rodul discuþiilor avutecu circa cincisprezece familii provenitedin aproape toate parohiile decanatelorde Bucureºti. Mi se pare cã sintagma„relaþie standardizatã” ar putea foartebine sã caracterizeze acele familii ºiparohii unde se gândeºte doar în termenide „strict necesar”. În fiecare existã,poate, tentaþia de a spune cã „mi-amfãcut datoria”, executând automat doarstrictul necesar. ªi poate cã a crede cuadevãrat înseamnã ceva mai mult! Sã fieoare vorba de acel „zel al casei tale caremã consumã!?”.

- Pãrinte Fabian vã mulþumim pentruaceste gânduri.

- Vã mulþumesc ºi eu. Aº vrea sã maiadaug un rând. Þin sã mulþumesc dinsuflet pãrinþilor parohi ºi pãrinþilor vicari.Cu mare disponibilitate ºi-au datconcursul la organizarea acestui ºir devizite în parohii. A.C.A.C.A.C.A.C.A.C.

Vizita în parohiiVizita în parohiiVizita în parohiiVizita în parohiiVizita în parohiiParohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfânta ElenaSfânta ElenaSfânta ElenaSfânta ElenaSfânta Elena

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sf. Ap. Petru ºi PaulSf. Ap. Petru ºi PaulSf. Ap. Petru ºi PaulSf. Ap. Petru ºi PaulSf. Ap. Petru ºi Paul

nr. 3/2005 4

Pe 8 februarie, la Biroul de Presã al Sfântului Scaun, în cadrulunei Conferinþe de presã a fost prezentatã Instrucþiunea DignitasConnubii (Demnitatea cãsãtoriei). Aceasta se adreseazãTribunalelor diecezane ºi inter-diecezane în abordarea cazurilorde nulitate a cãsãtoriei. Documentul exprimã „dorinþa Bisericiide a contribui la un obiectiv important, obiectiv central ºi pentrupontificatul Papei Ioan Paul al II-lea: binele cãsãtoriei ºi al familiei”.Arhiepiscopul Domenico Sorrentino, secretarul Congregaþieipentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor sublinia, în cadrulaceleiaºi Conferinþe de presã, faptul cã numãrul ridicat al cazurilorde cãsãtorii declarate nule indicã necesitatea unei pastoraþii„preventive” a tinerilor care se pregãtesc pentru cãsãtorie.

Familiaris consortiFamiliaris consortiFamiliaris consortiFamiliaris consortiFamiliaris consortioooooPregãtirea tinerilor pentru cãsãtorie ºi

pentru viaþa de familie este necesarã înzilele noastre poate mai mult ca oricând.Eºecurile numeroaselor cupluri suntconsecinþa faptului cã tinerii nu au oierarhie justã a valorilor ºi nici criteriisigure de comportament ºi de aceea nuºtiu cum sã facã faþã dificultãþilor careapar în viaþa de cãsãtorie. Pentru a seputea trece cu demnitate pestemomentele critice ºi pentru a nu seajunge la un eºec iremediabil al vieþii decuplu, Scrisoarea Apostolicã “Familiaris Consortio” propune opregãtire gradualã ºi continuã marcatã de trei momente:pregãtirea îndepãrtatã, care începe chiar din copilãrie, printr-oînþeleaptã pedagogie familialã; pregãtirea apropiatã, careînseamnã o pregãtire deosebitã ºi serioasã la sacramenteºi“pregãtirea imediatã, pentru celebrarea SacramentuluiCãsãtoriei, trebuie sã aibã loc în ultimele luni ºi sãptãmâni carepreced cãsãtoria, pentru a da o nouã semnificaþie, un nouconþinut ºi o formã nouã acelui examen prematrimonial recerutde dreptul canonic. Aceastã pregãtire, necesarã în fiecare caz,se impune cu urgenþã pentru cei logodiþi, care prezintã lipsuriºi dificultãþi în ce priveºte doctrina ºi viaþa creºtinã”.

Cãsãtoria - sacrament ºi vocaþieCãsãtoria - sacrament ºi vocaþieCãsãtoria - sacrament ºi vocaþieCãsãtoria - sacrament ºi vocaþieCãsãtoria - sacrament ºi vocaþieMulþi dintre tinerii care vor sã se cãsãtoreascã, atunci când

se vorbeºte despre pregãtirea pentru pasul pe care urmeazãsã-l facã, abordeazã subiectul doar din punct de vederematerial sau comercial. Încep sã povesteascã despre rochiade mireasã ºi accesorii, despre restaurante selecte ºi invitaþi,despre muzicã ºi fotograf. Prea puþini sunt cei care se gândescla o pregãtire serioasã care sã-i ajute sã încheie sacramentulcãsãtoriei cu responsabilitate ºi maturitate. Fie cã lucrul acestaconvine sau nu lumii de azi, cãsãtoria este o realitate în careeste implicat ºi Dumnezeu; nu este doar o realitate umanãcare dureazã numai atât cât mirii se aflã în faþa altaruluiînconjuraþi de prieteni ºi familie; cãsãtoria nu este un ritualfrumos ºi emoþionant urmat de o masã festivã ºi de o petreceredansantã. Cãsãtoria este mult mai mult de-atât; cãsãtoria esteun sacrament ºi o vocaþie, este o stare de viaþã ºi izvor de harpentru cei doi soþi. Tocmai din aceastã cauzã, ºi gândindu-nela importanþa cãsãtoriei, se impune o pregãtire adecvatã caresã preceadã DA - ul spus în faþa altarului, pregãtire în cadrulcãreia ar trebui sã fie abordate ºi problemele cele mai delicate

Pregãtirea pentru cãsãtoriePregãtirea pentru cãsãtoriePregãtirea pentru cãsãtoriePregãtirea pentru cãsãtoriePregãtirea pentru cãsãtoriepe care le presupune sau care pot apãrea în viaþa unui cuplu.

Tinerii care privesc sacramentul cãsãtoriei cu seriozitate,se adreseazã unui preot cu care discutã aspecte legate deformarea lor religioasã, acesta încercând, dupã caz, sãîmbogãþeascã sau sã consolideze bagajul de cunoºtinþe alcelor doi. Pregãtirea cateheticã de dinaintea cãsãtoriei estebinevenitã, pentru cã ea are menirea sã reia ºi sã aprofundezenoþiunile legate de religie, noþiuni pe care cei doi ºi le-au însuºitîn anii anteriori, în cadrul pregãtirilor premergãtoare altorsacramente (Sf. Împãrtãºanie, Mirul). Preotul trebuie sã spunãlucrurilor pe nume, sã prezinte cu tãrie adevãrurile desprecãsãtorie ºi despre viaþa de familie, chiar dacã prin atitudineasa ar putea deranja pe cineva. Sacramentul instituit de Cristos

nu trebuie tratat cu superficialitate.Cãsãtoria are legile ei care trebuieprezentate cu claritate: este unsacrament care se încheie doar întreun bãrbat ºi o femeie, în urmaconsimþãmântului liber exprimat.Consimþãmântul exprimã dorinþacelor doi ca legãtura lor sã fie unicãºi indisolubilã. Viaþa pe care o începva fi una plinã de speranþe ºi debucurii, dar ºi de responsabilitãþi ºimomente dificile, de aceea trebuiesã înceapã în faþa lui Dumnezeu ºicu binecuvântarea Sa.

Mãrturia poate aduce roadeMãrturia poate aduce roadeMãrturia poate aduce roadeMãrturia poate aduce roadeMãrturia poate aduce roadePentru cã societatea oferã adevãruri distorsionate ºi soluþii

facile sau surogate de fericire, pregãtirea tinerilor pentru cãsãtoriear trebui sã atingã toate aspectele legate de viaþa de familie:scopurile cãsãtoriei, importanþa respectãrii celor douã însuºiriesenþiale ale cãsãtoriei (unitate ºi indisolubilitate), rolul iubirii înviaþa de cãsãtorie, sexualitatea ºi castitatea conjugalã,planificarea familialã. Aici poate interveni nedumerirea sauneîncrederea! Poate un preot sã înveþe ºi sã dea sfaturi legatede viaþa de familie? Responsabilitatea în munca de îngrijire asufletelor, studiul dar ºi experienþa pe care preotul o dobândeºteîn timp, îi conferã acestuia autoritatea sã înveþe chiar ºi în materiede probleme familiale. Pe lângã informaþiile teoretice pe carepreotul le pune la dispoziþia tinerilor, pentru aceºtia ar fi binevenitãmãrturia unor cupluri deja închegate, care ºi-au clãdit viaþa defamilie pe stâncã, chiar dacã nu au lipsit intemperiile care aufãcut-o uneori sã se clatine. Vorba învaþã, exemplul convinge!Aceste mãrturii ar putea fi dovada faptului cã se poate clãdi ocãsnicie frumoasã ºi durabilã chiar ºi în zilele noastre, cândimaginea tradiþionalã a familiei este în concurenþã cu “cãsãtoriilede probã” care sunt preferate pentru cã exclud obligaþiileirevocabile ºi pe termen lung. ªi experienþa unor parohii în ceeace priveºte tinerii aratã cã lucrul acesta - mãrturiile de viaþã alecuplurilor cu experienþã – funcþioneazã ºi aduce roade.

Pentru a avea o cãsnicie bunã ºi fericitã, pregãtirea esteabsolut necesarã. Aºa cum orice meserie sau vocaþie cere opregãtire serioasã ºi maturã, la fel ºi vocaþia de soþ sau soþie,ºi, mai târziu, de pãrinþi buni ºi responsabili, are nevoie de opregãtire serioasã. În felul acesta, casa clãditã pe stâncã varãmâne neclintitã atunci când “ploaia, puhoaiele ºi vânturile” îivor pune la încercare trãinicia.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

5nr. 3/2005

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

Dragi cititori, avem deja un prim ecou de la întâlnirile cu familiile din parohiibucureºtene:

Duminicã, 13 februarie 2005, Parohia Adormirea Maicii Domnului (dincartierul Drumul Taberei) a sãrbãtorit “Ziua Familiilor”.

Un element central al acestei sãrbãtori a fost vizita Preasfinþitului CornelDamian, Episcopul nostru auxiliar, în cadrul întâlnirilor pe care Preasfinþia sale are cu familiile din toate parohiile Arhidiecezei de Bucureºti.

Deja la ora 8.30 dimineaþa, biserica parohialã era plinã ºi fremãta deaºteptare. Dupã intrarea Preasfinþitului Cornel, urmat de preotul paroh, DominicCarol Hîrja ºi de preoþii Alois Hîrja ºi Fabian Mãriuþ, a urmat Liturghia solemnã.În predica sa, Preasfinþitul a subliniat provocãrile la care este supusã familiade astãzi, în lume ca ºi în România, arãtându-ne cã unica modalitate de asalva familia este reîntoarcerea la Isus, prin adoraþie ºi rugãciune, ºi lasacramente, în special la Euharisite ºi Cãsãtorie. Dupã predicã a urmat unmoment cu adevãrat emoþionant, unic în cei ºase ani de când avem Liturghiiîn Biserica noastrã: Preasfinþitul a dat diplome de onoare unui numãr de 27de familii ale parohiei, care împlinesc anul acesta o “cifrã rotundã” de ani dela cãsãtorie. Este vorba de familiile Covaci, Alexandru (5 ani), Arredondo,Cobuleanu (10 ani), Zediu, Rusu, Cãlin, Boerescu, Radu, Ghinga, Straton (15ani), Criste, Papa, Ivan, Petriºor, Pogar (20 de ani), Cobzaru (25 de ani), Bãlan,Stoica, Neagu, Romila (30 de ani), Ciobanu, Gherman, Simache (35 de ani),ªtefãnescu (45 de ani), Voicu ºi Cãtanã (50 de ani). Pe bunã dreptate, ultimeletrei familii, care împlineau 45 respectiv 50 de ani au fost aplaudate “la scenãdeschisã”. Acest moment emoþionant, ca ºi prezenþa foarte multor tineri înbisericã, demonstreazã cât de vie ºi de tânãrã este Parohia nostrã. Pentruaceastã iniþiativã, de marcare solemnã a trecerii timpului, cu folos ºi cubinecuvântarea lui Dumnezeu, asupra familiilor din Parohie, tot meritul îi revinePãrintelui Paroh, Dominic Hîrja, care, dupã cum s-a exprimat chiar Sfinþia Sa,s-a lãsat condus de Duhul Sfânt.

Dupã sfârºitul Liturghiei a avut loc întâlnirea Preasfinþitului Cornel Damiancu familiile din parohie. Pãrintele Fabian Mãriuþ a prezentat un foarte interesantmaterial despre doctrina Bisericii ºi a Sfântului Pãrinte despre familie “CaleaBisericii” cât ºi despre parohie, vãzutã ca “familie de familii”. De asemenea,pãrintele Mãriuþ, responsabil cu pastoraþia familiilor în Arhidiecezã, a prezentatproiectele pe termen scurt (întâlnirea cu toate parohiile Arhidiecezei,organizarea procesiunii din sãrbãtoarea Trupul Domnului, pe 29 mai) ºi petermen ceva mai lung (mai buna cunoaºtere reciprocã a enoriaºilor din fiecareparohie ºi chiar crearea unei organizaþii diecezane a familiilor catolice). Spresfârºitul întâlnirii, doi enoriaºi ai parohiei Adormirea Maicii Domnului, VirgilCriste ºi Bogdan Radu, au luat cuvântul, primul prezentând Episcopului ºioaspeþilor din alte parohii activitatea parohiei noastre, axatã pe adoraþie,rugãciune în comun ºi multã muncã cu tinerii ºi copiii; cel de-al doilea aprezentat câteva aspecte ale vieþii de familie ºi ale rugãciunii într-o familierelativ numeroasã (pãrinþii ºi patru copii). Cuvântul de încheiere a aparþinutEpiscopului, care a insistat din nou asupra cunoaºterii reciproce ºi asuprasolidaritãþii laicilor catolici între ei ºi cu Episcopii lor.

La sfârºit a avut loc o micã agapã frãþeascã la care au luat parte PreasfinþitulCornel, preoþii ºi familiile sãrbãtorite, încã un prilej de a arãta “cât de bine ºide plãcut este sã locuiascã fraþii împreunã” (Ps 132).

BOGDAN RADUBOGDAN RADUBOGDAN RADUBOGDAN RADUBOGDAN RADU

13 Februarie 200513 Februarie 200513 Februarie 200513 Februarie 200513 Februarie 2005 - - - - -Sãrbãtoarea familiilorSãrbãtoarea familiilorSãrbãtoarea familiilorSãrbãtoarea familiilorSãrbãtoarea familiilor

în Parohiaîn Parohiaîn Parohiaîn Parohiaîn ParohiaAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii Domnului

O nouã ediþie a revisteiO nouã ediþie a revisteiO nouã ediþie a revisteiO nouã ediþie a revisteiO nouã ediþie a revisteiFamilia creºtinãFamilia creºtinãFamilia creºtinãFamilia creºtinãFamilia creºtinã

Mai întâi, trebuie sã vã spunem cã aceastãrevistã apare de patru ori pe an, urmândsuccesiunea anotimpurilor.

Numãrul de primãvarã se aflã deja înlibrãria Sfântul Iosif ºi în alte puncte de difuzaredin þarã. Are 60 de pagini ºi costã 25 000 lei.

Din sumarul acestui numãr: Dossier –Fidelitatea soþilor ne priveºte pe toþi; Secvenþedin viaþa de familie (Ne-am hotãrât sã avemcopii mulþi, Atenþie: copilãria pe cale dedispariþie; Cum îi învãþãm pe copii dãruirea desine; Rolul pãrinþilor în relaþia copil-televizor),Cultura vieþii (În apãrarea vieþii cu „armele” artei,Drumul eutanasiei…drumul morþii),spiritualitate (De vorbã cu preoþii despreSpovadã; Obiceiuri de Paºti; Familia – gingãºiaºi tandreþea); obiºnuitele pagini pentru copii ºipentru tineri; Popasuri creºtine – Casa dinLoreto a Fecioarei Maria; Sexualitate – Unu ºicu una fac sex? Paginã culturalã, rezervatãunei recente apariþii editoriale, „Mica Biblie”,pagini dedicate filmului, profil V.I.P. – RobinWilliams, sfaturi pentru gospodine etc.

Am putea scrie cãrþi întregi despre criza princare trece familia, dar este o realitate evidentãpentru oricine.

Am putea sã ne plângem de dificultãþile cucare ne confruntãm ca familie, dar nu amrezolva nimic.

Am preferat însã sã facem ceva – o revistã,sã oferim ceva – un prieten, sã aducem ceva– o luminã.

Pentru cã ºi noi, ca ºi Dvs., credem în ea,pentru cã suntem de partea familiei ºi pentrufamilie!

WwwProFamilia.roWwwProFamilia.roWwwProFamilia.roWwwProFamilia.roWwwProFamilia.ro

nr. 3/2005 6

A trecut aproape neobservatãîmplinirea, anul trecut, a unei jumãtãþide secol de la moartea uneipersonalitãþi legendare a Bisericiinoastre locale, Arhiepiscopul Al. Cisar(1880-1954). Preot evlavios, profesor ºiprefect al Seminarului „Sfântul Duh”,director al Convictului „Sfântul Andrei”,a fost numit în 1920 Episcop de Iaºi, iarîn 1924 Arhiepiscop de Bucureºti. A fostînceputul unei perioade de marirealizãri pastorale, materializatã înconstrucþii de biserici, case parohiale,orfelinate ºi ºcoli, aducerea în þarã aunor congregaþii de cãlugãri ºicãlugãriþe etc. Tot el este ctitorulactualului palat arhiepiscopal ºifondatorul unor ziare ºi reviste catoliceimportante, dar ºi apãrãtorul drepturilor

Bisericii Catolice, inclusiv înanii regimului ateucomunist.

În septembrie 1948, afost „pus în retragere” deguvernul Groza, iar la 17ianuarie 1949 a demisionatdin funcþia de arhiepiscop,în urma presiunilorexercitate asupra sa. Dupãarestarea episcopuluiDurcovici, în iunie acelaºian, a fost numit de SfântulScaun AdministratorApostolic ad nutum sedis al Arhidiecezeide Bucureºti, pentru ca în mai 1950guvernul comunist sã-i fixeze domiciliulobligatoriu la Orãºtie.

La Orãºtie, unde a lucrat la marea

Arhiepiscopul Alexandru Theodor CisarArhiepiscopul Alexandru Theodor CisarArhiepiscopul Alexandru Theodor CisarArhiepiscopul Alexandru Theodor CisarArhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar51 de ani de la moartea sa51 de ani de la moartea sa51 de ani de la moartea sa51 de ani de la moartea sa51 de ani de la moartea sa

sa operã lingvisticã (un dicþionar de4000 de pagini), a îndurat mariprivaþiuni, fiind urmãrit permanent desecuritate. A revenit la Bucureºti în

septembrie 1953, dupã cefusese repus în drepturi deautoritãþi, însã s-a stins dinviaþã la 7 ianuarie 1954,dupã ce se îmbolnãvisegrav (o dublã pneumoniecare a condus la ocongestie pulmonarã). Afost înhumat în capela„Sfânta Ana” din cimitirulBellu, alãturi dearhiepiscopul I. Paoli.

Pentru a-i cinstimemoria, Centrul „Bisericaºi Istoria” a demarat

cercetãri care vizeazã realizarea unorbiografii dedicate celui a cãrui viaþã afost închinatã în exclusivitate luiDumnezeu ºi Bisericii.

DrDrDrDrDr. . . . . DÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOª

“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie,“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie,“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie,“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie,“Sfinþenia unui om ar trebui sã fie,asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã,asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã,asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã,asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã,asemenea sfinþeniei lui Dumnezeu, discretã,blândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu vablândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu vablândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu vablândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu vablândã, universalã ºi radioasã. Dumnezeu vafi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost aifi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost aifi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost aifi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost aifi al nostru în mãsura în care ºi noi am fost aiLui”.Lui”.Lui”.Lui”.Lui”.

Îl recunoaºtem pe Monseniorul Ghika, înstatura sa sfântã, a totalei desprinderi de “aurullumii”, dupã opera alcãtuitã din cuvinte, princare strãlucesc profunzimile sufletului sãu.

Opera faptelor lui, construitã pefundamentul caritãþii, este într-o impresionantãcoerenþã cu înþelesurile cuvintelor ºi continuã sãni se dezvãluie – chiar aº putea folosi un termenîndrãzneþ: sã ni se reveleze – prin ecouri carenu întârzie sã aparã, de la diferiþi martori aivremii.

Mihaela PeneºMihaela PeneºMihaela PeneºMihaela PeneºMihaela Peneº se numãra, în anul 1964,printre campionii olimpici de la Tokio. Avea 17ani. Recunoºtinþa faþã de cel datoritã cãruiaMihaela era în viaþã o împãrtãºeau doarpersoanele foarte apropiate de ea, în primulrând mama: nu puteau fi uitate mâinile întinsepentru a salva familiile din lipsurile ºi greutãþileastãzi departe de a fi imaginate, cu care s-auconfruntat în anii comunismului. DespreMonseniorul Ghika - cel care, în faþa atrocitãþilordin anii de întronare a comunismului înRomânia, organizase o rezistenþã prin opere decaritate pentru subzistenþa semenilor ºi pentrusupravieþuirea conºtiinþei, murind ca martirdatoritã curajului de a înfrunta dictatura - sevorbea în ºoaptã, discret, în imperiul fricii.

Mihaela Peneº ne spune mai multe. (M.F (M.F (M.F (M.F (M.F.).).).).)

Cuvintele care se rostesc sunt puþine ºinu pot cuprinde gândurile pioase încãrcatede recunoºtinþã pentru cel care a fost o torþãvie a dragostei de oameni, dãruindsperanþã, iubire ºi credinþã celor în nevoie.

La moartea sa nu împlinisem încãºapte ani ºi doar urmam, în clandestinitate,cursurile de religie la catedrala “SfântulIosif” sub îndrumarea pãrintelui Demeter.

Anul în care m-am nãscut – 1947 – afost unul dramatic. În acele timpuri dedisperare, de foamete, de luptã acerbãpentru existenþa de zi cu zi, salvarea a venit,pentru ai mei, de la fundaþia “Saint Vincentde Paul” a Monseniorului Ghika. Cutiile culapte praf, pachetele cu fulgi de ovãz, uleiulde peºte, distribuite de surorile fundaþiei,au fãcut ca mii de copii sã nu moarã defoame. Printre aceºti copii salvaþi mãnumãram ºi eu. Pe lângã hranaalimentarã, în comuniune cu Biserica,mama mea mi-a dat ºi imboldul de-aurma calea credinþei. Tot ea m-a fãcut sãþin minte cât de mult îi datorezMonseniorului Ghika.

Monseniorul Ghika a fost - ca pentrualþi copii ai generaþiei mele – salvatorulmeu la început de drum...

Un gând pios de recunoºtinþã ºi o rugãfierbinte ca urmaºii sãi spirituali sã-lonoreze aºezându-l la locul cuvenit: printre

sfinþi. Fie ca Cel de Sus sã asculte rugile noastre ºi acest actde dreptate sã se împlineascã cât mai curând.

Monseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpicMonseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpicMonseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpicMonseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpicMonseniorul Ghika ºi strãlucirea aurului olimpic

7nr. 3/2005

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

Ã

Euharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia – evenimentEuharistia – evenimentEuharistia – evenimentEuharistia – evenimentEuharistia – eveniment

La împlinirea timpurilor, Euharistia numai este prezentã ca figurã, ci carealitate. Nu a fost distrus, sau uitat,conþinutul vechi al Paºtelui, ci acestuia is-a suprapus un alt conþinut, infinit maiimportant, care îl inverseazã ºi îldepãºeºte pe primul. Noutatea ne-odezvãluie Apostolul Paul: «Cristos,Paºtele nostru, a fost jertfit» (1 Cor 5,7).Astfel, Euharistia poate fi numitã «mistervechi ºi nou: vechi, în ceea ce priveºteprefigurarea, nou, în ceea ce priveºterealizarea» (Sf. Efrem, Imnuri închinaterãstignirii, 3,2).

În ce constã evenimentulÎn ce constã evenimentulÎn ce constã evenimentulÎn ce constã evenimentulÎn ce constã evenimentulcare fondeazã Euharistia?care fondeazã Euharistia?care fondeazã Euharistia?care fondeazã Euharistia?care fondeazã Euharistia?

În acest sens, Evangheliile ne daudouã rãspunsuri diferite comple-mentare, care ne permit sã avem oviziune mai cuprinzãtoare a misterului.

Paºtele ebraic – am vãzut în articolulprecedent – se desfãºura în douã etapeºi în douã locuri diferite: jertfireajertfireajertfireajertfireajertfirea mieilormieilormieilormieilormieilor,la templu ºi cina,cina,cina,cina,cina, servitã în case.Evanghelistul Ioan priveºte cu preferinþãspre momentul jertfirii; pentru el, Paºtelecreºtin – ºi deci Euharistia – este instituitpe cruce, în momentul în care Isus,adevãratul Miel al lui Dumnezeu, estejertfit. Este ca ºi cum Ioan ºi-ar fi însuºit,în acest moment, cuvintele lui IoanBotezãtorul ºi, arãtând cu degetul spreIsus de pe cruce, ar proclama în modsolemn, în faþa lumii: «Iatã Mielul luiDumnezeu, iatã pe acela care ia asuprasa pãcatele lumii!» (In 1,29).

Ceilalþi trei Evangheliºti privesc, depreferinþã, spre momentul cineicineicineicineicinei. Pentruei trecerea de la vechiul la noul Paºti serealizeazã în momentul cinei, maiprecis, în instituirea Euharistiei. De marerelevanþã este pregãtirea ultimei cinepascale, celebratã de Isus înainte de amuri: «Unde este camera în care sãmãnânc Paºtele cu discipolii mei?» (Lc22,11). Putem spune cã cina, la Sinoptici,anticipeazã ºi conþine deja evenimentulpascal al sacrificiului lui Cristos, aºa cumacþiunea simbolicã anticipeazã, uneori,la profeþi, evenimentul anunþat.

În aceastã luminã, gestul pe careIsus îl face la ultima cinã, frângândpâinea ºi instituind Euharistia, estesuprema acþiune simbolicã ºi profeticãa istoriei mântuirii. În instituirea

Euharistiei, Isus anunþã, în mod profetic,ºi anticipeazã, în mod sacramental,ceea ce urma sã se întâmple peste puþintimp – moartea ºi învierea sa – inserânddeja viitorul în istorie. Predica lui Isusanunþa apropiata venire a Împãrãþiei luiDumnezeu; instituirea Euharistiei esteacþiunea profeticã ce anticipeazãîmplinirea acestui anunþ, care va devenirealitate în moartea ºi învierea Sa.

Evenimentul care fundamenteazã ºiinstituie Euharistia este, deci, moarteamoarteamoarteamoarteamoarteaºi înviereaînviereaînviereaînviereaînvierea lui Cristos. Îl numim„eveniment” deoarece este ceva cares-a petrecut din punct de vedere istoric.Este un fapt unic, în timp ºi spaþiu,întâmplat o singurã datã ºi denerepetat: Cristos, «la împlinireatimpurilor, s-a arãtat o singurã datã casã distrugã pãcatul prin jertfa lui» (Ev9,26).

Euharistia:Euharistia:Euharistia:Euharistia:Euharistia:iubire a Sfintei Tiubire a Sfintei Tiubire a Sfintei Tiubire a Sfintei Tiubire a Sfintei Treimireimireimireimireimi

Motivul dãruirii de sine, al jertfei, esteiubirea. Euharistia se naºte din iubire;totul se explicã prin acest motiv:deoarece ne iubeºte, «Cristos ne-a iubitpe noi ºi s-a oferit lui Dumnezeu pentrunoi ca ofrandã ºi jertfã de bunãmireasmã» (Ef 5,2). Iatã cea mai bunãdescriere a originii ºi a esenþeiEuharistiei. Ea ne apare ca lucrare ºi daral întregii Sfinte Treimi; întreaga SfântãTreime este implicatã în instituireaEuharistiei: Fiul este cel care se oferã,Tatãl este cel cãruia i se oferã ºi DuhulSfânt este cel în care se oferã (cf. Ev 9,14).

Înþelegerea acestui lucru ne ajutã sãcorectãm o idee greºitã pe care amputea-o avea despre Tatãl. Astfel, Tatãleste imaginat impasibil, în înaltul cerului,gata sã primeascã ofranda sângelui, întimp ce Fiul moare pe cruce. Un Tatãcare doar primeºte ºi nu se oferã, carecere sângele propriului Fiu, ca preþ derãscumpãrare, nu ar putea sã ne inspiredecât teamã ºi repulsie.

Aceastã reprezentare a luiDumnezeu Tatãl este cu totul greºitã.Sfântul Paul spune cã Tatãl «nu l-a cruþatpe propriul sãu Fiu, ba chiar l-a dat lamoarte pentru noi toþi» (Rm 8,32).«Pentru noi toþi»: aici se aflã cheia deînþelegere deplinã a realitãþii. Tatãl aflãplãcere în sacrificiul Fiului, pentru cãacest sacrificiu i-a restituit «pe toþi fiii

rãtãciþi» (cf. In 11,52), pentru cã îi permitesã realizeze cea mai mare voinþã a Sa,care este «ca toþi oamenii sã fie mântuiþi»(cf. 1 Tm 2,4). Tatãl îl iubeºte pe Isus cu oiubire nemãsuratã, pentru cã s-asacrificat pentru fraþi. Motivul acesteiiubiri nu este doar sacrificiul, ci sacrificiulfãcut pentru fraþi. Dumnezeu rãmâne înpermanenþã un Dumnezeu care «vreamilã ºi nu jertfã» (Oz 6,6); dacã i-a plãcutsacrificiul Fiului este pentru cã acestsacrificiu i-a dat posibilitatea sã semanifeste cu milostivire faþã de oameni.

Tatãl nu este, aºadar, numai cel careprimeºte sacrificiul Fiului, ci ºi cel caredã spre sacrificiu pe Fiul sãu; cel carese sacrificã sã ni-l dea pe Fiul sãu! DacãIsus – aºa cum spune Paul – s-a oferitpe sine lui Dumnezeu, «pentru noi»,atunci destinatarul sacrificiului este într-adevãr Dumnezeu, dar beneficiarul nueste Dumnezeu, ci omul: suntem noi, iaracest lucru distinge sacrificiul creºtin deoricare alt sacrificiu.

Oricât am vorbi despre evenimentulde pe Calvar, de la care derivãEuharistia, nu vom reuºi niciodatã sã-iepuizãm bogãþia. În acel eveniment,care în mod aparent este aºa de mic încomparaþie cu istoria lumii, esteîncorporatã atâta energie, încât pe ease bazeazã mântuirea întregii istorii alumii. Referindu-se la acel moment, Isusspunea cândva: «Foc am venit sã aruncpe pãmânt ºi ce altceva vreau decât sãse aprindã!» (Lc 12,49). În mod real, pecruce «totul s-a împlinit»: nu existã nimicmai mãreþ care ar putea fi gândit saufãcut; în cruce se fundamenteazã toateresursele divine ºi umane: tot rãul esteînfrânt din rãdãcinã, întreaga mântuireobþinutã ºi toatã mãrirea adusã SfinteiTreimi.

PrPrPrPrPr. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI

În Anul Pastoralal Euharistiei, pro-punem din noucartea lui RanieroC a n t a l a m e s s a„Euharistia: sfinþireanoastrã”, o culegerede meditaþii care aufost þinute în faþaSfântului Pãrinte ºi aCapelei Pontificale.

nr. 3/2005 8

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR O zi de reculegere în viaþa noastrãO zi de reculegere în viaþa noastrãO zi de reculegere în viaþa noastrãO zi de reculegere în viaþa noastrãO zi de reculegere în viaþa noastrã

Perioada postului este menitã a ne ajuta sã creºtem în credinþã, sã nefacem plãcuþi în faþa Domnului ºi nu în ultimul rând sã ne închinãm Luisã ne închinãm Luisã ne închinãm Luisã ne închinãm Luisã ne închinãm Lui.În acest scop a fost organizatã ºi o zi de reculegere la Mãnãstirea SfântaAgnes. Au participat mulþi tineri dornici de a-L cãuta pe Domnul ºi de a ise închina. Iatã câteva gânduri pe care un alt suflet tânãr doreºte sã þi leîmpãrtãºeascã...

Înaintea zilei de reculegereÎnaintea zilei de reculegereÎnaintea zilei de reculegereÎnaintea zilei de reculegereÎnaintea zilei de reculegere„De ce se organizeazã zile de reculegere? Oare chiar nu vede nimeni

cã nu au nici un rost? De multe ori plecãm de la mãnãstire mai pãcãtoºidecât eram înainte, sau cu sufletul mai apãsat ca niciodatã!”

Aºa gândeam eu acum câþiva ani (nu mulþi!). În rãzvrãtirea ºiindignarea mea de adolescent, am mers într-o zi la un preot ºi i-am spustot ce gândesc. Preotul mi-a spus: „Într-adevãr, zilele de reculegere pecare le organizãm pentru toþi tinerii nu aduc roade imediat! Acum sesãdeºte sãmânþa! Roadele se vor vedea cu timpul. Ai rãbdare ºi deschide-þiinima!” Pe momentnu am înþeles marelucru, însã înmintea mea s-anãscut atunci unsemn deîntrebare...

Dupã o zi deDupã o zi deDupã o zi deDupã o zi deDupã o zi dereculegerereculegerereculegerereculegerereculegere

De ce vã spuntoate acestea?Pentru cã mã simtdatoare sã o fac.ªtiu cã ºi alþiigândesc cumgândeam eu ºi e pãcat sã se îndepãrteze.

Dragii mei prieteni, participaþi cu inima deschisã la zilele de reculegereºi la orice activitãþi cu nuanþã tinereascã organizate de Bisericã! Lãsaþi sãintre în inimile voastre tot ceea ce auziþi, tot ceea ce simþiþi, tot ceea cegândiþi... Dar, mai ales, învãþaþi sã preþuiþi TÃCEREA! E cea mai importantã,pentru cã Dumnezeu „ºtie codul bunelor maniere” ºi vorbeºte numai atuncicând noi am terminat de vorbit. Ascultaþi-L pentru cã are multe sã vãspunã! ªtiu, mie de multe ori îmi este fricã de ceea ce voi auzi! Dar sã nune fie fricã de ceea ce o sã ne spunã! Cu siguranþã nu va þipa, ci ne va dasfaturi pentru binele sufletului nostru. Tatãl ceresc ne iubeºte ºi cred cãnu se simte bine când vede cã ne este fricã sã înfruntãm Rãul din lume.

CRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICACRISTINA NICA

În drum spreÎn drum spreÎn drum spreÎn drum spreÎn drum spreKöln...Köln...Köln...Köln...Köln...

Înaintea oricãreiexcursii sau oricãruipelerinaj e musai sã tepregãteºti ºi nu mãrefer numai la bagaje ciºi la „sufleþelul” nostru.Tocmai de aceea, sâmbãtã – 5 martie – a avutloc, la iniþiativa Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paulal II-lea, o zi de veghe. Aºadar, tineri din întreagalume (Zagreb, Lisabona, Berlin, Bari, Bucureºti,Madrid) s-au rugat împreunã, în acelaºi timpchiar. Pe lângã faptul cã aceastã zi de veghe afost transmisã prin satelit, emoþionantã a fostaceastã comuniune dintre atâþia tineri careaparþin unei alte culturi, dar totuºi aceluiaºi Isus...

Dacã încã nu ºtii pentru ce se pregãtesc tinerii,fii gata sã afli rãspunsul!

Pentru ce ne pregãtim?Pentru ce ne pregãtim?Pentru ce ne pregãtim?Pentru ce ne pregãtim?Pentru ce ne pregãtim?Cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului.TTTTTe intereseazã deja, nu? Ve intereseazã deja, nu? Ve intereseazã deja, nu? Ve intereseazã deja, nu? Ve intereseazã deja, nu? Vrei sã ºtii rei sã ºtii rei sã ºtii rei sã ºtii rei sã ºtii unde unde unde unde unde ºiºiºiºiºi

când când când când când va avea loc?va avea loc?va avea loc?va avea loc?va avea loc?Koln, 11-21 august 2005.TTTTTema...?ema...?ema...?ema...?ema...?„Am venit sã ne închinãm Lui” (Mt 2,2)VVVVVrei sã ºtii câþi tineri participã?rei sã ºtii câþi tineri participã?rei sã ºtii câþi tineri participã?rei sã ºtii câþi tineri participã?rei sã ºtii câþi tineri participã?Din Arhidieceza de Bucureºti vor participa 144

de tineri.VVVVVrei sã participi ºi tu?rei sã participi ºi tu?rei sã participi ºi tu?rei sã participi ºi tu?rei sã participi ºi tu?Înscrie-te ºi pregãteºte-te, atât personal cât

ºi în cadrul programului de la Centrul Diecezanpentru Pastoraþia Tineretului!

Persoane de contact?Persoane de contact?Persoane de contact?Persoane de contact?Persoane de contact?Claudiu Roznovszky: 0724 376 455Pr. Daniel Bulai: 0744 349 516; 021/ 3141857Mai multe detalii?!Mai multe detalii?!Mai multe detalii?!Mai multe detalii?!Mai multe detalii?!www.tic.roNu uita...Nu uita...Nu uita...Nu uita...Nu uita...sã reprezinþi cu cinste Arhidieceza Romano-

Catolicã de Bucureºti pe toatã durata programuldin Germania!!

R O X A N A R O TR O X A N A R O TR O X A N A R O TR O X A N A R O TR O X A N A R O T A R UA R UA R UA R UA R U

Semnificaþiile cravatei ScoutSemnificaþiile cravatei ScoutSemnificaþiile cravatei ScoutSemnificaþiile cravatei ScoutSemnificaþiile cravatei ScoutCravata Scout reprezintã simbolul

promisiunii membrilor asociaþiei. Cele treicolþuri reprezintã Sfânta Treime. Culorilecravatei centrului scout Sfântul Iosif sunt:albastru, alb ºi bleu. Ele simbolizeazã:unitatea, puritatea ºi speranþa. Cravataeste un semn distinctiv al scoutiºtilor dinîntreaga lume, fiind un element de unitateºi fraternitate. Odatã depusãpromisiunea, tânãrul devine scoutist

pentru toatã viaþa, alãturându-se marii familii Scout. Ceremonialul se realizeazã în faþalui Dumnezeu, jurãmântul fiind asumat în faþa Sa, a grupului ºi a propriei persoane.Nodul ºi rozeta ataºate cravatei simbolizeazã unitatea respectiv drumul scoutistului însoþitmereu de rugãciune.

UN EXPLORAUN EXPLORAUN EXPLORAUN EXPLORAUN EXPLORATORTORTORTORTOR

Pe cuvânt de cercetaºPe cuvânt de cercetaºPe cuvânt de cercetaºPe cuvânt de cercetaºPe cuvânt de cercetaºSâmbãtã, 26 februarie, grupul

de cercetaºi de la Catedralã s-aîmbogãþit cu 9 membri. Alãturi deasistentul lor spiritual, Pr. DominicSoare, la ceremonia depuneriipromisiunii au participat IPS IoanRobu, PS Cornel Damian, Mons.Vladimir Petercã, Pr. Daniel Bulai ºiPr. Ciprian Barticel.

Ceremonia a avut loc încontextul sãrbãtorii cercetaºilor, din22 februarie, aniversarul naºterii luiBaden Powel, cel ce a iniþiatscoutismul.

Tot înainte!

9nr. 3/2005

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

Þ

FFFFFaaaaammmmmiiiiillllliiiiiaaaaa

llllluuuuuiiiii

MMMMMoooooº º º º º AAAAArrrrrcccccuuuuuººººº

Isus a suferit ºi a murit pentruca toþi oamenii sã fie salvaþi.Dacã ai fi fost singura persoanãde pe pãmânt, Isus tot ºi-ar fi datviaþa pentru tine. Atât de mult neiubeºte pe fiecare dintre noi.

Calea Crucii ne ajutã sãînþelegem cât de mult a suferitIsus pentru noi. Acest exerciþiude pietate este propus celor micide Fundaþia „Fiicele SfântuluiPaul” sub forma unei cãrþi decolorat, un instrument preferatde copii, care-i va ajuta sã seapropie mai mult de Isus ºi dejertfa sa.

Moº Arcuº, aºa îi spunea lumea vestitului meºter deinstrumente muzicale cãruia îi veni în minte sã ciopleascã ovioarã mãiastrã, în stare sã cânte de una singurã, fãrã a fimânuitã de careva. ªi, vãzând cã ideea viorii îi reuºi,nãstruºnicul meºter se gândi sã însoþeascã vioara cu uncontrabas, o violã ºi un violoncel. „Acum – se gândi Moº Arcuº– am un cvartet pe care am sã-l instruiesc încât sã minunezeo lume întreagã cu încântãtoarea sa muzicã”. Tu ºtii, copiledragã, cã un cvartet este o formaþie muzicalã alcãtuitã dinpatru voci sau din patru instrumente care executã împreunão compoziþie muzicalã?

Zi de zi, maestrul se ostenea sã-ºi înveþe instrumentelesã cânte împreunã, în armonie, dar, oricât se strãduia el sãle explice, cele patruinstrumente nu reuºeau sã-ºipotriveascã sunetele între eleºi sã le îmbine în mod plãcut.Luat în parte, f iecareinstrument cânta minunat dar,împreunã, nu ajungeau labunã înþelegere.

Contrabasul voia sã batã elmãsura, dat fiind cã era celmai mare ca dimensiuni ºi cuvocea cea mai gravã, adicãcea mai joasã ca tonalitate. Larândul ei, vioara dorea, cuorice preþ, sã fie solistã, în timpce suratele ei considerau cãare o voce prea stridentãpentru un astfel de rol.Capricioasã, viola revendicapentru ea însãºi onoarea de afi prim-solistã, afirmând cãvocea ei caldã le întrece petoate celelalte, iar violoncelulnu se lãsa nici el mai prejos, impunându-se cu vocea luiexpresivã.

Imagineazã-þi, dragã copile, cât zgomot puteau face celepatru instrumente doritoare de a se afirma între ele, de a seimpune ºi de a-ºi face auzitã propria voce, încât nici vorbãde muzicã ºi de armonie. Bietul Moº Arcuº era sãtul decertãreþele instrumente, pe care le-ar fi pus mai degrabã pe

foc decât sã mai audã gâlceava lor, dar i-ar fi pãrut rãu sã lepedepseascã în aºa hal, fiindcã le cioplise cu drag.

Cum sã facã, cum sã dreagã pentru a le convinge sã cânteîn armonie? Se gândi MoºArcuº ce se gândi ºi, în cele dinurmã, gãsi soluþia. Chemã la elcele patru instrumente ºi lespuse: „De astãzi înainte nu maisunteþi o mini-orchestrã decamerã, ci o familie, familiainstrumentelor cu coarde ºiarcuº. Fiecare dintre voi esteîntr-atât de important încât nupoate fi înlocuit. Veþi avea roluridiferite, dar cu însemnãtate lafel de mare pentru reuºitafamiliei. Antrenaþi-vã urechea ºiînvãþaþi sã vã ascultaþi între voipentru a urma tonul potrivit, aºaîncât sã fiþi în acord, înarmonie”.

Ce a urmat? Sigur cã celepatru instrumente nu au devenito familie peste noapte. A fostnevoie de timp, rãbdare ºirenunþãri, dar vã asigur cã

efortul lor a meritat, cãci familia lui Moº Arcuº a ajuns sã nuaibã egal în lume pentru frumuseþea muzicii pe care o cântã.Muzica de care-þi vorbesc, copile dragã, este aceeaºi cubucuria ºi seninãtatea pe care le simþi în suflet atunci când înfamilia ta este iubire, înþelegere ºi seninãtate. Ea poartãnumele ARMONIE ºi este un semn al prezenþei lui Dumnezeu.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDANCA MÃRTINAª GIULIMONDANCA MÃRTINAª GIULIMONDANCA MÃRTINAª GIULIMONDANCA MÃRTINAª GIULIMONDIIIII

Tot pentru copii este ºi „Prima mea carte derugãciune”, o broºurã bogat ilustratã ºi realizatãîntr-un stil adecvatdestinatarilor ei, carevrea sã-i familiarizezepe cei mici cu rân-duiala Sfintei Liturghii.De asemenea, pot figãsite principalelerugãciuni, cu momen-tele zilei în care eletrebuie spuse. Înfinalul broºurii estefãcutã o scurtãprezentare a Anuluiliturgic.

nr. 3/2005 10

Dobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicã

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

Iniþiativele ecumenice în Dobrogea continuã. Nici nu se putea altfel! În Dobrogea se aflã cele mai multe etnii, cele mai multe

religii. Cu titlu informativ, spunem cã aici convieþuiesc 19 etniideclarate. Aici, din mãrturiile istoricilor ºi ale contemporanilor,înþelegerea a fost mereu la înãlþime. Se poate spune ºi acumacelaºi lucru? Sigur cã da! Locuitorii acestei pãrþi a þãrii gãsescmereu ocazii de a se întâlni, de a scoate în evidenþã unitatea.

„Cer deschis în mileniul III. O lume pentru toþi. Ziua Internaþionalãpentru toleranþã”, a fost titlul seminarului de miercuri 16. 02. 2005care s-a desfãºurat la Palatul Copiilor din Constanþa ºi la care auparticipat reprezentanþii Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii Catolice, aiMuftiatului Musulman, ai Inspectoratului ªcolar, directori de ºcoli,profesori.

Au luat cuvântul mulþi dintre participanþi. Unitatea ºi toleranþatrebuie sã domine în viaþa noastrã. Le putem pãstra ºi scoate înevidenþã numai dacã ne cunoaºtem ºi ne preþuim unii pe alþii,dacã preþuim cultura fiecãruia dintre noi.

„Retrospectiva finalului de mileniu ne-a oferit nenumãratedezamãgiri, însã încrederea în bine, care defineºte în bunã mãsurãspiritul umanist, ne îndeamnã sã nu îngropãm orice speranþã.Luptele ne-au mãcinat, orgoliile politice ne-au despãrþit, rãzboaielene-au distrus însemnate proiecte, dar nimic din ceea ce s-aîntâmplat nu ne-a putut sufoca credinþa ºi nãdejdea într-un viitormai bun”.

Aceasta a fost tonalitatea întâlnirii. Credinþa într-un Dumnezeune poate uni ºi þine mereu aproape.

Un alt moment ecumenic în Dobrogea a fost „Forumul celortrei religii” organizat de Muftiatul Musulman din Constanþa, cudorinþa exprimatã: ”Ca sã trãim în cea mai frumoasã înþelegere,fãrã lupte ºi orgolii personale”.

Curajul ºi iniþiativele celor din Dobrogea ar putea fi extinse ºi înrestul þãrii.

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. ªTEFªTEFªTEFªTEFªTEFAN GHENÞAAN GHENÞAAN GHENÞAAN GHENÞAAN GHENÞA

Duminicã, 13 februarie, prima din Postul Mare, aavut loc la Oratoriul salezian întâlnirea lunarã a

familiilor, cu tema „Postul Mare ºi familia”. Pornindu-sede la lectura I din Miercurea Cenuºii, luatã din carteaprofetului Ioel, s-au pus în comun experienþele celorprezenþi, experienþe legate de acest timp sfânt, fantezia(inventivitatea) de care fiecare dã dovadã în familie atuncicând e vorba de a renunþa la ceva, curiozitãþile cu careunii sau alþii se confruntã în acest sens. De pildã, cinevaspunea cã îi era imposibil sã stea de vorbã cu o vecinãde bloc în timpul Postului Mare (spre deosebire de altetimpuri liturgice), deoarece aceasta venea cu pretextul:”E post!” ºi intra repede în casã.…La final, în urmadiscuþiilor ºi a împãrtãºirii experienþelor, cu toþii au fostde acord cã sfâºierea inimii, de care vorbeºte profetul,este legatã, mai degrabã, de „sfâºierea” timpului acordatceluilalt, decât de cea a bunurilor, de caritate.

Sâmbãtã, 19 februarie, ora de catehezã a tinerilor s-a transformat în cineforum. S-a vizionat ºi apoi s-adiscutat primul film din ciclul Decalog al regizoruluipolonez Kieslowski. Raportul dintre credinþã ºi ºtiinþã,trufia cercetãtorului care se bazeazã pe datele empirice,verificabile ºi neputinþa sa de a rãspunde la marileîntrebãri ale omului, misterul morþii, toate acestea auconstituit repere pe care s-a construit dialogul care aurmat vizionãrii acestui film de referinþã pentru filmografiamondialã.

De asemenea, sâmbãtã, 26 februarie, tinerii auparticipat la Calea Sfintei Cruci, textele fiind pregãtite deei, moment care le-a oferit ocazia sã mediteze lasemnificaþiile pe care acest exerciþiu de pietate le are înplan personal ºi comunitar.

PrPrPrPrPr. S. S. S. S. SEBASTIAN LUCACIUEBASTIAN LUCACIUEBASTIAN LUCACIUEBASTIAN LUCACIUEBASTIAN LUCACIU

… «a trecut fãcând bine»… «a trecut fãcând bine»… «a trecut fãcând bine»… «a trecut fãcând bine»… «a trecut fãcând bine»(Faptele Apostolilor 10, 38)

Ne-am obiºnuit sã ne raportãm la repere. Exterioare – de celemai multe ori. ªi ne-am obiºnuit sã ne fixãm bareme. Materialiste– în majoritatea cazurilor. Fie ele pe un termen mai scurt sau maiîndelungat ! … ºi-apoi sã facem bilanþuri. Urmând cu o oarecareauto-mulþumire mereu acelaºi drum. Evoluþie?

În aceastã ecuaþie a scurgerii timpului, a ne gândi la sfinþeniepare a fi utopie !

… ºi totuºi !...Sã facem un exerciþiu. Simplu. Sã ne punem fiecare, pe sine,

într-un plan secund… ºi sã ne uitãm cu atenþie – citeºte iubire,înþelegere, iertare – cãtre «aproapele» nostru.

Astãzi ne-ntoarcem privirea cãtre medici.Studii. Reviste. Tratate. Compendii. Sec. Tehnic. Structural.

Interesant. Un labirint al mecanismelor ºi reacþiilor bolilor. O magiea artei vindecãrii. Cãrþile – învãþare, cunoaºtere. Proces continuuîntr-un domeniu în care ºtiinþa încearcã sã facã faþã dezvoltãriisurprinzãtoare a mai noilor sau mai vechilor boli.

Sã nu uitam însã, cã a fi medic este o vocaþie. Un medic care,pe lângã o educaþie ºtiinþificã are ºi una moral-religioasã, este unom în care permanent se înfãptuieºte lucrarea lui Dumnezeu.

Lucrare care – prin harul ºi vocaþia medicului – sedesãvârºeºte în omul aflat în suferinþã.

Medicul este nu numai omul care-þi prescrie/aplicãun tratament, este cel care te ascultã cu rãbdare, teînþelege – pe tine «singurul-care-suferã» (cãci nu-i aºa,în suferinþã de multe ori avem impresia cã suntem ºisinguri ºi singulari, uitând cã «Isus Cristos a luat asuprasa suferinþele omenirii ºi în El suferinþa umanã însãºidobândeºte o semnificaþie de rãscumpãrare» - cf.Mesajului Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea la aX-a Zi Mondialã a bolnavului).

De multe ori amânãm cât mai mult vizita la un medic.ªi-atunci când ajungem, am dori ca acesta sã facã«minuni», vindecându-ne. Iar el, medicul, ne sfãtuieºte,ne susþine, ne-alinã cu delicateþe. Se dãruieºte pe sine –ºtiinþa ºi credinþa – pentru a ne tãmãdui. ªi-n toate-iiubire! Sfinþenie!

Repere interioare – de aceastã datã – pe care le-amîntâlnit la mulþi dintre medicii pe care-i cunosc.Dumneavoastrã nu?

În fond, jurãmântul lui Hipocrate este un legãmântal iubirii…

DrDrDrDrDr. M. M. M. M. MIHAELA LEFTERIHAELA LEFTERIHAELA LEFTERIHAELA LEFTERIHAELA LEFTER

11nr. 3/2005

Bãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBRÃILABRÃILABRÃILABRÃILABRÃILA

În ziua de 2f e b r u a r i e ,s ã r b ã t o a r e aÎ n t â m p i n ã r i iDomnului, a fostcelebratã în întreagaBisericã Catolicã aIX-a Zi Mondialã aP e r s o a n e l o rConsacrate. A fost unmoment de bucurie ºide comuniune ºipentru persoaneleconsacrate ce-ºi desfãºoarã activitateaîn parohia din Brãila ºi care au þinut sãsãrbãtoreascã împreunã acesteveniment.

Momentul central al zilei l-aconstituit celebrarea Sfintei Liturghii.

lui Dumnezeu pentru acest mare darfãcut comunitãþii locale ºi au imploratîn rugãciune noi vocaþii la viaþaconsacratã.

În cadrul celebrãrii, pãrintele parohAlois Arcana a subliniat rolul pe care îlau persoanele consacrate într-oparohie. „O persoanã consacratãrãmâne întotdeauna un semn pentruoamenii zilelor noastre, un semn carevorbeºte despre Dumnezeu”, a spuspãrintele, invitându-i pe credincioºi sãfie mereu alãturi de cei care au alessã-l urmeze îndeaproape pe Cristosprin practicarea sfaturilor evanghelice.

La sfârºitul Sfintei Liturghii,credincioºii au mulþumit în modsimbolic, urându-le persoanelorconsacrate din comunitate MULÞI ANIîn slujirea lui Dumnezeu ºi a semenilor.

NEHOIUNEHOIUNEHOIUNEHOIUNEHOIU

Pe drumul convertiriiPe drumul convertiriiPe drumul convertiriiPe drumul convertiriiPe drumul convertirii Postul Mare care a început deja este timpul care îi

angajeazã mai intens pe creºtini în drumul de convertire.Acest lucru este evident atât în Comunitatea religioasã aFraþilor Capucini de la Nehoiu, unde tinerii postulanþi ºicãlugãrii au un program caracteristic timpului, cât ºi înComunitatea Parohialã unde enoriaºii se întalnesc mai despentru a celebra momentele de pietate tipice Postului Mare.

Tot în spiritul Postului sfânt a fost reluat obiceiul de a vizitafamiliile împreunã cu Sfânta Fecioarã; este vorba de practicanumitã peregrinatio Mariae, adicã statuia Sfintei Fecioare

purtatã de fratele Paul Bratuviziteazã familiile ºiîmpreunã se roagã sfântulRozariu, iar apoi timp de osaptãmânã statuia rãmâneoaspetele respectivei familii.Trãirea Postului este intensãaºadar, cu rugãciune,pocãinþã, fapte de caritate...dar îndreptatã spre marelemister al Rãscumpãrãrii

neamului omenesc. Consider cã sãrbãtoarea Învierii va fisimþitã pe mãsura trãirii Postului Mare!

PrPrPrPrPr. . . . . FLAFLAFLAFLAFLAVIAN GONDOSVIAN GONDOSVIAN GONDOSVIAN GONDOSVIAN GONDOS OFMCap OFMCap OFMCap OFMCap OFMCap

SLOBOZIASLOBOZIASLOBOZIASLOBOZIASLOBOZIA

Asta e!…Asta e!…Asta e!…Asta e!…Asta e!…La primul contact cu oraºul Slobozia,

dupã parcurgerea strãzilor, vizitareacelor douã muzee ºi a altor instituþii,s-ar putea spune cã Slobozia nu esteun oraº care sã promitã mult pe tãrâmprofesional, financiar, al vitalitãþiiconfesiunilor, al viitorului pentru copiii deazi, tinerii de mâine. O parte de adevãreste ºi aici, în acestã concluzie bazatãpe observaþie. Celaltã parte nu stãundeva departe de om dar chiar în el.De aceea, o întrebare bunã poate fiaceasta: oamenii de aici sunt verzi sauuscãturi?

În dupã-amiaza zilei de 24 februarie

2005, într-un sat aflat la aproximativ 25km de Slobozia, Scânteia, a ieºit dinanonimatul normalului o tânãrã mamãa douã fetiþe.

A surprins la ea refrenul repetat:“Asta e!”. Analfabetismul mamei,alcoolismul tatãlui “fãrã astâmpãr”,

mizeria din casã, hãinuþele murdareale fetiþelor, lipsa hranei adecvatepentru cei mici, noroiul abundent dinjurul casei dar ºi din casã, la toateacestea acelaºi rãspuns: “Asta e”.

Într-un târziu, mama soacrã, parcãvrând sã se spovedeascã, a spus unadevãr: “e puturoasã, domnule!”Revenit între pereþii Bisericii Catolicedin Slobozia, într-un decor atât detandru, strãlucea chipul omului“verde”, Isus Cristos: transpirat, murdarde atâta praf, sânge, conºtient derostul lui în aceastã lume, dar nuputuros: “Tatã, în mâinile tale îmiîncredinþez sufletul”. E diferit de “Astae”, nu?

A consemnat ParohA consemnat ParohA consemnat ParohA consemnat ParohA consemnat ParohENACHE OCTENACHE OCTENACHE OCTENACHE OCTENACHE OCTAAAAAVIANVIANVIANVIANVIAN

Preoþii din parohie, surorile dinCongregatio Jesu ºi CongregaþiaClariselor Franciscane Misionare alePreasfântului Sacrament, persoanelaice din asociaþia Pro Deo ºicredincioºii din parohie i-au mulþumit

nr. 3/2005 12

Catedrala Catedrala Catedrala Catedrala Catedrala Sfântul IosifSfântul IosifSfântul IosifSfântul IosifSfântul Iosif – inima – inima – inima – inima – inimaCând spunem Catedrala Sfântul Iosif, ne

gândim imediat la „cea mai cunoscutã, cea maimare ºi cea mai frecventatã bisericã din Bucureºticare, prin stilul ºi prin atmosfera interiorului sãu,se impune ca loc ce îndeamnã la rugãciune ºi lacãutarea comuniunii cu Dumnezeu”, dupã cumni se spune în istoricul catedralei.

Profesoara Monica Broºteanu, enoriaºã aCatedralei de 40 de ani, caracterizeazãCatedrala cu aceste cuvinte: „Este inima diecezeiºi, oarecum, dãtãtoare de ton pentru toatãdieceza, ceea ce implicã ºi o mare rãspunderepentru ea în fixarea unor standarde. Catedralaa fost importantã pentru mine ºi, când am fost înBucureºti, nu a trecut aproape nici o zi fãrã sãvin aici. În acest loc mi-am fãcut cei mai buniprieteni, am cunoscut oameni de încredere, maiales în anii comunismului, pentru cã pe cei pecare îi vedeam la bisericã ºtiam cã poþi sã puibazã. Am trãit momentefoarte frumoase cu corulcatedralei în care amcântat. Pe vremuri era ungrup mai sudat, acumlumea s-a mai împãrþit, s-adezagregat, e ºi viaþa maigrea, lumea are mai multejoburi, acum toþi suntconcentraþi pe supra-vieþuire”. Despre tineri,Monica Broºteanu spune:„E greu sã ajungi la sufletullor, avem tineri de bunãcalitate; ei trebuie sã simtãcã Bisericii îi pasã de ei, fiecare trebuie sã aibãceva de fãcut în Bisericã, trebuie sã simtã cã suntimplicaþi”.

Un loc încãrcat cu esenþa veºnicieiUn loc încãrcat cu esenþa veºnicieiUn loc încãrcat cu esenþa veºnicieiUn loc încãrcat cu esenþa veºnicieiUn loc încãrcat cu esenþa veºnicieiDespre Catedralã, ca inimã a diecezei,

vorbeºte ºi Sora Margareta Andrici, spunând:„Pentru mine, Catedrala Sfântul Iosif este unloc încãrcat cu esenþa veºniciei, o uºã mereudeschisã pentru orice trecãtor, un drum sigurspre Domnul pentru cel ce se hotãrãºte sã-lurmeze. Aceastã scurtã cãlãtorie în timp mãajutã ºi ne ajutã pe noi, surori le dinCongregatio Jesu, sã ne regãsim rãdãcinileºi devenirea”.

O altã cãlugãriþã, Sora Tereza, dincongregaþia Maria Bambina, ne mãrturiseºte: „Înaceastã comunitate, în care mã simt acasã, amtrãit momente de har împreunã cu copiii dinparohie, cu tinerii, cu familii le tinere, cupersoanele bolnave ºi am avut ocazia sãdescopãr, în istoria lor personalã, prezenþaconcretã a lui Isus. Aici mã întâlnesc, prin

Scurt istoricParohia Catedralei Sfântul

Iosif a fost înfiinþatã în anul1900, de cãtre EpiscopulIgnatius Paoli, din congre-gaþia Cãlugãrilor Pasioniºti,primul Arhiepiscop deBucureºti. Catedrala SfântulIosif a fost construitã între anii1873–1884, fiind consacratã ºiinauguratã prin celebrareaunei Sfinte Liturghii Pontificalede cãtre ArhiepiscopulIgnatius Paoli, în data de 15februarie 1884.

În urma cutremurelor depãmânt ºi a bombarda-mentelor, Catedrala SfântulIosif a suferit avarii însemnate,cele mai multe dauneaducându-le cutremurul din4 martie 1977, când au fostdistruse multe din dotãrileinterioare ºi exterioare.Catedrala Sfântul Iosif estecatedralã mitropolitanã ºiarhiepiscopalã.

Iniþial, parohia catedraleiavea ca teritoriu aproximativjumãtate din suprafaþaBucureºtiului. În anii 1990–1991, pentru o mai bunã ºieficientã pastoraþie acredincioºilor, au fost înfiinþateºase noi parohii. Hramulparohiei Catedralei este SfântulIosif, soþul Sfintei FecioareMaria, cu sãrbãtoarea în ziuade 19 martie. Primul paroh afost pãrintele Josephus Baud,iar din 1985 parohia estepãstoritã de pãrintele EugenBortoº.

sacramente, cu Cel care m-a chemat sã-l urmez;aici, prin micile întâlniri de fiecare zi, îmi trãiescvocaþia de sorã de caritate”.

Asemenea unei locuinþe spiritualeAsemenea unei locuinþe spiritualeAsemenea unei locuinþe spiritualeAsemenea unei locuinþe spiritualeAsemenea unei locuinþe spiritualePãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei

Sfântul Iosif, spune cã aceastã bisericã „are unstatut aparte, fiind prima beneficiarã a prezenþeiºi a învãþãturii pãstorului Arhidiecezei noastre”.Pãrintele Bortoº ne aminteºte cã „mari ºideosebiþi oameni ai ‘spiritului’ au activat, peparcursul anilor, în aceastã catedralã”. „Mãgândesc – spune pãrintele paroh – la îndelungileore de confesional ale canonicului ºi rectoruluiAnton Durcovici, ale pãrintelui Rafael Friedrichcare venea de la Iaºi, de sãrbãtori, pentru aspovedi ºi a da direcþiune spiritualã, fãrã a-i uitape preoþii Anton Demeter, Ioan Baltheiser ºi alþii.Ei au semãnat, în perioade grele, încredinþând

Domnului rodul muncii lor.Observ cã toþi enoriaºiiparohiei depun eforturizilnice pentru a þine aprinsharul lui Dumnezeu primitprin Botez, Mir ºi celelaltesacramente. Iar Rugãciuneala care îi îndrumãm mereupe enoriaºi, orele deadoraþie ºi jertfele personalevor face sã cadã ploaie deharuri asupra lor, a familiilor,a þãrii ºi a lumii, haruricunoscute numai de BunulDumnezeu”.

Printre credincioºii care vin aproape zilnic lacatedralã se numãrã ºi domnul MirceaTârnoveanu care ne spune: „Vin în fiecare zi laRozariu ºi la Sfânta Liturghie ºi dacã se întâmplãsã fiu departe de Catedralã ºi se apropie oraRozariului nu-mi gãsesc locul. Îmi place pãrinteleEugen Bortoº care celebreazã Sfânta Liturghie ºirecitã Rozariul cu mult suflet, cu patos, ajutându-ne sã ne transpunem. Catedrala este pentrumine ca o locuinþã spiritualã, o familie spiritualãîn care mã simt foarte bine”.

CatedralaCatedralaCatedralaCatedralaCatedralaînseamnã pentru mulþi ACASÃînseamnã pentru mulþi ACASÃînseamnã pentru mulþi ACASÃînseamnã pentru mulþi ACASÃînseamnã pentru mulþi ACASÃDomniºoara Eugenia Harapcea susþine cã

pentru dânsa Catedrala a fost dintotdeauna„acasã”. „Aici am simþit cã Isus este Fiul luiDumnezeu, dar ºi fratele meu. Când lucramlângã Catedralã, îmi începeam mereu ziua cuSfânta Liturghie ºi o încheiam cu o rugãciune demulþumire în bisericã. Trãim ca o mare familie,mulþi ne cunoaºtem doar din vedere, dar nesalutãm când ne întâlnim prin oraº pentru cã

13nr. 3/2005

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PAROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEI

a Arhidiecezei de Bucureºtia Arhidiecezei de Bucureºtia Arhidiecezei de Bucureºtia Arhidiecezei de Bucureºtia Arhidiecezei de Bucureºtispunând: „Muzica estepentru mine ca ºirugãciunea: aceastacoboarã din Cer ºi trebuiesã se întoarcã în Cer prinintermediul sufletelornoastre. Muzica nu-þi cerealtceva decât sã-þideschizi sufletul ºi s-oprimeºti. În acel momentîncepe sã-ºi îndepli-neascã rolul ºi te ajutã, din punct de vedre spiritual, la deschidereainimii; odatã ce un credincios ºi-a deschis inima, el este salvat. ÎnCatedralã, ºi nu numai, eu trebuie sã îi mulþumesc lui Dumnezeupentru harul pe care l-am primit. Eu consider cã Dumnezeu a avutîncredere când mi-a dat harul acesta ºi, prin prestaþiile meleartistice, eu trebuie sã confirm aceastã încredere, n-am voie s-oinfirm atâta vreme cât sunt sãnãtos ºi trãiesc”.

Marcel Octavian Costea face un mic bilanþ al celor 20 de ani deactivitate muzicalã în Catedralã, spunând: „Este o perioadã destulde importantã din viaþa mea: douã decenii pe care le-am petrecutîn acest loc excepþional din punct de vedere artistic, care m-apropulsat ºi m-a fãcut cunoscut în lumea muzicalã, în special în ceareferitoare la orgã ºi cor. Relaþia dintre mine ºi comunitatea catolicã,vorbind din punct de vedere muzical, a fost una specialã. Mai alesîn sãrbãtorile mari, lumea participã cu mult drag la Sfânta Liturghie,prin cântec. Am reuºit sã strâng în jurul meu nu numai credincioºicatolici, ci ºi de alte confesiuni, iar o parte din cei care au venit în cor

au devenit catolici pentru cã au iubitCatedrala ºi au iubit muzica noastrã”.

Un alt credincios asiduu al catedralei,avocatul Mihail I. Ghiga, ne spune: „Celmai frumos moment trãit în Catedralã afost acela al nopþii în care am împlinitvârsta de 70 de ani, când m-am aflat laaltar pentru a citi o lecturã în noapteaÎnvierii Domnului. În toþi aceºti ani, petrecuþiîn preajma Catedralei, m-a impresionatmult colaborarea Arhiepiscopului ºi apreoþilor cu credincioºii, întãrirea vieþii lorde familie, consolarea ºi apropierea careni s-au oferit pentru a ne da concursul

pentru o mai mare laudã a Bunului Dumnezeu”.

Catedrala, ca o veche arcã…Catedrala, ca o veche arcã…Catedrala, ca o veche arcã…Catedrala, ca o veche arcã…Catedrala, ca o veche arcã…Ultimul gând al acestui reportaj aparþine familiei Medvedovici

(Octavian ºi Magda), care ne mãrturiseºte: „Cu ani în urmã,Catedrala ne intimida ºi ne emoþiona prin mãreþia ºi frumuseþeaei. Însã, în anul jubiliar, Isus ne-a chemat ºi astfel, din musafiriocazionali, am devenit musafiri obiºnuiþi ai acestui locaº viu a cãruiinimã bate în Preasfântul Sacrament. Celebrarea cãsãtoriei noastrea fost unul dintre momentele înãlþãtoare trãite aici ºi un dar specialdin partea Sfântului Iosif. Catedrala noastrã este ca o veche arcãce îºi duce credincioºii la þãrmul mântuirii. Generaþie dupãgeneraþie, lãsãm crini de iubire la picioarele Sfântului Iosif, cerându-i sã ne deschidã ºi poarta catedralei cereºti, unde ne aºteptãMântuitorul”.

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

ne-am vãzut în Catedralã. Îmi place cum aratã biserica; din loculîn care stau vãd toþi sfinþii din Catedralã ºi, dupã ce îngenunchezsalutându-l pe Isus din tabernacol, dau ochii roatã ºi îl salut pefiecare sfânt în parte, scurt. În bisericile aºa zis moderne îþi estefoarte greu sã te regãseºti dupã ce ai fost obiºnuit toatã viaþa înCatedralã; ºi acolo este Isus, dar nu ca în Catedralã”, spuneinterlocutoarea noastrã.

Catedrala, loc drag, de sufletCatedrala, loc drag, de sufletCatedrala, loc drag, de sufletCatedrala, loc drag, de sufletCatedrala, loc drag, de sufletProfesoara Francisca Bãltãceanu are 61 de ani ºi vine la

Catedralã de când era copil, încât s-ar putea spune cã o cunoaºtede o viaþã. Iatã cum ne-o descrie: „Dintotdeauna mi-a fost dragãCatedrala. Îmi amintesc cum arãta dupã rãzboi ºi câte eforturis-au depus pentru reparaþii. A urmat apoi cutremurul ºi a fostnevoie de alte reparaþii. Totdeauna a fost muncã foarte multã,dar nu pot sã uit cât am fost de fericitã când doamnele care seocupau de florile din Catedralã m-au primit sã le ajut. Cred cãnu existã statuie în Catedralã pe care sã nu o fi spãlat”. Un alteveniment important al copilãriei este momentul în care mamadumneaei a prezentat-o pãrintelui Durcovici despre care îºiaminteºte: „Cred cã aveam 5 ani, eu eram foarte micã ºi el erafoarte înalt, însã nu pot sã uit cu câtã bunãvoinþã s-a aplecatpentru a da mâna cu mine în faþa Catedralei, unde este acumCasa de pensii”. Despre comunitate ne spune: „Pe vremuri eraformatã din comunitatea germanã ºi din românii convertiþi; toatãlumea se cunoºtea. Acum este o comunitate în care se asigurãgreu o unitate; cred cã este parohia cea mai grea într-un fel, dincauza multiplicitãþii”.

Doamne, ce bine ne simþimDoamne, ce bine ne simþimDoamne, ce bine ne simþimDoamne, ce bine ne simþimDoamne, ce bine ne simþimaici!aici!aici!aici!aici!

Familia Covaci (Gelu ºi Gabriela),preluând cuvintele Sfântului Petru dinmomentul schimbãrii la faþã aMântuitorului, spune: „’Doamne, ce binene simþim aici!’ Am avut privilegiul sãcãlãtorim ºi sã vedem catedralele dinalte capitale ale Europei, dar de fiecaredatã am vrut sã ne întoarcem aici,pentru cã aici ne regãsim, nicãieri nune-am simþit aºa de bine ca acasã. Amcelebrat 25 de ani de cãsãtorie încatedralã ºi au venit sã ne felicite credincioºi pe care noi nu i-amcunoscut niciodatã”. Familia Covaci (Junior), Octavian ºi Cristina,chiar dacã locuiesc la douã staþii de autobuz de capela din Militari,vin tot la Catedralã pentru cã aici „ne regãsim”, spun ei,adãugând: „nicãieri nu am gãsit cãldura de aici din parohie”.

Muzica din catedralã,Muzica din catedralã,Muzica din catedralã,Muzica din catedralã,Muzica din catedralã,asemenea unei rugãciuni…asemenea unei rugãciuni…asemenea unei rugãciuni…asemenea unei rugãciuni…asemenea unei rugãciuni…

Catedrala Sfântul Iosif este cunoscutã ºi ca locaº de culturãcãci, pe parcursul anilor, în aceastã catedralã au avut loc renumiteconcerte de muzicã pentru orgã, cu orchestre sau coruri. Amvorbit despre acest lucru cu doi dintre artiºti: violoncelistulAlexandru Moroºanu ºi organistul Marcel Octavian Costea careeste ºi dirijorul corului Catedralei.

Alexandru Moroºanu ne-a împãrtãºit crezul sãu artistic,

nr. 3/2005 14

Muntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicã

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

REST

ITU

IRI

Frumuseþea unei biserici este aievea frumuseþii umane: dincolo de forme ºiculori, ea se descoperã privirii ºi ca frumuseþea interioarã. Ca ºi o persoanãînzestratã cu lumina discretã a darului vieþii ºi harurilor primite de la bunulDumnezeu, o bisericã este frumoasã nu neapãrat prin perfecþiunea absolutã aformelor. Catedrala noastrã degajã, în acest sens, o frumuseþe interioarã distinctã,strãinã de grandoare ºi, poate, tocmai de aceea, cu atât mai ataºantã. Ridicatãîn dimensiuni echilibrate, ea întruchipeazã, dincolo de siluetã, una dintrefrumuseþile spiritului dând sens, raþiune ºi formã materiei. S-ar putea spune cãspiritul catedralei Sfântul Iosif se simte respirând, în primul rând, prin duhul tutelaral patronului ei, pildã sfântã de cuviinþã ºi smerenie, scut al sfintei familii ºipãrinte purtãtor de grijã al copilului Isus. Acelaºi spirit adieblând deasupra altarului mare, unde inima simte putereaiubitoare a Mariei neprihãnit zãmislitã, patroana arhidiecezeinoastre.

Prin formele ºi hramul purtat, fiecare catedralã este, în felulei, un simbol, rod al unei înþelepciuni dãruite de sus. Imagine aomului reconciliat prin har cu Cerul, în armonie cu sine însuºi ºicu creaþiunea, o catedralã vorbeºte inimii credincioase – chiarºi în tãcere— despre miracolul Întrupãrii, despre jertfa Crucii,despre sfinþirea ºi cuminþirea omului prin Har. Nu întâmplãtor,misticii medievali vedeau în planul însuºi al vechilor catedraleo imagine transfiguratã a omului rãscumpãrat prin jertfa Crucii.

Un desen al lui Francesco di Giorgio, din secolul al XVI-lea, reprezenta planulunei catedrale – matrix ecclesiae - suprapus unei figuri umane, cu creºtetul la loculaltarului, umerii la locul deschiderii îngemãnate cãtre lãþimea naosului, cu treptelede la intrare ºi portalul la locul de temelie al tãlpilor. Ideea nu era nouã. Un venerabilepiscop din veacul al XIII-lea, Guaillume de Durand, sublinia asemãnarea simbolicãdintre o catedralã ºi corpul omului, pornind de la învãþãtura Apostolului: „TemplulDomnului este lucru sfânt. Or, fiecare dintre noi suntem temple ale lui Dumnezeu.

Dacã suntem temple ale lui Dumnezeu, altarul acestui templu este inima,inima fiind în trupul omului ceea ce altarul este într-o catedralã”.

Regãsim astfel de comparaþii în priveliºtile interioare ale catedralei SfântulIosif -biserica noatrã parohialã- cu absida ei luminoasã ca o inimã, cu altarele eilaterale ca doi umeri de nãdejde, cu lungimea elegantã ºi fermã a navei, iluminatãdelicat, din înalt, de vitralii. Credinciosul regãseºte aici un sens al înãlþimii,ridicându-ºi privirea cãtre ogivele alcãtuite din luminã ºi culoare transparentã,de unde —strãbãtute cast de razele soarelui—, momente-cheie din sfinteleevanghelii vorbesc direct sufletului despre minunile credinþei. Clipele de meditaþieºi rugãciune petrecute sub acest sfânt acoperiº de-a lungul anilor, multele rozariirecitate aici, orele petrecute în adoraþia Prea Sfântului Sacrament, toate acestearãmân vii în memoria noastrã trecãtoare. Ele trãiesc totodatã întipãrite tainic înzidurile catedralei noastre, martore ale atâtor momente sfinte ºi ale atâtor rugi, lavremuri de bucurie ca ºi la vremuri de încercare, prigoanã ºi izbeliºte.

Frumuseþea catedralei Sfântul Iosif este frumuseþea adunatã a tuturor harurilorcare, de-a lungul timpului, s-au revãrsat aici ºi care îi conferã un spirit nepereche,inconfundabil. Aºa cum inconfundabile sunt acordurile orgii sale. Aºa cum suntºi luminile irizate ale vitraliilor ºi ale rozetei sale, rãbdãtor, nedescurajat refãcutedupã urgii. Ca ºi frumuseþea adevãratã - frumuseþea interioarã- frumuseþeaharului care a binecuvântat ºi binecuvânteazã catedrala noastrã este o frumuseþeîn trei dimensiuni. Ea face din Sfântul Iosif din Bucureºti un giuvaer de preþ alcredinþei noastre; al speranþei neînfrânte; al dragostei care ne uneºte suboblãduirea ei; al iubirii care biruie .

ANDREI BREZIANUANDREI BREZIANUANDREI BREZIANUANDREI BREZIANUANDREI BREZIANU

Meditaþie despre catedrala noastrãMeditaþie despre catedrala noastrãMeditaþie despre catedrala noastrãMeditaþie despre catedrala noastrãMeditaþie despre catedrala noastrã

Cu siguranþã ºi parohiile din decanatul de Ploieºti ar dorisã spunã ce mai fac ºi cum îºi trãiesc credinþa. Din pãcate, la

redacþia noastrã nu a ajuns nimic din acest spaþiu alArhidiecezei. O fi din cauza zãpezii?

Împreunã în viitoarea EuropãÎmpreunã în viitoarea EuropãÎmpreunã în viitoarea EuropãÎmpreunã în viitoarea EuropãÎmpreunã în viitoarea EuropãDuminicã, 6 februarie, liturghia de la

ora 10.30 din Catedrala Sfântul Iosif dinBucureºti a fost prezidatã de Excelenþa SaJosef HomeyerJosef HomeyerJosef HomeyerJosef HomeyerJosef Homeyer, Preºedintele ComisieiConferinþelor Episcopale Europene(COMECE). La liturghie, oficiatã în limbalatinã, au concelebrat: ÎPS Ioan Robu,Monseniorul Vladimir Petercã, pãrinteleEugen Bortoº ºi pãrintele Ciprian Barticel.

„Episcopul Josef Homeyer este în vizitãla noi pentru a lua contactcu realitãþile din BisericaCatolicã, cu aºteptãrilenoastre în perspectivaintrãrii României înUniunea Europeanã ºi, înacelaºi timp, pentru aparticipa la sãrbãtoareaPatriarhului Teoctist caremâine, 7 februarie,împlineºte 90 de ani. Mãbucur cã este în mijlocul

nostru ºi cã putem sã ne rugãmîmpreunã, gândindu-ne cã formãm osingurã Bisericã Catolicã, fie cã suntemaici, fie cã alþii vin la noi ºi cã putem sãcelebrãm Sfânta Liturghie în limba latinã”,a spus, în cuvântul de introducere,Arhiepiscopul Ioan Robu.

Preºedintele COMECE ne-a mãrturisitcã îl cunoaºte pe Preafericitul Teoctist „de-o veºnicie”. „Îl cunosc de aproape 10 ani,ne-am întâlnit de douã ori ºi am vorbitdestul de mult. Preafericitul manifestã uninteres deosebit cu privire la extindereaUniunii Europene, la integrarea Românieiîn Uniunea Europeanã ºi mai ales cuprivire la implicarea Bisericii Ortodoxe înconstituirea Noii Europe. În aceste ultimedouã sãptãmâni, am vizitat noile statemembre ale Uniunii Europene, am vizitat,de asemenea, ºi actualele candidate laaderarea în Uniunea Europeanã ºi amdescoperit cã existã posibilitatea uneicolaborãri ecumenice a celor trei Biserici(catolicã, ortodoxã ºi protestantã) înUniunea Europeanã. Concret, aceastaînseamnã sã descoperim împreunã toateposibilitãþile de colaborare ºi de întãrirea legãturilor dintre noi la nivel bisericesc,pentru ca în viitoarea Europã sã avemaceeaºi linie de acþiune ºi orientare”.

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

15nr. 3/2005

Oltenia CatolicãOltenia CatolicãOltenia CatolicãOltenia CatolicãOltenia CatolicãBREZOIBREZOIBREZOIBREZOIBREZOI

Sâmbãtã 5 februarie, cu trei zile înainte de începerea Postului Mare,tinerii din Brezoi, la invitaþia surorilor de caritate ale Sfintei Ioana Antidadin Râmnicu-Vâlcea, împreunã cu tinerii din parohia Vâlcea ºi surorileSfintei Familii din Brezoi au participat la o zi de reculegere sub îndrumareapãrintelui Ellio Farelli din congregaþia misionarilor oblaþi, venit la invitaþiacomunã a tinerilor. Tema dezbãtutã în cadrul întâlnirii a fost Libertateaîntre renunþare ºi alegere, temã pregãtitoare pentru intrarea în Postul Mare.

ALEXANDRA VÃCARUALEXANDRA VÃCARUALEXANDRA VÃCARUALEXANDRA VÃCARUALEXANDRA VÃCARU

Vineri 11 februarie, la ora 17 s-a celebrat liturghia cu ocazia zileimondiale a bolnavului în parohia din Brezoi. Cu aceastã ocazie au fostmobilizaþi tineri ºi persoanele disponibile sã aducã la sfânta liturghie tineriidin centrul de handicapaþi de zi care funcþioneazã sub îndrumarea surorilorSfintei Familii ºi bolnavi care sunt vizitaþi în fiecare primã vinere din lunã.

Tot cu ocazia Postului Mare, în parohia Brezoi, la iniþiativa surorilor dincongregaþia Sfintei Familii din Spoleto, surorile împreunã cu preotul parohvor vizita familiile, unde vor recita sfântul rozariu ºi vor purta statuia SfinteiFamilii din Nazaret. Îndemnând familia la o trãire exemplarã a învãþãturiicreºtine, dupã modelul propus de Sfânta Familie din Nazaret.

PrPrPrPrPr. . . . . GILBERT SEBASTIAN IAGILBERT SEBASTIAN IAGILBERT SEBASTIAN IAGILBERT SEBASTIAN IAGILBERT SEBASTIAN IAVORSCHIVORSCHIVORSCHIVORSCHIVORSCHI

Ziua de 11 februarie,Ziua de 11 februarie,Ziua de 11 februarie,Ziua de 11 februarie,Ziua de 11 februarie,ziua mondialã a bolnavului, a devenit pentru comunitatea

din Bucureºtii Noi o tradiþie pe care mulþi o aºteaptã de la unan la altul, pentru unii bãtrîni ºi bolnavi fiind poate singuradatã când ies din casã. Ca de obicei, ºi anul acestaevenimentul a fost marcat de o celebrare ecumenicã. Dat fiindcã participanþii erau de diferite confesiuni, pãrintele paroh,Martin Cabalaº, s-a gândit sã invite ºi doi preoþi ortodocºi,precum ºi pe pãrintele greco-catolic Gheorghe Cristescu. Lorli s-au adãugat doi pastori anglicani, vechi prieteni ai parohiei,ºi pãrintele Dan Suciu, de la comunitatea Sf. Ioan.

Momentul “forte”al liturghiei l-a constituit celebrareapenitenþialã. Fiecare preot a ocupat câte un loc ºi, în tãcere,din toate colþurile bisericii au început sã se formeze ºiruri decredincioºi care, cu mare smerenie, dar ºi cu un exaltant

sentiment de eliberare, aºteptau sã-ºi mãrturiseascã pe rândpãcatele. Spovada este de obicei un sacrament privat, care“nu se vede”, dar cu aceastã ocazie, în biserica parcã invadatãde zumzetul bineplãcut al unui neîntrerupt act de cãinþã izvorâtdin toate inimile, ne-am simþit mai aproape ºi mai fraþi caniciodatã.

A urmat ungerea bolnavilor, însoþitã de invocarea specialãa Duhului Sfânt, sãvârºitã de cei doi pastori anglicani. Dupãlitughie, pentru cei bãtrâni ºi bolnavi, comitetul caritativ alparohiei a pregãtit o masã la care au participat circa 100 depersoane, toþi întorcându-se acasã îndestulaþi sufleteºte ºitrupeºte.

“Bolnavii au fost aduºi la liturghie prin efortul Staþiei SocialeCaritas Bucureºti, al Misionarelor Caritãþii, al Surorilor deCaritate Ioana Antida, precum ºi al altor numeroºi benevoli.”

LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

Postul Mare, între Postul Mare, între Postul Mare, între Postul Mare, între Postul Mare, între rugãciune ºrugãciune ºrugãciune ºrugãciune ºrugãciune ºi joaci joaci joaci joaci joacãããããPoate vã miraþi, dar este adevãrat; sâmbãtã, 19 februarie, noi copiii din

Parohia Motru si din filiala Mãtãsari am luat in serios cuvântul lui Dumnezeucare a spus: “Faceþi pocãinþã ºi credeþi în Evanghelie!”, ºi am participat laSfânta Liturghie, am recitat breviarul, ca de altfel in fiecare sâmbãtã, ne-amrugat Calea Sfintei Cruci ºi apoiam participat la un concurs peteme religioase. ªi ce amcâºtigat? Mai multã credinþã.

La ora 13 am plecat lapãdure sã ne jucãm prinzãpadã.

Aºa cã rugãciunea nu ne-a împiedicat sã ne jucãm ºi nici joaca nu ne-aîmpiedicat sã ne rugãm. În timp ce ne jucam prin zãpadã, o parte din tinerii noºtriau vizitat bolnavii, citindu-le din Biblie ºi rugându-se cu ei.

MIHAI MIHAELAMIHAI MIHAELAMIHAI MIHAELAMIHAI MIHAELAMIHAI MIHAELA (clasa a VII-a) (clasa a VII-a) (clasa a VII-a) (clasa a VII-a) (clasa a VII-a)

MOTRUMOTRUMOTRUMOTRUMOTRU

CRAIOVCRAIOVCRAIOVCRAIOVCRAIOVAAAAA

RESTITUIRI

RESTITUIRI

RESTITUIRI

RESTITUIRI

RESTITUIRI

Sâmbãtã, 5 febru-arie, la Craiova a fostinaugurat ºi sfinþitCentrul de reabilitarepentru copii ºi tineri cuautism „Dr. InnocenzoFiore”. Rod al cola-borãrii mai multororganisme, amintiteîn numãrul trecut al revistei, centrul a fost sfinþit deÎPS Teofan, episcopul ortodox al Craiovei, asistat dePS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti.Ceremonia inaugurãrii a beneficiat de prezenþadomnului Gheorghe Ciuhandu, Primarul Timiºoarei(oraº unde existã deja un centru similar) ºi a unuireprezentant al Prefecturii Craiovei. Vizita în edificiulrenovat, ca ºi întâlnirea cu educatorii ºi familiileiniþiatoare ale proiectului, ne-a întãrit convingereacã asistenþa copiilor va fi fãcutã la standardemoderne dar ºi în conformitate cu învãþãturaEvangheliei despre viaþã.

nr. 3/2005 16

CÃ

RÞI

PEN

TRU

NEU

ITC

ÃRÞ

I PE

NTR

U N

EUIT

CÃ

RÞI

PEN

TRU

NEU

ITC

ÃRÞ

I PE

NTR

U N

EUIT

CÃ

RÞI

PEN

TRU

NEU

ITA

REA

REA

REA

REA

RE

Cartea pe care v-o prezint ar fi putut la fel de bine sã seintituleze „spovedania unui maoist convertit la anticomunism“.Istoricul francez Stephane Courtois, în tinereþe fervent maoist,a ajuns o celebritate internaþionalã datoritã enormului succesde care s-a bucurat „Cartea Neagrã a Comunismului“ (tradusãîn 26 de limbi ºi vândutã în peste un milion de exemplare).Invitat în numeroase ocazii la Simpozionul de la Sighet ºi laªcoala de Varã, Stephane Courtois, actualmente Rector al ªcoliide Varã, a þinut conferinþe ºi a rãspuns cu generozitateîntrebãrilor adresate de participanþi.

Volumul COURTOIS LA SIGHET COURTOIS LA SIGHET COURTOIS LA SIGHET COURTOIS LA SIGHET COURTOIS LA SIGHET cuprinde conferinþe – „Trebuieînþeleasã tragedia pe care au trãit-o fraþii europeni din est“(1999), „Comunismul vãzut din Occident“ (2001), „Cinci ani de laapariþia Cãrþii Negre“, „Memorie ºi istorie“ (2002), „La ce foloseºteistoria în post-comunism? Rolul Memorialului de la Sighet ºi alªcolii de Varã“, „Actualitatea fenomenului totalitar“ (2003) ºiinterviuri cu S. Courtois realizate de Radu Portocalã –„Compromisurile au cangrenat societatea“ (1999), AndreiBrezianu – „Ne confruntãm cu un nou totalitarism:fundamentalismul islamic“ (2003), Nicolae Drãguºin – „Suntemîn al patrulea rãzboi mondial care este acelaºi cucele de dinainte: între democraþie ºi totalitarism“(2003), Andrei Manolescu – „România este singuraþarã în care comuniºtii au reuºit o adevãratã falsãrevoluþie“ (2003).

ªtiut fiind cã stânga francezã esteomniprezentã, puternicã ºi agresivã, e aproapeinutil de precizat cã S. Courtois are o presã proastãîn þara sa, fiind în mod constant atacat ºi denigrat.De aceea, istoricul francez subliniazã pentru cititoriiromâni cã „Între 1945-1947 a existat, în Vest, unenorm puseu comunist. Nu se putea spune nimicrãu despre comunism, nu putea fi criticatãUniunea Sovieticã, nu aveai dreptul sã spui cãStalin este un dictator, puteai sã ai probleme! Iatãclimatul general. Din pãcate, au existat numeroºiintelectuali din Vest care au intrat în acest dispozitiv,care au susþinut aceste idei, care au aderat la partidul comunist.În universitãþi, în mass-media, partidul comunist a câºtigat oenormã influenþã“. Care se vede ºi astãzi, am adãuga noi.

Courtois discutã pe larg despre falsificarea istoriei de cãtrecomuniºti ºi despre importanþa recuperãrii memoriei. ªi oferãun exemplu care pare hazliu, deºi, în fond, e tragic: „În ’93 nuexista nici o carte rusã despre istoria URSS – vreau sã spun oadevãratã istorie. Istoricii ruºi i-au cerut lui Nicolas Werth, oautoritate în domeniu, sã le dea dreptul de a traduce o istoriea URSS scrisã de el ºi publicatã în Franþa în 1993. Deci o carte aunui istoric francez pentru francezi, în limba francezã, a fosttradusã în rusã ºi a avut un tiraj de un milion de exemplarepentru ºcolile ºi elevii ruºi – propria lor istorie vãzutã de strãini.Cel mai de necrezut a fost când Nicolas Werth a venit laMoscova ºi toþi colegii, profesori universitari, profesori la licee,îi cereau sã le explice, pentru cã nu înþelegeau nimic din carteaaceea. Pentru cã Nicolas Werth, care scrisese cu adevãratistorie, scria despre niºte fapte de care istoricii ruºi nu auziserãºi nu le venea sã creadã cã sunt adevãrate“. În acelaºi sens,Courtois precizeazã cã „bolºevicii sunt inventatorii propagandeide tip modern“.

Istoricul francez este hulit ºi calomniat de jurnaliºtii ºiuniversitarii de stânga pentru cã spune rãspicat adevãruriinconfortabile, ascunse cu grijã de ochii ºi urechile ignorantuluipublic occidental: „Problema este cã foarte mulþi istorici dinOccident nu sunt gata sã înþeleagã ceea ce a fost cu adevãrat

istoria comunismului, sã accepte memoria represiuniicomuniste. Nu pot sã înþeleagã cã pacea internaþionalã în careau trãit timp de 50 de ani, pacea civilã ºi prosperitatea în careau trãit 50 de ani, a fost plãtitã, timp de 50 de ani, de tragediatrãitã de popoarele est-europene, cãrora li s-a impus politicalui Stalin“. Pentru români, care au gustat din plin „binefacerile“„celui mai uman“ sistem social din lume, cuvintele lui Courtoistrezesc sentimente contradictorii: bucurie cã adevãrul a fostînþeles ºi rostit, tristeþe ºi dezamãgire cã le-a luat occidentaliloro jumãtate de secol sã ajungã la adevãr, ºi chiar ºi astãzi puþinisunt cei realmente interesaþi ca adevãrul sã triumfe ºi memoriacelor 60 de milioane de victime sã fie astfel rãzbunatã.

Despre soarta comunismului, Courtois este tranºant: sã nune temem, mortul de la groapã nu se mai întoarce: „Cred cãmiºcarea comunistã a murit în ’91 la Moscova. Dar asta nuînseamnã cã ºi comuniºtii, ca persoane, au murit, ei sunt încãpe poziþii. În unele þãri au fost îndepãrtaþi definitiv, în altele nu“.

ªi de parcã n-ar fi de ajuns, Courtois îºi mai atârnã o tinicheade coadã refuzând sã preia dihotomiile simple (ºi proaste), darfoarte la modã, de tipul: dreapta vs. stânga, nazism vs.

comunism, propunând în schimb o altã disociere,impopularã, cu toate cã de bun simþ: totalitarism(nazist sau comunist, nu conteazã) vs. libertate ºidemocraþie.

Reputatul istoric francez discutã desprepericolul totalitarist ce nu a dispãrut odatã cudecesul comunismului: fundamentalismul islamiceste marele pericol ºi marea necunoscutã aacestui început de secol. Stephane Courtois faceo paralelã extrem de interesantã ºi binedocumentatã între structuri ale sistemului politicbolºevic (Kominternul, brigãzile internaþionale) ºistructuri ale organizaþiilor teroriste de tip Al-Qaeda.

Pe parcursul demonstraþiei sale, autorul oferão riguroasã definiþie a memoriei, explicândtotodatã dificultãþile cu care se confruntã istoricul

specialist în perioada contemporanã: „Memoria este unelement esenþial al identitãþii individului, al identitãþii unui grupsocial, al unui grup politic etc., al identitãþii chiar a unei naþiuni.ªi deci se înþelege imediat cã aici este o încãrcãturã pasionalãinfinit mai puternicã decât atunci când faci doar o muncã deistoric, examinând calm un document, o mãrturie etc. [...] Existã,evident, memoria victimelor comunismului, dar ºi memoriaactorilor comunismului“.

Comunismul a murit, deci trebuie îngropat. Ca sã ne explicece avem de fãcut, Courtois se foloseºte de o parabolã: „Unom, ca ºi o þarã, nu poate trãi cu cadavrele în casa lui. Pentrucã un cadavru nu miroase bine. Trãieºti în duhoare toatã ziua,tot anul, foarte bine. Dar, oricum, nasul îþi spune cã ceva nu eîn ordine ºi cã trebuie schimbat. Evident, trece un timp pânãdeschizi dulapul. Îl vei deschide mai devreme sau mai târziu,nu asta conteazã. Dar, în orice caz, pe de o parte, toatã lumeaºtie cã ceva nu miroase bine ºi, pe de altã parte, toatã lumeaºtie cã, într-o zi, va trebui sã deschizi dulapul.“ România aîntredeschis dulapul în 1996, dar l-a închis repede la loc. Oareîn 2004 l-a deschis cu adevãrat? E prea devreme sã nepronunþãm, dar e de dorit sã-l fi deschis: de vreo 15 ani numiroase deloc bine...

„Courtois la Sighet“ este o carte ce n-ar trebui sã lipseascãdintre lecturile românilor de toate vârstele: unii trebuie sã aflece s-a întâmplat, alþii – sã nu uite...

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

Courtois la Sighet Courtois la Sighet Courtois la Sighet Courtois la Sighet Courtois la Sighet Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.Fundaþia Academia Civicã, Bucureºti, 2003; 303 p.

17nr. 3/2005

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IATICTIC TICTICTIC

Luni, 21 februarie, la Biroul de Presãal Sfântului Scaun, preºedinteleConsiliului Pontifical pentru ComunicaþiiSociale, Arhiepiscopul John Foley, aprezentat Scrisoarea Apostolicã a PapeiIoan Paul al II-lea, “Dezvoltarea rapidã”,document care se adreseazãresponsabililor cu comunicaþiile sociale.Scrisoarea este rezultatul unei dorinþeexprimatã acum un an de Sfântul Pãrinte,de a marca aniversarea “Inter mirifica”cu un nou document.

Spiritualitatea comunicãrii constituieunul dintre punctele asupra cãruia serevine des în acest text: „Culmeacomunicãrii este comuniunea,perspectivã care a devenit posibilã graþierãscumpãrãrii aduse de Cristos. ªi lumeacomunicaþiilor are nevoie derãscumpãrarea adusã de Cristos”.„Pentru a analiza cu ochii credinþeiprocesele ºi valoarea comunicaþiilorsociale poate sã fie de un real ajutoraprofundarea Sfintei Scripturi, care seprezintã ca un „valoros codice” decomunicare a unui mesaj care nu esteefemer ºi ocazional, ci este fundamentalpentru valenþa sa mântuitoare” , a afirmatSfântul Pãrinte. Arhiepiscopul Foley aamintit cã atât el, ca preot jurnalist, cât ºiPapa Ioan Paul al II-lea, ca Episcop ºipãrinte conciliar, se aflau în Bazilica SanPietro la 4 decembrie 1963, când a fostpromulgat decretul Conciliului Vatican IIdespre comunicaþii, “Inter mirifica”. A fost“pentru prima oarã când ConciliulBisericii a tratat în mod specific tema

comunicaþiilor sociale; decretul a invitatla înfiinþarea unui departament specialal Vaticanului care sã se ocupe de toatemijloacele de comunicare socialã.”

Preºedintele Consiliului a spusdespre noul document al SfântuluiPãrinte cã „reprezintã o capodoperã deintuiþie privind semnificaþia mijloacelor decomunicare socialã în vremurilenoastre”, în sensul acesta fãcând referirela paragraful al treilea al Scrisorii:„Comunicaþiile media au câºtigat oasemenea importanþã încât au devenitprincipalul mijloc de îndrumare ºi deinspiraþie pentru numeroase persoane încomportamentul lor personal, familial ºisocial. [...] Ne aflãm într-o erã acomunicaþiilor globale în care multemomente ale existenþei umane sunt fiepetrecute, sau cel puþin confruntate cudiferite procese ale mass-media” .

Amintindu-se ºi unele probleme dinlumea comunicaþiilor, la prezentareaScrisorii s-a spus cã „media construiescmodele de percepþie a realitãþii care suntadesea supuse viziunilor antropologiceneinspirate din creºtinism. Fãrã sã vremsã pãrem apocaliptici, dar nici sã oferimo viziune prea optimistã, nu putem sãrãmânem tãcuþi la modul în care mediaprezintã sensul vieþii dincolo deînþelegerea creºtinã. Ajunge sã negândim la modul în care atât de desteleviziunea devine un instrumentputernic de agresiune personalã, dedenigrare ºi de expunere a unor arenecu bãtãlii, adesea vulgare ºi de prost

Papa se adreseazã din nou ziariºtilorPapa se adreseazã din nou ziariºtilorPapa se adreseazã din nou ziariºtilorPapa se adreseazã din nou ziariºtilorPapa se adreseazã din nou ziariºtilorgust. Publicitatea face parte, deasemenea, din acest proces degradant.”

Scrisoarea se încheie cu o încurajareºi un îndemn adresate lucrãtorilor media:„Tuturor lucrãtorilor în comunicaþii, ºi înspecial credincioºilor care lucreazã înacest sector important al societãþii, lerepropun invitaþia de la începutulministerului meu de Pãstor al Bisericiiuniversale pe care am vrut sã o adresezlumii întregi: „Sã nu vã fie teamã!”. Sã nuvã fie teamã de noua tehnologie! Ea seaflã printre „lucrurile minunate”-„intermirifica” pe care Dumnezeu ni le-a pusla dispoziþie pentru a descoperi, a folosiºi a face cunoscut adevãrul, chiar ºiadevãrul asupra demnitãþii noastre ºiasupra destinului nostru de fii ai Sãi,moºtenitori ai Împãrãþiei veºnice. Sã nuvã fie teamã de opoziþia lumii. Isus ne-aasigurat: „Eu am învins lumea!” (In 16,33).Sã nu vã fie teamã nici mãcar deslãbiciunea sau de neputinþa (neco-respunderea) voastrã! DumnezeiesculÎnvãþãtor a spus: ”Eu sunt cu voi în toatezilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,20).Comunicaþi mesajul de speranþã, de harºi de iubire al lui Cristos, pãstrând mereuvie, în aceastã lume care trece,perspectiva eternã a Cerului, perspectivãpe care nici un mijloc de comunicare nuva putea niciodatã sã o atingã: ”Ochiulnu a vãzut ºi urechea nu a auzit, nici lainima omului nu a ajuns: asta a pregãtitDumnezeu celor ce-l iubesc” (1Cor2,9).

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

Memoria e identità. Conversazioni a cavallodei millenni (Memorie ºi identitate. Conversaþiila cumpãna mileniilor) este titlul noii cãrþi a PapeiIoan Paul al II-lea, a cincea dupã Sã trecempragul speranþei (1994), Dar ºi mister (1996), Tripticroman. Meditaþii (2003) ºi Ridicaþi-vã, sã

mergem! (2004). Publicatã de Editura Rizzoli ºi urmeazã sãaparã în zece limbi.

Memoria e identità adunã, în 226 de pagini, reflecþiileSfântului Pãrinte asupra unor teme din istoria secolului XX, înparticular asupra ideologiilor totalitare precum nazismul ºicomunismul, rãspunzând la tulburãtoarele interogative legatede prezenþa rãului în istoria umanitãþii, plecând de la tradiþiafilosoficã creºtinã, la care adaugã propria experienþã de viaþã.În aceastã viziune, suferinþa generatã de rãu, poate fi valorificatãºi transformatã în izvor de bine ºi de speranþã.

Cartea dezvãluie cititorului gândirea filosoficã a Papei IoanPaul al II-lea, raportatã la teme de mare actualitate, bunãoarãnoþiunea de patrie, naþiune ºi Stat, conceptul de libertate ºi

limitele acesteia, afirmarea rãdãcinilor creºtine ale Europei,raporturile dintre naþiune ºi culturã, dintre Bisericã ºi Stat.

Ideea cãrþii Memoria e identità prinde viaþã în vara anului1993, pe parcursul unor conversaþii filosofice pe care IoanPaul al II-lea le-a avut, la rezidenþa din Castel Gandolfo, cudoi prieteni, filosofi polonezi: Jozef Tischner (decedat în anul2000) ºi Krzysztof Michalski. Conversaþiile au fost înregistrateºi transcrise cu intenþia de a fi publicate. Sfântul Pãrinte apreferat ca textul sã rãmânã timp de peste un deceniu în sertar,decizia sa fiind, probabil, legatã de ideea maturizãrii timpuluide la cãderea comunismului, cu intenþia de a oferi cititoruluitimpul necesar pentru o privire ºi o reflecþie justã.

Cartea se încheie cu un emoþionant dialog între SfântulPãrinte ºi secretarul sãu, Monseniorul Stanislaw Dziwisz, despreatentatul din 13 mai 1981. Dupã 24 de ani de la dramaticuleveniment, Sfântul Pãrinte este convins cã atentatul „a fost unadintre ultimele convulsii ale ideologiilor prepotenþei dezlãnþuiteîn secolul XX ” ºi, în acelaºi timp, „o mãrturie a harului divin”.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Un secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-leaUn secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-leaUn secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-leaUn secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-leaUn secol ºi ceva de istorie sub lupa credinþei lui Ioan Paul al II-lea

nr. 3/2005 18

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA

VIAÞ

A CO

NSA

CRA T

ÃTÃTÃTÃ TÃ

În ziua de 21 februarie, sãrbãtoareaCatedrei Sfântului Petru, a fost chemat laDomnul Monseniorul Luigi Giussani,fondatorul Miºcãrii laicale Communionee Liberazione, „ un maestru al omenirii ºiun apãrãtor al religiozitãþii scrise în inimaomului”, cum l-a numit Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în telegrama adresatã cu ocazia morþii sale.

În urmã cu mai bine de 50 de ani, un tânãr preot ambroziana renunþat sã mai predea la Universitate pentru a fi profesorde religie într-unul din liceele din Milano, Liceul Berchet. Arealizat atunci cã în mediile unde tineretul era educat, domneaconfuzia valorilor, relativismul, nihilismul ºi cinismul cel maidestructiv pentru persoana umanã. Aºa a început o istorie, oaventurã de iubire pentru tineri care avea sã ia numele deCommunione e Liberazione. Adevãrata eliberare este posibilãnumai prin comuniune, cãci ea este semnul vizibil al Misteruluicare face toate lucrurile. Prin metoda ºcolii de comunitate, unparcurs educativ bazat pe experienþa creºtinã trãitã încompania celor care recunosc pe Cristos, mii ºi mii de tineriºi-au descoperit vocaþia creºtinã. „Don Giussani a deschis astfelporþile cerurilor pentru cei de pe pãmânt ºi a fãcut lumea maibunã” (cardinalul Josef Ratzinger).

În timp, miºcarea fondatã de Don Luigi Giussani s-arãspândit în peste 70 de þãri, harisma lui atrãgând la Cristospersoane de pe toate continentele, de rase ºi religii diferite, dinUganda pânã în Kazachstan ºi Ecuador. Prin aceasta, un simplupreot a contribuit, prin pasiunea lui pentru Cristos ºi prinfidelitatea lui profundã faþã de Bisericã, la regenerarea acesteia,în vremurile dificile pe care le trãim astãzi. A iubit pânã la ultimasuflare frumuseþea credinþei, vãzutã ca o „îndrãgostire” deprezenþa lui Cristos. A fãcut din ea o culturã nouã, creºtinã, încare muzica, poezia ºi capodoperele literare ale umanitãþiiºi-au gãsit locul ºi expresia adecvate. A fãcut din ea o operãde caritate ºi de relevanþã socialã, izvorâtã din credinþa caredã sens vieþii ºi este rãspuns la dorinþa de fericire a omului. Afãcut din ea rãspunsul plin de îndurare pe care Dumnezeu îldã condiþiei existenþiale a omului modern.

A scris peste 40 de cãrþi traduse în 18 limbi pentru a afirmacã credinþa nu este o doctrinã, ci o întâlnire cu Cristos cel viu,un eveniment care schimbã ireversibil viaþa omului. A slujitcu umilinþã pe Sfântul Pãrinte ºi Biserica, câºtigând pentruea, cu afecþiunea lui virilã ºi cu credinþa lui sigurã ºi limpede,mii de suflete ºi sute de vocaþii sacerdotale.

„Îi mulþumesc Domnului pentru darul vieþii lui, - a spusSfântul Pãrinte – petrecutã fãrã rezervã într-o adeziunecoerentã cu vocaþia sa la preoþie, cu ascultarea constantã aomului contemporan ºi cu slujirea curajoasã a Bisericii.Întreaga lui activitate apostolicã poate fi rezumatã ladeschiderea ºi invitaþia decisivã pe care el a ºtiut sã o extindãla toþi cei care veneau la el, pentru o întâlnire personalã cuCristos, rãspunsul complet ºi definitiv la cele mai profundedorinþe ale inimii omului”.

VIOLETVIOLETVIOLETVIOLETVIOLETA BARBUA BARBUA BARBUA BARBUA BARBUResponsabil Commmunione e Liberazione RomâniaResponsabil Commmunione e Liberazione RomâniaResponsabil Commmunione e Liberazione RomâniaResponsabil Commmunione e Liberazione RomâniaResponsabil Commmunione e Liberazione România

„Cristos ºi Biserica: aceasta estesinteza vieþii ºi apostolatului sãu”

Monseniorul Luigi GiussaniMonseniorul Luigi GiussaniMonseniorul Luigi GiussaniMonseniorul Luigi GiussaniMonseniorul Luigi Giussani1923-20051923-20051923-20051923-20051923-2005

Pe data de 16 aprilie 2005, în Bucureºti, în AULA MAGNAa Facultãþii de Drept (Bd. Kogãlniceanu), între orele 14.00-18.00, va avea loc manifestarea:

FFFFFAMILAMILAMILAMILAMILYFEST - ZIYFEST - ZIYFEST - ZIYFEST - ZIYFEST - ZIUA FUA FUA FUA FUA FAMILIEIAMILIEIAMILIEIAMILIEIAMILIEIcu titlul

“Familii pentru familii –“Familii pentru familii –“Familii pentru familii –“Familii pentru familii –“Familii pentru familii – Iubirea construieºte pacea”. Iubirea construieºte pacea”. Iubirea construieºte pacea”. Iubirea construieºte pacea”. Iubirea construieºte pacea”.

Evenimentul este de dimensiuni mondiale ºi se vadesfãºura simultan în 120 de oraºe din întreaga lume, carevor intra în legãturã directã, la ora 16.00 ora României, cuFamilyFest de la Roma coprodus ºi transmis în direct de RAIUNO ºi RAI INTERNAÞIONAL. Sunt prevãzute conexiuniinteractive cu Familyfest-urile de la Manila, Sao Paolo, Toronto,Bruxelles, Krasnojarsk, Teheran, Ierusalim, Johannesburg,Melbourne, Stockholm, Alger, Nairobi, Zagreb, pentru a da oimagine cât mai completã ºi multicolorã a realitãþii familieide astãzi într-o societate globalizatã.

Manifestarea interactivã, transmisã de RAI UNO ºi RAIINTERNATIONAL, va putea fi preluatã ºi transmisã gratuit detoate televiziunile din lume.

Programul va prezenta cele patru “anotimpuri” ale vieþiiunui cuplu:

· Logodna ºi primii ani de cãsnicie· Relaþia cu copiii· Criza raporturilor familiale ºi depãºirea ei· Întâlnirea cu durerea.

Cine sunt FCine sunt FCine sunt FCine sunt FCine sunt FAMILIILE NOI?AMILIILE NOI?AMILIILE NOI?AMILIILE NOI?AMILIILE NOI?OriginiOriginiOriginiOriginiOrigini De la început, spiritualitatea unitãþii, specificã Miºcãrii

Focolarelor, trãitã de familii, a generat un stil de viaþã cares-a dezvãluit ca fiind un remediu eficient la criza care, în aniiurmãtori, va lovi instituþia familiei. În 1967, Chiara Lubichrecomandã aceastã viaþã nouã familiilor din întreaga lume,fondând astfel Miºcarea Familii Noi, , , , , acum rãspânditã în 182de þãri, cu sute de mii de aderenþi.

Family FestFamily FestFamily FestFamily FestFamily Fest Primul FamilyFest a avut loc, pe 3 mai 1981 la Palaeur din

Roma cu mai mult de 20 000 de participanþi din toatecontinentele ºi a culminat cu intervenþia Papei Ioan Paulal II-lea. Tot la Palaeur, în 1993, a avut loc Family Fest care apregãtit Anul Internaþional al Familiei 1994.

“În ultimii ani, viaþa Familiilor Noi în lume a avut o dezvoltaresemnificativã, nu doar numeric vorbind. Am observat cãangajarea celor doi soþi de a trãi zi de zi mesajul evanghelicîi ajutã nu doar sã realizeze planul lui Dumnezeu asupracãsãtoriei ºi familiei, ci îi face capabili sã fie, împreunã cucopiii, resurse pentru însãnãtoºirea societãþii.

Cel de-al III-lea FamilyFest, din acest an, va fi o oportunitatepentru a face vizibilã familia creºtinã care încearcã sã trãiascãEvanghelia, arãtând ce contribuþie imensã poate aduce ealumii contemporane.

Familia, care strãbate istoria ºi este protagonista ei,pãstrând iubirea între membrii sãi, este mereu actualã în toatetimpurile ºi în toate culturile. Chiar dacã se schimbã felul de atrãi, familia rãmâne, pentru omenire, un patrimoniu preþiosla care nu se poate renunþa.

VIDA RUSVIDA RUSVIDA RUSVIDA RUSVIDA RUS

19nr. 3/2005

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

MCL – MiºcareaCreºtinã a Lucrãtorilor,miºcare catolicã ce îºipropune punerea înpracticã a Doctrinei Socialea Bisericii, sub egida

Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, deschide unBIROU DE CONSULBIROU DE CONSULBIROU DE CONSULBIROU DE CONSULBIROU DE CONSULTTTTTANÞà PROFESIONALÃANÞà PROFESIONALÃANÞà PROFESIONALÃANÞà PROFESIONALÃANÞà PROFESIONALÃ. Prin acest proiectse urmãreºte crearea unei baze de date a angajatorilor ºi acelor care îºi cautã un loc de muncã, în folosul tuturor.Voluntarii inimoºi, care au dat viaþã acestui Birou, vor acordaasistenþã în vederea redactãrii CV-urilor ºi a Scrisorilor deIntenþie, precum ºi îndrumare în vederea gãsirii unui post

adecvat ºi sfaturi practice pentru susþinerea interviului.Atât cei care pot oferi locuri de angajare, cât ºi cei dornici

sã gãseascã de muncã sunt aºteptaþi la birou, sã netelefoneze sau sã ne scrie ºi pe adresa electronicã:mcljobs@yahoo.com.

Cei interesaþi sã afle mai multe despre MCL, cât ºi cei carevor sã apeleze la serviciile MCL sau sunt dispuºi sã prestezeservicii voluntare în acest cadru, sunt aºteptaþi la acelaºi Birou.Ne puteþi contacta ºi pe e-mail: mclromania@yahoo.com.

Adresa Biroului:Adresa Biroului:Adresa Biroului:Adresa Biroului:Adresa Biroului:Str. G-ral Berthelot, 19, Sector 1 – Bucureºtitel. 2015410 / fax. 2015490Program: Program: Program: Program: Program: Luni-Vineri: 16-20

A s o c i a þ i a“Ateliere Protejate”este o organizaþienonguvernamentalãromânã, înfiinþatãîn 2002. Asociaþiaacþioneazã pentrutinerii cu dizabilitãþi (probleme sociale,handicap, etc) care au depãºit vârsta de18 ani. Pentru aceºti tineri, existã un riscfoarte mare de excludere ºiautoexcludere. Problemele lor se voradãuga la multe alte probleme sociale

deja existente în societate.Activitatea de bazã esteconfecþionarea de lumânãridecorative. Cu sprijinul pãrinþilorparohi de la parohiile din Bucureºti,înainte de Crãciun a fost organizatão campanie de vânzare la maimulte biserici. Tinerii s-au bucuratmult pentru cã au vãzut cã muncalor are o valoare. Acum, în timpulPostului ºi al Paºtelui se vor organiza noiexpoziþii cu vânzare. Aceste acþiuni au cascop ajutorarea persoanelor cu

ASIAASIAASIAASIAASIAAvem încã prezentã în memorie

catastrofa din Asia. Cu toþii ne-am mobilizatsã oferim un sprijin, material sau spiritual.Generozitatea credincioºilor a fostexemplarã în duminica din 23 ianuariecând, la iniþiativa Conferinþei Episcopilor dinRomânia, în toate parohiile noastre s-a fãcut

acea colectã. „Fã un gest de solidaritate” s-a auzit ºi s-a citit atunci.Cei peste 500 milioane lei adunaþi cu acestã iniþiativã plaseazãArhidieceza noatrã pe un loc bun în „clasamentul” dãrniciei bisericilorlocale din România, þinând cont cã este cea mai micã din punctulde vedere al numãrului de credincioºi. CARITAS INTERNATIONALIS,coordonatorul întregului proiect, va întreprinde în viitor ºi alteprograme, unele dintre ele pe termen lung, cum ar fi înfiinþarea deorfelinate sau sprijinirea refacerii infrastructurii. Aceste iniþiative,coordonate de la faþa locului de responsabili Caritas, vor avea nevoieºi pe viitor de susþinerea generoasã a comunitãþii catolice, atât lanivel material cât ºi spiritual.

Poate avem impresia cã asistenþii sociali sunt persoaneexclusiv practice, activiste; este bine sã ºtim cã fãrã suportulspiritual activitatea acestora este searbãdã. Ne-a convins cã aºaeste chiar o asistentã socialã, ale cãrei gânduri le puteþi citi încoloana alãturatã.

„T„T„T„T„Te rog” pentru Asia!e rog” pentru Asia!e rog” pentru Asia!e rog” pentru Asia!e rog” pentru Asia!Doamne, te rog pentru Asia! Te rog pentru durerea ei

ºi durerea lor, a celor care s-au pierdut ºi a celor care s-auregãsit în Tine! Mã gândesc mai ales la cei care au rãmasdupã dezastru….Pentru cei care trebuie sã-ºi continueviaþa sau sã înceapã o alta. ªtii..e mai greu pentru ceicare rãmân, e mai greu sã fii singur, sã fii mic când trebuiesã creºti mare, sã înveþi când ºcoala s-a pierdut…iar casaa fost pe undeva.

E mai greu sã priveºti în jur ºi sã nu rãspunzi laîntrebãri… ºi e tot mai greu ca alþii sã te mute dintr-o parteîn alta ºi sã-þi organizeze o porþie de mâncare sau spaþiupe care stai. Stau ºi vãd poze ºi statistici pe un panou,numãrul e al sutelor ºi al sutelor de mii din toate naþiunileºi timpurile, popoarele ºi limbile, îmbrãcaþi în veºminte albeîn faþa Tronului Mielului – te rog ºi pentru aceºtia.

Te rog ºi pentru cei de-aici care sunt cu noi; solidari,generoºi în rugãciune ºi faptã: Sã-i rãsfeþi cu binecuvântãrialese.

Dã-le inimi pline de bunãtate ºi iubire celor care ridicãdãrâmãturi, alungã boli, dãruiesc speranþã, împartmâncare, adunã resturi…

Nu-i uita, Doamne, pe cei care nu mai au ce îngropasau nu mai au ce cãuta. Mângâie-i cu Duhul Tãu.

Îþi mulþumesc, Doamne, pentru mister!GABI LUNGUGABI LUNGUGABI LUNGUGABI LUNGUGABI LUNGU

O veste bunã pentru medici. În contextul întâlniriilor cu familiile din parohiile catolice, s-a constatat necesitateade a crea o reþea a medicilor din Bucureºti, ºi nu numai, pentru a veni în sprijinul celor care au nevoie de ajutorullor competent ºi pentru a favoriza cunoaºterea dintre ei. Venind în întâmpinarea acestei iniþiative, ArhiepiscopulIoan Robu l-a numit pe Pr. Mihai Mãrtinaº Capelan Sanitar. Vom reveni cu amãnunte.

PrPrPrPrPr. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANIT. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANIT. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANIT. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANIT. Mihai Mãrtinaº este numit CAPELAN SANITARARARARAR

dizabilitãþi. Astfel, se creeazã oºansã oamenilor cu dizabilitãþi sãtrãiascã o viaþã independentã ºi cuperspective pentru viitor.

Mai multe relaþii se pot obþinede la: Jörg Könözsi, http://www.helpstep.net, AteliereAteliereAteliereAteliereAteliereProtejate, Protejate, Protejate, Protejate, Protejate, Str. Seceriºului nr. 15,RO-041272 Bucureºti, sect.4,

Tel.: +40 (0)21/33 23 330,Mobil: +40 (0)722/610227 (Florentina

Könözsi), +40 (0)726/933753 (JörgKönözsi), Email: romania@helpstep.net.

nr. 3/2005 20

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

Sfântul Conciliu, ºtiind bine cã reînnoirea doritã a întregiiBiserici depinde în mare mãsurã de slujirea preoþeascãînsufleþitã de spiritul lui Cristos, afirmã solemn extremaimportanþã a formaþiei preoþeºti ºi enunþã câteva principiifundamentale ale acesteia, principii ce confirmã legi verificatede o experienþã secularã ºi introduc elemente noi,corespunzãtoare constituþiilor ºi decretelor acestui Conciliu ºinoilor condiþii ale epocii noastre.

Cuvintele scrise cursiv din aceastã primã frazã a Decretuluidespre Formarea Preoþeascã sunt chiar traducerea titlului înlimba latinã Optatam totius. Dar poate cã nu titlul în sine esteatât de relevant, cât mai ales întregul enunþ care, pentru uniidintre cititori, chiar catolici, ar putea pãrea excesiv: reînnoireaîntregii Biserici depinde în mare mãsurã de slujirea preoþeascã.O reînnoire a vieþii preoþeºti determinã în mod direct schimbareavieþii Bisericii: aceasta era gândirea Conciliului!

Prezentul Decret trebuie înþeles în contextul altuia, mai vechicu 400 de ani: cel de pe 15 iulie 1563,aprobat la cea de-a XXIII-a sesiunea Conciliului din Trento. În timpul celeide-a III-a sesiuni a Conciliului VaticanII, pe 3 decembrie 1963, în cadrulunei ceremonii solemne, a fostcelebrat aniversarul pluricentenar alDecretului tridentin. Noul Decret alBisericii dorea sã fie pentru timpul deazi ceea ce fusese cel vechi pentrusecolul sãu1 .

Pe cine are în vedere Decretul? Îngeneral, pe candidaþii la primireasacramentului preoþiei; în particular,“quae clerum diocesanum directerespiciunt”, adicã “în mod direct pe cei ce vor deveni preoþidiecezani”. Normele sunt gândite însã sã fie ghid, orientare,pentru toþi cei ce sunt în formare pe drumul preoþiei. Se maiafirmã cã principiile trebuie aplicate de cãtre conferinþeleepiscopale, aºa încât educaþia sacerdotalã sã fie adaptatãcontextului social local.

Textul iniþial, propus de cãtre comisia pregãtitoare De studiiset seminariis (cu privire la studii ºi seminarii), a fost modificatde mai multe ori înainte de a fi supus spre examinare ºi discuþiepãrinþilor conciliari. Criticile din partea episcopilor prezenþi aufost numeroase: ei doreau reformularea unor capitole ºi cereausã se scoatã mai clar în evidenþã necesitatea calitãþilor umaneale viitorilor preoþi, educarea la responsabilitatea personalã,formarea mai mult spiritualã ºi biblicã, mai puþin legalisticã.Secþiuni întregi au fost rescrise, mai ales cele referitoare laorientarea studiilor în funcþie de problemele lumii moderne,dar ºi de cele concrete ale activitãþii pastorale. Pe data de 28octombrie 1965, textul actual al Decretului a fost aprobat cu2.318 voturi “pentru” ºi numai 3 “împotrivã”. Trei aspecte aufost luate în consideraþie: legile confirmate de experienþasecolelor trecute, noile orientãri dobândite la experienþaConciliului, nevoile concrete ale lumii de azi.

Documentul este împãrþit în ºapte capitole. În cel de-altreilea capitol se specificã scopul seminariilor: a oferi formareanecesarã pentru munca pastoralã a preotului. La Conciliu, mulþi

Optatam TOptatam TOptatam TOptatam TOptatam Totiusotiusotiusotiusotiusepiscopi au subliniat cã, pentru ei, cel mai necesar lucru îneducaþia de azi a preoþilor ar fi acela de a nu se pierde dinvedere unitatea organicã între formarea spiritualã, ceaintelectualã ºi cea pastoralã2 .

Optatam Totius accentueazã rolul central al Cuvântului luiDumnezeu în educaþia sacerdotalã, modelul preotului fiindînsuºi Cristos ºi modul în care el ºi-a înþeles ºi trãit preoþia. O.Culmann, prezent la Conciliu în calitate oficialã de “observator”,unul dintre cei mai ascultaþi teologi protestanþi din vremea sa,scria:

“Existã un text care trebuie menþionat în mod special... estecel despre formarea sacerdotalã. În opinia mea, este, poate,unul dintre cele mai importante. Studiul Scripturii este scos înevidenþã cât se poate de bine. Mai mult, acest text este maiadaptat decât multe altele sã determine viitoarea influenþã aConciliului. Dacã, de acum înainte, educaþia preoþilor se va faceconform acestor principii, atunci mersul înainte al Bisericii

Catolice spre o gândire determinatãde Scripturã ºi de istoria mântuirii esteasigurat. Întreaga lucrare deaggiornamento3 va continua îndirecþia unei reflecþii mai aprofundatea esenþialului. Aici putem afirmanemijlocit cã aºteptãrile noastre aufost depãºite4 “.

Faptul cã un teolog protestantadmira principiile acestui documenteste cât se poate de interesant. Înacea atmosferã a Conciliului,cuvintele sale nu puteau fi decâtsincere.

Papa Ioan Paul al ll-lea, înÎndemnul sãu Apostolic Pastores dabo vobis, a reluat celeafirmate de Optatam totius. Nouã ni se pare – prin confruntareatextelor – cã douã aspecte au fost repetate mai insistent:necesitatea unei unitãþi între “formarea dinaintea” ºi “activitateadupã” primirea sacramentului preoþiei, precum ºi necesitateacalitãþilor umane ale viitorilor pãstori. Ne reamintim: de eidepinde, în mare mãsurã, reînnoirea doritã a întregii Biserici.

PPPPP. . . . . BEREA CORNELIU, BEREA CORNELIU, BEREA CORNELIU, BEREA CORNELIU, BEREA CORNELIU, Misionarii VMisionarii VMisionarii VMisionarii VMisionarii Verbiþierbiþierbiþierbiþierbiþi

1 Câteva observaþii ar putea fi utile: decretul tridentin aparþineperioadei numitã “Contra-Reformã” (sec. XV-XVI), în care educaþiapreoþilor – pe ansamblul ei – se distingea, pe de o parte, printr-o tendinþãputernicã de separare, rupere de lume (vãzutã negativ), iar pe de altãparte printr-o accentuare unilateralã a ierarhizãrii Bisericii. O astfel deeducaþie începea, în general, de la vârsta de 10-12 ani (aetasadolescentium). În contextul “Reformei” protestante, în plin avânt, ºi alsentimentului predominant din partea catolicilor de a se apãra, o astfelde educaþie putea avea semnificaþia ºi rolul ei. La Conciliul Vatican IIatitudinea “contra-reformistã” nu mai avea nici sens, nici justificare, cuimplicaþii directe asupra înþelegerii educaþiei preoþilor.

2 De exemplu, card. Suenens, arhiep. Colombo, ep. Reuss ºi maiales arhiep. Hurley, care ºi publicase un articol pe aceastã temã: “PastoralEmphasis in Seminary Studies”, The Furrow 13 (1962) 16-30.

3 Cuvânt în limba italianã, adesea tradus în limba românã cu“agiornare”. O traducere aproximativã ar fi “aducere-la-zi”, dar sensuleste cel de “a fi în pas cu timpul prezent”.

4 Citat de J. Neuner, “Decree on Priestly Formation”, în H. Vorgrimler,ed., Commentary on the Documents of Vatican II, vol. II, New York-London1966, 372-373.

21nr. 3/2005

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

Nu ºtim ce sã admirãm mai întâi, persoana sau activitatealui Moise. Moise a fost un om al credinþei ºi al ascultãrii deDumnezeu, pentru cã de aici îºi sorbea întreaga putere ºiforþã de convingere. Biblia ne vorbeºte despre cei patruzecide ani de purificare voiþi de Dumnezeu ºi petrecuþi de evrei îndeºertul Sinaiului. Despre acest timp fericit, pe care poporulevreu l-a trãit, profetul Osea, mai târziu, fãcând o comparaþiedeosebit de reuºitã cu anii când poporul ales îºi trãia copilãriasa, scrie urmãtoarele:

„Când Israel era tânãr, eu îl iubeam ºi din Egipt am chematpe fiul meu... Eu îl iubeam cu dragoste pãrinteascã, cu iubirefãrã margini ºi l-am strâns ca pe un prunc de obraji ºi mãplecam cãtre el ºi-i dãdeam de mâncare!” (Os 11,1-4).

Ne vom ocupa în rândurile urmãtoare de douã întâmplãripetrecute în viaþa lui Moise. Prima, deosebit de gravã prinurmãrile sale, este dedicatã unui moment de decãdere, estevorba de istoria viþelului de aur (Ex 32,1-35). Cel de al doileamoment este dedicat lui Moise însuºi ca om al rugãciunii ºial meditaþiei în clipele grele ºi de restriºte (Ex 17,8-16). Primulfapt a fost cumplit pentru Moise, la aflarea veºtii cã propriulpopor a uitat dintr-odatã de tot ceea ce fãcuse pânã atunciDomnul pentru el ºi pentru libertatea sa:

„Grãbeºte-te ºi coboarã de aici, cãci poporul tãu ºi-a fãcutun viþel turnat ºi s-au închinat la el, aducându-i jertfe spunând:«Iatã, Israele, dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului!»(Ex 32,7.8).

Deºi întâmplarea cu viþelul de aur este luatã în derâdere ,ºtim cã în Vechiul Orient aceastã scenã era plinã de simboluri.Probabil avem de a face aici cu un grup de persoanedisidente, provenind din triburile israelite, care nu aparþineaudirect lui Moise. Acest grup a înlocuit arca alianþei, în care sepãstrau cele douã table ale legii cu simbolul primitiv al viþeluluide aur. A fost un pãcat de o deosebitã gravitate, fapt pentrucare Dumnezeu a pedepsit poporul în mod exemplar, însensul cã toþi aceia care au ieºit odinioarã din Egipt, nu vorputea, sub nici formã, sã intre în Þara Fãgãduinþei. Dumnezeuavea sã construiascã þara pe care o vor primi, cu o generaþienouã, care nu a cunoscut nici ce-i infidelitatea faþã de Creator,nici ce-i pãcatul. Un început nou se construieºte întotdeaunacu oameni absolut noi. Orice compromis în aceastã privinþãînsemnã o sinucidere sigurã. Aceasta este marea lecþie carese desprinde din acest episod trist din istoria poporului evreu.

A doua întâmplare este demnã de scos în evidenþã. Deseori,în paginile Bibliei, Moise este prezentat ca un om al rugãciunii ºial interiorizãrii (Ex 17,8-16). Moise îi porunceºte lui Iosue, care vaprelua în curând conducerea poporului sãu, sã se pregãteascãpentru lupta cu amaleciþii, un popor vechi care trãia în acelelocuri din Sinai. Moise, cu toiagul în mânã ºi însoþit de Aaron ºiHur, un personaj mai puþin cunoscut, se urcã în vârful munteluipentru rugãciune. Iatã cum prezintã Biblia acest fapt:

„Când Moise îºi ridica mâinile spre cer, biruia Israelul iarcând îºi lãsa mâinile în jos, biruiau amaleciþii. Obosind mâinilelui Moise, au luat o piatrã ºi au pus-o lângã el, iar Moise aºezut pe piatrã. Aaron ºi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o

parte iar altul de altã parte. Au rãmas mâinile lui Moise ridicatepânã la asfinþitul soarelui, pânã ce Iosue a zdrobit pe Abimelec!”

Dupã aceea i s-a dat numele locului aceluia ,în mod simbolic,dar ºi cu referinþã la victoria avutã: «Domnul este scãparea mea!».Deºi Moise a avut foarte multe merite înaintea lui Dumnezeu ºiînaintea poporului evreu, el n-a putut sã intre în Þara Fãgãduinþei,cãci Dumnezeu îºi þine întotdeauna cuvântul dat: un nou începutse realizeazã numai cu oameni noi! Este mult adevãr de viaþãascuns în aceste cuvinte tainice. Moise a murit, conform tradiþiei,pe Muntele Nebo, în þara Moabului, dincolo de Iordan, la vârstade o sutã douãzeci de ani.

În încheierea relatãrii despre viaþa ºi activitatea acestuiom mare al Bibliei, este bine sã ne amintim cuvintelebinecuvântãrii cu care Moise ºi fratele sãu, preotul Aaron,binecuvântau poporul în numele Celui Atotputernic, cudragoste ºi autoritate:

„Sã vã binecuvânteze Domnul ºi sã vã pãzeascã!Sã caute Domnul asupra ta cu faþã veselã ºi sã te miluiascã!Sã-ºi întoarcã Domnul faþa Sa cãtre tine ºi sã-þi dãruiascã

pace!Aºa sã se cheme numele Meu asupra fiilor lui Israelºi Eu, Domnul, îi voi binecuvânta!” (Num 6,24-27).

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. VLADIMIRVLADIMIRVLADIMIRVLADIMIRVLADIMIR PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃRectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Rectorul Institutului Catolic Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza

Ultimele fapte Ultimele fapte Ultimele fapte Ultimele fapte Ultimele fapte ºi sfârºitul fericit al lui Moiseºi sfârºitul fericit al lui Moiseºi sfârºitul fericit al lui Moiseºi sfârºitul fericit al lui Moiseºi sfârºitul fericit al lui Moise”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa.”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa.”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa.”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa.”Domnul i-a hãrãzit multã cinste, arãtându-i încã din timpurile de demult gloria sa.

El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!”El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!”El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!”El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!”El învãþa poporul prin inteligenþa ºi înþelepciunea sa!”(((((Siracide Siracide Siracide Siracide Siracide 44,2.4)44,2.4)44,2.4)44,2.4)44,2.4)

„Dumnezeu ne-a mântuit…”„Dumnezeu ne-a mântuit…”„Dumnezeu ne-a mântuit…”„Dumnezeu ne-a mântuit…”„Dumnezeu ne-a mântuit…”Aceastã expresie este pentru noi un adevãr de

credinþã. Originea ei este biblicã, iar noi am auzit-oultima datã în duminica a II-a a Postului Mare. Ceea cene scapã adesea este semnificaþia ei.

În Biblie, cuvântul a mântui înseamnã întotdeaunaa elibera, a salva. Poporul ales a descoperit treptat cãDumnezeu îl vrea pe om liber ºi cã El a intervenit fãrãîncetare pentru a-l elibera de orice formã de sclavie.Evreii au îndurat numeroase forme de sclavie: sclaviipolitice ºi de fiecare datã eliberarea lor a fost lucrarealui Dumnezeu; sclavii sociale, ori Legea (Torah) ºi profeþiiau cerut fãrã încetare convertirea inimilor pentru cafiecare om sã-ºi poatã dobândi mijloacele necesareunei vieþi demne ºi libere; sclavii religioase, iar profeþii,cu scopul de a reda libertatea, au interzis ºi au alungatorice formã de idolatrie. Ultimul tip de sclavie, ºi cel maiteribil, este cel al morþii. În acest sens, psalmul 109spune despre Mesia: Domnul a spus domnului meu:ªezi de-a dreapta mea pânã voi aºterne pe duºmaniitãi sub picioarele tale (Ps 109,1), sfântul Paul, vorbinddespre Isus, completeazã: ultimul duºman care va finimicit va fi moartea (1 Cor 15, 25-26).

Abia acum înþelegem cum a fost posibilã atribuireatitlului de MântuitorMântuitorMântuitorMântuitorMântuitor lui Isus Cristos (Dumnezeu ne-amântuit..): Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicitmoartea ºi a fãcut sã strãluceascã viaþa ºi nemurireaprin Evanghelie (1 Tm 1, 10).

PrPrPrPrPr. T. T. T. T. TARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBANARCIZIU ªERBAN

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...... p

ic ... p

ic ... p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...... p

ic ... p

ic ... p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...

nr. 3/2005 22

ªTIRIªTIRIªTIRIªTIRIªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

Calvarul PapeiCalvarul PapeiCalvarul PapeiCalvarul PapeiCalvarul PapeiUna dintre caracteristicile

pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea esterelaþia sa specialã cu bolnavii, cu bãtrâniiºi cu cei ce suferã. În vârstã de 84 deani, Papa Ioan Paul al II-lea poate fidescris, el însuºi, ca un om bãtrân ºibolnav. Suferã de Parkinson, boalã care-lface sã vorbeascã cu mare dificultate,precum ºi de o artritã gravã, din cauzacãreia, în ultimii trei ani, i-a fost aproapeimposibil sã se deplaseze. Începutullunii februarie a însemnat pentruSfântul Pãrinte o nouã staþiune pentrucalea crucii pe care el o strãbate decâþiva ani.

1 februarie1 februarie1 februarie1 februarie1 februarie..... Papa Ioan Paul al II-lea este internat de urgenþã la spitalulGemelli din Roma, dupã ce la gripa decare suferea s-au adãugat o serie decomplicaþii, “din cauza unei traheite ºispasm al laringelui”

2 februarie.2 februarie.2 februarie.2 februarie.2 februarie. Sfântul Pãrinte petrecea doua noapte în spital. Vaticanulprecizeazã cã este vorba de o mãsurãde precauþie ºi cã Suveranul Pontif aveanevoie urgentã de tratament pentruinfecþia respiratorie acutã de caresuferea.

6 februarie6 februarie6 februarie6 februarie6 februarie..... Papa rosteºtebinecuvântarea dupã rugãciuneaAngelus. Într-un mesaj citit de unul dintreconsilierii sãi, Papa afirmã cã slujeºte încontinuare biserica ºi le mulþumeºtetuturor celor care s-au rugat pentrusãnãtatea sa.

9 februarie9 februarie9 februarie9 februarie9 februarie, Miercurea Cenuºii.Cardinalul Angelo Sodano declarã în faþa

ziariºtilor cã “ipoteza retragerii (Papei) esteo chestiune de conºtiinþã”; posibilitateademisiei a fost întotdeauna respinsã deSfântul Pãrinte din motive religioase,argumentând cã ºi Mântuitorul ºi-a purtatcrucea pânã la capãt.

10 februarie10 februarie10 februarie10 februarie10 februarie..... Sfântul Pãrintepãrãseºte spitalul Gemelli.

13 februarie13 februarie13 februarie13 februarie13 februarie..... Papa Ioan Paul al II-leaa revenit la Vatican dupã spitalizarea dezece zile. Ajutat de un colaborator sã-ºi

rosteascã mesajul, Sfântul Pãrintemulþumeºte întregii lumi pentru cã s-arugat pentru însãnãtoºirea sa.

20 februarie20 februarie20 februarie20 februarie20 februarie..... Sfântul Pãrinte apare,într-o stare bunã, ºi rosteºte integralrugãciunea Angelus.

23 februarie23 februarie23 februarie23 februarie23 februarie..... Suveranul Pontif oferão “audienþã virtualã”, adresându-semiilor de pelerini din biroul sãu, prinlegãtura video.

24 februarie24 februarie24 februarie24 februarie24 februarie..... Papa revine în spital.Vaticanul a anuntat cã e vorba de orecidivã ºi cã Sfântul Pãrinte va fi supusunei traheotomii.

27 februarie27 februarie27 februarie27 februarie27 februarie Dupã intervenþiachirurgicalã, spre surprinderea ºi bucuriatuturor, Papa apare în faþa ferestreiînchise a camerei de spital,binecuvântându-i pe credincioºii prezenþiºi pe toþi cei aflaþi în faþa televizoarelor.

28 februarie28 februarie28 februarie28 februarie28 februarie..... Dupã traheotomia ce is-a fãcut joi seara, Papa respirã fãrãajutorul aparatelor, iar medicii afirmã cãnu existã semne ale unei infecþiipulmonare.

Într-un interviu publicat decotidianul italian “La Stampa”,cardinalul spaniol Julian Herranz,expert juridic al Vaticanului,preºedintele Consiliului Pontificalpentru interpretarea textelorlegislative, a respins speculaþiileprivind o eventualã retragere aSuveranului Pontif:“Opinia publicãpare sã creadã cã Biserica este un felde companie multinaþionalã, cum arfi Coca-Cola sau General Motors, iaroamenii se întreabã: de ce (Papa) nu

demisioneazã, cum fac alþiconducãtori?”. “Pentru Papa, situaþiaeste diferitã. Puterea Suveranului Pontifderivã direct de la Isus Cristos, al cãruivicar pe Pãmânt este, din momentul încare acceptã aceastã misiune divinã.Suveranul Pontif nu trebuie sã deasocotealã în faþa nici unei fiinþe umane(...) pentru cã misiunea sa este o misiunedivinã”, a explicat cardinalul Herranz,care a precizat cã, din câte ºtie el, PapaIoan Paul al II-lea nu are nici o intenþiesã se retragã, în pofida suferinþelor sale.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

Posibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco MartoPosibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco MartoPosibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco MartoPosibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco MartoPosibilã canonizare a Jacintei ºi a lui Francisco MartoDieceza de Leiria - Fatima a trimis la Vatican documentele finale necesare pentru

canonizarea Jacintei ºi a lui Francisco Marto. Episcopul Serafim Ferreira e Silvadeclara în timpul unei Liturghii dedicatã vizionarilor Fecioarei de la Fatima, cã aºanumitul Positio, documentul final pentru canonizarea celor doi pãstoraºi, careinclude opinii ale medicilor, teologilor ºi Episcopilor referitor la al doilea miracolatribuit mijlocirii copiilor, a fost trimis la Vatican. Episcopii portughezi sperã ca PapaIoan Paul al II-lea sã proclame canonizarea acestora ºi sã îi recomande întregiiBiserici pe Fericiþii Jacinta ºi Francisco Marto pentru venerare publicã.

Expoziþie în onoarea Fecioarei MariaExpoziþie în onoarea Fecioarei MariaExpoziþie în onoarea Fecioarei MariaExpoziþie în onoarea Fecioarei MariaExpoziþie în onoarea Fecioarei MariaO expoziþie cu 104 lucrãri de artã reprezentând-o pe Fecioara Maria are ca scop sã îi ajute pe credincioºi

sã înþeleagã mai profund dogma Neprihãnitei Zãmisliri. Titlul expoziþiei este Femeia îmbrãcatã în soare:Neprihãnita Zãmislire în operele unor mari maeºtri. Ea a fost deschisã la o zi dupã sãrbãtoarea Fecioareide la Lourdes, într-o aripã din Piaþa San Pietro, inaugurarea fiind fãcutã de Cardinalul Angelo Sodano,secretarul de stat al Vaticanului.

23nr. 3/2005

Un comunicat al Comitetului Centralal Consiliului Mondial al Bisericilor(CMB), important for ecumenic, aratã cãîn penultima ºedinþã a ComitetuluiCentral au fost adoptate o serie dehotãrâri ºi recomandãri care acoperã olargã arie de domenii. Bisericilemembre ale CMB se angajeazã astfelsã insiste ca persoanele care migreazãilegal în diferite þãri ale lumii sã nu fiereþinute de cãtre autoritãþile din

Sora Lucia a murit la 97 de aniSora Lucia a murit la 97 de aniSora Lucia a murit la 97 de aniSora Lucia a murit la 97 de aniSora Lucia a murit la 97 de aniUltima supravieþuitoare dintre copiii cãrora le-a apãrut Fecioara Maria la Fatima, Portugalia, a

murit la 97 de ani, în ziua a 13-a a lunii februarie, zi în mod tradiþional asociatã cu apariþiile Mariei.Sora Maria Lucia a Inimii Imaculate, nãscutã Lucia de Jesus dos Santos, a murit de bãtrâneþe înconventul carmelit al Sf. Tereza de Coimbra, în centrul Portugalie. Episcopul locului, Antonio Cleto, aoficiat funeraliile în Catedrala din Coimbra în prezenþa Episcopului de Leiria-Fatima. Sora Lucia a fostînmormântatã în acelaºi convent carmelit care i-a fost casã din 1948, ºi unde a fost vizitatã de PapaIoan Paul al II-lea, în timpul unei cãlãtorii în Portugalia. Lucia s-a nãscut la 22 martie 1907, într-unoraº de lângã Fatima, iar la vârsta de zece ani a vãzut-o pe Fecioara Maria împreunã cu veriºorii ei,Francisco ºi Jacinta Martos. Aceºtia au murit de tineri.

Un nou Nunþiu în Uniunea EuropeanãUn nou Nunþiu în Uniunea EuropeanãUn nou Nunþiu în Uniunea EuropeanãUn nou Nunþiu în Uniunea EuropeanãUn nou Nunþiu în Uniunea Europeanã

Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Arhiepiscopul André Dupuy Nunþiu pentru ComunitateaEuropeanã. Datoritã procesului de integrare desfãºurat de Uniunea Europeanã, aceastã funcþie acrescut în importanþã, pentru favorizarea unui dialog rodnic asupra marilor teme ale momentului.

Nãscut în Soustons, Franþa, Arhiepiscopul Dupuy, în vârstã de 65 de ani, a fost din anul 2000Nunþiu apostolic în Venezuela.

Hotãrâri ale Consiliului Mondial al BisericilorHotãrâri ale Consiliului Mondial al BisericilorHotãrâri ale Consiliului Mondial al BisericilorHotãrâri ale Consiliului Mondial al BisericilorHotãrâri ale Consiliului Mondial al Bisericilor

respectivele þãri decât în situaþiiexcepþionale ºi pentru o perioadãlimitatã de timp.

S-a hotãrât ca Bisericile sã cearãNaþiunilor Unite declararea anului 2006ca an al limbilor indigene, având învedere cã statisticile aratã cã în acestsecol vor dispãrea circa 90% din cele6.700 de limbi vorbite în acest momentîn întreaga lume. Comitetul Central amai decis, de asemenea, trimiterea,

Soldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþiiSoldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþiiSoldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþiiSoldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþiiSoldaþii ruºi sunt mai credincioºi decât restul membrilor societãþii

Statistici recente, realizate de Direcþia de Formare a forþelor armate ruseºti, aratã cã numãrulsoldaþilor credincioºi din armata rusã s-a triplat în ultimii zece ani. Astfel, proporþia credincioºiloreste de cinci ori mai mare în armatã decât în societatea civilã, conform paginii de internet a PatriarhieiMoscovei.

Cifrele aratã cã un soldat din trei participã la viaþa religioasã a confesiunii cãreia îi aparþine. Ceimai mulþi dintre soldaþii ruºi sunt ortodocºi (76%), restul fiind musulmani (9%) ºi budiºti (3%). Restulde 12% sunt membri ai altor diferite culte sau religii.

printr-o delegaþie, a unui mesaj cãtrezonele din Asia afectate de cataclismuldin decembrie 2004.

Organismul de conducere a CMB asalutat iniþiativele recente ale guvernuluiMarii Britanii legate de sprijinireadezvoltãrii þãrilor din Africa. S-a maipropus ca toate þãrile membre sãcomemoreze, pe 24 aprilie 2005,împlinirea a 90 de ani de la genocidularmenilor - uciderea a un milion ºijumãtate de armeni ºi deportarea a încãun milion, de pe teritoriul Turciei.

Profesorul Alexandru CismigiuProfesorul Alexandru CismigiuProfesorul Alexandru CismigiuProfesorul Alexandru CismigiuProfesorul Alexandru Cismigiua trecut la cele vesnicea trecut la cele vesnicea trecut la cele vesnicea trecut la cele vesnicea trecut la cele vesnice

Domnul inginer Alexandru Ciºmigiu,profesor si Doctor Honoris Causa al Universitãþiide Arhitecturã ºi Urbanism “Ion Mincu” dinBucureºti, a decedat joi, 24 februarie.

Nãscut la Bolgrad (Basarabia) pe 27 decembrie 1917,Alexandru Ciºmigiu a fost membru de onoare al ComisieiNaþionale a Monumentelor Istorice, având deosebite contribuþiila definirea conceptului de proiectare antiseismicã. A fostautorul proiectelor de consolidare al mai multor lãcaºuricatolice, ortodoxe ºi clãdiri importante.

Domnul sã-l primeascã în lãcaºurile sale!

EmilEmilEmilEmilEmil (Domnul Opriºan) (Domnul Opriºan) (Domnul Opriºan) (Domnul Opriºan) (Domnul Opriºan)Credincioºii Parohiei Catedralei

Sfântul Iosif se înclinã cu pietate ºi seroagã pentru sufletul lui EmilPapateodosi, decedat în noaptea dintre17 ºi 18 februarie, în vârstã de 65 de ani,înhumat la 23 februarie cu rugãciunilepreoþilor noºtri.

A ministrat din copilãrie pânã în apropierea vârsteide 50 de ani. A gãsit în credinþã ºi speranþã, consolarepentru nedreptãþile pe care i le-a impus în viaþãcondamnarea politicã necuvenitã - în 1947 - a tatãlui sãu,ambasadorul Emil Opriºasn. A fost un prieten de nãdejdeºi un om de încredere. Sã se odihneascã în pace.

nr. 3/2005 24

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII 18 martie18 martie18 martie18 martie18 martie - Sfântul Ciril din Ierusalim - Sfântul Ciril din Ierusalim - Sfântul Ciril din Ierusalim - Sfântul Ciril din Ierusalim - Sfântul Ciril din Ierusalim (cca. 315-386)(cca. 315-386)(cca. 315-386)(cca. 315-386)(cca. 315-386)

Episcop ºi Doctor al BisericiiEpiscop ºi Doctor al BisericiiEpiscop ºi Doctor al BisericiiEpiscop ºi Doctor al BisericiiEpiscop ºi Doctor al BisericiiSfântul Ciril s-a nãscut la Ierusalim sau în împrejurimile

Oraºului Sfânt, în jurul anului 315. Nu ºtim mai nimic despreprimii sãi ani de viaþã, ºtim doar cã a primit o educaþie aleasãºi cã a devenit un bun cunoscãtor al Sfintei Scripturi, din carecita de multe ori în omiliile sale. Catehezele Sfântului Ciril sunt,aproape în întregime, o îngrijitã compilaþie de versete biblice.Era un om cu un temperament blând ºi conciliator, însã i-afost dat sã trãiascã într-o epocã de amare controverse.Referirile la viaþa angelicã, din predicile sale, ne sugereazãideea cã a fost monah sau cã ar fi vrut sã ajungã la ocunoaºtere deplinã a vieþii monastice; se ºtie însã cã a fosthirotonit preot în anul 345.

Doar 24 dintre Catehezele care l-au fãcut cunoscutpretutindeni pe Sfântul Ciril au ajuns pânã la noi: primele 19cateheze conþin explicaþii generale asupra doctrinei creºtine,în timp ce ultimele cinci sunt o explicarea primelor trei sacramente creºtine:Botezul, Sfânta Euharistie ºi Mirul. Acestepredici, rostite de Sfântul Ciril în bisericaÎnvierii din Ierusalim, unde era preot, cuscopul de a-i pregãti pe catehumenipentru primirea Botezului, sunt extremde valoroase, întrucât ne ajutã sãcunoaºtem ritualurile ºi învãþãturileBisericii de la jumãtatea secolului al IV–lea.

Binele pãciiBinele pãciiBinele pãciiBinele pãciiBinele pãciiînaintea problemelorînaintea problemelorînaintea problemelorînaintea problemelorînaintea problemelor

dogmaticedogmaticedogmaticedogmaticedogmaticeSfântul Ciril a devenit episcop de

Ierusalim cãtre anul 350, dupã moartealui Maxim, episcopul Cetãþii Sfinte. Pentruhirotonirea episcopalã a Sfântului Ciril ºi-a dat acordul ºiAcaciu, mitropolit de Cezareea (Palestina) care, cu timpul, adevenit un convins susþinãtor al arianismului, doctrina carenega natura divinã a lui Cristos. Întrucât refuza sãmãrturiseascã cum cã Fiul este de o fiinþã cu Tatãl, adevãrexprimat prin termenul homoousios (de o fiinþã), Acaciu a fostdestituit din demnitatea de episcop de cãtre Sinodul dinSardica. Respingând decizia Sinodului, Acaciu a continuat sãrãmânã pe scaunul episcopal ºi, mai mult, l-a destituit dintreaptã pe Ciril, alungându-l din Ierusalim.

De dragul pãcii, Ciril s-a supus nedreptei hotãrâri aereticului Acaciu, pãrãsind Oraºul Sfânt.

Condamnat pentru cã a hrãnitCondamnat pentru cã a hrãnitCondamnat pentru cã a hrãnitCondamnat pentru cã a hrãnitCondamnat pentru cã a hrãnitpe cei flãmânzipe cei flãmânzipe cei flãmânzipe cei flãmânzipe cei flãmânzi

Pentru a clarifica motivul exilãrii Sfântului Ciril de cãtreAcaciu, arhiepiscop de Cezareea, trebuie amintit cã laConciliul din Niceea (325) s-a decis ºi supremaþia scaunelorepiscopale. Conform „succesiunii de onoare”, supremaþia a

fost acordatã Ierusalimului, implicit episcopului Ciril. Acaciu,arhiepiscop de Cezareea, nu vedea cu ochi buni ca unepiscop sã aibã mai multã onoare decât el, care era mitropolit,de aceea a convocat la Cezareea un alt conciliu la care Ciril arefuzat sã participe, motivând cã prezenþa arianã estepredominantã în aceastã adunare. În contumacie, adicã înabsenþã, i se aduc lui Ciril trei acuze: insubordonare, vindereabunurilor Bisericii pentru a-i hrãni pe sãraci în timp de foamete,erezie. În concluzie, a fost condamnat ºi deportat.

Exilat timp de 16 aniExilat timp de 16 aniExilat timp de 16 aniExilat timp de 16 aniExilat timp de 16 aniSfântul Ciril s-a retras la Tars unde a fost primit cu cãldurã

de episcopul Silvan. Doi ani mai târziu (359), Conciliul dinSeleucia l-a reabilitat pe episcopul Ciril, dar arhiepiscopulAcaciu a reuºit, nu dupã mult timp, sã-l convingã pe împãratul

Constanþiu sã convoace un alt conciliuîn care a prezentat noi acuze la adresalui Ciril. De exemplu, una dintreînvinuirile aduse episcopului deIerusalim, cu scopul clar de a-l adula ºide a-l convinge pe împãrat, a fost cãCiril a vândut un veºmânt primit de laConstantin, tatãl lui Constanþiu. Drepturmare, Ciril a fost trimis din nou în exil,dar la moartea împãratului Constanþiu,în 361, succesorul sãu, Iulian Apostatul,i-a rechemat pe toþi episcopii expulzaþi,Ciril reocupând astfel scaunulepiscopal.

Dupã ºase ani, în 367, împãratularian Valente a decretat expulzareatuturor preoþilor ºi episcopilor pe careIulian îi chemase ºi, pentru a treia oarã,Ciril este surghiunit. Când a urcat laputere împãratul Teodosie, Ciril a fost

rechemat la Ierusalim, cetate devastatã de schisme, lupte întrefacþiuni, aproape de erezie ºi teatru al nelegiuirilor.

Conciliul din Antiohia, la care Sfântul Ciril a apelat pentruajutor, l-a trimis pe Sfântul Grigore de Nissa care descrie,într-una din scrierile sale, situaþia dramaticã a Oraºului Sfântîn acea perioadã.

În 381, atât Sfântul Ciril cât ºi Sfântul Grigore erau prezenþila Constantinopol, la al doilea conciliu ecumenic al Bisericii.Profesiunea de credinþã nicenã este promulgatã într-o formãîmbunãtãþitã ºi Ciril acceptã termenul de homoousios (de ofiinþã cu Tatãl) ºi nu homoiousios (Fiul este asemenea Tatãlui)pe care episcopul de Ierusalim îl susþinuse pânã atunci.

Sfântul Ciril a murit în 386, în vârstã de circa 70 de ani,dupã un episcopat de 35 de ani, din care 16 petrecuþi în exil.Din scrierile sale, singurele care s-au pãstrat sunt Catehezele,o omilie despre vindecarea de la scãldãtoarea din Betsaida,o scrisoare cãtre împãratul Constanþiu ºi alte crâmpeie. A fostnumit Doctor al Bisericii în 1882 de cãtre Papa Leon al XIII-lea.

Prezentare dePrezentare dePrezentare dePrezentare dePrezentare de Pr Pr Pr Pr Pr. . . . . LIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞILIVIU BÃLêCUÞI