MUZEUL NARIWA – TADAO ANDONariwa Okayama - Japonia

Minimalismul poetic al lui Tadao Ando este remarcabil de flexibil si expresiv.

El rearanjeaza materialele si formele de baza: sticla ,apa, betonul, dreptunghiurile cuburile si alte forme tridimensionale si cu o subtila atentie creeaza structuri care raman nemiscate in locatia lor. Cladirile lui evoca un anumit tip de serenitate asocita cu eleganta gradinilor japoneze. Este maestrul manifestarii golului, gasind si focalizand frumusetea tacuta ce se intinde in inima spatiului continut.

Muzeul a fost realizat pentru a combina necesitatile unei comunitati , cu spatii de expunere pentru operele unui artist local Torajiro Kojima, si pentru a adaposti colectia sa de fosile. O piscina a fost creata intre zidurile inalte de beton ale muzeului si colinele impadurite ce-l inconjoara, realizandu-se un contrast dynamic. Gauri de dimensiuni variabile sunt taiate tridimensional in volumul masiv de forma cubica dezvoltat pe doua nivele. Dotari precum curtea de apa, o curte de expunere a sculpturilor, inconjurata de un zid , si un

spatiu dezvoltat pe doua nivele in inaltime (9m), sunt localizate intre galeriile de expozitie.

Planurile arata faptul ca insertia unui element diagonal pate altera imaginea spatiala a unui spatiu architectural, creand volume ascutite. O rampa directioneaza vizitatorii dinspre lacul arificial spre spatiile din interiorul muzeului

Muzeul Nariwa e un ansamblu construit in primul rand din beton si sticla, avand detalii din otel si finisaje la nivelul pardoselii din lemn. Ansamblul e pozitionat delicat intre

amplasamentul unei vechi locuinte , incojurata de un zid de piatra si un o culme. Ando a amplasat un nou zid in fata zidului de piatra si apoi a pus un cub de beton in fata acestuia.

In imediata apropiere se afla luciul de apa, si o zona impadurita.O rampa, terase si scari exterioare fac conexiunea Intre lumea

exterioara si muzeu. Vizitatorii ce vin din zona parcarilor, se intalnesc mai intai cuoriginalul perete de stanca, care ancoreaza cladirea in contextual istoric, si apoi, urca pe o rampa, care strabate perimetral muzeul si penetreaza volumul cladirii si cubul de sticla realizand spatii variate si pline de forta estetica.

Odata cu insertia acestei rampe diagonale, arhitectul reuseste sa transforme volumele exterioare si cele interioare din simple incaperi in spatii angulare, excentrice incarcate de dinamism.

De-a lungul cafenelei, magazinului si birourilor, sunt amplasate galerii duble si zone de expozitie.La exterior se intinde o generoasa suprafata de apa. Intre apa si cladire, se creeaza un spatiu intermediar format din terase scari si spatii semiprotejate. Expansiuni ale sticlei si deschideri variate ale volumelor, explica intregul, ce in cuvintele lui Ando ar insemna: “ un loc unde natura, cultura si istoria merg impreuna”