006 01 Evaluarea integrării problematicii ecologice în politica agricolă a UE Agricultura are un impact puternic asupra mediului din Uniunea Europeană (UE), atât în sens negativ, cât şi în sens pozitiv. Din această cauză, politica agricolă comună (PAC) poate influenţa în mod pozitiv managementul de mediu al agricultorilor. Această informare îşi propune să investigheze dacă măsurile din politicile de mediu sunt orientate corect din perspectiva biodiversităţii. Ea se bazează pe rezultatele unui proiect privind indicatorii agroecologici pentru monitorizarea integrării preocupărilor ecologice în politica agricolă a UE (operaţiunea IRENA (1) ). Cu timpul, PAC a integrat o gamă largă de instrumente ale politicilor agroecologice. Totuşi, impactul lor depinde în general de măsura în care sunt aplicate eficient la nivel naţional. Analizele geografice arată că suprapunerile dintre zonele Natura 2000 şi programele agroecologice pot fi îmbunătăţite pentru a atinge importante obiective ecologice. În această fază, sunt necesare mai multe eforturi în sensul colectării de date şi al evaluării politicilor, cu scopul de a analiza în mod exhaustiv efectele PAC asupra mediului. ISSN 1830-2424 Agricultura şi mediul în UE-15 Proiectul IRENA descrie interfaţa dintre agricultură şi mediu în UE-15, pe baza a 35 de indicatori agroecologici. Acesta arată că agricultura are un impact considerabil asupra resurselor de sol şi apă. Agricultura, de exemplu, este responsabilă pentru circa 50 % din consumul de apă din Europa meridională şi contribuie cu circa 50 % din poluarea totală cu azot a cursurilor de apă din UE-15. Tot agricultura este responsabilă pentru circa 10 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru 94 % din emisiile de amoniu din UE-15. Pe de altă parte, agricultura poate şi ea reprezenta o sursă de energie regenerabilă, de exemplu prin producerea de biogaz şi de biodiesel. În afară de aceasta, agricultura este foarte importantă pentru menţinerea biodiversităţii şi a peisajelor naturale în Europa. Cu toate că agricultura intensivă afectează in mod negativ biodiversitatea, practicile de agricultură extensivă ajută, în ultimă instanţă, la menţinerea biodiversităţii în Europa. Acest lucru rezultă din analiza exploatării terenurilor în reţeaua de zone protejate Natura 2000 din UE-15 (vezi Figura 1). O parte importantă din habitaturile din aceste terenuri de conservare, în special în zonele mediteraneene sau muntoase, depind de practicarea agriculturii extensive. Pentru a menţine sistemele de agricultură extensivă în acele zone, adeseori se recurge la sprijinul politicilor orientate. Politica agricolă şi integrarea problematicii ecologice Integrarea cu succes a obiectivelor ecologice în politicile sectoriale depinde de trei aspecte diferite: proiectarea atentă a cadrului politicii, aplicarea corespunzătoare a politicii, ( 1 ) Operaţiunea IRENA a dezvoltat 35 indicatori agroecologici la nivelul ţarilor EU-15 in cadrul unei colaborări comune dintre mai multe Directorate Generale ale Comisiei Europene (DG Agricultură si Dezvoltare Rurala, DG de Mediu, Eurostat si DG Joint Research Centre — Centrul de Cercetare Comună) si Agenţia Europeană de Mediu, care a coordonat proiectul. Mai multe informaţii despre rapoartele si rezultatele operaţiunii IRENA sunt disponibile la: http://webpubs.eea.eu.int/content/irena/index.htm.
Transcript
�006
01Evaluarea integrării problematicii ecologice în politica agricolă a UE
Agricultura are un impact puternic asupra mediului din Uniunea Europeană (UE), atât în sens
negativ, cât şi în sens pozitiv. Din această cauză, politica agricolă comună (PAC) poate influenţa în
mod pozitiv managementul de mediu al agricultorilor. Această informare îşi propune să investigheze
dacă măsurile din politicile de mediu sunt orientate corect din perspectiva biodiversităţii. Ea se
bazează pe rezultatele unui proiect privind indicatorii agroecologici pentru monitorizarea integrării
preocupărilor ecologice în politica agricolă a UE (operaţiunea IRENA (1)). Cu timpul, PAC a integrat
o gamă largă de instrumente ale politicilor agroecologice. Totuşi, impactul lor depinde în general de
măsura în care sunt aplicate eficient la nivel naţional. Analizele geografice arată că suprapunerile
dintre zonele Natura 2000 şi programele agroecologice pot fi îmbunătăţite pentru a atinge
importante obiective ecologice. În această fază, sunt necesare mai multe eforturi în sensul colectării
de date şi al evaluării politicilor, cu scopul de a analiza în mod exhaustiv efectele PAC asupra
mediului.
ISSN 1830-2424
Agricultura şi mediul în UE-15
Proiectul IRENA descrie interfaţa dintre agricultură şi mediu în UE-15, pe baza a 35 de indicatori agroecologici. Acesta arată că agricultura are un impact considerabil asupra resurselor de sol şi apă. Agricultura, de exemplu, este responsabilă pentru circa 50 % din consumul de apă din Europa meridională şi contribuie cu circa 50 % din poluarea totală cu azot a cursurilor de apă din UE-15. Tot agricultura este responsabilă pentru circa 10 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru 94 % din emisiile
de amoniu din UE-15. Pe de altă parte, agricultura poate şi ea reprezenta o sursă de energie regenerabilă, de exemplu prin producerea de biogaz şi de biodiesel. În afară de aceasta, agricultura este foarte importantă pentru menţinerea biodiversităţii şi a peisajelor naturale în Europa. Cu toate că agricultura intensivă afectează in mod negativ biodiversitatea, practicile de agricultură extensivă ajută, în ultimă instanţă, la menţinerea biodiversităţii în Europa. Acest lucru rezultă din analiza exploatării terenurilor în reţeaua de zone protejate Natura 2000 din UE-15 (vezi Figura 1). O parte importantă din habitaturile din aceste
terenuri de conservare, în special în zonele mediteraneene sau muntoase, depind de practicarea agriculturii extensive. Pentru a menţine sistemele de agricultură extensivă în acele zone, adeseori se recurge la sprijinul politicilor orientate.
Politica agricolă şi integrarea problematicii ecologice
Integrarea cu succes a obiectivelor ecologice în politicile sectoriale depinde de trei aspecte diferite: proiectarea atentă a cadrului politicii, aplicarea corespunzătoare a politicii,
(1) Operaţiunea IRENA a dezvoltat 35 indicatori agroecologici la nivelul ţarilor EU-15 in cadrul unei colaborări comune dintre mai multe Directorate Generale ale Comisiei Europene (DG Agricultură si Dezvoltare Rurala, DG de Mediu, Eurostat si DG Joint Research Centre — Centrul de Cercetare Comună) si Agenţia Europeană de Mediu, care a coordonat proiectul. Mai multe informaţii despre rapoartele si rezultatele operaţiunii IRENA sunt disponibile la: http://webpubs.eea.eu.int/content/irena/index.htm.
Evaluarea integrării problematicii ecologice în politica agricolă a UE�
precum şi monitorizarea şi evaluarea politicii. Aceste trei aspecte sunt analizate pe scurt în secţiunile de mai jos:
Cadrul politicii PAC În ultimul deceniu s-au înregistrat progrese considerabile în integrarea în PAC a obiectivelor politicii de mediu (de ex. protejarea apei, a solului şi a biodiversităţii). Instrumente relevante în politicile de piaţă ale PAC cuprind obligaţia de a îndeplini anumite condiţii de mediu ('condiţionare încrucişată') pentru a putea beneficia de ajutoarele financiare, subvenţii pentru scoaterea din circuitul agricol şi pentru factorul energetic al recoltei. Măsuri mult mai importante privind mediul se găsesc totuşi în secţiunea PAC privind dezvoltarea rurală.
Acestea cuprind programe agroecologice (prin care agricultorii sunt recompensaţi pentru un management de mediu superior), ajutoare pentru investiţii de mediu, plăţi directe către agricultorii din zonele Natura 2000, precum şi cicluri de formare în cunoştinţe despre mediu. Pe ansamblu, cadrul politicilor PAC cuprinde un set promiţător de măsuri. Totuşi, rezultatul final depinde de importanţa acordată în buget şi de aplicarea lor la nivel naţional.
Aplicarea anumitor instrumente de politici agroecologiceRaportul de evaluare IRENA 'Integration of environment into EU agriculture policy' ('Integrarea preocupărilor de mediu în politicile agricole ale UE')
analizează punerea în aplicare a programelor agroecologice din două perspective: orientarea geografică a acestor instrumente de politică spre zone de preocupare ridicată privind biodiversitatea (zone Natura 2000), precum şi exemple pozitive de aplicare a lor.
Figura 2 arată cum a fost analizată orientarea programelor agroecologice pe baza anumitor indicatori agroecologici. Printre indicatorii pentru care sunt disponibile date la nivel regional se află: 'ponderea habitatelor agricole în Natura 2000', 'suprafeţe cu programe agroecologice' şi 'suprafeţe cu agricultură ecologică'. Analiza statistică arată cât de bine coincid programele agroecologice şi agricultura ecologică cu regiunile în care ponderea habitatelor agricole în Natura 2000 este foarte ridicată. Dacă suprapunerea statistică este considerabilă, atunci se poate presupune o bună orientare a instrumentelor politicii de mediu.
Analiza statistică arată că există o suprapunere geografică redusă între principalii indicatori. Aceasta implică necesitatea unei mai bune adecvări a politicii analizate (programe agroecologice şi agricultura ecologică) în regiuni de preocupare ridicată privind biodiversitatea din UE-15. Acestei probleme trebuie să i se acorde o atenţie sporită în viitor, pentru a se asigura că habitatele agricole din reţeaua Natura 2000 sunt gestionate în mod corespunzător.
Eficienţa programelor agroecologice (şi a altor măsuri de politică) depinde nu numai de orientarea geografică adecvată, ci şi de elaborarea eficientă a programului şi aplicarea acestuia.
Figura 1 Procentajul din habitatele din siturile Natura 2000 care depind de practicarea agriculturii extensive (Imagine iulie 2004)
Sursa: Statistici Natura 2000, European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity (Centrul Tematic European pentru Protecţia Naturii şi Biodiversitate).
-10°-20°-30°
0°
0°
10°
10°
20°
20° 30°
30°
40° 50°
40°
40°
50°
50°
60°
60°
(*) NUTS 2: AT, BE, DE, GR, IT, LU, NL, PT & UK.NUTS 3: DK, FI, FR, IE, ES & SE.
Tipuri de habitate agricole din terenurile reţelei Natura 2000 care fac obiectul anexei I la Directiva privind habitatele
%
State din afara EU-15
Regiuni NUTS (*)
0–5
5–15
15–25
25–35
35–50
> 50
�006
06
3Evaluarea integrării problematicii ecologice în politica agricolă a UE
Studiile de caz examinate de AEM oferă exemple pozitive. Cu toate acestea, alte studii arată că efectele programelor agroecologice actuale legate de biodiversitate sunt foarte inegale (Kleijn şi Sutherland, 2003). În consecinţă, este important să fie sprijinit schimbul de experienţă de bună practică în acest domeniu între statele membre ale UE.
Monitorizare şi evaluare a politicilor Efectele cadrului de politică agroecologică al PAC şi aplicarea acestuia trebuie evaluate prin monitorizarea tendinţelor agricole şi de mediu. Aproape o treime dintre indicatorii IRENA sunt orientaţi către date regionale care arată tipul şi distribuţia regională a problematicii agroecologice în ţările UE-15. Aceasta permite o anumită analiză limitată a şanselor de succes a integrării politicilor, după cum se arată mai sus.
Totuşi, mulţi dintre indicatorii agroecologici IRENA privind presiunile agricole, starea mediului şi aplicarea instrumentelor de politică sunt insuficient fundamentate pe date, în special la nivel geografic regional. Aceasta înseamnă că analiza efectelor previzibile ale politicii agroecologice asupra problematicii de mediu, cum ar fi
poluarea cu nutrienţi şi eroziunea solului, nu este în prezent fezabilă la nivelul UE-15.
Implicaţii asupra elaborării politicilor
Politica agricolă comună a UE oferă o şansă importantă pentru ameliorarea managementului de mediu în sectorul agricol, întrucât veniturile din agricultură depind într-o măsură apreciabilă de sprijinul acordat de PAC. Totuşi, această şansă devine realitate numai atunci când măsurile corespunzătoare de politică sunt bine dirijate geografic, dotate cu resurse suficiente şi puse eficient
în aplicare. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, atunci PAC poate contribui şi la îndeplinirea altor obiective comunitare de mediu, cum ar fi conservarea biodiversităţii prin reţeaua Natura 2000.
O abordare bine dirijată şi rentabilă a integrării de mediu în PAC nu este garantată automat. Orice abordare în scopul utilizării politicii agricole pentru protecţia mediului trebuie bazată pe o monitorizare de mediu cuprinzătoare şi pe o evaluare eficientă a politicilor. Doar în acest fel se pot lua decizii strategice care să asigure obţinerea unor beneficii ecologice maxime din resursele publice
Figura 2 Schiţă şi rezultate ale analizei orientării politicilor agroecologice în funcţie de obiectivul de protejare a biodiversităţii
Cum se analizează integrarea politicilor?
Măsurarea integrării politicilor este un exerciţiu complex. În primul rând, tendinţele ecologice relevante sunt conduse nu numai de cadrul politicii PAC, ci şi de factori de piaţă, socio-economici şi tehnologici. Astfel, politicile agricole şi ecologice nu pot influenţa cu uşurinţă toate tendinţele din sectorul agricol care au impact asupra mediului. În al doilea rând, integrarea problematicii ecologice la nivel de politici este un proces complex. Depinde nu doar de cadrul politic sau de punerea în aplicare a măsurilor, ci şi de consolidarea unei adevărate 'culturi a colaborării' între organisme administrative, de proceduri adecvate de evaluare a politicilor şi de alţi factori (AEM, 2005a). Multe dintre aceste aspecte nu au putut fi incluse în analiza de integrare IRENA.
Habitate agricole Natura 2000
Habitate agricole Natura 2000
Suprafaţă cu agricultură
ecologicăăă
Suprafeţe cu programe agroecologice
Suprafaţă cu agricultură
ecologică
Suprafeţe cu programe agroecologice
+ +
Analiza orientării politicilor
�006
01
European Environment AgencyKongens Nytorv 61050 Copenhagen KDenmark
semnificative disponibile în cadrul PAC. Pentru ca iniţiatorii de politici să poată lua decizii mai bine informate este încă nevoie de investiţii suplimentare în monitorizarea ecologică şi evaluarea politicilor de mediu.
Concluzii
Din raportul AEM 'Integration of environment into EU agriculture policy' (ntegrarea preocupărilor de mediu în politicile agricole ale UE) se pot desprinde o serie de concluzii legate de elaborarea, punerea în aplicare şi evaluarea politicilor.
1) Politicile agricole ale UE oferă posibilităţi importante de ameliorare a managementului de mediu în sectorul agricol. Ca resurse publice, acestea trebuie utilizate eficient în scopul maximizării beneficiilor ecologice.
2) Elaborarea PAC include în prezent o gamă largă de instrumente de politici agroecologice, care pot sprijini aplicarea unor politici de mediu mai ample, cum este Natura 2000. Programele
agroecologice, de exemplu, pot sprijini menţinerea unor practici agricole extensive în zonele din Natura 2000. Astfel de practici sunt deseori esenţiale pentru menţinerea calităţii ecologice a habitatelor agricole din respectivele zone.
3) Eficienţa programelor agroecologice depinde, în mod deosebit, de aplicarea şi dirijarea geografică la nivel naţional. Analiza cheltuielilor bugetare în diferite regiuni ale UR-15 arată că se poate îmbunătăţi dirijarea programelor agroecologice spre zone agricole valoroase, în special cele din siturile Natura 2000.
4) Datele şi indicatorii actuali nu ajung pentru a evalua în mod corect efectele PAC asupra mediului. Pentru a evalua aplicarea efectivă şi eficientă a politicilor care promovează integrarea problematicii de mediu, este necesară o investire adecvată a resurselor în colectarea datelor şi evaluarea politicilor. Astfel de exerciţii de evaluare sunt esenţiale pentru a se asigura
o mai bună profitabilitate a bugetului alocat pentru principalele măsuri de politică (agroecologică).
Referinţe
EEA (2005a). Environmental policy integration in Europe — state of play and an evaluation framework. European Environment Agency, Copenhagen.
EEA (2005b). Agriculture and environment in the EU-15 — the IRENA indicator report. Joint publication by DG Agriculture and Rural Development, DG Environment, Eurostat, and the European Environment Agency, Copenhagen.
EEA (2006). The integration of environment into EU agriculture policy — the IRENA indicator-based assessment report. European Environment Agency, Copenhagen.
Kleijn, D. and Sutherland, W. J. (2003). 'How effective are agri-environment schemes in conserving and promoting biodiversity?' Journal of Applied Ecology, 40, pp. 947–969.
