шпш P R O P R I E T A R : ABONAMENTE: SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BRXZOIANU 23 . 4 , .,«

autorităţi şi Instituţii 100» le] DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, BTKLIAN FOPE8CU de onoare 500 „

particulare 12 Ioni 360 „ 6 luni 190 „

Inacriaă rab Mo. Ю Trib. Шот

REDACfÍA şl ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 6 LEI

A N U L L I N r . 34

S Â M B Ă T A 22 A U G U S T 1942 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

TITANUL Şl NECUNOSCUTUL HASDEU F I Ş I E R O n e m ă r g i n i t ă sfială c u p r i n d e p e cel ca r t

a v â n d s imţu l înă l ţ imi lor şi a l adâncimi lor , încea rcă să se ap rop i e de f igura neob i şnu i tă a lui Hasdeu . Se împl inesc treizeci şi c inci de an i de la m o a r t e a sa, fă ră ca v r e m e a să fi izbut i t să micşoreze propor ţ i i l e pe ca re le avusese în t impu l vieţi i acest tiitan. Es te a-devăra t , une le din ipotezele lui s 'au dovedi t îndrăzne ţe , concepţi i le lui despre is tor ie a u fost depăşi te , ch ia r t ipul u m a n c a r e a fost Hasdeu n u m a i este ac tua l , d a r el r ă m â n e impună/tor necon ten i t p r i n v a r i e t a t e a p reocu ­păr i lo r şi c rea ţ iun i lo r sa le , p r i n a m p l o a r e a luc ră r i lo r ce l e - a pub l i ca t , p r i n vas t i t a t ea p l anu r i l o r m a i n ic ioda tă d u s e p â n ă la capă t , p e n t r u c ă d e p ă ş e a u posibi l i tă ţ i le de real izare a le une i b ie te vieţ i omeneş t i .

B a s a r a b e a n d e origină, dinjtr'o famil ie cu se r ioasă t r ad i ţ i e d e cu l tu ră , nă scu t i n 1838, B o g d a n Pe t r ice icu Hasdeu îşi î m p a r t e t ine re ţea , p â n ă l a 1857, î n t r e s tud i i va r i a t e , î n Po lon ia şi Rusia , ca r i e ra os tăşească p e ca re t e m p o r a r o a lesese şi n e n u m ă r a t e l e p e ­t recer i sp r e ca r e f irea lu i î l î nd rep t a . L a 1857, d u p ă r e t r o c e d a r e a Sudu lu i Basa rab ie i , t â n ă r u l , a c u m d e c u l t u r ă g e r m a n ă ş i r u ­sească, d a r ou or ig ină , conşt i in ţă şl s en t i ­m e n t e r o m â n e ş t i , pă răseş t e famil ia şi se s t ab i l e ş t e p e n t r u t o tdeauna în Român ia . î ş i r i s ipeş te a c t i v i t a t e a fără socoteala , î n t r e z ia­rist ică, pol i t ică, i s tor ie şi l j t e ra iu iă , l u p t â n d cu g r e u t ă ţ i l e vieţ i i , î n f r u n t â n d adve r s i t ă ţ i , veşn ic d .namic , veşnic viu, veşnic i ronic p â n ă l a a r ă n i . S ingur r ecunoaş te că p r i n căsă to r ie îşi a ş a z ă al tfel vieaţa . F ă p t u r a ideală a soţ ie i sa le a r e o inf luenţă ferici tă a s u p r a t u m u l t u o s u l u i . tânăr ş i d in 18G5, el dă m a i p u ţ i n d i p v r e m e a s a luc ru r i lo r m ă ­

r u n t e , d ă t u i n d u - s e în deosebi m a r i l o r opere a l e vie ţ i i sa le .

Vag se ş t ie că Hasdeu a scr is poezii . Ceva m a i p rec i s s e cunoaş t e că a fost d r a m a t u r g . D i n l uc ră r i l e lui d r ama t i ce , R ă z v a n şi Vidra , v a r i a t a p r e c i a t ă , a înv ins t impu l p â n ă la noi şi s e j oacă încă . I n ce p r iveş t e p roza l i ­t e r a r ă , p o a t e Se m a i a m i n t e ş t e n u v e l a M i ­cu ţa s a u D u d u c a Mămuca , d in cauza s c a n d a ­lu lu i p rovoca t , buca tă p l ină de ve rvă , a că­re ia î n c a d r a r e c o m p a r a t i s t ă a r duce cu s igu­r a n ţ ă la n e a ş t e p t a t e surpr ize , da r este cu t o tu l uitart r o m a n u l is tor ic Urs i ta . N u m a i a t â t şi î ncă el a r r ă m â n e ca o f igură r e l e ­v a n t ă î n l i t e r a t u r a noas t r ă . D a r n u este n u ­m a i a t â t . Căci H a s d e u , în a f a ră d e ac t iv i t a ­t e a iui p u r l i t e ra ră , a r e u n î n s e m n a t ro l în c u l t u r a şi î n ş t i in ţa r omânească .

P e l â n g ă n e n u m ă r a t e l e r ev i s t e şi z iare pe c a r e l e -a scos, pe l ângă ac t iv i ta tea sa cu ca­r a c t e r social , pol i t ic şi naţ ional is t , el a avu t şi o ac t i v i t a t e d e special i ta te , izvorî tă d in t r ' o m a r e p a s i u n e a Iui, lă rg i tă apo i enorm, ca toa te cele ce i n t r a u în sfera lui de ac t iv i t a te . A fost în p r i m u l r â n d ura istoric şi f igura lui r ă m â n e u n a d e p r i m u l p lan . Deşi convins d e gen i a l i t a t ea lu i , a ş e z â n d - o adesea în t eo­riile» sa le î n Jocu] celui m a i pre ţ ios a r g u ­m e n t , cu o fo rma ţ iune istorică r emarcab i l ă , H a s d e u în ţe l ege neces i ta tea documente lo r şi luc rează Ia pub l i ca r ea lor, con t inuând t r a ­d i ţ ia î n t e m e i a t ă de Kogălniceanu, de c a r e se deosebea şi cu ca re se a s e m ă n a p r in a t â t ea , sco ţând A r h i v a Is tor ică a Românie i .

Ca istoric, H a s d e u se opr ise în p r i m a fază a ca r ie re i sale la o concepţie c a m depăş i tă ch ia r în v r e m e a de a tunc i , aceea* d e i s tor ie a pe rsona l i t ă ţ i lo r , a eroilor . Rodul aces te i concepţ i i a fost ca r t ea despre Ion Vodă cel

Cumpl i t , din 1865. Concepţ i i le Ini sociale , v i ­z iunea s a propr ie , expe r i en ţa istorică, l egă­tu r i l e ideologice ca r e în p a r t e a u fost s t a ­bil i te, da r Ia care v a t r ebu i în t r ' o zi s ă se adaoge şi s tud iu l contr ibuţ ie i ce a a v u t - o filiera rusească p r in ca r e au t r e c u t o b u n ă p a r t e din inf luenţele p r imi te , toa te aces tea îl fac p e H a s d e u să -ş i s ch imbe p u n c t u l de vedere . Un democra t ca el n u m a i pu tea admi te că des făşu ra rea is toriei a t â r n ă n u m a i de cei d in f run tea popoare lor , d e C i is toricul din el n u m a i concepea să relalteze doar f ap ­tele războinice a le aces to ra p e n t r u a a v e a sen t imen tu l că a epu iza t totul , ci s imţea nevoia să evoace în t r egu l compiex social, economic, sp i r i tua l , mi l i t a r p e n t r u a p u t e a s p u n e că a făcut i s tor ia epocoi. S u n t î n aceas tă concepţ ie d e is torie, n e n u m ă r a t e in ­f luenţe s t r ă i n e d in v r e m e a şi d ina in tea lui . Ele, în p a r t e , ch ia r m a i fusese recep ţ iona te de un i i istorici a i noş t r i an t e r io r i lui , d a r ceea ce deosebeş te p e Hasdeu de toţ i ceilalţ i este vas t i t a t ea p l anu lu i p e ca re şi-1 sch i ­ţează p e n t r u a s a Is tor ia cr i t ică a R o m â n i ­lor. Ceea ce a r ă m a s d in aceas t ă l a rgă is torie proec ta tă de Hasdeu este infim fa ţă de ce a r fi p u t u t fi : a b i a două vo lume pr iv i toa re la scolul X I V din M o r i a Munten ie i . Ţ i n â n d s eama de p l a n u l lui , u n ce rce tă to r a a r ă t a t că is toricul , p e n t r u a face loc în t regu lu i m a ­ter ial , a şa c u m concepea istoria, d u p ă ce r e ­nun ţ a se la aceea a personal i tă ţ i lor , a v e a n e ­voie de v reo 13 vo lume p e n t r u is tor ia M u n ­teniei în veacul al X I V - l e a ; ia r pemtru I s t o ­r i a t u t u r o r provinc i i lor r o m â n e ş t i î n ace ­laşi veac a r fi fost necesare cam 52 vo lume . Grand ioasă v iz iune a u n u i t i t an ca r e t r ă e ş ­te t r aged ia de a-şi a v e a p u t e r e a sp i r i tua lă mărg in i t ă de condi ţ i i le vieţ i i fizice u m a n e !

Aceas tă c o n c e p ţ i e l a r g ă despre i s tor ie l -a dus fireşte şi l a discipl inele învec ina te , d e care, avea nevoie : e tnografia , folclorul şi, în p r imu l r ând , filologia. Sluji t d e per fec ta cunoaş tere a l imbi lor s lave , din v r e m e a s tu ­dii lor sale î n Rusia , şi d e a autor l imbi e u r o ­pene , Hasdeu , deveni t c u r â n d profesor de filologie c o m p a r a t ă , îşi consacră o b u n ă p a r t e dor t âmpei-вйо «eeMei distttpthse ş i liugufe» itlcei. î n c o r o n a r e a ş i d r a m a acestei l a t u r i d i n ac t iv i t a tea s a ş t i inţ i f ică a fost acel M a g n u m Etymolog: cum Romaniae , d ic ţ ionar a i l imbi i r o m â n e cu e x e c u t a r e a căreia A c a ­demia R o m â n ă l - a î n să r c ina t . An i m u l ţ i a l vieţ i i sa le â u fost înch ina ţ i acestei opere u r i a ş e p r in propor ţ i i l e î n c a r e fusese con­cepu tă de t i t an . F iecă ru i cuvânrt, f iecărei l i ­t e r e ch iar îi sun t consacra te p a g i n i n u m e ­roase , a d e v ă r a t e largi monograf i i , î n care , cam desordonat , sun t î n g r ă m ă d i t e c u o ge ­neroz i ta te pe care n u m a i e rud i ţ i a lui ş i -o p u t e a pe rmi te , cele m a i v a r i a t e l uc ru r i ce se p u t e a lega : c red in ţe şl obiceiuri poporane , p rob l eme de toponimie, etc., a fa ră d e p r o ­b l e m a lexică p ropr iu zisă ca r e e r a p e p r i ­m u l p lan . Expl icaţ i i le d a t e la cuvân tu l basm, de pi ldă , sun t o a d e v ă r a t ă l u c r a r e şti inţifică a s u p r a acestui subiect care acoperă 56 c o ­loane de t i pa r formait m a r e . Es te uşor de î n ­ţeles că, da t ă fi ind a m p l o a r e a căpă t a t ă , d ic­ţ ionaru l său s 'a opr i t la începu tu l l i terei B, p e n t r u a fi con t inua t de alţ i i m a i grăbi ţ i .

Mul t e se pot s p u n e despre aceasrtă f igură unică, pa rcă l egendară , a l i t e ra tu r i i noas t re . To tdeauna , ceea ce s e s p u n e este n e î n s e m ­n a t şi pu ţ in . D a r ap rop ie rea de acest u r i a ş al cu l tur i i r omâneş t i d in veacul al n o u ă s p r e ­zecelea este pa ra l i zan tă , g r e a şi pl ină de r i s ­cur i . Cine es te to tdeoda tă estet ician şi filolog,

filosof şi cr i t ic , Istoric şi folclorist, ed i tor d e texrte şi ve r sa t în chest iuni le de spi r i t i sm, s lavist şi humor i s t , ca să poa tă c u p r i n d e î n ­t r ' o s in teză aceas tă prote ică a p a r i ţ i e ? Cauţ i , să t e documentez i , p e n t r u o scur t ă p r ezen ­t a re , ş i consitaţi cu s u r p r i n d e r e că istori i le l i t e ra re ab ia îi consacră două, t r e i pagini , că m a r e a monograf ie a sup ra lui H a s d e u încă n u es te scrisă şi desigur se va m a i a ş t ep ta an i m u l ţ i p â n ă s ă fie, că s tudi i le a s u p r a u n o r aspec te pa r ţ i a l e d i n aceas tă l a rgă o-p e r ă cu mici excepţ i i lipsesc de a semenea şi că t ex t e l e scrnlixxrului, iarăş i cu n e î n s e m n a t e excepţ i i şi n u penitru lucrur i le cele m a i edi­ficatoare, s u n t a p r o a p e inaccesibi le. Astfel că B . P . H a s d e u rămSiue încă p e n t r u no i nu n u m a i t i t anu l a că ru ia u m b r ă d o m i n ă e-poca Iui, d a r o p ă d u r e v i rg ină de p rob leme al că ru i mi s t e r î n s p ă i m â n t ă şi p â n ă la u r m ă v a t r e b u i să a t r a g ă d e cineva. C ineva ca re , d u p ă ce v a p o r n i la aceas tă lungă exp lo ra r e de an i şi an i , n e va spune t u t u r o r miracole le îmiâlnite, va a r u n c a o l u m i n ă po t r iv i t ă î n acest ames tec de luc rur i î n t r e ca r e cu greu te orientezi , p e n t r u ca, în sfârşi t , scr i i torul să poa tă fi văzu t şi cunoscut c u adevă ra t .

G. C. NICOLESCU

- I l a s d e u d e s p r e noi — „Ce suntem dară noi ăştia, Ro­

mânii de astăzi ? Suntem o naţiune-copie, în

toată puterea cuvântului; o na­ţiune care deocamdată se joacă „de -a poli t ica", se joacă „ d e - a ştiinţa" se joacă de-a „diploma­ţia", „de-a critica", „de-a...".

Copiii lesne se supără unul pe altul. Le sare ţandăra pentru te miri ce: o păpuşe, o panglicuţă de acadea, un portofoliu de cio­colată. Şi când se aprind copiii, să - i vezi atunci cum de se mai înjură pe întrecute, se înjwă în proză şi'n versuri, se denunţă şi se acuză pe drept sau pe ne­drept, câteodată ajunge lucrul la păruială... O, nu vă speriaţ i . Ura la copil nu ţine mult timp, după cum nu ţine mult timp la copil nici amicia. Totul e efemer. După supărare, după înjurătură, după bătaie, s ă - i vezi iarăşi cum se îmbrăţişează şi cu ce foc se sărută!... Această particularitate a copilăriei, această caraghioasă

alternativă de „hoţule" şi „dra­gă" sau „dragă" şi „hoţule", este un cusur, dar nu un cusur dintre cele mai rele".

(„Noi în 1892") *

„...invidia copilului de câte ori un alt copil îl întrece; de aci do-rinţa-i cea învăpăiată, când îl vede pe altul mai sus, de a-l po-gorî cu orice preţ, sau cel puţin de a u rca alături cu dânsul... După obiceául cunoscut, la spa­tele fiecărei sănii se agaţă pe fu­riş ca te u n mic ş t rengar . Att ştrengar care nu putea să se a-gaţe si el, de pizmă pe cel a-găţat, îl denunţă birjarului, stri­gând: a rde - l ! Tot aşa şi noi stri­găm: a rde -1 ! de câ .e ori vedem câte unul mai fericit s au m a i în­demânatic agăţându-se de sama statului. O naţiune copil pro

Orice somitate trebue să fie cel puţin bănuită; oricine trece pe­ste nivel, cată să fie micşorat, scăzut, redus la calapodul co­mun..."

' („Noi în 1892") *

„...O naţiune copie are tre­buinţă de acelaşi regim ca şi co­pilul individ: a fi întărită în-lăuntru şi a fi apărată de vre­mea rea dinafară... După ce înăuntru vom ajunge a fi tari, tari materialmente şi mai ales moralmente, după ce se vor tre­ce păcatele copilăriei: egoism, nestatornicie, gudurătură pentru câte o bomboană, indivia, mai­muţăreală a tot ce e rău; după ce adolescenţa ne va aduce cu sine impulsuri mărinwncase, a-devărata iubire, sacrificiul de sine, credinţa, — a c rede es te a pu tea —• a t u n c ^ si numai a tunc i ne va veni rândul oa să ne ui­tăm şi noi în afară, şi ne vont uita atunci vultureşte".

(„Noi Ы 1842") *

„Noi, optimişt i i , vedem foarte bine că multe în lume se petrec adesea nu aşa cum ar trebui să se petreacă: apăsătorul zâmbeşte şi apăsatul îşi înneacă plânsul, trândăvia se tolăneşte pe tapete şi munca asudă pentru un codru de pâine, şarlatanul câştigă şi dreptul pierde, nevinovăţia e batjocorită şi neruşinarea se răsfaţă s t ră luc ind ca noroiul la

B . P . H A S D E U P o r t r e t în u le i ä e MIREA

6. P . Hasdeu şi teatrul sâu Pentru noi, a vorbi despre teatrul lui Bogdan

Petriceicu Hasdeu, este tot atât de anevoios cât ar fi sä vorbim despre poezia sau proza lui, des­pre fabule, pamflete, articole şi esseuri (nu­mite bineînţeles altfel atunci). Disocierile acti­vităţilor acestui multiplu talent în cadre limi­tate şl hotărît despărţite sunt adeseori o sar­cină cu neputinţă de încercat. Spunem aceasta fără a ne aduce nouă un vot de blam, sau celor­lalţi colaboratori, cari în acest număr îm-părţindu-şi munca şl-au ales spre studiu o parte din activitatea magistrală a lui B. P. Hasdeu. Metoda lor este o metodă de lucru ca oricare alta. Personalitatea celui comemorat zilele a-eestea, după 35 ani dela moarte, întrece însă cu mult delimitările. Pentrucă Hasdeu nu este un istoric sau un dramaturg, nu este un poet sau un romancier, nici un povestitor măcar, dar este un intelectual. Şi iată dintr'un început născută calitatea exorbitantă, care umbrindu-1 în manifestări parţiale, poate, îi proectează per­sonalitatea într'un ritm istoric de înaltă ac­cepţiune.

Căci precum spunea de curând un colaborator distins, a fi intelectual nu e o meserie cu obiş­nuitele ramificaţii în amatorism. Este un fel de a fi. Şi iată dar dificultăţile imense, zdrobi­toare pentru un spirit comun pe care intelectua­litatea le creează,, precum tot odată sunt şi larg deschise căile pentru orizonturile nesfârşite ale creatorilor. Hasdeu, stăpânit ca de o vrajă, de magia intelectului său colosol nu putea prin ur-

de DIMTTIUE POPESCU

mare să se încadreze într'un gen de activitate spirituală, nici decum într'un gen literar. Tea­trul său ? Dar nu există ! Critica sa n'a fost ni­ciodată, !

Gândirea sa ? Ea există, desigur şi o întâlnim pretutindeni dealungul celor (depe spusele dis­tinsului său comentator Mircea Eliade 12.000 pag. in quarto mic). Gândirea sa care este „ne­răbdare a creaţiei" şi nu cunoaşte granituri pen­tru a se desfăşura vijelioasă. Gândirea sa ro­mantică, şi deaceia atât de dinamică, dincolo de limitele raţiunii. Gândirea sa, şi iată cuvintele aceluiaş Mircea Eliade : activitae multilaterală uneori grăbită, alteori improvizată, isvorînd însă întotdeauna din dorinţa de a sili cultura română să sară cât mai repede etape înălţând- o pe plan mondial, dovedind puterea de creaţie a geniului românesc.

Căci Hasdeu, spre deosebire de o linie de gân­ditori şi scriitori români (eminenţi căci se nu­mesc : Maiorescu, Eminescu, Caragiale) spre de­osebire de ei, dar, crede într'o lumină sfântă care mână neamul românesc, crede într'o ursită a lui, în dreptul lui la cultura cea mare (mai mult de cât la dreptul lui ; la participarea lui firească în-tr'acest mare concert european). Glasul lui este profetic şi opera urzită de el, nimic altceva de cât îndemnul către dinamismul ce dela sine, ca o stare originară, trebue să iradieze din actele Românilor. Flecare neam spune el are o ideie a sa specială. Poate părerea d-lui Constantin Noi-

ca, văzând în această afirmaţie, schiţarea con­ceptului de neam ales, este justă.

Prin el îşi manifestă patriotismul, Hasdeu, dar cât de luminat. Ce cult şi ce intelectual. Am putea spune : ce inteligent, — căci şi patriotis­mul, ca orice sentiment, poate deveni ridicol intrat pe mâna unor semidocţi.

Auzim pe Vidra, spre pildă, spunând :

„Omul ce-şi iubeşte ţ a r a cu adevărat dor „Nu-i pasă de lutul ţării ci de-al ţării viitor „Năzueşte până la stele, fă-te tot şi tot mai mare ,Şi slava-ţi o să-ţi mărească ţara din depărtare".

Teatrul lui Hasdeu numai astfel înţelegându-i legat de gândirea lui creatoare îl putem con­cepe. Căci într'altîel ce importanţă poate avea o piesă romantică, cu o temă ciudată, şi care, după spusele autorului, nu are obiecţiuni la actuali­tate şl totuşi, nici măcar nu respectă adevărul istoric ? O fantezie sau o distracţie de câteva momente ? Desigur, dacă ar fi să-l privim apar­te, deslegat de gândirea, deslegat de dinanismul creator românesc, care îmboldeşte activitatea întreagă a lui Hasdeu.

Nici chiar faptul că Răzvan şi Vidra, este la începuturile literaturii noastre, în epoca sa e-roică, una din primele drame isbutite, nu ne poate schimba punctul nostru de vedere. O ana­liză a teatrului românesc, a contribuţiei adusă de „Răzvan şi Vidra", precum şi dâra trasată de ea nu poate fi niciodată calea cea bună pentru o justă apreciere a lui Hasdeu. Căci această dra­mă nu este, indiferent de calităţile sale scenice decât o manifestare de o natură specială a spi­ritului său şi nu un aport în domeniul dramei.

(Urmare In pag . 2-a)

• lumină, bălăriile ascund şi tnă-buşesc trandafirii, şi câte şi mai câte; dar văzând toate acestea, noi totuşi credem cu tărie, pen­tru individ ca şi pentru naţiune, că răul nu e universal şi exclu­siv, că multe sunt bune, că bi­nele e da tor să dea piept cu răul fără sfială şi fără cruţare, că e frumos a se jertfi pentru binele altuia, că omul are un li­ber arbitru şi e responsabil dacă persistă în rău în loc de a tinde la bine, că numai binelui îi a-parţine izbânda, la urma urme­lor, căci: este un Dumnezeu 1 este un Dumnezeu chiar pentru fiinţele cele mai perverse !"

(„Noi şl Voi")

* „Numai optimismul înnăscut

explică lunga răbdare a popoa­relor, o răbdare fără care s'ar sgudui la tot momentul ordinea socială şi omenirea s'ar sălbă­tici printr'o sfăşiare fără capăt. Ţăranul îndură toate, căci — în­tocmai ca Socrat şi ca Leibniz — ţăranul ştie că nu numai din­tr'un singur rău, ci chiar dintr'o sumă de rele poate să iasă un bine".

(„Noi şi Voi")

* „Când o n a ţ i u n e este bolnavă,

medicul său, în loc s'o întrebe unde o doare şi cum se simte, în loc de a studia cauzele locale, ale morbului, în loc de a apro­funda organismul izolat al pa­cientului, încalecă deodată pe un bidiviu, pleacă la Paris, la Bruxell, la Berl in, la Londra: pi­păie cu cea mai mare mare în­grijire pulsurile oamenilor de a-colo, şi apoi t r imi te o reţetă, a-dică o lege!...

...Este timpul însă, a c u m sau n c i o d a t ă , (1868, N. R.!) de a ne lepăda de hainele altora, şi de a înţelege în fine, că la boalele noastre, care sunt cam multe, fiind efecte cronice ale unui tre­cut păcătos, nouă. ne trebueşte nişte reţete scrise anume pentru noi. iar nu pentru China şi Ja­ponia".

(Caracterul Naţ ional i tă ţ i i Române ca baza legisla-

ţiunii sale).

(Urmare In pag. 5-a)

Gaudeamus Ce n'est pas d'un sommeil éternel

[que s'endort Le mourant qui s'affaisse en fer-

[mant la paupière... Iui ia H a s d e u

C â n d o fi s ă m ă d u c e ţ i l a c r i p t ă . . . N u p e m i n e , c i v a s u l r ă m a s : D ' o c a m d a t ă î n v a s u - i î n f i p t ă O f ă c l i e s c l i p i n d d i n a c e l v a s O s e n i n ă

l u m i n ă p e - u n c e a s ;

C â n d o f i s ă - m i r o s t i ţ i l a c u v i n t e D e i u b i r e , d u l c e a g u l v o l u m C e s e ' n d r u g ă l a t o ţ i p e m o r m i n t e , B a l a u n i i p o p a s u r i p e d r u m : S ă r ă m â i e

t ă m â i e c u f u m ;

A ş d o r i s ă v ă d f e ţ e v o i o a s e Ş i s ' a u d î m p r e j u r u - m i c â n t â n d : „ A s c ă p a t o s i m ţ i r e d i n o a s e „ Ş i d i n c a r n e s c ă p a t - a u n g â n d , „ P r i n t r e g l u m e

d i n l u m e p l e c â n d !"

Ş i c u s u f l e t e d r a g i , c a r i î n s o a r e T o t a d a s t ă s o s ; r e a - m i c u j i n d , E u v e n i - v o i I a c e a s ă r b ă t o a r e P e c o ş c i u g u l m e u , r a z e ' m p l e t i n d , O s g l o b i e

c h i n d i e s ă 'nstind !

S ă m ă b u c u r , s ă t u l d e - a m a i p l â n g e . . . C e m a i l a c r i m i v ă r s a i p â n ' s ă p l e c ! A ş p u t e a , l a u n l o c d e l e - a ş s t r â n g e , I n n o t â n d p r : n d u r e r e a - m i s ă t r e c Ş i c e a g r o a p ă

d e - o ş c h i o a p ă s 'o ' n e c !

S ă m ă b u c u r , c ă c i o m u - i o t r e a p t ă P e s u i ş u l c e l f ă r ă d e - a p u s , Ş i m a r t i r u l m e u c u g e t a ş t e a p t ă , I e r i u n v i e r m e ş i m â i n e - u n I s u s , C a l e l u n g ă

s ' a j u n g ă m a i s u s !

B P . HASDEU

22 AUGUST 219

TEATRU T E A T R U L DIN SĂRINDAR :

„SECRETARA T A T I I " .

N u de m u l t a m as i s ta t l a o p iesă b u n ă şi, to tuş i la u n spec­tacol nereuş i t . E v o r b a de p iesa lu i Le t raz , „Lorele i" , a l că re i ex ­celent t ex t n ' a fost des tu l de b i ­n e se rv i t de n iş te foar te t a l en ­t a ţ i d a r pros t d i s t r ibu i ţ i actor i , d i rec toru l d e scana n e p u t â n d de ­a s e m e n e a să r e d e a a tmosfe ra d in M o n t m a r t r e , a tmosfe ră p e care t ex tu l n e a p ă r a t o cerea.

I a t ă că de a s t ă d a t ă a m a v u t p a r t e s ă a s c u l t ă m la T e a t r u l d in S ă r i n d a r u n u l d in cele m a i l ipsi te de d u h tex te , fă ră să n e pl ic t i ­s im totuşi , p e scenă evo luând câ ţ iva ac to r i ca r i şi din p i a t r ă seacă pot să s toa rcă a p ă — rec te ap lauze , î n t r eg spectacolul fiind în tovărăş i t d e foar te reuşi te le melodi i a le d- lu i Nicuşor K i r c u -lescu, cari , foar te insp i ra t i n t e r ­ca la te , au izbuti t să sa lveze o fa r să ce, fă ră muzică , a r fi p r i ­le jui t spec ta to r i lo r S ore de c r â n ­cenă pl ic t iseală 0... as tă da t ă a m as is ta t î n t r ' a d e v ă r la o „comedie muzica lă" , i a r n u la o s implă p iesă „cu p u ţ i n ă muzică , f i indcă a şa v r e a publ icul") .

N u - i p u r t ă m n ic i -un fel de an t ipa t i e pe rsona lă d- lu i P u i u Maximi l i an . P u t e m ch ia r spune că n e - a impres iona t şi p e noi, la fel ca şi pe ceilalţ i specta tor i , ges tu l deosebit de t ea t r a l a l a u ­to ru lu i comediei „Sec re t a ra t a ­t e i " şi al revis te i „ P a r a d a Victo­r ie i" , care , la s fârş tul spec taco­lului s'a repezi t pe scenă, i m -b ră ţ i ş ându - ş i lung şi că lduros pă r in t e l e şi, în ace iaş t imp , in -t e rpe r tu l pr inc ipa l .

Dimpot r ivă , n ' a v e m decâ t c u ­v in te de l a u d ă p e n t r u chipul in ca re a ş t iu t să-ş i p u n ă în scenă, a l ă t u r i de t a t ă l său, a t â t de a n e ­mica sa piesă.

S u n t e m convinşi că şi dânsul , î m p r e u n ă cu noi , îşi dă s e a m a că a scris o piesă d e p a r t e de a fi bună .

Tonu l ironic cu ca re d. P u i u Maximi l i an li se adresează , iii p r o g r a m u l Tea t ru lu i , oameni lor că ro ra even tua l , n u l e - a r fi p e plac înş i ru i rea sa de repl ici h a -zoase, dovedeş te tocmai nes igu­r a n ţ a cu ca re a u t o r u l îşi p r iveş te p r o p r i a operă .

D. P u i u Maximi l i an face m a r e caz în a r t i co lu l -p rezen ta re a p ie ­sei, despre t inere ţe , pe ca re che ­l ia şi p r o e m i n e n ţ a a b d o m e n u l u i s ă u n u o t r ădează de loc, cău ­t â n d să a r a t e că n u m ă r u l scă­zut a l ani lor îl î nd rep t ă ţ e ş t e să scr ie în „gen uşor" şi „nu tocmai or ig inal" .

Nu s u n t e m d e aceeaş p ă r e r e cu dânsul . Dacă s e socoteşte o-m u l t ână r , n u t r e b u e n e a p ă r a t eă scr ie , ch ia r dacă opere le sa le s u n t „uşoare ş l n u tocmai or igi ­na l e " .

D i n t r ' u n p u n c t de vede re s u n ­t e m de aceeaş p ă r e r e c u d. P u i u Max imi l i an : n u e deloc or igi ­na l ă poves tea banche ru lu i , care , silit d e î m p r e j u r ă r i p rez in tă o domnişoa ră s t r ă ină , d r ep t fa ta lu i . Tot a ş a c u m n e a m i n t i m de a fi î n t â ln i t în m u l t e din piesele unu ia , Molière , f ina lur i în car i ee află că r idicolul cu r t ezan a l une i fete t i ne re este, în fond, unch iu l său bogat ca re de m u l t P u m a i ş t ia n imic despre ea şi o c ău t a d i spera t p r i n lume , etc., etc., etc...

D a r nici ch ipu l în c a r e a fost cons t ru i t ă p iesa n u n e - a p u t u t m u l ţ u m i . A m as is ta t doa r l a o în ş i ru i r e de ske t chur i , foa r te p o ­t r iv i te p e n t r u A l h a m b r a , d a r de loc b ine ven i t e pe scena onora ­bi lu lu i T e a t r u d i n Să r inda r .

Ske tchu l beţ ie i ca şi ace la a l secre ta re i , p ica te din senin în a -p a r t a m e n t u l d i r ec to ru lu i ei, la car i se a d a u g ă şi a l te ske t chu r i la fel de ingenipse, n u po t con­s t i tu i î m p r e u n ă o a d e v ă r a t ă p i e ­s ă de t e a t ru .

I n sch imb e le po t pr i le ju i o r i ­c â n d u n m a r e succes d e publ ic , a ş a cum v a fi, n i se p a r e , cazul „Secre ta re i ta t i i" .

Şi d. P u i u Maximi l i an t r e b u e s ă - i fie m a i în tâ iu recunoscă tor d- lu i I o r d ă n e s c u - B r u n o care , în ro lu l umi lu lu i func ţ ionăraş a real izat un t ip irezistibil , r euş ind să scoată, m a x i m u m de efecte comice din f iecare s i tua ţ ie în ca re piesa îl punea .

I n c u r â n d îl vom vedea p e d. I o r d ă n e s c u - B r u n o , i n t e r p r e t â n d în film, rolul e roulu i Iui C a r a giale, Ip ingescu. Specta tor i i de t e a t r u a r dori să li se p rez in te şi Pe scenă aces t a d e v ă r a t rega l ar t i s t ic .

Deasemenea d-n i i Sand i Giu g a r u - H u ş i şi Marce l Enescu a u real izat , cu o deosebi tă p r i cepe re a meş teşugulu i , două reuş i te t i p u r i ca r ica tu ra le .

D. C. Lungeanu , în rolul „ ta t i i " a depăşi t deasemenea toa te rea Uzările sale din t recu t . Es te u n u l din puţ in i i ac tor i a d e v ă r a t ele gan ţ i ai t e a t ru lu i nos t ru .

D - r a Virginica Popescu i -a fost d e m n ă pa r t ene ră , ' d â n d u - n e în sfârşi t ocazia s ă - i l ă u d ă m cu toa tă s incer i ta tea , r euş i t a rea l i za re .

D-ne l e F lor ica Demion şl F io r ica S terescu s 'au descurca t cu u şu r in ţ ă în ro lur i le comice ce l e - au fost î nc red in ţ a t e .

D. V. Max imi l i an a i n t e r p r e ­t a t de a s t ăda t ă un rol m a i şters, A a v u t însă de spus u n cuple t şi în cl ipa aceea, toţ i spec ta tor i i a u dor i t din toa tă in ima să - l r e v a ­dă pe m a r e l e Max imi l i an în -t r ' u n a d in glorioasele opere te a le t r ecu tu lu i .

R e p e t ă m : melodi i le d- lu i K i r -culescu şi d i s t r ibu ţ i a a u sa lva t 0 p iesă l ipsi tă de orice va loa re l i t e ra ră şi în ca r e efectele comi­ce cău tau s ă fie smu l se din d i ­versele insu l te p e car i eroii şi le s e r v e a u pe scenă.

T R A I A N L A L E S C U

CATETELE DE A R T A ŞI T E H N I ­C A G R A F I C A

a n î n s e m n a t m u l t ă v r e m e l a noi s i ngu ra lecţ ie occ identa lă a ţ i p a ­t u l u i . Expe r i en ţ e l e graf ice ce le m a i î n a i n t a t e a le s t r ă ină t ă ţ i i e -r a u înce rca te d e Impr imer i i l e S ta tu lu i , i a r r o d u l lo r p rezen ta t sub t o ha ină , m ă r t u r i s i n d a lese gus tu r i estet ice. Rev i s t a aceas t a u r m ă r e a c izelarea şi de svâ r ş i r ea omulu i legat d e t i p a r şi a le lui, î ncepând delà s implu l cu legă tor d e l i teră , p â n ă l a lec torul cu p r e ­ten ţ i i bibliofile ş.: a şezarea t i p ă ­r i tu r i lo r româneş t i a l ă t u r i de cele ieşi te din teascur i le occidentale-

P r e z e n t a r e a t ehn ică a l i t e ra tu r i i r ec l amă u n efort , p e ca r e A r t a şi t ehn ica grafică îl împl inea s in­g u r ă , p r e o c u p a t ă p e r m a n e n t d e cău t a r ea u l t imei formule , a r a f i ­n a m e n t u l u i în făp tu i t în t i p a r n i ­ţe le Apusu lu i . A r t a d e a r e p r o ­duce clişeele, r e d a r e a n e î n t r e c u t ă a zugrăvel i lor n o a s t r e bisericeşt i , tonu l cald şi au t en t i c a l culor i lor d in a r t a popu la ră , po t r ivea la ca ­rac te ru lu i l i terelor , o r n a m ent ica s implă şi necău ta t ă , t oa t e aces tea cons t i tu iau o p e r m a n e n t ă lecţie,

Ion Sârbul Dintre figurile proeminente

ale t ea t ru lu i românesc contem­poran, se înalţă impunătoare a-ceea a maestrului Ion Sârbul.

Ion Sârbul este un nume ce-a intrat definitiv în patrimoniul nostru cultural. D-sa nu este n u m a i actorul-artist, ce-a slujit scena cu o dragoste fără mar­gini, timp de 30 de ani, — noi îi dorim încă pe - a ' â f i , — d a r ţi autorul care a sporit literatura noastră dramatică cu câteva piese, cărora însă politica culi­selor le-a refuzat lumina ram­pelor oficiale.

Maestrul Ion Sârbul este de­parte de a fi bătrân. Cine a stat cu el odată măcar de vorbă, sYi putut convinge că artistul din el e încă tânăr. Şi dacă în u l t i m a vreme o uşoară suferinţă, pe ca­re noi o voim sfârşită, — l-a ţi­nut oarecum departe de scenă, maestrul Ion Sârbul a conti­nuat să fie un daiscăl neobosit pe tărâmul artei, căreia i s'a în­chinat. Fiindcă Ion Sârbul este un profesor de Conservator cum n'au fost şi nici nu sunt mul ţ i .

Şi nici n'ar putea fi altfel, când talentul şi inteligenţa lui Ion Sârbul sunt dublate de o temeinică cul tură , — cultură ca­re, în general, lipseşte slujitori­lor scenei româneşti.

Prin aceasta* personalitatea artistică a maes t ru lu i Ion Sâr­bul devine indispensabi lă sin­gurului nostru aşezământ di­dactic de artă dramatică.

Ion Sârbul este un om cu care tot a i vorbi . In clasă, la Conser­vator, la cafenea în jurul unei mese, este un izvor nesecat de umor, de vervă tinerească. Tot­deauna vei găsi în jurul său ad­miratori de foarte mniilte vârste, cărora maestrul le împărtăşeşte amint i r i , impresii, cât şi din convingerile sale asupra teatru­lui, — rod al unei strălucite ca­riere. Noi, generaţia tânără, ve­dem în maestrul Ion Sârbul un ultim şi puternic reprezentant al unei glorioase falange de ac­tori, detaşându-se de aceştia, însă, printr'o notă personală: pregătirea culturală.

Teatrul românesc nu se poate dispensa încă de servicii le lui Ion Sârbu l .

Multe generaţii tinere aşteap­tă îndrumările acestui maestru.

A U R E L I U D U M I T R U

fenomenul cu l tu ra l . Că p a g i n a a doua işi a r e u n ros t a l ei, o d o ­vedesc t imide le încercăr i po le­mice d in u l t ima v r e m s , iscate î n ­t r e titularii diferi telor cronici cu l ­t u r a l e . Dar , ceeace le l ipseşte a-ces tor pag in i a t â t de folositoare p e n t r u c u l t u r a românească , este l ipsa un i t ă ţ i i de vede r i a colabo­ra tor i lor , scăpăr i le şi contraz ice­rile, ab sen ţ a une i au to r i t ă ţ i , c a r e să a d u n e veder i le î n t r ' u n s ingur crez, d in ca r e s ă r ezu l t e apoi ceea ce î n t â ln im a tâ t d e r a r î n p u b l i ­cistica noas t r ă : o a t i t ud ine !

O B U N A C R O N I C A

despre Neagu Rădulescu am ci­tit în „Vremea" de săptămâna trecută, datorită condeiului d-lui Pompiliu Constantinescu, care ştie să dea literaturii, ceea ce este al literaturii, şi lui Neagu, ceea ce i se cuvine . Autorul a-tător savuroase şarje este pre­ţuit fără exagerarea multora şi prezentat aşa cum este în reali­tate: un umorist, care neglijează voit semnificaţia interioară a conflictelor, consumându-şi lite­ratura pe un plan exterior, de efecte imediate, care arareori işi greşesc ţinta.

DOAMNA H O R T E N S I A P A P A -D A T - B E N G E S C U

e n u n ţ ă u n n o u roman , tot a t â t de vo luminos ca precedente le , a l că ­r u i t i t lu a r p u t e a să fie Streina-D u p ă des tă inu i r i l e făcute d e fe ­c u n d a a u t o a r e rev is te i Vremea , d - sa m a i a r e în manusc r i s o cu le ­ge re d e nuvele , oa re vo r vedea l u m i n a t ipa ru lu i £n p r i m ă v a r ă , sub t t i t lu l Fe t i ţa .

O N O U A E D I T U R A R O M A ­N E A S C A

es te Dacia T r a i a n ă de là Sibiu, căre ia î l d a t o r ă m edi ţ ia comple tă a opere i d r a m a t i c e a d - lu i Luc ian Blaga. Delà p r i m u l v o l u m t ipăr i t , e d i t u r a a r d e l e a n ă dovedeş te o r a r ă în ţe legere p e n t r u l i t e r a t u r a

pentru) t ipograf ş i c i t i tor deopo­t r ivă , desp re felul c u m t r ebueş t e c ins t i tă slova. î n a i n t e ca pub l icu l şi t ipografi i să fi a v u t r ă g a z să -ş i desăvârşească î n v ă ţ ă m i n t e l e cu ­p r inse î n r ev i s t a grafică, e a a dispăru t , l ă s ând tipografia, ş i g r a ­fica r o m â n e a s c ă fă ră u n î n d r e p ­t a r aar t i s t ic , f ă r ă u n t ova ră ş şi s fă tu i tor meş teşugăresc . O a r e p r o p a g a n d a n o a s t r ă n u v a găs i mij locul de a r e î n v i a A r t a ş i t e h ­n ica grafică, a c u m c â n d a r e la î n d e m â n ă u n ins t i tu t grafic, c a r e — b ine u t i l a t — p o a t e d a roade le a ş t ep ta te?

F A M I L I A

revista d-lui M. G. Samarinea-nu, continuă în cd doilea an de pribegie, să ducă mai departe tradiţia culturală moştenită delà întemeietorul ei, losif Vulcan. Strângând în redacţia din Bre-zoianu un mănunchiu de scrii­tori, bătrâni si tineri, revista şi-a alcătuit un cenaclu, având intenţia să lărgească activitatea şi cadrele „Familiei", care se vrea mai mult decât un simplu periodic de literatură. Entuzias­mul directorului ei a încercat sâ facă din revista orădeană un în­dreptar spi r i tual , ca re — în m i e -гыі actualelor transformări — să împl inească un' rol de îndrumă­tor al ci t i tori lor. „Fami l i a " l u p ­tă însă cu mari greutăţi şi vre­murile nu i-au îngăduit să-şi realizeze intenţia, decât parţial. Bucurându-se de colaborarea permanentă a d-lor: Victor Ion Popa, Petru Manoliu, Dan Pe­traşincu, Th. Capidan, Ion Mi-nulescu, George Todoran, N. Ba-tzariu, Niculae Rusu şi M. G. Samarineanu, revistei îi lipseşte un bine informat cronicar lite­rar, care să dea cuprins şi ati­tudine critică .familiei".

Cu această rezervă încrestăm apariţia numărului 5—6 de pe lunile Mai şi Iunie, din sumarul căruia semnalăm rândurile d-lui George Todoran despre Octavian Goga şi noua lui semnificaţie pentru un iversu l românesc .

O B U N A R E V I S T A

es te S ă p t ă m â n a C. F . R., oa r e — deş i a d r e s â n d u - s e u n u i cerc r e ­s t r â n s d e lector i — reuşeş t e să in tereseze p e toţa iubitorii, d e s lo ­v ă românieasică. P r i n gri ja d - lu i Ion Maxim, rev i s t a a d u c e în f ie­ca re n u m ă r a lese colaborăr i , în mij locul c ă ro ra T u d o r Arghez i const i tue p e r m a n e n t u l e v e n i m e n t

Cine spunea că p e n t r u a r e d a c ­t a o b u n ă revis tă se cere a l t ceva decâ t pu ţ i nă pr icepere?. . .

D E S P R E P A G I N A C U L T U R A L A

a cot idianelor r omâneş t i s 'au spus î n u l t i m a v r e m e m u l t e luc rur i , şi b u n e şl r e l e . S'a căzu t d e acord a s u p r a neces i tă ţ i i d e a in forma ci t i torul despre cele în l egă tu ră cu l i t e r a tu ra , ş t i i n ţ a ş i a r t e l e r o ­mâneş t i , d e a des t inde zilnic lec­torul , p r i n câ t eva coloane d e m a ­te r i a l f ă r ă con t ingen ţe cu f rea-m a t u l pol i t ic a l cot id ianului , d e o b t m e u n f " * ™ * ™ c c e s P e s c e n a

a- i î n t r e ţ i n e v iu in te resu l p e n t r u Teatrului „Muncă şi Lumină"

românească , ofer ind lectorilor, î n ­t r ' o îngr i j i t ă p r e z e n t a r e grafică, u n a d in cele m a i semnif ica t ive c rea ţ i i l i t e ra re a le u l t ime lor două decade . Opere le d r a m a t i c e a le d - lu i Luc ian B laga corişti tu esc o dovadă că sun t ed i tur i cari se pot h a z a r d a în t i pă r i r ea lucrăr i lo r d e m a r e în t inde re , c a r e r e c l a m ă in ­vest i ţ i i r i d i ca t e ş i u n t i m p d e amor t i za re m u l t m a i l u n g decât e femere le succese de sezon a l e edi tur i lor , l a baza c ă r o r a n u s tă a l t ceva decâ t c r i t e r iu l p u r n e g u ­storesc .

D. P R O F E S O R D R A G O Ş P R O T O P O P E S C U

in ten ţ ionează s ä p rez in te F u n d a ­ţi i lor Regale t r aduce rea comple­tă a operei d r a m a t i c e a lui S h a ­kespeare . B u p ă Hamle t , t ă lmăc i ­

t o ru l e m i n e n t a l f rumuseţ i lor ilimbei m a r e l u i Will, ne v a d a Regele L e a r şi Shylok, u r m â n d să în t regească , p e m ă s u r a ce vor fi t r a n s p u s e în româneş te , ser ia comedii lor t i t anu lu i de là S t r a t -ford on Avon. O ope ră care v a înc rus ta în istoria cul tur i i r o m â ­neş t i n.umele d- lui profesor D r a ­ges Protopqpesou, aces t t emein ic cunoscător, a l l i t e r a tu r i i engleze.

D E S P R E T R A D U C Ă T O R I

Giovanni Pap in i scr ie u n d e v a : „P r in opera lor umi lă , t r a d u c ă t o ­ri i săvârşesc o fap tă m a i î n ţ e ­leap tă şi m a i de p r e ţ decât d p lo -ma ţ i i ş i decât societăţ i le n a ţ i u -nlor...".

Şi, ca o concluzie: „Poezia şi rel igia es te u n i v e r ­

sală, i a r cunoaş te rea rec iprocă a sufletelor popoarelor , p r i n mi j lo ­c i rea l i t e ra tur i i , a j u t ă la p ă s t r a ­r e a acele i u n i v e r s a l e î n f r ă ţ ' r i , ca re n e v ine d in c o m u n a c r e d . n ţ ă în Hr is tos" .

Să facă oa r e alueie Pap in i la u n i t a t e a indest ruct ib i lă a cul tur i i contemporane?- . .

G E O R G E S B A R C E A

D. Ool. IONESCU MOREL

autorul comediei „Sgâtia" care

CE P R E G Ă T E Ş T E „ F I L A R ­M O N I C A "

De r e p e t a t e ori , p r i n t r e r e l e ­văr i de m e r i t e şi real izăr i , a m a r ă t a t şi a n u m i t e l ipsur i şi scă­deri , d in ac t iv i ta tea „F i l a rmo­nicei". Unele , legate de î m p r e ­j u r ă r i şi condl ţ iuni g reu de oco­lit, n u îngădu iau amel io ră r i i m e ­dia te în l inia înfăptuir i lor . A l ­tele însă, m u l t m a i pu ţ in impuse de rea l i t ă ţ i şi nea ş t ep t ând decât oa recar i s t r ădan i i de î n l ă t u r a r e şi r e î m p r o s p ă t a r e de veder i , n e - a u silit să s t r e c u r ă m reze rve şi impu tă r i p r i n t r e j u s t e elogii.

F a ţ ă de p r o g r a m u l d e lucru şi r eper to r iu l mar i l o r o rches t re simfonice s t ră ine , „F i l a rmonica" păcă tu i a m a i a les p r i n două i n ­suficienţe.

Una , aceea a „ imper izăr i i " p r o ­gramelor . P e m ă s u r ă ce s tag iu­n e a îna in ta , se u rzeau ab ia două t re i p r o g r a m e p e n t r u vii tor , f ă ră să s e cunoască n ic iodată î n t r e ­gul p l a n de în tocmire a p r o g r a ­m u l u i anua l .

D e aci m a i m u l t e i nconve­n ien te . Unul , a l r epe tă r i lo r r e ­gre tabi le , în aceeaş s tag iune , a lipsei de coordonare , de metodă , de echi l ibru şi a r m o n i e în p r o ­g r a m e l e s tagiunei . Altul , a l d e -sorientăirii publ icului , p u s î n m a r e infer ior i ta te fa ţă de acela a l a t â t o r d in o rches t re le e u r o ­pene , u n d e f iecare aud i to r îşi poa te a lege de là începu tu l a n u ­lui ceeace îl in teresează , îşi poa ­t e face u n p r o g r a m de a scu l t a r e şi de... chel tuel i , f ă ră de s u r ­pr ize .

Insfârş i t , n e c u n o a ş t e r e a d in v r e m e a r epe r to r iu lu i s tagional , a împied ica t şi ins t i tu i rea a t â t d e pract ică , a t â t de s implif ica­toare , a abonamen te lo r care a-s igură d ina in te locul dori t fiecă­ru ia , poa t e a d u c e o uşoa ră d e ­g r e v a r e în budge tu l spezelor m u ­zicale a le iub i toru lu i de muzică ev i tând şi toa tă p i e rde rea de v r e m e a ser i lor de a ş t e p t ă r i Ia

cassă, even tua l a l aş tep tă r i i za­darnice , la concer te le m a r i .

„F i la rmonica" , p r i n s t r ădan i i l e d- lui George Cocea, a reuş i t să t reacă pes te rez is tenţe le u n o r an i ru t in iza ţ i şi a ins t i tu i t p r ime le 12 concer te în a b o n a m e n t (fără s u p r i m a r e a to ta lă a biletelor se ­para te) cu p r o g r a m u l în î n t r e ­g ime cunoscut şi f ă ră r epe tă r i l e de a l t ăda tă , fă ră d i ferenţe ca­tas t rofale de nivel , în tâ ln i t e o-d in ioară de pe u r m a pr ipir i lor , fără concursul înitâmplărei şi a l soluţi i lor de u l t im m o m e n t .

Va fi p r i m a p a r t e a s tag iune i în care dirijorii şi soliştii din cei m a i de seamă, r o m â n i şi s t r ă ­ini, se vor pe r i nda pe e s t r ada „Ateneulu i" , în cad ru l u n o r s e ­lecţ ionăr i cât m a i a t en te şi m a i s is tematice de opere simfonice.

Nouta tea , s u b forma fie a p r e ­zen tă r i i d e in t e rp re ţ i încă n e ­cunoscuţ i la noi, fie a p r ime i audi ţ i i , fie a conf igurăr i i de p r o ­g ram, a cărei l ipsă în genere , d i n p r o g r a m u l de m u n c ă a l „F i l a rmonice i " a fost u n a l t p ă ­cat p e ca re s p e r ă m să - l p u t e m n u m i defini t iv: „din t recu t" , îşi va găsi, locul cuveni t a t â t de s t imulent , de î n t r e m ă t o r , de v i -ta l izani , î n p l inu l une i s tag iuni muzicale .

N u m i m , f ă ră a d a î n t r e a g a l i ­stă, p e Vit torio G u y şi p e M a r i a Rossi la pup i t ru , p e Edv in F i s ­cher ş i p e H e r b e r t A lbe r t la pian, p e R e m y Pr inc ipe la v ioa­ră, pe Hoelescher la violoncel, p r i m e audi ţ i i sub conducerea d- lu i George Georges ou sau m u ­zică f in landeză s u b conducerea unui m a r e dir i jor din Hels inki .

Cu u r ă r i de spor la m u n c ă , d ă m a c u m c u v â n t u l „F i l a rmon i ­cei" p e n t r u da t a de 4 Octombrie , când însuşi m a e s t r u l Enescu v a aduce începutu lu i de a n p r e s t a n ­ţa excepţ ională a concursu lu i său solist.

ROMEO ALEXANDRESCU B. P. Hasdeu şi teatrul său ( u r m a r e d i n pag . I)

Nu de sine oare se plânge, acest magnific In­telect, în faţa opacităţii semenilor săi, când gră-eşte în versuri :

La noi însă când o rază De soare pătrunde în ţară Toţi se scoală, toţi turbează

Toţi voesc s'o dea afară (act. IV).

Şi, precum scrie aceiaş Mircea Ellade: Nici-un scriitor român n'a căutat mai sincer şi mai în­fierbântat gloria „setea de a fi tot mai mare şi mai mare", „setea de a merge înainte" ca Haş-deu în Răzvan şi Vidra.

Această sete şi dorinţă dinamică, ce-i aparţi­ne şi ar vrea-o dăruită neamului românesc. Hasdeu întreg respiră în Răzvan şi Vidra, oglin­dă a întregii sale opere, a turbulentului său ca­racter. Cineva spunea că Hasdeu nu s'a desbă-rat niciodată, dealungul vieţii, de un complex Dostoyewskian. Şi poate nu se înşela.

Căci talentul său multiplu nu era lipsit de mesianism. Când leagă destinul oamenilor de înfăţişarea chipului :

„Tu ai o faţă cam proastă : frunte jos, gură căscată „Semnele cele mai bune de o i n imă nes t r i ca tă zice Başotă. Sau :

Te cunoşti după sprânceană Vn nas ascuţit de vulpe, o b ă r b u ţ ă v ic leană şi mai Jos :

Ce-i drept , Mutra-i oarecum arată suflet ager şi deştept.

Şi când face din Vidra elementul primordial al atâtor porniri de măreţie în mod instinctiv,

cel puţin, dacă nu voit, el profetizează alegând elementele cele mal curate pentru asemenea act de înaltă tensiune : femeea şi sufletul (căci pe chip se citeşte semnul sufletelor) .

Mesianismul său, care nu este decât gândirea sa întreagă îndreptată către altceva, către mai mare, mai covârşitor, „mai înainte" către „îm­părăţie", care irumpe vijelios să spargă limi­tele micimilor normale.

„Să nu domneşti ca un Vodă, ci ca Răzvan-împărat" spune Vidra :

Căpi tani i : Da, da, da, împărăţie !...

Tănase (trist) : Ar fi bine deosamdată

Să rămânem cu Moldova

Şl iată, zdrobitor, pusă problema la sfârşitul dramei, pline de înţelesuri, între eroica atitudi­ne a lui Hasdeu, rostită prin cuvintele Vidrei, şi cuminţenia străbună a românului personificat prin Tănase.

Anti-teză de o însemnătate copleşitoare pe care numai curajul Iul Hasdeu a avut îndrăs-neala să o arunce în mijlocul teatrului său când era atât de greu să o rezolve.

Şl bine înţeles nu o rezolvă, dar nici nu acor­dă vreunuia dreptate. Căci dacă se adeveresc meritele lui Tănase, pentru destinul Iul Răzvan, atitudinea biruitoare în nenorocire a Vidrei, care la lăsarea cortinei pronunţă acele două vorbe cutremurătoare : Să ieşi ! ne îndeamnă să ne îndoim asupra sensului adevărat ce tre­bue acordat unor victorii în viaţă.

Dar acesta este Hasdeu. Romanticul, vijelio­

sul, poetul în viaţă şi omul în poezie, român mal presus de orice şi intelectual înainte de orice, dramaturg pentru că drama i-a dat putinţa să-şi descarce sufletul la un moment dat şi isto­ric, fiindcă avea „un anumit demon al crea­ţiei în sine", pamfletar, critic, scriitor de ro­mane, povestiri romanţate, după cum dorul veş­nic nemulţumit al sufletului său găsea mai ni­merită o cale sau alta spre a se manifesta.

Teatrul său aşadar nu este decât o manifesta­ţie a acelulaş geniu orgolios şi ambiţios, cu ve­deri de întins imperialism. El a avut curajul să-şi exprime ideile şi le-a dat forma ideală a dramei romantice, albie de patimi şi culme de ambiţii. Ambiţia, temeritatea, dreptatea, căci era un însetat după ea, şi totuşi dispreţulnd-o, mândria sa, toate, şi-au găsit o cale ideală de a-firmare în limitele celor cinci cânturi — acte ce alcătuesc Răzvan şi Vidra.

Cine este atunci, acest Răzvan, şl ce înseamnă această Vidră. Sunt ele oglinde transformate ale sufletului său ? Ori simple ficţiuni culese din tradiţia istorică a neamului nostru, pentru a îmbrăca haina pătimaşe a lui Hasdeu. Probabil aceasta din urmă ipoteză este mal certă.

Şi încă odată suntem nevoiţi a înţelege cum pentru el teatrul nu a fost un crez, ci o formă de exprimare.

Este şi natural. Sunt oameni cari scriu fiindcă se cred geniali. Alţii sunt geniali şi din această pricină simt

nevoia să scrie, să-şi reverse sufletul. Hasdeu face parte din această biruitoare categorie. Răz­van şi Vidra pentru el este ca un cuvânt pentru un om simplu. Face parte din articulaţia modes­tului său vocabular. Pentru Hasdeu este un pion al gândirii. A vorbi numai despre el, înseamnă să nu-l pricepem. A înţelege Răzvan şi Vidra prin prisma măreţiei lui Hasdeu, şi numai ast­fel, indiferent de tendinţele cari cer să vorbeşti despre drama aceasta ca şi despre ceva aparte tn opera lui. Căci această cale, este a nu o fi înţeles cu adevărat.

DIMTTRIE P O P E S C U

D. Aur ică A t h a n a s e s c u îşi V a s ă rbă to r i cei 30 d e an i de ac t i ­v i t a t e tea t ra lă , p r e z e n t â n d u n act din „Noaptea f u r t u n o a s ă " a lui Caragia le , p r ecum şi comedia lui Shakespea re , „Femeea î n d ă ­ră tn ică" . A n u l aces ta v o m a v e a deci ocazia să as is tăm Ia 3 s t r ă ­luci te an ive r să r i : acelea ale d-lor Eul f inski şi Athainasescu p r e c u m şi a n i v e r s a r e a d-ne i Mar i a F i -lott i . Tre i ac tor i de f run te a i Tea t ru lu i r omânesc , vor p r i m i omagiu l publ icu lu i şi a l c a m a r a ­zilor car i i - au iubi t şi î n to tdeau ­na i -au aprec ia t .

După d-ra Eliza Pet^ăchescu, o altă actriţă ieşeancă vine să înfrunte părerea publicului bu-cureştean. D-ra Athena Marco-pol, oare a reuşit excelente creaţii pe scena Teatrului Na­ţional din Iaşi a fost angajată la Teatrul Municipal din Bucureşti. Aşteptăm cu nerăbdare s'o ve­dem „la lucru".

Se spune că d. Gărdescu , r o t o ­feiul ac tor al Tea t ru lu i A l h a m b r a l-a depăş i t î n fantezia muzica lă .-Atlantida", pe mi t i t e lu l s ă u coleg H. Nicolaide.

Se spu i e . . .

I n l e g ă t u r ă cu aceas ta , o scenă au ten t i că de cafenea (cei cari n u agreează cancanul s u n t r uga ţ i să nu ci tească aceas tă notă) :

N. Gărdescu îşi p ' i m b a radios, zilele t recute , desvol ta tn l a b d o ­men p r i n t r e mese le be ră r i e l - ca -fenea Royal .

O m a s ă de actor i l -a r e p e r a t Şi imedia t l -a l ua t în p r imi re .

— „Ce t e -a i îng răşa t a ş a ? " II î n t : e a b ă o j u n ă ingenuă .

— „Păi , cum să nu se î n ş r a ş e ? " r ă s p u n d e p r o m p t ac torul şj gaze­t a r u l G. M- delà aceeaş masă . „Nu l-a m â n c a t e l p e Nicola ide în A t l a n t i d a ? "

Se apune (ce-o să fie p â n ă la u r m ă o să vedem) că in t e rp re t a p r inc ipa lă a aprop ia te i p r e m i e r e a Tea t ru lu i Municipal , „Marga ­r e t a la 3", a r pu tea fi d o m n i ­şoa ra Elv i ra Godeanu. Se p r o ­n u n ţ ă ins is tent în iegăfiură cu acest ro l şi n u m e l e d - r e i M a ­r ie t ta Deculescu.

Vom avea, în sfârşit, ocazia să admirăm pe scena Teatrului Na­ţional piesa lui Mareei Achard: „Corsarul". D-nul George Vraca va interpreta rolul principal.

D. F e r n a n d o d e Ci:uicciaiti v a p u n e î n scenă, în ac tua la s tag iune piesa lu i Mass imo Bontempel l i : „Nostra Deo". A ş t e p ' â m o nouă au ten t i că lecţie d e regiie, ca aceea pe c a r e d. Crucciati n e - a d a t - o , p r ezen tând „Mira" de Alfieri .

D. Ion Velicu p lănueş te , p e n ­t ru vi i toarea s tag iune , o serioasă ofensivă pe t ă r â m u l tea t ra l . A s t ­fel, a t â t piesa scrisă în co laborare cu George Sbâncea, „Min is t ru cu

t e rmen redus" , cât şi d r a m a t i z a ­rea „Cocoşatului de là Not re Da ­me" , pot const i tu i două f rumoase succese.

N. F ă g ă d a r u , S. Hóiban , Costel Rădulescu : n u m e de actor i m a i pu ţ i n cunoscute decât acelea a le vede te lor cu fotografii pub l i ca t e Pe două coloane.

Ani de - a r ându l , actor i înzes ­t ra ţ i cu h a r u l de p r e ţ al t a len­tului au fost m e r e u în tâ ln i ţ i p e la s fârş i tu l d is t r ibuţ i i lor în ro lu­ri le de 4-5 cuv in t e ale boeri lor moldoveni sau a le oameni lor d in popor , în piesele istorice cu m u l ­tă f igura ţ ie . Pr ic in i le aces tor n e ­d rep tă ţ i n u le vom discuta a c u m aici. F iecare lucru la v r e m e a lui .

U n lucru însă este ev iden t : mul ţ i ac tor i t a l en t a ţ i au avu t de în f run ta t m i d e - a r â n d u l , ost i l i ­ta tea u n o r oameni ho tă r î ţ i s ă - i ţ ină m e r e u în obscur i ta te .

N o r m a l este ca toţi aceş t i t i ­ner i să năzuiască sp re locuri pe car i le mer i t ă cu p r i sos in ţă în Tea t ru l românesc .

Şi ia tă- i p o r n i n d ho tă r î ţ i î n ­spre p r ime l e pe r spec t ive pe ca r i le-au p u t u t î n t r e v e d e : se r e în ­fi inţează T e a t r u l Na ţ iona l la Cra iova .

Şi o m â n ă d e t iner i ac tor i a i Tea t ru lu i Na ţ iona l din Bucu re ş t i pornesc , călăuzi ţ i de s t eaua r a r ă a t a l e n t u l u i să î n f run te a l t e m e ­leagur i , a l ţ i oamen i .

Le u r ă m să în tâ lnească oamen i m a i b u n i şi m a i în ţe legă tor i de ­cât cei de aci, ia r ecoul succeselor ce le vor dobândi la Cra iova s ă - l t r imea tă , î m p r e u n ă cu sa lu tă r i l e lor, t u t u r o r ace lora car i s 'au î n ­doit de t a l en tu l cu c a r e sun t î n ­zes t ra ţ i .

T. L.

UNIVERSUL LITERAR 3

ZILELE A C E S T E A

a m citit t r e i b ro şu r i : „Dich te r schre iben ü b e r sich se lbs t" (Poeţi scriu desp re ei înşişi;, F r i ed r i ch Griese „Mein L e b e n " şi W i l h e l m Schäfer to t ,,Mein Leben" , — adică „ V i a ţ a mea" .

Dichter schreiben über sich selbst a a p ă r u t în ed i tu ra Eugen Diederichs, Jena 1940, şi conţ ine douăzeci de confesiuni s e m n a t e de Ludwig Fr iedr ich Bar the l , H a n s B a u m a n n , Josefa B e r e n s -Totenohl , Hans F r i ed r i ch Blunck , K a r l Bröger , A n t o n Dörfler, Ed-win Er ich Dwinger , Ottfr ied Graf F inckens te in , Svend F leuron , Ot to Gmel ln , H a n s Chr is toph Kaerge l , Sepp Kei ler , Emil M e r ­ker , Agnes lviiegel, Joseph Georg Oberkof ier , Gnigol Kobakidse , H e r m a n n Stahl , L u u i von S t r aus s u n d Torney, He lene Voig t -Die-d n e h s şi G e r a r d Waischap ,

Douăzeci âe scr i i tor i d i n t r e cari cel m a i t â n ă r (Hans toau-j mann) a împl ini t , de cu rând , 2 8 » de ani , iar cel m a i î n vârs tă , Svend F l eu ron , şasezeci ş i opt .

Cele la l te două căr ţul i i , cu t i t ­lul d e Mein Leben, fac p a r t e d in t r ' o serie de publ ica ţ i i a u t o ­biografice a p ă r u t e în ed i tu ra JunKer u n d i n î n n h a u p t d in Jser-lin. S e n a , îngrijiltă de He l lmu th Langenbucher , n u este înc insă şi n u m ă r ă , până in prezent , a u t o ­biografii s e m n a t e de H. F . Blunck , E rns t J ü n g e r , von Wulf Dieter Mül ler , Wi lhe lm v. Scholz, H e r m a n n Stehr , Josef Magnus Wehner şi cei doi acu pomeni ţ i .

Nu n e - a m fi opri t , poate , a su ­pra aces tor , ,căr ţ i" ca r tona te cum nu se poa te ma i cu gust şi ma i s impiu, dacă n u conţ ineau a n u -miite m ă r t u r i s i r i pe cari Je soco­t im foar te pre ţ ioase p e n t r u cu­noaş te rea genezei însăşi a operei de a r t ă l i t e ra ră .

î n a i n t e însă d e a face a n u m i t e consideraţ i i şi până a n u cere a-pa r i ţ i a şi la no i a unor atari n e ­cesare b roşur i — şi nu n u m a i p e n t r u ce rce tă to ru l de mâne în domeniu l l i te ra tur i i , sp icu im p a -sagii cari, c redem, vor pr i le ju i câ teva cl ipe de cuge ta re şi r ă s ­pând i re şi în r â n d u l scri i tori lor noş t r i t iner i sau mai t iner i .

„ORICE D Ă R U I R E DE SINE,

se destăinuie Ludwig Friedrich Barthel (n. 12 Iunie, 1898), cu­prinde şi bucuria ei, iară scrisul nu e meserie pe care o practici zi cu zi, ci har care te năpădeşte în clipă neaşteptată şi cu puierea tuturor lucrurilor vreijcvtte din natură.

Drept atare îl socot şi nimic nu mă va seduce să-l consider

' ca pe o răsplată a unor munci, cu toate că am luptat, zile şi săptămâni întregi, pentru alcă­tuirea câtorva silabe. Netezirile se împlinesc pe plan secund. Poezia însă, în esenţa ei, este o clipă de intuire dată în mod li­ber şi din care izvoresc, dela alfa la omega, toate.

Unica muncă a poetului este viaţa lui şi pentru curăţenia vie­ţii acesteia el este dator să lupte întocmai ca soldatul pentru pân­za steagului său".

„ADEVĂRUL CEL M A I A D E ­VĂRAT,

zice şi Josefa Be rens -To tenoh l (n. 30 Martie 1891), piasându-se pe aceeaşi linie, —• pe care-l putem mărturisi despre no; înşine se găseşte, fără doar şi poate, în o-perele noastre poetice".

„LA CINCIZECI DE ANI ,

măr tu r i seş te H. Fr. Blunck,— prieteni i m i - a u oferi t o scr iere omagială pe ca re a u n u m i t - o , după n u mic e s seu -confes iunc al meu, , ,Umilire în faţa lui D u m ­nezeu. Cinste Ţăr i i . N u n t ă a r t e ­lor. „ — Ei credeau că aceas ta a r fi lozinca mea . Nu a fost lo-

f *' «rag4-*

H A N S F R I E D R I C H B L U N C K

zinca mea ; d a r dacă p r i n cuvân­tul umil i re , în ţe legem vechea no ţ iune de „ r â v n ă s lu j i toa re" ( d e n a l t en Begriff des „d ienen­den Mutes") , m ă declar bucuros de p a r t e a aces tui cuvân t şi de p a r t e a credin ţe i că poporu l m e u şi o m e n i r e a t ră iesc în t r ' o t i n e ­re ţe cura joasă şi boga tă şi că, a-t â t a v r e m e cât m a i r e s p i r ă m , vom luc ra şi a juta , s ă rbă to re ş t e şi cu bucur ie , a f i rmând p rezen ­tul, nădă jdu ind în vi i tor — în viitor şi 'n b u n a voie a lui D u m ­nezeu faţă d e noi şi faţă d e p ă -mâir tui nos t ru bucuros de p r i m ă ­v a r ă " .

OTTO GMELIN,

care n u mai este printre cei vii, scria: „Este una din bucuri i le mele cele mai curate să urmă­resc progresele fizicei celei mai noi, noile teorii despre spaţiu şi timp şi aşa numita teorie a quan-telor. Cred că lumea construită de fizica modernă e cea mai mă­reaţă şi mai sublimă poezie a vremii noastre.

Nu e mater ia l i sm, dimpotrivă, iubesc această imagine a lumii, deoarece în severitatea şi clari­tatea ei, ne arată tocmai partea miraculoasă şi neînţeleasă a edi­ficiului cosmic. Ş t i in ţa nu mi-a fost niciodată joc al in te lec tu lu i şi nici mijloc pentru vreun scop, ci numai o parte a cup r inză toa ­re i strădanii de a experia tot mai profund pe Dumnezeu, lu­mea şi viaţa. Această imperioa­să căutare a fost şi este o dato­rie. Scrisul meu trebue p r iv i t şi din acest punct de vedere. Dato­ria mea nu poate fi decât să sal­vez, din trecut şi pentru viitor, prin cuvântul scris şi vorbit, cât mi-i numai cu putinţă, ceva din valorile şi bunurile spiritului german. Ceeace este etern în trecerea timpului şi'n furtunile istoriei, trebue să fie dus de ceea ce este trecător, căci eternul este lumina care nu are voie să se stingă fără ca noi şi cei ce vor î 'eni să n e stingem odată cu ea".

„STRIVIT DE P R O P O R Ţ I I L E ,

Pe cari cei m a r i le impusese ră lectur i i mele , — notează Emi l

M e r k e r (n- 7 April 1888), renun­ţasem ia operă proprie." Dară is­pita din miine nu tăcea şi, în cele din urmă, am dat ia o parte toa­te proţponţiile şi a m înigenunichiat, aşazicand, cu ocnii închişi în munca mea, fără gând la vreo pubiicare ci dedicându-mă nu­mai fericirii şi trebuinţei dure­roase de a avea dreptul să con­struiesc. Plăcerea mea de creaţie nu ia niciodată naştere dintr'un proces interesant de întâmplări sau dintr'o fabulă antrenantă ; fenomenul primar este, întot­deauna, dragostea pentru câţiva oameni ale căror fizionomii ori­ginare le găsesc date în mine în­sumi. Nu observ şi nu-mi în­semnez inimic observat. Fiecare dintre oamenii mei trebuie să lie eu însumi, — ceeace fac şi dpun ei trebuie s'o dibui tato­nând in mine însumi. Nu-mi pasă niciodată de trumos şi poe­tic; cee„ce doresc este să tiu nu­mai adevărat. N u iubesc patosul şi întâmplările mari. Partea zguduitoare a existenţei aş vrea s'o t'a c sensibilă în manifestarea ei de toate zilele. Dacă izbuiese să-l prezint pe om piinundu-şi odată cu viaţa, şi legea lui, ţeiui mi-i atins".

„ÎNCERC SA MÄ REFER LA

matca or ig inară a munc i i mele , deoa-ece mi - i peste pu t in ţă , ser ie Joseph Georg ОЬегкоьег, s'o prezint ca pe un proces p e ca­re- l po ţ i observa . Căci, a t â t din punc iu ţ de v e d e r e a l m o m e n t u l u i cat şi d a i cei a i fonauiu l scrier i i , n u - m i uau prec i s seama când şi cum începe. Chiar şi in t impu l r e a a c f a n i unei luc ră r i nu înce­tează evolu ţ ia ei organica , evolu­ţie ca re ia, ae cele m a i m u i t e or i , a l te direcţ i i decâ t c redeam.

De vo in ţa s ingură dep inde n u ­m a i puţ in . Ea p u n e a b e a a tunc i m â n a p e luc ru r i c â n d «le i se prez in tă î n fondul albiei c rea­toare a suf le tului . D r u m u l p a n ă acolo insă es te o iscodire a ace­lui h o t a r l ăun t r ic la care s e î n ­tâlnesc, i n t r u u n u ' e rod i toare , cele ce l e - a m m o ş lernt ş i cu ceea­ce este t r ă i r e a noas t r ă . A m â n ­două sun t , s imui tan , şi izvor şi r evă r sa re . P â n ă a tunc i n u ia fi inţă nici u n p lan , nici o schi ţă şi nici o ţ in tă .

N u m e magice , ven i t e d in p e i ­sagiu, n a t a l ş i dm poves t e ţ ă r ă ­nească, s u n a i n sutie*ul meu , — vobe şi î n t â m p l ă r i mici şi n e î n ­s e m n a t e păşesc , dintr 'odaită şi peste m ă s u r ă de m a r i , în t r ' o l u ­m i n ă curgă toa re , — exper ien ţe persona le se modif ică ş i i au chip , — voci se aud , v e n i n d de la s t r ă ­buni , — p a r t e a o r â n d u i t ă şi p ă s ­t r a t ă în m i n e fă ră p u t i n ţ ă de d ispar i ţ ie î m p r u m u t ă sens şi formă dela î n t â m p l a r e a p e care mi -o a d u c e sau m i - a a d u s - o propriu;; m e u dest in omenesc şi apoi încep să r e sp i r a tmosfe ra lucrur i lo r pe cari doresc să le în t ruch ipez d u p ă suflul lor viu . E un t imp greu .

Mă a p ă r împo t r iva fiecărei o-pe re şi, totuşi , m ă lupt pen t ru ca. I n d o i n d u - m ă m ă t em de în- , ccputu l că t re ca r e s u n t cu toa te acestea, m â n a t . Es te u n chin să te apuc i de lucru , d a r ă unu l şi ma i m a r e să t e împot r iveş t i t e n ­

dinţei . Şovăiesc ca in faţa unej încumetă r i şj ca în faţa unei fa ta l i tă ţ i ş i , totuşi , mă a r u n c în mijlocul vâ r te ju lu i . Opera m e a nu este joc al unor pu te r i ce se mlăd iază în veselă liberitate. O-p e r a mea s tă sub poruncă aspră .

ASEMĂNĂTOR DAR F Ă R Ă DURERE

se petrec şi în sufletul lui Frie­drich Griese procesele de înche­gare a viitoarei cărţi : „...săptă­mâni întregi pot să umplu fişe ce nu au nici o legătură una cu alta, — nu există nici un plan,— sau cel puţin nu văd nici unul. totuşi scriu înainte şi, uneori, se adună, în felul acesta, un deal de fişe mici cari, toate, sunt foarte importante şi dintre cari nici una nu trebue îndepărtată. Lucrurile merg aşa un timp oarecare, până într'o zi se pre­zintă acea trăire care încheagă iotul ; —• şi atunci recunosc cât de just ordonate se găseau toate în faţa mea. Nu trebue să mă mai gândesc, — cartea exista de la început până la sfârşit ; ea trebue numai transcrisă. Acest lucru se întâmplă, de cele mai multe ori, în câteva săptămâni.

Faptele trăite îmi vin, fără excepţie, pe calea văzului. Ele trăesc din peisaj, dar eu trebue să le văd. Fiecare din mulţii oa­meni cari, între timp, au fost fixaţi în cărţile mele există re­almente, cu fizionomiile lor e-senţiale ; trebue să schimb doa­ră câteva trăsături mici, — nu­me sau profesiune sau vârstă sau înrudire, pentrucă ei să nu se recunoască sau să nu fie re­cunoscuţi imediat când una din cărţile mele le va cădea în mâini. Se poate spune că, în modul acesta, îmi vine foarte uşor să-mi scriu cărţile. Văd şi scriu. Nimic mai mult".

CÂT DE A L T F E L M U N C E Ş T E

totuşi, .scrupulosul Wilhe lm Schä­fer : „...şi dacă până în ziua de aal. în ore bune, am norocul

L U D W I G F R I E D R I C H B A R T H E L

să-mi redactez lucrările, repede şi aproape gata de tipar, a tre­buit şl trebuie să-mi răscumpăr acest noroc, destul de deseori, prin munci de luni de zile, de­oarece nu pot scrie decât ceeace este gestat până la urmă".

TAINICE SUNT

căile vieţii şi ta inice r ă m â n l e ­gile după cari purced , se m a t u -rează şi se nasc o p e r e l e l i t e ra re şi operele de a r t ă în deobşte . Şi se pa re că nicio psihologie nu v a lămur i , definit iv şi in tegrai , m i s ­teriosul concurs de dispoziţii şi

însemnări despre opera poetică a lui Hasdeu î m p l i n i r e a a t r e i z e c i şi c inc i d e a n i d e l a

m o a r t e a l u i B o g d a n - P e t r i c e d e u H a s d e u , în 27 A u g u s t 1907 a r fi să f ie u n î n d e m n l a c i t i r e a s a u r e c i t i r e a a c e s t u i s c r i i t o r p o ­s e d a t d e u n n e a s t â m p ă r a l c r e a ţ i e i c a r e a r o d i t î n ce le m a i f e l u r i t e d o m e n i i d e m a n i f e s t a r e a l e s p i r i t u l u i , î n z e s t r â n d cu o p e r e d e v a l o a r e f i lo logia , i s t o r i a şi l i t e ­r a t u r a r o m â n e a s c ă .

î n a i n t e d e a fi a ş e z a t l a l o c u l c u v e n i t , î n p r e ţ u i r e a c ă r t u r a r i l o r , H a s d e u t r e b u e scos m a i î n t â i d i n u n g h e r u l î n t u n e c o s şi d i n s t e a r p a î n c r e m e n i r e a m a n u a l e l o r d e i s t o r i e l i t e r a r ă , s p r e a f i r e d a t c i r c u l a ţ i e i v i i a s c r i s u l u i c a r e s e c i t e ş t e cu p a s i u n e şi c u folosj î n s ă m â n ţ â n d şi r o d i n d m a i d e p a r t e s f o r ţ ă r i l e g e n e r a ţ i i l o r ce v o r v e n i .

G r e u t a t e a î n t e m e i e r i i u n o r j u d e c ă ţ i s p r i j i n i t e p e o i n f o r m a ţ i e s u f i c i e n t d e î n t i n s ă d a c ă n u c o m p l e c t ă , a s u p r a u n e i a c t i v i t ă ţ i a t â t d e m u l t i l a t e r a l ă c u m a fost a c e e a a l u i H a s d e u şi a p r e ţ u i r i i n e p ă r ­t i n i t o a r e a r o a d e l o r a c e s t e i a c t i v i t ă ţ i e s t e a s t ă z i î n l ă t u r a t ă p r i n t i p ă r i r e a c e l o r d o u ă v o l u m e d e „ S c r i e r i literare, morale şi po­litice". ( E d i t u r a F u n d a ţ i e i R e g a l e p e n t r u l i t e r a t u r ă ş i a r t ă , B u c u r e ş t i , 1937).

O p e r a a t â t d e c u p r i n z ă t o a r e şi d i v e r s ă a l u i H a s d e u a r e as t fe l ş a n s a d e a r e d e ­v e n i a c t u a l ă , p u t â n d fi i n v o c a t ă şi d i s c u ­t a t ă , d a r m a i a l e s c u n o s c u t ă — „ d e s c o p e ­r i t ă " d e p u b l i c u l r o m â n e s c , a ş a c u m n ă ­z u i e ş t e d. M i r c e a Elia.de, p r i n î n g r i j i r e a ş i cu a c ă r u i s â r g u i n ţ ă a fos t p o s i b i l ă e d i ­t a r e a a c e s t e i a n t o l o g i i .

V e r s a t i l i t a t e a g e n i u l u i m u l t i p l u a l l u i H a s d e u , r e v ă r s a t ca o d e l t ă f e r t i l ă a s u p r a

c u l t u r i i r o m â n e ş t i ş i a c e a „ n e r ă b d a r e a c r e a ţ i e i " c e - l c a r a c t e r i z e a z ă — d u p ă p o ­t r i v i t a e x p r e s i e a e d i t o r u l u i s ă u , — n ' a u n i m i c a f ace c u i m p r o v i z a ţ i a s u p e r f i c i a l ă a d i l e t a n t u l u i , f i e e l c h i a r g e n i a l . î n t i n ­d e r e a p e s u p r a f a ţ ă n u e î n p a g u b a p r o ­f u n z i m i i , la, H a s d e u . C e a l t ă d o v a d ă d e ­c â t m a g n i f i c u l E'tymologicum Magnum Romaniae d i n c a r e s i n g u r el a d a t l a i v e a l ă t r e i v o l u m e , , p e c â n d în, z i l e l e n o a s t r e p u b l i c a r e a D i c ţ i o n a r u l u i A c a d e ­m i e i R o m â n e î n a i n t e a z ă a t â t d e a n e v o i o s , cu t o a t ă r â v n a s p o r i t ă a u n o r p u t e r i î n ­t o v ă r ă ş i t e .

L i t e r a t u l ş i f i lo logu l , p a m f l e t a r u l s c ă ­p ă r ă t o r d e v e r v ă ş i p r o f e t u l v i z i o n a r a l n a ţ i o n a l i s m u l u i r o m â n e s c s u n t c â t e v a a s ­p e c t e d i n m u l t i p l a p e r s o n a l i t a t e a p r o ­d i g i o s u l u i s c r i i t o r , i l u s t r a t e p r i n t a l e n t u l ş i v a s t a l u i p r e g ă t i r e ş ţ i i n ţ i f că .

C e e a c e u i m e ş t e î n q p e r a l u i H a s d e u e s t e c a r a c t e r u l e n c i c l o p e d i c al p r e o c u p ă ­r i l o r l u i şi r e p e z i c i u n e a r i t m u l u i c r e a t o r , î n t r ' o v r e m e c â n d î n c u l t u r a r o m â n e a s c ă a p r o a p e t o t u l e r a d e f ă c u t şi c h i a r p u ţ i ­n u l c a r e e x i s t a t r e b u i a l u a t de l a c a p ă t . O t r a d i ţ i e l i t e r a r ă a b i a î n c e p u s e ai se î n f i ­r i p a , p u b l i c u l c i t i t o r e r a n e p r e g ă t i t , l i p ­s e a u c h i a r i n s t r u m e n t e l e ş t i i n ţ i f i c e n e c e ­s a r e m u n c i i s i s t e m a t i c e a i s t o r i c u l u i şi f i l o logu lu i .

î m p r e j u r ă r i ca a c e s t e a n u e r a u î n s ă î n s t a r e s ă - l d e s c u r a j e z e , s ă - l f acă ş o v ă i t o r î n î n d e p l i n i r e a m i s i u n i i p e c a r e s i n g u r m ă r t u r i s e a că ş i - a î n ţ e l e s - o „ p e o s c a r ă c o l o s a l ă " . T e a m ă i -a fos t d o a r „ca n u c u m v a m u n c a ş i v o i n ţ a să f i e c o v â r ş i t e

p r i n s ă r ă c i a p u t e r i i " şi a t u n c i să se p r ă ­b u ş e a s c ă d e p e sche lă , a s e m e n e a m e ş t e ­r u l u i M a n o l e .

„ P e n s e r v i t e c 'es t u n e f ê t e p o u r l ' e s ­

p r i t " , s c r i e u n d e v a H . T a i n e . R e p e z i c i u n e a

r i t m u l u i d e c r e a ţ i e şi e f e r v e s c e n ţ a g â n d i ­r i i l u i H a s d e u , a f l a t ă î n t r ' u n n e c o n t e n i t n e a s t â m p ă r se î n t o v ă r ă ş e a u la e l cu u n e n t u z i a s m s ă r b ă t o r e s c d e c a r e a r fi v r u t ca o r i c e a c t i v i t a t e să f ie î n s u f l e ţ i t ă : „ F ă r ă p o e z i e •— sc r i a e l —• f ă r ă e n t u z i a s m , n i ­m i c m a r e . V e i fi s o l d a t , d a r n u e r o u ; ve i fi a c t o r d a r n u a r t i s t ; ve i fi f u n c ţ i o n a r , d a r n u u n o m d e s t a t " .

F i r e ş t e , e v o r b a ac i d e s p r e poez i e , ca o p r e d i s p o z i ţ i e s a u a p t i t u d i n e g e n e r a l ă , d e u n l i r i s m a l c r e a ţ i e i , i a r n u d e p r e ­o c u p a r e a s u p u s ă — î n î n ţ e l e s u l o b i ş n u i t — r e g u l e l o r u n e i p r o z o d i i a n u m i t e şi

i s v o r î t ă d i n e x e r c i ţ i u l u n e i a r t e p o e t i c e p r o p r i i . C â t p r i v e ş t e c o n d i ţ i i l e p e c a r e

t r e b u e să l e î n t r u n e a s c ă p o e z i a ca a t a r e , H a s d e u a a v u t p r i l e j u l r e p e t a t să se

r o s t e a s c ă l i m p e d e , î n p r o z ă şi v e r s u r i , a -s u p r a ace s t e i c h e s t i u n i .

T r e b u e s p u s d i n c a p u l l o c u l u i , că p o e ­z ia l u i H a s d e u î n f ă ţ i ş e a z ă d e s t u l m a t e ­r i a l nob i l , ca s ă î n g ă d u i e c e r c e t ă t o r u l u i d e a r e n u n ţ a l a a p r i o r i s m u l s e n t i m e n t a l ş i l i r i c a l a p o l o g e t u l u i ; t o t d e p e a c u m t r e b u e f ă c u t ă ş i d e o s e b i r e a e s e n ţ i a l ă î n ­t r e p r o d u c ţ i a l u i p o e t i c ă p â n ă l a 1888 ( a n u l m o r ţ i i Iu l i e i ) şi d u p ă a c e a s t ă d a t ă ,

(Urmare în pag. 4-a)

G I O V A N N I COMISSO

face parte din generaţia numită de Prezzolini „delV avventura", stând alături ide tun alt tânăr prozator italian, Curzio Mala-parte. Comun au aceşti doi scrii­tori, ca şi întreaga generaţie a „aventurii", dragostea de risc, întoarcerea la jocul fanteziei, ne­voia de a povesti întâmplările trăite sau pur şi simplu visate numai.

Integrat în grupul revistei milaneze Convegno, condusă de Enzo Ferrieri, numele lui a apă­rut alături de al lui G. B. An-gioletti, Sergio Solmi, Eugenio Montale, Pierro Gadda şi alţii. Celebru înainte de a semna un volum propriu zis, Comisso este definitiv consacrat ca prozator în 1928 odată cu apariţia cărţii marinăreşti Al vento dell' Adria-tico. Pe lângă unele inevitabile reminiscenţe dannunziene, volu-mul poartă semnul unei inconte­stabile vigori stilistice, a unei adevărate virtuozităţi în repre­zentarea fiinţelor vii şi a peisa-giilor. Nu e nimic aici din di­vagările proprii descrierilor de călătorii sau din precizările ştiinţifice ale cărţilor de popu­larizare a aspectelor geografice. E numai bucuria imperioasei „chemări'' a navigatorului, fas-cinarea omului de veşnic schim-bătoarea şi mereu aceeaşi na­tură.

In anul următor, 1929, apare al doilea volum, inspirat din a-celeaşi motive marinăreşti, Gen­ta del Mare, cu care autorul câştigă premiul Bagutta 1929. Stilul capătă o mai mare mă­sură, stabilitatea proprie adevă­raţilor stilişti, de unde nici un cuvânt nu se poate clinti, fără a* şi pierde armonioasa fluiditate din Al vento deli' Adr.atiea atât de caracteristică evocărilor m.a-rine.

Gente del Mare rămâne cea mai perfectă creaţie literară a lui Comisso, a cărei frumuseţe de stil a fost nu numai neîntre­cută, dar nici măcar atinsă în volumele care-au urmat an de an, cu o regularitate de crono­metru: Giorni di guerra, Cina-

giappone, 11 delitto di Fausto Diamante, Storia di un patrimo-nio, Avventure terrene ...şi ulti­mul, apărut în 1940, Felicita do-po la noia. Nicăeri nu mai apare tonalitatea puternică a fantas­ticului ca în primele volume şi nici sensibilitatea preţios de fină a impresiilor din tinereţe. Ma­turitatea şi anii veniţi după ma­turitate au adus un calm al sim-ţirii, o puritate a expresiei, care, dacă înseamnă liniştea interioa­ră a omului Comisso, înseamnă şi declinul, am putea spune poa­te puţin cam aspru, al scriito­rului.

Comisso face parte dintre ar­tiştii cari ard, se dăruesc numai în tinereţe: sensibilitatea, spon­taneitatea, filonul creator, par să se micşoreze odată cu înmul­ţirea anilor.

In La felicita dopo la noia, volum de nuvele, Comisso face eforturi evidente pentru a găsi tonul de odinioară şi reuşeşte câteodată să arunce în câteva pasagii umbra scrisului din tine­reţe. Dar totul are aerul melan­colic al oboselii, al unei, aproape dramatice, neputinţe.

Stilul lui Comisso îşi dă flo­rile lui rare în evocarea naturii; în mijlocul unui peisaj terestru sau marin, trăesc cu mai multă intensitate şi fiinţele vii.

Căci sensibilitatea scriitorului îşi trage seva din ceeace vede, din aspectele mării, a munţilor, a câmpiilor. Săracă natura, mai puţin bogată devine şi literatura lui Comisso.

Dacă ultimele volume ale lui Comisso nu satisfac complect gustul rafinat al unui cititor de literatură bună, întoarcerea la primele lui cărţi devine o în­cântare chiar şi pentru cel mai pretenţios iubitor de proză.

Dăm, ca un foarte umil exem­plu, începutul povestirii „Donna sul mare" din volumul Gente di mare: „Erano cinque gio rnt che si navigava lenti, sospinti, piu che dal vento, da un flusso inav-vertibile di acque. Uscito di sotto coperta, il mattino mi ac-colse con la freschezza a riscia-cquarmi la locca pesante di son-

no. L'isola vicina adorava nei suoi boschi, sarebbe stato deli-zioso imdurre i l nostro fuito o questo profumo di muschio e di ironco d'ălbero, che si riscalda-vano al sole".

(Erau cinci zile de când navi­gam cu încetineală, împinşi, mai mult decât de vânt, de un curent de apă neaşteptat. Ieşind pe co­vertă, dimineaţa mă întâmpină cu răcoare ca să-mi clătească gura grea de somn. Pădurile din insula vecină miroseau; ar fi fost delicios să respirăm parfumul acela al muşchiului şi de trun-chiu de copac, care se scăldau în soare).

Tot atât de armonios ca limbă — sunt în primele cărţi ale lui Comisso fraze învestite cu duhul poeziei, — dar interesant şi prin conţinut, reprezentând crezul de navigator al scriitorului e şi acest pasaj: „Navigare è un di-venire convalescenţi presi da esasperazioni allueinanti. Ma più m'accorsi, attraverso allo splen-dore del mare come attraverso a una lente che ingradisca, che. la mia vita di terra ferma in tutte le guaste atitudini trovava un modo di speguersi come per vendicarsi d'esser nata: pertan-to ad ogni mattino controllavo quanto avevo perduto di quello che m'era addosso di morto e quanto avevo da perdere. E i sogni, ogni notte più avanti sui mare, retrocenti in composizioni di me sempre più vicine alia mia infanzia, paravano preannun-ciare il ritmo della mia vita, alia purezza d'una volta".

(A naviga înseamnă a deveni convalescent, cuprins de exas­perări halucinante. îmi dau din ce în ce mai mult seama, prin ajutorul splendorii mării ca prin ajutorul unei lupe care măreşte, că viaţa mea de locuitor al us­catului cu toate vătămătoarele ei obiceiuri găsea un fel de a se stinge oa şi cum s'ar fi răzbunat pentru faptul că s'a născut.

De aceea controlam în fiecare dimineaţă cât pierdusem din ceeace aveam mort şi cât mai aveam de pierdut. Şi visurile, în fiecare noapte mai îndepărtai pe mare, întoarsei £n (alcătuiri mereu mai aproape de copilăria mea, păreau să anunţe ritmul vieţii mele, asemeni pur i t ă ţ i i de altă dată).

CONSTANTA T U D O R

poten te psihice din jocul cărora se ţes pâinjenişur i le d e emoţ ie şi l umină a ie unei melodi i sau a ie unu i p o r t a t i v de cuv in te .

Tens iuni le gene ra toa re de a l -căituiri a r t i s t ice există. în toa te cl imatele sufueteşti, — în toate longi tudini le şi la t i tudini le , — în toate d imens iun i le vieţ i i noas t re . Ceeace se cris tal izează pe n e ­şt iute şi lent, ca şi ceeace t r e c e , direct , p r i n t r ' u n proces sub i t de s u b u m a r e , dela s t a r ea de m a t e ­r ia l b ru t sau vag s a u n e u t r u şi risipiit, la s t a r e a d e va loa re es te­tic», poa te fi, to t p e aiaia, dar şi har Pe cât şi rezultat a l unei munci încordate şi atente. Se pa re însă că n u m a i a n u m i t e d i ­ferenţ ier i t e m p e r a m e n t a l e de t e r ­mina procesele e labora t ive dela au to r la autor , i o t ce e om no r ­mai , e înzes t ra t cu da ru l c u v â n ­tului , — da r unii jonglează cu el, ia ră alţ i i pa re că-1 r u p , de fiecare data , din însăşi s t r ă fun ­dur i le sufletului . La fel şi în a r t a cuvântu lu i scris . Avem, b i ­neînţeles , în vedere şi fireştile d i ferenţe de t e x t u r a dela gen l i­t e r a r la gen l i te rar . Una e să scrii r omane , a b a să fii au to r d e piese de t ea t ru şi cu desă­vârş i re a l tceva să t ranscr i i din inconşt ient sau să cizelezi cu du­re roasă dragoste cara te le unu i poem.

Griese a d u n ă pe fişe, d i spa ra ­te în apa ren ţă , totul ce i se pa r e bun, Schäfer ţ ine, luni în t reg i , piconul s t rădanie i înfipt în roca dură a leaturi lor p regă t i toa re . Oberkofier e convins că voin ţa nu joacă nici u n r <* ho tă r î to r , Ludwig Friedrich Bar the l adop tă o a t i tud ine deadreptu* mistică şi, probabi l , cea m a i ap roape de a-devar , ce rând scr i i torului să luP-te p e n t r u u n s ingur rru.re bun, pentru curăţenia vieţii lui.

Aproape dela au to r la au tor dăm de o a l tă măr tu r i s i r e . F ieca re lucrează eu o a l tă n u a n ţ ă . In fie­care v i b r e a z ă u n alt ecou al efor­tu lu i p res ta t în t impul scrisului . Toţ i însă au un punc t fix, o s tea po la ră sau o constelaiţie că t r e care-ş i î n d r e a p t ă m u n c a grea sau u ş o a r ă . El, punc tu l fix, n u est« numaidecâ t ţel . Aproape n i ­men i n u - l r ecunoaş te d r ep t ţel . E însă o aşteptare. E u n d r u m căt ră . Poţ i s 'a jungi şi se poate prea bine î n t â m p l a să n u a jungi niciodată. Po ţ i să iai calea Ind i i -lor şi să ajungi în Amer ica . Te poţi duice în cău ta rea bibl ice­lor măgă r i ţ e şi t e pomeneş t i gă­sind un rega t . Aici, la in te r sec­ţia de f iecare pas îna in te , d i n t r e necunoscut şi ceeac e , acu este lua t la cunoşt in ţă , e zona h a r u ­lui şi a daru lu i , r eg iunea a ş a n u ­mi te i insp i ra ţ i i care e inspi ra ţ ie n u m a i î n punc tu l de top i re a t u tu ro r me ta le lo r sufleteşt i .

Şi m a i exis tă o t a ină î n c a r e t rebu ie să fii initiait dacă do­reş t i să faci ceva valabi l : T r e ­buie să laşi să se coboare, în to t ­

deauna , l imbile de foc ale d u h u ­lui îndrăznelii curate Şi a le ne-cugetării divine pes te a p e l e s u ­fletului t ău , —• căci cumin ţen ia şi lucidi ta tea sun t cele m a i m a r i d u ş m a n e a l p z ă m i s l i r i l o r .

Cumin ţen ia şi lucidi ta tea sun t steri le . De sigur că nici dogma îndrăznel i i ş i a i n s p i r a ţ i e i n u rezolvă to tu l , d a r ele au, cel p u ­ţin, a v a n t a j u l ha r i sma t i c a l m â n ­tu i r i i de r ău . Trebuie să ştii să lîngenunchli e u ochii închişi în munca ta. Aceas tă îngenunch ie re o n imeresc n u m a i scrii torii n ă s ­cuţi n u şi cei făcuţi .

Măr tu r i s i r i l e de felul celor cu­lese şi t r a d u s e m a i sus sun t însă ex t r em de in t e resan te şi nece ­sare . Deşi s u n t e m convinşi că p rob lema P S H I O L O G I C Ä a ge­nezei operei l i t e ra re se lasă cer ­ceta tă cu mulit m a i pozi t iv şi m a i uşor pr in ana l i za rea texitelor scrise de insul ix-igrec neliterat

O T T O G M E L I N

şi p r i n chest ionarea , imedia t con­secutivă, cu pr iv i re la cele ce l -au făcut să se exp r ime aşa cum s'a e x p r i m a t şi n u altfel, n u p u ­tem subl inia totuşi îndea juns co­vârş i toa rea impor t an ţ ă a spove­dani i lor făcuite de scri i tori în a-ceastă p r iv in ţă ,

IN R E V I S T A F U N D A Ţ I I L O R R E G A L E

d. prof. Caracostea a publ icat astfel de autobiografii combina­te cu descrierea, din partea res­pectivilor mari scriitori români, a proceselor psihice de cari şi-au dat seama când lucrau la cutare sau cutare operă.

Eseurile, studiile, interviewu-rile publicate de revistele noa-tre şi, în special seria de inter-viewuri, pe care nu o credem încheiată, din pagina literară a cotidianului Viaţa , aruncă multă şi justă l umină a s u p r a p r o blemei.

Socotim, totuşi, că o „anchetă" materializată într'un şir de bro­

şuri gen Mein Leben sau, cel pu­ţin, o carte gen Dichter schrei­ben über sich selbst, ar fi nu numai o realizare literară per­manent valabilă, ci şi, — în a-fară de avortul ne care l-ar a-duce cercetărilor psihologice, — un mare succes editorial.

Aşteptăm iniţiativele.

H A N S F R I E D R I C H BLUNCK,

r e t r a s la moş ia sa d in Möllen­hof, lucrează a c t u a l m e n t e la m a r e a epopee IN VERSURI Die Sage vom Reich (Cân ta rea d e s ­p r e Reich) . Opera , p ro iec ta tă î n trei vo lume, a r e d rep t t e m ă de s -vol tarea Reich-ulu i g e r m a n şi va const i tui , d u p ă m ă r t u r i s i r e a poetului , u n fel d e b i lan ţ sp i r i ­tual al în t regi i sa le m u n c i d e până a c u m a .

I n l egă tu ră cu acestea n e pe r ­mi t em să n o t ă m u r m ă t o a r e l e : Depar t e de a fl deven i t a n a c r o ­nică, m a r e a epopee v a t e n t a în t o a t e v remi le v igoarea c rea toa re a mar i l o r poeţ i . De alitfej veacu l nos t ru oferă u n u i vi i tor Homer.. . m a i m u l t decât o Troie şi ma i m u l t decât o î n t o a r c e r e acasă. Totu l însă e în funcţ ie de acest aed .

F R I E D R I C H SCHNACK

care ne-a vizitat şi pe noi acu aproape trei ani, a citit din ope­rele sale la Kopenhaga, ca oaspe al Institutului german de ştiinţe.

P O E T U L F R A N Z T U M L E R

а fost distins cu premiul literar aii ţinutului1 sudet.

Acest premiu anual este de 10.000 mărci germane şi e desti­nat operelor literare privind des­tinul nemţilor din răsărit şi sud-est. Franz Tumllier este primul care l-a obţinut.

IN NOEMBRIE A N U L ACESTA

va avea loc, la Neissen în Silezia de Sus, o săptămână EICHEN­DORFF patronată de Reichslei-terul Baldur von Schirach.

O S Ă P T Ă M Â N Ă A P O E Z I E I

va avea loc, între 4—11 Octom­brie a. c. şi la Bochum sub lo­zinca „Völkische Dichtung seit Dietrich Eckart" (Poezie etnică dela D. E. încoace). Vor ceti din operele lor : Hans Friedrich Blunck, Bruno Brehm, Wilhelm Schäfer, Hans Grimm, Hermann Claudius, Hans Baumann, Max Wegner, Herybert Menzel, Kurt Eggers, Hans Zöberleim, Otto Paust, Hannes Kremer, Gerard Uhde şi Ines Widmann. Cunoscu­tul istoriograf al literaturii, dr. Franz Koch, va vorbi despre : Forţele de tensiune psihică în scrisul german (Die seelischen Spannungskräfte in der deut­schen Dichtung).

T R A I A N CHELARIU

UNIVERSUL LITERAR 22 AUGUST 1942

NEFERICITUL MIHAIL — Fragment din romanul „Focul negru" —

R ă t ă c i z i u a î n t r e a g ă p e s t r ă z i . Ş t i a c ă a s t a e s t e u n a d i n t r e ace le z i le a l e d e ş e r ­t ă c i u n i i , c a r e r e v e n e a u l a r ă s t i m p u r i a -jp roape e g a l e , d a r c u a c e e a ş i in tens« t ä t e . P r i e t e n u l s ă u , Ş . e f a n M ă r u ţ ă , î l s u r p r i n s e s e d e m u n t e o r i î n a s e m e , n e a faze ş i - i m ă r t u r i s i s e cu o s i n c e r i t a t e c a r e l -a d u r u t m u l t p e M i h a i l : — „ Ь а t i n e d u r e ­r i l e a s t e a s e p r e s i m t . A ş p u . e a z ice că t e p r e g ă t e ş t i p e n t » u e le d e m a i î n a i n t e . E d e a j a n s s ă t e v ă d şi s ă t e a s c u l t o s i n g u r ă d a . ă , c a s ă - m i d a u s e a m a că e ş t i p e p u n c t u l d e a d e v e n i d i n n o u t r i s t - T r e ­b u e s ă t a c i c e v a , ca s ă s c a p i !" I a r E l v i ­r a , o r i c â t d e î n d r ă g o s t i t ă a r fi p ă r u t şi o r i c â t de s u p e r f i c i a l a , to t a i n t u i t fe lu l l u i c i u d a t d e a fi, căc i d e a s e m e n e a î n ­t r ' u n t â r z i u d e n o a p t e — c â n d e l i -a b ă ­t u t î n u ş ă , d u p ă ce Га l ă s a t s ă i n t r e şi l ' a o b s e r v a t î n d e a j u n s , i -a s p u s : — „ i a r e ş t i s u p ă r a t , M i h ă i ţ ă ! L a m i n e n u vi i d e c â t î n z i l e le t - l e n e g r e . O a r e m o t d e a u n a , v o i b ă r b a ţ i i a v e ţ i n e v o e d e c â t e o f e m e e ca s ă v ă l u m i n a ţ i la f a ţ ă ? A c u m şa se z i le Ia fel ©r i şi p e s t e o s ă p t ă m â n a d m n o u o s ă - m i b a ţ i i n u ş ă " . A m â n d o i a v e a u d r e p ­t a t e . A s t a î n s e m n a ca s u i e r i n ţ a lini n u e r a c a u z a t ă d e m o t i v e î n t â m p l ă t o a r e , n i c i d e m i c i conf l i c t e c o t i d i e n e . E a p o r n e a d i n a d â n c , s e s ă l ă ş l u i s e aco lo p a r c ă od-a.ă cu n a ş t e r e a lu i şi nu-1 m u i p ă r ă s e a . S u i e r i n ţ a a s t a p o a t e că a m a i fost a c u i v a d e d e ­m u l t , c a r e a m u r i t , a t a t ă l u i s ă u p r o b a b i l — şi a c u m se p r e l u n g e ş t e ca o m o ş t e n i r e b o l n a v ă şi g r e u de s u p o r t a t .

I n t r a t toar p e n a u c â t e v a c l ipe î n t r ' u n r e s t u r a n t o o s c u r , ca s ă m ă n â n c e , d a r d u ­p ă ce l u ă d e c â t e v a o r i d i n f i e ca r e fel — eş i r e p e d e . JSum.c nu-1 m u l ţ u m e a , n i m i c nu-1 o p r e a î n loc . C â t e o d a t ă a v e a s e n z a ţ i a că e c e v a a s c u n s , c a r e - l î n d e a m n ă d i n n o u s p r e c a s a l u i rbudol i W a g n e r , p a r c ă och i i d o m n i ş o a r e i l z a u e l a ѵ с а ь с г а p e u r m e l e Iu i şi-1 chemaiu î n a p o i — d a r M i h a i l Bota s e r e c u l e g e a r e p e a e , c o n t i n u â n d sa r ă . ă~ c e a s c ă m e r e u p e a l t e s t r ă z i , î n d e p ă r t â n d u -se câ t m a i m u i t de viilla P r o i e j o r u i u i . I i p l ă c e a a c e a p l i m b a r e f ă r ă ro s t , n e p r e o c u ­p a t d e miicio junta p r e c i s ă . Och i i d i n a d â n c v e d e a u l u m e a s u b a l t e fe ţe şi î n c e t u l cu î n c e t u l o n o u ă l i n i ş t e p u n e a s t ă p â n i r e p e el. E l i b e r a r e a a c e e a t r i u m f ă t o a r e î l î n c ă l ­zea , U î n f l ă c ă r a — ca ş i c u m aco lo l a s i â r -ş i t u l r ă t ă c i r i i s e v a î n t â l n i c u c i n e v a n e m a i c u n o s c u t p â n ă a t u n c i .

S e î n t o a r s e t â r z i u aca să . D i n s t r a d ă s e v e d e a f e r e a s t r a d e s u s l u m i n a . ă . A r fi fost m u l ţ u m i t s ă n u s e î n t â m p i n e cu d o a m n a B o t a , mici e u Ş t e f a n — c a r e p r o b a b i l î l c ă u t a s e , — să s e r e t r a g ă s i n g u r î n o d a i a Lui, s a s e î n c h i d ă aco lo şi s â ' a d o a r m ă r e ­p e d e , e x t e n u a t , s ă n u s i m t ă n i m i c , s ă n ' a i b ă n i c i u n v is , s ă c r e a d ă c h i a r că s o m ­n u l a c e l a a r p u t e a i i i d e n t i f i c a t cu o m o a r ­t e o r i c â t d e l u n g ă , L r e ă s c ă r i l e î n c e t , d i -U u l i i U p r i n î n t u n e r e c b a t u s u - a d a , U t s c h i -se cu p r e c a u ţ i e u ş a d i n i a t ă , t r a v e r s ă m i ­c u l h o l l ( c a r e ţ i n t a loc ş i d e s a i o n ; g a t a să p ă t r u n d ă î n c a m e r a l u i , c â n d d i n s u ­f r a g e r i e s e a u z i g l a s u l d o a m n e i B o t a :

— T u eş t i , M i h ă i ţ ă ? R ă m a s e c u m â n a î n c l e ş t a t ă p e c l a n ţ ă ,

p u ţ i n fu r ios , c o n v i n s că o r i c e s c ă p a r e e r a i m p o s i b i l ă .

— D a , m a m ă , e u s â n t , r ă s p u n s e şi se g r ă b i să t r e a c ă d i n c o l o . Ş t i a că a b s e n ţ a i u i p o a t e o n e l ă m u r i s e şi d e a c e e a t r e b u i a s 'o l i n i ş t e a s c ă . D o a m n a B o t a , cu u n ş o r ţ a l b p e s t e r o c h i a ceniuşie, t o c m a i a ş e z a t a -câmuri l le p e n t r u m a s ă .

— D e c e a i î n t â r z i a t a t â t ? î n t r e b ă e a , î n t o r c â n d u - s e . S t a d r e a p t ă î n f a ţ a b u f e t u ­lui , cu d o u ă f a r f u r i i î n m â i n i - — „ C â t e d e f r u m o a s ă , g â n d i Mihaiil , A ş a c u m îi c a d e Iuminia p e f r u n t e s ' a r p u t e a a s e m ă n a o r i cânii c u o m a d o n ă ! "

— N u ş t i a i că s u n t o c u p a t ţ o a l ă z i u a ? z â m b i e l d e d e p a r t e , a p r o p i i n d u - s e ş i s ă -r u t â n d u - i a m â n d o i o b r a j i i . M ' a m p r e z e n ­t a t l a n o u l m e u p o s t d e a s i s t e n t . . .

— L a P r o f e s o r u l W a g n e r ? — E x a c t . M ' a p r i m i t i c a r t e c ă l d u r o s . — î n t r ' a d e v ă r , p a r e a şa c u m se s p u n e ? — H m ! I n t o t cazu l o t e u n o m d e s t u l

d e c i u d a t . Ş i d a c ă t r e b u e s ă f iu s i n c e r , e u n b ă t r â n m a n i a i : , m a m ă . A r e o i d e e f ixă , d e c a r e n u s e poaite s c ă p a m n i c i u n c h i p şi p e n t r u c a r e ş i - a s a c m l i e a t a v e r e a , v i e a ­ţa . V r e , a s ă d e a i l o r i l o r o v i e a ţ ă e t e r n ă . I n t e r e s a n t , n u ?

— D e s t u l d e i n t e r e s a n t . D a r d u p ă c â t e ş t iu , e s t e u n o m de ş t i in ţă . . .

— Ş i G a r e l l e s t e u n o m d e ş t i i n ţ ă şi C o l o n e l u l LiiBidberg ş i a ţ â ţ i a l ţ i i . A s t e a s u n t s e n z a ţ i i l e m a r i a l e c i v i l i z a ţ i e i . D a c a a s e m e n e a o a m e n i n ' a p a r m ă c a r o d a t ă p e secol , î n s e a m n ă că D u m n e z e u a f ă c u t l u ­m e a î n z a d a r .

— Ş i o s ă t e diuci r e g u l a t aco lo ? — F ă r ă î n d o i a l ă ! A c o l o s a u la I n s t i t u t ,

s a u î n o r i c e b i r o u , e a c e l a ş l u c r u , s e p e ­t r e c e a c e l a ş p r o c e s a l f ă r â m i ţ ă r i i . C rez i , m a t a , c ă - i m a i d e o s e b i t u n f u n c ţ i o n a r s a u u n o f i ţ e r s a u o d o a m n ă d e l u m e — d e сешісе face P r o f e s o r u l W a g n e r s a u de c e e a c e r e l e v ă c â t e o d a t ă i n v e n t a t o r i i ? Nu, m a m ă . I n t o a t e p ă r ţ i l e s e t a t o n e a z ă v i e a ­ţa , b a ţ i l a u ş a n n s t e i c l o r şi c e r i s ă ţi s e d e s c h i d ă . O a r e , m a t a n u c rez i că l o a t ă lia-

m e a l a u n loc e u n s p l e n d i d b a l a m u c , în c a r e te măşt i , c r e ş t i şi m o r i — a l e r g â n d m e r e u d u p ă o h i m e r a ? F i e c a r e d i n t r e n o i a l e a r g ă d u p ă c e v a : d u p ă o f e m e e , d u p ă iun n o u c o n t i n e n t s a u o n o u ă s t ea , s ă c u c e ­r e a s c ă a l t p ă m â n t , s a sc r i e o c a r t e , s ă r e a ­l izeze î n s f â r ş i t u n v i s (o r i câ t de m e d i o c r u air p ă r e a ) . A s t a - i l e g e a i m p l a c a b i l ă a v i e ­ţ i i — a ş a c u m e s t e

— M i se p a r e că a i d r e p t a t e , Mihăiiţă-.. S t ă t e a u a c u m u n u l î n f a ţ a celuiilailt.

D o a m n a Bota . sorbea u ş o r d i n s u p ă , r i d i ­c â n d amair o c h i i a s u p r a b ă i a t u l u i , l i p l ă c e a să" l p r i v e a s c ă m a i d e a p r o a p e şi d e c â t e o r i m a i a l e s M i h a i l v o r b e a î n f l ă c ă r a t , s b u c i u m â n d u - s e p e n t r u f i e ca r e l u c r u î n p a r t e , îş i a m i n t e a d e A n t o n B o t a — ©are m u r i s e easm l a a ceeaş i v â r s t ă cu a f i u l u i de azi . D a c ă i d e n t i t a t e a f izică, a s e m ă n a ­r e a a c e e a e x a c t ă a o c h i l o r , a f igu r i i , a g l a ­s u l u i — r e a d u c e a u p e ace l a ş p l a n v i z u a l d o u ă c h i p u r i d e o a m e n i t i n e r i , î n c a r e t a -

d e L A U R E N Ţ I U F U L G A făli l u a a d e s e o r i l ocu l f i u lu i , — c u a t â t m a i m u l t d e m u i t e o r i D o a m n a B o t a r ă ­m â n e a î n d e l u n g , c o n t e m p i a a d u - 1 , ou o a -d o r a ţ i e a p r o a p e t r a g i c a .

— Ce iac i , іѵііПаца. ' u n d e t e g â n d e ş t i ? t r e s ă r i c a , v a z a n u u - t s t a n a î n c l e ş t a t cu p r i v i r i l e r e c i şi î n t u n e c a i l a f a ţ ă . M ă n â n ­că, d r a g u l meu.- ,

— N u m i - e l o a m e , m a m ă - . . — E ş t i d i n n o u gol d e v i e a ţ ă , M i h ă i ţ ă .

M ă î n t r e b a d e s e o r i , d a c ă n u e u s u n t v i n o ­v a t ă de t o a t e c a t e s c p e t r e c c u t i n e , că t e - a m născu t - . .

— C u m p o ţ i s ă v o r b e ş t i a ş a ? r i d i c ă e l c a p u l m i r a t ş i î n t i n z â n d î n a c e l a ş t i m p p e s t e m a s ă márna, p a n ă la m â n a e i . l - o m â n g â i a î n c e t , s t r a n g â n d - o a p o i c u t r u d ă . N u m a n i a , t u î n n i c i u n caz n u e ş t i d e v i n ă . A l t c i n e v a . . .

— A l t c i n e v a ? C i n e , a l t c i n e v a ? ! — Şt iu c u ? Viea ja , d r a g ă m a m ă , V i e a ţ a

a s t a n e b u l o a s ă . D a r ш m ă i u b e ş t i p r e a m u l t , ca să n e m a i c h i n u e a s e m e n e a l u -Ciluri. V r e i s ă - m i t ac i u n cea i?

D o a m n a B o t a se r . d i c ă r e p e d e , b u c u ­r o a s ă că î n s f â r ş i t a i n t e r v e n i t a l t c e v a , c a r e s ă le s c h i m b e g â n d u r i l e . M i h a i l o p r i v e a c u m se s t r ă d u e ş t e , să p a r ă a l t f e l decâ l s u ­f l e u l î i ţ i n e a a s c u n s . î n ă l ţ i m e a ei, cu r o ­ch i a a c e e a c e n u ş i e , p a r u l c a r e c ă d e a î n c ă b o g a t p e u m e r i şi c a p u l f e r m e c ă t o r — d ă ­d e a d o a m n e i B o t a o d i s t i n c ţ i e r a r ă ş i a s e ­m ă n ă t o a r e d o a r p r i n ţ e s e l o r , c a r e c a p ă t ă ace l a ş l u c r u p r i n a r t i f i c i i . L a ce i 47 d e a n i a i s ă i , f r u m u s e ţ e a î n c ă n u o p ă r ă s i s e — d a r î n nic i u n caz m a m a n u m a i p u t e a fi m â n d r ă de e a , p e n t r u c ă a l ă t u r i de u m b r e ­le f r u m u s e ţ i i ' — v r e m e a a ş e z a s e a l t e u m ­b r e m a i a d â n c i , c a r e n u s ' a u p u t u t ş t e r g e î n n i c i u n fe l .

— T e - a c ă u t a t a s t ă z i Ş t e f a n , t e r o a g ă s ă t e d u c i p e la e l , v o r b i ea p r e o c u p a t ă î n c ă l a s a m o v a r cu p r e g ă t i t u l c e a i u l u i .

— P o a t e m ă v o i u d u c e p e s t e c â . e v a z i le , î n g â n ă M i h a i l » .

D o a m n a B o t a r ă m ă s e s e v ă d u v ă d e f o a r ­t e t â n ă r ă , d a r se p a r e că-I i u b i s e a t â t d e m u l t p e A n t o n şi a c u m îş i i u b e a cop i lu l ,

— S e m e n i a t â t d e m u l t c u t a t ă l tău.» îş i s c h i m b a ea d e o d a t ă vocea . M i s 'a p ă ­r u t d e m u l t e o r i , d u p ă ce a i e r e s au t m a r e — că a r p u t e a i i e l , c h i a r e l — c a şi c u m s t r i g o i u l i u i s ' a r fi î n t r u p a t î n itine. O, d o a m n e — s u n t a ş a d e b u i m a c ă as tasea t ră . D a r u e c e a i m u r m u i a t : a ş a d a r , m e r e u a g ă ţ a ţ i . - ?

Minaill s e r i d i c ă i n p i c i o a r e , p l i m b â n -d u - s e a g i t a t î n t r e b u i e t şi u şă .

— M i - e t e a m ă că o d a t ă voiju fug i , v a t r e b u i s â p lec . . . ş i s e o p r i l o c u l u i , p r i v i n ­d -o ins is t eû t .

— ö á l u g i , M i h ă i ţ ă ? S ă r ă m â n s i n g u r ă ? s t r i g ă e a î n f r i c o ş a t a

— A h , n u ş t iu , m a m ă , M i - e t e a m ă , a tâ t -O d a t ă f i r e ş t e i n să , că ..

— T a c i , M i h ă i ţ ă ! N u m a i v o r b i , n u - ţ i d a i s e a m a că a s t a m ă d o a r e .

— B a da , i n ţ e i e g — d a r u n u l d i n t r e n o i v a t r e b u i s ă s a c n i i c s ceva .

C u v i n t e l e v e n i s e r ă a t â t d e a s p r e , că D o a m n a B o t a n u m a i p u t u s ă r e z i s t e p r i ­v i r i l o r Lui- Îş i l a s ă î nce t c a p u l p e m a s ă , a cope r indu - ş i -1 cu p a l m e l e . A r fi v r u t s ă p l â n g ă , a a r l a c r ă m i l e n u s e i v e a u , e r a u p r e a î n f u n d u l s u f l e t u l u i . S i m ţ i i n s ă u n go l i m e n s i n a d â n c , ceva c a r e o s c o r m o ­n e ş t e şi s e c r i s p e a z ă p e s t e i n i m a ei . L a a s t a n u se gânuiise î n c ă , n u e r a p r e g ă . i t ă p e n . r u a s t a . D a r n u , M i h ă i ţ ă n ' o v a l ă sa î n vo i a s o r ţ i i , n 'o v a p ă r ă s i . N u m a i a m â n ­d o i a u fost s o r t i ţ i s a f ie , a m â n d o i v e d e a u s o a r e l e î n f i e c a r e d i m i n e a ţ ă , a m â n d o i s ' a u b u c u r a t ş i a u i n d u r a t , a m â n d o i s ' a u î n ­co lăc i t d o r m i n d u n u l î n b r a ţ e l e c e l u i l a l t , ca s ă l i se p a r ă d e s t i n u l m a i s i m p l u .

M i h a i l s e a p r o p i e d e ea, n u ş t i a ce s ă - i s p u n ă , i i m â n g â i a d o a r î n n e ş t i r e p ă r u l -D o a m n a B o . a s e r ă s u c i n u m a i d e c â t s p r e el, p r i n z â n d u - i m â i n i l e ş i î n ă l ţ â n d u - ş i l a t a c h i n u i t ă , p l i n ă d e s e m n e l e u n e i o b o s e l i g r e l e .

— N u - i a ş a că n o s ă p lec i , m u r m u r ă e a i m p l o r â n d u - 1 , n i c i o d a t ă , M i h ă i ţ ă ?

— N i c i o d a t ă , î n g â n ă , n i c i o d a t ă - m a m ă . S e î i d i c ă r e p e d e şi s e s t r â n s e î n b r a ţ e l e

l u i t o a t ă , l i p i n d u - ş i o b r a z u l d e p i e p t . D e -a b i a a t u n c i l a c r ă m i l e î n c e p u r ă să c u r g ă l i-

că n u - ş i c ă u t a s e al t so ţ . P ă r i n ţ i i l u i A n t o n n u s e i n t e r e s a s e r ă de n i c h i n u l d i n e i şi c u t o a t e s c r i s o r i l e d i s p e r a t e p e c a r e le t r i m i ­se se M a r i a , n u i s ' a r ă s p u n s d e loc . N ic i î n z i u a î n c a r e i -a v i z i t a t a c a s ă , cu copalul î n b r a ţ e , e i n u s ' a u l ă s a t i m p r e s i o n a ţ i . O u r a u p e M a r i a ' B o t a d i n i n s t i n c t , p e n t r u c ă fusese p r e a s ă r a c ă p e n t r u a v e r e a l o r f an ­t a s t i c ă şi p r e a d i n t r o f a m i l i e n e c u n o s c u t ă — p e n t r u s o c i e t a t e a lor , c a r e s e c r e d e a n o b i l ă . D a r t â n ă r a v ă d u v ă n u s 'a s im ţ i t de loc u m i l i t ă , n i c i n ' a fos t t e n t a t ă s ă le l a se cop i lu l i n p r a g şi s ă fugă . S 'a î n t o r s î n v i e a ţ a ei s i m p l a , b a n a l ă , c u m i n t e , d a r p l i n ă d e a , â t e a c i i i nu r i . D r a g o s t e a n e i s ­p r ă v i t ă p e n t r u A n t o n s 'a r ă v ă ş i t t o a t ă , p a r c ă şi m a i p ă t i m a ş a a s u p r a lu i M i h ă i ţ ă -A ş a a u m e r s a m â n d o i d e a i u n g u l v ie ţ i i , u -n u l c r e s c â n d — a l t u i î m b ă t r â n i n d — d a r a t â t d e l i p i ţ i u n u l a e altiul, că n u m a i ш о а г . е а i - a r fi p u t u t d e s p a r ţ i .

I i a d u s e cea iu l , a ş e z â n d u - s e d i n n o u p e scaunul ! e>. M i h a i l î n c e p u s ă m e s t e c e cu l i n g u r i ţ a z a h ă r u l d i n J ă u n t r u l ceştei .

— D e c e m ă i u b e ş t i a t a t de m u l t , m a m ă ? îşi r i d i c ă e l o c h i i a s u p r a e i , cu g â n d u l c a r e - l m u n c i s e m a i î n a i n t e . D o a m n a M a ­r i a î l p r i v e a p e s u b s p r â n c e n e , s u r p r i n s ă d e î n t r e b a r e a l u i .

— D e c e te i u b e s c ? r e p e t ă d â n s a peni t ru s i n e , j u c â n d u - ş i m â i n i l e p e m a s ă . E g r e u d e explicai : a s t a , M i h ă i ţ ă . A ş a c u m ai a-pr imde u n foc şi la u n m o m e n t d a t se î n ­t i n d e a t â t de l a r g , că nu-1 m a i p o ţ i s t i n g e . B a r , m a m e l e J u n t o b l i g a t e să - ş i i u b e a s c ă fiii... c ă u t ă ea s ă s c a p e ue î n ţ e l e s u r i l e m a i adânici a l e î n t r e b ă r i i .

— N u cu i u b i r e a ta , întsă! — D a , a s t a se p o a . e . Ţ i s 'a p ă r u t c iuda t ,

n u - i a ş a ? D a r , t u ş b i d e s t u l d e b i n e , M i ­h ă i ţ ă , că o a m e n i l o r ie t r e b u i e u n e c h i l i ­b r u , a d i n e a o r i m i - a i v o r b i t de a c e a h i m e r ă c a r e n e a m ă g e ş t e î n t o t d e a u n a , a l t ă d a t ă m i - a i a m i n t i t că f i eca re o m îşi c a u t ă o i n ­s u l ă , l l u - m i e ş t i t o a t e , d r a g u l m e u : ş i e-c h . l . b r u , şi h i m e r ă (pe c a r e o ţ i n î n s ă s t r â n s , e ş t i m a i a les i n s u l a m e a - D i n c o l o d e t i n e n u v ă d şi n i c i n u c a u t n i m i c . N u ţi s ' a p ă r u t n i c i o d a t ă , că n u p o ţ i t r ă i p r i n t i n e s i n g u r — ci n u m a i p r i n a l . c i n e v a , de c a r e t e a g ă ţ i , cu c a r e a c c e p ţ i s ă m e r g i î n a i n t e — i n d i f e r e n t ce v a fi.

M i h a i l o a s c u l t a u i m i t . N i c i o d a t ă m a m a n u - i v o r b i s e a t â t d e î n f l ă c ă r a t ă . S e , trezise p a r c ă î n e a o t â n ă r ă m o a r t ă , c a r e î n c e r c a s ă - ş i c â ş t i ge u n su f l e t , s ă m a i r e t r ă i a s c ă o v i e a ţ ă a p u s ă .

n i ş t i t e , l i m p e z i . D o a m n a B o t a s c â n c e a ca u n copi l .

— £>uini!em a şa d e n e f e r i c i ţ i , M i h ă i ţ ă ! D r a g u l m e u , d e a c e e a t r e b u e s a f i m m e r e u î m p r e u n ă . N u m a i a ţ a v o m s u p o r t a t o a t e c â t e n e - a u fost h ă r ă z i t e -

T â r z i u , M i n a i l s e d e s p r i n s e u ş o r , e ş i n d d i n s u i r a g e i ' i e , t r a v e r s â n d n o i l u i ş i in­t r â n d î n o d a i a l u i . N o a p t e a a c e e a e r a g r e a , c e v a a p ă s a d i n v a z u u i i p e s t e a c o p e r i ş u r i l e case i , p e r e ţ i i s e m ^ c a u , p a r c ă ş i i n toai.ă cai»a p ă t r u n s e s e u n s v o n n e l ă m u r i t d e t r u ­d a sala d e m o a r t e . O e s c h i s e l a r g î e r e a s i r a , l ă s â n d s ă i n t r e a e r u l r e c e , c a r e - l c u p r i n ­se ca u n ş u v o i u b a m u i t o r de î n g h e ţ , u i n -colo s e a u z i c e v a b o c ă n i n d , c â t e v a u ş i t r a n t i . e , a p o i g l a s u l m a m e i :

— D o r m i , Minaiţa ? — î n c e r c s ă u o r m — s t r i g ă el taTe. — N o a p t e b u n a , t i r e g ă ! U a r M i h a i l B o t a

n u m a i p u t u t s ă - i r ă s p u n d ă n i m i c . Ş t ia că n ic i e a n u v a d o r m i . A m â n d o i a v e a u p r e ­s i m ţ i r e a u n e i m a r i l ă s t u r n u r i , d a r o r i c â t î n c e r c a u s ă - i a I i e s e n s u r i l e , n u ş t i a u c u m s'o î n l ă t u r e . P r e v e s . i r e a a c e e a , c a r e a d e ­s e o r i v i n e h o ţ e ş t e c u m sosesc n e g u r i l e s e ­r i i s a u c u m a d e s e o r i p i s i c i l e p â n u e s e p r a ­d a l a u ş a cuş t e i . Ş i d o a m n a M a r i a o s i m ­ţ ise , n u ş t i a d e u n d e a p u r c e s ş i c u m se d e s f ă ş o a r ă — d a r i s»; p ă r e a a t â t d e a p r o a ­p e ca gandlul ei o i n i i o r a . D i n n o u , M i h a i l o a u z i r e v e n i n d î n hol) ş i i a r v o c e a e i s p e ­r i a t ă p a r c ă :

— Ce-oir fi d a c ă a i r e n u n ţ a l a p o s t u l t ă u d e a s i s t e n t ? S ă n u te m a i d u c i Ia P r o f e s o r u l ace l a , W a g n e r V

— O s ă v ă d m â i n e , r ă s p u n s e el t â r z i u . — S p u n e a m aşa î n t r ' o doară.- , m a i a"

d ă o g ă ea . Şi d i n g l a s u r i l e lo r , a u z i t e a ş a p r i n î n ­

t u n e r e c ş i p r i n i n t e r m e d i u l z i d u r i l o r , p u ­t e a i c r e d e că şi t r u p u r i l e l o r s u f e r ă d e a" cea n ă p r a s n i c ă p r e s i m ţ i r e ,

A d o u a zi , a t r e i a zi, a p a t r a zi... î n să , M i h a i l s o s e a la l a b o r a t o r cu s â r g u i n ţ a s t u ­d e n t u l u i d i n a n u l i u t â i u n e p r e o c u p a t d e a l t c e v a d e c â t d e e x p e r i e n ţ e l e lu i . S e h o ­t ă r â s e d e f i n i t i v , l ă s a n d u - s e î n v o i a s o a r -t e i — a şa c u m d e m u l t e o r i v e d e m d u s e d e v â n t ace le f r u n z e v e ş t e d e a l e t o a m n e i . S e o p r e a p u ţ i n î n g r ă d i n ă , s t ă r u i n d s ă p r i v e a s c ă a t e n t şi cu s a t i s f a c ţ i e c o p i l ă ­r e a s c ă c r e ş t e r e a f lo r i lo r . L e v e d e a r ă s ă ­r i n d d i n p ă m â n t , î n u n e l e p ă r ţ i f i r a v e , î n a l t e l o c u r i ţ â ş n i n d d i n t r ' o d a t ă s p r e l u m i ­n ă — ş i a l t e r ă s a d u r i g o a l e u n d e p r o b a ­

b i l s e m i n ţ e l e a u î n c o l ţ i s e r ă î n d e a j u n s E r a

a c o l o o vxeaíá , c a r e s e p u t e a o n c a n d a s e ­m ă n a cu a o a m e n i l o r , u a r o v i e a ţ a a t a t d e c u p r i n s a ш e a i ncaş i c ă o d e p ă ş e a t n u m -J ta tuare p e a c e i o n a i ţ i . I n s i i u p u . a t e a lo r , ii a p ă r e a u c a l e j e i c u n e i ttivmitaH î n j u -m a u ^ i e , c a r e s e p i e i u n g e ş t e t o t u ş i p e l u m e . D e a c e e a i i u a u r e p t a t e P r o i e s o r u -lui: o a m e n i i n ' a u d r e p t u l i a e r e r m . a t e , p e n t r u c ă s u n t r ă i , ego i ţ ti , m e s c h i n i , mereu" u e s n a d a j d u i t i . P e с а п ц H o n i é o m e n t ă , t o c m a i p e n t r u c ă f a c p a r t e d i n i n t e g r i t a ­t e a u n o r v a l o r i d u m n e z e e ş . i ; p e n u u c a a u 0 v i e a ţ ă , f ă r ă d e s t i n s a u m a i o*n, e z is l á r á p ă c a t e p r i m a r e c a a o a m e n i l o r , t a r a b o ­t e z u r i , i á r a d i s p e r ă r i s a u n u z i i .

M i h a i l b o t a u r c a i n l a b o r a t o r î n t o t ­d e a u n a p e s c a r a d i n l u n d , e v i t â n d a s t f e l o r i c e î n t â l n i r e cu ce i )a l ţ i . S e i n c n i d e a î n l u r n ş i - ş i î n c e p e a l u c r u l . D u p a ce o r d o ­n a s e .toate o o i e c i e i e p e m e s e , î ş i o r d o n a s e ş i e x p e r i e n ţ e l e , o c u p a n a u - s e d e n o u i c u l ­t u r i ş i c o a s u n a n a i m n g - u r a t c a e t u l d e mole ş i c o m u n i c a r e a p e n t r u c o n g r e s a P r o i e -s o r u l u i .

H u u o l f W a g n e r n u v e n e a a ic i d e c â t f o a r i e r a r . i r a r c a obos i t , р и И п s le i t d e l u ­c i u ş i i a r ă e n t u z i a s m u l u e i a î n c e p u t . N u 1 s e aiuzea s o s i r e a , p a r c a a r i i a v u t p a ş i d e p i s i ca . I n t r a u e s c u i z a n d u ş a c u s u a i a , ca şi c u m o d a i a a c e e a n u i - a r i i a p a r ţ i n u t d e m u n ş i ca o r i c e s i r e i n a r t r e o u i sa n u i a c ă s g o m o t . i n p r i m a c u p ă l e p r i v e a p e t o a t e i n d i f e r e n t ş i p o a t e л - u g u r g a n u e a : „ A c e s ­t e a i&ial a i e m e l e лсоио , u n d e v a р г ш і г е e ie s e a s c u n d e s u i i e t u i , s a c r u i c n l e m e l e ? " S e o p r e a d e m u n e « n іал/ga m a s a , и и а п -d u - s e p e и е а ь и р г а e p r u o e t e i o r ş i - a o b i e c ­t e l o r cu u n a e r î n d e m â n a . , p a r c a i n con­ţ i n u t u l şi i n t a i n a i o r n u s a r n u l i a t c h i a r c ruspa r i i e ş i a n u l ă r i l e т ш щ lu i . A p o i se r e t r ă g e a l u t r ' u n .scaun e a u se a ş e z a p e s t e p e r v a z u l i e r e a i r e i , o r i c â n d p i e r z a n a u - ş i o c m i ш feoi — c u p r i v i i u e a s p r e şi s e c a t e d e in i su l i c ţ i r e a r u n c a i e d i n c o l o d e m a r g i ­n i l e t ru ipuiu i i u i , u m i o l o d e l u m e . N u p u ­t e a i ş t i d a c a g a n a e ş t e c e v a , d a c a î l m d n -c e ş t e v r e - o n o u a s p e i a n ţ a — s a u d a c a p u r ş i s i m p l u i i d o a r e c a i n e a o r i s u i i e t u i . r ă ­r e a a u a n c şi s t e r p ca o l a n t ă n a , i n c a r e n u m a i e a i e a p a i m i p e a e — ci m a l ş i Î n t u n e ­rec- r ă r e a l a b a i j a t şi g r o t e s c î n d u r e r e a lu i , cac i e r a o d i s p e r a r e c o n . e m p l a t i v ă , u n fei d e s i m ţ î n s u n t - t u a l a l z á a a r n i c i e i .

— c u m s t ă m c u л і с г а г і і е , i v imaue? î n ­t r e b a e i n u m a i c a t e o a a t a , cu o voce ş t e a r ­s ă ş i u m m a , l a s a n u u - ş i c a p u l x e s e m n a i ш jo s — idar p u t e a i g m c i r e p e d e c a vocea n u e r a a l u i , n i c i i u n e i n u m a i e r a î n el .

— C r e d c a m a j u n s s â d e s p a r t g e r m e n i i , domniu ie P r o f e s o r . . . l a & p u n u e a V a g t a n á ­r u l a s i s t e n t , c o n v i n s in»a ca a s t a n u i a r m u l ţ u m i c u n i m i c p e b ă t r â n u l W a g n e r , ş t i i n d bune că ш c l ipa a c e e a g â n d u l l u i e r a i n a l i a p a r t e .

— b i n e , i o a n e b i n e . . m l u r m u r a , p u f ă i n -d u - ş i p i p a t n i n i t , nedes i ip i i i iuu-se d e p e s c a u n s a u d e l à І е г е ш і г а . M a i s t a c â t eva m i n u t e , a r a r î n t â r z i a t.' m a i m u i t d e o o r ă , a p o i c o o o r a i n b i r o u — Ia i e i c u m v e n i s e , f a r a sgomot , f ă r ă a l t c u v â n t , s t r e i n şi b o l n a v .

lviunaiil p r i v e a p e u r m e l e l u i z â m b i n d şi î n c e r c a s a g ă s e a s c ă o e x p l i c a ţ i e . U a r s ' a r fi p u t u t î n t â m p l a s ă n u u e cea a d e v ă r a t ă ş i a l u n e i s e r e i n i o r c c i i p e s t e l a m e i c i u i d e q u b m i c r o s c o p , c e a s d u p a cea s , a m i e z e î n ­t r e g i şi p â n a s e a r a t â r z i u — n a u z e a n i " m i c , n u v e d e a n i m i c , n u s i m ţ e a d e c â t r o ­b o t u l , t r u d a ş i s a . i i i a c t i a e x p e r i e n ţ e l o r r e u ş i t e . I n z e l u l l u i d e m u n c ă , i n a c e a t i ­n e r e ţ e e x u b e r a n t a şi m e t o d i c a — e l d e s ­c o p e r e a n u n u m a i e l a n u l ş i d r a g o s t e a p e n ­t r u ş t i i n ţ a , d a r î m i e o s e b i s i g u r a n ţ a u n u i e c h i l i b r u , a j u n g e r e a a c e l e i n e s t a t o r n i c e h i m e r e — c a r e a a e s e a p u t e a f i h a z l i e s a u t r a g i c ă .

S i n g u r , n e s f â r ş i t s i n g u r , f ă r ă n i ç i o con ­t i n g e n ţ ă d i n a f a r a — i n t u r n , M i h a i l B o t a t r ă i a z i le d e a d e v ă r a t ă l i n i ş t e s u i l e t e a s c ă -D o r i s e d e m u l t t i m p z i l e le a c e s . e a , ş i l e ş t i a s ieş i n e c e s a r e ca î n t r ' u n fe l d e î m p l i ­n i r e m u l t c ă u t a t ă . D i n c o l o d e z i d u r i , p u ­t e a s â s e î n t â m p l e o r i c e , l a u ş a a c e e a p u ­t e a p â n d i o r i c i n e — e l î ş i l ă s a î n s ă d e l à i n t r a r e to t l e s t u l l u m i i e x t e r i o a r e , s i m ţ i n -d u - s e u ş u r a t şi î nv»ora t , n e u t r u f a ţ ă d e t o a t e , r e i n t e g r a t i n u n i c a l u i f o r m ă p r i ­m a r ă — a s e m ă n ă t o a r e ce te i cu a p l a n t e ­lo r şi a f lo r i lo r , a i i i g u r â t a i e a a c e e a n u - i d ă d e a d o a r f o r ţ e d e m u n c ă , d a r î l î n d u ­

p l e c a s ă u i t e , r u p â n d u - s e a s t f e l d e t o a t e r e l a ţ i i l e a n - e r i o a r c , r e a a u c á n u u - i ca p e cop i i î n t r o o d a e — î n c a r e u a n i u e m e r e u s o a r e i e , i a r j u c ă r i i l e î n c e p s a t r a i - s c a u e l a s i n e .

o î n t â l n e a a r a r , la c a p ă t u l t r e p t e l o r d e a f a r ă s a u щ g r ä a . i i a , p e d o m n i ş o a r a I z a -b e i a . u e ш ш . е o u t r e c u s e pa l a a g a e a f a r a s 'o v a u a , ш / ч с і е ace l ea n ic i u u - ş i a m i n t e a ca с х Ы а o *ica a P r o i e s o i u i u i Waigner- b a u u a ^ a o o b s e r v a , s a i u i a i i u - o s i a n ^ u ^ i u şi g i u o . l , i i icos ca u e o u i u o r â ca i ' e -p . tsae ш и ы ш L U s-e s u e ue u i iue — î i r a s a i c a i a o c e a n i a ш u i i n m и ш . і l o t c i d i u p o r t r e t , o c i n i caire-1 u n i i a r e a u a p j i vii şi infiiaicarittji. Muiutdi a l a . ; u e a i t i e i u i c i n u - i ѵогиіле ш а ш т , ш с і рі-еа m u i i n u s t ă t u s e î n p r e a j m a e i — a a r о ш і і ace i a , p o r i r o -tei«; "J t t i^a c i u d a t e am n o n , d i n u i r o u , a e p e o o r i d o i u i e t a j u i u i ••- s e r e p e t a u i a í nun^ t , s e m u i i i p l i t u u , u e v e n . n d o с о і о а п а î n t r e a ­g a t:e ii-jj^e e ^ a i e u n a c u a l t a . C u i a r c â n d p e t o t t u . u a i u i c a i u i u i u e s u s s e a u z e a а ш г p i - m u ! u i n o u a i a ei, n u c â n t e c u l ier-m e c a c u p a t r e c e r i i p e acoio — ci to t ocu.il. D o i o c i u s i r a i u c e a u |HSie t o a t e t a t ^ o u r u e , e ş e a u p e s . e c a d r e , ^ f u c n e ^ u d iu c a m e r a e i şi p o ^ i i t a u o u a t á cu e i p e s i r a u a , ш m a ­ş ina , acasă , î n a p o i , iiu n u u i n g r a u i n a , p e s c ă r i — u a r i a u ş a . u . i i a n i>ula o c u i u r a r â i n a n a n u s i n g u r , u e p ă r e a c a c i u a r o c n a s a u c i n a r uui i ini ţoai ' i i i z a o e i a ii d o r e a u s i n g u r ă t a t e a , n u n i i c i c a u s a - i s u n g n e r e a -sca , ii r e c u n ^ j i e a u î t i u g i u i — u a r r ă m â ­n e a u c r e d i n c i o ş i l a u ţu .

l i i i a u i i i i u , i n u t i l i>ota r e d e v e n e a a s i s ­t e n t u l , 1-ucialo ' iUi , иг.сішсш, m i c u l a i c u i -m i s t ш a i i a i e a Vic-ju m i a ue ш ш і і е a iiO" n l o r . A v t a c a t e o a a i u s e n z a ţ i a ca ц е и и ш а P ro i e*o ru i i u i i s e и а ш ш и ш ş i iui- b c u -t m i e n i u t u u r e r o s a l a c c i c i î n c l e ş t ă r i p e s t e a i b u i n e , c u i i u i i î i i .c iouie . ic ţi va*.e — n u p u t e a l i i i i i p r u i i i u . a i u e c a t u c m o . i i c d e s u ­g e s t i a şi p u t e r n i c a p c j . s o n a H t a t e a i u i і ш -d o i l vv a g i l e i ' , i i t u n c i se r u p e a u e o a a i a d^n l u c i u , p n v i i i d in^pa i i i i a i i t „ i i i i a sc ic , a p a ­ră . iul l i o n t g e n , l u m e ţ e ş i e p r a u e i e i e — ie p r i v e a ou u i a , cu s c â r b a , t|u g i o a z a — ca şi c u m e le a r fi m u i i s a n t e n e ш ш g i i i a r e l u n g i sá-1 p r i n d ă , s a - i î n c ă t u ş e z e t o i m a i m u i t . E a d e v ă r a t , ca t l u c r a n u ^ p a r i i n e a n i m ă n u i n i c i i u i i n s u ş m ă c a r — ci l e g a t şi s v a r u t î n a c e l i m p e r i u n e b u l o s a i m i s t e ­r e l o r lloriio-r. D e a c e e a o d a t ă cu i r e z i r e a , suimţea şi u n g u s t l e ş i e t i c d e s i a r ş e a i a , o d u l c e a r o m i r e и г s o m n , d e r e v e r i e — ca d u p á ce a i s f â r ş i t o c a r t e s a u a i s c u l p t a t

u n s t u d i u , s e n i u i i e n l u . ca t o i u l e u e i u u t i v , ca p e a t e a s t a u m і ш е n u m a i p o a t e l i a -

d e v a r a t n i m i c Î ş i a sva i ' i e a i i a i a i u l a e p e e l , f u g i n d î n s p r e l t i e a ^ i r a , d e s c u i z a i i d - o l a r g ş i r e s p i r â n d c u to t p i e p t u l r e p e . a t e v a l u r i d e a e r r e c e , ca i ă s e u e s m e t i c e a s c a - N u i u -

g e a i n s ă , r ă m â n e a to t î n t r e zndur i ie l a b o ­r a t o r u l u i , p u m b a n i d u - s e c e a s u r i î n t r e g i d e l a u n c a p ă t i a a l t u l , f ă r ă g â n d u r i şi i a r ă su f l e t — a i d o m a c u P ro fc so i iu l canid m a i v e n e a p e a ic i , S u r p r i n d e a i n s ă î n a d â n c ca i n r ' o î m b ă i e r e m i r a c u l o a s ă — c u m se r e î n t r e g e s c , c u m se a d u n ă d i n n o u d i n d e s t r ă m a r e , c u m r e d e v i n e e l ini»uşi. A r -u-егеа ^ с е е а c u m p l i t a d o m i n a ' n e a , f l ă c ă ­r i l e c u g e t u i u i . e i v a i i o i e a u i n c a ш el . A r fi v r u t a t u n c i s â i u g ă şi n u m a i p u t e a . I i e r a f r ică . F r i c ă Ue c u ş t i u c i n e , p u r şi smiplu î n d o i a l a e le i i iCi i te ior d e d i n c o l o s a u d r a g o s t e a a c e e a p ă ş u n a , p e c a i e i -o î n s u -f iase P r o i e s o r u i p e n t r u l l o r i . S a u p o a . e a v e a p r e s i m ţ i r e a Of.hilor c a r e - l a ş t e a p t ă l a uşa . ' E l c i e d e a , i n s a , c r e d e a ca o d a t ă g e r m e n i i v o r I i deuiparţ i ţ i , c ă n o u i l e c u l t u r i cu r a d i u m v o r ţ i n e o v e ş n i c i e , Î n c e p u s e s ă c r e a d ă ca î n t r a d e v ă r uo rn i e vo r a v e a o v i e a ţ a e t e r n a - E i v a a U a m i s t e r u l , e i v a fi m a i c e l e b r u d e c â t P r o i e s o r u i W a g n e r , p e e l î l v o r g l o r i i c a , d o a r el-.. S e î n t o r c e a cu f a ţ a s p r e o g l i n d ă , s e a p r o p i a to t m a i m u l t , s e p r i v e a c u toa t ă a s ip r imea şi s e î n ­t r e b a cu g t a s t a r e :

— E ş t i f e r i c i t , M i h a i l B o t a ? E ş t i fe r ic i t d o a r p e n . r u a tâ t , d o a r p e n t r u u t o p i a a s t a ?

Ş i g l a s u l a m ă g i t o r a l l a n t o m é i P r o f e ­s o r u l u i , r ă s p u n d e a î u locu l l u i , h o h o t i n d p a r c ă :

— D a , M i h a i l B o t a , d a — s u n t fer ici t ! . . . P e f r u n t e î n s ă , î n t r e s p r â n c e n e şi p e a -

mâmdo i o b r a j i a p ă r e a u g n m a z e a d â n c i , ca şi t lum f e r i c i r e a a c e e a a r l i fost a t â t d e g r e a că l ă s a s e m n e rte h u l ă şi m o a r . e .

L a u ş ă m a i p a n a e a u î n c ă o c b i i d o m n i ­ş o a r e i I z a b e l a W a g n e r .

însemnări despre opera poetică a Iui KasúEU (Urrnbwre din

c â n d H a s d e u s c r i e , î n t r e a l t e l e , p o e z i i l e c e l e m a i i m p o r t a n t e , d a c ă n u î n î n t r e ­g i m e a l o r ca v a l o a r e a r t i s t i c ă , d a r p r i n î n t i n d e r e şi b o g ă ţ i a d e s e m n i f i c a ţ i i s u ­f l e t e ş t i p e c a r e l e î n c h i d şi c a r e , d u p ă o j u m ă t a t e d e v e a c n e i m p r e s i o n e a z ă p r i n a c c e n t u l u n e i s u f e r i n ţ e d e o t u r b u r ă t o a r e s i n c e r i t a t e .

D i n g r u p u l a c e s t o r a ş i , p o a t e , d i n t r e t o a t e ce le p u b l i c a t e , s o c o t i m p o e z i a î n t i ­t u l a t ă Gwdeamus, c e a m a i r e a l i z a t ă a r ­t i s t ic . U ş o a r a i r o n i e î n g ă d u i t o a r e p i c u ­r a t ă d e a i u n g u l s t r o f e l o r m ă s o a r ă p a r ' c ă i n t e n s i t a t e a d i s p e r ă r i i . O s e n z a ţ i e d e p l u ­t i r e p e d e a s u p r a î n ţ e l e s u r i l o r v u l g a r e a l e v i e ţ i i s e d e s p r i n d e d i n m u z i c a l i t a t e a g r a v ă a s t r o f e l o r , î n c e p â n d cu o b s e d a n t a c a d e n ţ ă d e m e t r u a n t i c a p r i m e l o r v e r ­s u r i şi t e r m i n â n d cu n o s t a l g i c a a s p i r a ţ i e n e s f â r ş i t ă c ă t r e pur i i t a te a ce lo r d m u r m ă .

N i c ă e r i î n v r e o a l t ă poez i e a l u i H a ş d e u o m e n e a s c a s u f e r i n ţ ă s f â ş i e t o a r e a p ă r . n -t e l u i , d e u n a c c e n t a t â t d e p ă t r u n z ă t o r n u e t r a n s f i g u r a t ă şi î n ă l ţ a t ă ca aci , p r i n f r u m u s e ţ e a s i m b o l u l u i p o e t i c , p â n ă l a d e m n i t a t e a s u p r e m ă a a r t e i .

P o e m u l Dumnezeu n i s e p a r e c e a m a i s e m n i f i c a t i v ă d a c ă n u i z b u t i t ă î n c e r c a r e a l u i H a s d e u , d e a î n ă l ţ a p r e s t i g i u l g r a -i u i u i p o e t i c , p u n â n d u - 1 să n e c o m u n i c e f i o r u l „ s u b l i m e l o r p r o f u n d i t ă ţ i a l e m e t a ­f iz ice i" . D i s p r e ţ u i n d o b i ş n u i t u l m a t e r i a l d e i n s p i r a ţ i e f r i v o l ă — „ u ş o a r e l e c i r i p i r i " a l e p o e ţ i l o r c o n t e m p o r a n i — şi î n l o c u i n -d u - l e cu s u b s t a n ţ a m a i d e n s ă a u n o r s u ­b i e c t e d e m e d i t a ţ i e g r a v ă , H a s d e u n e a-pare ca tipul artistului care năzueşte la

pag. 3-a)

d e m n i t a t e a d e „ a u t o r d i f ic i l " . D^.şi v e r o u l p o e t i c e ^ r e a a d e s î m p o ­

v ă r a t d e i g u r a p r o z a . c á a c i - scu i su iu i r e ­to r i c , sitinaner/t şi n u d e s t u i d e î n i a d . o s ,

c a d e u n v e s t m â n t r i g i d c a r e n u m o d e l e a z ă î n d c s t u i c o m u r j i şi î r u i n u s e ţ e a f o r m e l o r ce î m b r a c ă , c e e a ce i m p r e s . o n e a z ă cu d e o s e b i r e ac i e t e m e r i t a t e a ş i e n e r g i a v â n j o a s ă a m o ş n e a g u l u i p r ă p ă d i t d e s u -î e r . n ţ ă , î n l u p t a p a t e t i c ă c u m a t e r i a r e ­be lă , şi d i n c a r e , c h i a r c â n d n u iese b i ­r u i t o r , î n f r â n g e r e a e i m p u n ă t o a r e ca f n r m u s e ç ^ a t r a g i c ă a u n u i a m u r g . N i m i c e d u l c o r a t , n i c i o е х р г е ь і е ş o v ă i t o a r e s a u v r e o î n g ă i m a r e d i m i n u t i v ă , c u m a r fi fos t d e a ş t e p t a t l a a c e s t o m , î n u r m a s u f e ­r i n ţ e l o r î n d u r a t e , ci o v i g o a r e î n c l e ş t a t ă şi d â r z ă , u n s i m ţ r e m a r c a b i l a i m o n u m e n ­t a l u l u i , o a p e t e n ţ ă p e n t r u t o t ce e d u ­r a b i l şi s t a t o r n i c , i z v o r â t ă p o a t e d i n i t -s i m ţ i r e a ş u b r e z e n i e i f i i n ţ e i o m e n e ş t i . H a ş d e u se î n f ă ţ i ş e a z ă ac i ca u n s p i r i t r e f l e x i v , luc id , c a r e s e s u p r a v e g h e a z ă n e ­c o n t e n i t î n d e s f ă ş u r a r e a p r o c e s u l u i crea­ţ i e i ; d e a c e e a p o e z i a l u i î n f ă ţ i ş e a z ă , î n g e n e r a l şi cu d e o s e b i r e î n a c e s t p o e m , u n c a r a c t e r d e s c r i p t i v , m a i a p r o a p e d e p r o ­z a i s m u l s c h e m a t i c a l c u g e t ă r i i log ice , d e ­c â t d e f r ă g e z i m e a i n t u i t i v ă şi s p o n t a n e i ­t a t e a i n s p i r a ţ i e i l i r i c e . S u n t t o t u ş i s t r o f e c a r e p o t fi c i t a t e c a e x e m p l u d e a d e v ă r a ­t ă poez i e m e d i t a t i v ă , î n c a r e , p e s u b t a-p a r e n ţ a d e s c ă r n a t ă a v e r s u r i l o r , c i t i t o r u l î n t â m p i n ă m i e z u l s u b s t a n ţ i a l a l u n e i c u ­g e t ă r i p o e t i c e , a c ă r e i e x p r e s i e a r t i s t i c ă c h i a r e s t e r e m a r c a b i l ă .

M I H A I NICULESCU

22 AUGUST 1942 UNIVERSUL LITERAR 5

Cronica literară

I. L CARAGIALE: Corespondentă (Opere, Vil) Ediţie îngrijită de ŞERBAN CIOCULESCU (Fundaţia regală pentru literatură şi artă, Bucureşti 1942)

„Libertate şi existenţa" de MIHAIL FÀRCASANU

C u acest a l şaptelea v o l u m cu­pr inzând Corespondenţa, se î n ­cheie edi ţ ia Operelor lui I. L. Caragia le , începută sub îngr i j i ­rea r eg re t a tu lu i Pau l Zarifopol — care a da t publ ic i tă ţ i i , î n t r e 1930 1932 p r ime le 3 vo lume — şi con­t i n u a t ă cu deopo t r ivă p r i cepe re că r tu r ă r ea scă şi a u t o r i t a t e crit ică, de d. Ş e r b a n Cioculescu. E o f a p ­tă de cu l tu ră a cărei î n s e m n ă ­ta te o p u t e m p re ţu i acum când cele şap te tomur i mas ive a le o-perei mare lu i Caragia le ni se î n ­făţ işează ca un cr i te r iu de v a ­loa re exempla ră , act ivă p e n t r u cel ma i m a r e folos al scr isului românesc , p r i n r igoarea cu s ine şi p rob i t a t ea unei conşt i inţe a r t i ­stice ne în t r ecu t e în l i t e ra tu ra noas t ră .

D. Ş e r b a n Cioculescu s emna lea ­ză în pagin i le prefa ţ ia le şi in t ro ­duc t ive la cel de -a l şapte lea v o ­lum, două l ipsur i d in t re care una , din nefer ic i re i remediab i lă : vo lu ­m u l e d e p a r t e de a cupr inde co­re sponden ţa genera lă , deoarece nu toţi aceia cari se află în p o ­sesia u n o r scrisori sau bi le te ale lui Caragia le au înţeles să r ă s ­pundă la ape lu l făcut, p u n â n d manuscr i se le la dispozi ţ ia e d i t o ­rului sau m ă c a r comun ieându- i „copiile mis ive lor p r e a scumpe, ca să fie îns t ră ina te" . Să n ă d ă j ­duim, î m p r e u n ă cu d. Şe rban Cioculescu, că şi dânşi i , î n ţ e l e ­gând î n s e m n ă t a t e a publ icăr i i i n ­tegra le a corespondenţe i c a r a g i a -liene, vor în lesni rea l izarea ace s ­tu i dez idera t .

Ceala l tă l acună a co responden­ţei es te că n u î n t â l n i m în ea — pen t rucă n u ni s'a p ă s t r a t — „nici o s ingură scr isoare d in ani i preţ ioşi ai adolescenţei şi nici din v r e m e a p r imelor începu tur i , ziarist ice şi l i terare. . . Cum d e s ­p r e aceeaşi epocă n u n e - a u fost t r a n s m i s e decât p r e a pu ţ ine m ă r ­tur i i c o n t e m p o r a n e d e oa reca re î n s e m n ă t a t e , o p u t e m d e p e a c u m cons idera ca u n i n t e rva l obscur d in biografia earag ia l iană" .

Cunoscu tă fiind cazna depusă d e a r t i s t în scr isul său des t ina t publ ic i tă ţ i i , p â n ă să a jungă la forma ca re s ă - l satisfacă, e ra fi­resc ca edi toru l Corespondenţe i să încerce a r ă s p u n d e în p r e a l a ­bil la cea ma i n e r ă b d ă t o a r e che ­s t iune d in câte-ş i vor fi pus , o-da tă cu d-sa, şi ci t i tori i , a n u m e dacă şi la îndep l in i rea î nda to r i r i ­lor ep i s to la re Caragia le era to r ­tu ra t de aceleaşi apr ige ex igenţe a r t i s t ice care- i s u p r a v e g h e a u cu t i ran ică lucidi ta te e labora rea sc r i ­sului de creaţ ie . R ă s p u n z â n d î n ­t rebăr i i , d. Şe rban Cioculescu, face deosebire în t r e coresponden­ţa ad resa t ă p r ie ten i lo r şi aceea „dest inată c irculaţ ie i l i t e ra re" , în care caz „au toru l ei se supune u n e i a d e v ă r a t e tenciuni" :

„Lui Caragia le , în rea l i ta te , r edac ta rea unei scrisori n u - i im­punea sfor ţăr i deosebi te , decât când îi l ipsea î n d e m n u l in t e r io r s a u când t rebu ia să-ş i compună u n chip de c i rcumstan ţă , fa ţă de u n corespondent nefami l ia r ; când scria însă câ te unu i vechi p r i e ­t en sau unu i b u n cunoscut , tonu l n a t u r a l , demersu l spr in ten , voio­şia, to tu l deno tă cât îi era de p l ăcu tă comunicarea p e această cale, convorb i rea în scris".

Cu toa tă reze rva s t r ic tă a lui Caragia le , delà care oda tă n u s'a abă tu . , p r iv i toa re la a m ă n u n t e l e biografice ale vieţii in t ime , co­re sponden ţa lui, ma i a les aceea a d r e s a t ă bunu lu i p r i e t en şi „ul t i ­m u l u i confident" , P a u l Zarifopol es te d e o comunica t iv i ta te lesne cucer i toare .

U n u l d in aspec te le cele mai savuroase în care-1 r ecuncaş t eam este a l lui Caragiale. . . c a r a -gial izând, m a i m u ţ ă r i n d u - se pe sine cu o b u n ă dispoz. ţ ie e x u b e ­r an t ă , bufonă uneor i , î nvese l in -du - se şi învese l indu-ş i corespon­den tu l ca şi p e cit i torii pos tumi ai epistolelor, cu „pot p e n t r u ca să zic", sau „care va să zică" şi „d in p r in u r m a r e în p r i n u r m a ­r e " e tc .

„Nu credeţ i că g lumesc" îl a s i ­g u r ă odată p e amicu l s ă u P a u l Zarifopol , r e p e t â n d u - i a s igu­r a r e a seriozi tăţ i i cu ca re - i co­mun ica o r e ţ e t ă pen t ru d-na Z a ­rifopol („Frau Doctor'-). I n d e t a i -l a rea r e ţ e t e i Caragiale găseşte pr i le ju l f ixăr i i unu i moment a r ­t is t ic de o p las t i c i t a te perfectă şi poa te că t r a n s m i ţ â n d u - i - o lui P . Zarifopol el se v a fi gândi t şi la coana Joi ţ ica , p e ca re ş t i ind-o „damă b u n ă " i s e p u t e a în tâmpla , a f l ându- se v r e o d a t ă „zaifă d u p ă t r o a h n ă " , să a ibă n e v o e de acea b ă u t u r ă „cam cap i toasă" r eco­m a n d a t ă co responden tu lu i său. I a t ă f r agmen tu l scr isor i i (CIV) despre care e vo rba :

„ S t i m a t e d - le Doctor , când o

d a m ă e s t e zaifă d u p ă t r o a h n ă , c u m este F r a u Doctor, i se r eco­m a n d ă de au tor i t ă ţ i l e medica le (şi luc ru l a fost p roba t p â n ă la e-v iden ţă de F r a u Doctor) să facă u r m ă t o a r e a cură : ia în f iecare zi de două ori, cu o j u m ă t a t e de ceas îna in te de p r â n z u r i , u n p a ­ha r ca de 250 g r a m e d e bere Porter cu u n gă lbenuş de ou p roaspă t . Ba te b ine gă lbenuşul cu p u ţ i n z a h ă r (căci berea P o r ­t e r e p r e a amară ) , t oa rnă binişor be rea d ' a supra şi ames tecă ; lasă să t r eacă pu ţ i n s p u m a şi dă f ru ­m u ş e l pe gât . B ă u t u r a aceasta este cam capi toasă; as ta n u face n imica ; dama m ă n â n c ă b ine ş i - ' t r a g e apoi o b u n ă moţă ia la . In t r e i - p a t r u zile se cons ta tă cu s i ­g u r a n ţ ă o văd i tă î n t r e m a r e şi bună dispoziţie. î ncă odată , n u credeţi că g lumesc" , e t c . .

Caragia le t a n d r u şi afectuos, ins is tent şi in te resa t , mişca t fără să se sfiască a p ă r e a astfel, da r i u t e r edeven ind p a r c ă m a i e l însuşi, în a t i t ud inea con templa ­toru lu i lucid care se s c u t u r ă de răspunderlCe par t ic ipăr i i f i l t r ân -du-ş i sensibler ia (tot u n tel da a part ic ipa) p r in obse rva ţ i e e x a c ­tă şi umor , — ia tă n u m a i câ teva t r ă să tu r i din bogata g a m ă suf le ­tească a omulu i vieţi i d e t oa t e zilele ce ni se desvă lue p r i n l ec ­t u r a Corespondenţei, cu d r e p t cuvân t delectabi lă .

* D. Mihai l F ă r c ă ş a n u a în ţe les

perfect că p rob l ema l iber tă ţ i i omulu i e condiţ iona !ă de s t a r ea de societate, în ca re t r ăeş t e şi că n u m a i p o r n i n d de là cons ta ta rea acestei real i tă ţ i , cu toa te conse ­cinţele ce le implică, se poa te clădi temeinic , ev icându-se d i s ­cuţ ia s tearpă . Cu d r e p t cuvânt , d - s a negli jează aspec tu l m e c a ­n ic şi s ta t ic a i problemei , în care l i be ru l - a rb i t r u este opus d e t e r ­min ismulu i , s p r e a p u n e a c c e n ­tul pe ca rac te ru l social a l l iber ­tă ţ i i . L ibe r t a t ea are , în concep­ţia d - lu i Fiărcăşanu, ca rac te ru l e sen ţ i a lmen te cont rac tua l , pe ca re - l a u 'de a l t fe l t oa t e man i fe s ­tă r i l e prac t ice a le omului , con­di ţ ionate deopot r ivă de s ta rea de societate: n u po ţ i fi l iber d e ­cât pr in respec tu l l iber tă ţ i i ce­lorlalţ i .

A m ant ic ipa t a sup ra conclu­ziei p e care o p r o p u n e eseul

desp re „Libertate şi existenţă" (Soc. d e cu l tu ră n a ţ i o n a l - l i b e r a -lă, Bucureş t i 1942). Vom schija acum în lăn ţu i r ea gândi r i i a u t o ­ru lu i sp re aceas tă concluzie.

La d. M-hail F ă r c ă ş a n u l iber ­ta tea împl ineş te funcţia cuge tă ­rii d i n faimoasa ecuaţ ie c a r t e -sdană. A fi însemnează a fi l i ­ber. „Ex i s t ăm în m ă s u r a în care sun tem l iber i" , ia tă p r o p o ­ziţia începă toare a s tudiu lu i d-sa le . D a r condi ţ ionarea e x i s ­ten ţe i p r i n l ibe r t a te re levă e s e n ­ţa d inamică a acesteia d in u r m ă , mişcarea ei dialect ică în p l anu l exis .enţ ia l . Se deosibesc în fapt două sensur i dialect .ce desfăşu­r a t e în aceiaş p l a n evolut iv , d e a -lunguC a d o u ă e tape de j i s ive în mer su l l ibertăţ i . , sp r e a sa t i s ­face funcţiunii exis tenţ ia le ce i -a fost a t r i bu i t ă : unu l este al mişcăr i , in ie r ioare care duce la cucer i rea personal i tă ţ i i d e s p r i n ­să de orice condi ţ ionare d in afa­ră, corespunzând cunoaşter i i p u ­r e şi dss in .e resa te , d isponibiLtă-ţii perfecte , ia r ce lă la l t e s te a l „anga jă r i i " p r i n acţ iune, p r in faptă, în mişcarea dialect ică a societăţii . Toată va loa rea şi p l e ­n i tud inea de în ţe les a l iber tă ţ i i constă din accen tua rea a c a r a c -terului ei faptic şi expe r imen ta l în cadru l colectiv, d in c o n f r u n ­t a r ea şi echi l ibrul propr ie i l i ­be r tă ţ i cu l iber ta tea celorlal ţ i :

„Cont rac tu l social, care n u e -xistă istoriceşte, există logiceşte în dialectica i n t e rnă a colectivi­tăţ i lor . Cr i ter iu l d e judeca tă a s u ­p r a unei societăţ i este p r in ar m a r e acela al respectu lu i o m u ­lui, a l ba lansu lu i î n t r e l iber tă ţ i . Dacă însă l ibe r ta tea unora de­v ine t i r an ie p e n t r u alţii însem­nează că fundamen tu l social a fost d i s t rus şi că r e în toa rce rea la s t a r ea p r imi t ivă este iminen tă . Pr ivi legiul u m a n u l u i este a tunc i a roga t d e un i i şi refuzat a l tora" .

Corect ivul l iber tă ţ i i , ceea ce o împiedică să devină a n a r h i c ă , făcând d in ea, d impot r ivă , u n factor ac t iv a l men ţ ine r i i s tă r i i d e societate, es te a s e n t i m e n t u l l iber , adez iunea cons imţ i tă ; a -d e v ă r a t u l r eg im al l iber tă ţ i i es te „ reg imul unei l iber tă ţ i precise, riguros de l imi ta tă d e echi l ibrul d i n t r e l iber tă ţ i le indiv iduale şi de l iber ta tea pr inc ip ia lă a d ia ­lecticei sociale".

Clar i ta tea l ipsi tă d e echivoc a gândi r . i d - lu i Mihai l F ă r c ă ş a n u exclude in ten ţ i a ins inuăr i i c lan­dest ine, în c a r e caz u m o r u l a r fi fost r iscant . Nicio aluzie obscura sau piezişe, n ic iun gând rost i t n u m a i p e j u m ă t a t e , ci totul spus cu accen tu l s incer i tă ţ i i , a cărei forţă comunica t ivă i svorăş te din tă r ia convinger i lor unei intel i ­gen ţe oneste, luc idă şi l iberă .

M I H A I N I C U L E S C U

F I Ş I E R (Urmare d in pag ina I-a)

„In afara şi înăuntrul ţării, în vechime şi în timpii moderni, au fost mulţi şi foarte mulţi de a-ceia ce ne zugrăviau în faţa lumii cu un complex de vopsele a tâ t de posomorite, atât de in­fernale, încât una singură dintre ele ar fi fost de ajuns pentru a face naţionalitatea noastră un o-biect de desgust şi de- dispreţ pentru toate popoarele...

...şi nu trebue să ne mirăm de... o asemenea sentinţă din gura unor străini, inamic i secolari ai naţionalităţii noastre, de vreme ce mai — mai tot în acest fel ne depindeau (zugrăveau N. R.) pe noi până mai alaltăieri chiar boer.i noştri româneşti, zicând, de exemplu, în peliţiunile şi în memorandele lor către Puterile Europei; „asupra ţăranilor ro­mâni nici sfaturile nici exem­plele cele mai doved.toare (con­cluante) n'au putere" ş. a. m. d.

„Dacă ar fi aşa, atunci ar tre­bui... să aşteptăm... fatala pieire a gintei române, căci un popor condus din furt, din ucigaşi, din incendiar i , din nerozi şi din şi­reţi, nu poate să trăiască, fiind o pură negaţiune. Din norocire, nu străinii, şi nu clasa feudală de valvasori şi valvasini, numiţi alt­fel boiar i , a u p u t u t să cunoască şi au dreptul de a judeca carac­terul Românilor. Lupul este un expert de minune în privinţa cărnii oii, insă numai atâta, şi nu cumva să vă bazaţi pe ceeace o să vă spună despre calităţile morale ale victimei sale"...

(Caracterul...) *

„Patriotismul nu este de a ţine prin oarba deprindere la lo­cul naş te r i i ta le . E poetic a zice:

iubesc această colibă, acest râu­leţ, acest arbore, căci aci văzui lumina zilei, aci am petrecut anii copilăriei, aci jucam pe i a r b ă , — dar aceasta nu este şt nu poate fi patriotism, sau cel puţin nu-miţ i - î un pa t r io t i sm cura t a n i ­mal, mai prejos de înălţimea o-mului : patriotismul bunei, ce stă pironită în hornul cu care se dedase, sau patriotismul mâţei, ce rămâne neclintită în locuinţă, deşi zece stăpâni se- mută şi se succed unul după altul. Patrio­tismul nu este, de asem.enea, mulţumirea de o vedea prospe­ritatea exterioară a ţăru sale, privind astfel orice situaţie posi­bilă, din dată ce i se asigură o pâine mai dospită, un bordeq mai spoit, o haină mai croită. Mize­rabil mercantilism !

Negreşit, patriotul cel adevă­rat nu se poate opri nici el de a nu-i fi drag să privească pro­pria sa vatră oglindind mereu aspectul gradinei celei mai în­florite, dar această porţiune aşa zicând brută a iubir i i el o su-puno imperiosamente unei aspi-raţiuni cu mult тлі înalte, unei aspiraţiuni ce are dreptul ea sin­gură de a pretinde la sacrul nume de patriotism: m ă r i r e a n a -ţ ana lă" .

(„Pat r io t i sm şi ne încredere") *

Noi zicem „măr i r ea na ţ iona lă" , iar n u „măr i r ea ţăr i i" , căci este o distanţă imensă între aceste două ordine de idei, dintre care una reprezintă divinitatea sufle­tului şi cealaltă pulberea lutu­lui!"

(„Patriotism...")

LAFCADIO

Srropertius (Cântec de uitare, II 11)

Să scrie alţii pentru tine versuri Sau fii uitată — una mi-i — căci a Te lăuda in vers înseamnă a Svârli sămânţă lutului nerodnic...

Ascultă-mă: s'or duce toate câte Acum te'mpodobesc cu frumuseţi — In ziua morţii grele de tristeţi... Nesocotind ţărâna-ţi, nu va spune

Vre'un trecător c'ai fost lumină'n lume... NICOLAE PREDESCTJ

ffilefancotie Nici un cânt — nici o tristeţe nu'şi mai tremură oglinda, — nici un ciob de frumuseţe nu-mi mai luminează tinda.

Calea visuluui — vădană — ş e r p u i n d p r i n buruene pare-o iederă sărmană fără euanta i i şi treme.

Câte-un vis doar mai încearcă clampa uşii s'o urnească, trudnic — fâlfâire parcă trece peste, zări de iască.

Dar părerea cade. Stele se opresc din c l i p e t — sgură. Numai gândurile mele clipa, nevăzut-o fură...

L u n g — pustiul se revwsă ca un blestem — ca o mare — p e s t e d e p ă r t a r e a arsă fără pietre de h o t a r e .

Singur — subt imensa boltă simt cum sufletu-mi tânjeşte — f lor i , d i n lacrimi, se desvoltă — d e p ă r t a r e a mă umbreşte...

Câtă tragi-comedie ! Nici un zâmbet să nu am — l u m e a să o văd pustie ca pe vremea lui A d a m . . .

EMANOIL FLORENS

CÂNTECE N O U I

Д doua scrisoare către poetul tânăr

SPorfaíiü Mi-e sufletul un portativ pe care, Bemolizate note de suspin, Se 'nşiruiesc în versul cristalin De dragoste, de dor şi de plecare...

Curg notele pe portativ, curg lin — Şiraguri de corăbii plutitoare Sorbite 'n largul unui vag destin, In jçjintec de sirene-amăgitoare...

Aprinde-ţi farul Inimii, de jar, Nu le lăsa ca să îşi frângă 'n larguri înaripatele lor, mici, catarguri !...

Avântul lor, în pulsul de pojar, E pentru tine. Tu eşti leit-motivul Ce face să vibreze portativul!...

ŞT. V. IONESCU

A n u l trecut, cam tot pe tim­pul acesta, îţi scriam câteva rânduri, prietene poet, rânduri în eare căutam să lămuresc câ­teva mărunte, dar totuşi esen­ţiale neînţelegeri, care stăru­iau între noi: Nu ş[tiu prea bine in ce măsură arh putut limpezi a t u n c i aceste meandre, dar asta nu are prea mare importanţă, fiindcă mi se fiare că aşa zi­sele ^lămuriri" se dau întot­deauna spre a nu fi înţelese.

Şi dacă astăzi vreau să vor­besc din nou cu tine, în puţine rânduri, n'o mai fac spre a lă­muri cine ştie ce probleme, ci numai pentrucă mi-este dor de tine, necunoscutul şi adevăra­tul meu prieten. Tu vii zi de zi pe masa mea de lucru în chip de scrisoare, iar uneori baţi chiar la uşa mea, cu un deget imperceptibil; întotdeau­na te aştept cu -aceeaşi bucu­rie, poate tocmai fiindcă nu ştiu cine eşti, gata fiind să des­copăr în tine un univers nou, o lume necunoscută.

Vin astăzi înspre tine cu su­fletul deschis. La dreptul vor­bind, nu ne cunoaştem, decât de un an de zile şi mei bine, de când drumul tău a devenit şi al meu, am început să ne ştim. Ce importanţă mai are oare atunci faptul acestei ma­teriale necunoaşteri ? Atâţia câţi aţi venit, pe toţi vă cu­nosc, mai bine decât s'ar pu­tea crede. Ciudat este faptul că se mai află câte unul care să se înşele asupra mea, imagi-nându-şi cine ştie ce.

lată de pildă că am primit mai ieri o misivă din partea unui poet, care-mi spunea că sunt un fel de paznic, „un Sfânt Petru cu cheile", lăsând să pătrundă „numai talentul". Să mă ierte corespondentul a-cesta, dar misterul „cheii", este într'adevăr atât de... misterios, încât fiecare din noi îl deţinem, chiar într'o măsură de care nici nu ne dăm seama; cheia talentului e î n no i . Iar în ceea ce priveşte acel rol de paznic, noi Ш vrem mărginit numai în cadrul unor anumite limite, de care niciodată nu ne vom în­gădui să trecem. — Gândeşte-te, prietene care ne scrii din cutare sau cutare oraş, că şi noi suntem cel puţin la fel de tineri ca Şi tine, şi că nu pu­tem să refuzăm niciodată o mână, ce ni se întinde cavale­reşte şi franc.

Şi totuşi... Şi totuşi ne-a fost dat să ve­

dem oameni care au urcat ală­turi de noi sau cu noi, i n t o r -

căndu-se împotrvvă-ne, cu un aer şi cu o atitudine care le face cinste — dar numai când acest cuvânt e o noţiune rela­tivă. Am văzut apoi caractere care se frângeau mai rău decât iarba în bătaia vântului, tot aşa cum am auzit, înjurăndu-ne azi, guri care până ieri ne „lăudau" cu ^aceeaşi uşurinţă. Am trecut prin toate şi am trecut peste toate, fiindcă pe noi nu ne interesa acest om murdar şi frumos, ci cântecul, descătuşat de gură, pberzându-se în slavă, pur şi limpede. Cântăreţul putea să mbă ochii verzi sau pantalonii cârpiţi, tot aşa cum putea să fie blond sau gras. Poţi spune lucruri frumoase, chiar dacă ai neşan­sa de-a fi bâlbâit !

Te văd parcă, în clipa în care vei ceti aceste cuvinte, care tocmai fiindcă ţi se adresează ţie, ţie şi ţie, nu se adresează nimănui. Le-am scris în toiu de noapte, aruncânău-le mai mult vântului, fără de grife, aşa cum nici copacului nu-i pasă de frunezle ce i le răpeşte toamna. Te văd cetindu-le şi zâmbind sau trecând cu indi­ferenţă asupra lor.

TU — adică oamenii cei mulţi, — dar nu TU, prietenul meu nedescoperit, pentru care dacă îmi fur o oră de somn şi o oră de viaţă, darul acesta neînsemnat e mai mult de cât un dar...

Versurile tale trec pe sub ochii mei cu o migală pe care mi se pare că nici nu o bănu-eşti. Armoniile tale sunt linia­re — le iubesc. Dă-mi voie, să fi scris de astă-dată numai şi numai pentru tine. Primeşte-mi deci rândurile acestea delà suflet la suflet, pe care le-am pus pe hârtie la ceasul în care se scrie mai mult femeilor dragi, iubitelor adică.

Şi chiar dacă tu mă vei ve­dea şi mai departe cu barbă şi chei, să ştii că eu sunt altul. Adică al tău, ca frate,

Ş T E F A N BACIU

N. B. — Manuscrisele ss ex­pediază la redacţie, menţionân-du-se pe plic : pentru Şt. B. Şi răspunsurile : V. P. Nect., I. Arm., Horia Carp., Mad. I. Viorel, E. Dor., H. Petr., P. Munte, Sandu D., Ovidiu Bal., Melinte V. A., Iulian Mart., M. Cal., C. Mile, Vera Lucia Ned., St. Beţanu, St. Lie, Hamilcair B-, I. Gheorghiţ : Nu. George P., V. Fl. : Da. Ion Mar., Tra­ian Bir. : Numai poesii.'

„La porţile Odesei", de Corneliu Penescu De cu rând a a p ă r u t o l u c r a r e

a supra războiu lu i c a r e s e cere r emarca tă . Es te v o r b a d e v o l u ­m u l d e nuve le a l d - lu i Cornel iu Penescu : La porţile Odesei, ca­r e în cele 12 cap i to le a l e sa le desfăşoară o serie de tab lour i e-moţ ionan te d i n campan ia r u ­sească.

Car tea se desch ide cu u n s i m ­bolic „Cântec d e noap te" , în ca­r e icoana rea lă a Chiş inăului desrobi t , e s te r eda t ă cu o a d e v ă ­r a t ă v i r tuozi ta te , în ceeace p r i ­veş te c la r i t a ta ve rbu lu i .

„Oraşul fumega încă. Casă du­pă casă, mistuite de pustiul focu­lui se înşiruiau în imagin i apo­caliptice. Cadavre de oameni , maş in i militare distruse de obu­ze date în plin, tancuri schrijila-te de lovituri , unele arse de ma­terii inflamabile şi o lume pes­triţă rătăcind pe străzile acope­rite de ruine, te copleşeau de tri­steţe.

Bubu i tu r i de puşcă se p r i n ­deau de ureche într'un ecou ne­sfârşit, într'o noapte cu lună, buimăcit de atâtea pocnituri, m'am dus să caut patrula".

— „Dece trageţi, fraţilor ?" In aces t cadru se leagă d i a lo ­

gul în t r e c o m a n d a n t şi pa t ru l a ca re r apor t ează că soldaţ i i ge r ­m a n i t r a g cu puşca, să n u fie p r ă d a ţ i cei morţi . . .

A u t o r u l descr ie apoi d r u m u l Tighinei : „Poduri aruncate în aer. Gări ce fumegau încă, hoi­turi de oameni şi de animale şi peste tot, urmele luptelor ce se însă i lau în fuga maşinei , fixân-du-se în minte pentru totdea­una".

Accentu l carac ter is t ic însă, în buca ta de in t roducere , ca şi în t oa t e celelalte capitole , cade p e

faptu l psihologic. Mediu l încon­ju ră to r , an imale le , maşini le , a r ­mele , monş t r i i d e oţe l t e reş t r i s a u sbură tor i , lupte le , v â r t e j u r i ­le d e foc, b o m b a r d a m e n t e l e , toate aces te c râncene rea l i tă ţ i a le războiulu i cons t i tue n u m a i u n cadru , în ca re locul d e f run te î l ocupă suf le tul os taşului cu î n ­t regu l lu i l an ţ d e f r ămân tă r i , c red in ţe , superst i ţ i i , însuş i au toru l , d. Corne l iu P e n e s ­

cu, p r i n s în angrena ju l nes fâ rş i ­tu lu i v a c a r m a l luptelor , în care moa r t ea îl dădea tâ rcoa le la fie­care pas , cade p r a d ă une i s u p e r ­sti ţ i i p e care o r e d ă magis t ra l , în câ teva pagin i :

„Dar, n'apucarăm bine drumul podului , când, ca eşit din a-dăncuri, un cântec de cucuvea mă făcu să mă opresc din mers. Din sus, de pe deal, o voce stin­să de emoţie soma în tăcerea noppi vreun r ă t ăc i t pe ul i ţe le Căujan i lo r :

— „Sta i . ' Cine- i ?" Vocea se auzi de trei ori, odată

cu ecoul strident al cucuvăi i , a-

Episoadele , u n u l m a i d rama t i c decâ t a l tu l , se u r m e a z ă ver t ig i ­nos.

D i n t r ' u n scur t dialog, n e p u ­t em da s eama de s ta rea sufletea­scă a infanter i s tu lu i , în t impul a tacu lu i d u ş m a n .

Pe uşe, năvăleau bunii mei os­taşi.

— ,,Domn' maior, mai trăiţi ? Bomba căzu lângă fereastra dumneavoastră! ţipă Stroilescu

Mă uitai la Grigoriu. Era pa­lid şi de un calm straniu. Re­flexul emoţiei .

— „Adică cum? Chiar lângă noi, Stroilescule? Şi nu ne-а, fă­cut n imic ? Auzi, Grigoriule .'

Şi începui să râd pu te rn ic , fă­ră să-mi dau nici eu seama de ce râdeam.

O pagină superbă din v ia ţa şi lupte le grănicer i lor a î nc rus t a t -o aces t scri i tor în capitolul in t i tu ­lai : „Cota 55,2", i a r , cu buca ta „Acolo doarme un infanterist", d. Cornel iu Penescu aduce cel mai f rumos şi m a i s imţ i t omagiu os­taş i lor noş t r i d in infanter ie , p e n -

jum.ga.nd la urechile mele un O ' - ' t r u e ro ismul şi sp i r i tu l lor de „ S t a i „ C u c u v e a " ;

„C-vea"i obsedant, mestec de „Cine-i", chinuitor.

Rămăsei înfipt în drum ca un plop bătut de vânt, sgălţăit de tremur stupid pe care încercam zadarnic să-l stăpânesc.

— „Să mergem, zise Gună. Este santinela delà formaţiuni.

— „Sant ine la , ca santinela, Dar cucuveaua?

— „Aşa cântă ele noaptea. E satul pustiu şi ars".

Obsesia cânteculu i de cucuvea, în tot complexul faptelor din zona opera t ivă , es te r eda tă cu o impres ionan tă grada ţ ie , p â n ă c â n d se a junge la u n desnodă-m â n t cu to tu l neaş tep ta t , n e n u m ă r a t e nopţ i d e ch inur i şi d e nesomn.

A u t o r u l descr ie apo i „Drumu­r i l e Ucra ine i" , local i tă ţ i le „Be-l iaevka" , „Freuden tha l " , „Ta­t á rka" , p e u n d e m e r g e a oda tă cu î na in t a r ea i n f a n t e r i e i

jer t fă . I a t ă câ teva r â n d u r i d in acest

mag i s t r a l ep i t a l am a l nun ţ i i s â n ­gelui r omânesc :

A u căzut atâtea spice. Undeva înapoi, aproape de

drum, apar primele cruci : ofi­ţeri, subofiţeri, soldaţi.

Infanteria merge înainte, zi şi noapte şi doarme între focurile inamicului. N'o vede nimeni. Merge printre gloanţe ca şo-părla.

Dar în urma ei, crucile se ri­dică pe margini de drum, s lăvind moartea eroică.

Trecătorule, opreşte-ţi puţin ochii pe crucea albă.

Acolo doarme un infanterist. Onoarea Patriei.

Volumul „La por ţ i le Odessei" cupr inde şi câteva evocăr i de o -fiţeri infanter iş t i e roi : Locote­nen tu l colonel Ion Trofin, căpi ­t anu l George N e a m ţ u şi căp t a ­n u l Ionescu Anton . I - a u fost buni camaraz i d e a r m e şi d e i -dealur i . De aceea şi por t re t i za rea lor, în cadru l lupte lor în care a u căzut, es'.e făcută cu penelul inimei, n u n u m a i a l meş teşugu­lui.

Se vede în fiecare rând, în fie­care cută sufletească a Eroilor, în fiecare în t âmpla re , în fiecare gând t r mes înapoi spre cei r ă ­maş i acasă, s imţ i rea a t â t de a -dânc camarade rească a os taşu­lui şi scr i i torului Cornel iu P e ­nescu.

P e n t r u el, ca şi p e n t r u cei cari vor citi „La por ţ i le Odessei" cei trei eroi, s imbolul celor mul ţ i , celor viteji , r ă m a ş i pe câmpia Ucrainei , n u sun t mor ţ i .

De aceea, ca r tea d - lu i C o r n e ­liu Penescu const i tue un m a r e apor t a d u s l i te ra tur i i noas t re e-roice.

O scrisoare a Mareşalului Mannerheim

cátre un scriitor roman Deila Marele Cartier Gene- poporului prieten şi al'at:

ral, unde i s'a remis un volum „Foarte mişcat de amabila după limba română al Kaleva- „atenţiune, vă trimet căldu-

lei, Comandantul suprem al „roase mulţumiri, felJcitân-forţelor Finlandeze, Baronul „du-vă p e n t r u frumoasa Gustav Mannerheim, Mareşal „dumneavoastră ispravă de al Finlandei a adresat urmă- „traducător care e menită să toarea scrisoare Domnului „strângă şi mai mult legătu-Barbu B. Brezianu, traducă- „iile fimlando-rcmâne". torului epopeei naţionale a MANNERHEIM"

UNIVERSUL LITERAR 22 AUGUST 1942

CARNET DE RĂZBOI Atacul care are loc la 5 dimineaţa după incursi­

unea sondă din noaptea trecută, reuşeşte câşti­gul unui avans de 5 Kilometri. Avansul insă, nu-1 câştigam decât după ce toate tentativele disperă­rii ruse, cad. Inspiraţia sovietică in găsirea soiu-ţinor de extrema, deşi ridiculă uneori, nu se epui­zează aşa uşor. Astăzi ea a mers pană la parodia vicleniei consumată a calului troian, cedandu-ne cu o uşurinţă de strategie puerilă, un colhoz şi o с ш е mare ae lan care prin poziţia lor constituiau două obiective avantagioase. Ruşii se înşeală insă căci noi ştim legenda „timeo Danaos ut aona ie -rentes", aşa câ nu ne aventurăm decât cu pruden­ţă şi către coihoz şi către claie. Şi peste puţin, ne convingem ca pruaenţa nu ne-a iost tara tenieiu. huşii ue azi nu mai sunt doar ruşii războiului de eri. Acum ei uzează de toate manoperiie şi de toate dexivateie, care, de cele mai muite ori, nu respectă aşa zisa luptă dreaptă romanească.

De astă dată, scontând bine înţeles intr'un efect de panică, s a u vârât peste tot in claia de ian şi de aci încep să tragă in toate direcţiile, de îndată ce înaintarea noastră le deveni ameninţătoare. Eroismul acesta „in extremis", nu ţine insa mult. Câţiva voluntari de ai noştri reuşesc să se stre­coare pană ia claie să-i dea foc. .La aşa ceva nu s'au aşteptat poate, ruşii. De aceia se văd încol­ţiţi şi înşelaţi in această „mise en scène", ca ursul din povestea cu pescuitul, ghiaţa şi coada. Şi atunci nu le mai rămâne altceva, decât să ne ofere un spectacol de disperată pantonimă : încercând să-şi salveze cel puţin viaţa dacă restul l-au pier­dut, pentru a-şi creia o cuirasă aproximativă şi pentru a fi mai puţin văzuţi, fug cu snopi de grâu în spate. Atunci când trecem prin poziţiile lor, dăm de arme părăsite, căşti, măşti şi morţi. In fu­gă au azvârlit totul. Unii morţi totuşi, mai au în­că lângă ei snopul cu grâu.

La traversarea unei pădurici, mtalnim un con­voi de prizonieri şi o targa cu un rănit. Mă apropii de targa şi de abia recunosc rănitul.. E elevul plt. F. V. Acoperit cu o foaie de cort însângerată şi galben cum numai morţi pot fi, are mâna stângă ruptă iar dela dreapta sîâşiată palma. Cu atât mai mult mă miră şi mă sperie zâmbetul lui uscat care-i însoţeşte cuvintele de o banalitate tristă : „à la guerre comme à la guerre". Il încurajez pe cât pot, deşi îmi dau seama cât de inutile îrni sunt cuvintele şi targa porneşte mai departe spre pos­tul de prim ajutor.

La ora 6 dimineaţa un grup de 7 avioane de re­cunoaştere sovietice, sondează şi mitraliază spa­tele nostru. Antiaeriana noastră, după o luptă scurtă doboară două şi le înlătură pe celelalte. Unul din aparate n'a căzut prea departe de noi. Din poziţia noastră am putut urmări lupta ca la un meeting. înainte de a cădea, avionul atins s'a ridicat vertical ca pentru numele tatălui, după care a căzut vertiginos. L-am văzut şi sfărîmat la pământ. Un avion doborît nu e un spectacol re­comandabil cenesteziei noastre.

De fapt, pentru noi nici nu e timp de spectacol. Căci lupta e mai puţin în aer şi mai mult pe pă­mânt Uneori schimburile de focuri sunt atât de rare, că sunt trase numai pentru a se marca o prezenţă. Alteori se trage pentru studiu şi lovi­turile amintesc doi duelişti moderni care trag în eus. Astăzi însă, când am descoperit poziţia şi ali­niamentul inamic, tragem aşa fel, că orice iniţia­tivă inamică e condamnată. Dela observator văd cum ruşii stau aplecaţi la pământ fără să mai facă vre-o mişcare. Sgomotul asurzitor al lovitu­rilor îi culcă ca altădată tunetele pe păzitorii lui Isus, când Fiul Domnului învia. Aidoma, păzito­rii de acum ai răstignirii lui Isus, fac la fel şi tot ca tunci, tunetele de acum sunt ale unei învieri.

Seara, la vre-o două ore după asfinţit încep şi escapadele şi investigaţiile aviaţiei noastre. E un grup de 9 aparate pe care în zadar încearcă să le oprească proectoarele şi antiaeriana sovietică. Fee­ria pe care ne-o oferă apărarea aeriană sovietică, e un spectacol de kermessă. Trena colorată a an-tiaerianei ruse urmăreşte neputincioasă aparatele noastre. Căci ele se strecoară printre nori şi pe sub nori, la fel lui Ulysse, care ridiculiza setea de răzbunare a ciclopului, strecurându-se din peş­teră, agăţat de lâna protectoare a unei oi.

O ceaţă deasă, conciliantă, impune astăzi, cel pu­ţin pentru o bucată de timp, un armistiţiu obli­gatoriu. Profităm de ea pentru a ne astâmpăra setea cu ceva pepeni din bostana care e lângă noi. In mijlocul bostanei, câteva vite pasc im­pasibile ca în timpuri normale. Indiferenţa lor faţă de moarte poate fi luată ca o lecţie pentru oameni. De altfel chiar şi noi oamenii am început să avem un fel de nepăsare budistă pentru moar­te. Ea nu mai impresionează în nici un caz ca în timp de pace. Atunci un mort anonim chiar, îm­prăştia o atmosferă de desnodământ aproape cos­mic. Simţeam parcă prin moartea fie şi a unui anonim, că echilibrul şi armonia universului au fost rupte. Acum însă, vedem atâţia morţi şi to­tuşi nu mai suntem încercaţi nici pe departe de regretele metafizice de altă dată. Vrând, nevrând, moartea în războiu e un fapt divers pe care abia dacă îl mai observăm.

•л . »

...Un frumos răsărit de soare şi un apus de lună. Unele din multele pe care le-am văzut şi le vedem mereu. Dacă Eonii al lui Rousseau ar fi aci, luptător, şi-ar da seama, aşa cum ar fi vrut Rous­seau, că pământul se învârteşte. Dar mai impre­sionant de cât soarele sunt astăzi norii cari, în ohmpismul lor seamănă de miute ori cu norii pic­taţi pe cupolele bisericilor. Iţi vine să crezi atunci că ei sunt singurul lucru ortodox care a mai ră­mas în ţara asta in care cerul e aşa de aproape, iar Dumnezeu aşa de îndepărtat.

După amiază primim corespondenţă. Mai fie­care are o carte poştală sau chiar mai multe. Lec­tura lor se face cu un ceremonial deosebit. Nimeni nu citeşte decât pe îndeaete, filând fiecare cu­vânt ca o carte la jocul de cărţi. Bucuria lecturii e astfel mărită. De altfel bucuria e oricum, mare. Căci a primi în stepa asta indiferentă o carte poş­tală, e o bucurie care nu seamănă decât cu bucu­ria unei caravane în pustiu, care dă insiarşit de o oază. Acest lucru nu-1 putem aprecia decât noi, cei de aci : o carte poştală prezintă în situaţia noastră, mai mult de cât cine ştie ce literatură premiată cu Nobel.

Seara pe la ora 8, antiaeriana rusă trimite sute de porectile în spre un grup de aparate amice, care reuşesc totuşi să se strecoare printr'un baraj de proectile colorate ca nişte alviţe.

Mai târziu se vede lumină mare în spre Odessa. Nu m'ar mira dacă ruşii ar distruge Odessa, după cum nu mă miră nici distrugerea celor mai fru­moase oraşe ale lor. Ce contează doară, la ei, ştiu eu ce oraş, când n'a contat un Dumnezeu! N'a in­stigat o voce din popor care s'a numit Bakunin : „trebue să distrugem fără a ne gândi la creaţie ; a creia nu e treaba noastră". De fapt nici nu era nevoe de această invitaţie atât de puţin edilitară pentru a se atenta la armonia lumii întregi. Ruşii au simţit şi au realizat totdeauna ceeace Bakunin doar a spus. E o furie nihilistă care te face să vezi în toţi ruşii, nişte obsedaţi ai sfârşitului lumii.

Deşi dimineaţa peisagiul e brumat, peste zi ne înconjoară mai multe muşte decât în mijlocul ve­rii. Unele din ele, cele mai supărătoare, sunt verzi şi multe cum numai lăcustele mai pot fi. Frumos şi cochet vopsite, ele sunt frumoase ca şi ciuper­cile necomestdibile. Hrana lor e însă moartea, iar ostneala lor e s'o împrăştie cât mai mult. Sunt muştele frontului, muşte de cadavre, muştele morţii...

Astăzi înainte de amiază cele 8 avioane care ne patrulează sectorul s'au întâlnit cu un şir lung de cocori care merg înspre sud într'un frumos un-ghiu ascuţit dela care s'au inspirat şi celelalte pa­seri metalice.

In alte timpuri, plecarea cocorilor, ar fi predis­pus la melancolie. Acum însă nu e timpul pentru aşa ceva. Totuşi plecarea lor ne spune că n'am înaintat numai în Ukraina .ci şi în toamnă. Pentru noi e tot ceeace putem afla şi şti. Căci celelalte împărţiri mai mici ale timpului au fost uitate. Aşa, nimeni nu poate şti cu siguranţă în ce zi sun­tem şi nici nu suntem neconsolaţi că n'o ştim. Calendarele au căzut în desuetudine, iar ziua Domnului e o zi ca oricare alta.

După amiază, cam la vreo două ore, cerul îşi părăseşte seninătatea de dimineaţă şi nori groşi încep să danseze într'un dute-vino neîncetat, o rumbă ameţitoare. Până acum n'am mai văzut nori aşa vagabonzi. Aleargă de colo colo în toate direcţiile, in timp ce alţii mai de sus îi privesc oiimpuc fără să se mişte. Nervozitatea asta a no­rilor nu e în nici un caz de bun augur. Temerea ne e adeverită mai spre asfinţit, cand începe ploaia. Atunci trebue să ne adăpostim de bine de rău, într'un fel de cort, pe care l-am improvizat ieri. Oricum tot e mai bine în el decât afară. Ploaia însă n'o putem uita, căci ea cade deasupra noastră ca nişte cuie într'o blană. O fi ea ploaia pentru pământul plugarilor o mană a lui Moise, dar pentru noi nu e decât reumatism. Noroc insă că înainte chiar de a se întuneca bine, norii îşi scuturaseră tot necazul.

O ceaţă deasă, bine venită, ne îngădue să ne mişcăm mai în voie şi să ne spălăm. Ceaţa asta e un avertisment al toamnei dar şi un semn că nu mai avem mult până la mare. Acelaş lucru ni-1 confirmă de altfel şi şase ruşi care, profitând de ceaţă, se predau cu arme cu tot. Mai târziu, soa­rele destramă însă ceaţa, încetul cu încetul. Atunci prizonierii ne indică pe teren linia rusă şi duelul reîncepe. Cota 94 unde e organizată apă­rarea sovietică, e bătută metru cu metru. Răspund însă şi ruşii cu ceva tunuri care trebue să fie in­stalate undeva pe calea ferată, cu branduri şi uneori şi cu dum-dum. Iar pe deasupra, ca duş­man comun avem şi noi şi ruşii, muştele verzi. Sunt atâtea că dacă ar fi albine, am avea atâta miere că n'am mai avea nevoe de albine. Şi aşa se aşează şi pe mâini şi pe faţă şi peste tot, încât respir adânc ca să mă conving că n'am murit. De aceea, de altfel, cu tot vacarmul unui foc nimici­tor, nu le pot trece sub tăcere.

Seara, spre marea mea mirare, aud în apropie­re, miorlăitul unei pisici. Trebue să fie refugiată din satul vecin. Când se apropie mai mult, o iau în adăpost sub ocrotirea mea. Ii dau puţină pâine, pe care o mănâncă deşi e tare şi o las să se aşeze unde vrea. Ca răsplată începe să toarcă. Şi toarce şi toarce ca şi când am fi la gura sobei şi ne-ar povesti bunica ceva din „O mie şi una de nopţi". E prima muzică, primele ritmuri pe care le aud de când am plecat pe front. Aş fi preferat totuşi un câine, deşi el nu mi-ar fi putut oferi nici mo­notonia dulce a acestui solo îmbietor. E bună însă şi o pisică.

Târziu aţipesc în neaşteptatul nani-nani al chi­riaşei mele feline, însă mă trezeşte zvăpăiala şoarecilor care joacă peste tot pe unde sunt co­ceni. Pe unul îl simt pe lângă foaia de cort lângă ureche. Ne-am cam obişnuit cu ei. Mă miră indi­ferenţa pisicei la provocările adversarului here­ditär. Pe semne că va fi intervenit vre-un pact de neagresiune între cei doi beligeranţi sau li s'a modificat povestea, căci aşa nepăsătoare stă pisi­ca, încât mi-e teamă să nu-i facă ceva şoarecii.

La ora 7 dimineaţa are loc un atac care ne adu­ce un avans de 4 km. înaintând, dăm, pe lângă

de S T E L I A N T E C U C I A N U obişnuitele puşti, măşti sau căşti ruseşti, peste cai morţi sau numai răniţi. E greu ca văzându-le, să nu compătimeşti aceste animale care nu ştiu nici teoria spaţiului vital, nici legea talionului şi care totuşi au de suferit ca şi cei care le ştiu.

La 3 km. de vechea noastră poziţie, dăm de un sat. Populaţia s'a ascuns toată de teama bombar­damentului, intr'o hrubă imensă dela capul satu­lui. Asemeni adăposturi, spun locuitorii, se găsesc în toate satele din jurul Odessei şi unele-s tăcute de pe timpul ţarilor. Sunt aşa de solide şi de as­cunse sub pământ, că nici aviaţia nu le poate face ceva.

In sat ne oprim până la fixarea dispozitivului. Profit de acest timp şi intru într'o casă pe al că­rei perete e o mică placă de lemn pe care scrie în albastru „Bibliotecă". Curios să ştiu ce fel de cărţi pot fi într'o bibliotecă rusească, trec dintr'o cameră unde sunt numai hârtii, paie, jurnale, fo­tografii de Lenini, Stalini şi câte şi mai câte, în-tr'altă cameră unde găsesc într'adevăr, asvârlite pe jos, numai cărţi. Aci rămân stupefiat. Căci văd atâtea studii asupra lui Lenin şi mai ales Stalin câte nici nu vor fi poate scrise asupra lui Sha­kespeare. Unele din ele sunt destul de groase şi în două sau mai multe volume care depăşesc o mie de pagini. Mă întreb cu nedumerire ce se poate spune într'o mie de pagini, despre un Tutankamon încă în viaţă, le răsfoesc şi îrni dau repede seama, că sunt pline de retorica umflată şi lipsită de consis­tenţă, care e nota de altfel a tuturor confecţiilor regimului. Se vede cât de colo, că aci ca şi aiu­rea, totul e improvizat şi lipsit de orice simetrie şi durabilitate. Stalin n'a avut grije de altfel, să-şi facă durabile, nici cel puţin propriile lui statui. Aşa bunăoară, în faţa bibliotecii a fost odată un Stalin care astăzi e decapitat. Operaţia trebue să fi fost foarte lesnicioasă, căci statuia e confecţio­nată din ceva asemănător molozului. Şi ca sta­tuia asta, sunt de sigur toate şi ca toate statuiele lui Stalin e tot ce s'a înfăptuit într'un sfert de se­col. Se poate spune de aceea, că Stalin şi regimul patronat de el a căzut din cauza propriei lui sta­tui.

Cântec de teagăn Pe front e-o tăcere de schit la vecerne, Răcoarea şi noaptea se lasă, se lasă... Prin găuri, în grâul ce foşnete cerne, Soldaţii visează porumbul de-acasă.

E-un murmur de greeri din vremuri uitate, Se vede încolo un sat care arde. Zac morţii... zac morţii... un miros răzbate... Gem numai răniţii purtaţi pe brancarde.

Deodată un cântec... un cântec deodată... Şi căştile-ascultă, ascultă ce spune... Duios dintr'o casă de brandturi muşcată, Un cântec de leagăn a prins să răsune.

Prin inimi un zâmbet, un zumzet, un treagăn, O undă de taină de suflete-i suptă. Ce caută oare un cântec de leagăn, Un cântec de leagăn, pe câmpul de luptă.

Răsună, răsună cu tot adevărul, Alunecă gingaş, plutind peste moarte. Şi grâul, ah grâul e 'ntocmai ca pârul, Ca părul copiilor care-s departe.

Soldaţii ascultă, visând în neştire, Visând în neştire c'un dor care sfarmă. Şi plini de mâhnire şi plini de mâhnire, Obrajii se culcă pe paturi de armă. Poniatowka, 1941.

G E O R G E L E S N E A

Spre amiază ne instalăm în noua poziţie iar cam la vre-o oră două, tragem primele focuri. La această oră ne ajunge şi bucătăria dar din păcate războiul n'are ore de minister. De abia după vre-o oră şi ceva putem lua masa pe rând. Avem o to­cană de cartofi destul de reuşită. Slavă Domnu­lui! Se găsesc destui, sunt foarte buni şi nu cer o osteneală prea mare. Când mă gândesc că Par-mantier a trebuit să-i introducă prin vicleşug în bucătăria Franţei şi a Europei !...

Azi ne-a venit corespondenţă. Eu am o carte poştală dela prietenul F. şi alta delà Z. Din altă parte, dela ai mei, nimic. Parcă ei ar fi pe front, nu eu. Nu că ar putea să-mi scrie cine ştie ce, că doar toate scrisorile tuturor sunt aceleaşi, dar câteva cuvinte primite din ţară sunt un semn că încă n'ai murit. Poate aşa se şi explică bucuria cu care fiecare îşi comentează cele câteva rânduri celorlalţi, chiar dacă nimeni nu-i dă ascultare.

După amiază se abate pe la noi un câine mic 'de vânătoare care înebunit de atâtea lovituri se stre­coară parcă hoţeşte pe lângă noi, adulmecând sau visând poate vre-o bucată de pământ unde nu e războiu. II prind, îl iau cu mine şi-i dau ceva de mâncare. Mă gândesc chiar să-l păstrez. El nu e deloc contra. Ba peste noapte îi devenim şi eu şi decorul, aşa de familiari, că se culcă aproape pe mine. Dimineaţa am însă surpriza să constat că oaspele meu vagabond, a profanat filantropis-mul ospitalităţii mele. Căci mă scol puţin udat. Oaspele meu patruped a crezut poate că sunt stâlp.

Dimineaţa e tare frig. Cel puţin însă am satis­facţia că în acest fel s'a domolit sprinteneala muş­telor. Pentru mine cel puţin, ele deveniseră un pretext de obsesie aşa cum devenise frigul pentru Napoleon care, când era în Rusia, în coresponden­ţa cu împărăteasa Luiza, făcea întotdeauna în cele câteva cuvinte pe care i le trimetea, medita­ţii în jurul termometrului. Acum muştele stau atârnate peste tot în grămezi curioase, care dau impresia unui bizar tapet.

Noaptea, pentrucă trebue să tragem şi pentru că ni s'a terminat gazul, încercăm benzină cu

sare. Cum însă această combinaţie alhimică nu reuşeşte întrebuinţăm untdelemn. Pus în felinare, untdelemnul arde ca în nişte candele aliate în slujba războiului. De acum putem ochi şi putem trage.

Un atac reuşit înainte chiar de timpul scontat, ne duce în dispozitivul ruşilor, câţiva Kuometri. In fugă, ruşii lasă pe vechea poziţie, printre aitele şi сишіе lor mari cu tutun шапслса. ье găsim toate pe lângă o movilă mare care, atât a fost oă-tutá ae noi, că seamănă cu iaţa unui bolnav de vărsat, Intr unul din aaâposturi dam peste z ruşi cari, ca şi cand rame nu sar întâmpla, se scar­pină de zor. Când ne văd ridică majuie in sus. Unul din ei ridică doar o mană, iar cu cealaltă, continuă o luptă cu motive serioase. Ii dau drep­tate. Ştiu că păduchii au rolul lor hotâritor in istoria războaielor.

Intre timp se înserează. Asta însemnează pen­tru noi, riscul de a recunoaşte şi ocupa poziţia, noaptea. Trebue insă s'o laeem şi o facem. Dar a doua zi, tragerile ruşilor ne dovedesc că poziţia noastră e într'un loc deschis, care poate fi văzut şi supravegmat. Facem atunci toate eiorturne să ne piasticizam cu mediul, prin camuflaj. Dar ruşii nu se lasă înşelaţi. Tragem şi noi dar trag şi ei. Din fericire iirul teleionie nu ne-a fost rupt şi teiefonul merge. Atunci primim consemnul sa În­cetăm deocamdată, orice mişcare. De acum tre­bue să fim ca vulpea din poveste. Trebue să dăm ruşilor impresia că suntem morţi. Dar ruşii nu sunt chiar ca ţăranul din poveste şi trag mereu. Stăm cu toţii adăpostiţi în şanţuri. Un ostaş ci­teşte între o lovitură şi alta „Visul Maicii Dom­nului". Şanţurile in care stăm sunt un iei de bărci de salvare. Stăm m ele ca puii sub cioşcă, cum spune un ostaş, iar după fiecare lovitură, ridicăm capul şi strigam din şanţ în şanţ să aiiăm dacă nu s'a întâmplat ceva la cineva. Ştim după şuerat când vin loviturile şi tot după şuerat le apreciem distanţa. Cad multe pe lângă noi şi, strânşi ѵаххч pereţii înguşti ai şanţurilor, ne cutremurăm oda­tă cu pământul ca şi cand noi am ii pământul din jur. O lovitură de artilerie grea cade numai la 3 metri de noi. Am avut atunci senzaţia că a căzut chiar pe taluz. Din fericire a căzut numai aşa fel că ne putem scula. Ceilalţi, din celelalte şanţuri ne credeau morţi. Parcă ne proteja cineva. Osta­şul cu cărticica de rugăciune crede' sigur că „Visul Maicii Domnului".

Clipele astea grele ţin până la 12,20 când ata­cul nostru amuţeşte focul rus. Atunci proiităm de moment şi ne suecurăm intr'o altă poziţie, unde nu ne poate ghici aşa uşor tirul sovietic.

Această nouă poziţie e într'o postată de po­rumb. Aci a fost mai mainte o poziţie a iruame-riei ruse, cu un post de сотагша. л ѵ е т aeci de unae tua material de adăpost, re lângă maienai mai dăm însă aci şi peste o şapcă de comisar, gră­mezi de struguri staiidiji, pâine, cartuşe, sucie goale de colome, două exemplare dm „Pravda" din zece Septembrie şi bucăţi mari de ziar, cărora li se dăduse o întrebuinţare de necrezut. Comi­sarii poporului atât se iniundau în adăposturi, că-şi improvizaseră closetele în bucăţi de ziare. Genul lor de eroism !...

Spre seară un camarad al meu se bucură de o plăcută surpriză. Primeşte un mic pachet cu mănuşi, manşete, flanele, câteva batoane de cio­colată şi vreo 250 grame bomboane cu calea şi lapte. Camaradul meu are profilul leit al zeului Mercur din cărţile de latină de liceu. Nu ştiu ce zeiţă anume i-a trimis pachetul în care a strecu­rat câteva nesperate dulciuri, dar invidiez satis­facţia şi bucuria camaradului meu. Cu atât mai mult cu cât de o lună eu n'am mai primit nici cel puţin veşti. Dar camaradul meu cu profil de Mercur nu mă uită. Gustăm împreună şi apoi mâncăm şi ciocolata şi bomboanele care au parcă o dulceaţă inedită. E desertul nostru pentru toate mesele pe care le-am luat sau nu, de câteva luni încoace.

O manevră inspirată, de învăluire, a Unui regi­ment de dorobanţi cu care conlucrăm, zădărni­ceşte ruşilor orice rezistenţă. Dorobanţii strecu­rându-se pe lângă limanul Hagi-Bey, cad chiar în spatele ruşilor. Un grup de cazemate sovietice rămân complet inutile. Şi inutil şi imposibil ră­mâne şi orice alt efort de rezistenţă. O parte din ruşi se retrag iar o alta se predă. Ii vedem cum trec pe lângă noi în convoaie mai mici sau mai mari. Simt aceiaşi ruşi, ruşii de pretutindeni. Vă-zându-i uneori bărboşi şi cu privirea pierdută în­tr'un veşnic nicăeri, cu aerul absent şi totuşi păti­maş, parcă ai în faţă o pagină din nihilismul şi predispoziţia pentru neant a lui Gorki sau Cehov.

Pe un alt drum se văd cum se scurg spre noi şiruri de civili. In căruţele în care şi pe lângă care merg şi-au luat cu ei tot ce au putut din strictul necesar, pentru o gospodărie pe care vor înjghe­ba-o aiurea. Pe lângă căruţe merg vite, care ca şi cei ce le mână, trec fără să ştie încotro.

Sunt dezolante aceste convoae, rămăşiţe de gospodării, care îşi aleg totuşi refugiul la noi şi nu la ruşi. Iar pelerinajul lor fără adresă e încă şi mai trist. Pe semne că aceste triste convoae au văzut spre soare apune crucea pe care o va fi vă­zut şi Constantin cel Mare. Căci toţi se îndreaptă spre locuri unde crucea e în drepturile ei câşti­gate prin suferinţă, acum două mii de ani.

Urmărindu-i cu privirea e greu să n'ai bunăta­tea părintelui din parabolă la reîntoarcerea fiu­lui rătăcitor...

TIPOGRAFIA ZIARULUI „TJNIVEBSUL" BUCUREŞTI, STB. BBEZOLAHU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939