An II, nr 2, Ianuarie 2010
An II, nr 2, Ianuarie 2010
2
Cuvant inainte...
Gânduri pentru voi
Aripa albă a timpului bate în geamul
translucid al spiritului nostru… Şi tresărim
speriaţi căci ne sperie bătaia aripilor. Ne
aduce tremurul pleoapei care se zbate sub
greutatea lacrimei, dezradacinarea unui
sentiment atât de tandru şi întrebăm: cine
eşti tu, înger alb?
Şi atunci ştim că este doar ceasul care
s-a născut odată cu noi şi care va coborî în
neant odată cu fiinţa noastră. Ce-ţi trebuie
să ştii toate răspunsurile, caută-ţi de drum!
spune conştiinţa. Care drum, întreabă el,
spiritul. Şi dacă nu gaseşti drumul!?!
Şi totuşi… drumul este voinţa
fiecăruia dintre voi. Aveţi libertatea
liberului arbitru să decideţi! Iar noi am
ales: Să fim altfel. Şi, pornind spre noi
înşine, am devenit altfel, mai fericiţi, mai
stăpani ai universului acesta iluzoriu, mai
puternici şi, mai ales, mai buni!!! Suntem
noi, pătratul gândurilor noastre, pătratul
literar! Şi voi sunteţi raţiunea noastră de a
fi!! Urmaţi-ne!!
Realizat de
Zisu Amalia
Redactia:
Patratul literar
sau noua poetica
Profesor coordonator:
Zisu Amalia
Redactor sef:
Stoica Madalina
Redactori:
Boarca Bianca (Bibs)
Hartescu Maria-Carla
Mosaclu Teodora (Teo)
Nirlu Eliza
Paduroiu Maria
Stanciu Simona
Stoica Madalina
Tatarca Diana
Topor Dragos
Tehnoredactor:
Stanciu Simona
Editori:
Stanciu Simona
Stoica Madalina
An II, nr 2, Ianuarie 2010
3
CUPRINS
“...era stapanul
unei gradini mici,
organizate, cu gar-
dul inalt….azi e
ograda cu gardul
indepartat si scan-
duri lipsa unde ne-
bunii se cred
stapanii prafului
de pe jos….”
“…..Mi s-a spus de
multe ori ca nu ex-
ista adevar. Ca ni-
meni nu l-a vazut,
ca nu-l poate arata
nimeni cu de-
getul…..”
Pagini de jurnal..................................................... 4
Calendarul evenimentelor 2010 ........................... 5
Restul e tacere....................................................... 6
Sportul Romanesc ................................................ 10
Cum se sarbatoresc 160 de ani in stil literar.......... 12
Jurnalismul............................................................ 15
Democatia – ultima forma legala de scalvie......... 16
Zmeul.................................................................... 18
Oua cu mustar la intersectia Einstein.................... 19
Calatorie in biblioteca din Alexandria................... 20
Cand timpul a hotarat pentru Cherie..................... 22
Scoala de ieri, scoala de azi
si scoala de maine ................................................ 23
Cronologie de fictiune literare cat
se poate de adevarata............................................. 24
Cea mai credibila minciuna: Adevarul.................. 26
Reflexia unei prietenii egoiste............................... 27
Un aborigen in Constanta...................................... 28
Un mic secret al Universului................................. 30
Pe alocuri............................................................... 31
Ploua cu pometi..................................................... 32
O perla mult mai pretioasa.................................... 33
Clipe uitate............................................................ 34
De la tetraede la plati............................................ 35
Horoscop............................................................... 36
“…..Ziceau ca nu
am principii, mor-
alitate...prostii!
Problema era de-
fapt ca deveneam
pe zi ce trece mai
buna decat ei….”
An II, nr 2, Ianuarie 2010
4
Pagini de jurnal….
Prima intalnire cu Patratul a
fost destul de emotionanta avand
in vedere ca nu ma astep-
tam sa se desfasoare astfel…
o relatie destul de buna si
deschisa. M-am prezentat Bianca, dar prefer
Bibs, asa imi spun toti prietenii. Sunt peltica,
nu-mi place sa citesc cu voce tare…. Bibs
Patratul e altfel
decat un cerc
obisnuit…. Teo
Astazi este ziua doamnei pro-
fesoare. Ma bucur ca am ramas la
cerc deoarece este o zi importanta
si am mancat bomboane (chiar
imi era foame). La multi ani!...
Maria
O sa ma obisnuiesc sa fiu
barbatul Dianei. Ies acum
din adolescenta si poate
raman asa. Topor are o
pozitie foarte…boema. El
reconstituie coltul nostru
de cafenea romantica care
se cade Patratului….
Madalina
Madalina are mainile mici si
Diana spune ca nu pot sa
desenez decat mancare. Nu
este adevarat! Stiu sa dese-
nez si scheleti… ..Topor
Eu ma ocup de proiectul asta!
Muhahaha. O sa fiu democrata
totusi si o sa ma port frumos cu
oamenii pe care ii am in subor-
dine. Long live Eminescu!...
Diana
Sunt fascinata de
geometria de
aVIIIa gasita pe
tabla in cabinetul
de romana. Ce
cauta acolo, nu
stiu! ….Simona
Eu zic ca ar trebui sa-
ti faci griji, mai, pen-
tru ca stii tu, cuvintele
complicate ascund
urma de nestiinta, cel
putin eu pe asta ma
bazez…. Lotty
M-am stricat cu Eco, nu stiam ca e viu. Eh, sana-
tate. Ce pot sa spun, lumea e talentata rau azi si
chiar cred ca o sa iasa o revista smechera. Ne dis-
traaam! ….Eliza
An II, nr 2, Ianuarie 2010
5
Concert Țapinarii
Constanța, Duminică 14 Februarie 2010, Club Doors
Țapinarii promovează albumul “2010 ani de folk alternativ“, fiind
cea mai bună alegere de Valentine’s Day pentru romanticii
siropoși.
Festivalul Sighisoara Blues
Sighișoara, 25-27 Februarie 2010
Blues-ul și istoria reunite sub sloganul "pentru cei care iubesc
blues-ul" vor aduce pe scena festivalului nume de vârf ale blues-
ului din întreaga lume.
Concert Paul van Dyk
București, Sâmbătă 6 Martie 2010 22:00, Arenele Romane
Paul van Dyk, al 5-lea DJ din lume la ora actuală, va mixa în
cadrul turneului Volume World Tour 2010.
Concert Rammstein
București, Duminică 7 Martie 2010, loc și oră încă
necunoscute
Rammstein s-au format în 1994 și provin din Germania. Stilul lor
muzical, pe care ei l-au numit Tanz-Metall (Dance Metal)
încorporează elemente de industrial metal, muzică electronică,
Neue Deutsche Härte şi heavy metal.
Concert Jean Luc Ponty
București, Joi 11 Martie 2010 20:00, Sala Palatului
Jean Luc Ponty a studiat muzica la Conservatoire National
Superieur de Musique de Paris. Prețul biletelor variază între 100
și 400 RON.
Festivalul Body Mind Spirit
București, 26 – 28 martie 2010, Sala Palatului
Un festival despre recăpătarea liniștii și reconectarea cu sine,
despre arta frumosului și relaxare, despre pace și reîncărcare
pozitivă!
Festivalul Internațional de Scurt si Mediu Metraj Next,
Ediția a IV-a
București, 13-18 aprilie 2010, Cinematografele Eforie și
Scala, precum și Orange Concept Store
Creat în memoria regizorului Cristian Nemescu și a sound
designerului și compozitorului Andrei Toncu, Festivalul de Film
NexT pune accentul pe regie de film și sound design.
Concert Duke Ellington
Bucuresti, Duminică 25 Aprilie 2010 20:30, Sala Palatului
Duke Ellington Orchestra, sub bagheta lui Paul Mercer Ellington,
promite publicului român un spectacol exploziv, cu solo-uri de
excepţie şi sunet de jazz cu parfum interbelic.
Concert AC/DC
București, Duminică 16 Mai 2010, Piața Constituției
Prețul biletelor variază între 127,2 RON și 477 RON. Se așteaptă
între 60.000 și 80.000 de oameni.
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF),
Ediția a IX-a
Cluj Napoca, 28 Mai- 6 Iunie 2010
Cel mai mare festival de film din România va avea în 2010 un
buget record de 690 000 de lei din partea Centrului Naţional al
Cinematografiei (CNC).
Concert Elton John
București, 05 Iunie 2010 20:00, Piața Constituției
Prețul biletelor variază între 90 și 650 RON și s-au pus în vânzare
în rețeaua Eventim.
Festivalul Bookfest, Ediția a V-a
București, 09-13 Iunie 2010, Complexul Romexpo
Bookfest va găzdui concerte şi proiecţii de film, "TIFF la
Bookfest" continuând şi în acest an. Intrarea este liberă.
Concert Eric Clapton si Steve Winwood
București, Vineri 11 Iunie 2010 19:00, Stadionul de rugby
Iolanda Balaș
Cei doi au un turneu european comun, intitulat “Two legends –
one live experience“.
Festivalul Sonisphere: Metallica, Slayer
Bucuresti, Vineri 25 Iunie 2010 20:00
Metallica este una dintre cele mai apreciate formații rock din
istorie, fiind înființată în 1981.
Festivalul B'estfest, Ediția a IV-a
București, 16-18 Iulie 2010, Complexul Romexpo
Dupa trei ediții ce au adus zeci de vedete internaționale și au
strâns la un loc 150.000 de români, B’estfest continuă! Primul
nume confirmat este Faithless.
Realizat de
Tatarca Diana
Calendarul evenimentelor 2010
An II, nr 2, Ianuarie 2010
6
Ne-am hotarat sa lansam o invitatie, una la cultura. Stati linistiti, nu este un mod vualat
de a va invita in cercul, sau mai bine zis patratul nostru literar, cu toata ca primim noi ‘discipoli’
cu bratele deschise, ci este o invitatie simpla, pe care probabil ati mai auzit-o de n ori pana acum
…Va invitam la un film.
Va sugeram sa cumparati un bilet, sa intrati in sala intunecata ,sa ocupati un loc,si sa
priviti la proiectia clara pe panza alba. Intr-adevar, filmul e o arta - una dificil de realizat si
inteles dar care implica o daruire totala atat din partea realizatorilor, cat si din partea
publicului. La fel ca la o piesa de teatru, publicul comunica nemijlocit cu personajele si stiu asta
cu certitudine pentru ca sunt filme la care pur si simplu imi vine sa ma ridic si sa aplaud.
Trebuie sa constientizam ca o distributie intreaga isi sacrifica un an din viata facand ce le place;
isi pun la bataie aptitudinile fizice, maleabilitatea, dar in special stabilitatea psihica pentru a
reda o poveste, pentru ca mai apoi sa fie vazuti si apreciati, iubiti si antipatici, idolatrizati sau
desfiintati si pentru a ne oferi noua o ora si jumatate de relaxare cu titlul de cultura.
Asa ca atunci cand va zicem sa vizionati un film, sa il apreciati pentru ce este si sa il
condamnati pentru ce ii lipseste, ma indoiesc ca cerem prea mult. Iubiti filmele nu pentru ca sunt
o alternativa comoda a cartii pe care nu ati vrut sa o cititi, ci pentru ca reprezinta educatie
strecurata prin fiecare farama de iubire pentru arta a celor ce au ajuns sa traiasca ceea ce noi
doar apreciem.
Dorian Gray
O productie mult asteptata ,filmul “Dorian Gray” reprezinta o adaptare originala a romanului lui Oscar Wilde.Cu un monument literar de o valoare inegalabila la baza, ecranizarea a fost asteptata cu sufletul la gura de fanii eternului frumos. Verdictul: dezamagitor! Adaptarea ambigua, departe de firul epic al romanului si natura hedonista a protagonistului exagerata pana la ridicol au facut din film un esec total, ce nu a putut fi salvat nici macar de chipesul Ben Barnes sau de efectele speciale reusite
de care beneficiaza .
Restul e tacere…
Recenzie de film
An II, nr 2, Ianuarie 2010
7
Paranormal activity
Cu un buget relativ mic si filmat sub forma de documentar, productia relateaza povestea unui cuplu ce isi dichisesc apartamentul cu camere de filmat in cautare de paranormal.Filmul a primit foarte multe critici bune, dar eu nu pot sa ma gandesc decat la faptul ca spectatorii ecranizarii au avut serioasa probleme oftalmologice. Poate din pricina bugetului de 15 mii de dolari folosit nu tocmai eficient sau pur si simplu din cauza lipsei de imaginatie, filmul este una din cele mai plictisitoare productii aparute in ultimul timp. Ideea unei filmari cat mai realiste suna bine. dar actiunea parca este taiata la jumatate si tot ce se petrece in film poate fi rezumat in cateva cuvinte: discutii colocviale intre doi soti, o femeie cu o teama ce degenereaza in psihoza, faina ce se misca pe podea si acelasi dormitor, cadrul principal, filmat aproximativ 20 de ore pe zi. Daca va impinge curiozitatea sa vizionati un documentar despre fantome, fara fantome, marca Discovery Channel, sfatul meu este
sa mergeti sa va cumparati cat mai repede bilete...sau mai bine nu.
The Imaginarium of Doctor Parnassus
Spectacolul teatral al Doctorului Parnassus creat ca o atractie a unui balci ce are rolul de a schimba perceptia vizitatorilor despre lume, ascunde in spatele sau pactul cu diavolul pentru nemurire impletit cu imaginatia amnezica a personajului principal ce ofera o inegalabila lectie de viata; lectie care vine ca un contrast perfect cu realitate dura de pe platourile de filmare. Regizorul Terry Gilliam a fost obligat sa schimbe scenariul filmului dupa ce teribilul accident din 2008 ne-a furat intregul talent actoricesc al lui Heath Ledger. In memoria sa, Gilliam a refuzat sa filmeze din nou intreaga pelicula cu alt protagonist, asa ca a facut unele adaptari la scenariul initial doar pentru ca filmul sa fie recunoscut ca ultima productie a celebrului actor australian. Aceste modificari au privat filmul de o coerenta desavarsita dar au castigat respectul regizorului in fata miliardelor de fani inca socati de tragedie. Filmul merita vazut macar pentru un ultim ramas bun
al lui Heath.
An II, nr 2, Ianuarie 2010
8 Document Title
Sherlock Holmes
Încă un film cu Sherlock Holmes, poate c-o să gândiți. Dar de această dată este vorba de un Sherlock modern care, deș i se preface că nu ș tie ce sunt alea unde ș i priveș te temător ș i contemplativ la viitorul tehnologic, are totuș i flerul de a anticipa inventarea telecomenzii. Un Sherlock ursuz ș i cu probleme de igienă, asemenea actorului care îi dă viață ( Robert Downey Jr.) ascunde un geniu neînțeles ș i o minte mai ascuțită decât limba lupului din Scufița Roș ie. Cu toate astea, e un Holmes mai împiedicat, deloc meticulos în gesturi, care se bate, pariază, se îndrăgosteș te, minte ș i îș i arată toate punctele sensibile, precum ș i puternica adeziune față de Watson, interpretat de Jude Law. Este totuș i imprevizibil, atunci când pune capăt unei poveș ti de iubire în fază incipientă sau când fură un diamant deja furat de către Irene Adler. Remarcabile Slow-motion-uri, dar per total adaptarea lui Guy
Ritchie nu ne-a captivat prea tare, ba chiar ne-a plictisit pe alocuri.
Avatar
Avatar este, oficial, filmul cu cele mai mari încasări din istorie intrecând Titanicul sau Pe Aripile Vântului.Avatar epatează prin imaginea extraordinară, prin efecte, imaginație ș i multa muncă investită. Este însă Avatar demn de publicitatea monstruoasă pe care a primit-o? Deș i subiectul este inovativ ș i până ș i limba vorbită este originală, filmul este previzibil. Poate un pic prea lung ș i lipsit de emoție din când în când, Avatar nu excelează datorită jocului actoricesc ș i nu se încadrează în canoanele filmului artistic, nefiind tocmai verosimil. De asemenea, foloseș te un laitmotiv care nu le face cinste americanilor: igoranța acestora în fața valorilor adevărate ș i atracția de nerefuzat a banilor, precum ș i pasiunea pentru explozibil ș i orice face poc ș i scoate fum. Avatar nu este doar un film revoluționar ș i este obligatoriu de vizionat, dar cu siguranță nu este mai bun decât Titanic. Iubirea dintre doi umanoizi albaș tri nepământeni nu poate sensibiliza la fel de mult ca aceea ingenuă, perfectă, dintre doi copii visători ș i
nesăbui
An II, nr 2, Ianuarie 2010
9 Document Title
Leap year
Productie de la inceputul lui 2010, Leap Year este de fapt o
poveste romantica ce te va destinde ori de cate ori il vei
viziona. Actrita principala este obligata sa aleaga intre doua
tipuri total diferite de barbati si va realiza ca timpul este cel
mai putin important intr-o relatie. Actiunea are ca
fundament legenda irlandeza conform careia in anii bisecti,
mai exact pe 29 februarie, unei femei ii este permis sa isi
ceara in casatorie logodnicul. Superstitiile irlandeze si
pantofii Prada se imbina placut in noua comedie romantica
ce merita vazuta macar intr-o seara ploioasa de duminica.
The boat that rocked
Ce-ati spune daca ati afla ca primul post de radio pirat a functionat pe un vapor pirat? Ei bine,
acest refugiu plutitor devine casa a opt paria pusi pe fuga de societatea de consum si cenzura
engleza, respectiv americana. Astfel, vasul din Marea Nordului se transforma in emitatorul
curentelor de opinie. Omagiul adus rock „n roll-ului si primele cuvinte indecente rostite impotriva
legii la radio intr-o nota comica dezvaluie in fond o drama, insa
al carei deznodamant optimist constituie o lectie despre libertate
si solidaritate.
Realizat de
Hartescu Maria-Carla
Tatarca Diana
An II, nr 2, Ianuarie 2010
10
Sportul romanesc
S portul s-a dorit a fi de-a lungul
anilor un mod de exprimare prin
care o civilizatie se poate afirma pe plan
international. Ma intreb daca Romania a
reusit acest lucru. Sigur ca nu intru cat in
momentul de fata singurele modele pe
care le avem sunt un drogat si un baiat
care are mai multe accidentari decat
media mea la economie.
Tara noastra nu a fost mereu asa, cel
putin in materie de sport. In trecut, eram
mandri ca suntem romani atunci cand
vedeam nationala infruntandu-se cu
marile puteri mondiale sau echipa de
gimnastica intorcandu-se de la
concursuri cu multe medalii de aur si
argint. Cum a ajuns Romania in aceasta
situatie? Putem vorbi in primul rand de
un dezinteres al statului pentru sport,
lipsa unor baze de antrenament, dar cel
mai important este dezinteresul copiilor
care, din pacate, nu prea mai au nicio
tangenta cu sportul. Si cum sa mai aibă
pasiune pentru miscare cand sunt educati
acasa in spiritul ‚fotbal la Tv si seminte
cat cuprinde’ – sportul nostru national.
Singurul sport care de-a lungul anilor a
adus glorie tarii a fost boxul. Sportivi
precum Leonard Doroftei, Lucian Bute au
reusit sa se impuna in boxul mondial
detinand in cariera lor cel putin o
centura. Statul insa nu a oferit ajutor
financiar pentru dotarea cu echipament
performant sau pentru achizitionarea
unor noi sali de antrenament. Unicul
lucru pe care l-a facut a fost acela de a
oferi niste banale medalii de merit.
Desi fotbalul este considerat sportul rege
in Romania consider ca acesta nu mai
are aceeasi stralucire pe care o avea
acum cativa ani in timpul generatiei de
aur. Nu se mai pune accentul pe cresterea
de jucatori romani, patronii preferand sa
ia o sumedenie de fotbalisti din locuri
exotice precum Africa, America si altele
pe care le mai cunosc eu. Dintre ei, doar
o mica parte dovedesc ca transferul lor a
fost unul benefic, restul reusind doar sa
sece de bani clubul. Amatorismul
fotbalului romanesc se poate dovedi si
prin transferul romanilor in strainatate
care, in majoritatea cazurilor, ajung la
cluburi din liga a II-a. Tragic este faptul
ca la aceste echipe de tot rasul nu se pot
impune si revin dupa maxim un an la
clubul de la care a plecat din Romania.
Imi doresc in viitorul apropiat, atunci
cand deschid un ziar sau ma uit la
televizor sa nu vad nu mai scandaluri, ci
si rezultate. Sa vad tineri fluturand
tricolorul de pe cea mai inalta treapta a
podiumului. Vrea sa ma mandresc prin
rezultatele viitorilor sportivi ca sunt
roman.
Da, stiu ca sunt nebun…
Realizat de
Topor Dragos
An II, nr 2, Ianuarie 2010
11
Mihai Eminescu
An II, nr 2, Ianuarie 2010
12
Cum se sarbatoresc 160 de ani in stil literar
Pe data de 15 ianuarie 2010,noi,cei de la patratul literar am lansat o invitatie la o
pseudocafea pe holurile liceului Mircea. Ne-am adunat cu mic cu mare si l-am celebrat pe
Mihai Eminescu cum stim noi mai bine, cu turta dulce, bomboane si amintiri tiparite pe
pagini de carte.
Ca iubitori de frumos, mai ales la nivel literar nu am putut lasa aniversarea marelui
poet national sa treaca fara ceremonial fastuos, cu ocazia caruia bineinteles ca ne-am facut
si noi reclama. Brosuri si chestionare au zburat prin mainile elevilor dar si a profesorilor
care nu au ramas indiferenti in fata activitatii noastre culturale in ciuda asteptarilor. Chiar
si fara turta dulce elevii nu au ezitat sa isi exprime opinia despre Mihai Eminescu cum au
stiut ei mai bine, prin raspunsuri scurte dar cu siguranta pline de substrat. Acceptul
nestingherit pentru aprecierile aduse Luceafarului poeziei romanesti de-a lungul anilor s-a
concretizat pe foile completate de elevi prin raspunsuri scurte dar ferme de “DA” iar
poeziile “Luceafarul” si “Somnoroase pasarele” se pare ca sunt in topul preferintelor, bine
inteles, datorita aportului lor sentimental si nu datorita lacunelor invataceilor. Cu toate
acestea au existat si elevi curajosi ce au indraznit sa isi arate dezaprobarea pentru omagiile
aduse poetului de generatii intregi. Astfel, Nichita Stanescu si, mai indraznet,
controversatul “poet” Mircea Badea au ocupat piedestalul preferintelor tinerilor.
La sfarsitul zilei s-ar parea ca manifestul nostru a fost primit cu bratele deschise
intrucat noi am ramas fara bomboane si fara formulare necompletate, iar mircistii receptivi
si-au aratat interesul pentru Eminescu desenand floricele sau fete zambitoare pe foile de
chestionar.
“... Eminescu ramane un model cultural,
doar diletantii, cei care nu cunosc nici
opera, nici activitatea publica, il trateaza
cu prea putin respect…”
prof.
Zisu Amalia
An II, nr 2, Ianuarie 2010
13
Realizat de
Redactia Patratului Literar
“... in ciuda faptului ca a fost
transformat intr-o marca ro-
maneasca (vezi bancnota) arti-
colele publicate in
Timpul sunt de ac-
tualitate….”
prof.
Belcin Luminita
“... ca "om romantic", Eminescu
a fost altfel decat ceilalti, alt-
fel decat poporul sau (ca noti-
une abstracta)….”
prof.
Ghinea Mirela
“...in scrierile sale poetul a
reusit sa atinga teme si
subiecte general valabile
care fac parte din subcon-
stientul colectiv al poporului
nostru asa ca Eminescu este
cu siguranta prezent atat in
constiinta recentei laureate
cu premiul Nobel, cat si in
constiinta omului simplu -
de azi, de ieri sau de
maine….”
prof.
Sosoiu Silvia
“... mai degraba
oamenii l-au transfor-
mat (n.b.intr-o marca
romaneasca) Nu cred
ca Eminescu poate
reprezenta un model
cultural.…”
prof.
Mindirigiu Eduard
“... Eminescu este prezent si astazi prin
valoarea sa. ce ziceti de "ciocoii vechi si
noi"?…”
prof.
Balta Venera
An II, nr 2, Ianuarie 2010
An II, nr 2, Ianuarie 2010
15
J urnalismul este activitatea desfasurata de un jurnalist prin care strange,
analizeaza, verifica si prezinta informatii referitoare la un eveniment curent, in care
include tendinte, rezultate si persoane.
Exista mai multe stiluri de jurnalism, unul dintre ele este textul umoristico-satiric
care ocupa un loc mai putin important intr-un ziar, insa aceasta transpune o opinie
subiectiva fie a autorului, fie a publicului caruia i se adreseaza intr-o forma
umoristica, astfel incat mesajul sa fie subtil sau chiar mascat. Un text umoristico-
satiric trateaza, de cele mai multe ori, teme politice sau populare, si poate avea un
impact destul de dramatic asupra imaginii unei persoane sau a unui eveniment,
cizeland sau chiar dand nastere unei opinii publice bine definite.
In cotidiane, acest tip de articol poate fi insotit de o imagine satirica. Grafica
umoristica poate fi considerata drept o meserie anexa jurnalismului.
Personal, prefer stilul „Gonzo”. Gonzo jurnalismul este un stil de jurnalism in nota
subiectiv, de multe ori incluzand reporterul ca o parte a povestii, prin intermediul
implicarii afective a acestuia. Stilul tinde sa amestece elemente reale si fictionale
pentru a antrena cititorul in descrierea propriu-zisa. Cuvantul „Gonzo” a fost folosit
pentru prima oara in anul 1970 pentru a decrie maniera unui articol scris de
Hunter S. Thompson, care a creat ulterior stilul popular. Gonzo tinde sa favorizeze
stilul, nu acuratetea si, adesea, foloseste experiente personale si emotii cu scopul
de a oferi contextul pentru subiect sau eveniment. Acestea nu sunt favorizate de
ziar. Utilizarea citatelor, sarcasmul, umorul, exagerarea, si chiar vulgaritatea este
comuna. Folosirea acestui stil sugereaza faptul ca jurnalistul este sincer, fara a
lupta pentru obiectivitate. Acesta desconsidera subiectele editate si favorizate de
mass-media, axandu-se pe punctul de interes.
Jurnalismul are scopul unic de a informa. Modalitate prin care se realizeaza
acest lucru fac din jurnalism o meserie incitanta, ajungandu-se chiar la extreme.
Realizat de
Bibs & Teo
Jurnalismul
An II, nr 2, Ianuarie 2010
16
I n urma cu nu mult timp am celebrat 20 de ani de la
caderea comunismului. In decembrie ’89, multi tineri
curajosi au luat in maini fraiele viitorului Romaniei
pentru a ne conduce astazi pe culmile infloritoare ale
democratiei cu iz occidental. Azi gustam din libertatea promisa,
muncind sub jugul „unitatii europene”, pe feuda celor mai bogati
decat noi.
De ce l-am impuscat? Pentru ca moartea unui om ar fi insemnat
renasterea unui popor care nu o ducea rau? Nu ma pripesc sa pun
viitorul a milioane de oameni pe umerii a unuia singur. Probabil si
cel care a apasat pe tragaci blesteama clipa oarba dupa care mai
apoi au trecut la carma, pe rand, bunicuta moralista sau marinarul
cel viteaz.
„Tarani si muncitori, noi suntem/Partidul, mare muncitor/
Pamantul este-al celor harnici/Cei lenesi plece unde vor!” – urat
mai graia Ceausescu, care incerca sa ne scoata din robia datoriilor
externe prin sudoarea propriei munci. Astazi, „Desteapta-te
romane din somnul cel de moarte” ne ridica ametiti si incruntati
din cosciugul capitonat cu matase doar pentru ca buimaciti si
injurand printre dinti sa mai apasam o data butonul ‚Snooze’.
E la moda – nu libertatea, cat ideea de a muri eroic in lupta pentru
o cauza nu tocmai daunatoare. Cat timp mai este pana la lupta
pentru libertate totala? Constrangerile comunismului ne faceau pe
toti egali.
Democratia-
ultima forma legala de sclavie
An II, nr 2, Ianuarie 2010
17
L i b e r t a t i l e
democratice pun
bariere intre noi,
creaza individualitati,
dezumanizeaza o
lume, dar castiga
personaje originale,
fara egalitate, fara
etica. La momentul
’89 s-a ales intre
egalitate si libertate.
Oamenii au ales raul cel din urma. Nu s-a inteles la prima
scanteie a revolutiei ca sublimul libertatii creste numai in masura
in care scoate in evidenta binefacerile egalitatii. Ceausescu era
stapanul unei gradini mici, organizate, cu gardul inalt in care
fiecare om isi avea lotul bine delimitat. Azi Romania e ograda cu
gardul indepartat si scanduri lipsa unde nebunii se cred stapanii
prafului de pe jos.
In epoca oarba a Republicii Socialiste Romania, democratia
reprezenta luminita de la capatul tunelului. Am starpit radacina
comunismului, am omorat un om, ne-am dobandit libertatea –
dar acum nu se mai vede nimic. Dupa 20 de ani, inca ne mai
aflam in tunel…
Realizat de
Stoica Madalina
An II, nr 2, Ianuarie 2010
18
Zmeul MOTTO: "Lectia este una singura intotdeauna: sa-ti dai drumul cu ochii inchisi si sa stii sa-ti duci povara."
Cesare Pavesse
T e-am construit din bucati de constiinta: hartie reciclabila, taiata din ziare cu nesemnificativul rol de "fapt divers".
Proptete-infime bucati de lemn ti-au fost visele, mladite rupte din arborele genealogic al desertaciunii.
Intr-o duminica de vis te-am inaltat pentru prima oara. Un cer albastru ne privea parinteste si o mare de verde ne statea la picioare...Timpul ramasese undeva in urma, ascuns in pasapoartele noastre spre tacere. Dar ne-a ajuns, apoi, pe nesimtite, si cerul s-a acoperit de nori, iar duminica aceea era o luni sau marti sau poate miercuri...
Stiam, in delirul disperarii, ca nu-mi voi mai putea mentine picioarele pe pamant si poate nu din pricina furtunii, cat a dorintei de a te recupera intr-un fel sau altul.
Banuiam ca in betia zborului, singurul lucru ce te retinea din calatoria ancestrala era bucata din ce in ce mai destinsa de sfoara.
Azi, nu regret nici macar o clipa zborul. As fi vrut ca tu sa fi ramas sus, purtat de cine stie ce adiere prolifica, dar nu are rost sa ma mint: in cadere, puteam simti bucata de sfoara din mana-mi inclestata.
Poate ca cineva te va culege de pe jos si-ti va repara sufletul frant. Poate ca va incerca sa te inalte. Nimic mai trist decat un zmeu peticit pe un cer parasit. Intr-un final vei fi liber. Poate ca de vina va fi un vant neprielnic sau poate ca sforile se vor rupe. Sau poate ca noul stapan iti va da drumul.
Iti vei gasi sfarsitul fie intr-o alta furtuna, fie uitat intr-un colt de lume, blestemat a nu te gandi la proximul zbor, ci la prima prabusire.
Undeva, pe retina, imi apare pentru cateva clipe o imagine: un copil inaltand un zmeu. Dar copilul nu sunt eu, zmeul nu esti tu, si-am obosit sa ne tot cautam intr-o alta poveste ...
Asa se incheie periplul acesta, fara a avea pretentia c-ar fi inceput. N-am zburat vreodata, inca imi construiesc zmeul din franturi de cuvinte si jumatati de suras. Cat despre zmeul lui Tudor Chirila, ei bine, el a prins o noua briza...
Vama Veche, odinhneasca-se in pace..
Redealizat de
Hurmuzache Andrada
An II, nr 2, Ianuarie 2010
19
Oua cu mustar la intersectia Einstein
Dimineata se incepe cu stomacul plin. Altfel, riscam sa facem ulcer. Se
mananca un mic dejun romanesc cu sunca, ceapa, jumari, conserva de fasole si doua
oua taiate pe jumate si unse in scarab cu mustar. Asta daca nu plecam in graba la
serviciu si mancam sandvisul cumparat de la buticul cu specific libanez. Un ou costa
40 de bani. O nimica toata. Dar ouale fierte se mananca umplute, decorate alaturi de o
cutiuta de icre negre, putin pate de ficat de gasca si un pahar de vin rosu - oua de lux.
Oul lui Columb nu se mananca, dar cateodata se inghite de ignoranti cu tot cu coaja,
zdrobit si mucegait
*
Sa cauti nimicul si sa descoperi America…poveste veche. Dar sa cauti totul si sa
gasesti ceva mai mult? Alta mancare de peste – peste de apa sarata. Mare este si aici,
pamantu-i acelasi, piei peste tot, mai mult sau mai putin rosi, iesiri tribale, miros de
schimburi vamale tacite. O ultima sticla de rom, ultima tigareta pentru care m-am milogit
docherului, o strangere de mana si din nou la bord. 1492 si 2010. Mult zgomot pentru
nimic si timpul ne dovedeste ca trece in van. Oamenii de azi put a desteptaciune. De fapt,
chiar put! Sunt toti deontologi, oameni cu scaun. Sub sezut. Scriu, rezolva siruri de numere
complexe, vorbesc de diplome, de moralitate – muritori de foame cu burtile mari. Mananca
doar prima felie de paine, prima felie de paine din fiecare paine dospita; la a doua, deja
atarna greu sporul de satisfactie. Traiesc cu totii fericiti intr-un coşciug si lucru ciudat,
nimeni nu e mort. Si mormantul are gauri in podea unde se intepenesc masinarii, roti de
masinarii, roti de autobuze si roti de carute trase de magari. Si cosciugul este capitonat de
zgarie nori, mall-uri, vile, case si dughene de carton si chirpici. Sus este pusa racla de nopti
frumoase si-nstelate, artificii, pasari migratoare care se imbacsesc cu fum negru, sufocant,
poluat. La intersectia Einstein nu se traverseaza, se fac parade de intelectuali, parveniti,
muncitorime si tiganusi dezbracati care isi canta bucuria de a trai intr-o famile cu multi
frati si surori. Seara se aduna in familie la cina si mananca cu pofta caviar, friptura, ciorba,
paine, nimic. Oamenii deschisi la nou, binevoitori, te ajuta sa treci strada dupa care te
injunghie la colt. Cetate civilizata ce traieste in acceptiunea diversitatii – au devenit
cosmopoliti, pestriti, lipsiti de identitate – baclavalele merg cu branza si baieramul cade
mai bin in Postul Pastelui.
Toti sunt vii si moarte-s toate. Dar cui ii pasa? Constanta – o mare si-un ocean –
America; Tot pe acolo…Va veni un alt Columb sa calce in picioare Pamantul intai
descoperit. Trebuie sa-si abureasca bine ochelarii si sa faca multe oua sa stea in picioare.
Eu pornesc din nou pe mare in cautarea unei Americi mai bune.
Pupici si imbratisari,
De la nenea cu oul destept.
Realizat de
Stoica Madalina
An II, nr 2, Ianuarie 2010
20
Calatorie in biblioteca din Alexandria
I n fata se inalta doua porti masive din marmura alba, crestate cu iritatii galbui-
stacojii sau mai degraba de culoarea paginilor ingalbenite, creand un flux de
imagine ce parca duce cu gandul la trecut. Se aude un scartait proaspat, iar
portile se deschid usor fiind trase de cercul contorsionat din fier forjat.
Printre porti, pe un culoar larg se zareste un individ de statura medie cu o mustata
carunta si o palarie neagra, usor turtita pe partea dreapta. Respira adanc, luand o gura din
aerul inchis cu iz de carti vechi al bibliotecii din Alexandria. Nu, nu cea veche, ci cea
actuala, cunoscuta ca biblioteca Alexandrina. Individul nu este pasionat de carti, nici
istoria nu-l prea incanta fie vorba intre noi, dar a venit doar sa vada faimoasa biblioteca.
Curiozitatea si dorinta de a fi in centrul nu a ceea ce este, ci ceea ce a fost l-a impins sa
descopere istoria prafuita a bibliotecii. Sau mai rusinos pentru dansul este admiterea
faptului ca arhitectura, forma de disc inclinat, impanzit de denivelarile ostentative ale
ferestrelor l-a atras, fiindca dansul e arhitect.
Se plimba pe cotloanele fortificate de rafturi cu carti cautand ceva, ziua de ieri
poate, caci catre titluri, autori sau macar in directia cartilor nu se pune problema sa-i fuga
privirea.
-Ce cauti baiete? se aude un glas sugrumat parca de particulele de praf din giganta
incapere.
Barbatul se intoarce fixand cu privirea un batranel intr-un scaun scund de dupa un
pupitru ce impiedica trecerea pe un culoar paralel. Avea o sclipire ciudata in ochi, fascina
prin privirea aceea de nebun interesant.
-Nu caut nimic, sincer, privesc…privesc si-atat.
-Da, vad si eu ca privesti, dar mai mult peretii, parca rafturile cu carti ti-ar irita
privirea.
-Vezi dumneata, sunt arhitect si beletristica ieftina nu e una din pasiunile mele,
poate ar fi daca as avea timp de maruntisuri.
-Se prea poate baiete, voi arhitectii vedeti doar invelisuri, nu va pasioneaza
continuntul. De fapt, de ce esti aici daca nu esti pasoinat de beletristica…nu-mi spune, stiu
pentru poveste. Biblioteca ascunde multe povesti. Am una chiar in spatele meu, dar nu te
uita asa mirat; ai idee ce se afla in ultima biblioteca, pe ultimul raft, in coltul din stanga?
Nu, n-ai, iti zic eu: istorie. Ti-as aduce-o s-o vezi, dar e trecerea interzisa. De ce crezi ca am
ghiseul asta in fata? Stii ceva despre vechea biblioteca, baiete, despre cea din 300i.H.?
An II, nr 2, Ianuarie 2010
21 Document Title
Eu stiu si stiu multe, nu sunt pus aici doar de dragul de a strerge praful de pe carti,
desi ma descurc destul de bine. Sunt aici pentru ca stiu secrete, secrete transmise din
generatie in generatie.
Crezi ca Biblioteca din Alexandria a fost facuta de dragul papirusurilor? Ei bine, sa
nu crezi asta. Intai a fost academie, universitate si, intr-adevar, avea o biblioteca, dar
cam de aici pana aici, spuse facand un fest amplu cu mana dreapta, pana intr-o zi cand a-
nceput sa creasca, da, s-a umplut cu papirusuri si a trebuit extinsa. Lumea venea si se
mira, aparand o adevarata enigma asupra originii talentatului poet grec ce scrisese
atatea carti fara a se iscali. Si a continuat sa se extinda de-a lungul zecilor de ani pana
cand, intr-o zi, mai marii politicii, literaturii si mai ales religiei greco-romane s-au adunat
sa analizeze bizarele scrieri. Era ceva necurat la mijloc, povesteau lucruri, scriau istoria cu
ceva timp inainte ca ea sa se petreaca, se umpleau in mod misterios pagini cu ce a fost si
urmeaza sa fie. Unii credeau ca misteriosii caligrafi sunt descendenti ai oraculului din
Delphi, altii mai sceptici nu dadeau importanta, dar altii puneau scrierile pe baza
intruchiparilor fortelor raului. Intr-adevar, era ceva straniu la mijloc, altfel cum s-ar
explica cresterea scrierilor cu mai mult de 90% in decursul a aproape 200 ani. Asa ca s-a
profitat de razboiul dintre Cezar si Pompei pentru a inscena distrugerea bibliotecii si
trecerea ei in condica precum paguba din timpul razboiului civil. Dar acum cateva zile s-a
intamplat ceva ciudat. A aparut o carte in biblioteca, de care iti ziceam, care spune nu
stiu ce minuni. Credeam sincer ca e o gluma proasta, dar, ca sa fim siguri, am inchis
temporar sectiunea. Ti-oi spune eu mai multe in alta zi, acum am de terminat treaba,
multe carti prafuite mai sunt si mai e putin timp sa le sterg pe toate. Hai, pleaca baiete,
nu ma tine din treaba.
Individul se indeparta din holul prafuit in care isi facea veacul batranul. Mai
ramase aproximativ 40 de minute in biblioteca, tot asa, cautand ziua de ieri pe peretii de
un alb imaculat, feriti parca de o folie protectoare de praful ce imbacsea atmosfera, pe
semne, batranul nebun isi facuse treaba bine.
Dupa o inspectie sumara a holului de intrare barbatul trecu printre furcile
caudine inmarmurite ale colosalelor parti crestate si se indeparta parca din ce in ce mai
repede de frumoasa cladire a actualei biblioteci din Alexandria.
Realizat de
Hartescu Maria-Carla
An II, nr 2, Ianuarie 2010
22
Cand timpul a hotarat pentru Cherie…
C e frumoasa esti tu, Cherie, ba nu, ce
frumoasa erai tu, a mea Cherie.
A ajuns sa ii se-ntinda ridurile pe
fata, sa ii se crape buzele de la cea
mai usoara adiere de vant, cearcanele-i incalta
obrajii tesiti de trecerea timpului, pantecelul ii se
mareste din zi in zi. O Doamne, cat urasc
oamenii urati si grasi. De abia imi mai amintesc
chipul filiform stralucind de la sudoare, nasul
aproape drept si buzele ca ale unei rusoaice,
palide si carnoase.
Atunci as fi avut curajul sa-mi parasesc noua
familie, acum pare a fi mai bine in umbra un
femei sterse decat a unei epave uitata de soarta.
Gandurile mele, se duc departe, de peste doua
decenii de cand n-am mai vazut-o, poate
trebuia sa-mi conserv in minte imaginea aceea
firava a ei, decat cea a monstrului in care s-a
transformat. Libertinismul era o obisnuinta
pentru ea, dar viata i-a devenit ceva mai dura, toti
barbatii cu care ma insela de fiecare daca cand
avea ocazia, au parasit-o pentru prima nou-venita;
cercul ei de prieteni.. doi travestiti si o pierde-
vara, au distrus-o inca de la inceput.
Nu e zi in care sa nu ma gandesc ca am fi
avut ocazia sa fim fericiti, sa fugim impreuna si sa
traim in casuta noastra de la poalele unui munte.
In schimb, a ales sa ma paraseasca si sa-si traiesca
viata ca o sclava, sa se injoseasca in fata tuturor
barbatilor, doar pentru sex, bani si celebritate. Nu
a avut nici bani, nici celebritate..iar cand a realizat
asta, a tanjit dupa barbatul pe care mereu l-a iubit,
adica eu. Sexul era de calitate, bolile erau multe,
dar trecatoare, ca si performantele.
Cand cineva te respinge, trebuie sa-i
platesti cu aceeasi moneda, asta am facut eu,
pentru ca uneori, orgoliul e mai mare decat
dragostea si asta doare mai mult ca dorul sau
orice alta forma de afectiune si tot nu e de ajuns.
Desi ‘noi’ am fost putin timp, totul a fost
intens, sentimentele repugnau, frumusetea era
frumoasa. Unii zic ca a fost nebunie, eu zic ca a
fost dragoste. Am cunoscut-o in unul din
localurile alea rau famate, era cu o rochie neagra
si cu un barbat de varsta a treia pe care il lasa sa-i
atinga pieptul pubertin cu mana lui batatorita si
patata. Ea se uita cu dezgust si dispret catre el. La
sfarsitul serii am asteptat-o in fata barului; a iesit
singura pe usa, aranjantu-si sutientul. I-am oferit
tigara de dupa si am condus-o acasa.. locul unde
sunt mai multe prostituate decat gandaci. I-am
lasat numarul meu de telefon si a doua zi, inca de
la rasarit, am primit un mesaj, pe care nu l-am
verificat pana cand m-am trezit.. s-a recomandat
Cherie, inca nu-i stiu adevaratul nume si nici nu
vreau. Au urmat o serie de fantezii pe care, pana
atunci nu mi le-as fi permis si escapade maritime;
imediat dupa, am introdus-o in societate, a
devenit o femeie cu gusturi. A urmat momentul
cand ea a plecat sa viziteze Europa impreuna cu
tot felul de magnati, iar eu, de gelozie, m-am
casatorit cu o fata care la scurt timp a ramas
insarcinata.
Douazeci de ani mai tarziu, mai pierdut ca
niciodata, isi incheie viata glorioasa intorcandu-se
la mine; eu raman unde sunt, ea sa se duca unde-
o vrea. Inca o iubesc pe frumoasa mea, nu cine
pretinde ea ca e acum
Realizat de
Bibs
An II, nr 2, Ianuarie 2010
23
Scoala de ieri, scoala de azi si scoala de maine
(prim)
In floare, atragatoare, nu foarte sclipitoare si
putin vulgara ea este singura care simultan imi
vorbeste, imi scrie, ma descrie, ma defineste, imi este
muza si spera sa devin istorie. Imi transforma iadul in
al ei paradis iluzioriu, ma imbraca in dorinta, danseaza
cu mine pana la epuizare, imi arata ale ei ganduri
ascunse si flirteaza cu amintiri. Vreau sa-mi depasesc
contitia, sa am un alt statut, existenta goala nu-i de
mine, ma invata cum.
Desigur! Ce greseala din partea mea, sa
compar scoala cu o tanara ce se scuza pentru lipsa de
responsabilitate morala.
Un exercitiu de imaginatie, unul din sutele de
adolescenti pierzandu-si gandurile printre randurile
cartii, visand la ziua de maine cand va fi deja un
absolvent al liceului Mircea, cu un drum in viata bine
ales.. ghinion, se aude clopotelul! se trezeste cu
repeziciune, isi indeasa manuscrisele in ghiozdan si se
spulbera in multimea de pe coridoare… este acelasi
elev cu minte de copil care a indraznit sa incalce
regulile, sa-si doreasca sa schimbe sistemul, sa
contrazica profesorii, sa ajute un coleg la test si sa fie
cel mai bun. Poate ca acel elev suntem noi toti sau
este doar o idee puerila cu caracter seducator…
amagire.
Trecut, prezent, viitor;
Ieri, azi, maine;
Timpul este curgator
Sfarsitul cand vine?
Realizat de
Bibs & Teo
(secund)
Ieri am scris ce citesti azi. Maine o sa uiti ce
am scris. Poimaine o sa scriu iar. Si asta nu am spus
eu, ci timpul a spus-o in timp ce se incalta iesind pe
usa mea si intrand pe alta usa in alta camera din alta
casa din alt oras din alta tara de pe alta planeta. N-a
vrut sa stea la un ceai, n-a vrut sa bea o cafea, mi-a
spus doar ca nu are timp si ca nu poate sa stea. Cu
cat esti mai batran, cu atat fuge de tine si te ocoleste
ca pe o ciuma. Nici daca vede un baietel de opt ani in
uniforma de scolar cu cravata innodata pe fuga, cu
ghiozdanul atarnandu-i greu in spinare, care implora
printre gafaieli: ‘‘Mergi mai incet, nu vreau sa intarzii la
scoala!’’, nici atunci nu s-ar opri.
Am fost si noi odata baietelul ala. Si am
intarziat la ore, ne-am uitat manualele acasa, am luat
note mici, am fugit pe holuri in pauze. Cliseul este
perpetuu pentru ca asa este. Noi suntem la Mircea
pentru ca asa este. Asa este pentru ca asa a scris
odata cineva. Si scrie tot timpul, scrie despre portarii in
uniforma visinie, scrie despre aripa care se renoveaza,
scrie despre coada de la magazine, scrie despre
automatul de cafea, scrie despre laboratorul de fizica,
scrie despre cancelarie. Bineinteles, cand scrie despre
cancelarie isi acopera foaia cu cotul.
Ieri scria pe aceeasi foaie si o acoperea cu
acelasi cot. Daca ieri e ca azi si azi devine ieri, maine
nu e ca azi? Si mii de ani inainte nu va fi la fel ca acum
mii de ani? Si nasterea Universului nu va fi la fel ca
moartea sa? Si scoala e aceeasi...
Adam si Eva nu au fost la scoala. Dar
profesorul lor era Dumnezeu, iar liceul lor era Edenul.
Pana in ziua in care au fost exmatriculati si trimisi pe
Pamant, unde au incercat sa recreeze Raiul. Si inca
incearca. Scoala e una din benzile unui bulevard care
duce spre perfectiune. Prezentul e masina, iar noi
An II, nr 2, Ianuarie 2010
24
Cronologie de fictiune literara cat se poate de adevarataCronologie de fictiune literara cat se poate de adevarataCronologie de fictiune literara cat se poate de adevarata
“Fericiti cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărătia
Cerurilor”.
Stratford Upon Avon, Warwickshire, Anglia, secolul XVII
Lui Robert nu-i plăcuseră niciodată oamenii. Sau animalele. Sau lumea. Ura ploaia pentru că ploua
zilnic, iar când apărea soarele înnebunea, pentru că nu era obisnuit cu el. Ziua îi provoca
somnolentă, în timp ce noaptea îl făcea analitic si agitat. Mâncarea îi părea fadă, iar apa îi ardea
interiorul. si de ce ar fi muncit, dacă lumea era efemeră?
John credea în iubire, dar nu fată de femei. Simtea că ar putea avea si el un scop, dar că nu îl
descoperise încă. Ura arta pentru că nu o întelegea, hainele pentru că îl incomodau si inteligenta
pentru că-i părea imposibil de pătruns. Frumusetea fizică era pentru el un soi de însemn al
superioritătii oamenilor, asa cum era hărnicia pentru femei. Da, nu considera femeile a fi tot
oameni: nu erau destul de interesante pentru dânsul.
Întâmplător sau nu, Robert si John aveau un amic comun, pe William, care era scriitor. În clipa în
care William le-a făcut cunostintă, Robert si John s-au îmbolnăvit unul de altul, de o dragoste
monstruoasă. Se hrăneau unul cu altul, fiecare cu seva tineretii celuilalt. Simteau că au drept de
viată si de moarte unul asupra celuilalt.
Oamenii sunt monstri, se gândea Shakespeare, punând pe hârtie această poveste pe care o urmărise
cu ochii săi, ce urma a fi cunoscută de toti si din care schimbase doar numele personajelor în
Romeo si Julieta.
Hampshire, Anglia, secolul XVIII
Singurătatea îi părea convenabilă. Întinsă pe dusumeaua murdară, îmbâcsită de praf si pătată cu
porridge, ea îsi privea chipul într-un ciob de oglindă. Ghinionul se revărsa asupra ei si îi mâzgălise
aura într-o nuantă plumburie. Urâtenia chipului său o speriase la început, dar în timp se obisnuise.
Stia că ea primise inteligentă, în timp ce ei doar frumusete. Erau mândri si plini de prejudecăti, pe
când ea se eliberase de valorile si conceptele lumesti. Întelegea estetica urâtului, asa cum numai o
persoană slută o poate pricepe. Imaginea din oglindă se aplecă peste un manuscris redactat cu
grijă, pe a cărui copertă scria “Mândrie si Prejudecată”, titlu sub care era scrijelit numele Jane
Austen.
An II, nr 2, Ianuarie 2010
25 Document Title
Dublin, Irlanda, secolul XIX
Nu putea fi numit sadic, pentru că nu realiza că ceea ce făcea era împotriva firii umane. Crezul său
era că bucătile de carne dureroase trebuiesc înlăturate. Cum ai mai putea să te plângi că te dor
urechile, atunci când nu mai ai urechi?
Avea întipărită în minte de mic ideea aceasta si se făcuse doctor doar ca să-si poată pune în aplicare
teoria. Pe usa cabinetului pacientii puteau citi (cei care stiau să citească): Wilde, Doctor de Urechi.
Vindecă toate bolile cu acelasi tratament.
Suferinzii intrau optimisti pe usile de lemn, ascultau o poliloghie neînteleasă, se lăsau adormiti de
substantele doctorului si se trezeau ceva mai slabi, datorită lipsei urechilor. Wilde le colectiona
organele auzului, punându-le la conservat.
Singura femeie pe care Doctorul de Urechi o suporta prin preajma sa era bucătăreasa, care nu prea
avea habar de pasiunile sale. De fapt, nu avea habar de nimic altceva afară de cele zece tipuri de sos
cu care pregătea gâsca. Si apoi, într-o dimineată de miercuri, a dat nastere unui băiat în bucătăria
casei, căruia Doctorul Wilde i-a zis Oscar. Oscar Wilde. Din păcate, tânărul nu a mostenit pasiunea
tatălui pentru urechi, sau pe a mamei, pentru sosuri.
“Îl putem ierta pe acela care face un lucru util, atâta vreme
cât nu-l admiră. Singura scuză de a face un lucru inutil este
să-l faci dintr-o admiratie intensă. Arta este cu totul inutilă”.
Realizat de
Tatarca Diana
An II, nr 2, Ianuarie 2010
26
Cea mai credibila minciuna: Adevarul
M i s-a spus de multe ori ca nu exista adevar. Ca nimeni nu l-a vazut, ca nu-l
poate arata nimeni cu degetul. Ca fiecare om isi construieste propriul adevar
in functie de informatiile pe care le are, de modul in care a fost crescut, de
lucrurile in care crede, de cei din jurul lui. Ca nu se poate si e chiar periculos
sa incercam raportarea tuturor lucrurilor la un adevar suprem, pentru ca, nu-i asa, oamenii sunt
mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevarul lui marunt si neinsemnat.
Aceiasi oameni care-mi spuneau ca nu exista adevar, tineau cu dintii de parerile lor, de
convingerile lor, de senzatile lor. De fapt, ei isi aparau dreptul de a crede in ce vor ei. De a-si
apara universul stramt in numele adevarului propriu. Ei nu pledau pentru intelegere ci pentru
dreptul de a nu fi contrazisi.
Atunci cand crezi cu tarie in ceva, pentru ca ai nevoie sa crezi, transformi totul in adevarul tau.
Viata ta se muleaza pe acest adevar. Toate lucrurile, oamenii, ideile intra in universul tau doar
dupa ce au trecut prin acest sablon, devenit Adevarul. Si-l aperi cu disperare pentru ca nu vrei ca
universul tau sa se clatine. N-ai putere sa o iei de la capat. Nu te gandesti niciodata ca cel de
langa tine are un univers construit pe baza unui adevar, poate, exact opus celui pe baza caruia
respiri si iubesti tu.
Atunci cand intalnesti un om care e capabil sa-si sustina adevarul mai puternic decat tine, atunci
cand argumentele lui si rezultatele modului in care crede sunt superioare reusitelor tale, atunci
cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, apelezi la sintagma atat de preferata de cei slabi:
nu exista adevar absolut.
Modelam realitatea in functie de ceea ce credem noi ca merita sa stea in categoria adevaruri sau in
cea de minciuni. Suntem astfel feriti de reprosuri. Ne autojustificam pentru a nu simti sentimentul
de vinovatie. Pentru ca, cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine. Pentru ca e vorba de
adevarul tau. Pentru ca, pentru a face fata celorlalti, trebuie sa fi sigur pe tine. Si asta se face cel
mai simplu atunci cand lucrurile sunt impartite in alb si negru
Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem
sentimentul ca impartasim cu ceilalti un adevar.
Realizat de
Marin Cristian
An II, nr 2, Ianuarie 2010
27
Reflexia unei prietenii egoisteReflexia unei prietenii egoisteReflexia unei prietenii egoiste
O usa mult prea masiva pentru balamalele care o sustin margineste o camera ingramadita,
probabil cea mai mica incapere din intregul conac din varful colinei. Desi pare o debara in
care se inghesuie toate piesele de mobilier antic ce fac nota discordanta cu fiecare din
luxoasele camere decorate in stil oriental, in mica incapere cu tapet visiniu e parca loc destul
pentru masa cu doua scaune din centru.
La aceasta masa se gaseste loc pentru proprietara casei si amica sa intima. Proprietara pare o femeie
trecuta de patruzeci de ani, imbracata elegant, prea elegant poate pentru o dupa amiaza petrecuta in casa
la o tigara si o ceasca de cafea.
“Ma bucur ca ne-am putut intalni”-spune doamna. “De la moartea sotului stii bine ca sunt mai mult
singura, iar casa asta imensa parca imi inghite tineretea caramida cu caramida. Imi pare sincer rau ca nu
am mai vorbit de atata timp, dar sunt atat de ocupata in ultima vreme incat uit...uit ca sunt om si ca am
nevoie de companie...uit ca dosarele cu hartii nu sunt un interlocutor prea bun.”...
Stapana casei se pierde pentru un moment si astfel se intrerupe conversatia.Se uita la obiectele artizanale
acoperite cu praf si se gandeste la munca depusa pentru fiecare dintre ele, la cat de mult a agonisit pentru
fiecare si cum zac acum aruncate intr-o camaruta ce se deschide mult prea rar.
“Iarta-ma...m-am lasat dusa de val...mai vrei cafea?” “Camera asta imi da fiori de cate ori intru in
ea ,din acest motiv nici nu intru prea des, doar cand am oaspeti...adica aproape niciodata. Am avut
prieteni, mai demult, pe vremea cand inca eram o tarancuta naiva si plina de sperante. Dar cand a inceput
batalia pentru pozitie sociala s-a dus totul. Egoismul unora....Cu cat ma straduiam mai tare sa ajung sus,
cu fiecare farama de efort si cu fiecare compromis facut pentru avere, cate un prieten se departa. Ziceau ca
nu am principii, moralitate...prostii! Problema era defapt ca deveneam pe zi ce trece mai buna decat ei.
Nici unul nu a inteles ce inseamna aspiratiile inalte, in afara de tine. Tu ai fost alaturi de mine mereu si m
-ai sprijinit cand am avut cea mai mare nevoie de ajutorul tau.
Femeia ofteaza . “Esti singura persoana pe care mai pot sa o iubesc, sper ca stii asta!” Ofteaza iar, atat de
puternic de parca inima i s-ar rupe in doua. “M-am intristat” –spuse -“iata de ce nu ne intalnim noi mai
des, imi scoti la iveala latura umana iar eu detest asta...dar acum, acum cred ca a venit momentul sa ne
despartim.”
Doamna se ridica furioasa de pe scaun, apuca cheia aurie de pe masa si iese din camera incuind usa in
spatele careia raman peretii cu tapet visiniu si masa cu cele doua scaune, unul rasturnat si gol iar celalt
langa masa, de spatarul caruia sta rezemata oglinda mare cu rama aurie in fata cu o ceasca alba de cafea
plina cu zat
Realizat de
Hartescu Maria-Carla
An II, nr 2, Ianuarie 2010
28
Un aborigen in Constanta
I ntr-una din acele zile frumoase de vara, un aborigen este parasutat langa
mall-ul City Park din Constanta.
„Uga Uga” (Deci zeii m-au trimis in viitor.). Si incepe sa faca tot felul de
matanii starnind rasul celor din jur, mai ales prin costumatia pe care o avea:
o frunza de palmier care ii acoperea nuditatea.
Dupa cateva ore de incantatii si dansuri tribale hotaraste sa intre in monstruoasa
cladire. Desi nu stia cum sa faca acest lucru, instinctul ii spuse sa-i urmeze pe ceilalti
oameni.
„Chiri buia” (Ce frunze ciudate poarta astia!) „Cara misu pica” (Ce mare e pestera asta!).
Desi toata lumea fugea de el, aborigenul nostru intra nestingherit in fiecare magazin
utilizand fiecare obiect in modul in care i se parea lui firesc: gentile le punea pe cap,
cristalele swarovski le folosea drept proiectile, iar rujurile si machiajele le folosea
pentru a desena pe pereti. Simtin miros de carne, eroul nostru ajunce la McDonalds.
„Buga nuru” (vreau mancare)
-Domnule, iti bati joc de mine!
„Buga nuru” (vreau mancare)
-Domnule, va sugerez sa plecati, altfel voi chema paza.
„Buga nuru” (vreau mancare) – si fura un hamburger de la un copil care izbucneste in
lacrimi. Apoi incepe sa devoreze intr-un mod grotesc hrana, savurand pana si ambalajul.
Satul, acesta se hotaraste sa paraseasca pestera. Problema era cum. Ajuns la scarile
rulante, acesta incepu sa strige ca pamantul il mananca. Intr-un final ajunge la usa
magica ce se deschidea singura si reuseste sa iasa din mall.
„Cichi huha paca paca susu” (Daca zeii ma vor readuce acasa voi scobi o pestera la fel
de mare, dar nu la fel de magica.)
Salbaticia il facu sa se simta din nou liber, insa, din pacate, pentru oamenii care erau
de fata, el s-a simtit intr-un moment prea liber. Nu pot reproduce intru cat este
foarte scarbos. Sa depasim insa momentul.
An II, nr 2, Ianuarie 2010
29
Baiatul nostu (ah, am uitat sa va spun ca il cheama Naga) este surprins de noile
animale care domina acest teritoritoriu. Un alt lucru care il uimeste este modul in care
oamenii imblanzesc aceste feline, ajutandu-i sa se deplaseze mult mai repede si mai
usor.
„Racu cu picu mica saca” (Ce-as fi vrut sa existe astfel de animale si pe timpul meu.
Sau se ascund?)
Desi i se paru scarbos, Naga incerca sa intre intr-un asemenea animal (si ce mai
animal, un Rolls Royce). Din pacate pentru el, izbucneste un zgomot asurzitor ce-l
determina sa fuga.
„Cama sa” (Ce animal rau!).
Dintre toate minunatiile acestei lumi, Naga este insa impresionat de frumusetea unei
fete blonde, imbracate intr-o fusta mini si foarte machiata (pitipoanca) care trezi un
sentiment necunoscut pentru el. Aceasta incepuse sa urmareasca fata care se sperie si
incepu sa fuga.
„Cica, cica” (Fata, fata.)
Foarte amuzati de comportamentul aborigenului in noua lume, romanii se hotarasc sa-l
trimita inapoi in civilizatia lui care se afla in epoca de piatra.
Ajuns la familia lui, Naga incepu sa povesteasca aventura sa din viitor.
„Puca Pica” (Iar ai baut zer de marmota.). El insa nu se lasa descurajat si incepu sa
implementeze in pestera conceptiile lumii descoperite de el. Acesta insa scobi in
pestera luni de zile nerealizand nimic; ba mai mult, strica temelia locuintei care se
darama peste el. Cam penibil…
Traducerea si adaptarea
Topor Dragos
An II, nr 2, Ianuarie 2010
30
Un mic secret al Universului
Curiozitatea bat-o vina
Ma macina incet, incet.
Si cred ca-mi creste-adrenalina
De spionat am timp berechet.
Urechea palnie-i instrumentul folosit
Casc ochii si ma lipesc de geamul ponosit.
O barfa! Ehehee, ce-am auzit!
Pe ziua de azi, misiunea a luat sfarsit.
Sau poate-acum a inceput, la asta te-ai gandit?
Caci a barfi e fenomen de neiertat
Facand din mare secret, mare pacat.
Notele ce-mi patrund in minte prin urechea stanga
Ies prin cea dreapta multiplicate de sute de ori
Sunt boxe umane, trompete si trambite
Si lovesc in treacat fiinte cu sulite.
Linistea asurzitoare in poale a inceput sa-mi planga
Cand eu deja plangeam cu servetele langa.
Realizat de
Redactia Patratului Literar
An II, nr 2, Ianuarie 2010
31
Pe alocuri cadeau. Cata fericire…
Si crestetul ti-l sprijineai in palme. Surasul ipocrit iti desena figura:
O pata intr-un tot de fericire; Totusi esti trist, caci realizezi ca fericirea e pagana,
Caci de n-ar fi, n-ai mai avea un zambet ipocrit. Si totusi, de cadeau intr-un abis al fericirii?
Cufundandu-se intr-o mare a iubirii, Dorul paradisului iluzoriu se corela cu un zbor al implinirii -
Pe alocuri cadeau, dar fara fericire.
Realizat de Redactia Patratului Literar
Pe alocuri
An II, nr 2, Ianuarie 2010
32
Loc pentru titlu: Ploua cu pometi
Afara nu ninge!
E cald, dar e frig
Si cad pometii ingerilor
Peste zapada din vis.
Au, m-au prins!
Avem un inger printre noi.
Ce mimoza! Ce Topor!
Ce incantare pentru ochi
Si ce durere pentru suflet
Dar nu putem sa-l izgonim
Desi nu vrem sa recunoastem,
Il iubim.
Colegului nostru, Dragos Topor
Realizat de
Redactia Patratului Literar
An II, nr 2, Ianuarie 2010
33
O perla mult mai pretioasa
Dansul abundentei in ploaia de perle
Sunt roti de picioare si podoabe si semne.
Ninge cu sentimente, cercei de iluzii si suspine
Brose stralucitoare, memorii de zile senine
Frumoasa contesa privind oglinda, cugeta
Ce bijuterie sa aleaga sa-I decoreze viata;
Dar n-apuca s-aleaga, c-oglinda se sparse
Si alese in bezna ce din cutie scoase
Lacrimile dorului curg din cer
Cum curge dorinta mea de iubire
Ofera-mi, cere-mi si iubeste-ma
Pana maine cand totul va fi vested
Realizat de
Redactia Patratului Literar
An II, nr 2, Ianuarie 2010
34
Clipe uitate…
Si soarele-apune pe-un fir de praf
Intr-un miros aspru de vant.
Un val se ineaca in nisipul rece,
Un leagan se aude scartaind,
Canta ceva…canta plecarea lui.
O frunza danseaza pe scena marii,
Epuizata se lasa purtata-n brate.
Si toate acestea le traiesc.
Stau.Ma uit.De ce sa nu simt si eu?
Apa imi gadila gleznele
Si toate gandurile`mi se imprastie
Si el ma priveste parca,
Un nor ma saruta,cerul arde
Si sufletul meu zboara!
Macar el sazboare
Cand eu ma scufund..
Ma scufund intr-un ocean de tacere.
Ineaca-mi iubirea in marea uitarii..
Stie sa inoate.
Realizat de
Balaban Elena
An II, nr 2, Ianuarie 2010
35
De la tetraedre la plati
Trifosfati pe patrulater regulat
Si extractie de radacina patrata
Literatii, arta realismului au blamat
Si s-au mulat pe fantasmagorii-nstelate.
Nu-mi convine matematica
Nici geometria, nici algebra
Pe mine…doar muzica
Ma face sa ma simt eu.
Ce-mi pasa mie de Geoana,
Base, Vadim, Antonescu?
Imi pun mie poza-n rama
De iese presedinte Basescu?
Simona, lasa tetraedrul! Capul ma doare
Sincer, nu mi-e dor de mate foarte tare.
Eu sambata cu ce ma-mbrac? Nu stiu.
Tre’ sa-mi iau blugi si gata o sa fiu
Nu-mi mai aminti de sambata ca
innebunesc
Cat voi la „Vraja” va distrati, eu-n casa o
sa m-odihnesc.
Diriga iar ne cere bani de fondul scolii
si de paza
Ea nu-ntelege inca: la noi in clasa-i
criza…
Realizat de
Redactia Patratului Literar
An II, nr 2, Ianuarie 2010
36
Horoscop -valabil in fiecare zi-
Berbec: Ar incerca sa-l oblige sa faca ce vrea el.
Taur: S-ar indoi ca este cu adevarat ou.
Gemeni: S-ar certa cu el.
Rac: Ar plange ca oul nu-i vorbeste.
Leu: Isi va scrie numele pe el si se va lauda ca e al lui.
Fecioara: L-ar pastra bine pentru zilele cand n-ar avea de mancare.
Balanta: S-ar gandi daca sa-l manance pana cand ar ajunge sa expire.
Scorpion: L-ar jigni pana cand s-ar sparge,iar apoi ar spune ca e vina oului ca s-a spart.
Sagetator: Ar alerga de colo-colo cu el.
Capricorn: Ar spune ca “oricum s-ar sparge eventual.”
Varsator: I-ar spune ca ii este superior oricum.
Pesti: S-ar sparge inaintea oului.
Defectele fiecarei zodii
Ce ar face fiecare zodie cu un ou?
Berbec:
Este posibil sa te lovesti de un
zid,la propriu sau la figu-
rat.Intoarce-te si nu mai impinge
incontinuare, fiindca nu vei trece
de el.Incearca nici sa nu te certi
prea tare,deoarece s-ar putea sa
vorbesti singur.Spre seara vei
ajunge la o petrecere pe care o
astepti de multa vreme si vei sta p
capul persoanei iubite toata seara.
Taur:
Iti vei petrece intreaga dimineata
la cumparaturi,ca de obicei.Sfat:
du-te singur/a.Rabdarea ta ii
poate scoate din minti pe cei din
jur uneori.Nu de alta,dar nu este
placut sa fii asteptat in timp ce
privesti 2 ore incontinuu la un
fular.
Gemeni:
Bineinteles ca astazi vei tran-
cani,osciland dintr-un grup de
oameni in altul.Mare grija cu
barfa, deoarece ar putea ajunge la
urechile subiectilor.Tinand cont de
latura ta infidela, daca ti-ai gasit
jumatatea, incearca sa ramaneti
impreuna mai mult de 2 zile.
Rac:
Probabil de dimineata vei plange
in baie la aflarea vestii ca s-a
defectat prajitorul de paine. Iti
vei face tot felul de scenarii in
minte cum ca l-a ars partenerul
de viata sau ca a patruns vreun
spiridus pe geam si a turnat apa
peste el.Incearca stecherul.Era
de fapt scos din priza.
An II, nr 2, Ianuarie 2010
37
Leu:
Astazi vei intampina dificultati in
scrierea discursului pentru atunci
cand vei castiga alegerile preziden-
tiale.Ia o pauza,linisteste-te,fa-ti
niste poze si pupa-le,vei avea timp sa
te ocupi si de discurs. Oricum pana
vei ajunge tu sa candidezi la presed-
entie va trece multa vreme.
Fecioara:
Dupa ce vei spala pentru a patra
oara lenjeria de pat,vei constata ca
ai ramas fara detergent. S-ar putea
sa reactionezi mai violent ca de
obicei,deoarece ti s-a cotrobait prin
lucruri si nu mai gasesti canistra de
detergent de rezerva.
Balanta:
Iti vei petrece dimineata in ritmul
obisnuit: te vei aranja 3 ore,insa
dupa ce te vei privi in oglinda din alt
unghi,te vei intreba daca n-ar trebui
sa-ti aranjezi o suvita pe stanga sau
pe dreapta. Vor mai trece inca 3
ore,pana cand vei suna pe cineva si-
ti vei pune cate una pe ambele parti.
Scorpion:
Vei insista sa faci bungee jump-
ing fara echipament de protec-
tie.Iar cand iti vei rupe piciorul,vei
da vina pe instructor,ii vei tranti un
pumn in nas,il vei injura,il vei
arunca in mare,ii vei da foc la
casa,ii vei impusca toate rudele,iar
mai apoi vei da vina pe el ca n-a
fugit de tine.
Sagetator:
Calatoria de ieri de la Paris nu ti-a
prins prea bine,deoarece nu agreezi
mancarea frantuzeasca.Prin ur-
mare,astazi te-ai axat pe traditional-
ism si ai hotarat sa faci o calatorie la
Cogealac. Sfat: Incearca sa eviti sa
cumper i p r ea mul t e suve -
niruri.Oricum are toata lumea
oale,linguri de lemn si fiare vechi.
Capricorn:
Negocierile pe care le vei purta
astazi in legatura cu o noua afacere
vor merge cat se poate de
bine,datorita diplomatiei tale.Vei
analiza pe toate partile toate aspec-
tele acestui contract,iar intr-un final
vei spune: “Oricum va da faliment
la un moment dat.”
Varsator:
Vei reusi ,dupa ore intregi de
munca,sa creezi proiectul pentru o
inventie deosebita care ar putea
schimba soarta intregii planete.Vei
incepe sa o si construiesti,iar datorita
imaginatiei tale vei avea un rezultat
nemaipomenit.Doar ca in final nu-l
vei mai gasi din cauza maldarului de
materiale care va fi la tine pe podea.
Pesti:
Iti vei incepe ziua cu o sesiune de
jogging.Iti vei imbunatati atat to-
nusul,cat si starea fizica si psi-
hica.Ai grija sa nu exagerezi,ca sa
nu te frangi.De obicei ai tendinta sa
visezi cu ochii deschisi si s-ar putea
sa nu mai vezi copacul din fata ta.
Realizat de
Nirlu Eliza
Paduroiu Maria
An II, nr 2, Ianuarie 2010
Multumirile noastre
Ca sfarsit de revista vrem sa adresam sincerele noastre
multumiri pentru sprijinul acordat de-a lungul acestui
intreg demers literar. Vrem sa ii multumim domnului
director Vasile Nicoara si domanei profesoare Amalia
Zisu. De asemenea multumim tuturor care au participat
mai mult sau mai putin la realizarea acestei reviste si
nu in ultimul rand vrem sa ne multumim unii altora
pentru ca, haideti sa recunoastem, suntem buni.
Redactia Patratului Literar
RO