DIUARIU BELETRISTICU SI

:B . ^ IB EJ T ' _ _ Eomanu.

(Urmare.)

CAP1TOLULU XLIV.

Z a $£. .4»'a.

A dou'a dî, câiidu se sculă Tomiti'a si esî afara gasl pre Sofi'a cu guvernant'a si cu docto­rulu Jouica pre teras'a otelului.

„Nu s'a sculatu inca Leniti'a?" — cu aceste cuvinte 'Iu intimpină Sofi'a.

„Nu, de ce întrebi?" făcu Tomiti'a. „D'apoi! avemu se facemu escursiunea!" —

replică Sofi'a cu buzele umflate. „Inii pareâ, că v'ati luatu sem'a," — observă

Tomiti'a. „Sem'a, sem'a, nu mi-amu luatu nici o seina.

Domnisior'a Babet'a, da, dens'a s'a intorsu dela decisiunea ei, câ-ci eta-o împreuna cu doctorulu, gafa de a ne insocî."

„Asia!" — făcu Tomiti'a destulu de supe-ratu. Dar' n'aveâ ce se se mire, câ-ci si betrân'a si si Sofi'a doriâu se fie cu doctorulu.

Porni că se-si aducă soci'a si se mângâia dî-cundu-si: „o dî in susu, o dî in josu, uu va strica multu, mâne inse vomu pleca negresîtu."

„Amu luatu si unu cbelneru, care ne va aduce câte cev'a de-ale mâncarei," — cu aceste cuvinte aretâ doctorulu Jonica spre Aristide, care steteâ

ENCICLOPEDICU LITERARIU.

de o parte cn unu cosiu ateniatu de braciu si ur-mariâ cu priviri pânditore tuta mişcarea dimpre-giurulu seu.

„Ab, (lu-te încolo, omu materialistu ce eşti!" — dîse Sofi'a ziiubindu.

„Pardonu Domuisiora, trupulu nehranitu nu pote da adapostu indeluugatu poesiei, ori câtu de eterica ar ' f i ea!" — replică Jonica.

„Are dreptate doctorulu, si trebue se recu­noscu, că este cu multu mai practim decâtu mine," — adause Tomiti'a.

„Tota odată Coustantinu ne va aretâ si dru-mulu la St. An'a, — continuă Jonica, — câ-ci acolo este colib'a pustnicului."

„Haidemu dara!" — esclamâ Leniti'a. Aristide, nuinitu acuniu Constantinii, plecă

inainte, tragfiudu mereu cu urechi'a câ se se cou-1 vinga. deca in adeverii doctorulu Jonica avea o j slăbiciune pentru Sofi'a, după cumu i-se aretase lui

chiar' dela prim'a loru vedere. „îmi pare câni vanitosa fetiti'a; nu credu,

câ se va iuvoi, câ se numesca pre unu baiatu de tieranu, seu chiar' pre unu copilu din flori de sociulu seu!. . . Las' Jonica, ti-oiu plaţi eu de-tori'a t'a! . . ."

Se suira prin pădurea din dosulu manastirei tienendu mereu la drept'a si urmandu semueloru, care se gasescu iufipte iu pari din distantia in distantia.

Drumulu pana la unu locu este bunu, mergi câ si pre o promenada, suisiulu nu este repedîtu; dar' cumu se zaresce prin malulu dimpotrivă alu Pelesiului cas'a de vânatore, drumulu se face mai

314

greu, suisiulu mai repedîtu, pana-ce devine ane-voiosu de totu.

Tomiti'a dase braciulu Sofiei, ca se opresca pre doctoru de a merge cu ea; Jonica firesce oferi pre alu seu Leuitiei soţiei Tomitiei, er' Ba-bet'a se terâ după ei urmata de clielneru cu co-siulu pe bracie.

Guvernant'a boncaniâ mereu de neeomple-santi'a barbatiloru.

Cheltierulu Constantinii, fostulu bancherii Aristide, o esaminâ neconteniţii cu unu interesu crescundu.

„Unde am vediutu eu acesta femeia," — se intrebâ elu neconteuitu.

Cumu mergea asia unulu după altulu, Ba-bet'a de-odata sc6se unu tîpetu patruiidietoriu si se lasă josu.

„Babet'a fost'a amanta a baronului Rosteu," — dîse la acestu tîpetu cheluerulu in sine.

O recunoscuse după glasulu ei cela patruii­dietoriu, câ-ci o mai audîse tîpându ast'feliu in momentuln cându o paraşi baronulu, predandu-o iu grigi'a bancherului, care o duse apoi la Ulmeui, unde dobândi pruuculu.

„Dar' atunci Costica este fiiulu ei, — adause Aristide, — ore 'si cunosce mam'a. Nu credu. En se fiu cu băgare de sema, or'a resbunarei pare cu multu mai aprope de cumu gândiseini."

Intru ace'a Tomiti'a mersese la guvernanta, ca se vedia ce are.

„Mi-amu scrintitu petioriulu!" — s'e vaerâ betrâu'a.

„Oh, D6mue Doniuedieule! — tîpâ Sofi'a si se aretâ forte «pariata. O compatimiâ pe be­trâu'a, dar' mai multu se temea, ca nu cuinv'a acestu iucidentu se-i iutoria de pe drumu.

„Dar' cumnata, — se adresa ea câtra To­miti'a, sc61a de-acolo si dai braciulu

Tomiti'a scula de josu pe guvernant'a, care î-lu tienu strîusu de braciu.

Jonica se profită de acesta ocasiune pentru a oferi Sofiei bracjulu seu celu stângii.

„Suntu curiosu cumu î-si va repara betrâu'a gresiel'a, — î-si dîse chelnerulu, — câ-ci de buna se'm'a tota căderea ei n'a fostu altu nimicu, de câtu unu midiulocu pentru a se apropia de Costica.

„Ar' pote părintele Ghermanu, — cu aceste cuvinte se iucercâ nemticuc'a a-si iuecâ ciuda, — se croie'sca uisce drumuri mai bune, se facă nisce serpentine, poteca resucita, câ se p6ta ori cine se urce mai cu înlesnire."

„Ori-ce drumu ar' face, me temu, câ n'ar' fi lesniciosu pentru d.-t'a" — respunse Tomiti'a versandu-si ast'feliu puţinii necasulu.

„Staţi ve rogu, nu mai potu! — striga 6rasi Babet'a, — deca voiiti se ajuugemu pana susu, trebue se me spriginiti de amendoue părţile."

Eta, âta sîrât'a, — 'si dîse chelnerulu, — me temu câ totuşi 'si va ajunge scopulu.

„Domnule doctoru, — se adresa Sofi'a câtra Jonica, — tiânu prea multu a me urca până susu.

Pre domuisior'a Babet'a n'o putemu lasă iu drumu, n'ai ave bunătate . . .

„Oh pentru d.-t'a," — replică Jonica, — apoi luându-si sema câ 'Iu pote audî cinev'a, precumu 'Iu si audîse chelnerulu care nu scana nici uu'a din mişcările sale, dar' 'Iu mai audîse si Leniti'a, pre care o avea la braciulu seu celu drepţii, deci continuă, — „credu câ domn'a Ciurescu 'mi va dâ voie, se . . . .

„Du-te domnule doctoru, du-te, — zimbi acest'a, — jertfesce-te pentru biuele comunii!"

Jonica se intdrse si oferi braciulu seu Babetei. „Mersi," — facil dens'a priinliendu-i braciulu,

si striugundu-lu mereu si bine. „Ho, ho, — 'si dîceâ chelnerulu Coiistantinu,

fostulu bancherii Aristide, — treb'a merge struna. „Geb'a credi, — dîse aciiinu Babet'a câtra

Tomiti'a, — câ eşti vigurosu. N'amu simtîtu ni-mic'a dela ajutoriulu d.-t'ale, de ace'a amu avutu trebuintia de braciulu d-lui doctoru, care singura 'mi este de ajunau. Treci la copile... dâ-le braciulu, câ se uu alerge asia, vedi câtu suntu de sbur-dalnice!"

Tomiti'a era buou bucurosu câ poteâ scapă de betrâu'a, si câ poteâ fi mai aprope de Sofi'a. Elu profită deci de ocasiune si trecii la nevest'a si cumuata-s'a."

Babet'a, cu tote câ declarase braciulu doc­torului de vigurosu, gâfaiâ mereu . . . . gâb'a, pe-tiCrele ei cele betrâne nu erau deprinse cu ase­menea suisiu.

Si chelnerulu Coustautinu asuda sub sarcin'a corfei s'ale, ce'a ce 'Iu faceâ a fi iuca si mai in-versiunatu in contr'a lui Jonica.

„Amarii de tine, nemernicule, — 'si dîceâ elu, — deca 'mi vei cadeâ acumu sub mâni!"

Ajunseră susu câtu se pote de obosiţi. Se vediura pe costisiulu muntelui la luminisiu, de unde aveau o privelisce minunata, care î-i facîi a uită pentru momentu nu numai de ostenela ci si de diferitele grigi si preocupatiuni, care le apesâu sufletele.

T6ta valea Pelesiului cu castelu si cu cas'a de venatore li-se infaciosiâ in proporţii microsco­pice, iuvelite de o mare de verdelia; 6r' cev'a mai departe se vedea Sinai'a si unu orisontu variu, c6me de munţi . . .

Nemesurate stârniri de petra cu formele cele mai neînchipuite se inaltia de-asupr'a capului, asia incâtu privindu in susu tî-se iă resuflarea, câ-ci tî-se pare câ-si-cându ar' fi vrendu se te strivesca cu greutatea loru. Sub pe.tiore unu po-vârnisiu acoperitu cu frundîsiu duce dreptu in o prăpastie adunca, in care vîjaia un perauasiu. Că­rarea inse este buna, care respunde in midiloculu uuui plaiu incungiuratu de pareti de petra sub care se adapostesce o coliba vechia si micutia, in care de multu a locuitu unu pustnicu.

Aici e loculu ce se numesce St.-An'a. De pe luminisiulu unde se oprise societatea

n6stra ajunseră in o clipa până la acea coliba.

315

Totu odată făcu inca unu pasiu înapoi, dar' «u atât'a uedibacie iucâtu se lovi iu doctorii.

Acest'a-si perdii balaas'a, dete o secunda diu mâni, voindu a prinde braciulu lui Aristide.

Acest'a î-i iutinse mân'a cea drepta si-Iu smunci, dar' erasi cu atât'a uialadresa iucâtu in locu de a-lu scote din primejdie 'Iu aduse mai aprope de prăpastie.

De-odata i scapă diu mâna. „Mai scuipa de< a poţi," î-i tîsni la urechi, „Ajutoriu!" striga doctorulu, apoi se rosto­

goli in josu. Acestea tote fură resultatulu unei seugure

clipeli. Trasuetulu se fi lovitu pe Babet'a, au s'ar'

fi potutu spariâ mai tare, de câtu la acesta vedere. Soii'a si Leuiti'a re.rasera câ impetrite pe

poteca. Regin'a apăruse diu dosulu cotiturei si prin

gesturi cbiamâ pe insoţitoni ei, se alerge intru ajutoriu eeloru primejduiţi.

Diu fericire spaim'a societăţii fusese mai mare decâtu nenorocirea.

Povernisiulu pe care cadiuse Jonica se ter­mina iu o poenitia. Acolo se oprise doctorulu iu căderea s'a cu piciomlu scrintitu.

Regin'a vediendu acest'a, recomendâ prea multu pe doctorulu Jouica iugrigirei Lenitiei si Sofiei.

Ele se intielege câ trebuira se dee urmare acelei recoinendatiuni.

Sofi'a pareâ a nu fi avutu tocmai necesitate de interventiunea espresa a reginei, pentru a se ingrigi de doctoru.

Aristide vedif'iidu efectulu cu totulu contrariu alu reutatii s'ale scrişni din dinţi si dîse:

„Lasă că nu vei ave tu uorocu in tote dîlele!"

Intrară in ea. Se mai vedeau inca rema'sî-tiele sobitiei, ce a incalditu pe pustnicii si rogo-jin'a, putredîta acumu, pe care s'a odichnitu.

Partea femeiesea fu cuprinsa de jale nespusa la vederea acestoru urme, ce aretâ cu atât'a elo-cintia ticalosi'a, nemernici'a omului.

Iu midiuloculu acestei naturi atâtu de mă­reţie, colib'a cea micutia este câ o umbra nepo­trivita intr'unu tablou luminoşii.

Babet'a ar' fi voitu se se opresca aici. Sofi'a inse, care se asceptase se afle pre regin'a, intrebâ deca mai era prin apropiere vre-unu punctu demnii de vediutu.

„Este isvorulu," — respirase chelnerulu. „Se mergemu la isvoru !" — esclamâ Sofi'a. „Nu mai potu!" declara Babet'a. „D.-t'a stai dar' aici, cu . . . cu cbelnerulu

si cu cine va voi se mănânce, ~ eu plecu cu . . . cu cine va voi se mai admire natur'a!"

„Eu uuulu mergu cu d.-t'a," — se grăbi a dîce Jouica.

„Si eu, si eu!" — repetară cei-alalti toţi, chiar' si Babet'a, numai Leuiti'a dîse:

„Dâr' cu mine nu va remâue nimeni?" „Deca vrei se stai aici draga, — începu To-

miti'a cu diumetate gur'a, — î-ti voiu tiene de urîtu. — Este departe isvorulu ?" — se adresa elu apoi câtra chelneru.

„Nu, vre-o doue, trei sute de paşi uumai!" „Asiâ-dara voiu merge si eu," — dîse Leuiti'a,—

„du-te cu mâncarea inainte si iutiude-ne o mesa." Aristide, voiâmu se dîcemu cheluerulu o lua

la petioru. Cei'alalti 'Iu urmară. La drept'a, dela intrarea chiliei, este unu

părete de petra. Cotindu acestu părete dâi de o n6ua potecutia, — drumulu spre isvoru.

Doctorulu Jouica părăsise pre Babet'a si se luase cu Sofi'a si Leuiti'a după chelneru, care 'Iu urmariâ de-aprope.

Tomiti'a si Babet'a nu fura in stare a merge asia de iute.—Preste puciuu le perisera din ochi, câ-ci apucaseră după dîs'a cotitura.

Cu tote betrânetiele ei, Babet'a diori după cei'alalti si nici Tomiti'a n'ar' fi voitu a-i pierde multu timpu din ochi, deci grăbiră inainte.

Câudu ajunseră la cotitura, avură unu aspectu destulu de framentatoriu.

Chelnerulu, urmatu de Leuiti'a, Sofi'a si Jo-nic'a, ajunsese la unu punctu alu potecei unde se cotea din nou pe după o stânca.

Aristide ajunsese deja la cotitura câudu de-odata se dete cu respectu inapoi.

„Ce-i, baga de sema! era se me dâi in pră­pastie !" — striga Jonica.

Sofi'a si Leuiti'a, cari erau cev'a mai josu, unde potec'a eră mai lata si mai puţinii repede, se opriră la acesta esclamare a doctorului.

Chelnerulu inse pareâ câ nici nu o audîse, câ-ci uu o luâ câtu-si de pucjuu in sema ci dîse pe scurtu:

„Regin'a!"

CAPITOLULU XLV.

Capitamdu. Aristide sosise celu diutaiu la doctorulu

Jonica. „Te dore?" iutrebâ elu cu zimbetu sar-

casticu. Jonica 'si intorse capulu cu dispretiu. Apoi privindu-lu erasi bruscu dîse: „ai no­

rocii câ ti-am promisu a nu te cun6sce, câ-ci alt'mintrea te-asi dâ pe mân'a judecatoriloru."

„Credu si eu, dar' mai mare uorocu am, câ te cunoscu eu, si câ iu momentulu iu care m'ar' aresta, lumea ar' afla, cine eşti." Apoi vediendu câ se apropie cineva adause: „voiu alerga de vale, se venimu cu o targa pentru a te duce la hotelu."

„Nu-i de lipsa, am luatu deja dispositiuui," dîse unu oficierii din suit'a reginei.

Maiestatea s'a stase cât'va tâmpu de vorba cu Leniti'a, Sofi'a si cu Tomiti'a, apoi convingun-du-se, câ doctorulu avea se scape cu vieti'a paraşi societatea insarciuandu pe acelu oficieriu din suit'a ei, care se ppgorise până la doctoru, câ se se tiena la dispositiunele soţietatii.

310

Acestu im^ieru erâ unu adjutanţii alu rege­lui, cu ranga de căpitanii, domuulu Leonu Rivi-tieauu. unu barbatu chipesiu si sdravenu, care nu prea pareâ iucântatu de insarcina>'ea ce primise.

„Omenii cu targ'a voru veni indata," conti­nua capitanulu Rivitieauu, care după cum sclmu, ajunse-se langa doctorii si intrerupse-se conversa-tiunea lui cu Aristide.

„Cine este d.-lui,' se adresa elu apoi cătra acestu din urma

,,Doctorulu Jeau Radoleano," respuuse cliel-nerulu, apesându cu maliţie asupr'a cuvântului Jeau si asupr'a vocalului o.

„Deca eşti doctorii, vei scl mai bine decâtu noi, ce este de facutu," dîse acum capitanulu câtra Jouic'a.

„De-o-cam-data n'am lipsa decâtu de linisce, respuuse Jonic'a, aruncâudu o privire plina de dorn susu pre marginea prăpăstii, unde steteâu Sofi'a, Le.iiti'a, Tomiti'a si g.ivernaut'a privindu in josu la elu.

Capitanulu ui mari acesta privire, si unu zim-betu de inteligiutia se aretâ pe faci'a s'a, cându descoperi, unde se oprise ocliiulu doctorului.

Acestu zimbeîu trecu câ unu iulgeru preste fâşi'a s'a, pentru a face locu unui semnu de-abiâ perceptibilu de interesu.

Cu tota neperceptibilltatea s'a, obeluerulu observa-se acea espresiune de interesu.

„Deca domnulu doctorii voiesce, se-i damu pace," dîse capitanulu, „ne voma retrage. Omenii cu targ'a nu voru iutardiâ de a veai."

Cu aceste cuvinte se depărta facuudu semnu chelnerului câ se-lu urmeze.

„Cine s'intu colea susu," 'Iu intrebâ dupa-ce ajunseră destulu de departe pentru a nu fi audîti de nimeni.

„Domuulu Ciurescu. lipscanii din Bucuresei, cu soria-s'a, cu cuninata-s'a si cu guveruant'a loru."

„Cea mai teuera este cuinuat'a?" „Da !-„Curatîca feta!" „Si tinerica, nepatîta." „Doctoralii umbla după ea. !•• „Asia pare, dar ' . . . ." „Ce dar'?" „Nimicii mai lesne pentru unu teneru intre-

prindietoriu, de câtu de a cuceri acesta fetitia." „Cu ajutoriulu . . . . ? • • „Meu si alu guvernantei!" „De votau ave tempu, ne voinu folosi de oca-

siuue!" facil capitanulu cu usiurintia. Apoi adause in sine, „pare câ nu voru remane nerecompensate serviciele pe care le aducu iu acestu momentu diu o'rdiuu iualtu."

„Eta omenii cu targ'a," observă chelnerulu. „Areta-le loculu, incârcati pe doctoru si du-

ceti-lu la hotelu. Eu voiu reconduce societatea de dame."

„La ordinu, domnule capitanu." „La prim'a ocasiune vei pote spune d.-rei... „Sofi'a Sasauu . . . "

„Domnisiorei Sofi'a Sasauu, câ a facutu o mare impresiuue asupr'a mea, Totu-odata, de'ca vedi câ voiu fi agreaţii, poţi se-i oferi . . ."

„Unu buchetu . . ." „Da, unu buchetu din partea mea." ,,Er' guvernantei. . .?" „Vei oferi vre-unu iuelu cu diamantu, seu

vr'o cruce." „Ast'a ar' fi o mare gresiela." „Asia dara . . . " „Guvernantei voiu spune, câ ai iutentiuni

seridse." „Bine, bine. Are parale fet'a?" „Nu sciu, dar' de vreme ce petrecu ver'a la

Sinai'a. . ." „Bine, bine. Mai scii, deca diu gluma nu va

esî unu lucru seriosul" „Intr'unu ceasu bunu, domnule capitanu." Doctorulu Jonica fii redicatu pe targa si dusu

la hotelu. Tomiti'a, Leuiti'a, Sofi'a si guveruant'a mergeau după elu, er' capitanulu Leonu Rivitieauu si cu chelnerulu î-i urmau intret'enendu o con-versatiuue animata.

Sofi'a din cându in cându 'si iutorceâ privi­rile spre ofieierulu cehi atâtu de aretosu. î-i erâ câni ciuda, câ nu-i adresase pâua acum cuveiitulu, ce'a ce ar' fi fostu detoriu se facă, câ-ci erâ pusu la dispositiunile loru din partea reginei, î-si dîceâ dens'a.

Aristide surprinse-se vr'o doue din aceste pri-' viri ale Sofiei si le iutielese-se indata.

„Taci câ-i bme. domnule capitanu," dîse elu, fortareti'a este a nostra, va capitula la primulu atacu."

„Sunţu gafa alu intreprinde chiar' de acumu." „Ba se nu faci un'a câ ast'a, ar' fi o mare

gresiela. Cu câtu te vei aretâ mai nepăsătorii! la inceputu cu atâtu mai bine."

„Câ dieu mulţii tempu nu-mi voiu pote astem-perâ poft'a de a-mi descoperi iuim'a. Suntu apu-

: catu de unu semtiementu seriosu." ..'Mi vei dâ celu pucinu voia, câ mai antaiu

se me iuformezu despre averea ei." ..'Ti dâu pentru acest'a tempu de o ora!" „'Mi ajunge." Doctorulu avea dureri mai mari decumu se

I pareâ. Vedieudu-se observaţii, se stăpânise, acumu inse, sdrunciuatur'a purtatoriloru sei, mârindu-i du­rerile pâua la nesuferintia, nu se putii opri de a nu scote din cându in cându unu gemetu cumpliţii.

Ele atinseră inim'a guvernantei câ si unu j ferii roşia, chiar' si Leuiti'a compătimea p e bie-\ tulu rauitu, Sofi'a inse pareâ atinsa in modu re-; pulsivu de aceste sonuri de durere.

„Mai staţi pucinu, se resutie sermanulu," ; striga Babet'a alergându spre targa.

Omenii depuserâ bucurosu sarcin'a loru. „Suferi," intrebâ guveruant'a, care se oprise

lângă celu ranitu. Jonic'a nu respuuse uimicu, ochii lui cautâu

cu dorere pe Sofi'a, care in acelu momentu fiindu ajunsa de capitanulu Rivitieauu, se oprise con-

Un'a din neamulu lui Faraonu.

318

fusa pentru a-i intorce salutarea s'a cea respec-tuOsa.

„Ai lipsa de ajutoriulu unui medicul înainte baieti se ajungemu câtu mai curendu la hotelu!" esclamă guvernant'a, care diu o sengura privire vediu-se si recunoscu-se ce se petrecea in giurulu ei.

„Este alu mieu," 'si dîse ea »Sofi'a mi-lu parasesce in profitulu acelui capitanu. Nu credu câ va pote resistâ devotamentului meu."

La hotelu ranitulu fu dusu in camer'a s'a. Preste pucinu veni unu medicii, care-lu vi-

sitâ cu amenuntulu. „Domnule colega, aici nu vei pote ave in-

grigirea necesara, trebue se mergi la Bucuresci," dîse elu apoi.

„Deca doresci te va duce la momeutu unu trenu separaţii," dîse capitauulu Rivitieanu, câ-ci toţi se adunaseră impregiurulu bolnavului.

Babet'a si Leniti'a pentru a afla ce va dîce mediculu despre starea doctorului Jouica, Tomiti'a că se nu remana sâuguru, er' Sofi'a si capitauulu, ca se se despartă câtu mai târdiu unulu de altuln.

„Multiamescu, . . . prefera a reniâii6 aici!" ingâuâ doctorulu.

„Nu vei ave căutarea trebuiuciosa!" observă mediculu.

„Totu câ si la Bucuresci," respunse Joiiica. „La Bucuresci suutu spitaluri!" adause me­

diculu. „Domnulu Ciurescu nu va suferi nici odată

câ unu Ospe alu seu se fia cautatu la spitalu," se grăbi a dîce Babet'a. ,,'Lu voiu cautâ eu! Ne vomu intOrce si noi!"

„Deca-i asia, nu indrasnescu a ve contra­ria," reluă Jonica cu unu zimbetu palidu, „pri-mescu trenulu separaţii ce mi-a oferitu domnulu capitanu."

„Plecamu !" esclamă Babet'a. „Eu un'a suntu gafa, voi inca . . ."

„Noi . • . ." dîse Sofi'a, apoi se opri. O săgeta din ochii căpitanului o făcu de amutîse asia fâra de veste.

..Noi vomu mai zăbovi o dî, doua," lua To­miti'a cuventulu, care totu mai urmariâ idei'a de a incurcâ pe Babet'a cu Jonica, pentru câ se scape de ea, si care vedea in ofert'a Babetei celu mai nimeritu mijlocii pentru promovarea acestei in-tentiuui.

Jonica in acelu momentu avuse unu atacu nou de dorere, care-lu impedecâ de a revoca invoiel'a s'a de a pleca mdata cu trenu separatu. Ar' fi fostu inse si prea tardiu, câ-ci capitauulu se gră­bi se a dâ in numele curţii regale ordinile necesare.

CAPITOLULU XLVI.

Biletulu. „Nici o scire dela Sinai'a?" „Cuniu te semti?" „Trupesce bine, dar' sufletesce reu ! — Nici o

scire dela Sinai'a?" repetă Jonica.

Babet'a trase unu scaunu lângă patu si se asiediâ pe elu.

Erâ desu de demintetia, nu se audia nici unu sgomotu impregiuru, numai diu cându in cându străbătea strigatulu laptagiului seu a zar­zavagiului de pe strada in odai'a, ce ocupa doc­torulu in casele repausatului Sasauu din Bucuresci.

Guvernant'a nu respunse inca nimicii la in-trebarea repetîta a doctorului.

„N'am potutu durmi t6ta noptea," incepîi ea după o lunga tăcere.

„Nici eu nu mai sciu ce este somnulu, de cându ne-aniu reintorsu dela Sinai'a."

„Credu si eu!" „Ce te-a potutu nelinisci pe d.-t'a" — relua

Jonica. „Grigi'a ce ti-o ducu." „Ce grigia ai se-mi duci? Deja de vre-o

doue dîle suntu in stare a umbla, adi voiu esî chiar'. Ce dîci, se nu surprindemu pre Domnulu Ciurescu la Sinai'a?"

„Sinai'a! ah, Sinai'a! . . ." „Ce este pentru Domuedieu! — esclamă Jo­

nica redicându-se de-odata de pe perina. Babet'a miji ochii, căci in urni'a mişcarei

celei repedi doctorulu se desvelise pucjnu. „Domnule doctorii, uiţi cu totiilu câ suutu

feta!" Acesti observare făcu pre Jonica se pri­

vească pre nemtioica in fâşia, care n'aretâ asia de betrâua precumu erâ, câci Babet'a 'si conser­vase peliti'a, si foculu care o consumă i dedea unu aeru de tineretia si o atractiune voluptuosa. In acestu momentu avea unu farmecu, cârui'a î-i cadiuse jertfa odiniOra maltezulu Rosten.

Totu odată in rafmeri'a ei, studiase amenun-tele individualităţii Sofiei si le imitase pe tote câte putea se le imiteze, ast'feliu incâtu persOn'a ei 'si aducea cu esteriorulu Sofiei.

Doctorulu nu observase până acumu acestu detailu; acuin'a 'Iu răpi intru atâtu, incâtu sim-tiendu câ o gena la inchipuirea, câ Sofi'a lu-ar" fi potutu vede ast'feliu tresari de spaima. Dar tresari pOte si de simtiulu voluptuosu ce isbutise a-i insufla cochet'a, care siedeâ lipita de elu.

Babet'a ridicase e"rasi ochii asupr'a lui si vedieudu emotiuuea in care cadiuse, fii apucata de o mare bucurie.

„Oh, oh, baietielulu, câtu este de sfiiciosu," — esclamă ea mângaindu-lu cu amendOue manile.

Elu î-i apucă mân'a cea drepta si depuse o sanitare fierbinte pe ea.

„Ce faci, — dîse dens'a, — deca ar' intra servitoriulu," — si cu ast'a se sculă, merse la usia si trase iverulu.

Doctorulu erâ apucatu câ de o betîe. Asceptâ cu resuflarea retienuta iutorcerea Babetei.

Ast'a veni si se puse pe marginea patului. „Fi cu minte," — dîse ea ferindu-se de

desmierdarile lui.

319

Acesta ferela era inse anume combinata, câ se atîtie poftele doctorului pana la estremu. Be-tiân'a cocheta î-i cedă cu unu tîpetu linu. . . .

„Ce ai facutn," — dîse ea cu reprosiu. Doctorulu î-si umbri ochii f'âra a respunde

uimicu. Babet'a se scula si merse de descuia usi'a. „Pare câ me întrebaseşi de schi dela Si-

nai'a," — reîncepu ea, arangiându-si toalet'a din-naintea oglindei.

Unu gemetu surdu fii respunsulu la acesta observare.

„De ce nu vorbesci ?V— intrebâ Babet'a. Jouica pare prad'a crfei mai amare remuşcari.

Nu te ştii de mine, — continua uemtioie'a, — spune ce sfimti. — 'Ti-ai adusu amente de Sofi'a, nu este asia?"

„Ah, Sofi'a!" „Si te căiesci, câ ai câlcatu o credintia, ce

aici nu ai promisu?" „Suntu unu pecatosu!" „Da, eşti unu pecatosu. Deca iubiâi pe alfa

nu trebuiai, nu-ti era permisii se abusezi de în­crederea mea. Dar' se scii, câ eu uu'a nu voiu iugadui cu nici unu pretiu, câ se me lasi si se me faci de rîsulu lumei."

In locu de respunsu se audî ei'asi numai unu suspiuu greu.

„Mângaiete scumpule," — relua Babet'a apro-piându-se erasi de patu, — „eu 'ti pardonezu gre-sieTa iudata ce vei fi gafa a o repara."

„Cum?" „Ce întrebare, suntu mai multe midiulbce

pentru a repara asemene gresieli. Eu nu cunoscu decâtu numai unulu."

„Pe care?" „Casatori'a!" „Ah!" ,,Asia! nu-ti suntu destulu de buna soşia?" „Nu dîcu!" „Nu dîci, — oftezi după Sofi'a! „Ah, ah!" „Te rogu, inceteza cu gemetele si cu suspi-

nurile, cari nu suutu demne de unu barbatu. Tre-bue se acceptezi fâra murmura positiunea ce sin-guru ti-ai creatu."

„M'ai sedusu!" „Eu, sedusu?!" „D.-fa," „Asia esci de slabii, incâtu se te fi potutu

seduce?! — Dar' ce ne folosesce acumu repro-siurile!"

„Oh, Domnedieule!" „In fme, deca numai dorulu Sofiei te retiâne

de a fi barbatu de onbre, afla . . . " „Ce, ce ?" ~ intrebâ Jonica alarmaţii. In locu de a respunde, Babet'a se scolâ, des­

chise usi'a si striga de vre-o d6ue ori: Petrache. Unu servitoriu apăru, „Ai adusu dela tipografia cârtîle comandate." „Da, domnisiora!"

„Unde suntu?" „Josu la mine!" „Adu-le numai decâtu aici!" Jonica ascultase cu nerăbdare la acestu dialogu,

care nu pare a stă iu nici o relatiune cu grigele sale. „Unde vr6i s'o scoţi cu astea!" — intrebâ

elu cam restitu, dupa-ce plecase servitoriulu Pe­trache.

„Mai rabdă unu momentu numai si vei vede." „Cărţile ce va aduce servitoriulu, stau ele

in vre-o legătura, cu ceea-ce ai se-mi spui despre domuisior'a Sofi'a."

„Da, si inca in o legătura forte strînsa; — dar' eta-le."

Cu aceste cuvinte se scula câ se primesca diu manile servitoriului, care se reîntorsese, unu pachetasiu invelitu cu ingrigire in hârtie.

„Lasa-le numai aici," — cu aceste cuvinte concedia pe servitoriu, apoi mergundu la patu se puse pe marginea lui si dîse câtra Jonica, uitau-du-se tienta in ochii lui:

„Amu sciutu, câ prinsesesi o slăbiciune pen­tru Sofi'a Asiu fi jertfiţii amoralii meu, câ se nu tulburii fericirea vostra."

„Ai fi jertfiţii!" — ingânâ Jouica. „Da, inse acuma . . ." „Ah, da, este pre târdîu . . ." „Eră pre târdîu si înainte de gresieTa ilustra!" „Oh, sfîrsiesce in fine, nu me chinui mai

mulţii, spune ce ai se-mi spui." „Citesce acestu biletu." — La aceste cuvinte

Babet'a, desfacfiudu paciietasiulu ce primise dela servitoriu, scosc unulu diu biletele ce formă cu-prinsulu lui si 'Iu întinse doctorului.

Sofi 'a Sa sa n u Capitanulu I o a n u R i v i t i e a u u

fidantiati. Ast'a eră tiparitu pe nefastulu biletu. Jouica scose uuu gemetu greu si recadiu

pe perina. „Vedi, câ nu suntemu atâtu de culpabili,

precumu credeai," — relua Babef a după o pausa. „Nu suntemu culpabili," — repeta Jonica

aiuritu. „Unu oinu cu minte se folosesce de impre-

giurari." „Nu intielegu," — făcu Jouica. „Sofi'a câ si mine, a semtîtu amoralii d.-f ale

câtra dens'a." „A semtîtu!" — suspină Jouica. „Ea te-a jertfiţii pentru altului" „Jertfitu, da, jertfitu." „Care pe semne i-a placutu mai bine de­

câtu d.-t'a!" „Fetele, oh, fetele moru după uniforma." „Asia este, nu le displăcu inse nici costu­

mele moderne, si suntu mândre cându potu lega de carulu loru triumfalii câtu mai mulţi bărbaţi."

„D.-fa treime se scii ast'a mai bine decâtu mine."

„Sofi'a se va asceptâ se te vedia mâhnită, terându-te, cum amu dîce, iu umbr'a iericirei ei."

320

„Dupa-cum se va si intemplâ!" „Ba nu, deca eşti barbatu, se-i areti din

contra câ nu-ti pasa de ea." „Si se 'mi iudeplinescu totu-odata detori'a

de barbatu de on6re facia cu d.-t'a, nu-i asia?" „Da, eta re va fi in t6te priviutiele demnu

de d.-t'a." „Fia dara!" — dîse Jonica facundu o si­

luire asupr'a-si. „Oh, 'ti multiumescu scumpulu meu odoru,"

— si-lu imbraciosiâ cu înfocare, apoi alergă erasi se tragă iverulu la usia.

Jonica sari inse cu amendoue petiorele din patu si incepu se se îmbrace.

Avu câ unu atacu de grdsnica repulsiune. Eră betrâna Babet'a, inse după cumu amu

spusu deja, se conservase bine, nu pierduse inca toţi carmenii femeiesci, — de unde dara acesta re­pulsiune neinvincibila din partea doctorului, acumu, dupa-ce se decisese a o lua in căsătoria.

Ore sângele seu se se fi revoltaţii in contr'a repetîrei incestului?!

(Va urma.) T E O C H A R AL.EXI .

DRAGA NU-TI MAI PACE GANDUEI. . .

„Hfraga nn-ti mai face gânduri Frundiarindu alu meu caetu,

Eu n'ci picu nu sum de vina Daca m'am nascutu poetu ;

Deca cântu in poesie Dragostile cum se 'ncepu,

Si a inimeloru taine Fâra casnâ le pricepu ;

Daca vedu colo in umbr'a Stâuciloru, sub acelu fagu,

Sub lumin'a-aprinsa-a lunei Cum sioptesce dragu cu dragn ;

Si 'n tufârile din lunca Cu-adenci taine, cu lungu doru,

Dragu ascultu pana in dîua Siopt'a dulcelui amoru;

Deca dîcu gurei — fragutia, Ochiloru — lucrferei,

Sinului — nuferi de auru Ce furu minţile cu ei . . . .

Sum preotulu lui Apollo. Totu cu totulu sum a lui, —

Lumea-o vedu cum nu-i aievea Si iubirea er' cum nu-i ;

Si pe-aripile gândirei Sboru in ceriu de pre pamentu, —

Vreu se furu din nemurire Si in lume s'o straplântu . . .

Nu-ti mai face dara gânduri Frundiarindu alu meu caetu, —

Eu nici picu nu sum de vina Deca m'am nascutu poetu ;

Deca portu in alu meu sufletu Suferinti'a lumii-'ntregi,

Semtu in mine-o detorintia Si me plecu eternei legi . . .

Plângu cu paserea pribeagă, Cu rfulu murmuratcriu,

Si cu stelele din ceriuri Ce se tenguescu la flori, —

Cu inim'a-a cârei taine Greu poţi se le intielegi,

Si-asfeliu sum menitu in senu-mi Se portu cbinulu lumii-'ntregi.

Lasâ-me dara, me lasă Se totu cântu si se totu plângu,

Pana astea porniri sfinte In gândire-mi nu se stîngu . . .

Bucurie, doru si lacremi Dragu in inima-mi le portu, —

Lasâ-le totu vii se fie — Se fiu viu pana nu-su mortu.

Lyr 'a este in vietia Cea mai dulce parte-a mea, —

Nu-'ncercâ nice odată Ca se me desparţi de ea . . .

0 ! atunci me pierdi copila . . . Sărutarea t'a fierbinte

S'ar lipi de-o busa rece Fâra inima si minte.

V. B. M u n t e n e s c u l 1 :

Clopotele er' resuna . . . Clopotele er' resuna, Er ' s'aude jalnica cântu, Sub o salcia pletosa Er ' s'areta unu mormentu.

Va i ! de ce nu se deschide Si mormentulu meu odat '?! Cil se cânte si la capu-mi, Cântecu jalnicii intr is ta tu;

Si se scapu de lumea ast 'a, Se me ducu unde dorescu Se ajungă toţi acei'a Ce câ mine patimescu.

Cându n'oiu mai fi . . . Cându n'oiu mai fi mai multu Ve rogu nu me uitat;, Si la mormentulu meu Unu frasinii împlântaţi ! —

Cându ventulu linu va bate, Prin lungi frundiale Ini, Unu nume se-mi sioptesca Cum altu-'n lume "nu-i . . .

Câ-ci numai la unu nume In vietia m'am plecatu; Si totu acelu scumpa nume In grapa m'a bagatu !

G e o r g i u S i m u .

321

IDEALULU PIERDUTU. — Novela originala. —

(Urmare.) In tempu de doue septemâni fusei plina de

sperautia. Virgini'a 'mi scrise mai multe epistole, me tieneâ iu curentulu noutatiloru. — După câtu potui intielege acrm, tat'a sta f6rte ren, câ-ci ca-pitalulu ce avuse-se 'Iu intrebuintiase in comerciu la care pierduse. Ast'a departe de a me întrista, me bucura, câ-ci 'mi dîceâm eu, acum nu va pote fi atâtu de exigentu la alegerea ce am facutu. — In cursulu aceloru dîle si septemâni, abia poteâm vorbi cu dânsulu din câudu in câudu, dîle iutregi era superatu. Eu tăceam si asceptâm plina de sperantie.

Intr'o deminetia, pentrucâ siediusemi multu noptea, cându me desceptâi camer'a era inundata de sore, la pendula or'a era înaintata. — Dela desceptare fiiudu mereu ocupata, negligiasemi de a-mi face toalet'a, cându doic'a intra in camera si 'mi spuse ca avemu musafiri, si câ sum ascep-tata la dejunu.

Me imbracâi simplu dar' cuviinciosu si preste unu cuartu de ora intrai iu camer'a unde se ser-viâ dejunulu. — Tat'a si unu domnu uecuuoscutu me asceptâu.

— Ce feliu, Măria! 'mi dîse tat'a in tonu glumetiu, tu promiteâi mai multu la inceputu, acum te-ai facutu o lenesia mare . . . .

— Me ierta tata, nu am esitu, câ-ci nu me semtieâm prea bine . . . .

— Nu sum bine, nu sum bine !. . . astea suntu mofturi de-ale vostre, uite fi câ mine voinica . . . Eu nu mi-aducu a-mente se fi fostu vre-odata bolnavii . . .

Dîcundu acestea distratu se pregatiâ se cu­prindă locu la mesa, câudu se intorse repede.

Măria! — 'mi dîse elu ore cum tulbu-ratu, — am uitatu se-ti presintu pre dlu Orzescu . . .

Me înclinai. Dlu Orzescu 'mi păru asia de banalii si ae-

cioplitu, 'mi facîi o impresiune asia de neplăcuta, incâtu ne tienui iutr'o mare reserva fada de elu, nevoiendu a-i da importauti'a pre care cunosciii câ nici nu-o merita.

Tat'a fu veselu, complesantu, amabila mai alesu cu mine; me tracta iu acele momente, cum nu me mai tractase pana atunci. De-odata nu sciui la ce se atribui asta espansiune, inse după ce me tredii, începui a banul, câ p6te acelu Or­zescu se fia vre-uuu pretendenţii la mân'a mea.

Ce'a ce cugetai nu intardîâ a se adeveri. Orzescu petrecu tota dîu'a ace'a cu tatălu

meu. La plecare veni se me salute si 'mi dîse cu unu tonu semuificatoriu:

— Am se ve visitezu mai desu d.-siora, speru câ presenti'a mea aici nu ve va mai fi asia neplăcuta, precum va fostu adi . . .

'Lu salutai cu ore care sila si me retrasei.

A trei'a dî reveni. — Tat'a pusese la cale se me casatoresca cu Orzescu. — Plânsei, protestai, me rugai, — tote fure zadarnice.

Intielesei câ diestrea mea erâ numai câteva sute de galbeni, si Orzescu care avea o proprie­tate frumtisa, intr'o depărtare nu tocmai mare de aici, se multiemise cu carmenii mei . . . Erâ unu omu dela 40—45 ani, dar' bine conservaţii: mai fusese odată casatoritu. inse tara se fi avutu copii din acea unire. Insistentiele lui pe lângă mine erau din cele mai preste-manose. Eram pierduta, - - nu sciâm ce cale se apucu. Nu poteâm scrie direcţii lui Costica, dar' după multa lupta, ine decisei a scrie verisiorei s'ale, alu cărei nobilu caracteru 'lu sciâm si dela care speram câ va afla si e lu . . .

Eta intre altele ce i adresai:

— ,, Draga Anetta ! Nu sciu deca mai cugeti vre odată la mine:

suntu doue septemâni de cându me aflu la tiera, in prad'a celoru mai mari contrarietati, departe de voi amicele miele, lipsita de ori-ce consolare. Afla draga, câ tat'a voiesce cu ori-ce pretiu se me mâ-rite după unu ore-care Orzescu. Cu tote protes­tările mele, elu nu voiesce a se îndupleca. Nu sciu ce voiu deveni, câ-ci crede-me câ acesta uuire, forte nepotrivita, 'mi displace din mai multe puncte de vedere. Scriemi te rogu multu, multu . . . aju-ta-me deca poţi — — — — — — —

A t'a Măria Cereanu." —

După câteva dîle dela espedierea acestei epistole, se seversi trist'a mea logodna, la care fure fagia vre câţiva proprietari din vecinătate cu sociele loru. — Tat'a vediâudu obstinarea mea, erâ forte ameniutiatoriu . . . asiu fi induratu to-tulu. numai se fi potutu scapâ de nesuferitulu meu logodnicu!

Intr'o dî buuulu meu unchiu veni la noi. — Vediendu câtu me schimbase-mi me sprijini in braţiale s'ale si me consola. După ace'a se închi­se cu tatalu meu intr'o camera. I-audiâm vorbindu tare, — avea aerulu de a-se certa. Apoi totulu se li-nisci, si mai tardiu unchiulu esî, porunci se i-se pună caii. veni la mine si 'mi dîse indiguatu:

— Tatalu teu e neinduplecatu, — nu-lu potu sc6te din nebunele lui idei. I-am propuşii pre al­tuia, pre unu anume Costica Mirtescu pre care 'lu cunosci si tu si m'a insarciuatu a-ti cere mân'a. Este o partida destulu de buna: unu baiatu des-eeptu, cu viitoriu frumosu si care a obtienututu o bursa pentru a-si completa studiile la Paris. Dîcundu acestea unchiu me imbracisiâ, 'mi îeco-meudâ curaju si esî forte mişcatu si superatu de nedreptatea tatălui mieu. Eu plângeam se moriu, me aruncai in patu, 'mi iufundâi capulu in perini si me svercoliâm in prad'a desperarei.

Trecuse ast'feliu o septemâua. Eram in lun'a lui Octombre. — Iutr'o dî primescn totu prin ace-l'asiu mesageriu dela Verdeui urmatorele rânduri.

„Amicalii Familiei." An. X.—1886. Nr. 23.

322

— „Măria! Preste doue dîle trebue se plecu la Paris;

accordami de sera o intelnire de câteva minute, — me gasescu dincolo de pădure, — respunde-mi. La dr'a care vei crede tramite femei'a din casa se me aviseze.

Alu teu Costica." — Avusei o bucuria nebuna. — Respunsei in

graba ca 'Iu asceptu la mediulu uoptiei. Dîu'a 'mi păru fârâ sfârsitu! mergeam dintr'-

unu locu intr'altulu plina de veselie, ce toţi o luau in de bine, si care cu tote acestea trebuia se me 00816 atâtu de scumpii!... Ndptea veni, — 6rele le I numerâm intr'o nerăbdare de morte Câudu totulu j se liniscî in casa si ia curte, trimisei pe betrâu'a ! mea doica se aviseze pe Costica. Camer'a ce 'mi conveniâ mai bine, in care sperăm ca n'amu pote fi auditi si vediuti de nimeni, fu ace'a nude tat'a 'si avea armele, cass'a de bani, hârtiile, cu unu cuventu tote obiectele de valtfre.

(Va urmă.) PAULIN'A C. Z. ROYINARU.

I Invetiamentulu publicu si secsulu

frumosu in Romani'a. Este interesanta motivarea ce face Ou. Corpu

didacticu din Iaşi in Memoriulu seu asupr'a invetia-mentului publicu*) relative la „secsulu frumosu,.1' Tie-nându cestiunea de mare mteresu si pentru ou. cetitori ai acestei reviste, lasamu se urmeze aici vederile acelui Onor. Corpu didacticii in acesta privintia.

I. Prevedieudu noulu proiectu de lege alu ;

d.-lui Sturdza la art. 50 ai. 2, câ in scolele pri­mare urbane de baieti, invetiatori voru fi esclu-sivu bărbaţi, ast'feliu se dechiara „Memoriulu":

— „Nu vedemu motivele acestui esclusivismu in favtirea barbatiloru. — Femeile instruite nu suutu ele ore totu atâtu de capabile câ si bărbaţii peu-tru conducerea unei clase de baieti dela 7 la 12 j ani? Contrariulu, după noi este mai adeveratu: i femei'a prin răbdarea, blâudeti'a si obstiuatiunea cunoscuta a caracterului ei, posede mai numerose aptitudini didactice peutru iuvetiarea copiiloru de câtu bărbaţii; in ce'a ce privesce principiale de educatiuuea si formarea manieriloru copilului, su­perioritatea ei este evidenta. — Scolele primare de ambe sexe ale Stateloru-Unite, in orasie câ si iu sate, suutu conduse mai multu de institutore, si re- j sultatele dobândite păru escelente, chiar' si acelor'a I cari nitriti cu prejudiciele lumei vechi, suutu dela j inceputu preveniţi in contr'a acestui sistemu.

Afara de ace'a trebue se se lase si femeiloru o cariera, iu care acele lipsite de midiuloce se-si pota agonisi priu muuca o vietia onorabila. — Atâtea altele li suntu cu deseversîre iuchise, si păru prin natur'a lucruriloru, seu priu depriude-

*) „Memoriulu Corpului didacticu din Jasi asupr'a Proiectului de lege alu Instructiunei publice presentatu Corpuriloru legiuitore in 4 Januarie 1886.

rile nostre, accesibile numai barbatiloru, iu câtu ar' fi legitimii câ macaru in ace'a a iuvetiamen-tului primara, in care ele poseda o nuantia de superioritate incontestabila asupr'a loru, se fie ad­mise a concura pe unu petioru de egalitate com­pleta cu dânşii.

In organisarea scoleloru satesci proiectulu nu face nici o deosebire intre bărbaţi si femei; scolele avendu a fi mixte, elu prevede câ condu­cerea loru va fi incrediutiata fâra deosebire uuui invetiatori ii seu unei invetiatore. —• Asia dar' la tiera femeile suntu considerate câ de-ajunsu de capabile pentru a instrui si educa pre baieti; de ce nu ar' conserva aceste aptitudini, si inorasie? Schimbarea mediului socialu uu pote ave nici o influintia, este vederatu, asupr'a facultatiloru di­dactice ale unei persone. — Ace'a ce-i bine deci la tiera nu pote fi ren in orasie, si pentru ace'a sunteinu de părere a se acorda femeiloru drepturi egale cu acele ale barbatiloru pentru conducerea uuei clase primare de baieti, ori-unde ar' fi ea situata, asia câ macini in acesta ramura a iuvetia-mentului se se pota acorda funcţiunile publice nu după sexu. ci după meritu, nu după nisce atribute fisice dobândite in modu inconscientu, dar' in vâr-tutea unoru calităţi intelectuale si morale, câsci-gate prin sirguiutia si labore.

întemeiaţi pe aceste raţiuni, propuuemu a se modifică al. 2. alu articolului 50, dâudu-i-se cuprinderea urmatore:

„ La scalele de baieti urbane, voru fi institu­tori seu bărbaţi siu femei; la cele de fete. eaclu-sivu numai femei."

II. Relativii la liceele clasice de fete, cari numi-tulu proiectu le lasă afara sub cuventu. câ „e biue câ unu nuineru iusemuatu de fete se pota capetâ o instrucţiune iutinsa, dara totu-odata mai potrivita câ studiele liceale, cari pentru densele remâuu in cea mai mare parte sterpe," urmeza „Memoriulu":

„Societatea roinaua, ori câtu de restrinsu fie gradulu de cultura la care a ajunau, nu-i de acesta părere, de 6re-ce, atâtu in Rucuresci câtu si iu Jasi, ea subvine la intretieuerea pe calea iniţiativei private a câte doue seu mai multe licee de fete, destinate a conduce pe pensionarele loru pana la pragulu baccalaureatului si a studieloru universitare. Statulu s'a lasatu de multu a fi de­păşita de imtiativ'a privata iu ac6sta privire, ce'a ce-i deja unu ren: a redicâ inse acesta iuertîe la inaltîniea uuui principiu si a-si propune, pentru raţiuni atâtu de pucinu intemeiate, a persevera inca multu timpii pe acesta cale, fie-care va con­veni, câ este cu desevârsîre reu. In facj'a mişcarei neresisribile ce purcede mai din t6te treptele so-cietatiei nostre, de-a impinge instrucţiunea feteloru aprope j aua la acelasiu gradu de cultura câ si a baietiloru, Statulu nu pote remânti indiferentu; elu are detori'a câ inaltu protegiuitoriu alu tutu-roru intereseloru sociale de ori-ce natura, a dâ cuvenit'a satisfactiune acestoru tendinti, cari de­parte de a iufacisiâ vre-o primejdia pentru viitoriu, suntu din contra clin cele mai imbucuratore.

323

Afara de aceste, pentru ce s'ar' consideră câ sterpe cunoscientiele liceale iu capetele fetelorn, precâudu cu dreptu cuveutu ele păru atâtu de roditdre iu acele ale baietiloru. — Aceste suntu idei inapoite, de pe cându femei'a eră privita de insisi cugetătorii cei mai destinşi câ asiediata pe o treapta intelectuala inferidra acelei'a a bărbatului. — Astadi inse din fericire asemeni idei, câ alte multe iuichitati si prejudicii ale trecutului, au fostu spulberate de progresele timpului. — Femei'a in­struita este unu membru totu atâtu de uti u so-cietatiei câ si barbatulu instruiţii, căci ei incumba sarcin'a redicarei si crescerei generatiuniloru vii-tdre, si se scie, câ deca este slaba educatiunea in familia, slaba va remâue si in scdla. — Tdte statele civilisate au inceputu a recundsee acestu adeverii si unele din ele, Americ'a mai de multu, Franci'a acumu de curundu, s'au pusu seiiosu pe lucru pentru a repara câtu mai repede un'a din cele mai neexplicabile rătăciri ale trecutului. — Celelalte state, este visibilu pentru ori-ce obser­vatorii!, voru intra forte curundu pe acesta cale. Pentru ce amu remâne noi de buna voie iuapoi, îioi mai cu sema, cari mai pucinu înaintaţi in cultura decâtu alte pop6re, aveinu desiguru mai mare nevoie decâtu ele a intreb,.intiâ tdte fortiele vii ale natiunei pentru a recâscigâ timpulu pier-dutu, si a intra câtu mai neintârdiatu in concer-tulu civilisatiuuei europene?

Totu ce espunerea de motive resuma in esce-lenti termini pentru a justifică utilitatea studieloru clasice la baieti, se pdte repetî cu ace'asi tărie si pentru fete. Trebue se fie largi deschise porţile universitatiloru ndstre tuturoru alesîloru de am­bele sexe, si pentru ace'a o identica preparatiuue li este necesara amenduror'a. In afara de rolulu de socie si de muma, iu care abundauti'a cunos-cintieloru dobândite nu pdte strică — din contra — esistu o suma de carieri sociale, precumu: ace'a medicala, literara, didactica si altele, in cari fe­mei'a pate străluci totu asia de bine câ si barba­tulu — in unele chiar' cu mai multu succesu decâtu elu — de iuclata ce va primi la focarulu studieloru iualte aceleaşi lumini, pentru a fi iu lupt'a vietiei totu atâtu de bine inarmata câ si densulu. — Si deca acest'a este adeveratu, peutruce nu s'ar' asi­gură prin infiiutiarea de licee de fete posibili­tatea pentru unele femei de a se redicâ de-asupr'a sexului lorii prin o instrucţiune solida, si a-si crea ele insesi, cându nevoi'a o va cere, prin o munca onorabila independenti'a vietiei, atâtu de pretidsa ori-carei fiinti omeuesci? Exista ore iu acesta tiera o pletora atâtu de mare de capacităţi, pentru a se despretiui cu atât'a usiuriutia contin-geutulu ce s'ar' pote recrută in o jumetate aprdpe a populatiuiiei sale ? Este 6re unu bine socialu a se condamnă, pentru luugu timpu inca, absolutu tdte femeile la instrucţiunea superficiala ce pri-mescu astadi si care — trecutulu ni spune — nu le pdte face proprii nici chiar' sarcinei ce le in­cumba in specialu câ sosii si mume ? Iu fine este dre iutieleptu si prevediatoriu, câ in mersulu pro-

! gresivu alu societatiei române câtra idealulu d© I cultura la care aspira, femei'a singura se remâna I iuapoi, indiferenta spectatdre a acestei mişcări de

inaintare, la care ne-avendu nici o parte, nu va avd, este evidentu, nici o tragere de inima de a-i aduce puterniculu concursă alu actiunei si influ-

i entiei sale sociale V Nu o credemu: timpulu a sositu după noi

| a se face se între si femei'a in curentulu mişcarei | intelectuale a epocei in care traimu si pentru

ace'a iudrasnimu a formulă inaintea Corpuriloru Legiuitdre dorinti'a de a se inscrie iu legea ce se proiecteza principiulu infiintiarei liceeloru de fete.

In acestu scopu propunemu a se dă alineatului . 4. alu art. 5. urmatdri'a cuprindere:

„Instrucţiunea secundara se da: pentru ba-' ieti, in gimnasiele si liceele clasice si reale; era I pentru fete, in scalele centrale secvndai'c si in li-I ceele clasice."

III. Disponendu proiectulu ministerialii desu pomeniţii (la Art. 05.), câ scdlele secundare de fete voru ave siese clase, „Memoriulu" noteza:

— „In observatiunile ndstre de mai susu amu aretatu nevoi'a ce se simte iu senulu societatiei nds­tre de astadi a infiintiarei câtorv'a licee de fete. — Cu instrucţiunea ce primescu in momentulu de fâşia, in scdlele publice destinate sexului loru, fetele nu potu ajunge la baccalaureatu, nici petrunde in Universitate peutru a urmă cursurile unei specia­lităţi dre-care. Baccalaureatele ce avemu adi, au trebuiţii seu se se pregatesca iu particularii!, seu se între in unulu din liceele private; in amenddue caşurile n'au ajunsu la resultatu decâtu cu mari sacrificii si cheltueli. Acesta situatiuue pune in imposibilitate se parvină la diploma pe fetele se-race, — acele tocmai, cari au mai mare nevoie decâtu celelalte de a-si crea, prin o instrucţiune seridsa, o cariera sigura si mijloce onorabile de traiu. — Statulu trebue se dee satisfactiune acestui

i aventu imbucuratoriu câtra lumina, ce purcede din ,' tdte straturile societatiei ndstre, si iu limitele re-; surseloru de cari dispune se creeze institutele de i cultura necesare pentru îndeplinirea acestoru ce-! riuti. — Infiiutiarea a câtorv'a licee de • fete se

impune deci adi solicitudinei guvernului nostru. Deca se va admite acestu principiu, in puuc-

tulu legei iu care ne aflamu, trebue se se pro-veda dispositiunile cuvenite pentru punerea lui in aplicatiune.

Eta modulu celu mai nimeriţii si iu acei'asi timpu celu mai pucinu costisitorii! prin care s'ar' pote ajunge, după noi, la realisarea acestei idei.

Termeuulu de siese ani, pentru durat'a stu­dieloru in scdlele secundare de fete, este prea mare. După program'a ce se propune la art. 93, studiele in aceste scoli, din punctulu de vedere alu sciintieloru voru fi desiguru mai întinse de­câtu in gimnasiele clasice, urmeza câ durat'a de 4 ani, ce se crede necesarii a se dă studieloru gimuasiale, va fi cu prisosintia suficienta si scdle-loru secundare de fete. In cele din urma, nici nu-i bine, din tdte punctele de wdere, a se largi prea

324

multu cadrulu invetiatureloru iu aceste institute de cultura a feteloru. Aveudu a se crea si pentru densele licee, este preferabilu a se procede cu instrucţiunea loru câ si cu ace'a a baietiloru. — Pentru generalitatea feteloru, cari nu au nici tim-pulu, nici midiulocele, nici grigi'a de a intiude prea departe cultur'a loru intelectuala, scalele secun­dare de 4 clase, comparabile in totulu gimuasie-loru de baieti, voru fi indestulitore. Acele inse din absolventele acestoru scoli, cari seu prin fa­cultăţile loru deosebite, seu din gustulu coutrac-tatu in ele pentru scientia, ar' voi se continue studiele loru, voru merge iu licee si voru dobândi baccalaureatulu, — ce'a ce li va pune in positiune in casulu unei vocatiuni seriose pentru o specia­litate ore-care, de a urma cursurile Universitatiei, si de a cuceri tote gradele necesare esercitiului unei carieri lucrative in societate. Cu acesta so-lutinne, nu numai se va satisface tuturoru nevo-ieloru, dar' inca, micsiurându-se cu doi ani durat'a cursuriloru in scolele secundare, cheltuieTa infiin-tiarei loru va fi mai mica, si prin urmare si res-pâudirea loru iu diversele capitale de judetiu va fi curuudu posibila. — Nu trebue uitatu, câ aceste scoli suntu bas'a invetiamentului secundarii alu fe­teloru, precum si gimnasiele suntu ale baietiloru, si ca din ac6sta causa trebuescu puse la indemân'a feteloru serace de prin centrele mai insemuate de populatiune, fâra cari ele, neaveudu midiuloce de a schimba de resiedintia, cu tota dorinti'a si po-tinti'a de a invetiâ, se voru vede nevoite a re- \ mâne cu slabele cunoscintie obţinute in scolele ! primare, ce'a ce va fi o pierdere si pentru den- j sele, si pentru cultur'a centreloru de populatiune in cari se afla. — Numai prin răspândirea scole- i loru se propaga lumin'a, la focarulu cârei'a se potu j desvell talentele ce jacu incousciente iu sânulu natiuuei, si cari mai pe urma, prin servitiele ce aducu societatiei resplatescu indiecitu sacrificiele făcute pentru descoperirea si cultivarea loru.

Cu sistem'a ce propuneinu, de a se micsiurâ durat'a studieloru iu scolele secundare de fete ;

dela 6 la 4 ani, devine posibila fâra mari chel-tueli si infiintiarea liceelorn de fete. — Totulu se reduce in adeveru atunci, câ in câtev'a orasie ale tierei: Bucureşti, Iaşi, Craiov'a, spre exemplu, se se suprapună sc6leloru secundare respective câte unu cursu superiorii de 4 clase, cu cari împreuna :

se constitue liceulu de fete. — Program'a acestui cursu superioru ar' trebui se fia ast'feliu intoc-nuta, pentru-câ prelunga studiulu limbeloru antice, se cuprindă in ea si desvoltarea obiecteloru ştiin­ţifice, deja cunoscute iu parte de elevele din cur-sulu inferiorii, pana la acelasiu gradu de intiudere câ in liceele de baieti. — O singura obiectiune se ; pote presentâ: fi-voru in stare, in 4 ani, absol­ventele cele mai emineute ale sc61eloru secundare de fete — acele fiindu mai cu sema destinate a popula cursulu superioru alu acestoru scoli — de a deveni in limbele clasice de o tăria comparabila cu ace'a a absolventiloru de licee, asjâ ca se p6ta in-cercâ că si dfinsii, cu succesu, probele examenului

generalu de baccalaureatu? Respunsulu nu pote fi indoielnicu: exemplulu liceeloru private de fete deja infiiutiate o dovedesce pe fie-care dî. — Fe­tele suutu, precumu se scie, multu mai precoce decâtu băieţii; intre 15 si 20 ani inteligenti'a loru in midilocie este mai desvoltata si cugetarea loru mai matura; afara de aceste, sârguiuti'a si aplicatiunea la lucru a acelor'a din ele ce aspira la outfrea diplomei, este incomparabilii mai mare decâtu a baietiloru; — in fine, sosindu din scolele secundare multu mai inaintate iu obiectele ştiin­ţifice, decâtu absolvenţii ghnnasieloru, se voru pote aplica in deosebi la limbele vechi, ce'a. ce li va permite se între in posesiunea loru multu mai curilndu.

Pentru-câ cursurile superiore ale acestoru licee de fete se pota fi urmate si de absolventele distinse ale celorulalte şcoli secundare din tiera, voru trebui se fie prevediute de internate in cari părinţii cu mici sacrificii banesci se-si pota asiediâ fâra grigia copilele loru.

Eta solutiunea ce propuneinu, si care după noi are indoitulu avantagiu, de a se asigură be­nefici ui u instructiunei secundare la cele mai multe fete posibile, si in acel'asiu timpu <le a permite, celoru mai înzestrate si mai capabile dintre ele, se pota ajunge prin scolele publice la acel'asiu gradu de cultura intelectuala câ si băieţii.

Pe bas'a acestoru motive, propuneinu deci a se redacta alineatulu alu 3-lea, alu art. 95, in urmatorea cupriudere:

Scolele secundare de fete voru ave 4 clase. In orasiele: Bucuresci, Iaşi si Craiov'a, se

voru infiintiâ sub numele de „licee de fete,u scoli secundare de cate optic clase. — Program'a cur­sului inferiorii alu acestoru licee, va fi acea pres­crisa la art. 93. pentru celelalte scoli secundare de fete, ir' program'a cursului superioru se va în­tocmi pe bas'a aceloru dela art. 91 ast'feliu, câ absolventele acestoru scoli se se pota presentâ la, esamenulu generalu de licee clasice.

POESI'A. A goni ori-ce-amintire . . . si-a tînti a sa gândire Pe unu frumosu axu de auru, a o tîne-'n cumpănire, Nesigura, iar' astemperu, si-'n deplina nemişcare; A-'nvesti cu vecînici'a o efemera visare; Adeverulu si frumosulu a iubi, a cautâ Armoni'a loru divina, — si-'n taina-a asculta Geniulu, ce-'n alu seu sufletu câ unu glasu cerescu resuna; A cânta, a rîde, a plânge, — a siopti radi ei din luna, Singuru, fâra nici o tînta, fâra nici o pregândire; Dintr'unu suspinu, dintr'o vorba, dintr'o curata zimbire Unu tablou alesu a face plinu de noru si de seninu, Dintr'o lacrema-ardiet6re unu margaritariu divi'nu ţ Eca sant'a misiune a unui poetu in lume, Aci-i stă ambiţiunea si nemuritoriu-i nume I

(A. de Musset.) A. 3 . D r a g h i c e s c u .

Festivităţi militare in Petersburş.

32G

Cronica. — Adunarea generala a reuni-unei femeiloru romane din Brasiovu. Conformu §-hii 8 alu statuteloru, care prescrie că in tie-care ann iu lun'a lui Noemvrie 7/19, adecă iu diu'a onomastica a Maiestăţii Sale, a Jinperatesei si Re­ginei Elisabet'a, care e patrdn'a veuniunei, se se tîna adunarea generala, — se întruniră membrele reuuiuuei in sal'a de deseninu a scoieloru centrale din Brasiovu la 3 ore după prândiu. — Du'a pre-sidenta Mari'a Secareami a deschişii adunarea cu unu discursu, in care arata insemnatatta reuniunei pentru educatiunea fetitieloru nostre, invita pe ou. membre câ se spriginesca si mai departe reuniu­nea si poftindu prosperare reuuiuuei incheia. urâudu Înaltei Patrone si augustei case domnit6re mulţi ani feliciţi. — După ace'a urmă raportulu comi­tetului despre activitatea sa in decursulu anului expiraţii, din care reproducemu aici urmatorele puncte mai iusemnate:— 1. Gomitetulu a respunsu subventiuuile votate de adunarea generala trecuta in suma de 1000 ti. v. a. 2. Societatea de lectura a domuisioreloru române din Brasiovu a datu o representatiune teatrala, care a adusu câscigu cu­raţii 81 fl. 31 cr. v. a. in favorulu internatului reuniunei. 3. La serbatorile Crăciunului a prove-diutu comitetulu 11 eleve serace cu incaltiamintea necesara. 4. Facundu-se in veYa trecuta o expo-sitie iudustriala a orasiului Brasiovu, a fostu in­vitata si reuniunea nostra a expune lucruri de mâna, comitetulu a staruitu câ vre-o 40 de mem­bre si scol'a reuuiuuei se concurgă la acesta ex-positiune. 5. Comitetulu in siedinti'a comuna cu Efori'a scoieloru a alesu pe dn'a Eleu'a Rusu câ profesora provisoria pentru instruirea lucrului de mâna la scol'a de fetitie de aici. 6. Din conspec-tuiu cassei se vede. câ averea reuniunei este as-tadi de 40.925 H. 21 cr. v. a. Raporta apoi despre infiintiarea internatului reuniunei. Din acest u raportu se vede, câ comitetulu in cele mai multe siedintie si-a organisatu internatulu pe bas'a unui planu sistematicii, din care atiâmu câ in internaţii se inviţi a : a) pregătirea a totu fe-liulu de mâncări: b) spalatulu si calcatulu a totu feliulu de rufe: c) cusutulu la maşina de lengerii si vestminte: d) torsu de lâna. tiesetura pentru trebuintiele casei — iudustri'a de casa: e) cultu­r a de legumi; f) invetiaturi higieuice. — In acestu internaţii se priinescu : a) fâra plata, fetitie serace, care voru fi absolvatu 3—4 clase primare, in etate de 13 ani împliniţi, — aceste fetitie se provedu cu tote cele necesare in inbracaminte, in incaltia-minte si in alimentare, — ele provedu tote ser­vi lele interne: b) cu plata de 10 fl. pe luua, cari au absolvatu clasele primare si voru se se cualifice in cele propuse in acestu internatu, si de acele, cari pe lângă acCsta eualificare voru se continue invetiamentulu la vre-un'a din scolele din locu, •— plat'a se face anticipativii pe fie-care luna: —

I pentru acesta plata se presta instrucţiunea si ali­mentarea ; c) se mai admitu si fetitie de acele. cari vinu numai preste dî, se primesca instructi'a, ce se dâ in internatu; — aceste fetitie au se prân-diesca aci, platindu pentru acest'a o tacsa, stato-

! rinda de câtra comitetulu reuniunei; — aceste fetitie trebue se fie inse din Brasiovu. — Internatulu s'a deschişii la 25 Augustu a. c. si astadi are 7 eleve cu plata si 3 fâra plata. Dirigenta este

! d.-n'a Mari'a Bellu. Elena Teodorini. Diarele italiene si portu-

i geze ne aducu scire despre nouele si strălucitele \ succese ale câutaretiei române E l e n a T e o d o -I l i n i pe scen'a teatrului S. C a r i os din L i s a -i bona . Talentulu seu musitalu si dramaticu se

manifesta sub o noua fasa in oper'a lui Massenet: R e g e l e L a h o n i e i . Interpretatiunea rolului sa-cerdotesei N a i r este o noua poddba la cuuun'a

! artistica a Teodoriuei; dens'a se ar^ta aici câ in ! tdte rolurile sale, o v i r t u o a s a h o r s l i g u e

si o actritia dotata cu cele mai rari calităţi dra­matice, e demna rivala a Adelaidei Ristori si a Sarei Bernhardt. In G i o co n d a de maestru Iu Pon-chielli, dice unu corespondentu alu jurnalului mi-

; lanezu „ii Trovatore," Elena Teodorini a fostu splendida. E cu greu a-si inchipul cinev'a accen-

! tulii sfasîetoriu alu acestei mari artiste in ulti­mele si superbele pagine ale G i o c o n d e i . Dens'a

| scie se reproducă martirulu cu atâtu adeveru, cu unu simtiementu atâtu de justu, câ mişca pe au-

• ditoriu pana in fundulu inimii. E inutilu, dîce co-respondentulu, a inregistrâ aplausele eutusiaste, cari fura neîntrerupte si in unele puncte luau proportiunea unei adeverate ovatiuni.

Apelu. Concetatieni Români! Ve este cunos-i cutu, câ se afla o mulţime de copii de Români

asiediati la meserii aci in Brasiovu de „Asociatiu-nea pentru spriginirea invetiaceiloru si sodaliloru români meseriaşi." Aceşti copii suntu de totu ser-mani si fara de nici unu spriginu de acasă, suntu lipsiţi până si de vestmintele cele mai neaperatu de lipsa. Puciuele mijloce bauesci, de care dispuue

| Asociatiunea suntu cu totulu insuficiente pentru a provede pe toţi aceşti năpăstuiţi ai sortii cu tote

j vestmintele de cari au trebuintia, si acest'a cu atâtu mai vertosu, cu câtu ea astadi — in urm'a

: oprirei scdlei române de meserii din partea gu­vernului — este silita se intrebuintieze cea mai

I mare parte a modestului seu bugetu peutru plati-rea de taxe şcolare la scolele de meserii străine, ce suntu siliţi se le cerceteze astadi toţi invetia-ceii meseriaşi români, si pentru procurarea recui-siteloru de scdla, de cari au trebuintia. — Con­cetatieni Români! „Comitetulu Asociatiuuei peutru sprigiuirea invetiaceiloru si sodaliloru români me­seriaşi" iu neclintit'a s'a crelintia in „solidarita­tea" ce unesce si trebue se unesca astadi mai multu decâtu oricâudu tote elementele sociali ale poporului românu intru a face bine, iudrasuesce si de astadata a apela la d.-vdstre, rugându-ve se contribuiţi la adapostirea lipsitiloru invetiacei me-

I - serrasi'contr'a asprului anu-tempu iu care ne aflamu,

327

;fie-care cu ce ve voru dictă inaltele d.-vostre sen­timente de caritate si de compătimire omenesca, fie cu bani, fie cu vestminte vechi! Ajutându pe aceşti elevi serinaui, contribuiţi a se forma din ei in celu mai scurtu tempu omeni folositori naţiu­nii. — Coucetatieni Români! Nu pregetaţi a dă o mica parte numai din ce'a ce puteţi de fie-care si multe neajunsuri voru incetâ de a mai esistâ. j Brasiovu, 13 Novembre 1886. Comitetulu Asoc. p. j spriginirea invetiaceilor si sodalilor rom. meseriaşi, j Bart. Baiulescu, presied. lonu Bozoceanu secret, j

Bibliografia. — „Memoriulu corpului di- j dacticu din laşi asupr'a proiectului de lege alu instructiunei publice' presentatu corpuriloru le-giuitore in 4 Ianuariu 1886. — Iaşi. 1886. 8° pag. 255. — Cu viua bucurie amu luata si noi no-titia la teuipulu seu despre importautulu proiectil de lege alu actualului d. ministru alu instructiunei j publice iu llomâui'a. Dîcu, cu viua bucurie, peu- ; tru-câ iutr'adeveru era la Români or'a ultima a j se socoti cei competenţi si la reform'a iustruc- j tiunei publice, carea ar' trebui se fia pvtr'a an- j ghiulara a constituţiei române. Daca ac<5st'a e de I lipsa căruiv'a poporu care se lauda cu libertate !; si independintia, apoi nesmintiţii, ca iu primulu locu viue a se pune poporulu românu. Vecuri in-tregi tienutu prin forti'a majora a iuipregiurariloru in cea mai abrutizatoria umilintia si iu cea mai gr6sa intuuecime si iguorantia, chiematu deodată la vietia neaternata, lumin'a, si erasi lumin'a nu­mai 'Iu pote tine unde a ajunsu, si totu lumin'a numai 'Iu pote conduce cu siguritate printre gre- J lele si criticele impregiurari ce s'au poruitu si nu | scimu câudu se voru delaturâ de pre orizonulu Orientului, fir' lumin'a, ce este produsulu instruc- j tiunei generale astadi de lipsa este, ca se se p6ta i imprasciâ si pătrunde pana in straturile cele mai ! de josu ale societăţii romanesci. Ac6st'a cu atât'a j e mai de lipsa, cu câtu după cum spune lamuritu espunerea de motive la proiectulu din cestiune — din 400.000 de baieti de săteni nu ambla la scoTa primara decâtu 92.000, si din 6000 de sc61e rurale, ce aru trebui se fie, nu suntu decâtu 2000. \7r6 se dîca trei parti din problemulu respâudirei lumiue-loru in midiloculu poporului ruralii suntu inca de | resolvitu. Si apoi credemu, câ acestu scopu si-Iu | va fi propuşii si on. d. ministru respectivii câudu a presentatu publicului proiectulu seu. Guvernulu deoparte prin elaborarea acestui'a, corpulu didac­ticii precumu si caialalti factori chiamati a con­curge cu lămuririle relative basate pe studie se-i*i6se si lunga esperintia, p<3te se spera, câ voru intregi oper'a culturala a neamului nostru, dându invetiamentului publicu importanti'a si sborulu, ce 'Iu vedemu câ 'Iu are in staturile cele mai culte europene. — „Memoriulu" numitu este re-sultatulu mai multoru couferintie ale corpului di­dactico de t6te gradele din Iaşi si e redactaţii — cu puţine esceptiuni de dlu Tzony prof. la facul­tatea de sciintie din acelu orasiu. Vederile si do-rintiele sale suntu desfasiurate in 33 de puncte pre lungu si de ajunsu motivate. — Voiu reproduce

unele ce mi se păru mai noue la noi la Români, Atari suntu: — 1. Se se inscrie in lege principiulu infiintiarei liceeloru de fete si a sc61eloru speciale pentru copii orbi si surdo-muti; — 2. In tote scClele primare de ambe secsele se voru preda noţiuni de igiena si cântulu. — Intradeveru nu potemu intielege cum onor. d. ministru alu instructiunei a potutu se omită aceste doue obiecte atâtu de in-semnate pentru educatiunea fisica, morala si este­tica. „Am visitatu la Noulu-Jork — scrie de mul-tisioru celebrulu Fisch — o scola de 1400 elevi. I-amu afiatu, cându amu sositu, asiediati in col6ne iu sal'a cea mare. La 9 6re precisu un'a din iu-stitutore se pune la piano — instrumentu care joca mare rolu in instrucţiunea publica a Americei,— si esecutâ unulu din cele mai frumose marsiuri ale lui Beethoven. In acelasiu momentu tote colo­nele pornescu si esecuta mişcările cele mai gra-ti6se eu o precisiuue adeveratu admirabila. Îndată după ace'a unu pariete mobilu se da la o parte câ prin fartnecu, si vediuramu in depărtare unu amfiteatru, pe care sute de copilaşi mici repetiau aceleaşi evolutiuui. Aceste esercitii intruuescu avantagiele dautiului si ale gimnasticei, si suntu calculate pentru a fortifica muşchii si mai cu s6ma pe acei'a ai peptului, dâudu corpului usiu-riuti'a, forti'a si grati'a." Atât'a Fisch, si cine nu vede. câ unu mare si veditu adeverii spune. Me miru, repetiescu, câ dlu Sturdza, altcumu destulu de genialii, asia cev'a pote scapă diu vedere.

Dar' se continuu cu vederile „Memoriului." 3. Se se consacre prin noua lege principiulu

intretîuerei personalului didacticii alu invetiamen­tului primarii de catra stătu, aruncâudu-se numai celelalte cheltueli pe sem'a Comuneloru. — Se se asigure prin contractarea uuui imprumutu, facutu de stătu pe socoteTa Comuneloru si Judetieloru, repedea construire a tuturoru localuriloru de scoli primare necesare;

4. Se se inscrie in lege obligaţiunea pentru stătu, de a face tote sacrificiele posibile spre a complectă câtu mai euruudu retieu'a sc61eloru pri­mare rurali, ast'feliu, câ in celu mai scurtu tempu se nu se gasesca nici o comuna, numerându o po-pulatiuue de celu puciuu 40 familii, in care se nu fie o scola primara rurala:

5. Se se admită in personalulu didacticu alu invetiamentului primam de baieti, fie ruralii, fie urbanii, egalitatea complecta intre ambele sexe;

6. Se se orgauiseze grădinile de copii in couditiunile ce reclama sciinti'a pedagogica, si se se inc^pa câtu mai curîiudu cu creatiunea loru, macaru prin centrele principale de populatiune;

7. Se se prescrie in lege obligatiuuea pentru stătu de a iutretîu6, pe socoteTa lui, iu fie-care capitala de judetiu celu puţinii câte unu liceu s6u gimnasiu, clasicii seu realu, si câte o sc61a se­cundara de fete;

8. Se se prescrie reinfiiutiarea la Universi­tatea de Iaşi a facultatiei de teologie;

9. Se se recundsea membriloru corpului di­dacticu, de tote gradele, dreptulu in casu de in-

328

firraitate seu boia cronica bine constatata, capetata | in cursulu serviciului, de a se retrage la pen­siune inaintea termenului de 30 ani serviţi, si fâra consideratiune de etate. V. Gr. 15.

Dictionariu romanu-magiaru pentru sc61a si casa de loanu Lazariciu, piofesoru, a aparutu in j tiparitur'a si editur'a W. Krafft iu Sibiiu. E unu bunu si practicu dictionariu, portativu, cupriu- j dtându 154 pagine tipariu ineruntu si desti. Pre­tiulu 60 cr., se atla de vendiare si la noi.

Economia Câmpului si Gradinaritulu pentru sculele poporale de George Moiohu iuvetiatoriu la scoŢa româna de fete diu Brasiovu, a aparutu in editur'a lui H. Zeidner in lirasiovu. Opsiorulu acest'a cu iuuner6se illustratiuni 'Iu voru pote" in- ! trebuintiâ cu uiultu folosii invetiatorii noştri ru­rali ca manualii pentru propunerea studiului eco­nomiei, precumu si economii dela sate pentru in-tocmirea economiei lorii iu tote direcţiunile — tractâudu-se pe scurtu in asel'a t<5te ramurile economiei, cum: cultur'a planteloru si a anima-leloru de economia, întocmirea economiei, legutna-ritulu, floraritulu, pomaritulu, vieritulu si cultur'a arboriloru si a gardului viu. — Pretiulu 25 cr.

Calendariu pe anulu 1887. Editur'a Tipogra­fiei Diecesei gr. or. rom. a Aradului. Pre lilnga partea calendaristica bene redactata, cuprinde Siematismulu metropoliei gr. or. rom. din Ungari'a si Transilvani'a si alu diecesei Aradului, precumu si un'a bogata lectura de instrucţiune si distrac-tiune. Pretiulu e 30 cr.

Carie conducatoria la propunerea catcularei in scol'a poporala pentru invetiatori si preparandi. Brosiur'a I. Maten'a de invetiamentu a claseloru I, II si III ale scolei poporale, după plauulu mi-nisterialu, scrisa de Gavrilu Trifu prof. preparan-dialii. Pretiulu unui esemplariu 80 cr., se pote procura si dela noi. — „Luminatoriulu" (din Ti-misioYa) anunciându acestu opu scrie intre altele: vSimtimu o îndoita bucurie si multiumire de cate ori vedemu ca se face unu pasiu înainte pre te-renidu initruetiunei tinerimei neamului nostru. Si unu ast'felîii de progrcsu este iiparinti'a unui nou manualii, scrisu de diu Gavrilu Trifu, profesoru prepara mlialu in Zelau s. a. pi. d. apoi (lupa-ce reproduce intrâg'a precuventare a dlui autorii, însemna: -însuşirile eminente ale acestui manualu suutu mai pre susu de tote. Sistemul» intuitiva si o limba romana corecta, curata si tisidra de intielesu. ce'a ce dovedesce, ca autorulu anii ac­tivităţii s'ale itivetiatoresci i-a petrecuţii cu tota seriositatea. devotiuuea si diliginti'a, "calităţi ce suutu nedispensabile pentru unu invetiatoriu con-sciu si consciiutiosu, si ce le pretinde importanti'a invetiaineutului poporalii — Salutându autorulu, fe-licitaum pre dnii invetiatori poporali impartasîti de acestu nou manualu, pre care nu esitamu nici unu moinentu a li-lu recomendâ ateutiuuei si sprigi-nirei spre folosulu loru nedubitatu si in interesulu instructiunei elementare."

Proprietarii!, Redactoru respundietoriu si I Gherl'a Imprimari'a „Am

Cârti scolastice aprobate de ministeriulu r. u Manualu de gramatica limbei romane peutru scd-lele poporali in trei cursuri de Maximu Popu pro­fesoru la gimnasiulu din Naseudu. — Acestu ma­nualu s'a aprobaţii prin Ministeriulu reg. ung. cu datulu 26 Aprilie 1886 uru 13,193. Pretiulu e 30 cr.., se pote procura dela noi. — — Manualu de Stilistica pentru scalele medie si institutele pre-parandiale, de loanu F. Negrutiu profesoru. Par­tea practica forte bogata a acestui opu — cuprin-diendu compositiuni de totu soiulu de acte obve-nieute in referiutiele vietiei sociali — se pote in-trebuintiâ cu multu folosu decâtra preoţi, inve­tiatori si alţi cărturari români. —S'a aprobatu diu partea Ministeriului r. u. cu datulu 16 Dec. 1885 nru 48,518. — Pretiulu unui esemplariu e 1 fl. 10' cr. si se pote procura si dela noi.

Brosiura romana confiscata. — Ministrulu de interne a provocatu tote municipiile tierii a con­fisca tote esemplarele aflatore a brosiurii „Romanii de preste munţi." Acestoru provocări e alăturata sentinti'a judecătoriei din Muresiu-Osiorheiu, după care se demanda confiscarea brosiurei din cestiune in intielesulu §-lui 62 alu legei penale.

Deslegarea Logogrifului din nrulu 17. Cele 9 cuvinte cercate suntu :

Afrodita, Lignit, Efes, Saturnaliile, Antilop, Niagara, Detmold, Raresin, Iamb.

Literile iniţiali a acestor'a cetite de susu in josu dau numele poetului ALESANDRI; er cele finali cetite de josu in susu dau numele orasiului BUDAPESTA.

Bene l'au deslegatu : Domn'a Emili'a Onciu n. Cia­voschi si domnii Eugeniu Suciu si Petru Vancu.

Premiile escrise ]i-au câscigatu: domn'a Emilia Onciu n. Ciavoschi in Uzdin si donmulu Eugeniu Suciu in Sis-tarovetiu.

Deslegarea Gaciturei matematice din nrulu 18.

Elvir'a e de 18 ani, frate-sea de 20, mama-s'a de 36, tatalu-seu de 54, er' buna-s'a de 72 ani. Sum'a aniloru la tote aceste 5 persone=2;i;>.

Bene o-a deslegatu : Domnele si domnisiorele Măria Bozacu n. Dumbrava, Emilia Onciu n. Ciavoschi, Petronela Cornea n. Misiciu. Plotin'a Pasc'a n. Ianza, Elena Nestoru, Cornelia Densusianu, Oc.tavia Peteanu, Regina Meda, Lu-cretia Ianza, Ermina Draganu, Lr-ontina Moldovanu; si domnii loanu Bârsanii. loanu Frnntin, Lazaru Sciopone, George Catana, Stefanu Bretoiu, Teodorii Bohatielu, Ale-saudru Popu. Grigoriu Paliciu, Eugeniu Suciu, Teodoru Fekete-Negrutiu, George D. Cantoru, Ios. Ardeleanu, loanu Margineanu.

Premiile le-au câscigatu : domn'a Plotina Pasc'a n, Ianza in Zaicani si domnulu Stefanu Bretoiu inTeiusiu.

iitoru: NÎcTiTl a e Feke teN eiljT ut i u. 3r'a" p. A. Todoranu. .