* » fWJ\. ,** , , *-^ ^r-J

<*•""

1Î

"**«

.v*;.- -v r#

^ /

DUMNEZEU ESTE LUMINA(I Ioan î, 5)

de Pr. Proi D. STNILOAE

Am încercat în studiul «Dumnezeu este iubire», publicat în nr. 3/1971 al revistei

«Ortodoxia», o apropiere de înelegerea însuirilor aa-numite naturale sau ontologice,

ale lui Dumnezeu, în baza caracterului^Su personal-rtreimic.

Vom încerca acum acelai lucru cu însuirile Sale numite spirituale.

Aceste însuiri, în msura îrt care ie cunoatem i înelegem, sint alte forme

ale coborîrii lui Dumnezeu în relaia cu lumea relativ, concomitent cu pstrarea

absolutitii Sale. Ele se deosebesc de însuirile ontologice, prin faptul c primele

sînt creatoare de fiin, de structuri, pe cind ultimele au mai mult efecte de spiri-

tualizare i de armonizare a lumii. Fr îndoial, deosebirea e destul de aproximativ.

Ia ele înseie, ca aspecte ale absolutului In sine, ba chiar ca aspecte ale raportului

Lui cu lumea, însuirile ontologice au i un caracter spiritual, precum însuirile

spirituale -au i un caracter ontologic, cci Dumnezeu este subiectivitate pur iîn acelai timp ontologic. Caracterul spiritual al însuirilor ontologice a fosî pus

în relief în prezentarea lor de mai înainte. Caracterul ontologic al însuirilor spiri-

tuale se arata în faptul c atottiina, atotînelepciunea, atotsfinterna, iubirea desvâr-

ita a lui Dumnezeu implic existena perfect a Lui, care fiind existena prin sine,

are în sine atottiina, atotintelepciunea, atctsfinenîa, iubirea desviritâ. Fpturile

care n-au decît o existent relativ, pe care o primesc de la Dumnezeu, sînt prin

fire mrginite i în însuirile lor spirituale.

Toate însuirile lui Dumnezeu formeaz in El însui un tot indistinct, exprim înd

împreun caracterul Lui de subiect absolut, iar ca raporturi diferite ale acestui ab-

solut cu lumea, ele se presupun i se implic] reciproc.

Precum însuirile ontologice ale absolutului in sine sînt apofatice, iar ca as-

pecte ale raportului acestuia cu lumea sînt catafa tic-apofatice. aa este i cu Însui-

rile spirituale.

1. — Dumnezeu este atottiutor, pentru c este existena total sau existenta din

care se explic existentele nedepline, care ca atare toate îi au sensul in EI. Luminareprezentat prin atottiina este lumin prin sine i ea le lumineaz pe toate. Cine

se cunoate pe sine i relaia sa cu celelalte existene, are o mai deplina existen,întrucît se triete pe sine contient. Dumnezeu ca existent perfect nu poate fi

lipsit de aceast însuire a unei existene de suprem complexitate i bogie. Pe de

alt parte trebuie s existe o contiin în care toate îi descoper sensul lor ultim,

cci altfel toate ar fi fr rost. Iar întrucît ele au un sens care ooate fi cunoscut în

mod desvirit de o contiina suprem, ele trebuie s-i aib i existena în puterea

creatoare a acestei contiine.

Cunoaterea este o relaie mai complet a celui ce cunoate cu ceea ce cu-

noate. Lipsa luminii sau cunoaterii echivaleaz cu o trire oarb a realitii, cu o

fâ&ffîfite bogie; Intertoftr^Baifi&sa:?cuiioatariSî înseamn totodat- tir

«iaii de a cunoate^ precumfne<^npat«r^ priveaz iubirea de temeiuril^^^^^^Atottiîna divin este pentru noi neîneleas in referirea ei la Dumnezeii'"laiS?

-suî. Ne dm doar seama c -privit în aplicarea ei la raportul lui Dumnezeu cu'Etr*

însui, ea înseamn fonmal c Dumnezeu se cunoate pe Sine întreg i deplin. Dar cexînseamn coninutul lui Dumnezeu la care se refer aceast atottim, nu înelegem.

Deci nici coninutul acestei atottiine în referirea ei la Dumnezeu în Sine.

O mare dificultate in calea înelegerii cunoaterii de Sine a lui Dumnezeu stîn faptul c cunoaterea lui Dumnezeu fiind total, iar £1 fiind infinit, ar trebui ca

i aceast cunoatere s fie infinit. Dar noi nu putem înelege o cunoatere infinit

în act. De aceea Karl Barth evit s se ocupe cu cunoaterea de Sine a Lui.

Teologia catolic afirm îns infinitatea cunoaterii lui Dumnezeu cu privire

la fiina Sa ; «Din infinitatea puterii Sale de cunoatere, urmeaz c El epuizeaz de-

plin cunotibilitatea Sa i prin aceasta se cuprinde pe Sine însui» (Ludwig OU,

Gmndriss der Dogmalik, Herder, 1952, p. 47).

In ce privete fpturile, Barth afirm c cunoaterea lui Dumnezeu este mrgi-nit, pentru o i existenta lor este mrginit. El zice : «Cel mai simplu lucru care

trebuie spus în legtur cu atottiina, este c cunoaterea lui Dumnezeu e, dup cu-

prinsul ei, o cunoatere atotputernic i atotcuprinztoare. Cci dac Dumnezeu este

în puterea Sa infinit, domeniul cunotibiîuîui esie pentru noi, fr îndoial, infinit,

dar pentru Dumnezeu, care tie tot, este un domeniu finit, epuizat i mrginit prin

cunoaterea Sa* Ceea ce e simplu posibil i ceea ce nu fiineaz, exist în -modul supropriu. Dar cunotina lui Dumnezeu indic grania a ceea ce exist. i de aceea

cunotina lui Dumnezeu, tocmai întrucît cuprinde toiul, adic tot ce exist, e o cu-

notin finita, mrginit — nu din afar, ci de la sine însui. Lui nu-i este pusa nici

o grania». î Barth citeaz din Fericitul Augustin : «Omnis infinitas quodam meffabili

modo Deo finita est, quia scientia eius incomprehensibiîis nori est» {De civitate De/,

XII, 19). (Dogmalik II, 1, Vierte Auflage, Zollikon Verîag, Zurich, Î953, p. 522).

Dimpotriv, teologia catolic las s se îneleag c cunotina lui Dumnezeueste infinit în toate privinele, deci i în privina fpturilor. Aceasta o afirm pe

baza învturii catolice, ca puterea de cunoatere a lui Dumnezeu este pururea în-

treag în act, deoarece la Dumnezeu nu exista trecere de la potena la act. « Conci-

liu 1 Vatican (I) spune de Dumnezeu c este infinit în puterea Sa de cunoatere (in tel*

ieciu infinitus) D. 1972». Pe de alt parte, «cunotina lui Dumnezeu este numai ac-

• tuai, întrucît Dumnezeu este pura realitate existent (actus purus). în cunotina Sa

nu e trecere de ia potent la act, nu exist habit, nu exist succesiune i progres de

la cunoscut le necunoscut» (Ludwig Ott, op. cit., p. 47).

Ni se pare c concepia lui Barth nu poate depi ideea unei cunotine finite

a lui Dumnezeu, prin faptul c el consider cunotina pe care o are Dumnezeu dupasemnarea cunotinei despre lucruri, dup asemnarea «tiinei» cantitative. Iar în-

vtura catolic se afl în imposibilitatea de a deosebi cunotina ce o are Dum-nezeu despre Sine de cunotina ce o are despre lucruri, din cauza simplificrii no-

iunii despre Dumnezeu, din cauza identificrii Lui cu un act total în care nu încape

o complexitate de cunoatere, de aciune, de via, în care voina are i ea un rol.

Dup doctrina catolic, totul în Dumnezeu se afl într-o etern monotonie i identi-

tate, deci nemicare, chiar dac zicem acestei monotonii act pur.

jrth, credem c cunoaterea Iui Dumnezeu privitoare W fâ&Mi mm oiîate, .pentru c Dumnezeu- le cunoate în rdcinile lor, în infinitatea*

divin i în chipurile lor în venic transfigurare i devenire în Dumnezeu cel infinita

Pe de alt parte, cunoaterea îui Dumnezeu este unit cu iubirea. Iar iubirea are în?

sine însi o anumita infinitate. Dumnezeu se comport In cunoaterea Sa cu iubire*

infinit fa de cele cunoscute. în general, cel ce cunoate o persoan, într-o compor-

tare iubitoare fa de ea, — i aceasta este adevrata cunoatere —, nu o vede ca*

mrginit, cci persoana respectiv capt pentru cel ce o iubete o valoare indefi-

nit i-i deschide celui ce o cunoate astfel noi i- noi dimensiuni indefinite, dei pe-

cie alt parte, aceia distinge in ea ceea ce o deosebete de altele. Dumnezeu cu-

noate persoanele create în interminabilele variaii de raporturi între ele i cu lucru-

rile, dar mai ales Ie cunoate în Sine însui, deci în interminabile raporturi cu Sine-

Însui, ca cu Cel din care i în care ele se dezvolt, se îmbogesc. Le vede deci pe-

acestea in interminabile stsri i urcînd trepte interminabile.

Dumnezeu se vede pe Sine cel infinit în ele i pe ele în Sine cel infinit. El îî*

Însuete, cunoscîndu-le, experiena lor despre Sine însui ca Dumnezeu cel inimiVîn care i din care ele se îmbogesc. Ei cunoate deci, cunoscîndu-le pe acestea, in-

finitatea Sa în dou moduri : într-o trire a ei prin El însui i într«o trire a ei de

ctre aceste persoane. El le cunoate pe acestea deschizîndu-se oarecum orizontului

nelimitat, reprezentat de El însui, sau trind în orizontul acesta nelimitat, cu toata

limitarea proprie fiinei lor. El le cunoate ca limitate i dezlimitîndu-se în acelai

timp. El le cunoate ca pe unele ce au devenit subiecte limitate ale lucrrii nelimi-

tate sau în continu dezlimitare a lui Dumnezeu, sau suportînd lucrarea îndumnezei-

toare, nelimitat, sau în continu dezlhnJare a lui Dumnezeu.

Chiar raporturile persoanelor cunoscute cu alte persoane i cu lucrurile variaz,necontenit, iar aceasta le aduce o necontenita schimbare de stri i de caliti, o ne-

contenit îmbogire, i desvirire Ba, mai mult, chiar relaiile între componentele lu-

crurilor i între lucrri sînt într-o micare continu i variat. Dumnezeu cunoate întotalitatea ei lumea creat, care se modific neîncetat. El o cunoate mai ales prin

cunoaterea determinrii ei* prin Sine însui.

Pe de alt parte, persoanele i modalitile de relaii între componentele lucru-rilor, între lucrurile însei i persoane, pstreaz în aceste raporturi mereu variate

i de o complexitate ce nu \a fi poate niciodat sesizat deplin de cunoaterea ome-neasc, o anumit neschimbare i o anumit identitate specific fiecreia

Poate c acest mod de cunoatere a persoanelor create de ctre Dumnezeu, neajut s înelegem si cunoaterea de Sine a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu se cunoatepe Sine ca o esen impersonala, ci se cunoate în relaiile Sale interpersonale treimice^

Cunoaterea aceasta este identic cu iubirea infinit a celor trei persoane întreolalt.

Dac e greu s înelegem concilierea între cunotin i infinitate, nu e tot atît de-

greu s înelegem concilierea între iubire i infinitate. Iar întrucît adevrata cunoa-tere este cea îmbinat cu iubirea, putem înelege într-un anumit grad, prin interme-

diul iubirii, concilierea între cunoatere i infinitate. Fiecare persoan divin are ocunoatere infinit despre celelalte persoane divine i despre Sine însi în raport

cu ele, pentru c infinite sînt i persoanele si infinit este i iubirea Lor întreolalt.

în acelai timp aceasta nu înseamn lipsa distingerii unei persoane de ctre alta. Irx*

aceast iubire i cunoatere Tatl cunoate pe Fiul etern ca Fiu. dar nu mai puin.

infinit în filiaia Sa. t iar pe Sine se cunoate ca Tatl i numai ca Tat, dar nu mai

^Yf<îrW«*« ^ -*-

*"'*«""C "'-»" ^j/H*- ** ' j- S * - "s * ^

puin infinit în cunoaterea 5*1 iubirea Sa fa de Fiul. Fiul de asemenea cunoater pe^' Tatl ca Tat, dar nu mai puin ca infinit în însuirea i iubirea Iui de. Tat. tar pe-

Sine se cunoate ev Fiu i numai ca Fiu, dar nu mai putîn infinit în iubirea Sa fa~de Tatl. Infinitatea iubirii i cunoaterii de Sine a lui Dumnezeu se conciliaz prin

urmare cu o anumit îmbriare de ctre fiecare persoan, a tot ce reprezint ca spe-

cific celorlalte persoane j ea însei in raport cu eîe. Fiecare persoan divin este

infinit, dar fiecare are specificul ei neschimbat i neconfundat cu al celorlalte fe sesizat c atare de celelalte dou persoane. Iubirea Fiului fa de Tatl e infinit,

dar e o iubire specific de Fiu, nu de Tat. Infinitatea cunoaterii fiecrei persoane

de ctre alta se conciliaz astfel cu o anumit distincie a acestei cunoateri de ctre

cunoaterea referitoare la alt persoan.

Dar în Fiul, Tatl cunoate din veci i pe cei ce vor fi în chipul Fiului î adu-

nai în Fiul, deci cu aceeai iubire patern infinit, ca pe nirte fii care îi însuesc,

prin har, filiaia i iubirea Fiului fa, de Tatl.

Cele spuse pîn aci fa de Barth sin* în msur s fac îneleas, în oarecare-

grad, concepia catolic despre caracterul infinit al cunoaterii lui Dumnezeu, chiar

i în raport cu fpturile.

Dar doctrina catolic despre actualitatea permanent a infinitei puteri de cu-

noatere a lui Dumnezeu în raport cu orice obiect, nu e în msur s disting cu-

noaterea de Sine a lui Dumnezeu, sau cunoaterea celor trei persoane divine între-

olalt, de cunoaterea fpturilor de ctre Dumnezeu, ci atribuie ambelor acestor cu-

noateri acelai fel de infinitate.

Ortodoxia poate evita aceast confuzie prin doctrina sa despre deosebirea între

fiina i energiile divine. Dumnezeu este infinit în puterea cunoaterii Sale, dar

aceast infinitate în puterea cunoaterii o manifest ca infinitate în act. numai în re-

laiile mterpersonale treimice. Creînd realiti finite, El fi-a mrginit într-o anumitprivin, nu numai actualizarea puterii Sale creatoare, ci i actualizarea puterii Sale

de cunoatere, restrîngînd aceast actualizare la msura dimensiunilor finite i ale

realitilor create. Chiar dac Dumnezeu tie de realiti posibile de creat, dar ne-

create în fapt, sau de stri posibile ale realitilor create, pe care acestea nu le reali-

zeaz în fapt, acestea sint tot hrratate, cci Dumnezeu nu le poate înfiina pentru a

doua oar sau de mai multe ori. Iar cunoaterea acestor realiti posibile, dar nerea-

lizate, care au baza nerealizni lor deplin sau în parte în voina Lui, este i ea li-

mitat.

Pîn aici are dreptate Barth i am putea spune c în afirmarea acestei autoli-

mitari voluntare a puterii de creare sau de non-creare a lui Dumnezeu i deci de li-

mitare a cunoaterii, e Implicat acceptarea de ctre Barth a doctrinei despre deo-sebirea între fiina lui Dumnezeu i lucrrile Lui necreate.

Dar în faptul ca Barth nu vede în cunoaterea fpturilor de ctre Dumnezeudecît limita ei, nu i o anumita dezîirmtare a ei, e implicat lipsa unei depline îne-

legeri a raportului intre lucrrile lui Dumnezeu i Intre fiina Lui. Dumnezeu dezlimi-

tea7 continuu cunoaterea Sa limitat cu privire la fpturi, pentru c face ca în

existena lor limitat fpturile s aib experiena tot mai clar a Sa, ca Dumnezeu

nelimitat, face ca ele s triasc, cu toat pstrarea limitelor lor, în orizontul neli-

mitat al lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu le cunoate în act ca atare, datorit energiilor

Sale necreate El se triete pe El însui în ele în pianul energiilor Sale necreate în

continu actualizare, nermînîndu-i strin modul în care El e trit de ele, atrgîn-

AH-**"t- pîp^t^rîi'+x

. * , , >.

I- " " "i '' a * '

: ,.joceami

_ jmf'^^pr^toTOar-adînc Îî* oceanul dumnezeiesc. :/'>i; ',

'

„.

.

.deosebete cunoaterea Sa referitoare la fpturile

i&rutate, care se dezlfcniteaz continuu în El însusî, de cunoatere referitoare la Sîne

însui, deosebete' cunoaterea a în ele de cunoaterea Sa referitoare Ia Sine însui,

ca deosebit de ele, pentru c oricît de continuu i de adine ar fi i ar deveni eie pre-

zente in infinitatea Sa divin, sau oricît de prezent ar fi El In ele i ca atare s-ar

cunoate pe Sine în ele, totui EI se cunoate pe Sine în Sine însui altfel ; se cu-

noaste c Cei ce poate face parte fiinelor limitate de infinitatea Sa, dar nu în modnecesar. Orîclt ar uni El fpturile cu Sine în iubirea Sa neiknitat fa de eîe, acestea

rmîn totui altfel unite cu cele trei persoane divine, decît sînt unite înireolalt acele

persoane, deci altfel cunoscute — din cauza iknitei lor dup fiin — decît se cunosc

cele trei persoane divine între ele.

Noiunea de cunoatere finit nu se poate aplica cunoaterii de Sine a iui Dum-nezeu î nu se poate -aplica,. în sensul ei uman, nici cunoaterii lumii create de ctreEl, din cauz c cunoaterea Lui nu are caracterul de cunoatere a obiectelor în eie

însei. Numai noi avem o astfel de cunoatere într-o anumit msur în raport cu

noi înine, pentru c în cunoaterea de noi înine, noi ne sesizm în parte i ca

obiecte, sau ne cunoatem în funcie de obiecte. Atottiina lui Dumnezeu . despre

, Sine însui nu are insa in nici un fel caracterul cunoaterii obiectelor, pentru ca Dum-nezeu însui nu are deloc un asemenea caracter. Noi ne cunoatem chiar pe noi înine

printr-o cunoatere într-o oarecare msur asemntoare cunoaterii obiectelor, nu

numai pentru ca «avem în noi i ceva asemntor obiectelor, ci i pentru c cunoa-terea noastr de noi înine este în funcie i de lucruri i de mrginirea lor, pentru

c s intem într-o legtur necesar cu obiectele. Iar cunoscînd obiectele, noi le sepa-

rm între ele pentru a le cunoate i Ie separam artificial de noi înine i de leg-tura lor cu Dumnezeu. Dumnezeu îns, fiind numai subiect i ce loc obiect, î cu-

noaterea Sa proprie neatîrnînd nici decum de cunoaterea obiectelor, nu se cunoateLe Sine însui cî-tui de puin într-un mod definibil raional. Iar fiind subiectul tuturor,

pe toate le cunoate legate de Sine, neseparindu-Ie. în mod artificial, de Sine î ne-

cunoscindu-le exclusiv ca obiecte. Nici fiina Sa nu e definibil raional, nici tiinaSa despre Sine însui, ba chiar nici tiina Sa despre lume, dei i ceea ce e defini-

bil raionat în lume îi are baza în El. Chiar noi nu ne putem defini pe de alt parte

uina noastr subiectiv în mod total prin cunoatere, pentru c ea nu e asemenealucrurilor. Iar dac noi nu ne putem defini fiina noastr în mod .total prin cunoa-tere, ci numai în parte, i nici tiina noastr cu privire la noi îriine, pe Dumnezeunu-L putem defini nicidecum în fiina Lui i deci nici atottiina lui Dumnezeu în

referirea ei Ia abisul subiectiv ai fiinei Lui 1, Nu putem defini nici chiar tiina Lui

referitoare la lumea creat, întrucît El însui este prezent i lucreaz în ea, întrucît

Ei nu separ artificial lumea de Sine pentru a o cunoate.

1. Vorbind de cunoaterea de sine. ca Dumnezeu a lui lisus Hristos, Karl Rahner zice :

«Aceasta nemijlocit contemplare a lui Dumnezeu ... nu este altceva decit contiina originarancobiectivabil de Fiu al lui Dumnezeu (ungegenstndliche Gottes bewusstsein)... întrucîtaceast contiin neobiectivabil de Fiu al lui Dumnezeu nu este altceva decît lumina interi-oar ontologic ce însoete aceast filiaie». {Doginatische Erwgungen liber das Wissen und

.Selbst. bewusstsein Christi, în ,*Schri£ten zur Theoiogie», V Bând, 2 Auflage, Benzinger' Verlag, Zurich-Koin, 1964, p. 237).

^lJHnjm^ poafe •spi"1*

i

c §#*»#' iui Dumnezeu referitoaggg

la Sine însui' e cunoaterea? reciproc perfect a persoanelor, treimice, Acese^er^Jsoane sini forma în care Dumnezeu îi este Siei obiect <*i cunoatere, Subiectul îiv:g

singurtatea absolut e un gol, care nu se poate cunoate în nici o imiscare a Lui,

pentru c nu are o asemenea micare, întrucît nu are spre ce s îndrepte o asemeneamicare. Cunoaterea este referirea spiritual a unui subiect la un obiect. Numaiprin- aceast referire se cunoate pe sine i se actualizeaz pe sine ca subiect. Dar

cei mai mult se actualizeaz pe sine un subiect prin referirea la un obiect, care e oalt persoan, sau prin cunoaterea altei persoane, care se refer i ea prin cunoa-tere ia subiectul respectiv. Dumnezeu are un astfel de pol de referin perfect în

Sine însui. Ei se refer la Sine însui ca la alte persoane i aceste persoane se refer

una la alta în mod reciproc, perfect. Tatl se cunoate în referirea Sa la Fiul, cunos-

cînd pe Fiul, cunoscîndu-se în Fiul, în micarea Sa continu spre Fiul care e în Sine

însuit i în micarea continu a Fiului spre Tatl. Cunoaterea perfect sau atot-

tiina perfect a lui Dumnezeu const în faptul c fiecare persoan divin cunoatepe celelalte în Sine însi ca pe Sine însi, dar în calitatea lor de alte persoane. <

Prin aceasta fiecare persoan se cunoate i se actualizeaz perfect i etern pe sine

însi. Aceasta datorit interiorittiî lor dinamice reciproce sau aa-zisei perihoreze.

Dar interiorîtatea -aceasta nu trebuie îneleas dup asemnarea interiorittiî fizice.

Ea const in faptul c fiecare persoan e deschis intenionat celorlalte i îndreptat

spre ele într-o iubire total i infinit, ea nu tine nimic pentru sine, c e predatîntreag celorlalte. E o perihorez spiritual 'total si infinit a iubirii contiente.

în cunoaterea reciproc <a persoanelor treiarrice ca subiecte nelimitate, e datpentru Dumnezeu, odat cu eternitatea, baza pentru posibilitatea cunoaterii altor

subiecte, deci i pentru crearea lor, a unor subiecte limitate în ele însei. Dumnezeucoboar în cunoaterea lor iubitoare la dimensiunea lor limitat, dar în aceiai timp

le ridic prin iubirea Sa la unirea cu Sine, în ambianta realitii Sale infinite.

Dar pentru ca Dumnezeu sa cunoasc în deplintatea lor aceste subiecte, s le

cunoasc ca pe Sine însui, e necesar ca ele s se predea, sa se deschid Lui, sa-L

iubeasc cu toat fiina lor. Cunoaterea lor deplin de ctre Dumnezeu depinde nu

numai de iubirea Lui fa de ele, ci i de iubirea lor fat de EL Dumnezeu vrea srealizeze cu ele o cunoatere reciproc, bazat pe intsrioritatea reciproca prin har, în

care Dumnezeu s cunoasc persoana uman ca pe Sine însui, datorit iubirii reci-

proce perfecte. Cine cunoate pe Dumnezeu deplin, îî cunoate pentru c Dumnezeui se deschide în iubire ; «Cel ce nu iubete, n-a cunoscut pe Dumnezeu» (l loan I. 8).

Dar i invers: «Iar dac cineva iubete pe Dumnezeu, acela a cunoscut pe Dum-nezeu» (I Cor. VIIÎ, 3). Cunoaterea reciproc autentic înseamn ancorarea în eter-

nitate, în sensul celor spuse 13 tema despre timp i eternitate. în acest sens, Mîn-

iuitorul a spus : «Aceasta este viaa de veci, ca s te cunoasc pe Tine Unui, adev-ratul Dumnezeu, i pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos» (loan XVII, 3). Cu-

noaterea reciproc in ceea ce are fiecare propriu se va realiza, atît cît ii e posibil

omului, în viaa viitoare : «Atunci voi cunoate depiin, precum cunoscut am fost ieu* (I Cor. XIII, 12).

Ca subiecte libere cu totul deosebite în fiin de cele divine, subiectele create

nu sînt prin fiina lor interioare lui Dumnezeu, cum sînt persoanele divine, ci pot

fi numai pcin har. Numai prin har unele din ele se destinuiesc lui Dumnezeu i se

fac cunoscute iui Dumnezeu în acest sens. Altele pun între ele i Dumnezeu un zid»

flîbSilFffirW 4&rfxE9u>s£ toi îrsai Închise* Lui Dumnezeu se

bucura* ciad omul îi vars inima înaintea Lui sau se deschide înuntrul Lui, cînd

aii-îl ascunde suspinul su înaintea Lui (Ps XXXVII, 9). Suspinul omului devine

atunci oarecum prapriu îui Dumnezeu, Dumnezeu nu mai are de cunoscut în necre-

dine os mare lucra Cci nici el nu mai are de cunoscut în sine mare iucru Dum-

nezeu ii cunoate teoretic, aproape ca pe un obiect, dar nu îl cunoate pnn comu-

nicarea lui piopne, care creaz în el stan mobile de alipire de înelegere, de afec-

iune continuu noi, care fac fluid gram ta intre el i Dumnezeu, îl fac s vibreze

Sn Dumnezeu msui «i pe Dumnezeu împreun cu el, A fac me^eu interesant i pl-

cut Dumnezeu cunoate m acest caz o persoan în deplina ei realizare, numai ca

o posibilitate Dar aceast posibilitate nu d aceeai bucurie vibranta in Dumnezeu,

ae i bucuria lui Dumnezeu îi aie totui plenitudinea ei în relaiile intertreinuce Cu-noaterea aceasta a unei persoane din partea lui Dumnezeu nu o mai îmbogetene aceasta, pentru c ea însi nu se mai îmbogete pnn cunoaterea lui Dumnezeu

m u bire, pentru c ea însui nu mai dobîndete o plenitudine de via pnn iubire.

S-ar putea spune c Dumnezeu nu vrea e£ foreze intrarea în fune'e create ce i se

«pun, nentru c respect libertatea lor, în sensul c mbirea nu poate fi introdus*

cu <iîa d n afaT i deci nici complexitatea vieii

în Rc\ea*ie se \ orbete oHfel despre cunoaterea de ctre Dun nezeu a celor

ce $<» deschid Lui cit * de un fel ae renunare a lui Dumnezeu la cunoaterea celor

ce nu \or s se deschid Lu, Psalmis*ui vorbete ne de o parte de cunoaterea

nt n*ti noastre de ctre Dumnezeu, spunînd . «Ce] ce a zidit îndeosebi mi mie ior»

Cel ce cunoate toate lucrurJe» (Psalm XXXII 15). sau «Dumnezeu tie ascunsurde

n i i» (^salm XLIII, 23) Pe de alt parte, cere lui Dumnezeu s caute d n cer îs \aQa sau s add& glasul rugciunii lui prin ceea ce se presupune c Dumnezeupj p^'ea sa nu prneasc, sau sa nu \oiasc s aud g asul une» mgcmni (Psalm

XWIII, 6 17) în trebuina ca fi na noastr s pr\ea^c spre Dumnezeu ca i Du~^-~ez.eu sa pm^rca %w# ea *e cupnnde de fapt de^a ca persoana noastr *rebuie so

se aochida lui Duine^eu mai bue-z* m Dumnezej sej <u mbeoc pe Dumnezeu,c«- Dvz"re7Qxi «a-] cu^oa^cu m censul deplin al c \ nljUi, nu nor ai teoretic sauca po oih^'-Q nedep* ** reah^a4

â Dn oceanul de i bire * de Iumma al la Dum-nezeu curq \a*uri de ubire * 'aze de lumn voi, r^îa cind noi ne descinderi Lui

Z o chenozd a Iu Du- nozeu v i îi 1 actul c sp ret ne c*<* i fora -* pa *j mdere ci

iubirea i cu cunoa^e^a n cei ce se închid Lui, - ai bme zis c d creat aa, Css

«d " i 1» poat *n uîg^ cu sila mbrea %i cunoaterea ^or referitoare a S ne

Du rnezeu canoa-'e pe cel ce se deschide Lui ce bun \oie, aude pe cel ce<4r g cfe £1 Cci pnn aceas'a acela se face tran-oa-ent pnn ****eterna La, pcn~

ti i mim^atea puteri] i iubi u dune incit Dumnezeu cimosemdu-1 pe acela, seru"oa<;'e pe Sine însui, în eficiena Sa m acela, ip \»de iubirea Sa îmbibat sau

rod t m iubirea aceluia, se \ede pe Sine însui in acela ca într-un mediu trans-

parent al infinitii Sale «Aproape este Domnul de cei umilii la niml i pe ce»

smeni cu Duhul n \a mintui» (P^alm XXXIII, 18)

Duuinezeu cunoate pe cel am^nt, pe cel ce se de^ch'de Lui, dar aceast ci*-

noa'ere este pe de alta par*e ui pierea aceluia de iubirea Sa, de energiile Sale ne-

jcj£3te_ de_j>re7ena Sa_ creatoar-e de via, de complexitatea tot ma» begal a vieii,

ceea ce are ca urmare înlarea aceluia S-ar prea ca Dumnezeu cunoate pe aceia

c<iret

deschizîndu-se Lui primesc pezena Lui in ei ZI cunoate astfel pe ^l\n, cu-

**r

<KT **

aoscîndu-se simultan pe Sine în prezenta Sa i în roadele prezenei Sale In et. *Eli*

vrea s dea tuturor din ale Sale i deci s-i cunoasc pe totf* El ateapt aceastcunoatere ^a lor de ctre Sine, pentru c ateap-t ca ei s primeasc ceva din ale

Sate, si s rodeasc ceea ce primesc prin iubirea lor Pa£jiii_d_sau_ nu, jg d cu si la

.

Dea s-ar prea c nici nu cunoate cu sila Pentru c cunoaterea lui Dumnezeu e

însoit de darul pe care îl hrzete, sau de iubirea Lui roditoare, sau H urmeazlui i primirii Iui i relaiei de afeciune care se produce astfel intre subiectul oreat

i Dumnezeu,pentru c cunoaterea însi e un dar, e o prezent oare se introduce

în cel cunoscut, dar numai ctnd prezena aceasta e primit de bun \oi& Pe cei

ce nu se deschid i nu înfloresc intr-o spontaneitate afectuoas, sub iubirea impli-

cat m dar, Dumnezeu n cunoate poate teoretic sau ca posibilitate nereattzat, dar

nu prin participarea lor real Ia El însui, Si prin participarea Sa la viaa lor con-

cret sau în actualizarea lor Dar cunoa-terea teoretic neparticipant, nefnnd iun dar, adic o manifestare de iubire, nu-i o cunoatere deplin, pentru c nu-i o

cunoatere eficient care transform i care zidete, care creeaz o comunicare vie

i afectuoas, care face grania între Dumnezeu i persoana respecta fluid, în urmafaptului c h 111a uman a devenit i ea fluid {cea divin e întotdeauna fluida) Dum-nezeu ii cunoate pe acetia dar nu-t poate ajuta i aceasta din vina lor. Iar aceastcunoatere e lipsit de eficien i de deplintate lipsit de caracterele cele mai esen-

iale ale cunoatem adevrate, ea e în oarecare fel o necunoatere, acceptat deDumnezeu pnntr-o chenoz benevola

Cel mai deplin cunoate credinciosul pe Dumnezeu m Hnsios, m care firea

uman, ca firea îpostasuiui divin, este deschis total acestuia, s*i acesta deschis total

ei Numai m Hristos cunoatem i roi cu ade\ araft pe Dumnezeu i Dumnezeu n^

c^ojiîs^j^jiQx^n^^cy^ Tubrtofi-^-L LuiComplexitatea problemei cunoateri lui Dumnezeu ne poate da i o idee devpre

complesi fa+ea extrem de dificilei probleme a pretimei lui DumnezeuDumnezeu pretie poate pe unu ca nu «e vor deschide mc odat Lui i deci

pret e ca nu-i \a cunoate niciodat cu adevrat, în deplina actua zare a potentelor

lor Prestana aceasta a lui Dumnezeu e deci pe de alta parte o pr tiina ca nu i

\a cunoa*e niciodat pe aceia în realizarea lor adevrata Referitor la aceia exista

m Dumnezeu cunoaterea a ceea ce ar fi putut deveni t cunoa e ea ca tu \orealiza aceast potena E cunoaterea pozitvj a unei posibiliti i ereahzate, nu a

p^ibihta v a lor leaiizate

D^ alii Dumnezeu prostie ca se vor deschide Lui, deci ca a \a cunoate in de-

plintatea realizm lor Dar nici pe acetia nu i cunoate dinainte cum 11 \a cunoate

atunci cmd se vor deschide Lui Aci iari Dumnezeu îi impune pr n chenoza vo-

luntar o limit pe care ova depi cu impui Cci altceva este sa tu c cineva

te va iubi i altceva *a te afli m bucuna iubirii lui actuale î s te resimi interior

de cldura iubim concrete a aceluia Dun nezeu însui va cunoate, în planul relaiei

Sale benevole cu aceia, an zice m planul energi lor Sai^ stri de bucurie pe care

nu le poa*e avea înainte de a se produce dar i stan de durere pentru neiubirea

altora, sau pentru fazele de neiubire eh ar ale acelora rare pe imia se vor în-

toarce Atunci Dumnezeu va putic pa la ele ele vor vibra în Ei atunci cmd se vor

produce Mai bme-zis, vor \ibra in El i prin aceasta \a vibra El însui, întrucât su-

biectul respectiv i-a devenit interior, sau strile acelui subiect i-au devenit înirmn

anumit sens proprii

r^w je -1--

In Zelul acosta s-ar concilia în parte prethnfa îuî Dumnezeu cu o anumit nou-

taie în cunoaterea ce o va avea în legtur cu subiectele create, sau cu o anumit

pretiintl voluntar limitata.

S-ar putea înelege m oarecare msur cum Dumnezeu, cunoscind viitorul su-

b ectelor «mane, acesta rmine totui viitor i pen*ru El \utorul îor va depinde

$ de darun'e ce ie \a âs Ei, de primirea acestor daruri de ctre persoanele umane.

lai daruri e acestea m le \a oa m funcie de creterea capacitii noastre de a t&

numi Dumnezeu ateapt s^ *e bucure in concret de bucuna i recunot nta con-

ci9- ~ a itl~>î ce \ r*r ptsni darurile Sa^e Du rnezeu accepta m planul vieii Sale de** atu cu u ntele create, un viitor m funcie de dezvoltarea acestor fiine EI are o

D re ' nî dar pu una care particip ant.opat la ceea ce vor face ele deci una pnncare p

restie in ace^t sens de «trire» anticipat, strile lor vi io are

Dn faptul c nu se poate contesta o prestan a lui Dumnezeu, dar mei o anu-

j as.+ep*a™ i participare a lui Dumnezeu la frnîntriie, duren'e i bucuriile

omeneti atunci eind ele se produc ar urma c preîiina lui Dumnezeu nu prejudi-

ciaz av*eptarea i participarea Sa la aceste evenimente Deci s-ar prea c" Dum-nezeu accepta i in priv nti preti nei o anumit chenoz Dar cub se împac ore-

:? in T n Du "^ezeu cu c Kenoza Lui m aceast pjivinî, rSmine pentru noi un *i ster

i^cndai jî

Mat a^es r imine un m ^'er mezul problemei raportul intre p^e^tuna iiber-

*. d Ji um n^zeu i libertatea umtci umane

In N° 1 Te^?-^ent se \orbe*e, ca i m \ echm* Testament ca ae un fapt de«- ~>t v" tei<is despre pretunta viitorului de Ctre Dumnezeu In Dumnezeu e^f e

« dineui bojd ei si ai îneît-pcvun 1 i al cunotinei^ (Ronam \I 33

n Hn^os «s "1 ascunse 'oate cono-nle inteTep lunii i a'e cuno> ntei» (Col

II o) hr s'os %% ebil care s a la^at tnjunqhiat pentru paca'ul lumn oe-iace pecp'iî^

r Ti m ca T o es4 ^ «mis 1 \ lucrul (Aooc \ sa) El p > cie*. e adeseori in

c_ -vjI vieii Sale 0«***3S*e*< Din p Te mta Lui ca Da ntzeu pT mese pTofc*ii % e

c î T s*a^ ent % \jO^ i p«.*e ^a d<- a profe i ^^e uc^l i dn \ or (I Tes

;

ir A1

D »* totodat «f «Dune n \ouI Tcs*aiert lata Ei s*au la aa <=i ^ a t De na î c ~<n 3 ql c ui V*j c

i \a d^sch ^e \ oi int ra 'i ci «i \n c -a cu ei» < \poc îîî

-ti *"* î UiuSd i~e ic u a ie care mon r>e pr~o~oci i lc "i ci ^ <~ r e p a ci+ ih ia. ne iec eon nanoi sa adun pe hu tc\ cu n ar'un pa a ea pun e

* 'a n ii \ T^ t (Va ti WIÎI 37} sau La. urma a lr ms la ei pe Fiu 1 S^u zucmd

^b^* "ver ruina de F ai Meu Ci îucratr r 1 \ ei prinzin^ pe Hui au rs intre ci «Acestac e 1 ot ftn oral venii sal onorm cu sa avem roi motenirea Luu '"Wat^i X\îf

3"- n

\e af ]am aci n faa unu a din cele mai mari "^«ere ale existenei ale aom-cj t

1 c'o mi ni*a co jlexi^a**» 1 îuj Dunnczeu <Cit -mt de nepatrun e judecileLui «1 cit de lejr-i c e ca ]e Lui? CaCi cine a cunoscut gindul Donnuîu i cine a

foM sfetnicul Lui? ?on ani *\.I 33 34/

V\ rm *i aci oare aceeai in4erfer^n de pretin i de o-bori re \oluntara la

o atep a ° a real zarn concrete a cersoanei umane n olanul ^elahei cu oaienn?Dar cun se mcd una m interiorul celeilalte fara a o desfi na pe cealalt?

în q neral teotogia s a <^prit la soluia unei preti ne nep redelerT narte a lui

Dumnezeu car i ea e pbna de mster «Dumne/eu le pretse toate dar nu le pre-

determin pe toate*, a spus Sf intui îoan Damachia {De fide ort/*., cap, 30J. El lpretie nu pentru c le va predetermina, d pentru c se vor face în .mod liber dectre oameni Prestana Lui m Ioc de a predetermina, se Ias deternrnet de faptele

viitoare aîe oamenilor

Poate c în aceast pretim care nu predetermina se ascund nite sensuri maiadinei Reinerea de l& predeterminare nu e poate o atitudine pur negativ, ci ex-presia iubirii lui Dumnezeu Ca atare ea implic i o preiim de un fel deosebit,

e o retinei de Ia o 'im prea rigida prea fatal Ea are desigur, un cert elementde chenoza

, ms nu ^hm pin unde merge aceasta Dumnezeu nu consider poateîmplinirea celor pretiutc despre fpturi ca impuse numai decît de imuabilitateafiinei Sale Pretima cu privire ia acestea nu e constitutiv 3 funiei sale, în aa fel,

incit o schimbare <a celor preîiute s afecteze imutabihtatea acestei fiine Ea e de-pendenta de voina sa Revelaia vorbete de cazuri de întoarcere a îui Dumnezeu«Atunci DoTnul s-a cit de prpdul pe care cugetase s-1 aduc peste poporul su»(Ieire XXXII H.Deut XI, 17)

Cind cetatea Nmne se pociete Ia predica iui îona, «Dumnezeu a vzut fap-

Ve lor cele de pocin cci s-au întors din cile lor cele rele i Domnului i-a pl-iut fdu de prpdul pe care zisese c-1 va slobozi peste ei, i nu 1-a mai slobozit»

(kma îîl 10}

Libe^a^ea iubirii lui Dumnezeu fa de fpturi, hrnita din prezentul etern al

ubini mtetre ce mf nite, poa^e aîe i ea un cuvint fat de pretima Lui, poate

Cd tu e -edu^ i cu totul Ia ioere

în melogerea pretunei care nu preie*ermm poa4e c trebuie avut în vedere

ap^ul ca iubirea e d'it de funiala a Dumnezeu, deci libertatea iubim Lui, fa de

fdp uriie create per Ir j ^ceasta a*it de conforr cu fiira Lui, încît ar fi q'eu de

c iqe ^t ca ei se a^a redusa la o resemnare imobila de ctre pretima Lui (eh ar

deca i aceasta e tot aa de conform cu fi nta Lm) ca n-ar încerca iari si n raisa ajute fnn*eîe

Lcre*te pentru El c a ias â n ne fencitul drun pe care li-î pret e

4.S3 turn altceva es e pentru Du rezeu, sa pre' e ca cire\s e » m ' al ce\ a c

expeneze iub>rca aceluia c nd ea cievine real tot aa altceva este s pretie despre

nn cd \ r r h Tui i d<~a nefenci* i altceva sa \ada neferuirea lor c nd ea ^e pro-

ci cp n \ reun fel Poite ca atirc nbir^a lai sensibila Ia act-**4a neferic re a

cearcci c1

n nou sa-i ajU ( e poate ca încearc sa înving preh na ca privire la ei *poate c i reuete în unele cazuri Poate c Dumnezeu include m pre-t »na Sa

o ase eaea c\ cnmah ate Intnnd m dialog cu fiinele create Ei face din timp o r*^a

htate serioas i pentru Sine De aceea uit aiul verdict de condamnare îl rostetenjmnezeu asupra unora numai dup ce acetia au definitivat în rod concret viaa

'or prin refuzul oricrei colaborri ca harul oferit de El i acestora de nenumrate

Dar or ce încercare a noastr de a concilia pretima lui Durnozeu cu liber-

tatea Lui neobosit c c te qr-^seuana i deci greit mtrucjt apleac cumpna raportului

n're ele cu o Ic gica sin pU^ta cm l m favorul uneia cind m al celeilalte i deci

ramme mai p rejos ue nfinit de subita i de complexa conciliere pe care o realizeaz

po te m fdp* Dumnezeu in Trei ne De Qceea preferm s respectm misterul cu t-cerea iar practic sa nu disperm niciodat cu privire la posibilitatea mmtuim noas-

tre, ci s încercam neîncetat cit trim, efortul de a ne schimba spre bine

Onoare dintre noi se afl in cursul unui progres In cunoaterea de sine, cînd

e m cursul unui progres în cunoaterea lui IXsmnezeu i, ca urmare, în dezvoltarea

i actualizarea tuturor posibilitilor Sale Afllndu-ne într-un asemenea progres nici

Dumnezeu nu ne cunoate bucuria deplin ce î-o va procura iubirea noastr corn-

oletl , ne cunoate total doar prm pretuna oarecum teoretic Dumnezeu a acceptat

chenoz i m privina aceasta, prm crearea fantei create contiente Cunoatereanoastr de ctre Dumnezeu are ioc în planul energiilor di\ine in. care are ]oc o dez

voilare

în Hnstos cel credincios e la \irful desavirim — uiarVe da înviere potenial

otai indiv îdual, — dup înviere m mod aotuat De aceea Dumnezeu o cunoate in

deplintatea ei am zace în forma actualizata a ei Cel cedmcos fund ia Hnstos

la captul desavuit al cunoaterii de sine, sau al cunoatem de Dumnezeu sau din

co'o de orice posibilitate de dezvoltare, la nivelul maxim la care se poate cunoateaceast fiin, i la care poate cunoate pe Dumnezeu, .Dumnezeu d» asemenea o cu

noaste la acest capt final i maxim al ei în Hnstos Dumnezeu ne cunoate pe noi

cred ne o ii, iar ^oî cunoatem pe Du rmezeu, la un m\el la care niciodat nu \cun >3*e vreun al*ul din noi pe Dunirezeu pentru ca iuoe> fe pe Du 1 nezeu la unnvq corespunztor, iar Dumnezeu gusta iubirea naturii unare i deci o canoateie aceas'a la un nivel de realizare a acesteia prin aceasta iubire ^axima d° Dum^e *u la care niciodat nu va ajunge a'*ul din noi E o cunoatere prm pârtie paraa,otal a a c^lui credincios la viaa lui Dumnezeu, o cunoatere a «t Dumnezeu datorita

part c pani Lui maxime la viaa uman Poate m aceasta onsta comunicarea in

sumlor in Hristoi, in înelesul ei real Desigur, cunoaterea Iu Du^ nezeu de c*renoi cred nciou rmme o cunoatere de tor ^a u ana Si c roas er»a noas*ra de

ca re Dumnezeu ramme o cunoatere de forma divina în r^ris tos s-a realizat o n

*enorizare rec proca -totala m*re Dumnezeire i fiina asumata « ai iuH decit om1 ar E j n eriorizare intr n ipos'as

ir i~Lastri Dumnezeu cunoa*e u i anul ca pe Sine îrs^ cci e i om ir

j. anal cunoate r>e Dumnezeu ca pe sine însui cci e acelai i Dumnezeu Ti ^>s

Fn<- b ramine *i Dumnezeu i om cci cuno^Cind ca om mh- a ea divina ca a ba

d o r e A3 H ramine inf nitate improprie dup fi ia iar cunosc J ca Du n<veu ni

tu -î n j ana ca * ap oprie ea ii **£** ine fa udine înpro^ ie dapa f n\a dar ~~

*+d , n ca~e transpare infinitatea div na ca infim ta/ e divin ca^e t an^pare p r'n

fiu nea u n a" EI nu d^vin» ca oi inf ni onn faptul ca DoJ nezeu fund da" ie cunoate oe Sine ynsu ca oin dar *©»»* inie i radac n * existentei urv*n-*

** d scooera pert u EI in infinitatea du nezeia ca «-i ca Dum"^zeu nu devine f " t

\ti n faptul ca om fund dar m Du nezeu se cunoa^ e pe Sine ins^i ca Dumnezej a

jeitu El abisul existenei divine se descoper p m transparer a uma^aPretiin+a lui Hristos ca Dumnezeu despre Sine ca om es * de a en enea d^

fecta pentru ca lub rea «i cunoa erea Lui ca om refe itoare 1* Sine ca Dui ne^e i

^te i ea perfecta si nescb, mbata

In Hnstos e data posibilitatea ca noi sa înaintri sp e reanta 3 ca e Dumnezeu cuioate na ura Sa umana ca pe Sine m^ui i na ui a una ia cunoate

Du nezeu ca pe sine însui Dar pentru aceasta noi trebuie a înaintam m un rea

ru Hnstos Prm aceasta înaintm spre treap a ia care fiecare a n no va cunoatepe aproapele sau ca pe sine însui mtrucit ii \a iubi ca pe sm^ însui Cci Hns'o»

fund ipostasul d \ n al întregii creaii nu pune bariere m re % ne i ea iar m E 1

-Ca ip^stas deschis tuturor toi se pot iubi i cunoate pe ei înii E necesar nu i 21

ca nici noi s nu punem o astfel de barier. Intre noi î EL. Ei e ca un fel de ipostas*, >

cap al nostru Dar prm «aceasta e dat posibilitatea ca i noi s înaintm în a cu-

noate pe Hnstos-Oumnezeu ca pe noi înine, ca pe ip ostasul-cap al nostru.

Iar dac noi ne consolidm în iubirea i în cunoaterea reciproc între noi iHnstos, pretiina lui Dumnezeu cu privire la noi nu mai pune problema dificil

a concilierii între ea i libertatea lui Dumnezeu, care «vrea ca toi oamenii sâ\ se

mîntuiasc j îa contiina adevrului de vin» {I Ti -n II, 4)

2 — înelepciunea lui Dumnezeu, întrucit e un ansamblu de gîndiri i de acte

ale Lui referitoare la lume, reprezint i ea o chenoz a Lui în baza atottnntei Sale

eterne i intrinsece Ea-l o coborîre la dimensiunile, la posibilitile i Ia necesit-

ile lumii Dar urmrind folosul maxim al tuturor componentelor luxmi, i al lumii

ca întreg, nu poate vedea acest folos al lor decît în sîîuirea maxim a lor în

Sine însui De aceea ea nu e numai o coborîre a lui Dumnezeu la Iu ne i la toate

$i la toi cei dm ea ci i un ansamblu de mijloace adecvate pentru ridicarea con-

tinua a lumii la împrtirea comuna* i armonioas de fericirea dumnezeiasca îne-

lepciunea culmmantg a lui Dumnezeu referitoare îa lume se concretizeaz în «sfatul

sau planul oeî etern» cu privire 1^. mmtuirea lumii i la înfptuirea lui

De multe ori aceast înelepciune recurge la metode cme nou ne par absurde,

nebune dar care in realitate demasc înelepciunea noastr ca afhndu se mult maiprejos de ea Dumnezeu accept s par inferior în lucrarea Lui logica noastre Daraceasta e numai o chenoz pruta care demasca pin la urm falsele înlimi ale

cugetrii sau Me logicii noastre, bazate pe cunoaterea unui insuficient de larg ori-

zont al realitii Noi surpm izvodirile minii i orice înlare, caje se ridic împo-

triva cunoatem îui Dumnezeu» {U Cor X 5) «într-adevr cuv intui crucii pentru

cei pieriton nebunie este» (î Cor I 14) «Au n a dovedit Dumnezeu nebun înelep-

ciunea Iun î acesteia? Ca de vre^e ce lumea prin înelepciunea ei n a cunoscut

pe Dumnezeu a binevoit Dui nezej sa mîntuiasc pe cei credincioi prm nebunia

propovduim Pentru ca nebunia Ui Dumnezeu este mai dreapt aecit înelepciunea

oamenilor» (I Cor î 21 25)

Aceasta pune o problem este oare absurda ordinea lumii pe care pretinde

ca o reflecta înelepciunea «natural» ? Sau ordinea aceas4 a e mai complex dec-it

reuesc fiinele umane sa o reflecte in înelepciunea lor 2 Sau implica ea foarte

logic m-ie fundamente i nite scopuri pe care înelepciunea f melor umane nuvrea sa le ia in considerare ceea ce are ca urnare o truncheat înelegere a ordinii

iuxnii *? Punmd aceast întrebare trebuie sa constatam ca exista, pe ling ordinea

naturii i ordinea vietu umane deosebita de ordinea naturii Fiina uman este acea

fiin dm lume care nu se mulumete cu planul naturii Din ammdou se constituie

ordinea existenei umane în amindoua psalmistui vede oglindit înelepciunea lui

Dumnezeu

Ordmea naturii i a vieii umane sint chemate s fie deschise unei trepte supe-rioare de existent i s se desavireasc m ea Tulburarea lumu a venit din închi-

derea ei m ea însi Din aceasta decurge i non sensul ei

înelepciunea lui Dumnezeu, descoperita in Revelaie i în mod culminant în

"Hnstos oare a înviat deschmndu ne i nou perspectiva mviern, nu contrazice deci

esena ordinii lumii, a o reface pe aceasta i o completeaz o înal pe aii plan

Dar intrucît mdrepteaz starea m care a czut aceasta, ea apare de multe ori ca

contrar acesteia

Unei judeci care nu vede declt ordinea xîgîd a naturii, înelepciunea mani-

festat în aceasta i se pare superioar celei descoperite în* Revelaie, oare culmi-

neaz în Hnslos ? sau i se pare chiar singura înelepciune adevrat, fie c admite,

fie c nu admite existena îui Dumnezeu

înelepciunea lui Dumnezeu îns reveleaz ordinea lumii ca baz pentru dez-

voltarea fiinei umane spre o existen etern Cci abia aceast existen etern rs-

punde valoni i dorinei f înei umane i e mai profund o înelepciune care reve-

leaz ordinea lumii ca baz pentru un dialog superior i venic al nostru, al celor

credincioi cu Dumnezeu si cu semenii notri. Mai profund este o înelepciune care

restabilete pe cei credincioi în ordinea superioar si complex a relaii loc inter*

personale normale, susinut de dialogul lor de nesfirit exigen^ finee i com-

plexitate cu Dumnezeu, dialog care poate modela în sens superior i ordinea naturu

Ce abis de înelepciune nu se ascunde în Întruparea Fiului lui Dumnezeu ca

om, care deschide perspectiva venicei viei îndumnezeite, a unei \emce i negriie*

slave a fiinei celor credincioi? Duhul acestei înelepciuni, se roag Sfîntul Apostol

Pavel, s se dea adresailor si din Efes, ca s priceap «care este ndejdea la care

i-a chemat, care este bogia slavei motenirii lui Hristos pstrat sfinilor» (Efes.

i 13}

Ce abis de înelepciune nu se" ascunde în faptul c prin întrupare, una i aceeainersoan es'e i Dumnezeu i om în acelai timp, purtînd i admcind în sine ca îîn noi toi pînh' m infinitatea divini, viaa noastr spiritual 1 Ce abis de înelep-

ciune nu se ascunde m crucea sau în suferina pe care o asum însui Fiul lui

Dumnezeu pentru noi i o face, pxm renunarea la sine i prin rbdarea implicat

în ea, condiia vieii noastre superioare, adic a relaiilor diVre noi si Dumnezeu.

Ce abis de înelepciune nu e în perspectiva de via venic, m starea de înviere

deschisa i dru't m învierea lui Hristos, Dumnezeu-omul ? Ce adincun nesfîrite

ae sens fericilor nu d înelepciunea artat în iconomia lui Hnstos, ordinii lumi,

care pr n ea însasi ar racninea mtr o frintur de sens sau de îneîepc une, cu care

n j s-2r outea ajunge la nirmc i în ce spor abisal de sens nu ni se descoper unDumnezeu care e persoan ^au o treime de persoane i intra ca atare pr n clduracomuniunii %mîiTi** de care e capab 1, m reiat i de iubire cu noi ca persoane, în

comparativ cu «Dumnezeu 1 » si-^pi st monoton uniform, lipsit de viaa, conceput duochipul naturii *

în chenoza dn iubire pe care nu o poate asuma decit Dumnezeu ca persoan,n

i se reveleaz dac ne lasan cucerii de aceast iubire, ceea ce ^pjne Sfmtul

Apostol Pa\ei * înrdcinai i întrii fi nd în iubire, s pute v i sa îVelegei, îm-

preuna ca toi s f nii care este lrgimea i lungimea i adincimea i înlimea, ia cunoatei iubirea lui Hnstos cea mai presus de cunotn ca plin sa fii de

toat plintatea* (Efes III, 18—19)

înelepciunea in sensul acesta nu poate avea alt temei dec t in oerfecitmea

comuniunii treirmee Prin înelepciune Dumnezeu vrQa s le conduc pe *oa<*e spre

perfeciunea ce iradiaz din acea comuniune înelepciunea intre noi iradiaz ea în-

si din comuniunea înterîren c «Unul» m sens abstract propria unor filozofii nu

poate fi îneles Lnde nu e relaie mterpersonal nu e cumpan.re i msura, ci exa-

gerare intr-o par*e, exclusivism Eforturile spre înelepciune le implic sau le n pune

numai viata înpreun

*'n™'!?'!'? *'

.

adIa- Aceste« « Po* fi desprite în raoort,„ „„ n.„.

V

I

numai prmtr-o coborîre bmevo .«V. £e*»»*** persoanelor tretalce. Dar

fcncwe» Sa, dup o drenW»' ~ '

Dnin"f

2eB creeaz «P»un i Ie face parte deDumnezeu nu e ÎSÎL JT* ", "?"*? e9a 'rta,ea peKOalMot *v™

e drept fatf de J, V^SS^ l^nc. And ' 7 * ""^ *" S fle drept <**cînd ar fi numai mUost.vTIr ? " " '

"^ drept'n-ar h deplm liber •

reduse !a starea ^ZcSLS?™™ T ^TT VmUM F"nteIe ™« « *real.tate adevrata,12* paS 'Ve a,e ™ ,ei Lui

"Lu— creata n-ar avea o

^ a putea pnm. Mn^' ^cC^J ""« •' * H ^"^ Capaci,atea

^ refer la no, sau la t<7 dar s* Irf t ."T P'*

P"n dlepta,e D"™ezeuturor cugetarea dre^t7pornes t! T? T* ^^ d6°Seblt în cadrul '«"

«Iu, ci de la realitatea ei în sineDiHnnezeu

>al«, a^^ror2LST;rmr^^ * f* " « P— Sa «» *"* celor-

Porn,rea spre dreotate «,„T «a. ale, * '* " ^ ** parte de *<*"*».r^te „ fle lMt în ^s fraTe

a!es -^—tul de revend.care a e, F.ecare do:

csenta cu a tuturor Fa dÎZZL iZlT"'* **** ™™«™* egala în

sentuneat de rev «Acare dS ,

'

° !lH"ane M 1Mn,ft!9,a P^P»^'* «n

aduse la ex,sten^ * ^S

'

e T/ °" T" *" bun^ oln 'a Lm au fosto dreptate cbw în «port « E^^, ,'TS". V" ' DUmne?eU * Ch*am ,aca nu

. poate face necreafi sau' ™e a^ l ,

°° "* H> CU eXC6ptla faP îu'-

portul Lm fat de e, „ pe bS acelDU Se abate de îa dreptate m ra-

>egunl a drepttli j?

o p

p:rn

b

rrr^t'^r D9en

;u eî

r senti"ent de a^^sonale trc.-n.ce, nu poate s nu f.e dren 7 -

D^Pef^ "' '"^ '*n «porrtur 1^ per-

aceasta conv.ngere „0l ne pute^ "?, n n"

"^ ^ Cr*atUn ' e Sa!e Baza" ^?> m a. fcut sa fiu p rta de fer.c"rea Ta d "T ,

<<D°a"ne TU " re e>1 dre^cu m.ne

. M a, fcut pen ru ace « H r liP" dleptate

''

'pIlne^« '"tcn.a Ta 1

I«pt.neste cu mJne dreptate T,,' '^2I n "drepta ' ea de care sufr

aceasta, f„„ ta umana treb sa ] Z\ "T, ?" m "31 iCUU °ar °dat c"«np«.n. cu nune dreptate t. ,» Cu 2 \

mUnh™SC C •»« ««.t pentru a-na de la Dumnezeu pnn rugcSn, de

' ^ tr6bWe ^^ dreptatea dl"

»«. n.g.nd pe Dumnezeu ,«n acâ p'lT f I"'6 ^ ^ deCUr9 e cfac pante de fe

a ne f"" p;

rte de f

fr'"rea Sa, trebu.e s ,i rugnl s

«ne. bazata pe conv.nger a ci n™?

'1

j

ee!oriaI î ! »>™t« de dreptate pentrud« dreptate egai

, pen u ^.alfine t h* tFebU!e S ^ le9at de d°^ta

Pe ace,a sa se bucu e. dup dr n2^!^/" ^^^ ^ f' nd ' ' a ^ut „

pentru ";;:.1

ci htuz^t drep" ea de ia— ^ p-™ ««

-

Pe *ot. cu dreptul de a slbucrua n ^ T? ^ f3,>tUi C DuTnezeu'a fcu'

creat.e 1 care pot f. srTr.-e ! f

69a' ** hU™ nle pe care El le a dat pr.n

—nu sal nu U reC s' LI °ec'"- " ^«'^ d<*^» «* *

f-ut pe el c, ace.a s.nt creLTe'l ' m"e' ^ PentlU C " u ac«- l-au

«Un pentru e, o stare upenoa' d J7 ?' " "^ PfaCtlC "" abuZ dacasupenoara dm punct de vedere matenal , el poate avea

l

4'convingerea c Dumnezeu îl sprijini în revendicarea dreptii de la ceilali. Dei- *-

gur, în aceast revendicare a dreptii de îa ceilali, nu trebuie sa piaTd Iubirea

fa de ei.

în privina fericirii de la Dumnezeu, trebuie inut îns seama c Dumnezeu»

creîndu-i pe toi cu dreptul s se împrteasc de fencirea Sa, a legat aceasta îde nite eforturi pe care trebuie s le fac ei înii. «împria lui Dumnezeu se ia

cu sila» (Matei, XI, 12).

Noi trebuie s ne sihm s fim drepi in faa Iui Dumnezeu, sau deschii, loiali,

în relaia cu Ei, fr s-L înelm. Trebuie s-î dm i Lui ce se cuvine din partea

noastr, adic slvirea i mulumirea ce I se cuvin i efortul nostru pentru obinereafericirii. Intrucît e drept, Dumnezeu ne cere i nou s fim drepi. Numai cel «drept»

in sensul acesta se poate bucura de dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie admisca drept în toate privinele. Ei nu numai druiete dup dreptate, ci i cere drep-

tatea ctre El însui i ctre semenii notri. Cel ce nu împlinete, din partea sa, con-

diia de dreptate cerut de Dumnezeu, cel ce nu recunoate pe Dumnezeu ca izvorul

drept aii i ca revendicatorul dreptii, cei ce nu e dîept in relaie ou pi (i cu

semenii si), aa cum voiete Dumnezeu, nu poate atepta s se împrteasc defericirea de la Dumnezeu. Astfel sensul complet al dreptii este: fiecare primetede la Dumnezeu cel drept dup dreptatea sau nedreptatea sa.

în «dreptatea» adevrat în faa lui Dumnezeu, intr, cum am spus, i smerenianoastr, adic recunoaterea c toate le avem de Ia Dumnezeu. în aceast legturmai trebuie menionat c cererea milei lui Dumnezeu nu contrazice cererea de a neî npîrti dup dreptate de fericirea de Ia Dumnezeu. De fapt în dreptatea fiinei

umane în fata lui Dumnezeu trebuie s intre si recunoaterea c Dumnezeu ne face

parte de fencirea Sa dup dreptate pe baza bunvoinei Lui sau a milei Lui Dar pede alt parte, fiind milostiv fat de noi, Dumnezeu nu se poart samavolnic i ar-

bitrar in hrzirea fericirii Sale, ca in concepia calvin. Dumnezeu e milostiv, dar e

i «Dreptul Judector», punind un pre i pe creatur i pe efortul ei. Cel ce cere

'•iila iui Dumnezeu, e chiar prin aceasta dreot i se împrtete dup dreptate de

i^neitm de la El

Nu \ orbim aci de dreptatea în planul situaiilor lumeti. Aceasta depinde dealte condiii. Omul nedreptit în acest plan e justi/ieat s revendice în acest piand'CjMatea Ss de la alii, fr s cear în acelai timp mila lor. Ba ch,ar e îndrep-tit s-i mustre pe cei nedrepi, pe cei ce calc dreptatea pentru hatîrul lor, b'rotesleze împo'nva faptei lor. Dar în acest plan oamenii se las greu în realizarea

dreptii

Nu trebuie îns uitat c exista o alt atentate, care \.ne de la Dumnezeu icare ^e î nprtete dup o «dreptate» a fi ntei umane Ea e deosebit de la unulla altul, dup «dreptatea» fiecruia De aceea cel nedreptit în ordinea lumeasc, se

bucur de o dreptate de la Dumnezeu, cînd ei e drept în faa Lui i viceversa. Saucoi egali în planul ordimi lumeti, pot fi foarte deosebii In fericirea de care se

fac prtai de la Dumnezeu.

De dreptatea deplin de la Dumnezeu se vor bucura cei drepi mai ales în

Mia Mitoare {Pilda bogatului i a sracului Lazr Matei LX, 10). De aci rezultc pîn la urm dreptatea pe care o are cineva de la Dumnezeu va birui i nedrep-tatea de care sufer în lume

Totui contiina aceasta a dreptii adevrate, caie pin la urm va învinge,

însufleete în general lupta pentru dreptatea adevrat i în lume, care îns nu

^ -V-* •? -- * #

pofte a desp^m^drefo«ilSJfr f^mm-m "tffî^gryniW

3K 4,rr£; Ia Iurae se d ° Iupt r*-^ wi. iT3«Ti«ri«. «

P 6 VOX "n.

en,! * ° ««Ifeeze înuntrul -lor i în<re dreotate.'

ITS. < lPr°9reS în 3CeasUS direCtie

'

raai bme -zis !n aceas '3 dubl direcie

tZ dl£ iH18/""021^"^ d°U d^ tti-?3U a ««ni »2 sS!catoare dmtre ele. fr ca acoperirea total s se realizeze în lumea aceasta

cala rr^ SUSWne aCeaStâ lupt pentru dreptatea adevrat, dar nu o d de-a

Sil l^tC

"?trCbUIe S "e *Propiem d« *»• * P»° ceasta de El prin efor!

nTre aUdf

,

T'DUSMeZeU SU5tin6 «C6aSt !nain '!are sPre d-P<a>ea adevrat

mai! ce'oTlTr 1 *^ sanC'i0Deazâ Pe - « «pese dreptatea altora

neLotaJ „, ' "fT' ' ^ ' *** "* ** dT6pt * * su,ent Cea mai mar*

dre t -^ dai- /fo^rid^fTr ^ mare în MP0rt ^ feptuI C a fost «' »•»

cei maf 'efectiv 1 V*™ C6reaSC pentru dreptatea Lui-sus<^ »» «"««uimai efectiv lupta pentru dreptatea adevrat In, cursul istoriei.

Dumnezeuîn echilihn, or/?m^ t • .

-—**««*«« ^ <_w uwuepi, ine in oajecare msurdruie d v p ZTl' ,

? CUnCMSta PUUnta tUlUr°r de a Se b"CUra de cununie

lirea ecWhb^lu, In, , ? Drepta,6a *dev*rat* deP^ va însemna si restabi-

ui L™Î! P mtre t0ate Ce'e Create'

care este refleMl deP>>* «1 dreptiiiui Dumnezeu care pe toate le iubete.

Dar ^TspÎt.Îfd'S^ \!°MW Sn '^ M DUmDeZeu a fost fmPH«< * ««to».

Hnsto t: £**???a **?« ***«» dl„ partea lui Dumnezeu, tot în

drept în fll MT^TZ'? *^ HristOS de la llCTe.P«tn. c s-a meninut

(Fihp Ti 9 c « ' *S"3 d3t Sl3Va Ve5niCâ mai preSUS de '<* * de «««te.

slava Lui în Evanah.r 7 "l* C" E1 ?i Unnto P ' lda Lui-ne v°m împrti de

I. 17* l Hr?VU,

t ? "S "a deSC<>Pem dleptaîea Iui »«nn«e«. (Rom.

^ntie J^s^^^raTifS'nT-fî îDr

mnezeu ?i dreptate si

ave-u aceast drJr«*i* l'* a aw1a! dreDtate^ în dar i din El

artat dreptate^^r'' h'^ " a darulul <«-• V. .7). în El n. s-a

(Hes. II, 4 ; Rom IX, 23; T,« m.'s)' * ^^^ ^ ^^ mila ^ îritoare

dreptatea In If "*,^C°tlm " pr°;estan <h

'c in Hnsto» Dunnezeu i-a artat

Lata, drln^TP ° u™mtte Pas'^ s

- ^ a^«t «z, în Hristos nu s-ar f,

d P n'a rDTma; pa nUm-'

miîa !UÎ °UMeZeU-în HnSt° S înS

'

dlePtat- ce. cn.deplina a lui Dumnezeu a încoronat cea mai deplin dreptate a omulu, s-a realizat

rloc „T 6 8°m!! fT dpeptate

'EI n " ar ^ fa« cu "°= o operde pedagogie, nu L-ar ma, i„,ereSa o cxe'ere a noastr, ci ar arta c nu ne-a

aX D? "

U;

te CaPab"e de ° Cre5tere Spi"!ual- î-^i puterea L„, creatoare

s :a

,:2",mmU

nta

-

HnStOS ^ °m SniplineSte dreptat6a Ca -prezenta tape ambele ce! ;a J

a,"MZeU TSp!le*!e cu dreP îa'«a ac«st dreptate. Le face

umanS fll 'PenUU Câ 6 UDUl ?i acela^ ^ostas pentru dumnezeire i pentru

dre!" el ,J 7

aC6Slea Pe"'rU C ^ " n °' Sâ ne împrt^im ™ »«^ d *

tos dini a" ti M TZeU'

SaU de dleptatea lui Dumnezeu acorda« în Hris-tos din nula -mai bine-*» de mila ta, Dumnezeu fr dreptate, pnirut în mod pasiv,

lui HrÎos T T 'rf ,

HnSl0 ^ °m'

Plin efOItUi n°S!rU'

aJ Utat'

des'9-. d* ^-1lui Hristos. sau de Duhul Lui. Toate «mdularele noastre trebu.e s le tace-n arm.

terMeUM Dunmezeuv sauJ oferite de Dumnezeu (Rom., N3» 13). Astfel, *

^ *

*%

f (/

<frJ9J}iate& depîînX o realizeaz Dumnezeu' îu Hristos nu numai prin faptul c îl umple

pa Hrteios ca om de' toat slava i strlucirea persoanelor divine, c i pentru c lpe noi ne umple de aceast fericire în Hristos, întrucît am biruit îa El. «Celui ce

biruîete ii voi da s ad în scaunul Meu, precum î Eu arm biruit î am>

ezut cu

Tatl în scaunul Lui» (Apoc. III, 21).

Dreptatea lui Dumnezeu va putea umple pmîntuî, prin faptul c ea se va arta

î -din partea lui Dumnezeu i din partea oamenilor. Numai aa se va putea împlini

cu adevrat intenia lui Dumnezeu de a se umple lumea de dreptate, iradiind i* din

oameni i deasupra lor. Numai aa lumea \na putea deveni cu adevrat «împriaiui Dumnezeu, care este dreptate i pace i bucurie în Duhul Sfînt» {Rom. XV, 17).

4. — Sfinenia lui Dumnezeu exprim i ea pe de o patrie o calitate intern a

fiinei divine, pe de alta se manifest în lume i devine o calitate participat a

flintelor umane. în primul aspect ea este cu totul apafatic, indefinibil ; în al doilea

e sesizat, dar într-om mod greu de definit raional, adic intr-un mod apofatic-oata-

fartic. Aci vorbim mai mult despre sfinenia aceasta «revelat, «manifestat în lume, în

coborîrea lui Dumnezeu la eajprin energiile Sale necreate.

în sfinenia manifestat în Vume se arat aceeai îmbinare de transcendent

i revelat al lui Dumnezeu, de înlime i coborîre. Dac nu s-âr fi revelat Dum-nezeu, nu i-am cunoate aceast calitate

; dac nu s-ar coborî, lumea n-ar putea

suporta sfinenia lui Dumnezeu î n-ar putea deveni prta la ea. Dar reveîîndu-se,

coborîndu«-se, Eî arat totui ceva ce depete tot ce e lumesc, ceva ce e de alt

ordin. De cile ori licrete pentru contiina noastr transcendena divin prin per-

soane {i, prin mijlocirea persoanelor, i prin lucruri), ea ni se impune în aceastcalitate a sfineniei, greu de definit prin concepte i prin cuvinte. Însi sfinenia

e ceva transcendent lumii i de aceea însi transcendena, o experiem ca sfînt,

dei e coborft la noi. Poate c nimic nu se triete acel «cu totul altfel» (das ganz

Andere), acel «mister productor de team» (mysterium tremendum) al realitii di-

vine ca în sfinenia în care e îmbrcat in revelarea sa. Aproape c identificmrevelaia cu sfinenia. Se poate spune ca în sfinenie ni se -reveleaz concentrat toate

însuirile lui Dumnezeu. Ea ne umple de o sfial de alt ordin decît orice sfial lu-

measc, de un fior neexperiat în raport cu realitile din lume, amestecat cu teama,

cu spaima, cu ruinei, pentru tot ce e întinat în noi. Parc ne simim descoperiiîn fata ei în toat necuraia i goliciunea noastr. Dar în acelai timp sfmema neatrage 2

. Pentru c starea de descoperire în care ne plaseaz e i o descoperire a

ceea ce e bun în noi i prin care ne putem purifica în faa propriei contiine. iomul e cucerit de fenomenul cunoaterii adevratei sale fiine, cînd acela se pro-

duce. Cînd simim c Cel sfînt a cunoscut adevrata noastr fiin i prin aceasta

am cunoscut-o i noi i, pe ling aceasta, arat îngduin cu starea noastr de p-ctoenie, sau ne curete, ne simim fericii, pentru ca" ne simim neîimpiedicaide a ne manifesta cu sinceritate fa de Ei. Nu mai jucm un teatru, prin care pînla urm sfîrkn prin a nu ne mai cunoate pe noi înine i «a nu ne mai permite

s fim noi înine i a ne ine mereu în teama c ne vom demasca. Nu mai jucmun teatru trist cu aparen de veselie. Cei ce se sunt curii în faa lui Dumnezeu

cel sfînt, primesc o «îndrzneal» (na^r^ia^ o deschidere a contiinei, care nu

2. H. MUhlen vede contrastul din sfinenie in faptul c ne atrage i ni se sustrage.

Entsakralisierung, Schdningh-Padeborn, 1971, p. 14. •

? rLw rPÎUS ««WM"** contiinei. De aceea, ciad ne simim tnHm&

~S nta ^ientîrlÎT^ "T" ef°rtU,Ut "* CUl,ir6 5i de st^omic^ la

Intru sfînt T«2Iu

'. DumneZeu'devine sfînt

-'C »»« e?« Dumnezeul „astru !jmru sfini te odihneti», se spune in cultul Bisericii Ortodoxe. Toi cretinii rf»t

P in ^unui Sfînt i au aceast contiin * prezenei Iui Hristos fo ei.

doctrinei

Oumnmîn,foac^x ^ ...^^ v-"«mc wc^uu uc ia a^umnezeu în viata os,

Zfl- •^ "^ f9duinte * ^îrxtuirii în viaa viitoare, nu a

™n? £r aune energ» necreate înc în viaa aceasta, contesta c omul se p^te ZrtSsf d*

laSmufuUl^neZ€U

'

iaI aCMSt «"^e »- dezvoltat în te^^Si a sLm!landului confonm crei,, cretinismul a desfiinat «sacrul», ca o "aSe t ^rKT '•°WeCte SP6Ciale

'a «Profani, totul. însui Fiul Iul<ruPmdu.se ca om între oameni, s-a «profanizat».

n„ r. c* «9 d oarecare ° «cuse aceasta înc Vechiul Testament n*r

poruT 1 snrjs ,

ci c

nss snnteascs totui in vecwui ^'-^

e

«

n

oi esfini, câci Sf t

6

LSf

TWJZ^r*™- «V°rbe?te adunr,i «*» lui israel

: Fii

Dumnezeu,

Sfîntul Apostol Pavoi n.

""~=u, »i»«u» (lcv. aia, 2 , Am vzut cmese ne orti * ' P* m "etinii « Sfinti *- Iar Sfîntui Apostol -Petru nu-

to«TL n ,

°n6am Sfînt* (I Petru "' 9

'-To« *vem a~es liTsfinenie câci

2eun

,

e

cPa

6"/ut ^ A T^^ °*** " ^^ "* ™ >^'

senina a nega c Fiu T n^ ^slb,Utate" accesu!ui tut«^ >« sfinenie ar în-

umanitatea asu^ltâ «i se un^™" "^ ™ «" ^^ du™«^«» '«Ura Inasumata i se unete cu no. în aceast calitate de Dumnezeu întrupat '

o sfiala ZftV^ol7:l

:lmntei

TTft3ina Pr°priei Sate eXlsten 'e * « —sta

curia sa ; rt

* ? f *Sa

'3 Cel°rialti semeni i obli9a«a de a avea grij de

^re'abso^.tre "LTanV^ a ^ "" * tai " a 3C€aSta Hne "»-»» ei

lai» n„^ •» , •?

•anumil3 legtur cu absolutul ce! sfînt, pe care reve

irprfnXi

u;;sr :s :i:re

-

ideT °. între5te în ea - cre5tinis^ a d-^întrucit, dei ahrmg rtZZ ''• P

"?î 8 deSCh 'S 3CCeSu! tuturoT Ia sfint^i«-

Pentru ea, Lî„Z 1" " ^^^ °Mp,"Ue Spf6 Sfintenie

" ° «Ptatef~,un moemn luntric spre puritate, spre delicatee; i întrucît el s a „s 5

::z:::l

:rt6a Ru,ui iui d™»™» « - « »»*•';

;iuirea

u

?ui

e

Ls

;

a

o t

n

::;

^

ce voiete s-L primeasc.

Dunfl

'Ul Chlnl al A!«andnei a legat strîns sfinenia de jertfire. Cine se trans-

sTli" >r jertf'

SS transPune în sta^a de sfinenie. Cuvîatul icpdv în .seamna «jertfa. i «sacru» în acelai timp. Prin însui faptul c cretinii se druiesc

2 ^"'r'S3U ^ JeftfeSC LUi

'd6Vin Sfinti

-Sînt învlui« în -««tenia ce ira-

TLn'A T£U

-

°ar" S6 POt jemi ,n m°d CUra'1

'Sau totaI

-numa i Pentru cse irnpartaesc de jertfa curat sau total a lui Hristos care. jertfindu-se, s-a sfinit. no, ss ne sfinim unindu-ne cu El în stare de jertf i avînd astfe, intrare la

"

-ff\Sfiaenîa viafe astlel din predarea total a omului persoanei absoluite. Numa*

unei persoane te poi preda, numai spre ea te poi transxende cu adevrat. In în-

demnul spre puritatea i delicateea luntric e implicat îndemnul de a fi pur idelicat 1n relaiile cu ceilali, de a te preda lor total. Dar predarea absolut nu o

poi. realiza decîi în favoarea unei persoane absolute. i puterea de predare abso-

lut nu o poj primi decît unit cu o persoan absolut care se pred i ea. Numaipredîndn-ne lui Dumnezeu i numai intrucît reuim sa o facem aceasta în unirea cu

Fiul lui Dumnezeu devenit om si predat ca atare îui Dumnezeu, noi putem deveni

sfini, at.R prin predarea noastr absolut, cît i prin persoana absolut prin care nepredm aUei persoane absolute.

Sfinenia vine de la Dumnezeu, de îa absolutul ca persoan, dar vine i prin

faptul c; noi aspirm ca persoane s ne predm total unei persoane absolute i rea-

lizm aceast predare prin Fiul lui Dumnezeu care s-^l predat ca om, cu intensi-

tatea absolut . Dac te-ai preda cu intensitatea absolut numai unei persoane lipsita*

de caracterul absolut, ai face din acea persoan un idol. Dar predarea îa un idol mipoate fi definitiv, pentru ca descoperi -curînd relativitatea lui, pentru c în afarde aceea nu ai In tine puterea predrii absolute i nu o ai nici din alt persoaauman. Puterea predrii -absolute îi vine din primirea cu iubirea absolut a aceste*

predri, îi vine din întîmpinarea iubirii absolute a persoanei creia i te predai. Tot-

deauna închinrile la idoli sini ambigui i provizorii, pentru ca nu primesc în întîm~

"pinarea Ier o iubire absolut.

Sfinenia vine numai de la o persoan absolut, pentru c numai în faa ei te

poli ruina în mod absolut i poi simi îndemnul spre o puritate absolut, datoritiubirii absolute i deci puritii absolute cu care te întîmpm. în faa unui «absolut»

impersonal, nu te poi ruina ; în faa unei persoane neabsolute nu te poi ruina In

modul cutremurtor, absolut, cum te cutremuri în faa Celui Unuia Sfînt, sau în faacuiva prin care transpare Cei Unul Sfînt. Pentru c o persoan neabsolut prin eaînsi are atîtea imperfeciuni, care o in la nivelul tu. Numai iertarea de la Per-

soana absolut îi poate da linitirea total i definitiv contiinei prin iertarea de-

finitiv a pcatelor, sau prin curirea de •întinciuni. i numai printr-o persoancate vorbete în numele lui Dumnezeu i confirm prin smerenia ei c numai Dum-nezeu vorbete prin ea. Numai un absolut ca Persoan poate fi curat prin fiin,

î-ti poate da pornirea spre o delicatee a puritii totale. Dac în pgînisrn, sacrul

era o calitate a lucrurilor, în Vechiul Testament ea a devenit o calitate a persoanei

absolute, iar în cretinism i a persoanei umane, în msura în care aceasta se umple

de Duhul Sfînt, se pnevmatizeaz. i aceasta datorit faptului c Persoana absolut

a devenit în Hristos i persoan uman, comunicînd celor ce cred în El pe Duhul

Su cel Sfînt, sau slluindu-se în ei. Unui absolut impersonal nu i se poate atribui

curenia în sens propriu, pentru c curenia este i o chestiune de intenie, de

gînduri, de inferioritate subiectiv, de delicatee în raport cu alte persoane, în actele

contiente. i numai un absolut ca persoan poate fi curat definitiv i total, prin sine

însui, pentru c e curat prin fiin, nu prin efort, nu în sens mrginit. Numai o

persoan ne poate atrage, ne poate trezi un interes real, pentru c ni se poate preda

3. H. MUhJen, op. cit., p. 10.

. «r-*

*?-

'M^T - :i?^J™-°^mi delicatee..

i*nSI^Soana *bîlill«.«.-« ne poa*e face i , ne predm înt,oWritete absoIL,trss:

* ii

.care se L^££^Tetum^S S?^r" "^ ^iiitenîSâ sfinete «£ sfi„ 1, !

P'

S^ "" !u0m mr9init « Pa«m pentni el

Dar întrucît aceX^o ™ 'T * '

"^ Y'*W0 ° Vede în persoana «b^&».i intimaaSS"r 6 împlinirea a Ceea ce formeaza aspitatia ce*realizarea cea "1? I' P SpUn6 C &,intenia e dintr -un Punct de vedere-

sale 4.

CCa "'ai pl°Pne a u™™<*. descoperirea sanctuarului intim al fiinei

Perso«™ ^rif^lr^^" " «"^ Se ™™«S~nezeu (binele curat ^ - f **

C°nSaCT S 'UJirU * t0t Ce tine ca absolut de Dum-•ctnl 'jertfiri eu'n ac T rea

''reP^ea **"""** ^ ACtu! -onsacrârii, sau-

ofera pir ana lor pVslÎ T\' ?°* *" " " ^^ ^ ' Pre0t- C* «> ~se druiete pe s ne in * * *

Sfint''* " "'^ ' Ia* înt'™« «' «•-

nind-o pTru in o e a TT dlUi6te ^ Iu"~ 1U'D™^ nemai «-

ior dragostea iTo^l f " ?'****** ^^ "««• M S COboare as^

definiie a 1 ^2 f ^ ^'^ -^ •"** 'P«™' ^^* actul de^ e

',T '*.

M ^.P™** * •« «- «ntrul toii „ o unific*

Dumnezeu ,i dâruTd o 1 n ' " "^ '"' DUm"e2eU-PrIa,tad lumea de > a

- -, h D^ervrzr: sr*-1 via* sa - «• ° p— -prin fii™ 05

''Sî

fCh6mai d6Ci S '" îmbraCe în Sfintenia di« Dumnezeu;

1

- na a 0^ H ^ "" aC6Steia * 8 reaUZS l™™°^ » ^re Perl

fbioSele,

a

mî, , re

rriie iiraiii

' dar prin toate iucrame iumiî- pe «- »•

ea cîs'oV; H ,

cerceteaz", dar nu ca i cind ar fi ultimele. Fa de toate

uri i

9

Unt ÎTf^Te

1 -

9ÎndUri'

in aCle' ^ Simiri

'

Sp0-d !" deiiCat^a

dLe a noastr e^ ^ n!ereSU ' U1'

a iubirii-To-te î?i descoper prin aceast atitu-

d^Dumne 'a f cu "nomiSteri°aS ^ DUm" e2eU

'

t0ate apar » da^ aIe iub"«tatorcin ^Tul » li T ^

P" " "°' S"^ ^^^ i •"' rsP-de-

direc, sau prin l!, Ji ,'"P6Cetea iUbirH n°aStte

-iari Iul^ne^. în mod'

-zeu la no ^ ;To rTr

O" " ""* ^ redpr°Cei ^—^ri , ,ui Dum-^

« - destin ei °Zd IT^ ^^ * ^^ l* e^ în «»«-1-e-

buinta. E necesar sa h^ * P" n m°dU

*"OStru Curat de a ° >«»«-

snnenie i o ac " nzt"^1 ^^ ^^ ""* ?i ^^ d6Stina ' ie SPre'

Dumnezeu c re no hV Parlea n0aSlra'Pr3CUCÎnd r°Stui ei de dar a ' »«•nezeu ctre n o, l de ^ „, n05tru ctre Dusnne2eu .

în{je noj

SâlsIU;4^st~;

c:s riMa::, r;^T3)

vede acest sanotuar sn «— - —6.' mJ^Tt"- For the Life of

'

,he world - New Yor*' ea- * "«• P- ».

I î obiectele sfinite în biserici nu primesc o sfinenie în modfâ*^cîlsfv peaâru eler care sa Ie separe <ie caracterul piotan al celorlalte obiecte i- ele* 4

merite ale lumii. Ele sînt sfinite pentru toate obiectele i lucrurile din lume, In modreprezentativ, dal fiind îegtaa lor cu toate î dat fiind sfinirea pe care ne-o

cîtîgm noi înine prin aceasta i pe care trebuie »-o manifestam în mod generat

fa de toate lucrurile. Prin pîmea, apa, vinul, untdelemnul, griul, chntite în biserici,

se sfinete în modul acesta oal pîinea, apa, vinul, necesare vieii oamenilor i în-

trebuinate 'de oameni. Se sfinesc apele rîunlor, mrilor, lanurile cîmpului, arucra-

Iele, rodunle plmuitului, curile^ casele Punea euharistie proiecteaz o aur de sfin-

enie peste orice pîme Dac sînt vase liturgice cu o *sfmixe special, ele primesc

aceast simire numai ca mstru^renle de cult, pentru ca prin cultul adus lui Dum-nezeu i deci prin ele s se sfineasc toate Iar preoii primesc o sfinire în calitate

de slujitori ai sfinirii tuturor, ca puncte active din care iradiaz sfinenia peste toi

Sfinenia e destinat s devmâ o calitate a tuturor i a cosmosului întreg

Ortodoxia n-a reintrodus desprirea între sacru i profan, între supcanaâural

i natural în lume 7, cum s-a fcut în Occident în evul mediu, mei n-a nivelai totul

în secular, cum s-a fcut mai tîrziu prin reacia Reformai unii, ci a socotit sfinenia

compatibil cu viaa întregii lumi Pîmea natural cea de toate zilele a fost sfinii,

fiind considerat vrednic s se prefac în trupul Dorrnului care hrnete pe om,

i vinul în sîngele Lui, nerecurgkidu-se la azrma neobinuit în uzul cotidian i nici

renunindu-se la vin ; familia a fost sfinit, fund acceptat ca ambian intim a

preotului, limba folosit în viaa de toate zilele a popoarelor a fos* sfinit, fund

primir ca 1-mh de slvire a toi Dumnezeu în cult

Dac principial sfinenia fiinei umane const într-o continu trire a vieii sale

i a lumn ca un dar al persoanei transcendente, întors acestei persoane prin trans-

cendere spre ea, dar folosit în acelai timp de persoana uman, iar dac prin

aceasta fiina uman se realizeaz cu adevrat ca atare, cum se arat în concret

aceast ade\ arat «omenie» a/ sfîntului ?

în sfînt nu exist nimic trivial, nimic grosolan, nimic josn.c nimic cinic, mmictocit în el e actualizat, delicateea, sensibilitatea i nobleea cea mai autentic a

Jianului El se caractenzeaza pnntr-o delicatee ireproabil, prin cea rai f nsensibilitate, care sesizeaz stan pe care nu le pot sesiza ceilali, pnntr-o reinere

de la tot ce este impur i ne3utentjc, care s-ar putea rumi bun cuvt p exemplar,pnntr-o atenie fr gre faa de semeni , el citete cea mai put n articulat trebuin

i dorin real a semenilor si i o î i plinete pron pt , din el irad aza continuu un

duh de druire, de generoz'ta+e, de jertfelnicie faa de toi fr nici o grij de

sme, un duh care înclzete pe ceilali i le d sigurana c nu sînt singuri

i totui, nu exist cineva mai smerit, mai simplu, mai neartdicial, mai neteatral

nai negrandilocv enttma\ «natural» in comportarea lui, aeceptînd tot ce e cu ade-

Arat omenesc, cremd o atmosfer de cuceritoare familiaritate Uneori îi manifest

familiaritatea i înelegerea prmtr-un umor de aceeai delicatee Nituc de poz,

de distan, arogan fa de situaiile, de lucrurile i de persoanele cele mai simole

socotmdu-le pe toaîe lsaste de Dumnezeu ca pe nite daruri de mare pre i cu un

rost pentru noi, nimic de ordmul prezumiei i al preteniozitaî i, al voinei de a se

reliefa, de a se impune Se face aproape neobservat, aprînd nunai cînd e lips de

1 lbtdem t p 3

o rnîngîîere, de o încurajare, defun ajutor, EI este cea mai uman£ î cea mai smerit^

fiin i în acelai top o apariie neobinuit, uimitoare, prilejuind celorlali senti-

mentul descoperirii adevrate a umanului în ei i în eu Cci este cel mai apropiat iIn acelai iunp, fr s vrea, cei mai impuntor, cel ce atrage atenia cel mai mult+

fr s vrea. îi devine cel mai mtim dintee toi i cel mai înelegatar %i te simicuta» nu se poate mai bine lîng El, sau mai la larg, i în acelai ftrop te strimto-

reaz, fcîndu-*e s-i vezi slbiciunile i greelile tale î te couleete cu mreia *

simpl a puritii i cu cldura buntii Lui i te face <3 te ruinezi de starea ta

coborSt de ia umanitatea adevrat, de artificialitatea i nedelicateea ta, i s te

te m de impuritatea, nevrednicia i meschinria ia, care îe^e puternic în relief în

comparaia ce o faci, fr s vrei, între tine i ei. Nu exerc.l nici o for lumeasc,

nu d nici o porunc cu severitate, dar simi în El o fenmitare i o neîncovoiere mai

presus de orice tensiune i crispare în convingerile Lui, în viaa Lui, în opiniile iîn sfaturile pe care Ie d, încît prerea Lui despre ceea oe ar trebui s faci, expri-

mat cît se poate de voalat i delicat, îî devine o porunc perutru a crei tmpk-

mre eti în stare de orice efort i sacrificiu. Aceasta pentru c o simi ca o adev-rat dezlegare de neîncrederea pe oare o aveai în tine, ca lmurirea sigura" a adev-ratului drum pe care trebuie s umbli ; pentru c sami c prm Împlinirea recoman-

drii Lui poi scpa de chinuitoarea contiin c eti definitiv pierdut. Te temi de

privirea Lui în sufletul tu, dar o atepi i o caui ca privirea unui prieten sigur

i a unui medic de indubitabil destoinicie*, care-i d diagnosticul i leacul sigur

si saivJii taie dmtr-o boal de moarte, intârmdu-le cu asistena lui reconfortant

Extrem de delicat i de sment, în acelai timp s mi c n'ci o putere din lume nu~L

poate încovoia, nu-L poate abate din puritatea Lui blinda, din iubirea Lui de Dum-nezeu i de oameni, din predarea Sa total lui Dumnezeu i d>n voina de a sluji

semenilor pentru a-i ajuta s devin cu adevrat oamanî î s se mîntuiasc Onese apropie de sfînt, descoper în ei mreia de *ama a Simplitxî, a puritii inten-

iilor, a fermitii în buntate i blîndee, a faptelor i lub^ni nepretenioase i ne-

îrîmbiata, ba chiar acoperi te>£Trebuie s te strduien ca s descoperi faptele mari

ale sfîntuîui, dar mreia lui se impune dintr-o dat chiar fr a i se runoate fap-

tele concrete prin care se manifest D'n sfînt iradiaz o i-^je-turbabil linite i în

ace.ai timp o cald participare la durerile celorlali El se odihnete în stabilitatea

iubitoare i suferitoare a lui Dumnezeu cel mtrapat El a in raft In acea «odihn», în

care nu \ or intra cei ntascultton (Evrei UI, 18) Dar oaihna lui are fora de a

atrage i oe alii spre ea i în ea i de a-i ajuta a>tfei sâ-i înving în mare msurdurerea De aceea sfîntui e un înainte mergtor ai umanitii, care avanseaz spre

viitorul perfeciunii eshatoîogice

El a biruit oarecum timpul, fund totui puternic prezent în timp Paul Evdo-chimov spune ca în sfînt existena e identic cu esena, ad. c esena sa uman s-a

realizat, el nu mai are lips de ieirea conhnuâ din sme spre a se realiza 8. Prm

aceasta el a cîtigat o maxim asemnare cu Dumnezeu. Cci existena const în lan-

sarea omului înaintea sa, în intervalul mobil al timpului, pentru a realiza esena sa

in Dumnezeu Noi ne umplem fiina noastr numai înaintînd spre Dumnezeu Sfîntui

a ajuns în Dumnezeu f la deplintatea fiinei sale umane.

A ieit el prm aceasta din acel urcu interminabil, din acea suit de «epectaze»,

de care vorbete Sfîntui Gngore de Nisa ? Sfîntui a gsit «locul», în care se adîn-

8. La femme ei le salut du monde, p 221.

ctie, sau m care se înal continuu trecînd din treapt în treapt, El este în «mi-carea stabil», de care \ orbete acelai «LocuN pe unde se înal cosmonautul este

îngust, dar el se în&l între atri,

Sfmlul depin nu ar trebui s fie retras din lume, ci focar activ de adevratumanitate, d*=» umanitate eshaiologic m IuTie în comunitile ca viaa superioar

de Ia mceoutul cestim^mului, toi membru lor erau sfini i nici unul din ei nu

se retrgea dn comunitate Sf n*ema era susmut de ambiana general a comuni-

tii Cretinii dornici de via superioara s-au retras din comunitile cLn lume, cind

nivelul de via spiritual a acestora a cobont i voina unei viei îmbuntite în

m pacul ci a început s in'impme "nulte ispite O ridicare general a umanitii pe

plan etico ••pTitual ar însemna o ridicare a ei îa un nivel în care sfinenia ar deveni

*ot mai frecv entShnhiî reprezint umanul purificat de zgura subumanului, sau mucnanuhu» sau

umanului pervertit, el reprezint umanul subiat pîn îa starea unei fee de extrem'ransparen i sensibilitate, peste cldura abisului de iubire al persoanei absolute

EI e un crup viu al absolutului viu i personal, un vjrf ameitor de apropiat i ame-

itor de tnalt sau de sublim al umanitiiîn sfinenia de ca^e aju-ig > se imparto^easca unu din semenii Notri, El apare

acelai paradox al înlimii transcendente si al coborim îui Dumnezeu la noi, fcin-

du-M e i pe noi cind voim i cind depune n eforturi în acest sens, prtai de ce-&n paradox

Prin pilda lor de fiine umane spiritual subiate, autentice si delicate, dar ferme

m cele bune prin ruoScunea struitoare ctre Dumnezeu m care se topesc i se

prsesc pe ei pentru semeni, prn slujirea lor dezinteresat, sfinii an*ic peaza cu-

cen'or umanitatea des<iV) r t a veacului viitor

Dar in acelai 4mip sf n i fac ef cient i reveleaz in e» uimitoarea umanitare

a »ai Hns fos fund o ^aza a ei Ba mai mult, mtrucit Dumnezeu cs*e modelul fn neiL^ane ei f<jc eficient i Te%elea2a «u anitatea Im Dumnezeu»

D n cele de mai sus rezulta c sfinenia lui Dumnezeu e legat de carac erul

de p^rsoara ai b np vis ae *n personalitate a Lui Subiectul snntemei nu poate fi

dent persoana i sfinenia persoanei e simit de o alt persoan Sfinenia e re-

iat a de saprema d fî caiete de la persoan la persoan Sfmen a se realizeaz ^n

pur *a*ea %i oehca*e ea rele* ei uesavirite a unei persoane fa de al*a Cci ourita'ea i del cateea este m alii termeni fidelitatea desvirit i atenia suprema urei persoane fa f a de a* e^e autotranscenderea tofal sore celelalte persoane__

Fidelitatea si autotranscenderea aceasta î*i are gradul suprem din etern tate intre

persoanele div n^ D^hul ca Duh al Tataiui i al Fiului ca aceeai Duh in amindoi

expnmmd ca persoana acesta fidelitate desvirit între ei se nume*e m modcpeoal Simt

Din fidelitatea i atenia reciproca treumic ni se î npartaete puterea fidelitii

i ateniei prin Du^ul Sfmt i nou, în primul rînd fa de Dumnezeu i prin aceasta

i mire noi De aceea cel ce se dedic cu fidelitate deplin lui Dumnezeu se <com-c ao-», se sfinete» iar aceasta se realizeaz prm primirea Duhului Sfmt Aceastane race s fim intr-un Duh cu Tatl i cu Fiul Se uot consacra i lucruri întrebuin-

rii fidele pentru Dumnezeu dar cel ce le întrebuineaz fidel pentru Dumnezeu e

omul Prm ele se manifesta credmcioia total a omului fa de Dumnezeu Omultotal credincios lui Dumnezeu devine îotai fidel i semenilor sai Cci i Hnsios

*• m?x™ n^ J- 3»- V

Fsf

Dumnezeu., ostru Sf nt stat nf " PneteW LU

' 'F 'U SfmU

<preC,to « l Eu -

Dumnezeu, cu 1egstu '

L

t' T " ^^^ !°gtura ftln 'el ™* ™

otatea f.delittu De ^"^n ? ^ '" f' d*1,ta,e'

Se tctre* te Jn «»P«>-poporuiu, Israel ndel.tT I^L*™***

1 "* ^ Stârml°r în Vechlu* Testament

Sfmtenw Im Dumnezeul reata î c"" "'i''p6atrU * raSpMda fldeht<» L«<

persoanelor tre-nace Dar DT ™1 i T '" * Sa'Prm fsde'lta<^ reciproca a

Dar ™,„ .

P €IU1 ei Dumn«ze« Poate fi fidel , oamemlor

«a,«^nr^^ irsfmti însea™a a "— «—

s-a daruu total ImS^Se? ™ » " °f™ "" VZUt-° la Sfmt

' Pea,ru c Et

Si se «fis »

^wnezeu prm jertfa sa, dar s-a druit tot aa de total si „«„*

Jnn^ii«JTIZVX^ ;°tal PÎD * SflfltUl—»S IndeS;

«ezeu sa n, « * .^TS £*?* '

Unm °m fata de D™*» » ca dL-îasusim m a nmdoua dir!ctnle 17 ^ ^^ *'' PenUu Ca 1 noî s a<^5«te eterne a de iLT *"**** lP°StaSUi ^ âl Meh"« des™"ht, *' lP°StaS al «««^at.1 sau 5 i

, Postas u^ian al acestei fide-

«u d̂ f1meL\%SU

n̂ st

PUte

f

r

a«lf

Del,late SaU ^ ,eg3tUr m rjrUate dCS5V'^a '

aceasta putere prn Duhu Su cefsf ^"Z' ^ Semem' "^ E1 "* *"««"'*

In jertfa lui e pu.ereaTerUei no u""" *" Tre 'me b 'd C°°° rt Sl în E1 ca <^

/undea omul nu e dlcît n 11 ,

'" Pre° t,â LW PUtefta P 'e°îiel noastre «^t«truparea Iu, Dumn u

'"

Tp e72 Ts" ^T"^ " Sfl -Ife?te'M ?iCe n° l)

'

fie a reautatn umane •P "^ ?

'Un 'CU C '7 " de^irsmi esen-

pen.ru Dureze" Î ! T ^'^ °a,Ter" '"^ " '» P—1nnd un on

pentru ca no, « p^ „^ P-tru oameni „ gradul ^pre^ dar e aceasta nu

c Pentru ca sa dob 1 PaSIV de Sfintemâ Im ca " în ^ '*h*« Prestan,

-4 do ^enii „trm" "°' Sfmten ' a ^ f 'de" tatea *^* ^ de °—eu

ade^îr ftî ci' 1An

leXTa

;P" m ^^ m °Pe" - Iactu«" * D^ •»

Sme, în jertfa sfaduL , n""' S/ 'nU dSClt M HnS'°S -*rucit E1 ne « »

ae jertfa *'* .S ra LndT"626

"'mtrOC,t ^ mSU/ ' 3Ceia51 ^ " «^ Sta-

« afla El IZaUt°trdnSCendere

. «- ^ fidelitate total fJts de Du-nnezeu, î„ care

noi s:::n

::;i;e: s:zi:iioîmam a ei pent- » - - ^ - pe

e sensibilizare, de v rs« ',

""' " " " UmamZeZe CU ^^ Sfl"^«______^^desvir5 ,ta a relaie, ra(re flln , a maa „ DirllIMîZ9J „ mtM aM ,n_

•T Latour. paris, DescIlSe ^ p

™ -^ '^t* ' lm rSCUelUis Par H B"^e « J -

J3+ >~ - >T*iT*/*<* i*f

ine/ ca o Imitaie a supremei delictele dintre persoanele Sfintei Treimi, ca o îm-

prtire din ea. -

•Dumnezeu vrea ca toata lumea s se umple de sfini, devenind cer nou i p-mÎTiX nou, in care locuiete dreptatea, sau fidelitatea, sau sfinenia, prin extensiunea:

ei din Sfînta Treime.

Criza actual a occidentului cretin se explic, credem., prin faptul c acest

cretinism a pierdut capacitatea revelrii sacrului. 'Dup ce roman o-catolicismul a

conceput sacralitatea Bisericii ca un factor de putere lumeasc fa de oameni ifa de lume, ca un factor de distan i de superioritate, iar Protestantismul, obse-

dat de acest îneles al sacrului, 1-a respins cu totul, afirmînd cu pasiune pctoeniai egoitaiea iremediabil a tot ce e manifestare uman, fie ea cît de bisericeasc,

— azi -acest cretinism caut s înlture înstrinarea lumii fat de eî, ca rspuns la

distana Bisericii sau Ia egoismul vieii cretine, prin accentuarea comuniunii din-

tîe cretini i chiar dintre cretini i necretini. Dar prin aceasta cretinismul occi-

dental ramine tot în planul pur lumesc, neputînd oferi lumii categoria sacrului, ca

ceva deosebit de ea i capabil s-o^ îmbogeasc cu ceva ce n-are ea i s rspund-la o alt necesitate a ei. Preoii din occident nu mai au curajul s poarte haina

preoeasc, spunînd c trebuie s se comporte ca nite oameni între oameni, cci alt-

fel -apar lumii ca nite figuri (mobile de muzeu. Bisericile lor au devenit ca nitecase obinuite, Liturghia lor a pierdut aproape- orice element sacru, promovînd nu-mai aspectul comuniunii. Cretinismul occidental vrea sa se secularizeze, devenindîntru totul asemenea lumii, ducînd pîn la capt o tendin care a fost de altfel tot-

deauna proprie acestui cretinism. Dar prin aceast secularizare lumea simte i maimult inutilitatea acestui cretinism, sau o utilitate de natura altor instituii i •acti-

viti lumeti.

Ortodoxia n-a parcurs acest drum al secularizrii, cel puin în Liturghia, în

slujbele, în tradiiile ei, cci teologia i comportarea slujitorilor ei se resimt de

multe ori de (influena occidentala secuiarizant, de un complex de inferioritate fade cretinismul occidental, care ar fi, chipurile, cult i modern, faa de ortodoxia

«înapoiat».

Credincioii, mai mult decit slujitorii bisericeti, trind ortodoxia nediminuat

în Liturghia i în slujbele ei, a pstrat experiena sacrului i prin aceasta Biserica

îi satisface sau le satisface o necesitate, pe care nu îe-o poate satisface nimeni îde aceea nu asistm în ortodoxie la criza din cretinismul occidental, la contestarea

Bisericii de ctre credincioi.

Experiena sacrului este identic cu experiena eshatoicgic a iradierii celuilalt

plan în planul lumii. Liturghia are caracter eshatologic. Credincioii triesc în ca-

drul ei, cu anticipare, înfiarea înaintea judecii din urm. pregustarea vieii ve-nice, înirea prezenei divine în planul vieii paminteti ;

preotul poate purta rasa,

cci prin aceasta nu apare ca o figurai de rn.ur.eu, ci ca o prezena care amintete

oamenilor eshatologicul, raptul c viaa paminteasc nu e totul i nu e ultima. ilucrul acesta apare credincioilor ca o îmbogire de experien, ca o bucurie ca

peste viaa paminteasc, uneori apsat de grele probleme i nu iar o oaiecaie

monotonie, li se deschide perspectiva unei alte viei superioare. Iar aceasta Ie d o

putere sporita în suportarea ureutii vieii terestre, în împlinirea într-un mod con-

tiincios a îndatoririlor legate^de ea i in purtarea luptei pentru bine, tiind c de.

A^^^-^-

- - % .'"V",-. -" „< pV..-.-^:*-A"r-

... t - ..> -., /.

aceasta depinde viaa lor de fericire venic. Prezena sacriifofr &S^ estiel un *sens

vieii «acesteia.: : ".;:V .' :

V-:

Prin sacrul pstrai de ortodoxie, .lumea se transfigureaz, .credincioii. fac efor-

turi spre sfinenie i, astfel, prin el se transmite, credincioilor o putere i pentrtrviaa panînteasc, pentru realizarea adevratei comuniuni i a pcii între oameni.

Nianai în experiena sacrului, fiina uman, umplîndu-se de prezena eficace &lui Dumnezeu, umplîndu-se de categoria sacrului, cunoate cu adevrat pe ©urri-«

nezeu. «Urmrii pacea cu «toii, i sfinenia, fr de care nimeni nu va vedea' peDomnul» (Evrei XII, 14). în felul acesta, cel ce se afl în sfinenie, se afla în ade-vr, în cunoaterea adevrat, prin experien, a lui Dumnezeu.- «Sfineste-i pe ei tn

adevrul Tu» (îoan X 36). Sfinenia lui Dumnezeu ne-a devenit cu adevrat acce-,

sibil, oa o modalitate de via uman superioar, în Hristos, «Eu m' sfinesc pe?

Mine pentru ei, cq s fie i ei sfinii în adevr» (îoan XVII, 19). Cci nimeni nu *fost siîni ca Iisus Hristos i prin nimeni nu ni se comunic sfinenia ca prin 'ElX«Oef;

ce se va nate din Tine, sfînt se va chema» {Luca '1, 35). «tiu cine eti, sfîntul lui

Duffnnezeu» (Marcu I, 24 ; îoan VI, 29).

5. — în nici o însuire a lui Dumnezeu nu se vede mai clar unirea paradoxal?între înlimea i coborîrea lui, ca în iubire. «Implicarea acestor dou aspecte e aade total, c nu se poate spune c sint -dou, ci c în coborîre se arat înlimeai viceversa. Se poate spune ca iubirea e chenoz prin excelen i mreie prin

excelen, tocmai întrucît e chenoz. Ca atare ea explic unirea paradoxal între

înîjnea i coborîrea iui Dumnezeu în oale celelalte însuiri. în toate se -manifest"

iubirea. E greu de gsit iubirea goal de* orice alt coninut, de orice alt însuire,

de orice alt dar ce ni se d prin celelalte însuiri. Dar tot aa de greu e de îneles'

vreo alt însuire a lui Dumnezeu, fr iubirea care le explic, le însufleete i le

umple pe toate. Totui se poate vorbi i de iubirea ca atare.'

Iubirea coborîtoare ia noi îi are i ea baza Sn relaiile eietne ale persoanelor<treîmice. .Iubirea implic un iubitor i «in iubit, sau mai bine-zis, cînd iubirea e de-plina, e relaia între doi sau mai muli, din care fiecare e i iubitor i iubit. De aceeaiubirea perfect înseamn reciprocitatea per/eot de iubire între doua sau mai multe-

persoane.

Karl Barth spune c însi existenta lui Dumnezeu este iubire 10. Mai precis, a

spune c Dumnezeu exist, înseamn a spune ca este iubitor i iubit Nu se poarte-

IT:.e

.r9_e dincolo de iubire. pentru a gsi o existen superioar, fr iubire. Nu se poate

merge dincolo de persoana iubitoare i iubit, aadar i de relaia 'între dou sauVpV *. -^i.

-mai multe persoane, pentru a gsi existena perfect i sensul ei, Deci nu se poate*

merge dincolo de Sfînta Treime pentru a gsi o existent superioar. Existena prin

excelent, existenta ca izvor pentru orice existent, este actul de iubire nesfîrit,.

absolut i inepuizabil, între persoanele divine. Nu se pot cugeta persoane per-

fecte fr actul desvtrsM i etern al iubirii, nici actul iubirii fr persoane, aacum în fizic nu se poate cugeta energie fr corpuscuii, sau corpusculi fr energie,

în sensul acesta, pe planul existentei supreme sau divine a exista înseamn a iubi

(i a ii iubit); iar a iubi (i a fi iubit) înseamn a exista. Ontologicul i spiritualul

coincid. Existena fr iubire înseamn existen uscat, nedepîin. Aceasta poate

avea ioc numai pe planurile, inferioare, create. Iar iubirea se obine de la Dumnezeu,,

10. Kirchllche Dogmatik II/l, 1353, p. 315.

m

de unde se obine chiar pom aceasta existena. D3r iubirea devine proprie fpturii,

numai prin rspunsul Ia iubire Numai pim aceasta ea e activ în iubire, Isî în-

suete iubirea ca subiect, e activ peste tot. Caracterul activ implic o dualitate, o

legtur în duabtate. Prin aceasta creatura se ridic la o existen plenar Astfel

fptura contribuie i ea îa realizarea unei existene plenare a sa Existena creat

îi are baza în cobonrea iubitoare a iui Dumnezeu ? este, în fundamentul ei, semnul

iubim lui Dumnezeu i al apelului su îa iubire Dar creattunea a refuzat s-i în-

sueasc iubirea lui Dumnezeu prin rspunsul ei pozitiv, iar prin aceasta a refuzat

sa se ndice la existena plenar De aceea a czut intr-o existena slbit, chinuit»

lene Un rspuns a trebuit s dea, cci fr un rspuns n-ar intra într-o existenproprie Dar rspunsul ei nefnnd o acceptare deplin a existentei, este însuirea

unei existene greoaie, strîmbat, sfîiatâ luntric, slab tDumnezeu ins ne-a oferit putina unui rspuns pozitiv la «ubirea Sa i odat

-cu aceasta existena normal în Hnstos în Hnstos, omul rspunde iubim iui Dum-nezeu în aceeai deplintate în care Dumnezeu u ofer iubirea Sa în Hnstos» Dum-nezeu iubete fima uman cu iubirea cu care se iubesc persoanele divine, cci Hns-tos cel iubit de Dumnezeu e nu numai Dumnezeu, ci i om , iar omul rspunde aces-

tei iubiri cu aceeai iubire cu care rspunde o persoan divin celorlalte persoanedivine, cci omul Hnstos, care primete iubirea dum i-i rspunde e totodat Dum-nezeu, Dar in Hnstos Dumnezeu ne iubete pe toi ca pe Fiul Su, iar noi toi pu-

tem iubi pe Dumnezeu prin iubirea Fiului Sau Des<gur numai dac ne unim deplin

cu Hnstos, ca s devin El ipostasul-cap al nostru Dar noi greu ajungem pîn la

acest nivel de unre cu Hnstos

Iubirea lui Dumnezeu a svîrit cea mai deplin coborire n Hnstos nu numai

pentru c s-a ofent fantei umane ca iubire egal cu cea mtertreiimc, ci i pentru

c din Hnstos s-a ofent fiinelor umane pctoase De aceea i suferina Lui a ain»

gradul cel mai nalt, pent'u c unei astfel de iubiri i s-a rspuns cu un refuz Cuci ubirea ofen f a fost wai mare cu atit refuzul ei a fost simit mai dureros To-

i i numai pnn*i-o asii el ae coborire pu ea ea citiga pe oameni i de fapt a cîs-

4 gat oe muli m modul acesta ea i-a manifes*at to*oda+4 toata puterea ei ridicind

ti nele umane a capacitatea unui rspuns egal cu al Im Du nezeu fcut om, la

auelul e'erruta i