С AND ROMANESC

No. 6

ANUL I OCTOMVRIE 1933

G Â N D R O M Â N E S C

P E S I M I S M U L C R E A T O R

Excese l e filosofici vitaliste duc, fără îndoială, la creaţiuni de multă căldură, la sondaje interioare profund metafizice al căror inte­res nu poate fi negat. Insă de îndată ce năzuinţa de a accentua ira­ţionalul depăşeş te anumite hotare, ea intră în ţ a r a nedeterminatului, a anarhiei interioare şi a impresiunilor confuze. Căci dacă a c e a s t ă atitudine filsofică poate fi fecundă uneori pentru creaţ ia art ist ică, — datori tă descoperiri i unor noi câmpuri şi orientări a l e sensibili­tăţii — în domeniul politic şi social e a poate duce la completa diso-Iuţie a cadrelor, la distrugerea lentă a valorilor, Ia anarhizarea şi confuzia culturii. Reacţ iunea de nuanţă vital istă, romantică sau uma­nistă, este a ş a d a r justif icată şi f irească în m ă s u r a în care ea luptă pentru dinamizarea formelor culturii; când însă în numele vieţii, a naturii şi tendinţelor sa le , se renunţă la orice disciplină şi d i spare orice linie ţărmuitoare a expansiunii, cultura se clatină pierzându-ş i suporturile.

A d e v ă r a t a luptă a omului de cultură se d ă în direcţia salvări i libertăţii spiritului prin dinamizarea formelor şi prin continua lor a d a p t a r e la necesităţi le vieţii. Dar v iaţa spiritului, p e treapta culturii, nu mai e un produs a l naturii indiferente: ea e opera experienţei proprii şi creatoare a omului. Departe de noi gândul de a s ă p a o p r ă ­past ie între natura dispoziţ ională şi eredi tară a omului şi între cul­tură. Căci în momentul în care cultura devine formă abstractă , goa lă de conţinutul, de substanţa concretă a trăirilor interioare, ea d i spare sau îşi continuă agonia prin tentative răs le ţe de a-i face infuzii cu ,,viaţă".

Puncte de reper a u exis tat întotdeauna în viaţa culturilor. N e ­garea lor e unul din actele de t r ă d a r e şi de minciună al celor ce în numele „impetuozităţi lor" interioare vor să sa lveze omul şi umanita­tea prin anarhia spiritului. N e place s ă accentuăm şi aspectul pozi­tivist al acestei chestiuni. Credinţa că nici o pietricică şi nici un fir de păr nu-şi schimbă poziţia şi nu se transformă decât în virtutea unor legi imuabile pe care spiritul omenesc le poate desprinde din

242 GÂND R O M Â N E S C

vâl toarea evenimentelor externe, a fost hotărîtoare în progresul achi­ziţiilor ştiinţifice a le culturii. A c e a s t ă p r e m i s ă a ştiinţei, înrădăcinată în puternica tendinţă de statornicie şi s iguranţă a omului, a dat ome­nirii un suf lu de l ibertate şi încredere fa ţă de lumea externă. F r i c a nu cre iază ci te s i leşte să- ţ i cauţi a d ă p o s t . Opera m a r e ce s f idează temporalul nu este operă de frică, ci de încredere, luptă şi pers i s tenţă dir i jată . Elinul a trăit cu neputinţa de a domina fatal i tatea, însă ş i -a creiat din nefericire, fericirea; din pesimismul existenţei optimismul creaţiei; el a reuşit s ă uite imagina apocal ipt ică a destinului! şi umbra implacabi lă a morţii prin obiectivările spiritului său. Durerea existen­ţei s 'a transformat în bucuria creaţiei! c a r e uită totul, deci şi vremel­nicia. Din a c e s t motiv ni s e p a r e că opera c la s i că iese din timp d a ­torită admirabi le i împerecheri dintre apoll inic şi dionisiac, dintre formă şi conţinut, dintre v ia ţa clocotitoare a patimilor şi formele impecabile a l e expresiei .

Durerea concepută izolat e cu totul l ipsi tă de va loare; e a nici nu se poate desintegra din ansamblul psihismului; e a e, peste tot, o chestie de sensibil itate sau, mai exact, de temperament . Sentimentul profund metafizic al „incompletitudinii" poate dev ia la rândul s ă u în anormal , d a c ă nu în patologic . In genere concepţ ia tragică a exis ten­ţei, izvorîtă din conştiinţa limitării puterilor de cunoaştere ş i acţ iune a le omului, r ă m â n e indiferentă a t â t a vreme câ t se consideră în sine şi pentru sine, f ă r ă corolare le ei pragmatice . E a devine în cazul cel mai bun un stoicism de grani ţă s a u un agnost ic ism cras , a cărui s im­bolizare succintă o prezintă un personaj a l lui A . F r a n c e c a r e refuză s ă indice drumul unor călători rătăciţ i fiindcă „ m a i întâi de toate nu ştie d a c ă . . . ex i s tă s a u nu există".

Câţi şi-au desvoltat însă efectiv toate puterile de cunoaştere, sim­ţire şi acţiune până la limita posibilităţilor trasate de natură pentrucă din această perspectivă să privească neantul ca şi rostul şi semnifi­caţia trudnicei formaţii în religia personalităţii? Căc i numai din aces t loc privilegiat şi greu de atins, îţi poţi da s e a m a de resorturi le adânc i a l e existenţei, de va loarea şi rostul vieţii.

Durerea a cărei semnificaţie este întotdeauna determinată de o tendinţă interioară, var iază ca întindere şi conţinut dela ins la ins. Lucrul e perfect explicabil psihologiceşte. Punctul dureros a p a r e într'o anumită p a r t e a unităţii dinamice a psihismului, într'un com­plex specific individual cu conexiuni şi cauze specifice. Astfe l că se fac o s e a m ă de abstracţiuni per iculoase când se vorbeşte de durere în general. „ A fi trist" are o repl ică imediată: „ d e c e " ? Aces t „ d e ce" s tă la hotarul tendinţelor ultime ale fiinţei umane care din a d â n c u ­rile inconştiente d ir i jează puntea de c o m a n d ă a conştientului. Con-

GÂND ROMANESC 243

ştientul însă îşi îndreaptă toa tă a p a r a t u r a senso-motorică spre r e a ­l i tatea externă, s p r e c l ipa şi s i tuaţ ia imediată; el nu a r e a l t scop decât de a orienta şi de a a d a p t a în vâ l toarea evenimentelor externe. D e aci u r m e a z ă acţiunea, în vederea adaptăr i i , care închide p o a r t a inconştientului ş i o d a t ă cu e a încetează săge tăr i l e durerii celei mari, metafizice. Acţ iunea binefăcătoare a faptei s e vădeş te deci prin fa i ­m o a s a ei putere de a aşterne u i tarea p e s t e durerile profunde, de a d a va loare clipei prezente . Americani lor — oameni ai fapte i — li s'a a d u s învinuirea că îşi p o a r t ă p ă l ă r i a înaintea capului . Puţin le p a s ă . E i şi-au creiat o mist ică şi o filosofie a faptei . Privesc v ia ţa cu în­credere şi în optimismul lor — adeseor i copi lăresc — se gândesc prea puţin la orori le morţii, zădărniciei , nimicului şi al întregei serii d e negări c a r e formează ciuperci le otrăvitoare a l e culturii orientale şi a l e Occidentului continental. Căc i a s o n d a durerea pentru sine, a o fructifica pentru p lăcerea diabolică de a vedea cum îţi d e s t r a m ă fibră cu fibră unitatea interioară descompunând-o, e semnul c ă te găseş t i în pragul desechilibrului. C â t ă vreme a c e a s t ă sinucidere t rep­ta tă r ă m â n e o chestiune personală , o privim cu ochii omului interesat d e toate manifestări le vieţii; c â n d însă în numele ei, te re tragi în închipuirea ta deformată înăuntrul unor hotare inaccesibile a l tora ş î d e acolo priveşti dispreţuitor spre lumea de c a r e te-ai depărtat , în-vinuind-o de prostie , b a t j o c o r i n d - o , . . . a i îmbrăcat haina geniului sau, mai curând, a nebuniei. Căci îţi poa te pune cineva o îndreptăţ i tă întrebare: C e a i făcut şi ce ai creat, prin puteri le mari care crezi că ţ i -au a j u t a t s ă ajungi în „ ţ a r a " în care puţini ajung, pentru cei pe c a r e îi dispreţuieşti , spre a-ţ i justifica astfel d i spre ţu l?

F ă r ă îndoială căr rădăcini le durerii şi bucuriei — considerate ca demente eo loratoare ale concepţiei despre v ia ţă — sunt înfipte în dispoziţi i le individuale native. Dispoziţi i le sunt însă formă nedefinită şi neconturată; hrana dispoziţiilor vine din mediul social, din con­tactul cu valori le culturale . A pretinde c ă durerea şi bucuria este d a t ă ca a t a r e prin eredi tate e s te tot a ş a de absurd ca şi a crede c ă bobul de g r â u a r e spic . Insă bobul de grâu va da naştere spicului d a c ă v a a j u n g e în pământ roditor. Durerea şi bucuria sunt dimensiuni câşt igate a l e vieţii. Nimeni nu este totuşi numai durere s a u bucurie, e vorba doar de o predominanţă a uneia s a u al te ia . Afecte le puter­nice, de orice natură a r fi, „ba t la porţi le gândiri i" şi cer „vesmintele vorbirii". E x p r e s i a verba lă e poate cea mai simplă, mai e lementară formă a , ,catharsis"-ului, ce s tă la îndemâna oricui. F ă r ă expres ie orice conţinut psihic r ă m â n e în domeniul neînţelesului, poate al nean­tului. In a c e a s t ă ordine de idei, B . Croce scrie: „ E l a b o r â n d impre­siile, omul se eliberează de ele. Obiectivându-le, el le s e p a r ă de eî

1*

244 GÂND R O M Â N E S C

şi li se face superior. Funcţ ia e l iberatoare şi puri f icatoare a arte i este un a l t aspect , o a l t ă formulă a caracterului s ă u de activitate. Act ivi tatea este e l iberatoare tocmai pentrucă isgoneşte pas iv i tatea . A c e a s t a expl ică de ce ,se obişnuieşte s ă se atribuie artistului cea mai mare sensibilitate s a u pasionalitate şi c e a mai m a r e insensibilitate s a u seninătate olimpică. Cele două calficative s e pot concilia pentrucă nu desemnează ace laş i obiect. Sensibi l i tatea, pas ional i tatea se r a p o r t ă la bogata materie p e c a r e art istul o absoarbe în organismul s ă u p s i ­hic; insensibilitatea, seninătatea s e r a p o r t ă la forma cu c a r e el sub­j u g ă şi domină tumultul senzaţional şi p a s i o n a l " 1 ) . Omul care îşi exter ior izează în forme durerea, îi s imte mai puţin povara; cu câ t for­mele vor fi mai desăvârş i te , mai estetice, cu atât posibi l i tatea de a-ţi schimba privirea de la fermentul creaţiei la creaţ ia însăşi es te mai pronunţată . Poa te c ă gândul ce s t r ă b a t e ultimele două rânduri a l e celei din u r m ă strofe din „ L u c e a f ă r u l " a u a d u s compensaţ ia întregei dureri eminesciene. De c e ? Pentrucă „ forma şi esenţa divină" a m a ­rilor svârcoliri afective e s t e în spaţ iu însă în a f a r ă de timpul ce m ă ­s o a r ă c l ipa trecătoare .

Ne trebue deci o durere act ivă şi creatoare . I a r pentru a c r e d e în sinceritatea şi universal i tatea durerilor, prezentaţ i - le în forme este­tice sau, d a c ă nu, arătaţ i -ne că negarea şi filosofia nimicului e con­cluzia ultimă a celor puţini şi mari care ş i -au spiritualizat şi ultima „ce lu lă" a personalităţ i i .

D I M I T R I E T O D O R A N U

i ) Cit . d in T. Vianu, B . C r o c e (Arhiva pt. Şt. Ret. Soc. 1932, p. 6 5 8 ) .

B R A Ţ U L >

. . . pentru A d y

întinde braţul alb pe care a t â t a l -am iubit, C u fruntea să-1 sărut c a 'n tro metanie prelungă, S'ascult mica-ţi inimă cum svâcnirile ş i -a lungă Asemeni candelii , lumina, în noaptea unui schit!

Din mâini împreunate, fă gândului meu c u p ă ! Ş i ramura lui va 'nflori iar c a în trecut; Ţese - i din lungi degete de fildeş, scut Ş i nici-o vijelie nu o să-1 mai r u p ă !

întinde braţul nins, c a un inel S ă 'ncingă ochii care I-au iubit, In noaptea a lbă'n care-un zeu suprem a risipit Printre căder i de crini, înalte 'nvârtejiri de porumbel!

ION FOCŞENEANU

POVESTE ŢĂRĂNEASCĂ

C â n d Ludovica a j u n s e în culmea dealului cu poa la pl ină de f a ­sole, s t rânsă mai mult d e pes te răzor, dela vecini, se opri s ă răsuf le . Ii bătea inima nu a t â t din pricina suişului, ori a poverii, — căci era o femee voinică — cât de t e a m a s ă nu o pr indă hăitaşii , „ c u şurţul pl in" şi s ă o facă de r â s .

A c u m însă pământul dijmuit era d e p a r t e şi chiar de s'ar fi în­tâlnit cu ei, nu p u t e a u şti din c e delniţă vine.

— „ D a , p a r c ă ei nu fură destul, în minune să- i coacă" — se gândi acum femeea, răsuf lând uşurată .

Ş e z â n d pe un muşunoiu înţelenit, în mijlocul imaşului, cu năframa neagră d a t ă puţin p e cea fă de i se vedea părul brumat, cu chipul osos , înegrit şi sbârcit de vreme, p e fondul a lbas tru al cerului, fe­meea p ă r e a o p a s ă r e m a r e de p r a d ă , g a t a să - ş i ia sborul . Cu m â n a s treaş ină la ochi, s e uita departe , spre c a s a al cărei acoper i ş de ţ ig lă roş ie era ca o u r i a ş ă f loare de mac, aici, în mijlocul lanurilor verzi de porumb.

S e mutaseră în câmp, pe „moş ia" lor, cum le p l ă c e a s ă spună, de câţ iva ani abia. Aici nu trebue s ă le ţii toate din mână; pământ a v e a u destul şi mai din a lor, mai din a altora, c re ş t eau vite, porci ş i li s e umplea curtea d e avere. C â t a u s t a t în sat, ab ia puteau ţinea două vaci re le şi a s t ea cu m a r e necaz; bucatele le e rau totdeauna numai p l e a v ă şi e rau nevoiţi, nu odată , s ă cumpere ca s ă a ibă ce semăna . Ş i uite, acum jirezile li's mar i cât dealuri le şi patru boi ca p a t r u flori rumegă în grădină.

O d a t ă cu boii în p o i a t ă şi turma din ocol, crescuse şi vaza lor în sat , unde orice om a t â t a cântăreş te c â t ă avere a r e . Căci d a c ă p â n ă ieri-alaltăieri , m a i putea spune cineva c ă Urcăneşt i i nu erau chiar de rangul întâi, a c u m d e când feciorul lor mai mare , Vaier, s'a întors de la cătane , unde a fost la „ K a d e t s c h u l e " şi s'a însurat cu Ana , fata lui Triloiu, „bocotanul Tritiului", n'ar mai fi îndrăznit s ă s p u n ă nimeni a ş a ceva.

Nici ei nu se l ă s a u cu nimic mai prejos . Cumpărându-ş i c lopote

GÂND R O M Â N E S C 247

la boi, ca s ă le v a d ă oamenii, duseră un c a r de fân unui om s ă r a c , dealungul satului . î ş i tocmiseră „ l a suciu", cojoace cu pene roşii, mărgineneşti , cum nu a v e a u în sat numai cuscri i lor.

L a biserică, Simion, bărbatul Ludovichii ş i g a z d a casei, căc i bătrânii l ă s a s e r ă de mult cârma şi tră iau într'o c ă s u ţ ă mică, l â n g ă poartă , trecea tot m a i în frunte p â n ă c â n d a j u n s e în rândul din faţă, unde, scoţându-ş i burta înainte, p a r c ă zicea celor din jur: „ui taţ i -vă la mine, cine mi's eu". Tuş ia în timpul s lu jbe i cu gravitate, cum f ă ­ceau şi ce le la l te gazde .

Năravul vechiu însă, din vremea sărăciei , de a ciupi din a a l tu ia nu 1-a l ă p ă d a t . Un om bogat — îşi zicea Simion — poate s ă iee de la altul, a r e cu ce plăti . Câmd îl prindea cineva cărându- i bostanii, ori ducându-i znopii din claie, îşi îngroşa glasul , z icând:

— Ce , mă, eu îs silit pe pământul t ă u ? E u a m ce-mi t r e b u e . . . Ludoviica privea tab la mare a Urcăneşt i lor şi îi creştea inima. — D a c ă a m putea pune mâna p e pământu l lui Botoş , care- i în­

glodat în datorii, a m face o tablă de loc cum nu este a l t a prin împre­jurimile a s t ea , s e g â n d e a ea. Treizeci de iugăre, la trei copii!

Deş i în sa t dat ina era ca fetele s ă fie plăt ite cu bani şi pământul s ă r ă m â i e numai feciorilor, ei a v e a u de gând s ă dee şi Marioare i pământ ca l a oricare fecior. D a r p â n ă atunci mai este vreme, fata e abia de doisprezece ani; m a i pot c u m p ă r a . Ş i câ te nu s e pot întâmpla în c inci -şase ani! D a c ă ar c u m p ă r a pământul dela a lui Botoş ar avea o mulţime de încurcături cu întabularea.

D e altfel nici locul lor nu e r a intabulat p e ei — se gândi L u d o -vica cu o undă d e p ă r e r e de rău .

— „ A ş a - i omul ăs ta , lăsător! A r fi putut s'o facă p â n ă a c u m a de sute de ori; bătrânul i-a zis destul şi bani a u avut. E drept c ă Simion al ei, e singurul copil la părinţi, lui î i r ă m â n e averea d u p ă moarte că n'are cui foc o lăsa , dar, vezi, omul trebue s ă se as igure . Bătrânul e ăl ce nu-i şi cu lăsământul tot vor a v e a ei cheltueli, acum, ori mai târziu.

F e m e e a s e gândi apoi , a ş a într'o doară , c ă s 'ar putea să-1 înşele cineva p e bătrân, cum e în mintea copiilor, să- i ieie pământul din mână. Va ier a l ei, ori a l t c i n e v a . . .

— A s t a a r fi apoi una! , z ise singură. P â n ă una a l t a ne-ar mai face cheltueli şi^ ne-ar purta p e drumuri, pe la potracări .

— Doamne, la ce m ă mai gândesc ş i eu, doar nu's oamenii chiar lupi.

Porni la va le pe drumul dela capete , unde iarba verde-străluci -toare, îi m â n g â i a p a r c ă picioarele sdrel i te de viţele de mure de prin cucuruzi.

248 GÂND UOMÂNKSC

E r a d u p ă cărat , târziu; de cules nu se a p u c a s e încă nimeni, dar porumbul, deşi verde la frunze, e r a a p r o a p e copt. Toamna, cu ploi le nesfârşite , cu noroi ş i neguri nu venise încă. Intr'amiezile erau tot ca în dricul verii, numai serile şi nopţile luminate de lună, c a ziua, e rau lungi şi răcoroase . Ce veac dela Dumnezeu!

Ludovichii, intrând pe drumul mare , îi ieşi înainte, ca din pământ, Urcan bătrânul, socrul ei. R a s , încălţat cu obiele albe de pânză şi cu s trai ţa de piele în spate , bătrânul venia p e marginea cucuruzaştinii şi când îi răsăr i noru-sa înainte, avu o tresărire şi se opri deodată . A p o i porni iar la drum ca şi cum nu s'ar fi întâmplat nimic,

— Dee Dumnezeu bine, t a tă ! F e m e e a ar fi vrut s ă se oprească şi să-1 întrebe unde merge, ce

mai e pe a c a s ă şi alte multe. — D a dumneata unde te duci, amu pe înserate, z ise iar femeea,

oprindu-se . — U n d e ? Unde! D a mie nu mi-i slobod s ă m ă duc nicăiri, numa

v o u ă ? , mormăi bătrânul în barbă şi măsurând pământul cu c â r j a îşi văzu de drum. T r ă g e a opincile după el bătrâneşte şi grăbindu-ee, se tot uita spre răsăr i t c a şi cum i-ar fi fost t e a m ă s ă nu-1 a j u n g ă cineva din p a r t e a aceea .

— H o d o r o a g a dracului, şopti femeea, ui tându-se după el. Bine că s e duce şi îmi mai rămâne mâncarea . Dă-1 în turbare! C ă a l tă t reabă nu face, numa şede şi mancă, iar de moarte nici gând n'are.

P â n ă a c a s ă se mai gândi la o soră a ei din Ţicud, la ce va face mâine de mâncare şi la un viţel ce făcuse viermi între unghii.

Dela poartă o văzu pe noru-sa, pe A n a şoşotind cu bătrâna şi când se apropie de e le pricepu că ele schimbă vorba.

— Ce au as tea de împărţit l a o l a l t ă ? — se gândi ea înciudată şi pre făcându-se că nu le vede. î ş i chemă fata în colţul din sus al târ -naţului, să-i a j u t e s ă dejghioace fasolea. Când fură singura o întrebă:

— Unde s'o dus m o ş u - t ă u ? — Nu ştiu c ă tăt s'o ascuns de mine. O vorovit şi cu tetea şi

când o plecat, tetea l-o petrecut p â n ă l a p o a r t ă şi l -am auzit că zice: „bine, bine, aş teptaţ i -mă numai".

F e m e e a se opri cu p ă s t a i a desfăcută pe jumătate şi ui tându-se ţintă în ochii fetei, o întrebă încruntată:

— N a i mai auzit nimic? — N u ! — Hmn! D r a g a mamii, z ise muşcându-ş i buzele. H m . . . vru s ă

urmeze, dar văzând c ă se apropie bătrâna, îşi reteză deodată gândul . Mai târziu, a d ă u g ă pentru sine:

— Mi se pare c ă A n a e soiu de ş a r p e !

GÂND ROMÂNESC 249

L a cină, A n a nu se mai să tura d e poveşti; toată era numai gură. D e frumoasă nu era frumoasă; a v e a părul roşietic, ochi mici, vicleni şi faţa pistruită, dar Vaier o iubea căc i era fată de g a z d ă mare . G u ­rile rele spuneau c ă m a m ă - s a o făcuse cu un jidov pr ipăş i t pe la ei cu maşina de îmblătit. A s t a însă în sat n'avea nici o importanţă.

Vaier, un f lăcău voinic cu musta ţa haiducească , da din cap şi zâmbea la arătăni i le ce le spunea Ana . P â n ă a nu merge la cătane, între flăcăi, fusese cel dintâi, în tagma lui. Acum, spuneau oamenii, s 'a prostit. N u te mai poţi înţelege cu el, a i crede c ă nu-i i bun capul, a ş a vorbeşte,

— Un om care s'a întors din „ a r m a t ă " — el nu zicea cătănie — cu gradul de sergent, nu se cuvine s ă meargă în uliţă şi să stee la pa lavre cu proştii , cari nu ştiu ce-i în lume, c redea el. Ori şi d a c ă merge, s ă le spună ceva vorbe mai frumoase, mai înalte, sâ- i înveţe ceva.

A c a s ă vorbea scurt, tăios, a v â n d aerul c ă d ă mereu porunci şi când era s trâns cu u ş a şi silit s ă spună mai multe, îl m ă s u r a pe a d ­versar de sus p â n ă jos şi începea întotdeauna: „ a p o i dacă- i vorba, a p o i . . , " A ş a învăţase dela domnul căpitan, care spunea c ă „ d a c ă - i vorba, apo i numai omul pros t o ia drept, cel cu minte le face toate cu politică".

Printre vorbe, Ludovica af lă c ă bătrânul s'a dus la Tăureni d u p ă tabac. Ii veni inima la loc.

— Cum îşi face omul s p a i m ă în oase din nimic, se gândea ea. II iubea pe Va ier c ă e r a „ m a r e şi frumos, c a bradul".

D e când s'a ridicat el şi umblă între oameni, de la multe I-a scos p e tatăl său . Ş i numai cinste şi omenie a u avut după el p â n ă acum, „Şt i e -ne Dumnezeu ce-om a v e a de aci înainte".

P e la miezul-nopţii Va ier s e sculă cu nevastă cu tot. In vreme ce îşi v â r a c u r e a u a în cioarecii ce i noi, cu un fus rău, A n a îi văcsuia cişmele. A s t a nu o mai făcuse e a de când era în c a s a Urcăneşti lor. Ludovica nu dormea şi gândul ace la chinuitor iar i se înfipse în inimă. C â n d văzu pe Vaier gata de drum, cu bâta ghintuită cu ţinte galbene, în m â n ă şi cu s t ra i ţa de piele de vulpe în spinare, ea îl în­trebă din pat , r id icându-se într'un cot:

— M ă i Vaier, dragul mamii, unde te duci t u ? — S ă a d u c a p ă de unde se bat munţii în capete. Unde să mă

duc! L a Moineşti, să-mi iau ceva pe banii ce ia dela ospăţ , doar nu i-oi ţinea în l a d ă s ă mucezească ,

î ş i roti privirea prin c a s ă şi se întrebă, îngrijorat: — O a r e nu uit nimic? D u p ă ce ieşi, A n a îi s tr igă din prag:

250 GÂND R O M Â N E S C

— Apoi , m ă i Vaier dragă , mie să -mi a d u c i boi de ă ia cu corni­ţe le vârî te în ochi că ă ia îmi p lac — şi isbucni într'un r â s gâlgâit de nu e r a s ă se mai oprească .

R â s u l ăsta , în c a p de noapte, nu-i p l ă c u soacrei . Cu gândul tul­burat de bănuială se dete jos din pat , îşi făcu de lucru p e - a f a r ă : , , să-I scoale p e Simion să- i a d u c ă pa ie la cuptorul d e pâine", în adevăr pentru a-i spune omului ce a r e p e suflet. Simion dormea în şură, p e răsboiu.

— Dormi? întrebă femeia. Omul se întoarse p e c e a l a l t ă par te şi femeea s e a ş e z ă p e o t a l p ă

de răsboiu, l ângă el. — M ă i omule, de ce s'o dus Vaier de a c a s ă s ingur? Ş i ieri, p e

la ojiniţă s'o dus ş i ta tă- to ! Unde s'o d u s ? T u ştii c ă ă ş t i a nu o c u m p ă r a t nimic toată v iaţa lor, s ă nu te

cheme şi pe tine şi amu, ne supărat , ne nimica, Vaier se duce la târg singur.

Omul p lescă i din gură ca atunci când loveşti a p a cu pa lma . F e ­meea continuă:

Bine, omule, eu nu zic nimic, d a de câteva zile şi mai cu s e a m ă ieri, toată ziua, i -am auzit şoşotind prin grădină. Ş i coita a s t a de A n ă u m b l ă îmbrobodită înapoi şi s e rânjeş te de gândeşt i c ă a m u îi mireasă .

— Ei, dracu, a ş a - i e a ! — Bine omule, bine! E u ţi->am spus . D a r visul meu nu-i a bună.

Locul nostru tot s tă încă p e bătrân, p e tine nu-i pus nici o brazdă . S ă dee Dumnezeu s ă minţesc, dar îi v edea tu c ă ăş t ia îl duc p e b ă ­trân la Turda , de nu o mers chiar az i şi îl fac de scr ie locuţul nostru p e ei. N e fac de minune şi ne l a s ă p e drumuri, amu, oameni bătrâni .

Simion s e trezi deabinelea. Ii fulgeră prin minte gândul c ă s a r putea întâmpla ceeace îi spunea nevasta şi îl pătrunse ca un fior rece p â n ă în m ă d u v a oase lor .

— Ei, d r a c u ! c lăt ină el din c a p . Ii venia s ă r â d ă c ă s'a ş i putut gândi m ă c a r la a ş a lucruri. L a uşă , Ludovica s e opri şi z ise c a pentru sine:

— Bine, bine. T r e a b a ta ! D a bătrânul e în mintea copiilor, îl poţi c u m p ă r a cu un ciocan de vinars şi cu o p ipă de tabac. Ş i po -rodiţa a s t a a lui Triloiu nu-i fel bun.

Simion îşi t r a s e ţolul p e cap , încercând s ă a d o a r m ă iar. L u d o ­vica însă îi răsco l i se un roiu de gânduri, ce nu-1 l ă s a u s ă a ţ ipească . Printre toate o hotărîre puse mai a les s tăpânire pe el: s ă reguleze so­coteli le cu întabularea, îndată ce s'o întoarce bătrânul a c a s ă . Răsuc in -du-se de pe o parte p e a l ta , stete în aşternut, gândindu-se la tot

GÂND R O M Â N E S C 251

felul de lucruri car i n'aveau nici o l egătură ou el, p â n ă se c r ă p ă de ziuă, când adormi buştean.

P â n ă la amiaz i Ludovica îşi bă tu f a t a c ă nu ştie s ă împungă o d a t ă cu acul , îşi boscorodi omul şi se s fădi ş i cu nişte vecini, a i lui Ş a s ă I lă , car i îi zdrobesc cucuruzii cu porcii.

N u cumva ăş t ia s'or fi înţeles cu hoţii ă ia a lui Tri loiu şi b ă t r â ­nul s'o dus la ei de c u ziuă, iar l a noapte, va veni ş i Va ier aco lo şi s'or duce cu căruţa lor la T u r d a ? A s t a o fi!

S ă se ducă Ludovica cu furca p â n ă acolo, nu-i potrivit, de e a se feresc şi n'o s ă af le m a r e lucru. Ş i apo i „nici nu-i bine s ă m e a r g ă muierea cu furca în brâu, a lungul hotarului", vorbă a p u c a t ă din b ă ­trâni. Să-1 tr imeată p e T r a i a n după funia cea lungă, a ş a ca s ă - ş i facă treabă, să- i spuie s ă vorbească cu slugile şi cu copiii.

D a c ă ar avea copilul mintea ei, cum i -ar mai putea descoase ! D a r Tra ian e tânăr şi-i prost, o s ă s e dee de gol.

E mai bine s ă a d u c ă numai funia şi s ă bage de s e a m ă d a c ă li-e a c a s ă calul . D a c ă nu, şt ie e a unde-i .

— Trăiene dragă , s ă nu te puie păcate l e s ă şezi că scot două piei de pe tine! Inţe lesu-m'a i?!

— înţeles, d a cum s ă nu înţeleg, s tr igă băiatul , bucurându-se că s c a p ă de a c a s ă . D u p ă deal însă copilul s e întâlni c u nişte prieteni, care îi a r ă t a r ă un briceag cu p lase le de os de peşte . S e a ş e z a r ă p e marginea şanţului ş i începură s ă s e târgu iască; T r a i a n spunea c ă el are bani şi vrea să-1 cumpere . Nu-i avea la el c ă nu ş i -a luat haina, da i d ă el, c â n d se mai întâlnesc. In ec le j ia popii sunt bani ş i unul din băeţi îi v ă z u s e cum „ s e bat" de ies din ei vâlvătăi vinete.

A j u n g â n d la Triloiu (cuscrii locuiau şi ei în hotar) Tra ian ceru funia şi p lecă . D u p ă ce s e d e p ă r t a c a de o svârl i tă bună de c a s ă , se opri şi începu s ă strige:

— T e t e Ioane! Tete I o a a a n e e ! Ioan, frate le Anii, m ă t u r a curtea; auzindu-1 pe T r a i a n strigând,

crezu c ă a uitat ceva şi ieşi la p o a r t ă : — Ce- i m ă ! — 0 zis m a m a c ă a c a s ă vi-i c a l u l ? — B a nu, spune-i c ă l -am trimis la potcovit. Tra ian cu funia

făcută colac pe mână, porni s p r e casă , în fugă. S o a r e l e s ta s ă sfin­ţească , џ

* * *

Ludovica s ta dinaintea uşii şi depăna nişte fuse încâlcite, A b ă ­tut-o Dumnezeu cu o fa tă şi o noră cari nici pune p e fus nu ştiu. Toate 's p e grumazul ei. Ş i încă mai zic oamenii că a fost fată harnică!

252 GÂND R O M Â N E S C

Mânca- i -ar pust ia hărnişagul! C ă numa fa la a fost de tot neamul ei. Ş i găzdăc ie l egată cu a ţ ă de l â n ă . . .

— D a hai încoace, mâneate-ar mirarea s ă te mance, ce m ă tot I or ţ i . . . I* irul se rupsese şi fusul, sărind din ciur se rostogoli de­parte . Nevoită să se întinde de-i p â r ă i a u oasele, îl a p u c ă de un c a p ă t şi smucindu-1, îl rupse iar.

— Ptiu, că de a s t e a n'am văzut de când m a m a m'o făcut. Ă s t a tot trebue tors din nou. N u se ţine nici un fir. D e a s t e a n'am păţit de când sunt şi azi , mâine vine piuarul. P e noi ne a p u c ă Crăciunul torcând, C â n d vom toarce şi de glugă şi de cioareci!

Trei muieri la c a s ă . D e a s t a a m e a nici nu ţi—i a ş a de c iudă că- i copilă, a m u învaţă. D a doar a s t a l a l t ă îi bătrână , Trebue s ă facă Ia bărbat .

— Vai mira-s 'ar târguri le şi ţ a r a de lucrul vostru că numai mi-aţi clăcuit ast' ţâr' de lână. Firul se rupse iar şi ea trânti ghemul în ciur.

— Desfacă-1 cine l-o făcut. D a c ă i-o trebuit bărbat trebuia s ă înveţe s ă lucre. L u ă ciurul şi intră în casă , împiedecându-se de prag :

— Arde-aţ i , s ă ardeţ i că toate-mi ieşiţi în cale. S e duse s ă des facă lanţul la porci căci se în făşuraseră şi pot

muri acolo spânzuraţ i c ă nu le are nimeni gr i ja . S c r o a f a veni la ea şi da să- i pr indă rochia:

— Haţa , ne! D a ce- i? Nu te-am umplut az i o d a t ă de m â n c a r e ? O lovi straşnic cu piciorul în coaste şi s croafa umplu curtea de gui-ţături .

— T u a i căpiet , tu muiere, îi zise Simion din gura şurii, de baţi porcii în pr ipon?

Ludovica nu-i răspunse . Dinspre deal venia o căruţă şi ea se repezi să-i i a s ă înainte,

— M ă i Gheorghe dragă , n'ai văzut p e Vaierul nostru şi pe mo-şu- său prin s a t ? Nu s'o oprit cumva la f ă g ă d ă u că s'o dus de a s e a r ă la m o a r ă şi nu mai dă Dumnezeu s ă vie, nici cum.

— Nu, lele Ludovica, eu vin dela Ghiriş, a m fost după benzină, la maşină, da nu i-am văzut.

Ludovica se întoarse înapoi, u i tându-se spre Dealul Crucii; se uitase de a tâ tea ori c ă o durea gâtul.

— Ei Trăiene, Trăiene, mâncu-ţi mămăl iga ! Ce ţi-oi da eu, de şi Dumnezeu o s ă p l â n g ă de mila t a . . .

începea un lucru numai c a s ă fie început; apo i îl arunca, băgând vină la toată lumea şi l egându-se de toate .

Nu-i spusese nimeni, dar ea era încredinţată acum c ă cei doi s'au dus la T u r d a să- i iee locul. A i case i vedeau c ă az i „ a r e ziua ei" şi îşi vedeau de lucru care pe unde putea, numai s'o ocolească.

G Â N D R O M Â N E S C 253

C â t e o d a t ă s e gândea c ă îşi face inimă rea pentru nimica toată; numai ce-o să-1 v a d ă p e Vaier, ivindu-se în deal cu doi bouleni, de ţi-i mai m a r e dragul s ă te uiţi la ei. Şi, poate , bătrânul s'o fi dus într'adevăr după tabac că s'o mai dus el, în gută să-1 mance.

Când însă o vedea pe Ana , umblând de colo p â n ă colo, g ă t a t ă şi pudări tă , cu năframa p e ceafă şi cântând de nu-i a j u n g e a curtea, o strângea, parcă , ceva de gât.

Noru-sa o privea clipind din ochii mici şi vicleni, cum fierbe — şi p a r c ă ar fi vrut s ă zică: „ a c u m oricât te-ar stropşi , pământul tot a l meu îi".

Ludovichii îi venia s ă s e r e p e a d ă la e a şi să- i dee un pumn de să intre în pământ .

L a scăpătatu l soarelui, îşi luă omul de scurt şi îl trimise p e va le înaintea lui Vaier să-1 a ş t ep te şi să-1 întrebe: „acolo- i t â r g u l ? "

Simion îi t r a s e câteva paş t i şi boboteze. — „ E ş t i nebună, ce-i cu tine, de n'ai s tare şi îi împrăşt i i pe toţi de l ângă c a s ă ? " — D a r p â n ă la urmă, nu a v u ce face, îşi luă în mână un călcâi de pâine, o bâtă, subsuoară , şi p lecă .

In drumul ţării se l ă s ă într'o dungă, la umbra unei tufe de sal­câmi şi îl fură somnul.

* *

Pe la cina cea bună nimeri Vaier şi cu bătrânul, puţin călit. N'a fost mărturie (la târg) şi ş i -a bătut pic ioarele de a nimica.

P e bătrân 1-a af lat pe drum, lângă Coconul. Tot spunea că- i s lab şi prăpădi t , după o v iaţă de lucru. Ş i nu-i a r e nimeni de grij ă . . . A r trebui să-1 ţină ca p e p a l m ă c ă le-a câşt igat a tâ ta avere.

— Milos eşti, dragul mamii şi numa amu! — Voiu avea eu gr i jă de moşu, săracul , de aci înainte, z ise A n a . — T u s ă fi avut gr i jă de Sureiu Spătaru l , ă la ţi-o fost moş.

O murit la Roşea , în coteţul de găini, cu capul p e găinaţ, i-o r a s e Ludovica.

Va ier r ă m a s e trăsnit. In primul moment crezu c ă a c a s ă ştiu toţi, că l-o fi întâlnit cineva pe drum şi spunând la ai lor, l^au dat de gol.

Poate Ana , cum e ea, s lobodă la limbă, nu s'o fi putut r ă b d a şi scăpând, prosteşte , vr-o vorbă i-o fi făcut pe ceilalţi s ă înţeleagă. Muierea, tot muiere! Cum însă m a m a lui nu pomenea nimic şi nici nu se lega de el,*crezu că femeile au avut lao la l tă vorbe slabe, muîe-reşt i şi cine ştie ce le-o fi săr i t în nas . L e lăsă să -ş i spe le gura cât or v r e a şi ieşind a f a r ă , se furişă în c ă s u ţ a bătrânilor,

— De unde ştiu ăşt ia , întrebă el pe bunica lui. — Şt iu în foc, s ă - i mance. Cine ştie ce au; da de ştiut n'au de

254 GÂND R O M Â N E S C

unde s ă ştie. Bătrânul sta întins p e pat şi bă trâna bătea ouă într'un blid, s ă facă p a p a r ă la mămăl igă . C â n d s ă i a s ă a fară , Vaier izbi cu uşa p e m a m ă - s a .

— M a m ă , dumniata de ce asculţ i la uşă , nu şti ce păca t m a r e - i ? I — A m u dă-mi p a c e cu păcatul . C ă tot una mi-e mie, s ă m ă cu­

fund în p ă c a t e ca Lenuţa din poveste. — D a c ă tu, dragul mamii, n'ai frică şi g â n d dela Dumnezeu şl

ne laş i pe drumuri, p e mine şi p e tată- to c a r e te -am făcut şi t e -am crescut; amu la bătrâneţe . . . D a c ă tu nu te gândeşt i la s o r a şi la f ra ­tele tău mai mici, cari s'o trudit aci pe pământul ăs ta , a p o i . . .

— N u s'a gândi el de frate-so şi de soru-sa , să se g â n d e a s c ă cine i-o făcut. Ş i dumneata cu o rochie ai venit aici şi a i a o ai şi amu, ţ ipa A n a din u ş a bucătăriei .

— Tuuu! Ludovica se repezise la oa la de m ă m ă l i g ă şi d a c ă V a ­ier n'ar fi prins-o îndată, i -ar fi dat cu e a în cap .

— L a s ă - m ă , s'o omor, s'o omor. Plăcinta şi co lacu ei! L a s ă - m ă ! Г Ptiu. C ă n'oiu a j u n g e să - i d a u ba tăr una, L a s ă - m ă ! L a s ă - m ă ! !

— L a s - o s ă vie numa ncoace că - i s tâng eu soarele , zicea de a l t ă p a r t e Ana .

— T u u ! S ă vii în c a s a mea şi să -mi furi locul din gura copiilor, tuu! U n a c a r e te-o făcut m u m ă - t a prin şanţur i cu jidovu Bebos ! T u spurcăciune, tuuu!

— L a s ă mamă, nu te mai necăji , o opăcea Vaier , ţ inând-o de mâni şi s tându-i în ca le . D e dumniata n'a fi rău . Te-om lua la noi şi dacă îi vrea îi face ceva, dacă nu, ce ţ i-a trebui îi avea .

Ii s t a la umbră şi îi toarce. — P e mine s ă m ă ţineţi voi ca p e o chilavă, din t ruda mea. L a

care a m lucrat treizeci de ani ! E u s ă mâne atunci când mî-ţi pune voi în b l id?

— A f a r ă din c a s a mea că v'aprind! A f a r ă ! S c ă p â n d din mani le lui Vaier, Ludovica se repezi în сав&, fnşfăcă

de un capăt aşternutul pe c a r e dormiau. c e i dor, îT trase d u p ă d â n s a a f a r ă ş i îl a svâr l i prin curte.

A n a ţ ipa şi ea de r ă s u n a hotarul. Vaier s e ciuduli rău , vru s ă se r e p e a d ă la m a m ă - s a , s'o bată, d a r s e s tăpâni şi începură să - ş i adune hainele. înţe legând c ă în noaptea as ta tot n'ar mai fi fost chip s ă doarmă în c a s ă şi m a i a le s c ă s e temeau s ă nu pice peste ei ta tă l lor, se duseră s ă s e culce în podul poieţii.

— M a r ş înainte, îi c o m a n d ă Vaier Anii, când fură singuri. Nu ţi-ai putut ţinea fleura.

Traian , c a r e ştiind ce-1 a ş t e a p t ă a c a s ă s tătuse ascuns prin cucu­ruzi p â n ă întunecase bine, veni încet lângă soru-sa şi amândoi se

GÂND R O M Â N E S C 255

fur i şară în colţul de jos a l târnaţului, unde a d o r m i r ă îmbrăţişaţi , în vreme ce m a m a lor s tr iga de credeai că a r d e c a s a . . .

* * * Simion se trezi târziu, ud de rouă şi îngheţat pe jumătate . începu

să - ş i sudue nevasta c a r e îl face de umblă de a le la şi îl trimite ca p e cel din poveste, s ă - i a d u c ă mană.

In sat , lângă f ă g ă d ă u e r a plin de căruţe s i înăuntru, se auzea z a r v ă mare . Intră s ă iee o porţ ie de vinars ca s ă se mai încălzească . Oamenii e rau de prin sa te l e vecine ş i se întorceau de la T u r d a , unde c â ş t i g a s e r ă un proces c u j idovu din sat .

Din vorbă în vorbă, îl r u g a r ă s ă le p l ă t e a s c ă un a d ă l m a ş c ă doar ş i -a vândut locul la fecior. Unii trecuseră p e l a notarul public şi, f ără s ă vree, a f l a r ă c ă bătrânul ş i -a pus locul p e Vaier, pe nepot. C r e ­deau că s'o fi învoit Simion c a s ă nu f a c ă două cheltueli. Dar, oricum, lucrul trebuia udat , c a s ă fie mai trainic.

— P lă te sc dară , z ise Simion, simţind cum începe s ă se învâr­t e a s c ă făgădăul cu el. Cum s ă nu plătesc!

Ceru o porţie de vinars şi o bău dintr'o înghiţitură. II a r d e a ceva într'ânsul şi mai ceru una. P e cea de a treia o l ă s ă p e m a s ă neat insă ş i o luă la fugă spre casă , f ă r ă s ă z ică o vorbă. U r c ă dealul ca şi cum a r fi vrut s ă a j u n g ă pe cineva din urmă, apo i se opri. Porni în­cet şi iar s e opri, gemând: „hm, hm".

Gândul că a r ă m a s deodată s ă r a c îi răvăş i mintea; nu mai s i m ­ţ e a nimic, nici pământul de sub picioare, nici crengile de s a l c â m ce-i p l e s n e a u fa ţa în fuga prin cimitir.

Bo lborosea şi nu şt ia ce. I se p ă r e a c ă merge p e undeva, într'un loc necunoscut, c ă înoată printr'o a p ă neagră, s ă r a t ă , c ă se înăduşe . Fug i o svârlită, apo i se opri şi iar o luă la fugă: „ î i omor, îi omor", ro s t ea f ă r ă să - ş i dee s eama ce spune.

Ii venia s ă răcnească , s ă se scoale şi morţii, s ă se t r â n t e a s c ă şl t r ă g â n d u - s e cu burta p e pământ , s ă mănânce ţărână .

A j u n s a c a s ă , luă din gura podului securea şi din tindă, lovi u ş a case i de o făcu ţăndări .

L a m p a era trasă , în c a s ă plutea o lumină galbenă, spă lăc i tă ; Ia m a s ă s ta femeea cu n ă f r a m a p e ochi şi obraji i înmormântaţi în pa lme. S e g â n d e a . . .

C â n d deschise ochii, d u p ă trosnitura uluitoare, zări pe părete le din f a ţ ă a r ă t a r e a Cumplită a omului, cu securea gata de lovire.

Cu obraj i i scofâlciţi, ca de mort, în colţul gurii s trâmbate două d â r e albe de spumă, Simion, gâfâi ca o ţâşni tură de aburi, dintr'un g â t şuerător de oţel:

— Unde- i curva şi t â l h a r u l ? P A V E L D A N

HANUL DINTRE PLOPI

S e 'ntâlnesc potecile păduri i vechi In poiana plopilor cu creste ude : In pridvor se 'mbie fraţi şi rude Ş i d e ş a r t ă n umbră cupele cu vin. Lin coboară pe făgaşur i p ă d u r e n e F e t e mari cu gura mică şi cu ochi de peruzea, Cântecul r ă z b a t e prin p e r d e a Şi s trecoară lacrime prin gene.

S e înşiră rotogol perechi Ş i svâcneşte 'n salturi repezi sânul plin; Str igătul roteşte în urechi Şi'n mireazmă vie de pelin . . .

Căc i întârzie azi nuntă m a r e In poiana unde zări le clipesc — U n d e paseri le , stoluri, se opresc S ă sărute prundul din izvoare.

S 'ar p ă r e a c ă vremile demult Din împărăţ ia lutului îşi s trâng Anii de 'mbuibare şi tumult, C â n d bătrânii sfătuiesc şi frâng P a s u 'n furtunatic joc s trăbun Vă lura t de fluier de alun.

— Numai hanul plopilor învie Sărbător i l e din vremuri de poveste Ş i înnalţă cântec de beţie Primăveri i f luturând pe creste . . .

R A D U

ÎN LUMINA PRIMĂVERII

Ce plăcere s ă zăboveşti prin cartierul a c e s t a nou, în soare le tinăr de pr imăvară ! N u e prea mare, abia câteva uliţi, înflorite de c a s e proaspete , albe, cu coperişul luminând din ţigla roşie, ca un jărat ic . Mireasma bradului şi a răşinii, din scaunul coperişelor, a d i e la f iecare undă de vânt, di latând nările, aducând aminte de munte, de răcoare , de seninătate. Nici o miasmă nu s'a încuibat încă între ziduri, în curţi, din prea îndelungată a ş e z a r e omenească. Clădiri le , în stiluri diferite, partere toate, locuinţe de patru-cinci camere, ori şi mai mici, în b ă ­taia soarelui de pr imăvară p a r c ă au eşit anume la vedere, curate , împodobite simplu, ca nişte neveste tinere şi harnice. Ş i c a şi când a r întreba pe trecător: , ,Vă p l a c e ? "

D o v a d ă c ă plac , că oamenii îşi odihnesc cu bucurie privirile a s u ­p r a lor, e roiul de trecători cari , eş ind în a c e a s t ă margine de miazăz i a oraşului s ă se sorească , uită de drumurile şi cărăr i l e ce duc mai departe , se tot întorc p e cele câteva străzi , se opresc în grupuri şi fac semne către c lădir i le cele nouă, tot lăudând poziţia, arhitectura, e leganţa lor sobră.

— A i dracului Valahii ăşt ia, a u gust. A u stil. Ce case luminoase, vărat ice!

E multă lume străină c a r e vine pe -a ic i la pl imbare. Şi , cartierul care se înfiripă, e a p r o a p e numai românesc.

Cu cât birue pr imăvara , trecătorii sunt tot mai mulţi prin cartier, O droaie de copii a l e a r g ă şi chiue p e uliţele nepietruite încă. Unii gânguresc în cărucioarele a lbe , a lbas tre , verzi, în pânzeturi de s p u m ă albă, sub p lapome delicate, înnecându-şi privirile mirate în azurul cerului, surâzând neştiind de ce, sau începând s ă ţipe deodată fără nici oi pricină. Părinţi i s e a p l e a c ă a s u p r a cărucioarelor, car i se opresc mereu. Ş i soare le bate necurmat, şi o toropea lă se s trecură în trupu­rile uscate c a şi în cele fragede. Ş i îndeamnă la somn.

— Sănătos loc, s ă n ă t o a s ă regiune! A i noştri trăesc de veacuri jos în va le şi nu s'au gândit s ă c l ă d e a s c ă aici!

258 GÂND R O M Â N E S C

Ei, p a r c ă Români i s 'au gândit anume! Aici au af lat parcele de vânzare, alţ i i a u fost împroprietăriţ i . D a c ă era d u p ă ei, p a r c ă ar fi venit l a marginea oraşului , dincolo de bariera t r a s ă de ţ igănimea maghiar izată ş i calvinizată! D e p a r t e de birourile în car i cei mai mulţi lucrează c a s lujbaş i a i Statului s a u ai oraşului , cu făgăduel i de lumină electrică şi canal izare , cu n ă d e j d i de trotuare poate peste vreun deceniu. F ă r ă piaţă , f ă r ă prăvăli i , departe de toate.

D a r a u soare , a u lumină, şi-s feriţi de curenţii din vale. Nu lăsam o zi senină, în c a p de pr imăvară , s ă nu cercetez car­

tierul cel nou. In el a d i a m i r e a s m a câmpului ce începea s ă inverzască: fânaţele îl înconjoară de trei părţ i . M i r e a s m ă de pământ umed, de iarbă şi burueni proaspete , de ploaie că lduţă , a d u s ă de adieri le dela miazăzi . In rest impuri de linişte s e auzia ciocârlia, p ierdută în m a r e a a lbastră-verz ie a ceriului, Uşurel -uşurel gândul aţ ipeşte , şi închipui­rea te duce departe , îndărăpt cu ani, în copi lăr ia de-aeasă , din sat , şi te regăseşt i pe tine cel nevinovat, cel l ipsit de gânduri şi înfrăţit cu lumina şi c ă l d u r a soare lu i şi cu m i r e a s m a tare a pământului gata de nouă rodire. Ce p lăcere s ă faci o b a e în inconştienţa fericită a copilăriei!

Intr'o d u p ă a m i a z ă s c ă l d a t ă în lumină, printre trecătorii veseli şi copiii gălăgioşi , a m zărit trecând cu insistenţă, o umbră de femee, la braţul unui domn în vrâs tă . Priveau amândoi în pământ şi s i leau s ă scape din mulţime, e a mai grăbită p a r c ă decât el. A m avut brusc sensaţ ia că s'a pus o p a t ă p e soare, c ă lumina în c a r e ne scă ldam s'a răcit deodată . A p o i sensaţ ia se schimbă: simţii prezenţa unei răni adânci , nu puteam bine local iza: în mine s a u mater ia l izată a f a r ă de mine, îmi p ă r u cunoscută femeea. Câteva trăsătur i a l e feţei, văzută în repedea s t recurare printre oameni.

E r a o fa tă s a u o femee t inără, s fârş i tă . Nu se putea numi s labă , era uscată . A ş a de uscată , încât umerii obrazilor Împungeau c a de lemn prin pie lea veştedă, iar în loc de ochi nu mai avea decât două prăpăs t i i negre. Scheletul deş irat p ă r e a c ă s u n ă din încheeturi. Cum mai putea m e r g e ? O susţ inea şi o ducea b ă t r â n u l ? Dar dimpotrivă, p ă r e a că e a îl t rage înainte.

Nu-i sa lu tă nime, nu se u i tară l a nime, ca ş i când n'ar fi fost din oraş , b a nici din lumea a s t a .

Ş i totuşi, femeea îmi p ă r u cunoscută! încotro se s i l e sc? Cred c ă toţi cei car i i-am zărit a m simţit un junghiu de ghiaţă

în după a m i a z a aceea c a l d ă de pr imăvară . Poate şi rana aceea a d â n c ă d e c a r e am pomenit. Un rest imp numi copiii mai vorbiră. Cei mari, bărbaţ i şi femei, r ă m a s e r ă tăcuţi , cu privirea d u s ă după cei doi. Ş i

GÂND R O M Â N E S C 259

umbre de tristeţe coborâră pe feţe, c a şi când soare le a r fi tot s c ă p a t d u p ă dungi de nor. Ş i e r a u pline de-o maies ta te tragică aces te feţe omeneşti! Ş i p a r c ă nime nu mai a v u p lăcere s ă se pl imbe în după a m i a z a aceea , prin cartierul cel nou.

Toţi a u simţit instinctiv c ă cei doi fug de oameni s ă - ş i a scundă nenorocirea lor. C a f iara rănită c a r e se înfundă în desiş de codru, s ă moară .

Nici un p a s nu i-a urmărit . Ş i d u p ă ce intrară în s t r a d a cea mai periferică a cartierului, în c a r e nu erau decât trei clădiri , dar unde soarele bătea p â n ă a p r o a p e de asfinţit, nime nu mai trecu prin s t r a d a aceea . Ş i nici p e copii nu-i l ă s a u s ă a l erge p e acolo.

Cei doi ş ezură pe-o bancă, învăluiţi de lumina şi c ă l d u r a cerului d e pr imăvară .

In drum spre c a s ă mi s'a lămurit sensaţ ia acelei răni adânci , deschise. A m bătut câmpii multă vreme întrebând de izvorul răului, a suferinţii în lume. Ş i a m r ă m a s cu impresia definitivă că apar i ţ ia acele i femei în cadrul strălucit al primăverii , era o înfruntare a m a r ă a d u s ă soarelui, luminii, căldurii , vieţii.

0 cunoscusem vreodată p e femeea a c e a ? N u mai a v e a m sigu­ranţa de la început. Câteva trăsătur i a l e feţei! D a r nu e r a u ace lea liniile trag icu lu i?

N u m ă a r d e a de-acum decât o s ingură dorinţă: Doamne, s'o vindece soare le ! S'o vindece p r i m ă v a r a !

Ş i ştiu c ă toţi cari o văzuseră la braţul bătrânului, silind s ă se ascundă , a u avut aceeaş i b ă t a e a inimii:

— Doamne, s'o vindece soare le !

I. A G Â R B I C E A N U

F U G A

Vin zorii că tră sat sburdând ca mieii P e dealul răs turnat de-acurmezişul Ş i pomii deşteptaţ i d a u fuga'n curte S 'ascundă c a s e a lbe cu frunzişul.

B iser ica ş i na l ţă gâtu'n s l a v ă Ş i ca tă cu mândrie'n depărtare , Căci numai ea, din tot cuibarul verde, S'a 'nzorzonat cu pene roş i de soare .

P e uliţi adânci te spre ponoare R ă s b a t e viaţa'n gesturi triumfale Şi-o c iurdă de viţei, cu c o a d a steaguri, A l u n g ă fumul negurii la vale.

M I R C E A M A R C

STATUL R O M A N O C A T O L I C ARDELEAN

E s t e unul din carac tere le esenţiale a moravuri lor noastre poli­t ice — e dureros s'o spunem, dar o facem pentru respectul a d e v ă ­rului — ca acei c a r e ne guvernează, s ă sacrifice adeseaori , cu o u ş u ­rinţă cel puţin c iudată, superioare interese de Stat , intereselor elec­torale de part id .

A c e a s t ă at i tudine a păturei noastre conducătoare fa ţă de proble­mele sociale la ordinea zilei, d a c ă e r a cu urmări grave în ţ a r a veche, după unire a avut consecinţe şi mai dăunătoare . Căci în trecut con­flictul între un scop obştesc şi unul electoral s e l ichida numai între noi Românii , ma i a d e s e a în defavoarea celui dintâiu, fireşte, însă după întregirea ţărei, minoritarii a u fost ace ia c a r e a u profitat în prima linie de a c e a s t ă s tare de lucruri. In adevăr , minoritarii a u isbutit să - ş i puie în va loare inadmisibilele lor revendicări în detrimentul popu­laţiei autohtone, mai a le s cu pri lejul luptelor dintre part ide , care n'au ezitat s ă recurgă rând p e rând, în pragul puterei, l a concursul interesat a l aces tora .

Astfe l în A r d e a l Ungurii, în Bucovina Rutenii, în Dobrogea de sud Bulgar i i a u scontat în alegeri cu un uluitor succes, pacte le e lectorale încheiate cu part idul din fruntea ţărei, fiind pur şi s implu favorizaţi în dauna Români lor în reso lvarea litigiilor cu diverse a spec te sociale.

O gravă problemă a Ardea lu lu i şi deci â întregei ţări, c a r e se discută la noi de mai bine de un deceniu, f ă r ă c a guvernanţii noştri s ă fi isbutit a o rezolva, a ş a cum o cere dreptatea cauzei, este şi aceea a Statului romano-catol ic arde lean şi a averilor deţinute de dânsul , deasemenea căzută jert fă p e prihănitul a l t a r a l intereselor electorale.

Aver i considerabile în va loare de pes te un mi l iard d e lei, cu un indiscutabil c a r a c t e » de averi publice de Stat , ast fe l cum le-am pri­mit moştenire dela fostul S t a t ungar, a u r ă m a s în mâinile unei orga -nizaţiuni — Statu l Catol ic — c a r e sub vechiul regim era considerat ca organ subaltern a l Statului , d a r c a r e îndată d u p ă c e Ardea lu l s'a al ipit României , pentru a se putea menţine în s lu jba maghiarismului , ş i -a renegat noul s tăpân.

262 G A N D R O M Â N E S C

Iar cârmuitorii noştri cei de ieri ca şi de astăzi , nu decid intrarea în legalitate, a d i c ă în drepturile conferite Statului român de tratatul dela Trianon, c a succesor al vechiului S t a t ungar în ce priveşte men­ţionatele averi, pentru a le da destinaţia na tura lă de susţinere a insti­tuţiilor de cultură româneşt i şi în special a Universităţei din C l u j , cea mai îndreptăţ i tă la aces te averi, în b a z a chiar a actelor de fon-daţiune. A c e a s t a numai pentru a nu indispune o forţă e lectorală mi­noritară, a Ungurilor din Ardea l , p e care să - ş i p o a t ă sprij ini voca-ţiunea la guvernare, în baza capriciosului vot u n i v e r s a l . . .

Ş i a s i s t ă m astfel , s u b regim românesc, la o acţ iune de necrezut, surprinzător de temerară: averi publice de Stat , sunt folosite de S t a ­tul catolic, o organizaţ ie nerecunoscută de legile ţărei, pentru scopuri iredentiste maghiare .

A c e a s t a e în câ teva linii sumare enunţarea problemei Statului c a ­tolic şi a averi lor p e care le deţine. Vom trece la documentarea ei, m ă r ­turisind dela început că a c e a s t ă sarcină ne este mult uşurată de ju -r i sprudenţa constantă a instanţelor noastre judecătoreş t i cu privire Ia s ituaţiunea juridică a acestor averi şi de lucrări le specialişt i lor în materie, major i ta tea autori unguri, cele româneşt i fiind datorite a p r o a ­pe exclusiv d-lui O. Ghibu, profesor al Universităţi i din C lu j , un com­petent cunoscător a l problemei în discuţiune.

*

Caracterul de bunuri publice de Stat , a l e menţionatelor averi, îl evidenţiază întreaga evoluţie istorică a acestora dela origina lor p â n ă în zilele noastre , evoluţie care se poate împărţi în 3 mari per ioade: I. P e r i o a d a întemeierii de către Şte fan Bâthory a Colegiului sau Uni­versităţi i din Cluj ca instituţie de S t a t şi a Internatului acestui C o ­legiu ca fondaţiune publică de S t a t cuprinzând major i ta tea averilor din chestiune în scopul susţinerei acestui Colegiu, în rang de Univer­sitate — per ioadă c a r e se continuă şi d u p ă ce principatul Ardea lu lu i a junge sub sceptrul Habsburgi lor; I I . P e r i o a d a înlăturări i Ordinului iezuit ca organ al Fondaţiunii de Studii , de la adminis trarea acestuia , d e către î m p ă r ă t e a s a M ă r i a Terezia şi a încredinţării averilor, în anul 1777, în admini s trarea unui organ de S t a t fComisiunea literară) şi I I I . Per ioada unirei Ardea lu lu i cu Ungaria , când, d u p ă anul 1873, Statu l ungar desfi inţează Comisiunea l i terară şi trece Fondaţ iunea de studii şi cele lalte fonduri publice din Ardea l , administrate p â n ă atunci de a c e a s t ă Comisiune, în adminis trarea directă a Statu lu i un­gar „cu influenţa", ad ică ca organ consultativ de directive şi propu­neri, a Statului rom.-cat. ardelean.

GÂND R O M Â N E S C 263

Din punct de vedere strict juridic, nu interesează decât ult ima perioadă, aceea a regimului de drept pe c a r e l -au avut aver i le în dis-cuţiune în Statu l ungar. Căci chiar dacă , prin absurd , a m admite, In contra evidenţei faptelor, c ă înainte de a I l I - a p e r i o a d ă aceste averi nu a u fost averi publice de Stat , ci averi a le Bisericii catol ice (sus­ţinerea cea mai recentă a Statului catol ic d u p ă o serie de al te afir­maţii oscilante şi contradictorii) , ele a u devenit, în cel mai r ă u caz , averi de S ta t în a c e a s t ă a 3-a perioadă, sub regimul Statului maghiar. In adevăr , orice imobil dobândit printr'o posesiune nevicioasă, a p t ă de a duce la uzucapiune, timp de trei ani, d a c ă proprietatea este in­tabu la tă în Cărţ i le funduare, s a u de 30 ani d a c ă nu este intabulată, conferă posesorului în aceste condiţiuni, dreptul deplin de proprie ­tate a s u p r a imobilului.

Ori e s t e neîndoios c ă dreptul de proprietate a s u p r a averilor de ­ţinute as tăz i de S ta tu l catolic, a fost înscrie în C a r t e a funduară pe numele Fondaţiuni i de studii ca avere publică regnicolară, în c a r e situaţiune a c e a s t a a şi posedat -o timp de peste 60 de ani, astfel cum o învederează în mod categoric rescriptele Ministeriale din a c e a s t ă epocă. Ulterior însă, prin o ^erie de manopere ale Statu lu i catolic, averile a u fost trecute p e numele acestuia , pentrucă mai târziu, Ia cererea Statului Român s ă fie înscrise din nou p e numele originar a l Fondaţ iune i de studii adminis trate de S ta tu l Român, ca succesor de drept al celui ungar, regim juridic care guvernează în prezent aces te averi.

D a r nu este cazul ca S ta tu l R o m â n s ă se limiteze la a c e a s t ă s t a r e de drept, de altfel perfect juridică, deoarece şi ce le la l te per ioade din evoluţia fondurilor publice în chestiune, confirmă în totul punctul de vedere c ă a c e s t e a sunt averi publice de Stat , care se bucură astfe l de o continuitate istorico-juridică dela originea lor.

S e p o a t e spune chiar că e s te un exemplu raris im de af irmare a unei a tât de îndelungate continuităţi juridice în timp, fără c a nici o e t a p ă din a c e a s t ă evoluţie s ă fie obscură, incertă sau contradictorie. D u p ă cum deasemenea aces t caz i lus trează admirabi l rolul important a l istoriei în studiul dreptului pozitiv apl icat .

S ă trecem deci la ana l izarea primei per ioade în evoluţia fondu­rilor publice deţinute de S ta tu l catolic. Pentru a desprinde în mod precis înţelesul juridic a l diplomelor de înfiinţare a Fondaţiuni i de Studi i ş i a Colegiului din Cluj întemeiată ca Universitate, de că tre Şte fan Bâthory, trebue s ă insistăm puţin a s u p r a caracterului juridic al fondaţiunei.

Ceeace constitue caracterul esenţial a l fondaţiunei, în toate tim­purile, începând dela Romani, spune Matei Cantacuzino, în substan-

264 GÂND R O M Â N E S C

ţ ia la sa operă — Despre l ibertatea individuală şi persoane le juridice, Iaşi , 1924, p. 18 ş. u. — de acord cu întreaga doctrină juridică, este a fectarea , hărăz irea unui patrimoniu în vederea unui interes colectiv s a u social cu totul în a f a r ă de interesul creatorului hărăzirei . „ C e e a c e domină prin u r m a r e în fondaţiune es te ideea de jertfă, de înstrăinare, de autonomie proprie spre c r e a r e a unei autonomii nouă distincte, în c a r e subiectul de drept se confundă oarecum cu obiectul, confuziune a t â t de reală , încât un autor a putut denumi fondaţiunea, un patr i ­moniu afectat unui scop şi lipsit de subiect („Ein subiectloses Zweck-vermogen", Brinz), înţelegând prin a c e a s t a o personificare juridică a scopului însuşi şi a patrimoniului afectat. A f e c t a r e a corespunde cu o categorie individual nedeterminată de beneficiari, c â t e o d a t ă chiar, când e vorba de un scop ştiinţific, cu naţiunea s a u omenirea întreagă'*.

Ş i mai departe a c e l a ş autor (о. c. p. 20) spune c ă la o fonda­ţiune, întrucât beneficiarii aşezământului a u un rol pur pas iv de a profita de scopul funcţional a l acestuia, fără a part ic ipa la viaţa lui juridică (spre deosebire de cea la l tă categorie de persoane juridice, corporaţiunea, unde beneficiarii, care sunt înşişi membrii creatori ai aşezământului , part ic ipă la viaţa juridică a acestuia, dispunând de patrimoniul aşezământului în limitele s tatutare) , organul fondaţiunii instituit de creatorul acesteia , este ace la c a r e în virtutea delegaţiunei date de a administra fondaţiunea, serveşte de intermediar între voinţa creatoare şi interesele beneficiarilor. Rolul s ă u este deci limitat nu­mai la adminis trarea fondaţiunei pentru şi în folosul beneficiarilor aceste ia .

Ori este incontestabil că cele două diplome ale lui Ştefan B â -thory crează cu averi le în discuţiune o fondaţiune, formată din Uni­vers i tatea din Cluj sub denumirea de Colegiu şi Internatul acestuia, fapt c a r e îl e x p r i m ă aces ta în mod evident când spune în prima sa diplomă: ...„Fundăm, facem, întemeiăm, prescriem şi r i d i c ă m . . . un Colegiu al Ordinului i e z u i t . . . şi îl înzestrăm cu bunurile şi venitu­rile pomenite mai jos. Vrem ca această fundaţie să dăinuiască în toate vremile viitoare şi în vecii vecilor. T o t o d a t ă rugăm pe prea ilustrul şi prea iubitul nostru frate mai sus pomenit (Christofor Bâthory de Somlyo, voevod a l Transi lvaniei) şi p e toţi urmaşi i noştri ca s ă men­ţină şi s ă păs treze cu credinţă şi sârguinţă această Fundaţiune a noastră cu toate dependinţele: şi toţi pentru gloria lui Hristos şi pentru folosinţa tuturora s ă se gândească la acestea , ca s ă a ibă în toate t impurile urmări bune. Derogăm şi voim s ă s e deroage prin a c e a s t ă diplomă a n o a s t r ă dela toate legile, constituţiunile, decretele, statutele, obiceiurile şi de la toate acele dispoziţiuni c a r e se împotri­vesc sau s'ar putea împotrivi în viitor prescripţiunilor privitoare la

GÂND R O M Â N E S C 265

această fundaţiune, constituire şi ctitorie a noastră". (Vezi diplomele în / . Szegedy: Decreta et Vitae r e g a m Ungar iae qui Transy lvaniam possederxmt, C lu j , 1763, p. 377 ş. u. — traducerea românească a e'. în O. Ghibu: A c t e şi documente privitoare la Statul rom.-cat . ard . C l u j , 1933, p . 198 ş. u . ) .

Apl i când principiile de drept privitoare la instituţiunea juridică a fondaţiunei, în cauză, cons ta tăm că averile donate de Bâthory au fost constituite de a c e s t a în Fondaţ iunea de studii cu o v ia ţă jur i ­dică proprie şi autonomă, dotată deci cu personal i tate juridică, având ca beneficiari p e studenţii Colegiului instituit prin fondaţiune, de atunci şi „din toate timpurile". Prin urmare cei destinaţi de diploma creatoare a fondaţiunei, s ă beneficieze de bunurile acesteia , sunt ex­clusiv studenţii, Ordinul iezuit fiind numai organul de adminis trare a fondaţiunei, deci intermediarul între întemeietorul acesteia, a cărui voinţă cu privire la destinaţia bunurilor fondaţiunii este t r a d u s ă în diplomă, şi destinatarii , beneficiari a i fondaţiunii, studenţii Colegiu­lui înfiinţat, din toate t impurile. Deasemenea Ordinul iezuit avea , în b a z a diplomelor în discuţiune, atribuţiuni de p r e d a r e a învăţământului în Universitate.

A ş a dar este cu totul eronată concepţia acelora, care susţin c ă fondaţiunea de studii a fost în mod iniţial o donaţie făcută Ordinului iezuit, deci Bisericii catol ice şi ca a t a r e tot a t â t de greş i tă este sus ­ţinerea c ă averi le fondaţiunii sunt proprietatea acestei biserici.

Deasemenea diplomele lui Şt , Bâthory, cu nimic nu l imitează pe studenţii beneficiari ai averilor din discuţiune, la categoria studen­ţilor de confesiune catolică, ci din contra se referă la toţi studenţii provinciei Transi lvaniei — c a r e în cea mai m a r e parte erau de a l t ă confesiune — „ d e a căre i bună stare , folos, cul tură şi p o d o a b ă a voit s ă se îngr i jească prin aceasta" , pentrucă, d u p ă cum se expr imă pr ima diplomă a lui Bâthory „fii neamului nostru au fost siliţi s ă întreprindă, cu mare cheltuială, foarte îndelungate călători i în străinătate , fiindcă nici în Transi lvania , nici în Ungaria nu erau Colegii s a u Academii", însuş i iezuitul A. Possevino, în raportul că tre Ş t . Bâthory, c a r e în­soţeşte regulamentul Universităţii din C lu j , mărturiseşte , c ă s 'a ferit s ă conceapă chestiunea educaţiei tinerime! pe baze catolice, spre a nu răni sentimentele elevilor şi senatorilor ardeleni, aceş t ia în m a j o ­ritate fiind de a l tă «confesiune. (Vezi O. Ghibu, A c t e şi doc., p. 720) .

O a l tă preocupare în determinarea situaţiunei de drept a fonda­ţiunei create de Şt . Bâthory, es te chestiunea d a c ă a c e a s t ă fondaţiune e o persoană juridică de drept public sau de drept privat, ţ inând s e a m ă de doctrina care consideră persoane juridice de drept public pe acelea care emană dela puterea Statului şi funcţionează ca organe

266 GÂND R O M A N E S C

ale acestuia sau în virtutea unei delegaţiunii a lui, iar persoane juridice de drept privat, p e ace l ea c a r e sunt create de iniţiativa part iculară .

Din ana l i zarea diplomelor lui Şt . Bâthory, se constată cu uşu­rinţă c ă Fondaţ iunea de studii a fost creată de a c e s t a ca principe al Transilvaniei , deci în ca l i ta te oficială de şef a l Statu lu i arde lean din avere publică de Stat , aceea a principatului Transilvaniei , şl pentru un scop obştesc, ace la al învăţământului public în Colegiul înfiinţat la Cluj , care e s te forma primitivă a Universităţii de astăzi , reorgani­za tă apoi p e baze moderne, în sec. X I X , prin legea de S ta t spec ia lă X I X din 1872.

Astfel , în ambele sa l e diplome, Şt . Bâthory a r a t ă că diplomele le-a întărit cu sigilul „ c a r e este folosit pentru afacer i le Transilvaniei", iar în diploma a doua, hotărăşte c ă pentru Seminarul sau Internatul a d ă u g a t Universităţii spre întreţinerea tinerilor nobili şi sărac i , care urmează cursuri le Universităţii , dă „ s u m a de 1000 ducaţi de aur ungureşti, din d a r e a ca tedrat i că a pastori lor s a u a plebanilor saş i transilvăneni, sub condiţiunea ca aceş t i bani, d impreună cu cei pon­tificali (donaţiunea făcută Fondaţiuni i de P a p a Grigore al X I I I - l e a ) s ă fie administraţi de cei în gr i ja cărora sunt încredinţaţi, numai spre folosinţa tinerimei s tudioase lipsite de mij loace, pentru nevoile şi pentru hrana ei şi s ă se chel tuiască totdeauna în mod cinstit şi cu bună credinţă". M a i departe diploma dă dispoziţiuni organelor de S ta t în subordine a le Principatului arde lean pentru încasarea pe s eama Seminarului „ a sumei amintită de bani din impozitul prescr is a s u p r a plebanilor", deci din finanţele publice a l e Ţări i .

Cu privire la caracterul de Universitate al Colegiului creat de Şt . Bâthory, reprezentantul cel mai autorizat a l puterii de S t a t a r d e ­lene, prima diplomă a acestuia spune că Colegiul va avea privilegiile unei adevărate Universităţi , putând conferi studenţilor titlurile de „baca laureat , magis tru şi doctorat" şi „ a c e a s t ă promovare să a ibă a ş a de m a r e drept, demnitate, întâietate şi podoabă , câ t a u şi pot a v e a de obiceiu promoţiile de acest fel în Academi i le Italiei, Franţei , S p a ­niei şi Germaniei".

E s t e dar învederat caracterul de persoană juridică d e drept pu­blic a l fondaţiunei lui Şt . Bâthory — c a fiind o creaţ iune a Statului ardelean, reprezentat prin şeful său suprem, principele Transi lvaniei — p e s e a m a Universităţii din C l u j . Rolul Ordinului iezuit, în prima per ioadă indicată mai sus, e s te deci strict limitat numai la adminis tra­rea Fondaţiunii lui St . Bâthory şi a c e a s t a încă cu intermitenţe. In adevăr , Dietele Ardealu lu i din 1588, 1607 şi 1610, decid îndepărtarea iezuiţilor dela adminis trarea fondaţiunei Universităţi i şi dela p r e d a ­rea învăţământului, fiind readuş i iarăş i la îndeplinirea acestor a t r i -

GAND R O M A N E S C 267

buţiuni numai de împăratul Leopold, d u p ă ce Ardea lu l ş i -a p ierdut independenţa, a jungând s ă fie supus împărăţ ie i Habsburgilor. (Vezi Approbatae Constitutiones Р. I. T, II şi I I I : „ D e s p r e modul şi cauza exi lărei Societăţi i Iezuiţilor" citate de 0 . Ghibu, Ac te şi D o c , p, 653 ş. u . ) .

A c e a s t ă cal i tate a Ordinului iezuit de s implu administrator al Fondaţiunii de Studi i o mărturiseş te chiar acest Ordin în reprezen-taţiunea (adresa ) înaintată Dietei din Sibiu la 1744 (/. Szegedy, o. c. p. 407 ş. u.) precum şi istoricul catolic al Universităţii din C lu j , Carol Hodor în lucrarea sa , Istoria Universităţii Bâthoryene.

In a doua p e r i o a d ă d e j a f ixată, intervin ac te ş i mai peremptorii care determină caracterul de averi publice de S ta t a l bunurilor din Transi lvania, administrate p â n ă atunci de iezuiţi în b a z a diplomelor lui Şt . Bâthory, în sensul c ă şi adminis trarea este conferită de a s t ă d a t ă unui organ exclusiv al Statului . A n u m e î m p ă r ă t e a s a M ă r i a T e ­rezia înlătură Ordinul iezuiţilor dela adminis trarea acestor averi — din care constitue după anul 1773 mai multe fonduri publice de S t a t regnicolare, a d i c ă p e întreaga ţ a r ă (Fondul de Studi i Academice regesc respectiv Fondaţ iunea de studii şi Fondul de burse) — înlocuindu-1 cu o Comisiune (in ecclesiasticis, fundationalibus et l itterariis) c rea tă ca organ de S t a t în cadrul Guvernului ardelean, în ce priveşte admi ­nistrarea averilor menţionatelor fonduri regnicolare, de p e teritorul Ardealu lu i . (Vezi .A. Ritter von Anerth: M ă r i a Theres ias letzte R e -gierungszeit, Viena, 1879, voi. I I , p. 163 şi 560) .

L e g ă t u r a Bisericei catol ice din A r d e a l cu aceste fonduri a r ă m a s deci numai sp ir i tua lă în sensul c ă şcolile de S ta t susţinute de fondu­rile în discuţiune, din provincia Ardea lu lu i ca şi din întreaga împă­răţ ie habsburgică erau şcoli cu spirit şi tendinţe catolice, catolicis­mul fiind în a c e a vreme principala formă de manifes tare a Statului Habsburgic .

Ast fe l din Fundaţ iunea de Studi i din A r d e a l se susţ ineau şi ce le­lalte biserici, nu numai cea catol ică. Chiar şcolile Bisericei ortodoxe au fost susţinute din a c e a s t ă fundaţiune, d u p ă cum a r a t ă Andrei Şaguna, în opera s a Istoria Bisericească, voi. I I , p. 213, reproducând hotă-rîrea împăratu lu i Iosif II ca şcolile româneşt i să fie repara te cu bani „din Fondul ardelean, ba şi unguresc al studiilor" şi să se p l ă t e a s c ă un director al şcolilor româneşt i „cu leafa de 400 fl. din Fondul a r ­delean de studii".

Prin urmare continuitatea istorico-juridică a situaţiei de drept din cele două perioade a averilor publice din chestiune, este evidentă. D a r chiar d a c ă am presupune în mod cu totul ipotetic, contrar rea l i ­tăţii lucrurilor, că menţionatele averi nu a u constituit în timpul lui

268 GÂND R O M Â N E S C

Şl . Bâthory şi mai târziu o fondaţiune publică de Stat , cu autonomie proprie , ca persoană de drept public, ci a u fost proprietatea iezuiţi­lor, şi în a c e a s t ă situaţiune ipotetică, întrucât încă de un secol şi jumătate dela M ă r i a Terezia , aces te averi a u fost considerate ca averi publice de Stat , ele a u obţinut de atunci încoace acest titlu juridic, confirmat de istorie.

Trecem la a 3 -a per ioadă, aceea a înglobării Ardealu lu i la Un­gar ia după 1867, p e r i o a d ă care se continuă p â n ă la întregirea R o m â ­niei prin al ipirea Transilvaniei , în baza actului de unire.

In a c e a s t ă epocă, Statu l Ungar d e s ă v â r ş e ş t e opera Mărie i Terez ia cu privire la unificarea fondurilor publice regnicolare, In sensul că averi le din A r d e a l a le acestor fonduri le supune aceluiaş i regim uni­tar, sub supravegherea şi conducerea efectivă a Ministerului de Culte,

D u p ă anul 1873, S tatu l romano-catol ic ardelean, format, în m a ­joritate, din înalţi demnitari de Stat , Unguri din Ardea l , ca asociaţ ie a credincioşilor catolici, şi născut din necesitatea, pentru Statul un­gar, de a a v e a în Transi lvania, unde populaţ ia maghiară era foarte redusă ca număr, în special faţă de Români, un instrument de maghia­rizare, — a început s ă revendice administrarea fondurilor publice în discuţiune, cerând s ă fie institut în aces t scop la conducerea fondu­rilor, în locul Comisiunei l i terara. Statul ungar neînţelegând să scoată din adminis trarea s a directă aceste fonduri şi dorind a sat i s face şi dez iderate le Statului catolic, a stabilit ca menţionatele fonduri s ă fie adminis trate de Minist, Cultelor, ,,cu influenţa", — a d i c ă ca organ consultativ de directive şi propuneri, — a Statului catolic.

Aces t punct de vedere este evidenţiat în repetate rânduri de S t a ­tul ungar, prin o lungă serie de rescripte a l e Minist. de Culte, din care cităm pe cel din 13 Sept . 1884, deasemenea rescriptele Nr. 19.450 din 1902, 22.072 şi 30.918 din 1912 şi 92.079 din 1918, precum şi rescriptul Minist. de Domenii Nr. 42.377 din 1912 (vezi O. Ghibu, Un anahronism şi o s f idare: S ta tu l rom.-cat. Arde lean , p. 344—348) .

Mai mult încă, S ta tu l ungar, începând cu anul 1915, înglobează Statu l catolic în cadrul Ministerului de Culte, ca organ subaltern, sub denumirea de „Consi l iu" al acestuia, în care cal i tate a şi fost trecut în Anuare le oficiale a l e Ungariei din anii 1915—1918 (vezi: M a g y a r -orszâg tiszti Czim es Nevtâra 1915, 1916, 1917, 1918) .

* *

Pentru înţelegerea deplină a problemei Statului catolic arde lean şi a averi lor ce le deţine este necesar s ă ne ocupăm în treacăt, în m ă ­sura locului de c a r e dispunem în aceste pagini şi de instituţiunea d a -

GÂND R O M Â N E S C 269

torită evoluţiei specifice a istoriei Ungariei , aceea a patronatului su­prem al Regelui .

Drepturi le de Patron suprem, constâr d în atribuţiuni de organi­zare şi de control a le Regelui , exercitate prin Guvernul său, a s u p r a Bisericii catol ice din Statu l ungar, precum şi a s u p r a fondaţiunilor publice de Stat , bisericeşti ş i şcolare, sunt prerogat ive ale Coroanei, nu drepturi cu caracter personal a l e Regelui (Dr. Ig. Kosutăny, E g y -hâzjog . A magyarorszâg i egyhâzak a l k o t m â n y a es koz igazgatâsa . — Dreptul bisericesc. Constituţia şi Adminis traţ ia bisericilor din Un­garia. E d . I I . C l u j , 1903, p. 61, 91, 211, 214, citat de O. Ghibu, în A c t e şi Doc., p. 623 ş. u.) . Deci ace s t ea a u un caracter de drept pu­blic şi a u fost ca a tare exerc i tate şi în per ioadele când Tronul era vacant (v. Fraknoi, A magyar kirâlyi kegyuri jog Szent Istvântol M ă r i a Tereziâig . — Dreptul de patronat al Regelui maghiar dela Sf. Ştefan p â n ă la M ă r i a Terezia . B u d a p e s t a , 1895, p. 144).

D a r aces te drepturi de Patron suprem a u trecut, în c e priveşte Ardealu l , a s u p r a Regelui României , ca succesor de drept public a l Regelui ungar, fiindcă, cum a r a t ă dl. Dr. Gheorghe Plopu, preşed . On. al înaltei Curţi de C a s a ţ i e în studiul s ă u „ P a t r o n a t şi Inspecţiune" (Oradea, 1926), întocmit la cererea oficială a Ministerului de Culte, „ a c e s t drept nu e legat de persoane, ci aparţ ine suveranităţi i terito­riale a Statului".

E s t e greşită pretenţia Statului catolic c ă dreptul de patron su­prem al Regelui României a fost suprimat prin Concordatul cu Sf. Scaun şi Legea Cultelor, c a r e pune în discuţiune şi desf i inţează numai instituţiunea civilă a patronatului — şi a c e a s t a la cererea e x p r e s ă a Statu lu i Român, pentru a s c ă p a de sareinele ce-i impunea acest P a ­tronat civil — nu şi pe cea legală. A c e s t punct de vedere îl învede­r e a z ă tratat ivele duse între Sf, Scaun şi Statul Român, privitoare Ia Concordat şi consemnate în rapoarte le din acel timp a l e Ministrului Românie i de pe lângă Vatican, (vezi O. Ghibu, Un anahronism şi o sf idare, p. 275) .

D a c ă însă instituţia patronatului suprem a Regelui Românie i a s u p r a bisericii catol ice din A r d e a l nu este desf i inţată de Concordat şi L e g e a Cultelor, ea nu este însă nici legiferată p â n ă în prezent în cadrul organizaţiei noastre de Stat . D a r a c e a s t ă legiferare v a trebui rea l i za tă cât mai curând, pentrucă Rege le nostru să reintre în drep­turile sa le de şef « 1 Bisericii catol ice din Transi lvania , stăvil ind acţ iu­nea de t rans formare a aceste ia într'un instrument al maghiarismului din A r d e a l şi îndrumând-o spre scopul s ă u natural , acel a l predicări i principiilor de credinţă creştină, în a f a r ă de orice preocupare politică,

*

270 GÂND R O M Â N E S C

Statul catolic a intrat deci în anul 1918 sub regimul românesc cu o s t a r e de drept prec i s determinată de însuşi Statul ungar, ca organ subaltern al Statului , f ără personal i tate juridică auXonomă, cu un rol limitat la adminis trarea „ c u influenţă", a averilor care sunt a s tăz i în deţinerea lui exclusivă.

In loc însă de a căuta s ă obţină recunoaşterea s a din par tea nou­lui S t a t R o m â n şi deci reînoirea mandatului de adminis trare a men­ţionatelor averi, S ta tu l catolic, profitând de ignorarea situaţiei s a l e juridice de către organele noastre de Stat , prin adunări le din anii 1920—1923, ş i -a creat o situaţiune absolut autonomă, ca organizaţie naţ ională şi politică maghiară, faţă de S ta tu l român şi de Rege le său.

Pentru a legitima a c e a s t ă nouă s t a r e juridică, cu totul contrarie celei de sub regimul unguresc, Statu l catolic nu a ezitat s ă recurgă la o serie de manopere spre a induce şi menţine în eroare Statu l român, pretinzând c ă averi le ce deţine sunt proprietatea sa . D e pe u r m a acestor abilităţi a obţinut expropr ierea averilor în discuţiune şi deci rentele de expropriere , p e numele său . A c e s t e manopere a u fost m a i târziu încadrate în rechizitoriile Parchetului Trib. Cluj Nr. 19093—1931 şi Nr. 7633-<-1933, prin care membrii conducători ai S t a ­tului catol ic a u fost daţ i în j u d e c a t ă pentru infracţiunile de gestiune frauduloasă , fals în acte publice ş i excrocherie în dauna Statului ro ­mân. (Vezi Dr. V. Baroni şi Dr. A. Ostrogovich, S tatu l catol ic a r d e ­l e a n în faţa Just i ţ ie i . C l u j , 1933 şi ziarul Patria Nr. 205 din 25 Sept . 1933).

Cu timpul, organele oficiale a l e Statului nostru — datori tă în primul rând lucrărilor d-lui O. Ghibu mai sus citate, şi sentinţelor instanţelor judecătoreşt i , care în mod statornic a u contestat dreptul S ta tu lu i catolic de a reprezenta în J u s t i ţ i e averi le p e care le deţine — a u început s ă cunoască a d e v ă r a t a s tare juridică a Statului catolic. Astfel cu pri lejul încheierii Concordatului cu Sf. Scaun, în care se determină s i tuaţia Bisericii catol ice din România , părţ i le contractante nu a u trecut Statu l catolic între organizaţ i i le Biserici i catolice prevă­zute cu personal i tate juridică, limitativ enumerate de art . I X din C o n c o r d a t 1 ) .

Potrivit principiilor enunţate de Concordat în menţionatele texte

! ) Vez i S c h i m b u l d e s c r i s o r i în tre R o m â n i a şi Sf. S c a u n , c a r e s t a b i l e s c c a ­r a c t e r u l l imitat iv în d i s c u ţ i u n e a l ar t . IX , cu o c a z i u n e a r a t i f i c ă r i i d e P a r l a m e n t u l r o m â n a C o n c o r d a t u l u i ş i c a r e s c r i s o r i , în B u l e t i n u l Of ic ia l a l V a t i c a n u l u i : Acta Apostolicae Sedis Nr . 9 d in 15 Iu l i e 1924, sunt p u b l i c a t e sub menţ iunea: „Con-ventionem integrant epistolae quae sequuntur", dec i c a f ă c â n d p a r t e i n t e g r a n t ă d i n C o n c o r d a t .

GÂND R O M Â N E S C 271

ş i a situaţiunei juridice expuse , urma de a c u m c a Statu l nostru s ă ia măsuri le necesare, de suveranitate strict internă, pentru diso lvarea Statului catolic ardelean întrucât a c e s t a e o organizaţie fără p e r s o ­nal i tate juridică, nerecunoscută de Concordat, deci i l ega lă şi mai mult încă, osti lă ordinei noastre de S t a t — şi pentru pre luarea p e s e a m a Statului a averi lor publice, pe c a r e Statul catolic le deţine f ă r ă nici un drept .

A c e s t punct de vedere 1-a enunţat şi îna l ta Curte de Casa ţ i e şi Jus t i ţ i e , c â n d încă în anul 1924, deci cu mult înainte de a interveni Concordatul , prin deciziunea Nr. 1564 din 30 Sept. , a aprobat înlătu­rarea Statului catol ic dela adminis trarea Orfelinatului Terezian din Sibiu şi încredinţarea aceste i instituţiuni publice Statului român. (Pandectele române, 1925, Р. I, p . 6 ) .

Ş i chiar Guvernul român, d u p ă atâţ ia ani de ezitare datori tă supremaţie i intereselor electorale, convins în sfârşit de necesitatea im­per ioasă a soluţionărei cauzei Statu lu i catolic şi a averilor pe care aces ta le deţine, în sensul celor arătate , a luat prin ordinul Nr. 52202 din 30 Apri l 1931 a l Minist. de Instrucţie şi Culte, ca m ă s u r ă prel imi­nară , dispoziţ ia de a s e redac ta de către o comisiune formată din istorici şi jurişti consacraţi , un raport a s u p r a aceste i cauze. Comisiu-nea prin concluziunile depuse învederează punctul de vedere d e j a e x p u s a s u p r a necesitatei disolvărei Statu lu i catol ic şi a preluări i de că tre S ta tu l r o m â n a averilor în discuţiune. (Vezi Concluziunile pu­bl icate în O. Ghibu, A c t e şi Doc. р. 1—14).

Dar v iaţa oferă surpr ize chiar în rezolvarea unei probleme so­c ia le unde logica neschimbătoare a realităţii lucrurilor ar trebui s ă domine. Astfe l ace la ş i guvern c a r e l u a s e măsur i l e indicate în 1931, în anul următor, datorită nu ştiu căror misterioase împrejurări , îşi schimbă complect at i tudinea şi încheie prin plenipotenţiarul său Dr. Vaier Pop, faimosul A c o r d dela R o m a cu Sf. Scaun.

A c e s t Acord, neratificat p â n ă în prezent de Parlament , deci l ip­sit de val idi tate conform art. 88 din Constituţie, a b r o g ă pur şi s implu Concordatul , d i spunând prin art . 1, în contra prevederi lor exprese de aces tu ia c ă Statu l catolic e s te organ a l Bisericei catol ice sub denumi­rea nouă de Consil iu diecezan, iar prin art . 5 c ă averi le deţinute de Statul catol ic sunt bunuri eclesiastice, deci a l e Bisericei catolice din A r d e a l .

Cum însă AcdVdul dela R o m a nu a r e fiinţă juridică, el es te ursit să r ă m â n ă numai un trist episod a l diplomaţiei româneşti , f ără ur­măr i efective.

Problema Statului catolic şi a averi lor p e care a c e s t a le deţine în mod abuziv, rămâne deci deschisă şi îşi a ş t e a p t ă soluţionarea de la

272 GÂND R O M Â N E S C

guvernanţii noştri, în limitele stricte a l e legalităţei , a ş a cum o cere dreptatea cauzei . J u s t i ţ i a ţărei, obiectivă şi senină, preocupată numai de a d e v ă r şi dreptate , ş i -a d a t verdictul, în repetate rânduri , cum a m a r ă t a t mai sus . Vor putea oare cei c a r e cârmuesc destinele aceste i ţări, s ă continue, de dragul pactelor electorale, a r ă m â n e mal depar te impasibili , surzi la ce a hotărît în c a u z ă puterea j u d e c ă t o r e a s c ă ?

A r fi odios ca privilegiile minorităţei maghiare create în trecut de regimul arbi trar şi despotic în c a r e a u trăit Români i ardeleni în era ungurească, să fie menţinute şi as tăz i sub o a l t ă formă împotriva drepturilor imanente a l e Statului nostru.

R A D U R O M A N

C R O N I C A L I T E R A R Ă

GIB. I. MIHAIESCU, RUSOAICA')

Puternica înflorire a romanului în anii din urmă, monopolizând întreaga a r e n ă l i terară ş i ispitind p â n ă şi p e criticii noştrii l iterari (Dragomirescu, Ibrăileanu, Lovinescu şi Căl inescu) şi chiar p e unii poeţ i (Zaharia Stancu, de ex.) pentru c a r e izo larea în turnul de fildeş a l versului p ă r e a unicul destin, a susci tat nedumeriri: N u cumva a v e m a face cu o s implă inflaţie l i terară, prin nimic just i f icată şi dator i tă numai unui snobism contagios, a l scriitorilor şi publicului deopotrivă, inflaţie cu a tâ t mai păgubitoare cu cât e a t inde s ă coboare la rangul de gen minor c e a mai substanţ ia lă expres i e de ar tă , p o e z i a ? A m im­pres ia c ă cei c a r e l imitează discuţia la aces te consideraţi i de dozare se înşea lă sau nu a c o r d ă suficientă atenţiune unui f a p t de e lementară însemnătate: Ef lorescenta neobişnuită a romanului, venind în u r m a lărgirei hotarelor, coincide cu mult ipl icarea ş i nuanţarea aspecte lor de v ia ţă ce derivă din a c e a s t ă situaţie; înflorirea de care vorbim deci, este, înainte de toate, organică.

Ceeace se întâmplă sub ochii noştri e s te un splendid şi fecund început de epocă. S 'a real izat enorm, în adânc ime şi în amploare , şi nu suntem departe de găs irea acelui stil de v ia ţă c a r e este m a r c a oricărei culturi autentice. Ş i a c e a s t a datorită, în bună parte , r o m a ­nului.

A ş vrea s ă semnalez aici un singur domeniu cucerit d e r o ­manul românesc: peisagiul geografic şi social. In priviri le de a n s a m ­blu din l iteraturile mari , ap l i carea punctului de vedere geografic a dat rezultate reve latoare şi a contribuit la construirea unei tipologii extrem de interesante. Amintesc, în a c e a s t ă privinţă, monumentala lucrare a lui Nad ler (Literaturgeschichte deutscher S t ă m m e und Landschaften) care , c a metodologie, tinde s ă facă şcoală . Evident, o asemenea geografie l i terară nu este pos ibi lă decât acolo unde toate colţurile ţării şi toate straturi le sociale au fost brăzdate şi răscol i te de multiple sondagi i şi interpretări de a r t ă . E ceea n'a ştiut s ă facă, multă vreme, l i teratura noastră, plutind d e a s u p r a real i tăţ i lor p r o ­funde a l e pământului şi sufletului colectiv. A m avut o c a p i t a l ă con­venţională, o m a k a l a convenţională (aceea a lui C a r a g i a l e ) , un A r ­deal convenţional („moral ist şi voluntar"), o Moldovă convenţională („duioasă") şi un sat convenţional, schiţat în câteva linii, todeauna

! ) B u c u r e ş t i , 1933, N a ţ i o n a l a Ciornei , e d i ţ i a I l - a .

274 GÂND R O M Â N E S C

aceleaş i . Din scriitor în scriitor, cl işeele circulau a ş a cum le-a tăiat, în timpuri imemoriale, un autor cu prest igiu (un Carag ia l e , un S a d o -veanu, un S lav ic i ) .

Pentru a m ă s u r a var ie tatea registrului, bogăţ ia de culori şi profi­luri a d u s ă de romanul modern, vom aminti doar două nume: R e ­breanu pentru A r d e a l şi G. M. Zamfirescu pentru m a h a l a u a bucu-reş teană .

A m stăruit a s u p r a unei singure linii din epica de azi , f ără a s că ­d e a însă câtuş i de puţin importanţa celei lalte, c a r e coboară în a d â n ­cime cu psihologismul ascuţ i t al lui Camil Petrescu, G. Ibrăileanu, A . Holban, etc.

In constelaţia aceas ta l i terară Gib. I. Mihăiescu a apărut , robust şi calm, cu o serie de nuvele (adunate apoi în volumele La Grandi-fîora şi Vedenia) c e exce lau prin puterea şi minuţiozitatea analizei . E l e au fost socotite ca o anticipaţie, o p r e f a ţ ă a romanului aş teptat . Braţul Andromedei, romanul a p ă r u t acum trei ani, a r ă m a s , totuşi, o încercare neizbutită, din pricina c ă autorul a abuzat tocmai de a c e a s t ă ana l i ză s inuoasă. Obişnuit, Gib. I. Mihăiescu îşi c l ă d e ş t e nuvela prin izolarea unei singure tendinţe sufleteşti p e c a r e apoi , printr'o p r e ­gătire extrem de vastă , izbuteşte s'o impună cu putere . N u omul, ci a c e a s t ă s tare sufletească, devenită oarecum autonomă, depăş indu-ş i vehicolul uman, interesează şi trăieşte . Procedeul , prin excelenţă nuvelistic, t ranspus în roman, a da t greş . Căc i d a c ă prin dibuirea obscurelor s tăr i sufleteşti, prin e x a l t a r e a unei s ingure tendinţe, s e poate a j u n g e la înţelegerea unei evoluţii individuale, procedeul se dovedeşte insuficient atunci când trebue s ă prezinţi faptele ca rezul­tând din jocul multiplu de reacţiuni, când vrei s ă fixezi oamenii în-tr'un mediu anumit. E s t e nevoie, în aces t din u r m ă caz , de o l egătură raţ iona lă între ei, de un consens acceptat de toţi cei în joc, de o c ircumscriere a cadrului : tot a t â t e a elemente de psihologie şi de com­poziţie f ă r ă de c a r e un roman nu poate pr inde consistenţă.

Intre „ B r a ţ u l Andromedei" — construcţie fragilă, cazuis t ică a b ­s tractă — şi „Rusoa ica" , deosebirea e fundamentală . D a c ă e a d e v ă ­rat , şi e foarte adevărat , c ă „o creaţie m a r e presupune conceperea individului în raport cu realitate | i" (Ibrăileanu, Studi i l iterare, p . 64) atunci ultimul roman a l lui) Gib. I. Mihăiescu, cu acţiunea înfiptă a d â n c în solul a c e s t a basarabean , hrănită de seva peisagiului tragic, e, fără îndoială, una din cele mai solide opere româneşt i din câte s'au scris p â n ă as tăz i . E s t e aici în adevăr, un r a r e x e m p l u de integrare a omului în cadrul fizic, de fuziune între suflet ş i ambianţă . închid ochii şi r evăd totul: colinele basarabene cu contururi domoale, ondu­lând la nesfârşit , cătunul acela, fără nume, pierdut în s ingurătatea fără hotare, maluri le râului cotit în meandre leneşe şi presărate , Ia mar i distanţe, cu bordeiele grănicerilor. Ş i dincolo de apă , mister ioasă şi opacă, împărăţ ia imensă a tăcerii şi a groazei . Peisagiu! lui S tere p a r e diluat, îndulcit în comparaţ ie cu natura a s p r ă , ha iducească ce se desprinde din romanul lui Gib. Mihăiescu şi c a r e mode lează mâna aceea de grăniceri, transformându-i în adevăraţ i haiduci.

In a c e a s t ă s ingurătate încolţeşte pe nesimţite, în sufletul locote­nentului R a g a i a c , viziunea Rusoaicei . Viziune p lăsmuită din dorinţa

G A N D R O M Â N E S C 27&

biciuitoare a sângelui, din obsesia pustiului infinit, din reminiscenţe de lecturi şi v isare . Nimbată de farmecul depărtări i , R u s o a i c a es te figura mitică, concepută, poate , şi din instinctul obscur de a p ă r a r e împotriva acestei s ingurătăţi care a p a s ă c a o bol tă d e plumb. N u o vedem faţă'n fa ţă nic iodată şi din viaţa ei nu vom şti mai mult decât ceeace putem culege din povest irea chinuită şi grotescă a sen­timentului şi vulgarului Il iad, căru ia chiar R a g a i a c îi inoculase ace laş i virus a l nostalgiei; făptura ei de vis însă e prezentă în întreaga carte , ca o mireasmă. Din fundul zări lor ireale e a a p a r e , pentru gândul r u ­gător al ilui R a g a i a c , sveltă, cu ochii oblici, căzăceşt i , cu o cutie de vioară în mână , când în depăr tăr i fumurii, când a p r o a p e , a ş a de a p r o a ­p e încât apropierea a c e a s t a doare . Zilele încinse de c ă l d u r ă a l e verii de stepă, c a ş i amurguri le însângerate d e t o a m n ă s a u nopţile de in­somnie o zămis lesc în mii de ch ipur i R a g a i a c n'a văzut-o niciodată, dar ea trăieşte şi creşte necontenit în sufletul lui şi-i îndrumează întreaga v ia ţă în vederea m a r e l u i ' m o m e n t a l întâlnirii. E a devine astfel sensul exclusiv al existenţei locotenentului, c ă r u i a i s e p a r e c ă chiar viaţa-i trecută n'a ios t a l tceva decât o lungă pregăt ire pentru clipa unică a primirii frumuseţii supreme spre* c a r e e mânat de în­demnuri ce vin de dincolo de limitele existenţei reale .

Gib. Mihăiescu ş i -a dovedit şi în nuvele preferinţa pentru anal iza obsesiei, dând, în a c e a s t ă privinţă, pagini r a r e în l i teratura noastră , dar şi exagerând, uneori. Urmărirea fluctuaţiunilor sufleteşti a l e lo­cotenentului R a g a i a c în jurul fantomei Rusoaicei , e un model de fină şi echil ibrată psihologie, înregistrând cu impecabi lă juste ţă ş i savantă gradaţ ie întreaga g a m ă de evoluţii sufleteşti, de la reveria nostalgică, muzicală, p â n ă la violentele şi dureroase le încordări .

Nu. mai puţin armonios e rezolvită şi prob lema cumpăniri i celor două planuri în care - ş i trăieşte, para le l , v ia ţa dublă, locotenentul R a g a i a c : planul nostalgiei , dominat de R u s o a i c a ş i cel a l realităţi i în care Niculina, „Moldovanca cu s ta tura de brad, cu f igura de g a z d ă hoţească, vest i tă în frumuseţă p e s t e şapte văi" îşi joacă , p e margini de prăpăst i i , cu mlădieri de femeie de înaltă r a s ă , îndoitul rol de a m a n t ă şi de tăinuitoare de contrabandişt i .

Totul în aces t roman e construit din materia l trainic şi a şezat la locul lui, într'o s trânsă congruenţă. A s p r i m e a ol tenească a s o l d a ­ţilor, e s c a p a d e l e lor nocturne în cătunul f ă r ă nume, mizeria cetelor de fugari de pes te Nistru, dialogul, nervos, incisiv, plin de semnifi­caţie (v. de ex. discuţia despre R u s o a i c ă a lui I l iad cu R a g a i a c s a u conversaţia acestuia cu so ldatul lălâu, Marinescu, în c a r e ofiţerul va descoperi , ruşinat, o a d e v ă r a t ă c o m o a r ă de ideal ism: „ D ă - o dracului de viaţă, dom' locotenent. D a c ă nu-i mai pune omu' niţică frumuişaţă, ce dracu să mai alegi d in tr ' însa" . . . ) , toate contribuie la închegarea acele i unităţi de atmosferă puternică ce face din acest roman o operă de excepţ ională va loare .

• I O N C H I N E Z U

276 GÂND R O M Â N E S C

G. B O G D A N - D U I C A , I O A N B A R A C 1 ) Dl. Ion Colan, un absolvent al Facul tă ţ i i de Litere din Cap i ta lă ,

a prezentat o teză de l icenţă despre stângaciul versuitor arde lean de la începutul veacului trecut, Ioan B a r a c , p e c a r e A c a d e m i a R o m â n ă a crezut de cuviinţă s ă o publice în memorii le s a l e 2 ) . A ş a modes t cum era, studiul însemna un p a s înainte în cercetările a s u p r a obscu­rului „ trans la tor" dela Braşov . N u e r a însă pasu l ultim; p â n ă la a c e s t a m a i erau încă mulţi de făcut, şi ei nu puteau fi a ş t ep ta ţ i dela un tânăr începător în istoria l i terară. Pentru a găsi m ă s u r a exac tă a valorii unui autor ca B a r a c , c a r e t raduce şi pre lucrează ce-i c a d e în mână , f ă r ă s ă indice izvorul, o parte din opere le căruia nu ne-au r ă m a s decât în titlu, trebue s ă fi un cercetător încărunţit în l i teratura c o m p a r a t ă , înzestrat cu un miros, c a r e identifică o operă dintr'un titlu trunchiat, dintr'un personaj , s a u chiar dintr'un vers. Alt fe l rişti s ă faci greşeli, cum a făcut şi dl. Colan, când a atribuit lui B a r a c opere şi ca l i tăţ i l i terare pe c a r e a c e s t a e departe de a le fi avut.

A c e s t e greşeli, precum şi dorinţa de a da o nouă contribuţie l a istoria cu l tura lă a Ardea lu lu i în sec. X l X - l e a , a u determinat p e dl. G. Bogdan-Duică s ă răsco l ească încă o d a t ă v iaţa şi opera lui Ioan B a r a c , spunându-ne tot ceeace se poate spune despre el, aşezându-1 acolo unde-i este locul, de p e care cu greu va putea fi înălţat s a u coborît de un alt cercetător.

Astfe l minusculul versuitor arde lean a fost învrednicit d e d o u ă studii — din c a r e ultimul de o densitate şi întindere considerabi lă — lucru p e c a r e îl regretăm mult. N e - a m fi bucurat d a c ă un scriitor d e r e a l ă valoare , un oreator de opere originale, un deschizător de d r u ­muri nouă ar fi da t pr i le j d-lui G. B o g d a n - D u i c ă s ă - ş i întrebuinţeze v a s t a d-sa le erudiţie. Li teratura română a r e încă a t â t e a subiecte ne­studiate, c a r e merită de o mie de ori mai mult munca cheltuită p e n ­tru mediocrul B a r a c . Pentru a nu merge m a i depar te de epoca în care a trăit aces ta , e destul s ă amintesc p e Ion Buda i -De l eanu care , cu toate studi i le privitoare la e l (între e l e mai de preţ sunt tot a l e d-lui Bogdan-Duică ) a r mer i ta o cerce tare istorico-estetică, a m p l u d o ­cumentată, c a r e l -ar pune în toată s trălucirea lui de m a r e poet.

D a r s ă punem regretele la o p a r t e ş i s ă ne bucurăm totuşi, c ă un scriitor a ş a cum a fost versuitorul lui Arghir şi Elena, a da t pr i le ju l s ă ni se spună a t â t e a lucruri nouă d e s p r e a tmosfera cul turală a A r ­dealului din întâia jumăta te a veacului a l X l X - l e a . C ă c i mult mai important şi mai interesant es te ceeace spune dl. G. B o g d a n - D u i c ă despre cadrul cultural în care s'a mişcat B a r a c , despre circulaţia unor teme l i terare p â n ă a u a j u n s s ă fie ma l t ra ta te de el, decât d e s p r e B a r a c însuşi.

întrucât îl pr iveşte pe versificatorul braşovean, dela d. Colan l a d. G, Bogdan-Duică el a scăzut considerabil . D e unde cel dintâiu îl

1) A c a d e m i a R o m â n ă , Studii şi cercetări, X X I I . B u c u r e ş t i , 1933. I m p r i m e r i a

N a ţ i o n a l ă . 168 p .

2) Viaţa şi opera lui Ioan Barac. M e m . S e c ţ . L i t . S e r i a I I I . T o m u l IV, M e m .

1. 1928.

GÂND R O M Â N E S C 277

crede pe B a r a c autor de opere originale şi t raducător abil uneori, profesorul dela Universitatea din Cluj dovedeşte cu preciziune că n'a fost decât un „l i terat fără originalitate", care „ n u s e înal ţă pes te rostul de traducător mediocru al operelor, ce întâmplător îi cad în mână". A avut pas iunea cititului, în c a r e e r a a j u t a t de cunoaşterea limbilor ungară şi germană. Ast fe l a importat în Braşovu l românesc din vremea lui o mulţ ime de motive l iterare, dintre care unele foarte importante. Insă „desvo l tarea limbii l i terare româneşti , B a r a c nu a a j u t a t - o cu nimic. Câteva versuri reuşite, câ teva pagini de proză nu fac un scriitor din s implu tă lmăcitor neglijat , f ă r ă s imţ pentru es te ­tica limbii româneşti , fără nici un ideal sti l istic" (p. 164—165).

Concluzia a c e a s t a zdrobitoare, dl. G. Bogdan-Duică ş i -o înteme­iază pe o mulţime de dovezi, în cea mai m a r e par te descoperiri , car i îi aparţin. S e ştia, de pi ldă, c ă Arghir şi Elena a fost t radus d u p ă un poem al ungurului Gergei, d. B o g d a n - D u i c ă ne a r a t ă însă că p r e ­lucrarea lui B a r a c e s t e ,,o scădere a tuturor valorilor estetice" a le originalului. Risipirea cea de pe urmă a Ierusalimului — în a lcă tu i ­rea căreia se credea că B a r a c a pus mult dela el — este şi ea o pre lucrare mediocră, d u p ă o lucrare de aceeaş i tal ie a ungurului N a g y Ferenczj precum, deasemenea, tot un text unguresc, a l lui A n ­drei Dugonics, a fost urmat şi în Rătăcirile lui Ulisse. Tot o „ s c ă d e r e a valorilor estetice" însemnează şi pre lucrarea d a t ă de B a r a c în Pi-pelea Gâscarul lui Ludas Matyi, a ungurului F a z e k a s Mihâly, inspirat ş i el din izvoare franceze, însă poet viguros, conştient de sat ira so­cială pe care o face prin opera lui. Loreti, a l căre i manuscris s'a per-dut, nu poate a v e a la origine decât p e Laureite a lui Marmontel , a j u n s ă la B a r a c tot prin filiaţiune ungurească . Corăbierul cel dintâiu, pierdut şi el, nu poate fi decât Der ersie Schiffer al lui Gessner, au­tor tradus şi pre lucrat adeseori în vodevil de Unguri — ceeace va fi îndemnat p e B a r a c să- i imite. Fragmentul din Metamorfozele lui Ovidiu sunt, şi ele, d u p ă o t raducere ungurească a lui Viski T, Pâ l . Halima e s te o pre lucrare incoloră d u p ă t raducerea germană a lui Habicht, van der Hagen şi Schal l . Iuda Iscarioteonul, presupus şi el original, este o t raducere prescurtată d u p ă faimosul predicator vienez A b r a h a m a S a n t a C l a r a . Craiul Chiru al Perşilor trebue redus , în ul­t imă anal iză , tot la vreo pre lucrare ungurească a lui Xenofon, origi­nalul urmat de B a r a c n'a putut fi însă identificat de d. G. B o g d a n -Duică. Deasemenea n'a putut fi descoperit modelul german urmat în Tilu Buhoglindă, apoi în Adelaida, în Vicleşugul fetesc şi femeiesc, în Vânătorul dela Matra şi în La miezul nopţii, ceeace nu împiedică pe autorul studiului să spună o mulţ ime de lucruri despre circulaţia acestor opere în literaturile de unde a putut s ă le pre lucreze B a r a c . O traducere necunoscută p â n ă acum a translatorului braşovean este Cetăţuia dela druntul ţării, făcută d u p ă Kotzebue . Tot din a c e a s t ă celebritate a vremii s a l e a fost t radus şi Pustnicul dela Fromentera. In câ t priveşte p e Piticot, dl. G. Bogdan-Duică îl c rede tradus d u p ă o ediţ ie germană din Linz, dela 1815. Mirele cel umblat şi pricopsit este tradus d u p ă ungurul B a r t s a i Lâsz lo , care şi el a pre lucrat o co­medie germană. P e Constantina, B a r a c a t r a d u s - o d u p ă un roman învechit al poligrafului german Augus t Bohse . Cei trei gheboşi a r e la

•278 GÂND R O M Â N E S C

origine, d u p ă cum a a r ă t a t Gaster , o var iantă a lui S t r a p a r o l a - G u e -lette, t r a d u s ă în germană de van der Hagen. Cartigam es te o t radu­cere mult p r e s c u r t a t ă d u p ă pre lucrarea ungurească a unui roman al germanului I. L . Rost , făcută de Meszâros Ignâcz. Samson nu este, a ş a cum s'a crezut, o traducere a piesei ungurului Kâkonyi . E a are o origine complicată pentru descoperirea căre ia d. G. Bogdan-iDuică a făcut un a d e v ă r a t tur de forţă de erudiţie: „ S a m s o n u l lui B a r a c — spune d - sa (p. 120) — s'a născut la Paris , scriindu-1 un italian, c a r e făcea l i teratură franceză, în secolul al X V I I I - l e a , în prima jumătate a secolului. P lăcându- i Curţii imperiale vieneze, la ordin, un autor german-saxon (F . W. Weiskorn) 1-a pre lucrat la Viena. T â r z i u el a j u n s e la Braşov , unde, d u p ă c e 1-a văzut, B a r a c , iubitor de a n a c r o ­nisme 1-a tradus în 1846, pentraca un editor nepriceput să-1 publice tocmai în 1859! De la ivirea piesei p â n ă la B a r a c trecuse mai mult de un veac". Un drum a p r o a p e tot a ş a de complicat a urmat ş i Hamlet, p â n ă a a juns la B a r a c . E l este o traducere d u p ă o prelucrare din 1772 a lui Heufeld, pre lucrată şi a c e a s t a de Sehroder, la originea c ă r o r a este traducerea lui Wieland. P â n ă la versiunea lui B a r a c m a r e a t r a ­gedie ş i -a scuturat însă tot parfumul poetic. Atala — la a căre i ori­gine este cunoscuta operă a lui Chateaubriand — nu este transfor­m a t ă în tragedie de B a r a c , a ş a cum s'a crezut. Trans la torul braşovean n'a făcut a l tceva decât a t radus pre lucrarea ungurului Bonyhâdi Per-czell Imre. In sfârşit , Constanţia este, probabil, o pre lucrare locali­za tă d u p ă o traducere ungurească a piesei germanului I. F . Castel l î , făcută de Lâng A d a m .

Din a c e a s t ă înş irare de titluri se poate face o idee de munca enormă p e care a trebuit să o întreprindă dl. G. Bogdan-Duică pentru a descoperi originalul şi va loarea prelucrări lor lui B a r a c . Ş i ceeace a m dat aici nu sunt decât concluziile! P â n ă a a junge la e le câ te a l ă ­turări de texte n'a trebuit s ă facă autorul, câ te motive l i terare n'a trebuit s ă u r m ă r e a s c ă ! In privinţa a c e a s t a lucrarea este un a d e v ă r a t model a l genului. Regret , încăodată, că n'a fost a les un scriitor cu mai mari merite l iterare şi istorice.

Urmărind biografia şi prelucrări le lui B a r a c , d a c ă te indignezi la tot pasu l de mediocritatea versificatorului braşovean, te a leg i în schimb cu un câştig sufletesc însemnat. Din toate aces tea membra disjecta se poate reconstitui un tablou al vieţii cul turale arde lene din întâia jumătate a veacului al X l X - l e a . Dacă , la ceeace se spune aici, a d ă u g ă m ceeace găsim în George Lazăr şi Simeon Bărnuţiu, cele două opere fundamentale a le d-lui G. Bogdan-Duică , atunci tabloul aces ta este destul de bogat şi de viu.

Densi tatea lui o datorăm metodei comparat ive a profesorului c luj an. D - s a a dovedit, m a i mult decât oricine, cum atmosfera cultu­r a l ă a românismului ardelean nu poate fi a p r e c i a t ă cum se cuvine, decât cunoscând bine îndemnurile — pozitive s a u negative — venite din mediul unguresc şi german. Influenţele venite de aici a u fost tot­deauna puternice în A r d e a l . E l e n'au scăzut decât în a doua jumătate a sec. X I X , când li s'a opus influenţa v iguroasă venită din Vechiul Regat , influenţă care a adus a d e v ă r a t a eclosiune a geniului l iterar al Ardea lu lu i . Definitiv n'au dispărut însă decât în 1918

GÂND R O M Â N E S C 279

Cum B a r a c a fost un tributar p â n ă la s lugărnicie a l l iteraturii ungare şi germane, studiul lui a fost un bun pri lej de a face sondaj ii în a tmosfera general -cul turală a Ardealu lu i din vremea sa . P e ur ­mele lui B a r a c ajungem s ă ştim ceva — informaţii utile mai a l e s pentru cei c e nu cunosc limba maghiară — despre mediul cultural unguresc dela Aiud, în care n'a trăit, dintre Români, numai autoru l lui Arghir şi Elena. A p o i despre mediul german a l Braşovulu i în c a r e a trăit Bar i ţ şi Andrei M u r ă ş a n u 1 ) . S a u despre ceeace se juca p e scenele ungureşti şi germane din A r d e a l 2 ) .

D a c ă ar fi s ă caracterizăm, cu un singur cuvânt, a tmosfera r o ­m â n e a s c ă arde leană din timpul lui B a r a c , a m numi-o preromant ică . Autorii şi temele preromantice a u găsi t l a acest public-copil, c a r e ab ia atunci a început s ă - ş i deschidă ochii spre fenomenul literar, o preferinţă puternică. D e aceea , oricât de întâmplător ş i -ar fi a l e s B a r a c prelucrări le , nu putea s ă l ipsească dintre e le Kotzebue, G e s s -ner şi Marmontel; şi de aci frecvenţa, la el, a subiectelor exotice (Ha­lima, Cartigam, Samson, etc .) .

Dureros e c ă acest preromantism n'a avut în A r d e a l ace leaş i u r ­m ă r i ca'n ce le la l te ţăr i a le Europei . E l n'a desvoltat un romantism literar. D u p ă frumoasa renaştere a şcoalei ardelene, puţinele spir i te a l e se a le Ardea lu lu i s'au dedicat, p â n ă târziu că tre sfârşitul secolului X l X - l e a , istoriei, filologiei şi politicei, punând în ele fantezia şi li­rismul, care ş i -ar fi găsit un loc mai potrivit în l i teratură.

I O N B R E A Z U

! ) V o r b i n d d e s p r e a c e s t mediu , in t ere sant e s t e c a p i t o l u l pr iv i tor l a t i p o g r a f u l g e r m a n Got t (p. — 2 1 ) . Cu t o a t e că , c r e d e m c ă d. G. B . D. e x a g e r e a z ă ro lu l lui . G o t t a a v u t mai a l e s un interes c o m e r c i a l , a tunc i c â n d a t i p ă r i t z i a r e l e şi c ă r ţ i l e r o m â n e ş t i . G r e u l în trepr inder i i l - a u p u r t a t î n s ă negus tor i i r o m â n i , c ă r o r a a u t o r u l nu l e - a d ă r u i t d e c â t o n o t ă (p. 25 ) .

2 ) E s t e cu totul n o u ă ş t i r e a p r i v i t o a r e l a t r u p a u n g u r e a s c ă , c o n d u s ă d e A l e x e Pa l i , c a r e a juca t , la B r a ş o v , în 1840, în româneşte: Cetăţuia la drumul ţării ş i Pustnicul din Fromentera, t r a d u s e a m b e l e d e B a r a c (p. 88 şi 9 1 ) .

280 GÂND R O M Â N E S C

C R O N I C A Ş T I I N Ţ I F I C Ă

N I C O L A E D R Ă G A N U , R O M Â N I I I N V E A C U R I L E

I X — X I V P E B A Z A T O P O N I M I E I Ş I A O N O M A S T I C E I * )

L u c r a r e a p e c a r e o prezentăm în rânduri le de mai jos ridică unele probleme fundamentale în legătură cu trecutul poporului român şi inaugurează capito le cu totul nouă în istoria noas tră naţională.

Autorul, preocupat de mult de istoria numelor noastre proprii, nume topice şi nume de persoană, a urmărit pe baza documentelor, formele cu aspec t românesc şi a reuşit s ă descopere asemenea nume pe o ar ie care d e p ă ş e ş t e muit a r i a de răspândire a c t u a l ă a elemen­tului românesc . In c e a mai m a r e parte , d. D r ă g a n u ut i l izează în lu­crarea d-sa le documentele ieşite din cancelari i le ungureşti şi, natu­ral, acele c a r e se referă la graniţele Ungariei de a l tăda tă . G ă s i m deci în lucrarea dsa le oglinda expansiunii elementului românesc înăuntrul graniţelor fostei Ungarii .

Introducerea (p. 7—40) ne o feră o expunere crit ică amănunţi tă a s u p r a informaţiunilor Anonymului unguresc în legătură cu elemen­tul etnic românesc găsi t de Unguri la venirea lor, precum şi o crit ică a s p r ă dar foarte just i f icată a interpretărilor tendenţioase pe c a r e în­văţaţi i unguri le-au dat informaţiunilor uneori vagi a le Anonymului s a u ale altor izvoare istorice vechi.

L a venirea lor în E u r o p a centrală, Ungurii s 'au aşeza t statornic mai întâi în Pannonia, de unde apoi s'au extins neîncetat în spre nord şi est . D u p ă Anonym, dânşii au întâlnit, în timpul expansiunii lor, Români organizaţi politiceşte în Pannonia, A r d e a l şi o parte din B a n a t . Toponomast ica şi antroponomastica studiate minuţios şi cu o documentare impresionantă de d. Drăganu confirmă întru toate infor-maţiunile Anonymului. D e asemenea, examinarea a tentă a ace lu iaş mater ia l de nume propri i ne dovedeşte c ă ex i s tau aşezăr i statornice de Români în timpul când scria Anonymul şi în Carpaţ i i vestici, nor­dici şi estici, p â n ă în Gali ţ ia , pe valea Tisei, Crişurilor, Mureşului , Timişului, în A r d e a l şi în Ţ a r a Oltului. F ă r ă nici o îndoială, trebue respinse cu hotărîre af irmaţi i le tendenţioase a l e Ungurilor că p e o întindere atât de m a r e elementul românesc s'ar fi putut s trecura nu­mai d u p ă sec. X I I I . Aces t element trăia pe toa tă a r i a amintită mai sus, căci date istorice precise ne vorbesc de dânsul mult înainte de sec. X I I I ,

Ţinta lucrării d-lui Drăganu este aceea de a dovedi înainte de toate c ă elementul românesc se ext indea în sec. I X — X I V pe o ar ie geograf ică mult mai v a s t ă decât azi, dar mai cu s e a m ă aceea de a spulbera , odată pentru totdeauna, credinţa atât de insistent insinuată d e unanimitatea oamenilor de ştiinţă unguri, c ă ad ică noi Românii a m fi a p ă r u t p e firmamentul apusului regat ungar numai d u p ă veni­rea şi d u p ă a ş e z a r e a lor definitivă aici, deci numai în sec. X I I I . Do-

*) A c a d e m i a R o m â n ă , Studii şi Cercetări X X I , B u c u r e ş t i , 1933, 683 p . P r e ţ u l 500 lei.

G Ă N D R O M Â N E S C 281

vezile a d u s e în car tea de c a r e ne ocupăm, d e s p r e existenţa R o m â n i ­lor p e pământul ocupat de Unguri chiar la venirea lor aici sunt a t â t de numeroase şi a tâ t de evidente, încât concepţia despre „s t recura­r e a " noas tră pe pământul „unguresc" ab ia în sec. X I I I - l e a rămâne un nonsens, o enormitate.

Cele mai vechi documente istorice ieşite din cancelari i le ungu­reşti privesc regiunea ocupată de Unguri mai întâi, Pannonia. E deci natural c a ce le mai vechi a tes tăr i de nume româneşt i s ă fie găs i te acolo. Cu aces tea începe şi d. Drăganu.

Cele mai vechi nume de aspec t şi origine românească în Panno­nia le găseş te autorul în „comitatele" dimprejurul Balatonului {p. 41 ş. u.) . Astfel , printre întâiele care a p a r în documente, e numele de persoană Chozil ( = Căţe l ) de la a. 850, numele topic Secu (a. 1055). De asemenea nume propri i c a Chot ( = Ciot) , Karachun, Curt, Kuine ( = Câine) , Fonsol ( = F ă n c e l ) , Buthe, Fot {= F ă t ) , Fichur ( = Fic ior) , Chuth (— Ciut) , Kopăcs ( = Copac iu) , Knez, Mâl şi a l ­te le multe, a t e s ta te bogat în documentele cele mai vechi a le locului, sunt dovezi suficiente despre existenţa elementului românesc acolo şi despre importanţa lui în v ia ţa istorică a regiuni i 1 ) ,

Intinzând cercetări le în regiunea Carpaţ i lor apuseni , autorul (p. 170 ş. u.) găseş te un m a r e număr de elemente onomastice, c a r e do­cumentează existenţa şi acolo a unei numeroase populaţ i i româneşti . Ni se r a p o r t e a z ă nume tipic româneşt i c a villa Staul (a. 1113) = Staul , Măgura, Fata, Tot, Lunga, Chicera; Bătrâna, Gaura, Faga, etc. de la Românii moravi.

B a z a t tot pe materialul de nume proprii , autorul urmăreş te pe Români în B a n a t şi Hunedoara (p. 223 ş. u.) , în Munţii Apusen i şi pe Va lea Crişului (p. 289 ş. u.) , în Carpaţ i i de miazănoapte -răsăr i t (p. 326), în V a l e a Someşului (p. 416 ş. u.) , în văi le Arieşului , Mureşului, Târnave lor (p. 477 ş. u.), în va lea Oltului şi în Carpaţ i i de miazăz i -răsăr i t (p. 535), în Moldova, Muntenia şi la gurile Dunării (p. 570 ş. u ) 2 ) . Un capitol special e consacrat elementelor româneşti vechi intrate în l imba ungurească dinspre miazăz i -răsăr i t (p. 582 ş. u . ) .

E natural ca o lucrare de întinderea celei de care ne ocupăm, luând în discuţie un material onomastic a tât de bogat şi a tât de v a ­riat, să dea loc la discuţii. Asemenea discuţii vor fi f ă r ă îndoială cât se poate de aprinse , mai a le s ace l e c a r e vor fi duse de învăţaţii un­guri a le căror teorii sunt a taca te si răs turnate de d. Drăganu. In m a s a de nume proprii prezentate în lucrarea de faţă şi presupuse de origine

! ) Uni i c e r c e t ă t o r i unguri,, c a Melich I., admi t c ă în P a n n o n i a „ c u l t u r a r o ­m a n ă şi p o p o r u l r o m a n s'au p ă s t r a t în une le locur i i z o l a t e p â n ă Ia s f â r ş i t u l s e c o ­lului V I " (Cf. Drăganu.j. 2 3 ) .

2 ) H a r t a p e c a r e a u t o r u l a a l c ă t u i t - o şi p e c a r e a nota t numele de or ig ine r o m â n e a s c ă d e p e înt insul U n g a r i e i de o d i n i o a r ă e s t e c e a mai i l u s t r a t i v ă i m a g i n e a e x p a n s i u n i i r o m â n e ş t i şi cel m a i potr iv i t r e z u m a t al l u c r ă r i i d- lu i D r ă g a n u . R e ­g r e t ă m c ă nu o p u t e m r e p r o d u c e ac i , f i i n d c ă d intr ' însa c i t i tori i ş i - a r p u t e a d a s e a m a mai bine d e c â t d intr 'o d a r e d e s e a m ă l a c o n i c ă , cum e a c e a s t a , d e s p r e a s p e c ­tul şi i d e n t i t a t e a d e nume din t o a t e reg iuni l e s t u d i a t e de dl . D r ă g a n u .

282 G A N D R O M A N E S C

românească sunt desigur multe a căror origine şi expl icaţ ie poate s ă fie şi a l ta decât aceea pe care le-o dă d. D r ă g a n u 3 ) . A c e a s t a însă nu s c a d e cu nimic va loarea concluziei d-sale , că a d i c ă Românii a u fost găsiţ i a ic i la venirea Ungurilor.

Surpr inde în lucrarea d-lui D r ă g a n u mulţ imea numelor topice provenite dela nume de persoană. C â n d ne dăm s e a m a însă c ă satul era la început o „măerişte", una ori câteva cas e şi colibi, şi se numea după proprietar şi întemeietor, mai întâi cu numele aces tu ia -^r-hăza, , ,casă", apoi -^r-telek s a u -telke, „cătun", în s fârş i t , când a crescut, -т-falu s a u -falva, „ sa t" , nu ne mai miră numărul mare de explicaţi i prin nume de p e r s o a n ă date numelor topice.

Ce le mai pre ţ ioase nume, care în a d e v ă r constitue fundamentul lucrării d-lui Drăganu, nu sunt totdeauna cele de persoană , a căror expl icaţ ie e de ce le mai multe ori foarte grea, ci a c e l e care-ş i a u ori­ginea într'o denominaţie topică, referindu-se deci l a aspectul fizic a l teritorului p e care-1 numesc. Studi i le noastre de antroponomast ică sunt a t â t de puţine şi cunoştinţele în legătură cu sistemul mai vechiu de denominaţie persona lă atât de reduse , încât nu putem judeca tot­deauna va loarea unei expl icaţ i i date unui a semenea nume: „ E n ve-rite ronomast ique es t une science qui n'a p a s encore fait ses dents" spunea acum câţ iva an i Wilmotte în „România" , X L I X — 1 9 2 3 , p. 613. D. D r ă g a n u îş i d ă s e a m a de aces t lucru şi consecvent se s i leşte s ă dea numelor cercetate de d s a nu una ci toate explicaţi i le etimologice posibile.

Dintre a tâ tea , amintim numai câ teva: p. 46: Micu (— mic) s a u m a i curând forma hipocoristică de ori­

gine slavă Miko « Mihail) (p. 443), de unde şi formele Mikus (p. 293, 296), Mikov (409), Mikincz (102), Mikul (348), e t c ;

p. 52: Buna, nume de bărbat , poate fi din a d j . bun, s a u m a i cu­rând echivalen'ul actualului şi mai vechiului Bunea « slav, buniti „ a a ţ â ţ a " ) ca şi bulg. Bunjo, Bune. (Pentru formele derivate culese de d. Drăganu, cf. Indicele, p . 632) ;

p. 77: Romanova, Românfalu, Romănd, Romanovcz, Roman, etc., se expl ică de la numele sfântului Roman. D. D r ă g a n u vorbind de aces t nume, ca nume de botez răspândi t la noi, spune că „ s e e x p l i c ă şi printr'o tradiţie, în formă de mit, privitoare la originea poporului ro­mânesc". Ni se p a r e totuşi greu de a d m i s ca asemenea tradiţ ie s ă s e fi păs t ra t la păstori i români dela începutul sec. X I V . Şi chiar dacă s'ar fi p ă s t r a t , ne-am a ş t e p t a la o formă identică cu aceea a numelui etnic, Român;

p. 87: Szăk, nume topic, expl icat din rom. sac s a u slav. saku, e m a i curând o formă hipocoristică s l a v ă de la numele personal Isac s a u Saua, cum de altfel spune autorul;

3 ) D s a s ingur r e c u n o a ş t e a c e s t lucru c â n d s p u n e (p. 155) : „ c h i a r d a c ă c u t o a t ă g r i j a a v u t ă , une l e d in e x p l i c a ţ i i l e d a t e mai s u s n'ar fi t o c m a i f ă r ă c u s u r ş i f ă r ă vo ia m e a m'aş fi l ă s a t târ î t d e o a r e c a r e e x a g e r ă r i , t o tuş i ce le s i g u r e sunt d e s t u l de n u m e r o a s e p e n t r u c a s ă nu se m a i p o a t ă t ă g ă d u i p r e z e n ţ a R o m â n i l o r d i n ­co lo de D u n ă r e , încă d in ce le d in tâ i a c t e a l e c a n c e l a r i i l o r u n g u r e ş t i . . ."

OAND R O M A N E S C 283

р. 103: Кипу, nume topic, poate s ă ne reamintească p e v. rom., bănăţ. curtu. irom. cutî ( • - cuiu), dar şi pe rom. câne;

p. 111: ni š e p a r e c iudată provenienţa formei Ka[z)sok din cojoc. A m a v e a de a face cu un supranume dat unui b ă r b a t ? ;

p. 145: villa Meneca < rom. mânecă e puţin probabil, deşi nu imposibil, tot ca supranume în româneşte;

p . 146: s ă fie în adevăr identice, c a origine, ce le două forme: Menchel (Pannonia) cu Muncel (Turda, e t c . ) ? ;

p . 264: formele Curtea (Kurthe, Kurt, Kurtan, Kurtja, Kortya, etc.) sunt desigur româneşti . E posibil în să c a ele s ă s e raporte nu la carte, ci la cart {= scurt) , de unde, derivate cu sui. -ea, -an [ci. Lup, Lupea, Lupan);

p. 283: Marofi, explicat din „moroiu", cu păstrarea lui n, poate să cuprindă şi cunoscutul sufix onomastic bănăţean -onu;

p . 296: Masa, identificat cu rom. „moaşă" , poate s ă fie m a i cu­rând un hipocorist de origine slavă, Ma-Ь - (<Maria, Marko, Emanuel) ci. Măreţie, „Rad" LXXX1I , p. 84, 91 , iar forma Mol [<Moise s. Mojslav), ibid. p. 111 e cuprinsă, poate , în numele Mosov, Mosaburg, etc.;

p . 298: Don, nume personal , poate s ă fie şi o formă hipocoristică din Anton, Andon. Ci. tot de aici ş i bulg. Doni, Done, la W e i g a n d, Jahresbericht, X X V I — X X I X , 118, formă cunoscută şi în a l t e regiuni româneşti . De aici ş i forma Donca, Doncea;

p. 300: Questest, nume topic, nu poate fi o redare de fec tuoasă pentru Costeşti?;

p. 302: comunele Birtin şi Ribiţa făcând p a r t e a l t ă d a t ă din ve­chiul comitat a l Zarandului , azi aparţ in judeţului Hunedoara, nu Bihorului;

p. 311: Fiica, nume personal , familiar, e mai probabil o formă scurtată din Rafila decât un derivat din * fiica ( = fiică);

p. 328: Roskocz, din Carpaţ i i nord-estici, trebue pus a lă tur i de Râşcuţa, Râşculiţa din Zarand;

p. 335: dintre cele două expl icări date numelui topic Bute: 1. < rom. bute, 2. < s l a v . Budimir, preferăm pe aceasta din urmă ;

p. 418: Thuza, expl icat din tusă e greu de admis , fiind nume topic. N'ar putea fi citit Chiuza?

D a r d a c ă o s e a m ă din a tâ tea nume p e c a r e le exp l i că d. Drăganu pot da loc l a discuţii, e un m a r e număr din ace l ea a căror istorie r ă m â n e lămurită definitiv. Desigur nimeni nu se va mai îndoi, d u p ă magi s tra la documentare a autorului aceste i lucrări, a s u p r a originii româneşti a unor nume ca Boul, Mal, Murga, Muncel, Staul, Piscina rotunda. Măgura, Kitera, Fata, e t c , atestate alături de altele care provin din nomenclatura unor aşezăminte politice româneşti , cum ar fi Cneaz, Voevod, etc. şi c a r e împreună documentează prezenţa ele­mentului românesc în regiunile ocupate de Unguri la venirea lor în Europa .

Capitolul a l X I al lucrării cuprinde Concluziile (p. 587 ş. u . ) . „Români i a u fost găsiţii de Unguri nu numai pe teritorul pe care-1

locuesc astăzi , ci chiar pe o întindere mult mai mare, în locuinţe s t a ­tornice şi în organizaţi i politice şi mil itare" (p. 588) . Românii din

284 GÂND R O M Â N E S C

C a r p a ţ i i nordici a u a j u n s acolo duşi de transhumanta caracter is t ică vieţii lor pastora le , chiar de pe la sfârşi tul secolului IX . Alţi i a u a juns aco lo şi au întemeiat sate prin sec. X, X I şi chiar mai târziu. Pentru ca aceşt ia s ă a jungă în Carpaţ i i Nordici a t â t de curând trebue s ă admitem că în Pannonia, Oltenia, B a n a t şi A r d e a l erau Români mult mai înainte, căci pe aici le era drumul în spre Moravia , Gal i ţ ia , etc. „Numele topice româneşt i din Pannonia sunt mai vechi decât cele din Moravia; ce le din Bihor sunt mai vechi decât cele din Zemplin (vechi şi ele!) ori din M a r a m u r e ş ; ce le din Moldova ş i B a s a r a b i a , mai vechi decât cele din republica moldovenească a Ucrainei" (p. 589) , Nume c a Vlaha, Oloşag, Olosig, toate constituind denominaţia etnică a e le­mentului românesc şi păs tra te în toponomastică, ne dovedesc existenţa unei comunităţi româno-s lave mai vechi decât venirea Ungurilor. Ş i forma celor mai vechi nume de origine s l a v ă (v.-bulgară) e o d o v a d ă în ace laş sens. E l e d a t e a z ă dinainte de sec. X - l e a (dar sunt mai nouă de sec. V I I I - l e a (p. 593) .

Românii a u avut două direcţii de expansiune s p r e Nord; „d inspre Pannonia spre N o r d - E s t şi d inspre Munţii Banatului , c a r e a u ime­d ia tă legătură dincolo de Dunăre cu Munţii Balcanici , precum şi din­spre Oltenia, de o parte spre Munţii Apusen i şi din aceş t ia p e V a l e a Tisei în sus şi spre Nord, de a l tă par te pe coama Carpaţ i lor mai întâi spre Est , apoi s p r e Nord-Ves t şi p e C â m p i a Ardealului" . „ A c e s t e două direcţii de expans iune a u dus dela un centru comun, c a r e ar trebui căutat , d u p ă cercetări le din urmă, în Moes ia Superior şi Moes ia Inferior, pes te Pannonia şi Dacia , în c a r e se mai g ă s e a u urmaş i de-ai coloniştilor Romani" (p. 594) . Din Pannonia, Români i a u putut s ă înainteze pe c o a m a Carpaţ i lor p â n ă în Munţii Apusen i şi a i M a r a m u ­reşului, de aici în jos p â n ă în Timiş şi Bodrog şi în sus pe T i s a şi Someş p â n ă la N ă s ă u d ori mai departe . Alţi i p lecaţ i din Munţii A p u ­seni ori ai Muramureşului , unde veniseră din păr ţ i mai sudice, a u putut a junge p â n ă în Istr ia ori, spre Nord-Vest , p â n ă în Moravia (p. 601) .

N e oprim aici la două probleme importante p e c a r e le pune d. Drăganu.

1. Ce origine a u Românii atestaţ i de d-sa în Pannon ia? Ni se vorbeşte de „elemente romanice, c a r e va s ă zacă Români" (p. 155), fără să s e precizeze d a c ă aceş t ia sunt urmaşi i direcţi a i elemen­tului roman din Pannonia, sau sunt un element imigrat mai târziu. „ O r a ş e l e şi sate le cu nume româneşti , deci întemeiate de Români , ca şi ape le numite de ei, sunt cele mai vechi ş i mai importante dincolo de Dunăre. Mai târziu astfel de nume nu se mai d a u şi multe din cele cunoscute în documente sunt înlocuite, d i spărând deodată cu cei ce l e -au dat. M a i târziu, prin sec. X V — X V I I , au venit din nou Români din Croaţ ia şi S lavonia pe locurile celor dispăruţ i" (p. 156). Conclu­zia învăţatului nostru întregeşte deci bănuiala amintită a lui Melich, că Ungurii cuceritori a u af lat dincolo de Dunăre „ ş i Romani, a d i c ă un popor de neam neolatin" (p. 162) şi prec izează c ă dânşii erau Români . Studiul elementelor onomastice din Pannonia nu ne a r a t ă deosebiri f a ţ ă de graiul dacoromân, ci mai de grabă identităţi c a r a c ­teristice, cum ar fi de pildă desvoltarea lui ea > a după f [ci. Feata

GÂND R O M Â N E S C 285

> Fata) şi d u p ă s (Seaca > Saca) (p. 600) cunoscută şi Istroromâni­lor. Români i din Pannonia, ca şi restul Maurovlachi lor sud-estici , într'o epocă mai veche, vorbeau un graiu de a p r o a p e înrudit cu cel al Românilor nord-vestici şi nord-estici (p. 617—618) .

2. B a z a t pe cerce tarea ace luiaş i material onomastic, d. D r ă g a n u crede, dimpreună cu alţ i învăţaţi români şi streini, c ă ,,din Munţii Apuseni a u putut a junge Români p â n ă în Is tr ia" (p. 601) . A c e a s t a din c a u z a identităţii în evoluţia lui n între două vocale, în elemente latine, în r (lat. bonus > bunu > bum), la Românii din Munţii Apuseni şi la Istrieni, Români i din teritorul az i sârbesc , a tes ta ţ i din sec. X I I nu cunoşteau rotacismul. Formele rotacizante a p a r ab ia în sec. XV- lea , a t â t la Românii din sud-vest cât şi la> cei din regiunea nord-vest ică a Ardea lu lu i şi deci este probabi lă „ ipoteza lui Rosett i c ă i s troromâna este un graiu dacoromân rotacizant" (p. 611) . Dar ar fi oare posibi lă o înaintare a unui grup de Români din Munţii Apusen i p â n ă în Istr ia , f ă r ă s ă l a s e u r m e în toponimie? S e poate admite c a în Munţii A p u ­seni populaţ ia românească s ă fi fost a tâ t de l ipsită de păşuni încât s ă fie constrânsă s ă - ş i l a s e locul de başt ină şi s ă se s trecoare nebă­g a t ă în s eamă p â n ă în regiunile c a r e documentează rotac i smul? Mul ­tele a s e m ă n ă r i existente în graiul istroromân şi dacoromân (mai cu s e a m ă rotacismul) p e de o parte , p e de a l t ă par te identitatea graiului vorbit de Români i din Pannonia, din Moravia , e t c , cu Dacoromânii şi Istroromânii (păs trarea intactă a labialelor, pre facerea lui с + e, i în Č) ne a r a t ă c ă toţi aceşt i Români constitue o r a m u r ă d e latinitate a v â n d un contact intens: Românii din Carpaţ i i estici prin cei din Carpaţ i i nordici şi vestici cu Români i din Pannonia; cei din nord-vestul Ardea lu lu i (deci ş i Românii din Munţii Apuseni ) cu cei din nord-vestul Peninsulei Ba lcan ice prin vestul Banatului . Rotac i s ­mul aces tora este însă mai nou decât ruperea definitivă a contactului dintre dânşii . înaintea izolării lor definitive ar fi posibil s ă fi avut o pronunţie spec ia lă a lui - n - din elementele latine (nazal izarea) care a dus independent, la - r -.

C a r t e a d-lui D r ă g a n u a d u c e deci, în privinţa continuităţii, numai dovezi indirecte. Speculaţ iuni le dsa l e sunt însă a t â t de ingenioase şi a t â t de amplu documentate, încât continuitatea noastră , d a c ă nu s e vede, s e simte în paginile dsa le . C a r t e a e scr i să pentru „Români i c a r e nu cunosc dea juns limba şi filologia ungurească, şi Ungurii, c a r e nu cunosc dea juns l imba şi filologia românească" (p. 4 ) . Noi, tineretul s tudios român, revendicăm pentru noi fructul oboselilor depuse d e autor în lucrarea d s a l e şi-i mărturis im aici întreg sentimentul de re ­cunoştinţă pentru munca u r i a ş ă p e care a depus-o, deschizându-ne perspect ive nouă în cercetări le noas tre vi itoare şi călăuzindu-ne, prin bibliografia bogată cuprinsă în paginile studiului său, în domeniul a tât de întortochiat şi a tât de arid al onomasticei .

Ş T E F A N P A S C A

GAND R O M A N E S C

P R O B L E M E P E D A G O G I C E

P R O F E S O R U L S E C U N D A R { P O R T R E T M O R A L )

In noianul d e discuţii a s u p r a învăţământului secundar, ce revin cu obositoare periodicitate, s e vorbeşte necontenit de programe, de reforme, dar -se s c a p ă din vedere, a p r o a p e totdeauna, factorul esen­ţ ial: s t a r e a suf letească a celor oe servesc direct şcoala , a profesorilor.

Oameni cu cul tură universitară, cu un capital de v iaţă irosit între cărţ i şi ca ta loage , condamnaţ i la un c a d r u exterior destul de uniform, f ă r ă perspect ive de car ieră şi cu nevoii de multe ori a p ă s ă t o a r e , p r o ­fesorii a jung, ce le mai a d e s e a , s ă sufere de o lâncezeală atât biologică câ t şi morală , c a r e e un rău pentru ei, d a r e un r ă u cu a t â t mai m a r e pentru e d u c a ţ i a pe c a r e sunt chemaţi s ă o dea copiilor şi tine­rilor. Profesorul secundar, a c e s t bturocrat al spiritului, .devine curent prizonierul unei vieţi a p r o a p e ermetic închise ş i f ă r ă revoluţii in­terne. O anume sensaţ ie de oboseală , o anume b lazare morală , unite c u o m a s c ă uşor suferindă de academism oficial, pun s tăpânire p e el, în major i ta tea cazurilor. C o m p a r a t cu învăţătorul, de exemplu, profesorul e o fiinţă mult mai puţin vitală, e a p r o a p e un s fârş i t de lume, un termen de evoluţie. C â n d un membru a l corpului d i d a c t k secundar reuşeş te s ă - ş i p ă s t r e z e acui tatea instinctelor vitale şi p u ­tinţa mari lor hotărîri şi îndrăzneli, el a p r o a p e uimeşte p e colegii săi , carî-1 privesc cu un fel de a s c u n s ă şi neputincioasă teroare . Studi i le îndelungate, p e c a r i a trebuit s ă l e facă, l a s ă urme: un gol de energie ş i de ingenuitate îşi imprimă cu loarea incertă a tristeţii lui. Povara studiilor făcute p â n ă a p r o a p e de mijlocul vieţii şi înglobând, în orice caz , a p r o a p e toată tinereţea, în timp oe alţi i t ră iau viaţa directă şi-şi a s c u ţ e a u instinctele, a p a r e evidentă la m a i mult decât minoritatea dascăl i lor secundari . Excepţi i le , fie c a vitalitate de instincte, c a pu­tere luptătoare , fie c a oameni d e ştiinţă, ex is tă , de sigur, dar, c a întotdeauna, ele întăresc regula . Profesorul secundar n a r e nici pu ­tinţa mater ia lă s ă se cultive intens m a i departe , s ă cumpere cărţi, r e v i s t e . . . , şi n a r e , în mod obişnuit, nici a c e a sete neliniştitoare de a căuta orizonturi ştiinţifice noui şi d e a s e perfecţiona, In schimb, are , d a c ă nu iluzia, dar ceva c a r e se apropie de ea , c ă o d a t ă cu diploma d e l icenţă ori doctorat, e s tăpân pe ştiinţa special i tăţi i lui ş i nu mai are nevoie să studieze. A c e a s t ă iluzie a junge s ă facă p a r t e din psihologia profes ională şi este, trebue s'o recunoaştem, întărită şi de contactul cu elevii, acest contact cerând s ă apar i c a un om complet ş i nu ca un căutător. A mărturis i elevilor că nu ştii ceva, e o a r t ă mare , pe c a r e nu o s tăpâneş te orice profesor. A p a r e n ţ a de omniştiinţă e mai uşoară . P e de a l tă parte , îi mai r ă m â n e profesorului secundar încă ceva: amorul propriu. In ciuda vitalităţii scăzute, în c iuda vieţii de tribulaţi i oficializate, amorul propriu se conservă. Iar el e un chin în plus pentru profesorul secundar, sc lav al a t â t o r neputinţe dinnăun-tru şi d inafară lui. P e acest fond şi pe i luzia de m a i sus, s e altoieşte o prezumţie moartă, ceva specific pentru profesorul şcoalei secundare şi care e m a r e a steri l izatoare a germenilor de v iaţă şi de pogres . P r o -

GÂND R O M Â N E S C 287

fesorul secundar devine un lac închis, o energie ce se hrăneşte din e a însăş în chip monoton şi cu o eficienţă mereu descrescândă p â n ă la anii de p e n s i e . . .

L a profesorii secundari din provincie m a i ales , aces te trăsături sunt mai evidente, uneori chiar îngrijorătoare. Dovezi pentru aces te afirmaţii poate s trânge oricine. E deajuns s ă fi trecut prin ş coa la s e ­cundară , prin liceu, ş i să - ţ i aminteşt i cum a p ă r e a u profesorii , cu a c e a tristeţe obiectivată ş i obosită, care l ă s a s e la p o a r t a învăţământului, în c a r e intrase, orice speranţă şi care , de ce le mai multe ori, nu se mai putea schimba nici în faţa exemplului de tinereţe clocotitoare a elevilor. D a c ă e un conflict între generaţii, la intelectuali, apoi soco­tim c ă el aici începe: în cursul super ior de liceu, în aces t surd r ă z -boiu între sensibil itatea tânără a adolescenţi lor şi psihicul bătrân s a u oprit p e loc într'o formă ce nu se va schimba câteva decenii, a l pro ­fesorilor lor.

D e a c e e a nu vom cita dovezi multe. N e mulţumim s ă ne referim la un singur aspect . Ţ a r a n o a s t r ă e încă, în c e a mai m a r e parte , o lume, un cpntinent nestudiat . Legendele , rămăş i ţe le istorice, limba, fe­nomenele sociale a ş a de interesante, înfăţ işări le geografice a ş a de v a ­riate, problemele de geologie, mineralogie, botanică, zoologie, etc., e t c , cari fac din aces t pământ şi din oamenii ce-1 locuiesc un imens muzeu şi un laborator plin de miracole, g a t a s ă îmbie o curiozitate ştiinţifică c â t de s lăbi tă — sunt încă a p r o a p e neexplorate . Cine s ă le inventarieze, cine s ă le e x p l i c e ? învăţători i n'au toată pregăt irea ştiinţifică. E i pot fi colaboratori preţioşi, dar numai a tâ t . Cei mai indicaţi ar fi absolvenţi i diferitelor Facultăţ i , risipiţi p e întinsul ţării, profesorii cu un cuvânt. D a r aic i e m a r e a durere. Câţ i profesori aţi văzut, car i s ă pornească entuziast şi s tăruitor la cerce tarea aces tor elemente şi prob leme? Studenţi i străluciţi de odinioară, de la car i maeştri i lor a ş t e p t a u studii de valoare , o d a t ă aşezaţ i l a o şcoa lă secundară într'un colţ de provincie, nu mai fac nimic. Omul de ştiinţă din ei, artistul, a murit ori agonizează într'o serie de ani. E u cunosc nu puţini astfel de profesori secundari cari poar tă în ei un c a d a v r u spiritual. II p o a r t ă toată viaţa, mort, p e cel c a r e puteau fi ei, d a c ă a r fi continuat s ă lucreze, d a c ă ar fi putut s'o facă, d a c ă ar fi fost a jutaţ i s'o facă. N u e şi aici o dramă, una din ace l e tăcute drame a le spiritului? I a t ă câ teva rânduri semnificative ale unui distins şi a r m o ­nios cercetător al tainelor şi frumuseţilor ţării aceste ia: „ N u vi se p a r e semnificativ că în ţ a r a noas tră sutele de profesori de geografie dau a tâ t de puţine lucrări originale? Nu s'ar cuveni c a ţ a r a a c e a s t a s ă fie mai repede şi mai bine cunoscută, nu prin străini, ci prin geo­grafii ei, car i trăiesc zeci d e ani în aceeaş local i tate şi pot descoperi nuanţe şi adâncimi, p e cari nici nu le bănuieşte străinul venit în t r e a ­căt la n o i ? " (G, Vâlsan , In jurul programei de geografie în şcoale le secundare. E x t r a s dtn Societatea de mâine. Noemvrie 1932—Ianuarie 1933, pag . 15). Ş i cum e cu geografia, e c u toate cele lalte ştiinţe prin cari ar putea fi s tudiată ţara noas tră de că tre profesorii şcoalei s e ­cundare.

I a r s t a r e a de mai sus e accentuată azi, accentuată uneori p â n ă la o cronică şi pas ivă desperare , de s tarea economică. A c e a s t a dă profe-

288 GÂND R O M Â N E S C

sorului secundar un a d a o s de depresiune mora lă şi socială, menit s ă agraveze prob lema şi, o d a t ă cu ea, însuş viitorul educaţiei a c a d e m i c e în România . In cazuri mai rare , foarte puţine, i a u naş tere ş i se p l ă ­m ă d e s c gânduri extremiste, cari fac proces vieţii şi a şezăr i i soc ia le — lucru perfect explicabil . A r fi de mirare chiar c ă a c e a s t a nu s e întâmplă mai des. D a r d a t ă fiind acea sensaţ ie de oboseală , acea vi­ta l i tate dezorganizată ş i statică, de c a r e vorbeam mai s u s că a p a s ă , în cazuri le curente, pe profesorul secundar, lucrul nu mai p o a t e mira. Profesorul secundar, vorbind în general, nu e un revoltat, ci un m a e ­stru monoton a l litaniilor, răspând i t e dealungul unei vieţi întregi sub indiferenţa ori neînţelegerea mediului social înconjurător.

In f a ţ a aceste i situaţii, cine ar putea să dea, cu inima u ş o a r ă s a u nu, verdicte de c o n d a m n a r e ? Profesorul secundar d a c ă a p a r e astfel , nu e în primul rând din c a u z a lui, ci din pricini var ia te şi mai a les , adânci , în l egătură cu toată structura n o a s t r ă soc ia lă şi cu aceea a timpului actual . N u ne gândim s ă anal izăm acum aces te pricini. D e altfel , e le sunt uşor d e bănuit. Vinovat şi vict imă totodată, şi mai a le s victimă, a ş a cum suntem m a i toţi membrii societăţii , profesorul secun­dar îşi a r e pitorescul s ă u psihic, e s tompat ş i neconsistent, pe c a r e îl p o a r t ă cu resemnare şi în care-ş i spun cuvântul factori sociali şi cul­turali porniţi din puncte î n d e p ă r t a t e . . .

V A S I L E B A N C I L Ă

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

C ă r ţ i

N. D . C O C E A , Fecior de slugă. B u c u ­r e ş t i , 1933. E d . „ C u l t u r a N a ţ i o n a l ă " .

Dl . C o c e a a vrut s ă f a c ă o g l u m ă , m a i mult , l ă s â n d i m p r e s i a c ă s'a c o n s a c r a t l i t era ture i . Ş i r e u ş i s e .

L a a p a r i ţ i a „ V i n u l u i d e v i a ţ ă l u n g ă " ni l - a m închipui t obos i t . C o n v i n s de z ă ­d ă r n i c i a l u p t e l o r s a l e s a u , p o a t e , m u l ţ u ­mit c ă „ a î n v ă ţ a t băe ţ i i s ă în jure" , cu s a t i s f a c ţ i a d a t o r i e i împl in i te , îl c r e d e a m r e t r a s d in a r e n a p e c a r e o î n s â n g e r a s e a d e s , c â n d p r i n lov i tur i l e date,, c â n d p r i n ce l e pr imi te .

N e - a m î n ş e l a t î n s ă —, N. D. C o c e a a c u n o s c u t un gen d e s u c c e s >)i r ă m â n e ro» bul lui. N o u a i p o s t a z ă e s t e o a l t ă f o r m ă în c a r e d ă a c e e a ş i l u p t ă şi cu a c e l e a ş i m i j ­l o a c e c a a c u m 25 ani . A c e e a ş i p r e o c u p a r e d e a - ş i u imi l ec toru l : cu a t i tud in i d e b r a v a d ă f a ţ ă d e r e p r e z e n t a n ţ i i s a u ins t i ­tuţ i i le s o c i e t ă ţ i i a c t u a l e , în c e p r i v e ş t e fondul — cu e x p r e s i i c r u d e şi l i c enţ ioase , în ce p r i v e ş t e f o r m a . T r e b u e , to tuş i , s ă r e c u n o a ş t e m c ă nimeni nu a s p e c u l a t cu a t â t c u r a j şi ta lent p a r a d o x u l în s cr i su l r o m â n e s c .

F e c i o r d e s l u g ă nu es te u n r o m a n s a u nuvelă , cum ai fi d i s p u s s ă crez i l a în-ceput . A u t o r u l e s t e p*ea puţ in p r e o c u p a t d e p e r s o n a g i i l e lui. T o a t ă a t e n ţ i a i s e în­d r e a p t ă c ă t r e even imente le c u n o s c u t e tu ­turor în u l t imul s fer t d e v e a c şi c ă t r e p e r s o a n e l e c a r i a u a v u t un ro l po l i t i c în a c e s t r ă s t i m p as t f e l că , l u c r a r e a p a r e la

un moment d a t un fel d e c r o n i c ă , i a r in tr iga un s i m p l u p r e t e x t .

E r o i i d - lu i C o c e a , t ipur i vechi în l i t e ­r a t u r a r o m â n e a s c ă şi a r h i c u n o s c u t e , s e î n v â r t e s c , s e c e a r t ă , s a u s e l i n g u ş e s c c u tot a t â t d e c u n o s c u t e l e p e r s o n a g i i a l e v ieţ i i n o a s t r e pub l i ce : I . I . C . B r ă t i a n u , T a k e Ionescu , G e n . A v e r e s c u , G e n . I l i e s c u , D o b r o g e a n u - G h e r e a , F r i m u , Voinpv, e tc .

F e c i o r u l d e s l u g ă , T ă n a s e B o j o c , e s t e o c r e a ţ i u n e c o m p l e t l i p s i t ă de o r i g i n a ­l i ta te . A c e e a ş i s t r u c t u r ă s u f l e t e a s c ă şi a c e e a ş i evo luţ i e s o c i a l ă , c a a t u t u r o r c i o ­co i lor din l i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă : n u m a i c ă Dinu P ă t u r i c ă s a u T ă n a s e S c a t i u o p e r a u la ţ a r ă . T ă n a s e B o j o c e c ioco iu l o r a ş u l u i ş i t o a t ă t r u d a d- lu i C o c e a s e r e z u m ă la a-1 fi a d a p t a t metropo le i , cu o p e r m a ­n e n t ă g r i j ă d e a-1 f a c e o d i o s . C o n c e p u t „ l a u m b r a f i r a v ă a unui cu ib d e f a s o l e -ţ u c ă r " c r e ş t e p r i n „ u n g h e r i l e b u c ă t ă r i i ­lor" d in c a s a co lone lu lu i H o t n o g , a l ă t u r i d e o d r a s l a b o e r e a s c ă , N e l u A z a n , u r m a ş a l unuia „ c a r e l e a fost d o m n în Ţ a r a R o m â n e a s c ă " .

P o v e s t e a lor e s t e p o v e s t e a ce lor d o u ă c l a s e s o c i a l e , d u p ă r e ţ e t a d e v e n i t ă c l a ­s i c ă . Venet icul , l a ţ a r ă , — fec iorul d e s l u g ă , la o r a ş , — u z u r p ă p o z i ţ i a bo ieru lu i d u p ă un ş ir de josnic i i în g e n e r a l şi în s p e c i a l c ă t r e b i n e f ă c ă t o r u l lui, p e c a r e , în ce le din u r m ă , îl v inde a c e s t e i u l t i m e a b j e c ţ i u n i . P r i v i t ă numai din punctu l de v e d e r e a l fantez ie i , l u c r a r e a e s t e s u b ­m e d i o c r ă . D a r dl . C . p o a t e a v e a o s c u z ă ( c a r e , b ine înţe les , nu a r e nici o in f luenţă a s u p r a v a l o r i i l u c r ă r i i ) p r e o c u p a r e a c o n -

290 G Â N D R O M Â N E S C

s t a n ţ ă d e a cr i t i ca t o a t ă s t r u c t u r a s o c i e ­tă ţ i i n o a s t r e . B o j o c , a p a r e c a un s imbo l în teza d- lui C o c e a . E l e s t e c o n d u c ă t o ­rul , a p ă r ă t o r u l burghez ie i r o m â n e ş t i , j o s ­nici i le! lui sunt jo sn ic i i l e n o a s t r e . S e p o a t e , ş i convenim c ă m o r a v u r i l e n o a s t r e p e r m i t într'o l a r g ă m ă s u r ă c ă d e r e a A z a n - i l o r şi a s c e n s i u n e a B o j o c - i l o r , D a r p e n t r u a s t a nu e r a n e v o e d e un r o m a n . U n n u m ă r d in F a c l a ajungeai .

T e n d e n ţ i o a s ă , n e d r e a p t ă , l u c r a r e a d- lu i C o c e a , s e c e t e ş t e u ş o r . P o r t r e t e l e lui I o ­nel B r ă t i a n u , T a k e Ionescu , I o r g a , o r i c â t d e p ă t i m a ş e a r fi, i n t e r e s e a z ă . N o t a d e p a m f l e t d ă lecturi i o s a v o a r e p a r t i c u l a r ă .

C o n s t r u c ţ i a a c e a s t a h i b r i d ă d e a d e v ă r ş i fantez ie c a p t i v e a z ă , în trucât t r e c e r e a d intr 'un d o m e n i u p e c e l a l a l t s e f a c e u ş o r , p e nes imţ i t e .

Dl . C o c e a a r e r a r u l pr iv i l eg iu d e a şt i s ă s cr i e .

P r e g ă t e ş t e , cu o n e o b i ş n u i t ă p u t e r e d e e v o c a r e a t m o s f e r a p r i e l n i c ă scene i c e u r ­m e a z ă a s e d e s f ă ş u r a . I m a g i n i l e , cuvin­t e l e şi r i tmul converg t o a t e s p r e s c o p u l u r m ă r i t . U n s ingur e x e m p l u .

E r o u l , a d o l e s c e n t , î n c e p e s ă s i m t ă pb» se s i i l e s e x u a l e .

„ î n c e p u t u l ce lu i d e - a l d o i l e a s e m e s t r u c o i n c i d e a cu începutu l pr imăver i i" . I m e ­d i a t t r e c e l a d e s c r i e r e a începutu lu i d e p r i m ă v a r ă , „ c a l d ă c a o m â n g ă e r e , l e n e ş ă şi p a r f u m a t ă c a o c u r t e z a n ă . Copacii a b i a trez i ţ i din l e t a r g i a somnulu i h ibernal , î ş i în t indeau într'un c ă s c a t b r a ţ e l e înf lo­r i te . P e d r u m u l d e l a ş c o a l ă , b r a ţ e la fel d e a l b e s e s t r e c u r a u p r i n t r e m u ş c a t e l e f eres tre lor . C a p e t e zbur l i t e s a u r â z ă t o a r e d e cop i l e a p ă r e a u c â n d şi c â n d p r i n t r e f lori . Z â m b e t e s t r ă l u c e a u . Pr iv ir i îl u r ­m ă r e a u . M i r e s m e dulc i p l u t e a u în aer . P e pământ, d e a l u n g u l u l i ţe lor s e t â r a u dor inţ i , l angor i , g â n d u r i fără ţel şi fără nume. T ă n a s e g r ă b e a pasul".

In redarea vu lgaru lu i , dl. C o c e a exce­l e a z ă . A m ă n u n t e şi scene oco l i t e d e cei ­la l ţ i , sunt r e a l i z a t e cu ob i şnu i ta sa m ă e s t r i e de p a m f l e t a r . B a u d e l a i r e - i a n pr in f o r m a ţ i e şi a t i t u d i n e a r t i s t i c ă , c u l ­t ivă cu s a t i s f a c ţ i e şi succes f lor i le rău lu i .

A c e a s t a e s t e d e a j u n s c a s ă - ş i p ă s t r e z e vechii s ă i cet i tor i . A r fi d e v ă z u t î n s ă d a c ă m a i p o a t e c a p t i v a n o u a g e n e r a ţ i e .

C . Pa&tia

M. S A D O V E A N U , Soarele in baltă sau Aventurile şahului. B u c u r e ş t i , (1933) . E d . „ A d e v ă r u l " .

T o a m n a a c e s t u i a n n e - a a d u s b u c u r i a unei c ă r ţ i d e o i s b i t o a r e n o u t a t e . M a e s ­trul S a d o v e a n u a d a t l a i v e a l ă un v o l u m s c r i s în î n t r e g i m e d e s p r e jocu l d e ş a h . T o a t ă c a r t e a , d e l a început p â n ă la s f â r ­şit , nu e s t e d e c â t o d e l i c i o a s ă şi m i n u ­n a t ă „ c a u s e r i e " d e s p r e tot ce n e - a r p u ­t ea , a r t i s t i c , i n t e r e s a în l e g ă t u r ă cu a c e s t j o c : p o v e ş t i ş i a n e c d o t e d in trecut , p â n ă în z i l e l e n o a s t r e , c o m e n t a r i i p e r s o n a l e , etc,

B o i e r u l b a s a r a b e a n T e m i s t o c l e C a n t â -r a g a , p a s i o n a t j u c ă t o r d e ş a h , d u c e cu s ine l a m o ş i a lui p e „ c u c o n u G r i g o r i ţ ă " şi . p e c ă p i t a n u l Co l ţ , cu intenţ ia d e a s e r ă s b o i cu a c e s t a d in u r m ă în c â t e v a p a r ­t ide de şah . î n a i n t e d e a s e î n c e p e o s t i ­l i tă ţ i l e , l a o m a s ă c o p i o a s ă , în t o v ă r ă ­ş i a unui vin vech iu şi a unei femei p l ă ­cute — s o ţ i a bo ieru lu i — s e înc inge o lungă d i s c u ţ i e în tre d o m n u l C a n t a r a g a şi cuconu G r i g o r i ţ ă , d i s c u ţ i e c a r e e tot miezul l u c r ă r i i .

C a m a c e a s t a e s t e s t r u c t u r a căr ţ i i . C e e a c e e s t e r e m a r c a b i l în l e g ă t u r ă cu p e r s o -nag i i l e amint i t e m a i s u s e s t e r e p e z i c i u n e a cu c a r e e le sunt s c h i ţ a t e d e l a început . D e l a bo ieru l C a n t a r a g a , f a n f a r o n s i m p a ­tic, bun la i n i m ă şi „ f r a n c - b u v e u r " , l a c ă p i t a n u l Col ţ , f i g u r ă p l i c t i s i tă , l ips i t de ieş ir i s en t imenta le , a d e s e o r i r e c e şi i r o ­nic, t o t d e a u n a c a l c u l a t , la „ c u c o a n a L i -save ta" , femeie a m a b i l ă , ş i p â n ă la c r e ­d inc iosu l A n a t o l , f i e care îşi p ă s t r e a z ă c a ­r a c t e r u l s ă u p r o p r i u şi toţ i contr ibuie s ă r e d e a a t m o s f e r a o s p i t a l i e r ă a unui c ă m i n de d inco lo d e P r u t (cât p r i v e ş t e p e „ c o n u G r i g o r i ţ ă " n 'am m a i g ă s i t d e cuv i in ţă s ă - 1 a m i n t e s c : p e a c e s t a îl c u n o s c toţ i iubi ­tori i de p r o z ă d e l a n o i . . . ) .

D a r tot ce a m r e l e v a t p â n ă a ic i d in

G A N D ( Î O M A N E S C 291

a c e a s t ă car te ; a r e o i m p o r t a n ţ ă s e c u n ­d a r ă , d u p ă cum însuş i a u t o r u l o s u g e ­r e a z ă cu f ine ţe în t i t lul p r i m u l u i c a p i t o l . P r i n c i p a l r ă m â n e ş a h u l , ş a h u l r i d i c a t în ochi i noş tr i l a î n ă l ţ i m e a v a l o r i i s p i r i t u a l e , c a r e t r i u m f ă asupra ' t impulu i . P o v e s t e a lui s e c o n f u n d ă cu p o v e s t e a sp ir i tu lu i , a idea lu lu i , într 'un c u v â n t a c e l o r s u p r a -p ă m â n l e ş t i .

A p a r e n t d i s p a r a t e , a n e c d o t e l e şi p o v e s ­t ir i le sunt iri r e a l i t a t e a d m i r a b i l î n l ă n ­ţui te p e n t r u c ă s ă n e d e a un tot: a v e n t u ­r i l e ş a h u l u i în c u r s u l i s tor ie i . Ş i c â n d m ă g â n d e s c c ă t o a t ă a c e a s t ă l a r g ă în­l ă n ţ u i r e d e f a p t e p o r n e ş t e d fâ tr 'o s i m p l ă p r o v o c a r e la ş a h , g â n d u l , f ă r ă s ă v r e a u , m ă t â r e ş t e în c o m p a r a ţ i i d e p ă r t a t e şi p o a t e î n d r ă s n e ţ e : O a r e nu tot a ş a şi Omer, d intr 'o s i m p l ă c e a r t ă între d o u ă p e r s o n a g i i f a c e s ă inunde in noi, lent şi m a j e s t o s , a c e l u r i a ş f luviu d e e p i c i s m ? C o m p a r a ţ i a , b ine înţe les , s e m ă r g i n e ş t e n u ­mai l a „ p r e t e x t u l " amint i t m a i s u s . N u m ă g â n d e s c n i c i d e c u m s ă o duc m a i d e ­p a r t e .

A d m i r c ă r ţ i l e în c a r e a u t o r u l îş i f a c e un joc d in fap tu l c ă r i s i p e ş t e cu d ă r n i c i e p a r t e a cea mai s u b t i l ă şi p r e ţ i o a s ă d in noi, a c e l „ n u ş t iu ce" f e r m e c ă t o r p e c a r e cu un t e r m e n v a g ob ic inu im a-1 numi „inteligenţă", vo ind s ă d ă m atunc i c u ­vântu lu i în ţe lesu l s ă u cel m a i nobil ş i e levat . R a r e o r i a m avut , d in a c e s t punct de v e d e r e , o m a i m a r e s a t i s f a c ţ i e c a l a c i t i rea căr ţ i i d e f a ţ ă . I n t e l i g e n ţ a a u t o r u ­lui d ă , în c u r s u l cărţ i i , i m p r e s i a unei orgi v a s t e şi cu t o a t e tonur i le în funcţie . A s t f e l în tâ ln im tonul fin şi g r a ţ i o s , c â n d a u t o r u l a r e o c a z i a s ă s t r e c o a r e un spir i t între d o u ă a n e c d o t e (p . 10, 84, 141, 143, e t c ) , tonul g r a v al înţe lepciuni i , c a în p a g i n a i n s p i r a t ă (p. 38) unde , pr in şah , a u t o r u l t ă l m ă c e ş t e evo lu ţ ia i s torie i , tonul ironic , ca în p a s a g i u l u n d e e v o r b a d e „or ientu l mi s t er io s , игЙе fachir i i c e r ş e ­tor i îşi b a t joc d e l eg i l e f iz ice" (p, 133), p e n t r u c ă m a i d e p a r t e s ă p r i m i m d u ş u l cu „ r e s o r t u l ta inic a l m a r i l o r minuni din a c e a s t ă lume" c a o p r e g ă t i r e pentru tonul p r o f u n d r e v e l a t o r d in u l t imul a l ineat , d e l a

p . 164, a d e v ă r a t imn -r id icat î m p ă r a t u l u i m a i p r e s u s d e t o a t e : S p i r i t u l .

M a i a m i n t e s c c i t i torulu i m a r e l e m e ş t e ­ş u g a l lui S a d o v e a n u d e a r e d a o m e n ­t a l i t a t e , o s t a r e d e s p i r i t pr intr 'un cu ­vânt , o f a p t ă , un ges t . P o p o a r e şi c iv i l i ­za ţ i i ne a p a r într'o s i m p l ă a n e c d o t ă . I a t ă Or ientu l a r a b r a f i n a t şi s t r ă l u c i t o r in f a ţ ă cu Occ identu l r ă s b o i n i c şi încă b a r b a r , i a t ă O c c i d e n t u l d e m a i t â r z i u cu F r e d e -r ic cel M a r e şi N a p o l e o n , e t c . . . . A s i a , E u r o p a , b a ch iar şi A m e r i c a , totul n e t r e c e p e d ina in te . î m i v in în g â n d v e r ­sur i l e poe tu lu i : ,

„ E t Ies v a s t e s e c l a i r s d e s o n e s p r i t l u c i d e „ L u i d e r o b e n t l ' a spec t d e s p e u p l e s fur ieux. .

D a r c r e d e ţ i c ă a m s p u s t o t u l ? C e s ă m a i s p u n d e v e r v a p a r t i d e i d in tre r e g e l e K a n u t şi conte l e Ulf, d e s t i lu l ş i p o e z i a m e l a n c o l i c - d u l c e a i s tor ie i lui T r i s t a n ş i I s o l d a ?

N. Caramea

I U L I A N J U R A , Mitul în poezia lui Eminescu. P a r i s , 1933.

P e n t r u o r i e n t a r e a în p o e z i a lui E m i ­nescu, nu a r a r e o r i , cunoş t in ţe l e i m e d i a t e îţi sunt insuf ic iente ş i c l a r i f i c a r e a unor v e r s u r i e i m p o s i b i l ă f ă r ă c e r c e t a r e a mi­g ă l o a s ă a i z v o a r e l o r .

P e r s e v e r e n ţ a cu c a r e E m i n e s c u u r m ă ­r e a l ă m u r i r e a p r o b l e m e l o r c e l - a u p r e ­o c u p a t d e n o t ă e x t r a o r d i n a r u l s imţ cr i t ic a l poetu lu i . Ş i a c e s t s imţ cr i t ic inv i tă Ia p r u d e n ţ ă : t rebue s ă c ă u t ă m t o t d e a u n a sensu l unei poez i i s a u a l unui ver s , evi ­t â n d p r e s u p u n e r e a unei g r e ş e l i s a u c o n -fuz'i. S a u , cum prec i zează d. I. J u r a în s tud iu l d e c a r e ne o c u p ă m : „ d a t o r i a n o a ­s t r ă e s t e s ă c e r c e t ă m , i ar nu s ă î n s t r ă i ­n ă m i d e i l e ş i intenţ i i le lui E m i n e s c u " .

Consecvent cu a c e a s t ă p ă r e r e j u s t ă , d. Iu l ian J u r a c a u t ă e x e g e z a unor „ i n c o h e -renţe" , d u p ă e x p l i c a ţ i i l e c a r e s 'au d a t p â n ă a c u m a , din une le poez i i a l e lui E m i ­nescu, poez i i d e c a d r u m a i m a r e , g r e f a t e p e o g â n d i r e m i t i c ă . . ,

In t impul lui E m i n e s c u , s tud iu l m i t o l o -

292 GÂND R O M Â N E S C

g i i lor , p r i n М а х Mii l ler ş i a l ţ i i , d e v e n i s e o p r e d i l e c ţ i e a o a m e n i l o r d e c a r t e . R o ­m a n t i s m u l c u l t i v a s e a c e a s t ă p r e d i l e c ţ i e p e n t r u a n t i c h i t a t e a cu l e g e n d e şi c r e d i n ţ e mit ice , i ar E m i n e s c u , r o m a n t i c pr in t e m ­p e r a m e n t , îşi g ă s i s e în mi to log ie l u m e a d e v i s a r e şi p o e z i e p e c a r e o c ă u t a . C u l ­t u r a s a v a r i a t ă i - a p u s l a d i s p o z i ţ i e e l e ­m e n t e l e mit ice ant ice , i ar c r e d i n ţ e l e ş i b a s m e l e p o p o r a n e c a şi l i t e r a t u r a p o p o ­r a n ă i -au d e s c o p e r i t m i t u r i l e p o p o r u l u i n o s t r u . L â E m i n e s c u s e g ă s i a • a s t f e l o e c h i l i b r a r e a e l emente lor mi t i ce pr in f a p ­tul c ă le c ă u t a c o r e s p o n d e n ţ a în m i t o l o ­g i a p o p o r u l u i r o m â n . D e a c e e a , d u p ă c u m a r a t ă d. I . J u r a , în c r e a ţ i i l e s a l e , E m i ­n e s c u a s tr iv i t mitul l ega t d e vremi ş i d e a n u m i t e locur i ş i 1-a c r e a t d in p u l b e r e a veche şi d in suf le tu l s ă u m a r m o r e a n şi nou.

D . J u r a u r m ă r e ş t e în p o e z i i l e Rugăciu­nea unui Dac, Strigoii ş i Luceafărul, c o n ­t r i b u ţ i a mitu lu i în p r o c e s u l d e c r e a ţ i e

ş i uneor i r e u ş e ş t e s ă n e conv ingă , c o n t r a r p ă r e r i l o r d - lor R a d u D r a g n e a , T u d o r V i a n u şi a l ţ i i n t e r p r e t a t o r i a i p o e ­ziei eminesc iene .

I n Rugăciunea unui Dac, f r a g m e n t d in p o e m u l Sarmis ( r ă m a s în m a n u s c r i s ) , E m i n e s c u a ut i l i za t mitul d a c i c cu a t o t -p u t i n ţ a zeului Z a m o l x e , f a ţ ă d e c a r e c h i a r b l e s t e m u l r ă m â n e z a d a r n i c : D a c u l chinuit d e d u r e r e a d a t ă d e zeu v r e a s ă s e r ă z b u n e p r i n r e n u n ţ a r e a la v i a ţ a v e ş ­n ică . I n s ă n u m a i p r i n a j u t o r u l zeu lu i p o a t e ret tunţa la v i a ţ a d e d inco lo , l e g e d i v i n ă p e n t r u toţ i . D e a c e e a v e r s u r i l e d in p o e ­m u l S a r m i s :

I n v a ţ ă - m ă d o a r v o r b a d e c a r e tu s ă t remuri , S e m ă n ă t o r d e s t e l e şi î n c e p ă t o r d e v r e m u r i .

d e s c o p e r che ia t r a g i s m u l u i c a r e r o b e ş t e p e D a c u l nevoit s ă c e a r ă concursul zeu­lui p e n t r u d i s t r u g e r e a nemurir i i ş i c u c e ­r i r e a , pr in ori c â t e tor tur i , a i d e a l u l u i a m a r : nimicirea.

C h i a r c o n c e p ţ i a c o s m o g o n i c ă d in s t r o f a în tâ i ş i e l emente l e d e s c r i p t i v e l e - a î m ­p r u m u t a t E m i n e s c u , d u p ă cum a r a t ă d.

J u r a , d in Eddv,pe c a r e o c u n o ş t e a p r o ­b a b i l d in t i m p u l s tud i i l or l a B e r l i n , ş i din „ I m n u l creaţ iun i i" d in Rig-Veda.

In Strigoii, tot p e b a z a mitului , a j u t a t d e m a n u s c r i s e l e lui E m i n e s c u , d. J u r a p r e c i z e a z ă c u n o a ş t e r e a unor p e r s o n a g i i d in poez ie , i ar în Luceafărul o b s e r v ă a p r o p i e r e a d e mitul r ă p i r i i P r o s e r p i n e L de c ă t r e P l u t o n , cu t r a n s f o r m ă r i l e p e c a r e i l e - a i m p u s poe tu lu i mitul r o m â n e s c din. b a s m u l lui K u n i s c h , b a z a t p e c o n c e p ţ i a c r e ş t i n ă a d e m o n i s m u l u i ş i i luminat d e sensu l a l e g o r i c p e c a r e 1-a d a t E m i n e s c u poez ie i s a l e : s o a r t a l u c e a f ă r u l u i e s t e i d e n ­t ică cu s o a r t a geniu lu i p e p ă m â n t . C u a j u t o r u l mitu lu i d. J u r a a j u n g e la s t a b i l i ­r e a natur i i int ime a L u c e a f ă r u l u i . T o t u ş i , d a c ă în linii g e n e r a l e e x p l i c a ţ i a d s a l e p a r e c o n v i n g ă t o a r e , în de ta l i i l a s ă u m b r a unei s t run ir i a e x p l i c a ţ i e i , pr in a r g u m e n ­te le a c c i d e n t a l e p e c a r e le a d u c e . . .

P e n t r u c u n o a ş t e r e a poe tu lu i a c ă r u i a m i n t i r e c r e ş t e în ochii noş tr i cu f i e c a r e c l i p ă ce t rece , s t u d i u l d. I . J u r a a d u c e une le suges t i i d e c a r e v a t rebu i s ă s e ţ i n i s e a m ă . E un punct c â ş t i g a t .

Radu Brateş

I . D R E M E R şi I. M A R I N , Maramureşul Românesc (cu n u m e r o a s e fo tograf i i , t h a r t ă c o l o r a t ă , d i a g r a m e , s c h i ţ e ) . Edit . . „ C a r t e a R o m â n e a s c ă " , B u c u r e ş t i , 1933.

O c a r t e d e g e o g r a f i e , c a r e , d u p ă m ă r ­t u r i s i r e a a u t o r i l o r , — cel d i n t â i p r o f e s o r la l iceul „ D r a g o ş V o d ă " d in S ighet , a l d o i l e a şeful reg ie i С . A . P . S . d in V i ş e u , — d e s t i n a t ă l a început s tud iu lu i in ş c o ­l i le s e c u n d a r e , s 'a t r a n s f o r m a t într'o l u ­c r a r e d e p r o p o r ţ i i mai l a r g i , g r a ţ i e în ­demnulu i ş i s p r i j i n u l u i dru lu i V. Ilea,. p r e ş e d i n t e l e sec ţ ie i „ A s t r e i " d in M a r a m u ­reş . E a e m e n i t ă s ă d e v i n ă a s t f e l un în-d r e t a r pentru c u n o a ş t e r e a unu ia d in c e l e m a i p i toreş t i ţ inuturi r o m â n e ş t i , c a r e - ş i d e s t r a m ă p e zi ce t rece tot c e e a ce-1 m a i l e a g ă de s t r ă v e c h e a l e g e n d ă a d e s c ă l i c ă -toare i şi d e d o c u m e n t e l e d e n o b l e ţ ă a l e e lementulu i b ă ş t i n a ş r o m â n e s c .

C ă c i ch iar din c a d r u l sobru şi obiect iv a t

C Â N D R O M Â N E S C 2 9 3

a c e s t u i s t u d i u d e geogra f i e , p e c a r e a u ­tori i s 'au s f o r ţ a t s ă nu-1 d e p ă ş e a s c ă , s t r ă ­b a t e vântu l d e j a l n i c ă p u s t i i r e şi d e i zo ­l a r e , c a r e b a t e a s u p r a a c e s t u i co l ţ d e -ţară.

A t r e i a p a r t e , d in c e e a c e e r a îna inte d e a fi d e s p ă r ţ i t p r i n t r a t a t u l d e p a c e c e l e l a l t e d o u ă p ă r ţ i a u fost a t r i b u i t e C e ­h o s l o v a c i e i pr in tr 'o g r e ş a l ă d i p l o m a t i c ă f ă r ă p r e c e d e n t în i s t o r i a n o a s t r ă — M a ­r a m u r e ş u l r o m â n e s c s e l u p t ă cu g r e u t ă ţ i d in ce în ce m a i m a r i , cu câ t trec ani i unirei .

V i a ţ a e c o n o m i c ă a c a p a r a t ă d e m â n i s t r ă i n e , c ă i l e d e c o m u n i c a ţ i e d i s t r u s e d e ş u v o a i e l e ne s tăv i l i t e a l e a p e l o r , c o b o r î t e d i n munţi i d e s p ă d u r i ţ i , ş i p e d e a s u p r a — i a r ă e x a g e r a r e — c e a m a i n e n o r o c i t ă s t a r e c u l t u r a l ă d in c u p r i n s u l ţăr i i .

I c o a n a f ide lă a a c e s t e i t r i s t e s i tuaţ i i o d a u t a b e l e l e s ta t i s t i c e , e x t r a s e d u p ă m a ­t e r i a l u l r e c e n s ă m â n t u l u i g e n e r a l a l p o p u ­la ţ i e i din 1930, câ t şi d u p ă l u c r ă r i l e r e ­c e n t e (1933) a l e ins t i tutu lu i d e d e m o ­g r a f i e şi r e c e n s ă m â n t . A c e a s t ă s t a t i s t i c ă a r a t ă l a ţ a r ă un procent de 67 .9% n e ­ş t i u t o r i d e c a r t e p e tot c u p r i n s u l M a r a ­m u r e ş u l u i . R e p a r t i z a t p e p l ă ş i , uneor i a c e s t procent e şi m a i m a r e ( p e s t e 7 5 % în p l a s a I z a , u n d e d in 29.016 locui tor i , a b i a 7124 sunt ş t iu tor i d e c a r t e ) . Cele 76 de şcoli primare de abia ajung pentru 10.000 de copii, alţi 30.000 aşteaptă învă­ţătura care nu li se poate da, din lipsă de şcoli şi învăţători!

A u t o r i i a n a l i z e a z ă p e c a p i t o l e : re l ie ful ş i a l c ă t u i r e a g e o l o g i c ă a p ă m â n t u l u i M a ­r a m u r e ş u l u i , a p e l e c a r e - 1 s t r ă b a t , c l i m a şi v e g e t a ţ i a , b o g ă ţ i i l e Iui n a t u r a l e , i s t o ­r i a c u l t u r a l ă ş i b i s e r i c e a s c ă a a c e s t u i p ă ­mânt r o m â n e s c , u n d e s 'ar fi t i p ă r i t c e a d in tâ i c a r t e în l i m b a r o m â n e a s c ă ( la m ă ­n ă s t i r e a d in Peri), c o m p o z i ţ i a p o p u l a ţ i e i în c a r e e lementul r o m â n e s c e a p r o a p e c o ­pleş i t d e cel s t r ă i n (57.#7% R o m â n i f a ţ ă d e 20 .91% E v r e i , 11.94% Ruten i , 6.89% U n g u r i , 2 . 01% Nemţ i , 0.48% a l t e n a ţ i o ­n a l i t ă ţ i ) , l ă s â n d s ă s e î n t r e v a d ă a d e s e a l i p s u r i l e ş i a m ă r ă c i u n i l e a c e s t e i p o p u ­la ţ i i , r ă m a s ă l a o p a r t e de d e s v o l t a r e a

ţ ă r i i în treg i te ş i v i t r e g i t ă d e pu l su l unei v ieţ i e c o n o m i c e ac t ive .

N u sunt t recuţ i cu v e d e r e a nici R o m â ­nii d in C e h o s l o v a c i a , a ş e z a ţ i în g r u p u l d e s a t e d in d r e a p t a T i s e i -— c o m u n e l e f r u n ­t a ş e : Biserica albă, Slatina, Apşa de jos, Apşa de mijtoc, Apşa de sus, r e p r e z e n ­t â n d a p r o a p e 15.000 d e suf le te r o m â n e ş t i , — r ă m ă ş i ţ e l e unui î n d e l u n g a t p r o c e s d e r u t e n i z a r e , l a c a r e a u fost s u p u s e vech i l e v o i v o d a t e m a r a m u r e ş e n e , d in c a r e - ş i t r a g e o r i g i n e a B o g d a n d e s c ă l i c ă t o r u l .

F o t o g r a f i i l e n u m e r o a s e ş i b ine a l e s e , o h a r t ă a j u d e ţ u l u i în m a i mul te culor i , p a -g ine le în c a r e s e d e s c r i u c a r a c t e r u l ţ ă r a ­nului m a r a m u r e ş a n s a u t ipul c a s e i cu u r ­me le unei s t r ă v e c h i v ieţ i r o m â n e ş t i în t o a t e înde le tn ic i r i l e casn ice , p u s ă l a a d ă ­p o s t d e curente l e p r e f a c e r i i , îmbie p e c i ­t itor s ă p o p o s e a s c ă în s a t e l e r ă z l e ţ i t e d e a l u n g u l v ă i l o r ş i s ă f a c ă c u n o ş t i n ţ ă cu f ă p t u r a şi p o r t u l u l t imi lor p ă s t r ă t o r i d e z a p i s e d e nob le ţe d in a l X l V - l e a v e a c s a u cu b i s e r i c u ţ e l e d e lemn, înegr i te d e vremur i , a c ă r o r s i l u e t ă d e l i c a t ă s e d e s ­p r i n d e în a m u r g u r i d e p e p o d i ş u r i l e î n ă l ­ţa t e , cu turnul lor svelt , vo ind p a r c ă s ă s t r ă p u n g ă b o l t a c e r e a s c ă .

P R O F . Dr . N. L E O N , Note şi amintiri. ( C a r t e a R o m â n e a s c ă , 1933) .

A u t o r u l a c e s t o r „ n o t e şi amint i r i" a fost u n a d in ce l e m a i o r i g i n a l e f iguri , d in g e ­n e r a ţ i a d e d i s t inş i in te l ec tua l i p e c a r e a a v u t - o , p e v r e m u r i , l a ş u l .

P r o f e s o r erudi t , c e ş i - a c â ş t i g a t d e l a c a t e d r ă şi pr in l u c r ă r i l e d e s p e c i a l i t a t e , un loc însemnat în p a n t e o n u l şt i inţei , N . L e o n a avut î n s ă ş i d a r u l d e a - ş i a p r o p i a pr in s t r ă l u c i t e l e lui însuş ir i suf le teş t i , s i m p a t i a tu turor a c e l o r c e l - a u c u n o s c u t .

B u n ă t a t e a s a , c a r a c t e r i s t i c ă tu turor i u ­b i t o r i l o r d e ş t i i n ţ ă ş i a d e v ă r şi mai a l e s sp ir i tu l s ă u neobişnui t de viu t r ă i e s c în a c e s t e s i m p l e no te ş i amint ir i , — p u b l i ­c a t e d u p ă c e a trecut în l u m e a ce lor d r e p ţ i , — u n d e s e d e s p r i n d d in tre î n s e m ­n ă r i cu c a r a c t e r a u t o - b i o g r a f i c a s p e c t e , i n t e r e s a n t e d in v i a ţ a lui H a ş d ă u , G . P a n u ,

2 9 4 GÂND R O M Â N E S C

C o c o D i m i t r e s c u , G h . M â r z e s c u , T i tu M a -iorescu , Ion B r ă t i a n u , M a t e i C a n t a c u z i n o , e t c , amint ir i d e s p r e ves t i tu l inst i tut a c a ­d e m i c " şi d e s p r e E m i n e s c u , c a r e a fos t p r o f e s o r d e l i m b a g e r m a n ă la a c e s t i n s t i ­tut în ani i 1874—1875.

P a g i n i in t ime s a u d u i o a s e , a l t e r n â n d cu a l t e l e p l ine d e a m ă n u n t e p i toreş t i , v ă d e s c cu l tu l deoseb i t ce-1 n u t r e a p r o f e s o r u l N. L e o n pentru trecutu l m e t r o p o l e i M o l d o ­vei. E l e c o m p l e t e a z ă f r e s c a amint i r i l or p u b l i c a t e cu c â ţ i v a ani îna inte d e m o a r t e [Amintiri, 2 voi, E d . V i a ţ a R o m â n e a s c ă , I a ş i ) d e s p r e v i a ţ a in te lec tua l i lor ieşeni d e a c u m c â t e v a deceni i ş i contr ibu ie l a c u ­n o a ş t e r e a m o r a v u r i l o r unei epoc i , i n t r a t ă d e j a în i s tor i e pentru g e n e r a ţ i i l e a c t u a l e .

Val. Puţcariu

I. L U P A Ş , Documente istorice privi­toare la moşiile brâncoveneşti din Tran­silvania şi Oltenia (1654—1823). C l u j , C a r t e a R o m â n e a s c ă , 1933, p p . 180. ( E x ­t r a s din A n u a r u l Ins t i tu tu lu i de I s t o r i e N a ţ i o n a l ă v. V I ) .

B o g ă ţ i i l e B r â n c o v e n i l o r n'au i sp i t i t p â n ă a c u m d e c â t p e puţ in i i s tor ic i (N. I o r g a , Ş t . M e t e ş , Ş t . G r e c e a n u ) s ă c e r c e t e z e p e b a z ă de d o c u m e n t e n a t u r a şi s o a r t a a c e ­lor aver i , c a r i pr in f a i m a lor a u contr i ­buit în m a r e m ă s u r ă la s f â r ş i t u l t r a g i c a l v o e v o d u l u i m a r t i r u c i s d e T u r c i l a 1714. P u ţ i n ă t a t e a d o c u m e n t e l o r p u b l i c a t e p â n ă a c u m în l e g ă t u r ă cu o r i g i n e a şi s o a r ­ta a c e s t o r aver i a const i tu i t o l acună , p e c a r e — în c e e a c e p r i v e ş t e moş i i l e b r â n ­coveneş t i d in T r a n s i l v a n i a şi în p a r t e ce l e d in Ol ten ia — o u m p l e cu p r i s o s i n ţ ă a c t e l e s t r â n s e de d. I. L u p a ş în a r h i v a M u z e u l u i B r u k e n t h a l d in S i b i u şi în a r ­h iva c e n t r a l ă d in B u d a p e s t a , c o m u n i c a t e întâ i A c a d e m i e i R o m â n e şi p u b l i c a t e a c u m în e d i t u r a m a i t u s c i t a t ă . O a l t ă co l ec ţ i e b o g a t ă d e d o c u m e n t e inedi te p r i v i t o a r e a t â t la moş i i l e d in Ol ten ia , câ t m a i cu s e a m ă la ce le d in M u n t e n i a , s e a f l ă în p o s e s i u n e a dlui A l . L a p e d a t u , a ş t e p t â n d s ă fie d a t ă câ t mai c u r â n d la lumina ti­p a r u l u i .

P â n ă a tunc i ne v o m o c u p a de a c t e l e

p u b l i c a t e de dl . I. L u p a ş . C e r c e t a r e a lor ne e s t e în l e sn i tă d e un minuţ ios s t u d i u in troduct iv s c r i s cu c l a r i t a t e a c u n o s c u t ă a autoru lu i , s t u d i u în c a r e s e a r a t ă s u b ­s t r a t u l po l i t i c a l a c h i z i ţ i o n ă r e i d e m o ş i i şi a l t e p r o p r i e t ă ţ i imob i l e în T r a n s i l v a ­nia d e c ă t r e C o n s t a n t i n B r â h c o v e a n u , p r e ­cum şi p r e o c u p ă r i l e d e o r d i n re l i g io s şi cu l tura l d e c a r i a u fost însuf le ţ i ţ i s u c c e ­sori i lui, p r o p r i e t a r i a i a c e s t o r moş i i .

A u t o r u l , în d e o s e b i r e d e ce l e ce s e ş t i a u p â n ă a c u m , p r e c i z e a z ă c ă m o ş i a d in S â m b ă t a de S u s a a j u n s în p o s e s i u n e a B r â n c o v e n i l o r pr in z ă l o g i r e a ei în anu l 1654 d e c ă t r e S u z a n a L o r â n t f i lui P r e d a Vorn icu l B r â n c o v e a n u , pentru s u m a d e 2500 fiorini. D e l a a c e s t unchiu a m o ş t e ­nit -o v o e v o d u l C o n s t a n t i n B r â n c o v e a n u , c a r e a m a i c u m p ă r a t a p o i şi m o ş i i l e S â m ­b ă t a de J o s , B e r i v o i u l şi P o i a n a M ă r u l u i , p r e c u m şi a l t e d o u ă c a s e , u n a în Şche i , a l t a în B r a ş o v u l vechiu. A c h i z i ţ i o n a r e a a c e s t o r noui imobi le , D o m n u l Munten ie i a f ă c u t - o , f ă r ă î n d o i a l ă , cu intenţ ia d e a - ş i c r e a un loc d e a d ă p o s t pentru s ine şi f ami l ia s a , î m p o t r i v a o r i c ă r u i p e r i c o l ce a r veni d i n s p r e Turc i , d a r a f ă c u t - o şi conşt ient c ă pr in a c e a s t a —, p r e c u m şi pr in c l ă d i r e a b i ser ic i i d in F ă g ă r a ş şi în­z e s t r a r e a ei — a d u c e un r e a l s p r i j i n R o ­m â n i l o r a r d e l e n i nu numai in p ă s t r a r e a cred inţe i s t r ă m o ş e ş t i , d a r şi în l u p t a ce d ă d e a u a c e ş t i a p e n t r u a p ă t r u n d e c a p r o ­p r i e t a r i în o r a ş e l e T r a n s i l v a n i e i a p ă r a t e d e autonomi i l o c a l e . S e s i z â n d a c e s t p e ­ricol , S a ş i i din B r a ş o v c ă u t a r ă a î m p i e ­d e c a p e C. B r â n c o v e a n u s ă c u m p e r e c a s e în c u p r i n s u l o r a ş u l u i , i ar î m p ă r a t u l C a -rol V I n u m a i d u p ă m a r i s t ă r u i n ţ e d in p a r t e a v o e v o d u l u i îi a c o r d ă a c e s t u i a d r e p ­tul d e a c u m p ă r a moşi i în T r a n s i l v a n i a , d a r şi a c e a s t a n u m a i d u p ă c e cons i l i er i i i m p e r i a l i vor fi r a p o r t a t la V iena f i e c a r e c a z în p a r t e pentru a i s e d a v o e v o d u l u i m u n t e a n a u t o r i z a ţ i e s p e c i a l ă .

D u p ă d e c a p i t a r e a lui C. B r â n c o v e a n u , v ă d u v a lui, D o a m n a M ă r i a , c a u t ă s ă intre în p o s e s i u n e a aver i l or fos tu lu i ei soţ , t r i ­m i ţ â n d p e G h . T r a p e z u n t i u s l a V e n e ţ i a s ă r id ice bani i d e p u ş i a c o l o şi in tervenind,

C A N D R O M A N E S C 295

ţo t p r i n a c e s t a , Ia G u v e r n u l d in V i e n a s ă fie. r e a ş e z a t ă în s t ă p â n i r e a m o ş i i l o r d in

O l t e n i a . C a u r m a r e , in anul 1724, s e în­t o c m e ş t e un c o n s p e c t a l a c e s t o r moş i i , a p r o a p e 50 d e s a t e , din c a r i o p a r t e a j u n s e s ă f ie fo lo s i tă pr in u z u r p a r e d e s tre ini .

Concomitent , p r i n c i p e s a M ă r i a inter­veni l a V iena şi pen tru R o m â n i i o r t o ­d o c ş i d in F ă g ă r a ş , a c ă r o r b i s e r i c ă fu­s e s e r ă p i t ă pr in v io l enţă de e p i s c o p u l unit P a t a k i ş i în u r m a a c e s t o r r e p e t a t e intervenţ i i , Cons i l iu l d e R ă s b o i u i m p e ­r i a l v e ş t e z e ş t e e x c e s e l e e p i s c o p u l u i a m i n ­tit, î n d r u m â n d u - 1 s ă r e s p e c t e d r e p t u l d e l i b e r ă p r a c t i c ă r e l i g i o a s ă a l n ă p ă s t u i ţ i ­lor o r t o d o c ş i . T o t p e n t r u r e t r o c e d a r e a b i ­ser ic i i din F ă g ă r a ş o r t o d o c ş i l o r inter­veni la 1752 un a l t C o n s t a n t i n B r â n c e -veanu , nepotu l v o e v o d u l u i m a r t i r d e l a 1714. R e s t u l a c t e l o r d in p u b l i c a ţ i a d e c a r e ne o c u p ă m , cons t i tuesc d o s a r u l în­d e l u n g a t u l u i p r o c e s d in tre s u c c e s o r i i lui S a m u i l D o b o s i , c red i tor i , ş i pr inc ip i i N i -c o l a e şi E m a n u i l B r â n c o v e a n u , a l e c ă r o r moş i i : S â m b ă t a d e S u s , P o i a n a M ă r u l u i ş i Ber ivo i i M a r i a j u n s e r ă s u b s e c h e s t r u . P r o c e s e l e cu s u c c e s o r i i lui D o b o s i ţ ine d e l a 1760 p â n ă Ia 1762, d e a tunc i el e cont inuat d e noul cred i tor , D . M a r c u , p â n ă la a c h i t a r e a u l t imei d a t o r i i d e c ă ­tre E m a n u i l B r â n c o v e a n u , în anu l 1803.

C a înche iere a u t o r u l a m i n t e ş t e fap tu l greu d e jus t i f i ca t c ă p r i n c i p e l e G r i g o r i e B r â n c o v e a n u u i t â n d d e t r a d i ţ i o n a l a g r i j e p u r t a t ă de îna in taş i i să i , R o m â n i l o r o r ­t o d o c ş i d in B r a ş o v şi F ă g ă r a ş , în anu l 1823 a d ă r u i t moş i i l e d e l a S â m b ă t a d e S u s şi P o i a n a M ă r u l u i b i ser ic i i şi ş c o a l e i g r e c e ş t i din B r a ş o v .

/. Moga

A N D R E I R A D U L E S C U , Originalitatea dreptului român. B u e u r e ş t i , E d . C u r i e r u l J u d i c i a r . 1933, p a g . 24.

în tr 'o b r o ş u r ă d e 24 pag in i , p u b l i c a r e a unei confer inţe ţ inută la R a d i o , d. A n d r e i R ă d u l e s c u , cons i l i er l a î n a l t a C u r t e d e C a s a ţ i e ş i M e m b r u al A c a d e m i e i R o m â n e ,

s c h i ţ e a z ă în c â t e v a linii m a r i p r o b l e m a o r i g i n a l i t ă ţ i i d r e p t u l u i r o m â n e s c .

D s a p l e a c ă d e l a de f in irea o r i g i n a l i t ă ţ i i in d r e p t .

„ O r i g i n a l " , e t imo log ic , î n s e m n e a z ă c e v a c a r e n'a m a i fost . „ A z ice d e s p r e o r e g u l ă d e d r e p t c ă e o r i g i n a l ă , a r î n s e m n a s ă f i a p ă r u t pentru în tâ ia o a r ă , i a r c a d r e p t u l unui s t a t s ă f ie or ig ina l , a r trebui s ă f i fost c r e a t a c o l o şi s ă nu fi luat nimic: d e l a a l t c ineva" .

In sensu l a c e s t a nici u n d r e p t nu e o r i g i r a l , c ă c i e ş t iut c ă d r e p t u l r o m a n a fost t r i b u t a r celui g r e c e s c şi or i en ta l , d r e p t u l f r a n c e z şi a u s t r i a c , ce lu i r o m a n , iar d r e p t u l m a g h i a r , d e ex. în trucât e s c r i s , c u p r i n d e p ă r ţ i d in d r e p t u l g e r m a n şi a u s t r i a c , i ar cel c u t u m i a r e in f luenţat d e s i g u r d e cel s l a v şi r o m â n .

Dec i „ o r i g i n a l " în m a t e r i e d e drept , nu î n s e m n e a z ă a fi cu totul nou, ci a a v e a ceva nou . „ P o ţ i l u a d in a l t e p ă r ţ i , d a r s ă a d u c i ş i p ă r ţ i l e t a l e noi , c a r a c t e r i s t i c e , c a r i s ă te d i ferenţ ieze" .

Pr iv i t a s t f e l d r e p t u l r o m â n e s c , d. A n ­drei R ă d u l e s c u g ă s e ş t e c ă e cel p u ţ i n tot a t â t d e or ig ina l , c a a l tu turor p o p o a r e l o r d i m p r e j u r .

In d r e p t u l r o m a n , c a r e a g u v e r n a t D a ­c ia , sunt şi vor trebui g ă s i t e u r m e l e d r e p ­tului p r e r o m a n „ a l s t r ă b u n i l o r d e c a r i t rebue s ă ne s imţ im tot a ş a d e m â n d r i , c a şi d e R o m a n i " , I n d r e p t u l n o s t r u v e -chiu n e s c r i s ş i m a i t â r z i u în p r a v i l e l e s c r i s e , sunt inst i tuţ i i de o p u t e r n i c ă o r i ­g i n a l i t a t e .

C o d u l C a l i m a c h , în tre a l t e l e a fost t r i ­mis ş! un ivers i tă ţ i i d in O x f o r d şi r e c o ­m a n d a t G r e c i l o r c a l ege c iv i lă . A c e s t c o d e s t e m a i r o m a n d e c â t cel a u s t r i a c .

D. A n d r e i R ă d u l e s c u g ă s e ş t e în d r e p ­tul r o m â n e s c inst i tuţ i i c a r i nu sunt a i u ­r e a şi c a r i a r a t ă câ t de g r e ş i t ă e c o n c e p ­ţia că d r e p t u l r o m â n e s c e o c o p i e r e a a a l t o r s i s t e m e d e d r e p t .

N ic i ch iar d r e p t u l în v i g o a r e , nu e o -s i m p l ă cop ie a celui f r a n c e z , b e l g i a n s a u i ta l ian , c a r e a servi t d e mode l .

Cons t i tu ţ ia veche a fost l u a t ă din B e l ­g ia , nu a fost i n s ă t r a d u s ă pur şi s i m -

GÂND R O M Â N E S C

piu , cum s e s p u n e , ci p e b a z a const i tuţ ie i be lg iene , a fost a l c ă t u i t ă o a l t ă c o n s t i t u ­ţ ie , c a r e ţ inea s e a m a d e nevo i le r o m â ­neşt i .

„ C o d u l civil r o m â n a fost t r a d u s d in cel f r a n c e z , d a r a fost î m b u n ă t ă ţ i t în mul te p ă r ţ i " .

In l e g i s l a ţ i a mai nouă , ş i îndeoseb i in C o n s t i t u ţ i a n o u ă şi în leg i le d e d u p ă r ă s -boiu , d. A n d r e i R ă d u l e s c u g ă s e ş t e m u l t ă o r i g i n a l i t a t e şi i n d e p e n d e n ţ ă . L e g i u i t o r u l nou f a c e legi f ă r ă m o d e l e s tre ine , p e n ­tru nevoi le n o a s t r e p r o p r i i .

A ş a f i ind lucrur i le , c o n c l u z i a d lu i A n ­dre i R ă d u l e s c u e s t e c ă „dreptul românesc este aproape tot aşa de original ca şi al celorlalte popoare latine".

B r o ş u r a conţ ine numai o i n d i c a r e r a ­p i d ă a e l emente lor c a r i d o v e d e s c o r i g i n a ­l i t a t e a d r e p t u l u i r o m â n e s c , a t â t d e c o n ­t r o v e r s a t ă . E a e s t e o î n c e r c a r e de p o p u ­l a r i z a r e a a c e s t o r e l e me nt e şi un gh id şi un îndemn la m u n c ă , pentru c e r c e t ă t o r i i i s tor ie i d r e p t u l u i r o m â n e s c .

O. F. Popa

R e v i s t e B O A B E D E G R Â U , Iul ie 1933. D i n s e r i a ins t i tute lor d e î n v ă ţ ă m â n t , cu

i m p o r t a n t e r o s t u r i c u l t u r a l e în i s t o r i a n e a ­mului nos tru , p e c a r i le p r e z i n t ă ce t i tor i ­l o r p r e ţ i o a s a r e v i s t ă „ B o a b e de G r â u " c o n d u s ă d e d. E m a n o i l B u c u ţ a , a a j u n s la r â n d în nrul a c e s t a Colegiul Naţional St. Sava. I s tor i cu l a c e s t e i s c o a l e cu un t recut a t â t d e g l o r i o s îl f a c e a c t u a l u l ei

•director, d. Ş t e f a n P o p .

N u m ă r u l p e A p r i l i e c. a l B o a b e l o r d e G r â u a d u c e a un a r t i c o l d e v a s t ă e r u d i ţ i e ş i de c a l d e a p r e c i e r i , d a t o r i t d- lui A . A . M u r e ş a n u , d e s p r e Şcoalele naţionale cen­trale şi liceul „Andrei Şaguna" din Bra­şov. S e g ă s e a u a c o l o d a t e i m p o r t a n t e d e s p r e ce le m a i vechi î n c e r c ă r i a l e R o ­m â n i l o r d in Şchei i B r a ş o v u l u i d e a - ş i o r ­g a n i z a un î n v ă ţ ă m â n t p r o p r i u şi d e s p r e evo luţ ia a c e s t e i s c o a l e , in cursu l vremi i , p â n ă la mi j locu l veacu lu i trecut , c â n d s 'a

t r a n s f o r m a t în g imnaz iu . In t imp d e d o u ă deceni i a p o i , harnic i i B r a ş o v e n i a u fc%t în s t a r e s ă d e s c h i d ă , s p r e c o m p l e t a r e a c ic lului d e î n v ă ţ ă m â n t s e c u n d a r , o ş c o a l ă r e a l ă şi u n a c o m e r c i a l ă , v i s â n d în a c e l a ş i t imp o U n i v e r s i t a t e r o m â n e a s c ă .

S u n t deoseb i t d e i m p o r t a n t e a m ă n u n t e l e d e s p r e r a p o r t u r i l e ş c o a l e l o r d in B r a ş o v cu R o m â n i i d e p e s t e C a r p a ţ i . B r a ş o v e n i i a u pr imi t în t o a t e v r e m u r i l e a j u t o a r e d e p e s t e munţi , pen tru inst i tuţ i i le lor d e în­v ă ţ ă m â n t . In sch imb a c e s t e a d ă d e a u lu ­m i n ă şi t iner i lor d in P r i n c i p a t e l e d u n ă ­rene, c a r i r e p r e z e n t a u uneori o z e c i m e din n u m ă r u l t o t a l a l ^elevilor.

A u r m a t a p o i , în nrul p e Iunie , e x p u ­nerea d- lu i Ion G e o r g e s c u d e s p r e Şcoa­lele din Blaj, cu succ in te b iograf i i a l e d a s c ă l i l o r c a r i s 'au p e r â n d a t l a c a t e d r e l e lor în curs d e a p r o a p e d o u ă v e a c u r i . I m ­p o r t a n ţ a ş c o a l e l o r d in B l a j ne a p a r e d in faptu l c ă e le a u avut d e l a început t o a t e trei g r a d e l e d e î n v ă ţ ă m â n t : p r i m a r , s e ­c u n d a r şi s u p e r i o r , îndep l in ind as t f e l o funcţie u n i c ă în i s t o r i a c u l t u r a l ă a R o ­m â n i l o r a r d e l e n i , m a i a l e s în în tâ iu l s eco l a l ex i s t enţe i lor. O a l t ă î n s u ş i r e c a r a c t e ­r i s t i c ă a a c e s t o r s c o a l e e s t e c ă e le o f e ­r e a u , p e vremur i , ucen ic i lor lor un î n v ă ­ţ ă m â n t gra tu i t . P r o f e s o r i i e r a u c ă l u g ă r i , iar ş c o a l a e r a în tre ţ inută de v l ă d i c i e . D e a c e e a e r a u a ş a de mul ţ i e levi i . D e a l t fe l t â r g u ş o r u l de p e ce le d o u ă T â r n a v e a r ă ­m a s p â n ă in z i le le n o a s t r e o c e t a t e ş c o ­l a r ă , căc i el a d ă p o s t e ş t e şi a s t ă z i , cu t o ­tul, vreo 1500 d e elevi .

Ş i Coleg iu l N a ţ i o n a l Sf. S a v a a d e b u ­tat c a ins t i tuţ ie d e î n v ă ţ ă m â n t super ior . A c a d e m i a g r e c e a s c ă d e l a 1678, c e a d intâ i ş c o a l ă s u p e r i o a r ă din M u n t e n i a , e s t e l a t emel ia a c t u a l u l u i co legiu . E a e r a p e v r e ­muri un centru d e c u l t u r ă pentru î n t r e ­gul Orient . S e f ă c u s e o t r a d i ţ i e c a p r o ­fesori i ei s ă fi c erce ta t ş i ş c o a l e l e A p u ­sului , m a i cu s e a m ă p e ce le din I t a l i a . Pr in G e o r g e L a z a r ş c o a l a s e n a ţ i o n a l i ­z e a z ă şi c u r â n d d u p ă a c e e a şi c e l e l a l t e s c o a l e din ţ a r a veche .

In i s tor icu l p e u l t imul v e a c a l Ş c o a l e i d e l a Sf. S a v a se r e f l e c t e a z ă î n t r e a g ă i s t o -

G Â N D R O M Â N E S C 2 9 7

r i a n o a s t r ă m o d e r n ă , cu t o a t e a v â n t u r i l e ş i op int i r i l e ei. D. Ş t e f a n P o p i l u s t r e a z ă a d m i r a b i l a c e s t a d e v ă r , u r m ă r i n d s o a r t a ş coa l e i , r â n d p e r â n d , d e l a e p o c a lui G . L a z a r şi E l i a d e R ă d u l e s c u , t r e c â n d prin a c e l e a a R e g u l a m e n t u l u i O r g a n i c , a R e ­vo luţ ie i d in 1848, a curentu lu i la t in i s t , a Unir i i , etc . p â n ă la e p o c a d e d u p ă r ă z ­bo iu , c â n d ş c o a l a a pr imi t t i t lu l d e d i s ­t incţ ie , p e d e p l i n î n d r e p t ă ţ i t , d e „ C o l e ­giu N a ţ i o n a l " .

B U L E T I N U L D E M O G R A F I C A L R O ­M Â N I E I , O c t o m v r i e 1933.

P u b l i c a ţ i a cu a c e s t nume, e d i t a t ă d e Ins t i tu tu l D e m o g r a f i c , p e care-1 c o n d u c e d. S a b i n M a n u i l ă , e s te u n a d in ce le m a i o c c i d e n t a l e , c a ţ inută , p e r i o d i c e r o m â ­neş t i şi s erv ic i i l e ce l e a d u c e e a şt i inţe i în genera l ş i în s p e c i a l d i s c ip l ine lor c a r i l u c r e a z ă cu m a t e r i a l u l u m a n c a şi o a m e ­ni lor c a r i s e o c u p ă cu a f a c e r i l e p u b l i c e a l e ţăr i i , d in tre ce l e m a i i m p o r t a n t e .

In u l t imul n u m ă r , p e l â n g ă ob i şnu i te l e d a t e s t a t i s t i c e l u n a r e , d e s p r e naş ter i , d e ­c e s e şi c a u z e l e s a u p r o p o r ţ i a lor n u m e ­r i c ă s e i n t r o d u c e o inovaţ i e : a r ă t a r e a n ă s c u ţ i l o r vii ş i a d e c e s e l o r p e n e a m u r i . Cr i ter iu l d e d e t e r m i n a r e a n a ţ i o n a l i t ă ţ i i a r ă m a s cel în trebu inţa t cu o c a z i a r e c e n ­s ă m â n t u l u i genera l a l p o p u l a ţ i e i , d in 1930 şi a n u m e d e c l a r a ţ i a f o r m a l ă a c e t ă ţ e a ­nului .

Din întâ iu l t a b l o u cu as t fe l d e d a t e s e d e s p r i n d e u r m ă t o a r e a conc luz ie : R o m â n i i , R u ş i i şi Ucra in i en i i d a u o p r o p o r ţ i e m a i m a r e de n ă s c u ţ i d e c â t d e c e s e , p e c â n d U n gurii , G e r m a n i i ş i E v r e i i , invers , p i e -z i n t ă o p r o p o r ţ i e m a i u r c a t ă la d e c e s e d e c â t l a n a ş t e r i . D a c ă a c e s t f enomen s e v a p ă s t r a c o n s t a n t p e n t r u un t imp m a i î n d e l u n g a t , consec in ţe l e vor fi d e m a r e î n s e m n ă t a t e p e n t r u n e a m u r i l e amint i te .

Nu p u t e m şt i în c e m ă s u r ă e s t e r ă s ­p â n d i t ă a c e a s t ă p u b l i c a ţ i e d e p r i m o r d i a l ă i m p o r t a n ţ ă . P e n t r u o r i e n t ă r i l e ce s e d e s ­p r i n d din c o l o a n e l e ei d e c i f rea , e a a r trebui s ă c i rcu le mai a l e s în ţ inutur i le cu p o p u l a ţ i e m i x t ă .

Olimpiu Boitoş

î n s e m n ă r i U N V I S a l românimi i a r d e l e n e s 'a

în t rupat : C a t e d r a l a A d o r m i r i i M a i c i i Domnulu i s e î n a l ţ ă s e n i n ă în in ima C l u ­jului . S v e l t a ei f ă p t u r ă d e p i a t r ă v a amint i g e n e r a ţ i i l o r v i i t o a r e z i u a d e 15 A u g u s t 1916 — s ă r b ă t o a r e a H r a m u l u i ei — c â n d un n e a m întreg , în f runte cu Domnul ţăr i i , s 'a r i d i c a t şi a porn i t s ă - ş i c l ă d e a s c ă , p e temel i i de d r e p t a t e , v i i to ­rul . E a v a g r ă i d e a s e m e n e a d e s t ă r u i n ţ a cu c a r e , pr in v e a c u r i d e o b i d ă , n o r o d u l a c e s t a d e ţ ă r a n i a r d e l e n i ş i - a p ă s t r a t n e ­p r i h ă n i t ă î n t r e a g a lui z e s t r e d e c r e d i n ţ ă şi d e dat in i , de V o e v o d u l l e g e n d a r c a r e a în temeia t e p i s c o p i a V a d u l u i şi F e l e a c u -lui, de v l ă d i c i i c a r e cu s t a t o r n i c i e a u p ă s t o r i t p e a ic i , s u b d i s p r e ţ u l s t ă p â n i r i ­lor s tre ine .

P . S . S . N i c o l a e , e p i s c o p u l C l u j u l u i , a moş ten i t î n t r e a g a f ire h o t ă r î t ă şi î n d e ­lung r ă b d ă t o a r e a a c e s t o r v l ă d i c i . C a t e ­d r a l a , în b u n ă p a r t e , e s te r o d u l a c e s t e i nec l int i te p e r s e v e r e n ţ e .

R i d i c a t în tronul a r h i e r e s c pr in a l e g e ­r e a din 28 S e p t . 1921, în tâ iu l e p i s c o p a l re înv ia te i eparh i i , a ş t iut s ă înv ingă t o a t e g r e u t ă ţ i l e c e i s e p u n e a u în ca l e . C u o t e n a c i t a t e de fier, cu o ch ibzu in ţă d e minunat g o s p o d a r , P . S . S. a d u s îna in te i d e a l u l d in a c ă r u i r e a l i z a r e îş i f ă c u s e un p r o g r a m d e v i a ţ ă .

A p o t e o z ă a ce lu i mai m a r e moment din i s t o r i a n o a s t r ă , C a t e d r a l a Unir i i e s t e dec i t o t o d a t ă î n c o r o n a r e a s t r ă l u c i t ă a s t r ă d a ­ni i lor E p i s c o p u l u i c a r e n'a cunoscut ş o ­v ă i a l a .

C a t e d r a l a , a c ă r e i p i a t r ă f u n d a m e n t a l ă a fost a ş e z a t ă în t o a m n a anulu i 1923 — trebuia s ă fie, c o n f o r m r i tu lu i or i en ta l şi t rad i ţ i e i a r t i s t i c e r o m â n e ş t i , o z i d i r e d e t ip cen tra l ş i d e t ip b izant in . A fost î n s ă o i n s p i r a ţ i e f er i c i tă d e a nu î n g r ă d i l i ­b e r t a t e a d e m i ş c a r e a arh i tec ţ i lor . Dni i C, P o m p o n i u şi G h . Cr i s t ine l s 'au fo los i t d e a c e a s t ă l iber ta te , i n t r o d u c â n d în p l a ­nul lor o inf luenţă r e c e n t ă a p u s e a n ă : t u r -nur i l e - c lopotn i ţ e a l e f a ţ a d e i p e c a r e l e - a u s u b o r d o n a t î n s ă s tr ic t compoz i ţ i e i c e n -

298 G A N Đ R O M Â N E S C

t r a l e . U n e lement cu d e s ă v â r ş i r e nou, d a t o r i t şi termicei m o d e r n e a betonului a r m a t , e s t e a c c e n t u a r e a m i ş c ă r i i v e r t i ­c a l e a c lăd ir i i , m i ş c a r e cu a t â t mai a p a ­r e n t ă cu c â t d imens iun i l e pro iec tu lu i ini­ţ ia l a u fost r e d u s e în l ă r g i m e , f ă r ă a s e s c ă d e a , în r a p o r t p r o p o r ţ i o n a l , ş i înă l ţ i ­m e a . A c e a s t ă a c c e n t u a r e e x a g e r a t ă a v e r ­t ica le i a m i n t e ş t e puţ in t ipul b i ser ic i i mo l ­d o v e n e ş t i d e l a începutu l seco lu lu i a l 17-lea , f ă r ă s ă s e p o a t e vorbi î n s ă d e o in­f luenţă h o t ă r î t ă . In schimb, b i ser i c i l e d in M o l d o v a , îndeoseb i D r a g o m i r n a şi T r e i I erarh i , a u î m p r u m u t a t mot ivul d e c o r a t i v a l t o r s a d e i , a p l i c a t cu pro fuz iune p e s u p r a f e ţ e l e e x t e r i o a r e pentru a s u b î m p ă r ţ i f a ţ a d a , câ t şi în interior , c a un fel de che­nar c a r e î n c a d r e a z ă d i fer i te l e bol ţ i s e m i -c i l indrice , t r iunghiur i l e s f er i ce a l e t u r ­lei, etc .

P i c t u r i l e c a r e î m p o d o b e s c c u p o l a cen­t r a l ă şi a l t a r u l sunt e x e c u t a t e în st i l n e o -bizant in , a c c e n t u â n d v a l o a r e a p l a n ă a compoz i ţ i e i , e v i j â n d a ş a d a r e lementul p l a s t i c , n a t u r a l i s t ş i f o lo s indu- se , c a m i j ­l o a c e f o r m a l e , d e l ini i le conturulu i ş i a l e d r a p e r i i l o r — linii c e a u t o t d e a u n a o v a ­l o a r e c o m p o z i ţ i o n a l ă — şi de c u l o a r e a d e s f ă ş u r a t ă în p l a n u r i mar i , l inişt i te , l i p ­s i t ă d e r e f l e x e d e lumini şi u m b r e .

P i c t u r a lui D e m i a n , în g e n e r a l m a i t r a ­d i ţ i o n a l ă , s e i n s p i r ă d in p i c t u r a r o m â ­n e a s c ă d in e p o c a lui B r â n c o v e a n u . F i g u ­r i l e lui ( îngeri i c a r e î n c o n j o a r ă în zbor P a n t o c r a t o r u l ş i ch ipul a u s t e r a l Sf. I o a n B o t e z ă t o r u l ) a u s u p l e ţ a şi p a t e t i c u l a c e s t e i epoc i , în sch imb color i tu l , în c a r e p r e d o ­m i n ă roşu l , a l b a s t r u l ş i v e r d e l e ne a m i n ­te sc f re sce l e b i zant ine din v e a c u l a l 14- lea (de p i l d ă ce le d in B i s e r i c a D o m n e a s c ă d in C u r t e a d e A r g e ş ) .

C u totu l a l t c a r a c t e r a u f r e s c e l e lui C . B o g d a n . D e s i g u r şi în e le p r e d o m i n ă e l e ­mentul t r a d i ţ i o n a l b izant in , ş i îndeoseb i M a i c a Domnulu i cu P r u n c u l în b r a ţ e d in b o l t a a l t a r u l u i p r e z i n t ă , pr in m a i mul te c a r a c t e r e , un r a p o r t d e f i l ia ţ iune cu a c e e a ş i r e p r e z e n t a r e d in B i s e r i c a D o m n e a s c ă d e l a A r g e ş . D a r , în g e n e r a l , d. C . B o g d a n ne v o r b e ş t e un l imbaj m a i modern , m a i c o n ­

vins de p r o b l e m e l e c o n s t r u c t i v i s t e d e genul pr imi t iv i smulu i decora t iv . Din a c e s t s p i ­rit s e e x p l i c ă şi g r i j a d s a l e d e a ev i ta cu lor i l e cu t o n a l i t a t e mai in tensă , p r e î e -r i n d u - l e p e ce le ce a u t o n a l i t a t e a m a t ă a unui covor .

P e n t r u e s t e t i c a o r a ş u l u i , c a t e d r a l a , a ş e ­z a t ă în f a ţ a T e a t r u l u i N a ţ i o n a l , d o m i n â n d p i a ţ a c a r e a b i a p r i n î n ă l ţ a r e a a c e s t u i l ă ­c a ş s fânt ş i - a c ă p ă t a t un s ens dep l in , în­s e m n e a z ă un c â ş t i g s t r ă l u c i t . R ă m â n e c a s t a t u i a lui A v r a m I a n c u , p r o i e c t a t ă in tre C a t e d r a l ă şi T e a t r u l N a ţ i o n a l , s ă - i d e s ă ­v â r ş e a s c ă s e m n i f i c a ţ i a r o m â n e a s c ă ,

P. Aldea

T U R I S M U L a deveni t şi la noi o p r e ­o c u p a r e de S t a t . î n c ă în c u r s u l vere i , a luat f i inţă p e l â n g ă p r e ş i d e n ţ i a C o n s i l i u ­lui d e miniş tr i un „ c o n s i l i u pntru p r e g ă ­t i rea o r g a n i z ă r i i tur i smulu i în R o m â n i a " , a l c ă t u i t d in r e p r e z e n t a n ţ i a i a u t o r i t ă ţ i l o r a v â n d l e g ă t u r ă cu tur i smul , d in r e p r e z e n ­tanţ i a i p r i n c i p a l e l e a s o c i a ţ i u n i l o r t u r i s ­t ice , câ t ş i a i b i rour i l or d e v o i a j , a v â n d d r e p t o r g a n d e e x e c u ţ i e a l a c e s t u i c o n ­si l iu „Consitieratul pentru turism".

S c o p u l a c e s t u i cons i l iu ar fi s ă s t u d i e ­ze m ă s u r i l e c e t r e b u e s c l u a t e pentru a s e intens i f ica m i ş c a r e a t u r i s t i c ă în R o m â n i a şi s ă înf i inţeze un o r g a n p e r m a n e n t , un „Oficiu de turism" pen tru o r g a n i z a r e a ş i s u p r a v e g h i e r e a tur i smulu i în R o m â n i a ,

I n i ţ i a t i v ă f ă r ă î n d o i a l ă l ă u d a b i l ă , a s t ă z i c â n d tur i smul a devenit un fac tor d e p r o ­g r e s şi d e î n s e m n a t e r e s u r s e d e c â ş t i g , în "major i ta t ea ţ ă r i l o r e u r o p e n e , d a r c a r e c e r e m u l t ă ch ibzu in ţă d in p a r t e a ce lor c e vor s'o p u i e în p r a c t i c ă .

Nu e locul s ă i n s i s t ă m aic i a s u p r a r o s ­tului o f i c ia l i tă ţe i în p r o m o v a r e a t u r i s ­mului în ţ ă r i l e cu v e c h e t r a d i ţ i e t u r i s t i c ă , s a u s ă ne p u n e m î n t r e b a r e a , d a c ă R o ­m â n i a p o a t e deveni o ţ a r ă d e tur i sm.

S a s p u s şi m a i a l e s s'a s c r i s mereu , de noi ş i de s t ră in i i ce n e - a u viz i tat , c ă a v e m frumuse ţ i n a t u r a l e , c a ce le r i s i p i t e pe p o v â r n i ş u r i l e A l p i l o r , une l e c o m o r i a r ­t i s t ice c a r e ies d in comun, a s p e c t e e t n o -

GAND R O M A N E S C 299

g r a f i c e a u t o h t o n e d e inv id iat , f ă r ă a s e s t ă r u i î n d e a j u n s c ă t o a t e a c e s t e a sunt puţ in a c c e s i b i l e s a u ch iar inacces ib i l e , f ie d in c a u z a l ipse i s a u s t ă r e i p r i m i t i v e a c ă i l o r d e c o m u n i c a ţ i e ş i a m i j l o a c e l o r d e t r a n s p o r t , fie d in a b s e n ţ a t o t a l ă a c o n ­fortu lu i s a u d in l i p s a a ş e z ă r i l o r tur i s t i c e suf ic iente .

I m p e d i m e n t e , c a r e vor c o n d a m n a î n c ă m u l t ă v r e m e m a j o r i t a t e a p e i s a g i i l o r n o a ­s t r e c a r p a t i c e s a u i z v o a r e l e cu m i n u n a t e p r o p r i e t ă ţ i t e r a p e u t i c e , s ă r ă m â i e d e p a r t e d e ochi i şi p a ş i i d r u m e ţ u l u i .

C ă c i tur i smul fiind o d e s f ă t a r e c a o r i ­c a r e a l t a , deş i a r e c a p r i m obiect iv n a ­tura , p r e s u p u n e în p r e a l a b i l , p r e o c u p ă r i d e confort , d e c u r ă ţ e n i e şi d e cuv i in ţă , c a r e l i p s e s c î n c ă autohton i lor noş tr i .

D e a c e e a c r e d e m , f ă r ă a m i c ş o r a b u n e l e intenţi i a l e in i ţ ia tor i lor , c ă a t â t b i rou l d e p r o p a g a n d ă t u r i s t i c ă d e p e l â n g ă M i n i s ­terul d e E x t e r n e , câ t ş i r ecentu l C o n s i l i e -r a t pentru t u r i s m a p r o c e d a t greş i t , înce ­p â n d cu p r o p a g a n d a p r i n fo tograf i i în ţ a r ă şi p e s t e h o t a r e şi c o n t i n u â n d pr in înlesnir i la i n t r a r e a în ţ a r ă a v i l e g i a t u -r i ş t i lor s t ră in i , îna inte d e a ne a s i g u r a o g o s p o d ă r i e t u r i s t i c ă b ine în tocmi tă , c a r e s ă p e r m i t ă a c e s t e invi taţ i i , a d i c ă : d r u ­muri , m i j l o a c e d e comunica ţ i e , confort , ig ienă , e d u c a ţ i e tur i s t i că .

A îndemna p e s t ră in i s ă ne c u n o a s c ă ţ a r a , îna inte de a l e p u n e la d i s p o z i ţ i e a c e s t e condi ţ i i i n d i s p e n s a b i l e t u r i s m u l u i modern , î n s e a m n ă a î n g r o p a d intru în­ceput în consi l i i , oficii , s a u a l t e crea ţ i i b i u r o c r a t i c e r o d u l in i ţ iat ive i .

C â t p r i v e ş t e pr inc ip i i l e , c a r e s ă c ă l ă u ­z e a s c ă o r g a n i z a r e a tur i smulu i , ar fi d e dor i t c a noul C o n s i l i e r a t pentru t u r i s m s ă f a c ă a p e l la c o n c u r s u l o a m e n i l o r cu e x p e r i e n ţ ă t u r i s t i c ă şi s ă î n c u r a j e z e o p e ­r a , p e c a r e o î n f ă p t u i e s c cu d e s t u l e g r e u ­tăţ i , c e l e c â t e v a s o c i e t ă ţ i tur i s t i c e s e ­r i o a s e , џ

In arh ive l e Min i s t eru lu i Munc i i ş i a l S ă n ă t ă ţ i i , p e l â n g ă c a r e a funcţ ionat un serv ic iu d e t u r i s m , e x i s t ă un b o g a t m a ­ter ia l d o c u m e n t a r în a c e a s t ă pr iv in ţă . E l o g l i n d e ş t e p e l â n g ă a c t i v i t a t e a t u r i s t i c ă

d e l a unire î n c o a c e , s f o r ţ ă r i l e ce s 'au f ă ­cut d e c ă t r e p e r s o n a l i t ă ţ i c o m p e t e n t e în m a t e r i e c a : Prof . Emil Racovifă, Gen. Vicot, M. Haret, Em. Bucuţă, e t c , p e n t r u a s e d a o î n j g h e b a r e s e r i o a s ă tur i smulu i la noi, m a t e r i a l ce nu p o a t e s ă r ă m â i e neut i l i zat , l a a l c ă t u i r e a legii p e n t r u o r ­g a n i z a r e a tur i smulu i .

î n f ă p t u i r e a p r e m i s e l o r a m i n t i t e m a i s u s , s p r i j i n u l p e care-1 a ş t e a p t ă s o c i e t ă ­ţ i le tur i s t i ce în a c t i v i t a t e a lor, câ t ş i c o o r d o n a r e a a c t i v i t ă ţ e i a c e s t o r a , t r ebue s ă fie u n a d in p r e o c u p ă r i l e f u n d a m e n t a l e a l e a c e s t e i legi .

Al t fe l , v i i torul „o f i c iu d e t u r i s m " nu v a d e p ă ş i ro lu l s ă u b i u r o c r a t i c , d e a p r e ­zenta v i l e g i a t u r i ş t i l o r s t r ă i n i în locul une i t ra in i ce o r g a n i z a ţ i i tur i s t i ce , fo tograf i i , a f i ş e şi p u b l i c a ţ i i de ce le m a i mul te or i i m p r o v i z a t e .

O N O U A I N S T I T U Ţ I E s 'a a l to i t cu s u c c e s p e trunchiul vechei t r a d i ţ i i c u l t u ­r a l e a o r a ş u l u i g r ă n i c e r e s c d in N o r d u l A r d e a l u l u i .

E muzeul năsăudean înf i inţat a c u m d o i ani , din in i ţ ia t iva c â t o r v a a l e ş i c ă r t u ­r a r i , d in tre c a r e unii a d e v ă r a ţ i erud i ţ i (Iulian Marţian, luliu Moisil) c e a u luat h o t ă r î r e a „ c a s ă - ş i p u n ă l a o l a l t ă c o l e c ­ţ i i le d e căr ţ i , d e a c t e , d e d o c u m e n t e r e ­la t ive l a ţ inutul nos t ru , d e m a n u s c r i s e , d e d i f er i t e p u b l i c a ţ i u n i ş i a l t e ob iec te c e s e g ă s e s c în p r o p r i e t a t e a lor , v r e d n i c e d e c o n s e r v a t , c a s ă nu s e r i s i p e a s c ă d u p ă î n c e t a r e a lor d in v i a ţ ă — d u p ă c u m cu d u r e r e s e î n t â m p l ă a ş a d e d e s cu m u l t e b o g ă ţ i i n a ţ i o n a l e , a d u n a t e cu t r u d ă , j e r t f e ş i d r a g o s t e d e c ă t r e o a m e n i i d e bine —., ci s ă r ă m â n ă t o a t e a c e s t e l a o l a l t ă , s ă s e p ă s t r e z e pentru a m i n t i r e a î n a i n t a ş i l o r noş tr i ş i pen tru c u n o a ş t e r e a i s tor ie i ş i a s tăr i i c u l t u r a l e a n e a m u l u i nos t iu" .

M u z e u l a fost d e j a i n s t a l a t în l oca lu l in ternatu lu i l iceului „ G h e o r g h e C o ş b u c " d in N ă s ă u d şi co l ec ţ iun i l e r a r e d e a c t e şi d o c u m e n t e îş i a ş t e a p t ă cerce tă tor i i .

A c e a s t ă in i ţ ia t ivă , d e un spir i t a l t r u i s t , p e c a r e destul , de r a r îl în tâ ln im în p r e -

300 GÂND R O M Â N E S C

o c u p ă r i l e c u l t u r a l e d e l a noi, nu e d e a l t f e l s i n g u r u l meri t a l în temeie tor i lor .

B r o ş u r a , c a r e ne a d u c e o v e s t e a t â t d e î m b u c u r ă t o a r e , a m i n t e ş t e d e u n c ic lu d e confer inţe şi d e ş e z ă t o r i p o p u l a r e , ţ inute p e n t r u p o p o r u l d in N ă s ă u d şi s a t e l e din ţ inutul grăn icer i l or , l a c a r e a u a d u s o p r e ţ i o a s ă contr ibuţ i e şi unii d in p r o f e ­sor i i un ivers i tă ţ i i c l u j e n e (I . P o p e s c u -Vo i t e ş t i , A u g . M a i o r , V a l e r i u M o l d o v a n ) , r e î n v i i n d u - s e a s t f e l bunul obice iu , p r a c ­t i ca t şi îna inte de r ă z b o i în N ă s ă u d , d e a infiltra p o p o r u l u i prin a c e s t e confer inţe şi ş e z ă t o r i , î n c r e d e r e şi d r a g o s t e pentru m a n i f e s t ă r i l e in te l ec tua le .

Val. Puşcariu

P R O V I N C I A la noi e p r i v i t ă şi în fă ­ţ i ş a t ă î n t o t d e a u n a s o m n o l e n t ă ş i p ă r ă g i -n i tă . Ş i to tuş i aco lo , în a t â t e a co l ţur i fer i te d e ţ a r ă , s 'ar p u t e a munci cu p a ­s iune şi des to in ic i e pentru a î n f r â n g e m o n o t o n i a şi pus t iu l , d e s g r o p â n d d in u i ­t a r e şi p u n â n d în v a l o a r e a t â t e a c o m o r i d e a r t ă c e f o r m e a z ă z e s t r e a m i l e n a r ă a regiuni i . In locul farn ient i smulu i b u r g h e z s 'ar c r e a as t f e l o a t m o s f e r ă d e d r a g o s t e f a ţ ă d e ţ inutul r o m â n e s c , p e c a r e l - a r s i t u a cu tot s p o r u l lui de c r e a ţ i e în r i t ­mul viu a l cu l tur i i de p e t o a t ă în t inde­r e a p a t r i e i .

P i l d ă în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă n e - a r p u t e a serv i a t â t e a ţ ă r i u n d e se cu l t i vă d in vechi t impur i o r i c e c r â m p e i u d e suflet a u t o h ­ton, u n d e se p ă s t r e a z ă cu s f inţenie t o a t e m a n i f e s t ă r i l e d e v i a ţ ă t r a d i ţ i o n a l ă . D i n a c e s t r e g i o n a l i s m a c t i v s v â c n e ş t e robus t şi p l in d e s e v ă suf letul p o p u l a r , c a r e d ă d i r e c t i v e h o t ă r î t o a r e în v i a ţ a c u l t u r a l ă a n e a m u l u i .

L a noi A s t r a a fost şi în pr iv in ţa a c e a ­s t a p r e m e r g ă t o a r e . A fondat în S ib iu f r u ­m o s u l M u z e u a l A s o c i a ţ i u n i i , c a r e e s t e o g l i n d a vie a regiuni i . S u b e g i d a ei s 'ar p u t e a c r e a de f i e c a r e d e s p ă r ţ ă m â n t un muzeu , în c a r e s ă s e d e p o z i t e z e cu s â r -g u i n ţ ă or ice m a t e r i a l d o c u m e n t a r , c a r e ar p u t e a p r e z e n t a un interes pentru i s t o ­r i a c u l t u r a l ă a ţ inutului . Ş i - a r g ă s i un loc a c o l o i coni ţe vechi , z u g r ă v i t e d e m â n a

m ă i a s t r ă a c u t ă r u i m e ş t e r - z u g r a v , a z i a r u n c a t e şi p r ă f u i t e în p o d d e b iser ic i ş i m ă n ă s t i r i , b u c o a v n e cu s c o a r ţ e l e r o a s e d e car i i vremi i ş i cu f i le le s o i o a s e , d a r mai a l e s ţ e s ă t u r i ş i b r o d e r i i , c ă m ă ş i , a l -t iţe, b r o b o a d e , îi cu r â u r i , c o v o a r e minu­n a t e şi a t â t e a a l t e hă inetur i n e a o ş - r o m â -neşt i , în c a r i i m a g i n a ţ i a p o p u l a r ă ş i - a urzit ş i ţ e su t t o a t e g â n d u r i l e ş i d o r u r i l e , tot s imţul s ă u d e a r m o n i e şi f rumos , a p o i c r e s t ă t u r i l e t ă i a t e cu g r i j ă p e b â t a c io ­b a n u l u i s a u p e s f e şn i ce s f inte d e c ă l u g ă r i munci ţ i d e p a s i u n e a credinţ i i , s m e r i t e l e t r o i ţ e s c o b i t e în lemn, c a r i s t r ă j u i e s c în­c r u c i ş a r e a d e d r u m u r i s a u v â r f u l d e m u n ­te şi a l t e m u l t e a s e m e n e a o d o a r e s t r ă ­m o ş e ş t i . .

A s t r a a r a v e a un t eren de m u n c ă cu p e r s p e c t i v e nebănui t d e rodn ice , î n d r e p -t â n d u - s e cu a c e s t e g â n d u r i s p r e s a t e , a d e v ă r a t e l e z ă c ă m i n t e d e t r a d i ţ i e a l e ţ ă ­rii . De a c o l o a r p u t e a c u l e g e a t â t e a p o ­d o a b e p r e ţ i o a s e , c r u ţ â n d u - l e de n e p ă s a ­r e a s a u n e p r i c e p e r e a ce lor c a r i le m a i au , s a l v â n d u - l e î n s ă m a i a l e s d e o p i e i r e s i g u r ă .

A s t f e l p r o v i n c i a l u l ş i - a r g ă s i un r o s t util d e contr ibuţ i e e f ec t ivă în p r o m o v a ­r e a cul turi i n a ţ i o n a l e . A c e s t cult a l etni­cului r e g i o n a l ar d a o a l t ă f a ţ ă o r a ş e l o r n o a s t r e , u n d e în locul obişnui te i m o n o ­tonii s o m n o l e n t e t e - a r î n t â m p i n a un în­d e m n d e p r e o c u p a r e s p i r i t u a l ă .

George Vulcu

P R O G R A M U L unei ac ţ iun i c u l t u r a l e de a m p l o a r e , m e n i t ă s ă s e d e s f ă ş o a r e d e o p o ­t r i v ă p e t o a t ă ţ a r a , i a f o r m e d in ce în ce mai concre te . V o r b i m d e in i ţ ia t iva of i ­c i a l ă , c a r e p l e a c ă d e l a Min i s t eru l I n s t r u c ­ţiunii , s i n g u r a c a r e p o a t e şi e s t e c h e m a t ă s ă î m b r ă ţ i ş e z e cu un ega l in teres t o a t e reg iuni l e ş i m a i a l e s p e a c e l e a u n d e ini­ţ i a t iva l o c a l ă a fost i n e x i s t e n t ă p â n ă a c u m , s a u ine f i cace .

D a c ă p r o e c t u l S e n a t u l u i C u l t u r a l n'a putut lua încă f i inţă l e g a l ă , c a s ă s e p o a t ă const i tu i forul s u p r e m d e contro l ş i d e î n d r u m a r e a a c e s t e i ac ţ iun i , D i r e c ţ i u n e a E d u c a ţ i e i P o p o r u l u i î ş i c o n t i n u ă t o t u ş i

C Â N D R O M Â N E S C 301

a c t i v i t a t e a cu s t ă r u i n ţ ă şi cu c h i b z u i a l ă . C ă c i c e e a c e c a r a c t e r i z e a z ă l u c r ă r i l e a c e s t e i inst i tuţ i i , p a t r o n a t ă d e sp ir i tu l m e t o d i c şi c l a r v ă z ă t o r a l d- lu i M i n i s t r u D. G u ş t i , e s t e mai puţ in g r a b a d u p ă a n u m i t e r e ­z u l t a t e u i m i t o a r e d a r a p a r e n t e şi m a i mult s i s t emul ş i m u n c a o r d o n a t ă , c a r e v a d a cu s i g u r a n ţ ă r e z u l t a t e t ra in i ce şi b i n e ­f ă c ă t o a r e .

P e n t r u in i ţ i erea şi o r i e n t a r e a p r o p a g a n ­d i ş t i l or cu l tura l i , D i r e c ţ i u n e a a t i p ă r i t în c u r s u l a c e s t u i a n un Program de lucru, c u c o l a b o r a r e a ce lor m a i d e s e a m ă c u n o s ­c ă t o r i a i p r o b l e m e i . S u n t d e s b ă t u t e a ic i , în a r t i c o l e s u m a r e d a r b o g a t e în suges t i i , ches t iun i l e c a r i p r i v e s c e d u c a ţ i a f iz ică , m o r a l ă şi i n t e l e c t u a l ă a p o p o r u l u i . D e o ­sebi t d e in t ere sant şi or ig ina l e s t e c a p i ­to lu l înt i tu lat „ C u l t u r a muncii", u n d e se v o r b e ş t e d e s p r e p r o b l e m e c a a r t a ş i in­d u s t r i a c a s n i c ă a femeii , e d u c a ţ i a şi p r o ­p a g a n d a c o o p e r a t i v ă , e d u c a ţ i a e c o n o m i c ă a ţ ă r a n u l u i , d u p ă reg iuni : l a c â m p i e , l a munte , în r e g i u n e a a p e l o r , a d e a l u r i l o r şi a p ă d u r i l o r .

î n a c e l a ş i t imp s'a m a i t i p ă r i t un a l t m a n u a l a u x i l i a r a l p r o p a g a n d i s t u l u i cu l ­tura l , c u p r i n z â n d Catalogul Bibliotecii Populare. V a l o a r e a a c e s t u i r e p e r t o r i u e s t e cu a t â t m a i m a r e cu câ t o p e r e l e a l e s e sunt g r u p a t e d u p ă c u p r i n s u l lor, ş i d u p ă v r â s t a ş i înde l e tn i c i rea ce t i tor i lor p e c a r i e l e i - a r p u t e a i n t e r e s a . D u p ă a c e s t e ind ica ţ i i s e pot a l c ă t u i u ş o r b ibl iotec i s p e c i a l e , c a d e p i l d ă o b i b l i o t e c ă "pentru copi i , s a u pentru m e s e r i a ş i , etc . N o u e s t e i a r ă ş i c a ­t a l o g u l l i t era tur i i m u z i c a l e şi a l p l ă c i l o r d e pa te fon , a c ă r o r i m p o r t a n ţ ă e d u c a t i v ă nu p o a t e fi t r e c u t ă cu v e d e r e a .

D e s igur a c e s t C a t a l o g nu e s t e c o m ­plet . L i p s e s c , d e e x e m p l u , l a c a p i t o l u l „ I g i e n ă şi m e d i c i n ă p o p u l a r ă " b r o ş u r i l e t i p ă r i t e d e S e c ţ i a m e d i c a l ă şi b i o p o l i t i c ă a A s t r e i ş i l i p s e s c , f ă r ă î n d o i a l ă , şi a l t e c ă r ţ i , tot a t â t d e f o l o s i t o a r e şi d e p o t r i ­vite , l a t o a t e c a p i t o l e l e . E l s e p o a t e în­tregi î n s ă şi pr intr 'o r e t i p ă r i r e p e r i o d i c ă , cu c o m p l e t ă r i l e n e c e s a r e , p o a t e a j u n g e la o v a l o a r e i d e a l ă .

Olimpiu Boitoş

"IN S P O R A D I C E L E R A P O R T U R I c u l ­t u r a l e r o m â n o - m a g h i a r e , î n c e r c a r e a i n i ţ i a t ă în a c e a s t ă t o a m n ă d e s e c ţ i a m a g h i a r ă a Р. E . N. Clubulu i din R o m â n i a , m e r i t ă o subl in iere a t e n t ă . E v o r b ă d e o s e r i e d e confer in ţe o r g a n i z a t ă d e scr i i tor i i ungur i arde l en i , l a C l u j , cu s c o p u l de a f a c e c u ­n o s c u t e publ icu lu i m a g h i a r d e a ic i c â t e v a a s p e c t e din l i t e r a t u r a şi a r t a r o m â n e a s c ă a c t u a l ă . Cic lu l a fost i n a u g u r a t în z i u a d e 7 Oct. , în p r e z e n ţ a d lu i E m . B u c u ţ a , p r i n - c o n f e r i n ţ a , e x t r e m - d e b o g a t ă în a m ă ­nunte a p r o f e s o r u l u i Arpad Bitay c a r e a vorbi t d e s p r e r e l a ţ i i l e l i t e r a r e r o m â n o -m a g h i a r e d in trecut . In s ă p t ă m â n a u r m ă ­t o a r e d. Lupu Gyalui a p r e z e n t a t , s u c ­cint, p e C a r a g i a l e . Cic lu l v a c o n t i n u a p r i n c o n f e r i n ţ a r o m a n c i e r e i M ă r i a Berde d e s p r e L . R e b r e a n u ; Emeric Kădăr, a u t o r u l unui a d m i r a b i l v o l u m d e t r a d u c e r i din b a l a ­d e l e n o a s t r e p o p u l a r e , v a vorbi d e s p r e a c e s t e b a l a d e , poe tu l Eugen Dsida c a r e p r e g ă t e ş t e şi el un vo lum d e t r a d u c e r i d in r o m â n e ş t e f a m cit it c â t e v a t r a n s p u ­neri din A r g h e z i ; sunt d e o f ineţă r e m a r c a ­b i l ă s e v a o c u p a de t raducer i l e în r o m â ­n e ş t e d in A d y , i ar a r t i s t u l c u m u l a r d ( r o ­manc ier , arhi tect , d e s e n a t o r şi cr i t ic d e a r t ă ) Carol Kos v a a r ă t a inf luenţe le r e c i ­p r o c e în a r t a p o p u l a r ă r o m â n ă şi c e a m a ­g h i a r ă . P r o z a t o r u l Ernest Ligeti v a e v o c a f igura p i c t o r u l u i N i c o l a e B a r a b â s , a u t o ­rul unui in t ere sant z iar d e c ă l ă t o r i e i n P r i n c i p a t e d e p e la m i j l o c u l v e a c u l u i t r e ­cut . Elemâr Jancso ş i Francisc Szemler v o r v o r b i d e s p r e l ir ica r o m â n e a s c ă , în s fârş i t Erna Kabdebo v a i n t e r p r e t a p o e z i a d e d r a g o s t e a lui E m i n e s c u .

I N T R U N N R . DIN R E V I S T A B U D A -P E S T A N Ă Nyugal (Occident) , poetul / . Hlyes p u b l i c ă , sub t i t lul Pieire, n i ş t e n o t e d e d r u m dintr 'o c ă l ă t o r i e d e a s t ă v a r ă pr in Ţinutul de dincolo de Dunăre al Un­gariei. U n s t r i g ă t de a l a r m ă se d e s p r i n d e d in a c e s t e note: „ Ţ i n u t u l a c e s t a e în p r i ­m e j d i e d e m o a r t e ; t o a t ă l u m e a d e a ic i o ş t ie . B u d a p e s t a , evident , h a b a r n'are , ş i îmi pot închipui c ă oameni i noş tr i p o l i t i c i c a r e a u c r e s c u t în v e c h e a M o n a r h i e şi c a r e

302 GÂND ROMÂNESC

c o n s i d e r ă U n g a r i a î n c ă ş i a s t ă z i d u p ă h ă r ­ţile d e dinainte d e război , ch iar d a c ă v ă d c e s e p e t r e c e a ic i , nu a t r i b u e p r e a m a r e i m p o r t a n ţ ă unui j u d e ţ , d o u ă . D a r c e o s ă f ie c â n d într'o b u n ă z i ţ inutul a c e s t a întreg s e v a d e s f a c e d e U n g a r i a ? V a p u t e a rez i s ta , c a s t a t independent , f â ş i a d e p ă m â n t d in tre D u n ă r e ş i T i s a — d a c ă d in c a p u l locului e a v a r ă m â n e un­g u r e a s c ă ; m e r i t ă a c e s t n e a m s ă t r ă i a s c ă i n t r e c e l e l a l t e n e a m u r i a l e l u m i i ? G r a n i ­ţ e l e lui vor fi î m p i n s e cu c â t e v a zeci d e k m . s p r e centru şi U n g a r i a v a înce ta s ă e x i s t e , s e v a s c u f u n d a şi nu-i v a r ă m â n e a nic i m ă c a r n ă d e j d e a re învier i i c a o d i n i o a ­r ă Po lonie i" .

R a s a m a g h i a r ă e i zb i tă m o r t a l in r e ­g i u n e a a c e a s t a t r a n s d a n u b i a n ă p r i n s c ă ­d e r e a c a t a s t r o f a l ă a n a t a l i t ă ţ i i . D a t e l e s t a ­t i s t i ce a l e d lu i IHyes o f e r ă s u r p r i z e c a a c e a s t a : in s a t u l B a b a r c a c ă r u i comuni ­t a t e r e l i g i o a s ă c a l v i n i s t ă d a t e a z ă d in 1542, a z i t r ă i e s c 424 d e G e r m a n i . Şcoala ungu­rească nare decât o singură elevă (elevi nici unul): fe t i ţa p r e o t u l u i r e f o r m a t . P r e o ­tu l c a r e e ş i î n v ă ţ ă t o r f a c e a ş a d a r lecţ i i în a c e a s t ă ş c o a l ă p e n t r u f i ica s a , u n i c a e l evă" .

P o z i ţ i i l e p i e r d u t e sunt o c u p a t e d e G e r ­mani . „ T ă v ă l u g u l f u n c ţ i o n e a z ă i m p e c a b i l . P o r n i n d d i n s p r e D r a v a s p r e B u d a p e s t a , e l a a j u n s l a j u m ă t a t e a d r u m u l u i , h o t a r e l e j u d e ţ u l u i F e j e r . Mic i i n s u l e d e g e r m a n i s m -viguros îi p r e g ă t e s c drumul . D e B u d a ­p e s t a n 'are d e ce s ă - i fie t e a m ă . A c e a s t a a fost d o a r c a p i t a l a ţăr i i , a p o p o r u l u i . n i c i o d a t ă . Ş i nu e nevoie nici m ă c a r d e Anschluss c a r e d e a l t f e l s e v a în făptu i , m a i c u r â n d s a u m a i t â r z i u cu t o a t ă cer­t i tudinea".

O b s e r v a ţ i i l e d lui I l l yes a u d e s l ă n ţ u i t o ser i e întreabă de r ă s p u n s u r i . Nr. următor din Nyugat (Octomvr ie ) a d u c e câ teva din cele m a i i n t e r e s a n t e . P o e t u l M. Babits e x c l a ­m ă a m a r : „ N u e v o r b a a ic i d e m a i puţ in lucru d e c â t de d i s p a r i ţ i a t o t a l ă ş i încă în f o a r t e s c u r t ă v r e m e a m a g h i a r i m e i d e p e s t e D u n ă r e ş i d e î n l o c u i r e a ei p r i n p o p u l a ţ i a g e r m a n ă " . P e n t r u cei c a r e ş i - a r

f a c e i luzi i d e s p r e a s i m i l a r e a nemţ i lor d e c ă t r e unguri , d. B a b i t s s p u n e : „ P a t r i a for (e v o r b a dc nemţi i d i n ' U n g a r i a ) de p e s t e g r a n i ţ e , M a r e a G e r m a n i e , ţ i n e s e a m ă d e ei, d e a c e ş t i Austanddeutschen. C â n d t m g e r m a n d in U n g a r i a s e d e c l a r ă m a g h i a r , ei a r e p a r c ă i m p r e s i a c ă m a g h i a r i m e a În­s ă ş i nu e a l t c e v a d e c â t u n fel d e r a s ă g e r m a n ă , i m p i n s ă s p r e Orient , c a r e ch iar

. d a c ă nu v o r b e ş t e î n c ă n e m ţ e ş t e , s e d e c l a r ă î n s ă m â n d r ă d e a fi s o l d a t u l cred inc ios a l c a u z e i g e r m a n e " .

Ş i încă un p a s a g i u d in B a b i t s : „ G u v e r ­ne le m a g h i a r e a u r ă s f ă ţ a t t o t d e a u n a , ş i f ă r ă motiv, p e g e r m a n i i d e l a noi . E l e ( g u ­verne le m a g h i a r e ) a v e a u t o t d e a u n a loz inci şov in i s t e ş i s e a p ă r a u veşn ic d e t o a t e n a ­ţ iona l i tă ţ i l e , p e g e r m a n i i n s ă îi f a v o r i ­z e a z ă ş i - i s p r i j i n e s c . Ş i to tuş i , e x i s t ă o p r i m e j d i e m a i m a r e ş i un b l e s t e m m a i vechi d e c â t g e r m a n i i ? " .

D , B a b i t s e s c e p t i c în c e p r i v e ş t e s t a ­t i s t i ca o f i c ia lă , i ar un a l t a n c h e t a t o r , L . F i i l e p , c a r e c u n o a ş t e d in inves t iga ţ i i p e r ­s o n a l e ce l e tre i j u d e ţ e m a i p r i m e j d u i t e ( B a r a n y a , S o m o g y şi T o l n a ) îi c o n t e s t ă o r i c e v a l o a r e r e a l ă ş i a j u n g e l a u r m ă t o a ­r e a conc luz ie : „ P o p o r u l m a g h i a r e p e p a n t a p ie ire i ; a c e a s t a nu e s t e i d e e a f i x ă a unui o m s a u a c â t o r v a . . . ci conv inge ­r e a tu turor a c e l o r — f ă r ă e x c e p ţ i e — c a r e t r ă i e s c în a c e s t e reg iuni u n g u r e ş t i p r i m e j d u i t e . N u n u m a i noi, a ş a ziş i i b o ­ieri, t r ă i m în a c e a s t ă conv ingere , ci ş i p o p o r u l însuş i c a r e - ş i r e c u n o a ş t e , resem­nat, p i e i r e a . Ş t i u a c e a s t a domni i c a r e a u p o f t ă d e d i s c u ţ i i ? "

C o m e n t â n d a c e s t b i l a n ţ m o h o r â t , r e v i s t a Europe Centrale ( P r a g a , 1 4 ^ D c t . 1933) f a c e u r m ă t o a r e a r e m a r c ă cu p r i v i r e l a c r e ­d i b i l i t a t e a s t a t i s t i c e i m a g h i a r e : „ C u m s'ar p u t e a p r e c i z a n u m ă r u l S l o v a c i l o r , S â r b i ­lor ş i R o m â n i l o r d in U n g a r i a cu m a i m u l ­t ă e x a c t i t a t e d e c â t ace l a l G e r m a n i l o r — m i n o r i t a t e p r i v i l e g i a t ă — c â n d p e r s o n a l i ­tăţ i m a g h i a r e a t â t d e d e m n e d e c r e z ă -mânt , s e v ă d o b l i g a t e s ă p u i e l a î n d o i a l ă r e z u l t a t e l e r e c e n s ă m i n t e l o r o f i c i a l e ? "

/. Chinezu

B U L E T I N U L A S T R E I

D u p ă v a c a n ţ ă

D e s p ă r ţ ă m â n t u l c l u j a n a l A s t r e i ş i - a r e l u a t a c t i v i t a t e a d e p r o p a g a n d ă c u l t u ­r a l ă ch iar din î n t â i a D u m i n e c ă d e d u p ă a d u n a r e a d e l a k B r a ş o v . F r u m o a s e l e r e z u l ­t a t e obţ inute în anii d in u r m ă , într 'un j u d e ţ u n d e totul e r a d e făcut pentru d o ­t a r e a s a t e l o r cu e l emente l e unei vieţ i s p i ­r i t u a l e m a i îna l te ş i p e n t r u s ă d i r e a unei d e m n i t ă ţ i r o m â n e ş t i în su f l e t e l e ţ ă r a n i ­lor, sunt un s t imulent a d m i r a b i l pen tru c o n d u c ă t o r i i a c e s t u i d e s p ă r ţ ă m â n t .

L a c a m p a n i a d in u l t ime le s ă p t ă m â n i a u luat p a r t e , p e l â n g ă c o n d u c ă t o r i i o r g a n i ­zaţ ie i , prof . Iul iu H a ţ i e g a n u , I o a n G o i a şi d o c t o r u l T. S p â r c h e z , o s e a m ă d e in­t e l ec tua l i d in C l u j cu d r a g o s t e pentru p o p u l a ţ i a s a t e l o r n o a s t r e . A m i n t i m p e in­s p e c t o r u l A t a n a s i e P o p a , d i r e c t o r u l de b a n c ă V a s i l e V l a i c u ; med ic i i O l t eanu , T o -d e a , F r ă ţ i l ă şi B o d e a şi a c t o r u l I. F â -ră ianu . ne l ips i t d e l a nici o ş e z ă t o a r e , c a s a r e a în b u c a t e .

C a s a c u l t r a l ă „ I u l i u H a ţ i e g a n u "

î n c e p u t u l s'a făcut în c o m u n a Zimbor , u n d e s'a s t r â n s un p o p o r n u m e r o s d in s a t e l e învec inate (Nire , T ă m a ş a , A r g h i ş , H i d a , A l m a ş , S t a n a , S â n p e t r u l A l m a ş u l u i , S â n t a M ă r i a , S u t o r , Т о р а M i c ă şi M e s t e a ­c ă n ) pentru a p a r t i c i p a la i n a u g u r a r e a unei c a s e c u l t u r a l e , boffezată cu n u m e l e preşed in te lu i d e d e s p ă r ţ ă m â n t . S e r b a r e a a fost i m p u n ă t o a r e şi s emni f i ca t ivă . M u l ­ţ imea de să ten i , în ha ine d e s ă r b ă t o a r e , a u cinstit vredn ic ia f ra ţ i lor lor d in Z i m ­bor, c a r i s 'au ostenit s a c r i f i c â n d b r a ţ e d e

m u n c ă şi b a n i s c u m p i p e n t r u a z id i a c e a ­s t ă c a s ă c u l t u r a l ă . D a r m a i a l e s a u c in­s t i t p e p r e ş e d i n t e l e d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i , prof . Iul iu H a ţ i e g a n u , c a r e i - a servi t p e Zimhpreni nu n u m a i cu î n d e m n u r i • ci ş i cu o i m p o r t a n t ă d a n i e în ban i , deven ind as t f e l unul din ct i tor i i a c e s t e i C a s e .

P r i n a c e a s t a f e s t i v i t a t e a d e l a Z i m b o r s'a t r a n s f o r m a t într'o s ă r b ă t o a r e a munci i , c ă c i „ i n a u g u r a r e a unei C a s e C u l t u r a l e e s t e o s ă r b ă t o a r e a munci i , a fapte i" , a s p u s cu d r e p t a t e vredn icu l c t i tor .

într 'o D u m i n e c ă d in l u n a O c t o m v r i e s 'a m a i i n a u g u r a t o a s t f e l d e c a s ă , în c o m u ­n a Т о р а M i c ă , un p r o d u s , a c e a s t a , â l hărnic ie i ş i a l bune i în ţe leger i d i n t r e s ă ­teni ş i c o n d u c ă t o r i i lor loca l i . Ze lu l in­t e l ec tua l i l or d e l a s a t e , preoţ i , î n v ă ţ ă t o r i ş i no tar i e s t e a d m i r a b i l ş i v r e d n i c d e t o a t ă l a u d a .

T o a t e C a s e l e N a ţ i o n a l e înf i inţate sunt î n z e s t r a t e cu c â t e o b ib l io tecă , s t a t o r n i c focar d e l u m i n ă c a r e n'ar trebui s ă l i p ­s e a s c ă din nici o c o m u n ă .

U n punct i m p o r t a n t d in p r o g r a m u l a c e s t o r ş e z ă t o r i f e s t ive a fost r e z e r v a t p r o d u c ţ i i l o r m u z i c a l e şi s p o r t i v e , c e l e d in ­tâ i r e a l i z a t e cu concursu l coru lu i Ş c o a l e i n o r m a l e d e fete d i n C l u j şi cel a l î n j g h e ­b ă r i l o r c o r a l e l o c a l e , iar ce le d in u r m ă pr in c o n t r i b u ţ i a o r g a n i z a ţ i i l o r d e Ş o i m i a i C a r p a ţ i l o r , c a r i s e în f i r ipă r â n d p e r â n d în c o m u n e l e a c e s t u i jude ţ .

T e a t r u l p e n t r u ţ ă r a n i

P e n t r u a le d a ţ ă r a n i l o r d in r e g i u n e p r i l e j u r i şi m a i a l e s e d e d e s f ă t a r e s u f l e -

304 O A N D R O M A N E S C

t e a s c ă , d e s p ă r ţ ă m â n t u l d in C l u j a încer­c a t în anul a c e s t a î n f ă p t u i r e a unei noi ide i d in p r o g r a m u l s ă u d e a c t i v i t a t e . O d a t ă p e l u n ă sunt a d u ş i l a C l u j ţ ă r a n i i s a t e l o r m a i a p r o p i a t e c a s ă v a d ă t e a t r u . N u un t e a t r u făcut d e semeni i lor s a u d e a l ţ i d i l e tanţ i , ci t e a t r u l a c t o r i l o r d e p r o ­fes iune .

î n f ă p t u i r e a a c e s t e i i d e i a fost p o s i b i l ă pr in b u n ă v o i n ţ a d i r e c t o r u l u i g e n e r a l a l T e a t r u l u i şi O p e r e i R o m â n e , d. C o n s t a n ­tin P a v e l , c a r e în ţe l ege s ă p u n ă s p e c t a ­c o l e l e a c e s t o r inst i tuţ i i de a r t ă , r â n d p e r â n d , l a d i s p o z i ţ i a tu turor s t r a t u r i l o r s o ­c i a l e : munci tor i , ţ ă r a n i ş i in te lec tua l i .

P e n t r u noi, întâ iu l s p e c t a c o l d e s t i n a t ţ ă r a n i l o r , cu c a r e s'a i n a u g u r a t ch iar s t a ­g i u n e a din a c e s t a n a T e a t r u l u i ş i a O p e ­rei , a fost o r e v e l a ţ i e . O s a l ă d e t e a t r u p o p u l a t ă numai cu ţ ă r a n i , de v â r s t e d i ­feri te , u r m ă r i n d cu interes şi cu în ţe l e ­g e r e p r o d u c ţ i a d e p e s c e n ă , b u c u r â n d u - s e cu o r e ţ i n u t ă m â n d r i e , — e r a un s p e c t a ­col v r e d n i c d e a fi v ă z u t , p e c a r e a ţ inut s ă - 1 v a d ă însuş i p r i m - m i n i s t r u l ţăr i i , d. A l e x a n d r u V a i d a V o e v o d .

T e a t r u l ţ ă r ă n e s c e s te o p r e o c u p a r e cu ­r e n t ă a z i le lor n o a s t r e . E l i n t r ă şi în p r o ­g r a m u l c u l t u r a l cu v a s t e rami f i ca ţ i i a l d lu i min i s t ru Dim. G u ş t i . L a C l u j s'a t r e ­cut d e l a idee la î n f ă p t u i r e a ei. D e v o t a ­mentul ş i în su f l e ţ i r ea o a m e n i l o r e x i s t ă . N u l i p s e s c nici p o s i b i l i t ă ţ i l e m a t e r i a l e f a ­v o r a b i l e . P e n t r u c ă in i ţ ia t iva s ă a i b ă s u c ­cesu l dor i t , un s ingur lucru mai t rebue : f i x a r e a r e p e r t o r i u l u i potr iv i t . T r e b u e a l e s e p i e s e — d r a m a t i c e s a u l ir ice — potr iv i t e pentru un publ i c a t â t d e s p e c i a l . E l e e x i ­s t ă în m ă s u r ă suf ic ientă , a t â t în l i t e r a ­t u r a a u t o h t o n ă câ t ş i în l i t e r a t u r i l e s t r ă i ­ne.

P a r t e a d r a m a t i c ă nu t rebue s ă s e m ă r ­g i n e a s c ă n u m a i l a p i e se . U n m o n o l o g s a u un d i a l o g , d a c ă e s t e b ine a l e s şi , f i reş te , b ine i n t e r p r e t a t , p o a t e întreg i în m o d s t r ă l u c i t p r o g r a m u l s p e c t a c o l u l u i , c a r e t rebue s ă a i b ă v a r i a ţ i e . B u n e sunt ş i d e -c l a m ă r i l e , î n c e r c a t e d e l a început , d a r p e l â n g ă a c e l e a ş i condi ţ iuni : s ă f ie a d e c v a t e publ icu lu i ş i r o s t i t e cu duh şi cu d ic ţ iune . C ă c i D o i n a lui E m i n e s c u , d e l a în tâ ia r e ­p r e z e n t a ţ i e , a fost cu totul n e p o t r i v i t ă .

F a p t e d i n S i g h e t

P u ţ i n e d e s p ă r ţ ă m i n t e a u înf i inţat , în c u r s u l anulu i d e a c t i v i t a t e e x p i r a t , a t â t e a b ibl iotec i p o p u l a r e c a a c e l a d in M a r a m u ­r e ş , a l c ă r u i î n d r u m ă t o r e s t e d o c t o r u l V . I l ea .

D i s t r i b u i r e a d e b ib l io tec i in s a t e l e m a ­r a m u r e ş e n e s 'a porni t din nou în z iua d e 15 O c t o m v r i e , c â n d a u fost d o t a t e cu c ă r ţ i c e r c u r i l e c u l t u r a l e d in c o m u n e l e S ă -p â n ţ a şi R e m e ţ i ,

In a c e l a ş i t i m p s 'au început l u c r ă r i l e d e a m e n a j a r e a l e P a l a t u l u i C u l t u r a l d in S i ­ghet, in a ş a fel încât el s ă c o r e s p u n d ă tuturor m i j l o a c e l o r de a c ţ i u n e c u l t u r a l ă p e c a r i le p u n e în m i ş c a r e a c e s t d e s p ă r ­ţ ă m â n t . Nou l p a l a t v a a v e a o s a l ă d e g i m n a s t i c ă , pen tru e x e r c i ţ i i l e Ş o i m i l o r , c a r i c â ş t i g ă tot m a i mult t eren şi o s a l ă d e muz ică , u n d e vor începe în c u r â n d p r o b e l e de cor şi o r c h e s t r ă . V a m a i a v e a a p o i o s a l ă de l e c t u r ă cu b i b l i o t e c ă şi o s a l ă m a r e cu s c e n ă pentru confer inţe ş i ş e z ă t o r i . C a s i n a R o m â n ă l o c a l ă şi o r g a ­n iza ţ ia c u l t u r a l ă a m e s e r i a ş i l o r r o m â n i d e a s e m e n e a vor fi g ă z d u i t e a c o l o .

A. DEMIAN: înger din ceata Domni i lor ( C u p o l a pr inc ipa lă) .

Catedrala ordodoxă din Cluj

A M PRIMIT L A R E D A C Ţ I E :

Toma Murgoi-Jiboteanu, S i n c e r e . Poezi i . S ighet , 1932 . Lucian Prea/eseu, D i a c o n u l C o r e s i . Bucu re ş t i , 1933

Eu geniu Speranţia, P r o b l e m e l e soc io log ie i c o n t e m p o r a n e . Bucureş t i , 1933, S o c . R o m . de Fi losofie .

G. T. Niculescu- Varone, Jocur i l e noas t r e naţ ionale . Bucureş t i , 1933.

Direcţia Educaţiei Poporului, P r o g r a m de l uc ru pen t ru a c ţ i u n e a c u l t u ­ra lă . B u c , 1933 .

ld., C a t a l o g u l Bibliotecii p o p u l a r e . B u c , 1933. Buletinul demografic al României, O c t o m v r i e , 1935.

Korunk, C lu j . O c t o m v r i e , 1933.

Abecedar, T u r d a . N»re l e 2 1 — 2 2 . L'Europe Centrale, P r a h a . N r e l e 3 8 - 4 2 , 1933. Libertatea, Bucureş t i . A n . I, N r e l e 1 9 — 2 0 . Revista Institutului Social Banat-Crişana, T imi şoa ra . A n . I. N o . 2 - 5 .

Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, I aş i—Sibiu . Oc t . — D e c , i 9 3 3 . Hotarul, A r a d . A n . I, N o . 5.

Revista Critică, Iaşi. A p r i l — S e p t e m v r i e , 1933. Carpaţii, Clu j . A n u l I, N o . 10. Făt Frumos, S u c e a v a , I u l i e—Augus t , 1933.

Boabe de Grâu, Bucureş t i . Iulie. A u g u s t , 1933.

R E D A C Ţ I O N A L E .

Cu numărul acesta, revista noastră aduce importante îmbunătăţiri. Pe lângă o mărire a tirajidui, necesară din cauza numeroaselor cereri care n'au putut fi satisfăcute până acum, ne vedem nevoiţi să sporim şi numărulpaginelor. Clişeele artistice sunt o altă inovaţie pe care ne vom năzui s'o menţi­nem.

Toate aceste îmbunătăţiri le-am realizat fără urcarea preţului de desfacere, pentru ca revista să fie accesibilă tu> turor intelectualilor, oricât de modest le-ar fi bugetul personal.

Cititorilor le cerem un singur lucru : S ă n e r e s t i t u e n u ­m e r e l e a p ă r u t e p â n ă a c u m , î n c a z c ă n u î n ţ e l e g s ă s e c o n ­s i d e r e a b o n a ţ i , s a u s ă n e t r i m i t ă c â t m a i î n g r a b ă , p r i n m a n d a t p o ş t a l , c o s t u l a b o n a m e n t u l u i .

G Â N D R O M Â N E S C A N U L I. N o . 6 . О С Т О М V R I E 1 9 3 3

C U P R I N S U L : Dimitrie Todoran, Pesimismul creator. Ion Focşeneanu, Braţul. Pavel Dan, Poveste ţărănească. Radu Brateş, Hanul dintre plopi. /. Agărbiccanu, In lumina primăverii Mircea Marc, Fuga .

Radu Roman, Statul romano-catol ic ardelean.

C R O N I C I

CRONICA LITERARA. Ion Chinezu, Gib . I. Mihăiescu, Rusoaica. Ion Breazu, G . Bogdan-Duică , Ioan Barac.

CRONICA ŞTIINŢIFICA, Ştefan Pasca, N . Drăganu, Românii în veacurile I X — X I V pe baza toponimiei şi a onomasticei.

PROBLEME PEDAGOGICE. Vasile Băncilă, Profesorul secundar (portret moral).

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

C Ă R Ţ I : N. D. Cocea, F e c i o r d e s l u g ă ( C . P a s t i a ) ; M. Sadoveanu, Soa» re le în b a l t ă s a u A v e n t u r i l e şahului (N . C a r a n i c a ) j 1. Jura, Mitul în p o ­ezia lui E m i n e s c u ( R a d u B r a t e ş ) ; I. Dremer şi / . Marin, M a r a m u r e ş u l R o m â n e s c -, Pro/. Dr. N. Leon, N o t e şi amintiri (Val . P u ş c a r i u ) i 1. Lupaş, D o c u m e n t e i s tor ice p r i v i t o a r e la moşi i le b r â n c o v e n e ş t i din Trans i lvan ia şi Ol tenia (Ion M o g a ) s Andrei Rădulescu, Or ig ina l i ta tea dreptului r o m â n ( O . F . P o p a ) . — REVISTE : B o a b e de G r â u ; Buletinul D e m o g r a l i c al Ro« mânie i (Ol impiu Boitoş) . — ÎNSEMNĂRI d e P . A l d e a , O . Bo i to ş , I. C h i n e z u , V a l . P u ş c a r i u , G . V u l c u .

B U L E T I N U L A S T R E I

D u p ă v a c a n ţ ă - , C a s a cu l tura lă „Iullu H a ţ i e g a n u " ; Teatru l pentru ţ ă r a n i i F a p t e din Sighet .

P l a n ş e a r t i s t i c e ( C a t e d r a l a o r t o d o x ă d i n C l u j ) :

C. Bogdan, Maica Domnului. A. Demian, înger din Ceata Domniilor,

T i p o g r a f i a . C a r t e a R o m â n e a s c ă * C l u j , C a l e a D o r o b a n ţ i l o r N o 14»

"LEI - « © „