Post on 28-Jan-2020
transcript
SÂNGELE
Sânge: lichid indispensabil vieţii, format din : -plasmă
-elemente figurate: eritrocite (hematii), leucocite, plăcuţe sanguine (trombocite);
Separarea celor două componente →recoltarea sângelui pe substanţe anticoagulante (oxalat de Na+, citrat de Na+ ,Na-EDTA, heparină)
FUNCŢIILE SÂNGELUI
1. transport2. termoreglare3. reglarea umorală a organismului4. menţinerea constantă a pH-ului organismului 5. apărare antiinfecţioasă
HEMATOCRITUL
-fracţiunea procentuală din volumul sangvin reprezentată exclusiv din eritrocite.
valori normale: -bărbaţi 44-46%-femei 41-43%
variaţii fiziologice: creşteri:-la trecerea din clino în ortostatism -capilare splenice -nou-născut
scăderi: -capilare (din muşchii scheletici)variaţii patologice: creşteri: -policitemie
-şocscăderi: -anemie
VOLUMUL SANGUIN
Măsurarea volumului sangvin se face în condiţii bazale: repaus fizic şi psihic, confort termic, repaus alimentar total timp de 12 ore
Măsurare: -metode directe (experimental)-metode indirecte (pricipiul diluţiei Fick)
separat pt: -volum plasmatic: coloranţi, substanţe radioactive (RISA)-volum globular: substanţe radioactive
valori normale: -bărbaţi: 1/13 din greutatea corpului7,4%5 litri
-femei 1/14,5 din greutatea corpului6,8%4,5-4,8 litri-raportat la suprafaţa corpului (adult -1,7m2 ): 3000-3100ml/m2
-raportat la greutatea corporală: 67-77 ml/kg corp
variaţii fiziologice:creşteri:-sex-bărbaţi> femei; -altitudine
-vârstă- nou-născuţi; -ingerări masive de lichid-expunere la căldură; -graviditate-persoane antrenate;
scăderi:-deshidratare-trecerea din clinostatism în ortostatism-obezitate
variaţii patologice:creşteri:-poliglobulia boală
-poliglobulii secundarescăderi: -hemoragii
-anemie-suprasolicitare: -şocuri traumatice, infecţioase , electrice
Volumul sanguin : -stagnant :-circulant
REGLAREA VOLUMULUI SANGUIN1. NERVOS
Creşterea volumui sanguin stimulează :-voloreceptorii (AS) hipotalamus ADH eliminarea apei(renal) (-)simpatic diametrul arteriolelor periferice presiunea în capilare =>acumularea apei în interstiţii (ore)-baroreceptorii sinocarotidieni şi cardiaortici răspuns reflex
Scăderea volumui sanguin vasoconstricţie renală filtrarea glomerulară =>retenţia lichidelor-simpatic secreţia de renină angiotensină aldosteron2. UMORAL: -ADH
-aldosteron-factorul natriuretic atrial-proteine plasmatice
REACŢIA SÂNGELUI
-caracterul acid sau bazic al unei soluţii este dat de concentraţia în ionii de H+liberipH=logaritmul în baza zecimală, cu semn schimbat, al concentraţiei ionilor de H+
pH sânge arterial= 7,40pH sânge arterial= 7,35pH intraeritrocitar= 7,28-7,29pH intracelular= 6,9-7,3limite extreme (compatibile cu viaţa): pH sanguine =7,0-7,8
Sisteme tampon: amestec de substanţe (acid şi sare)→ fixează sau eliberează H+ la adăugarea de acizi sau baze, eliberare sau fixare O2 pentru menţinerea pH;
variaţii fiziologice: -vârstă; -fazele zilei;-fazele digestiei; -efort fizic;-ascensiune bruscă altitudine; -hiperventilaţia voluntară;
H2CO3 1 NaH2PO4 1 proteină acidăplamă = ; = ; NaHCO3 20 Na2HPO4 5 proteinat de bază
KH2PO4 HHbO2 HHb eritrocite ; ; K2HPO4 KHbO2 KHb
sau migrarea ionilor de Cl
AC=anhidrază carbonică
PLASMA SANGUINĂObţinere: după recoltare sânge pe un anticoagulant;
Substanţe organice azotate proteice
Proteine plasmatice: -valori normale: -normoproteinemie: 7-8 g%
-creşteri peste 8 g%: -hiperproteinemie;
-scăderi sub 6 g%: -hipoproteinemie;
Rolul proteinelor plasmatice:
1. realizarea presiunii coloide a sângelui →menţinere volum sanguin;
2. conferă vâscozitate sângelui;
3. nutritiv;
4. transport (metale, ioni, medicamente, hormoni);
5. apărare (anticorpi);
6. coagulare, fibrinoliză;
COMPOZIŢIA PLASMEI SANGUINE
-90% apă
-10% reziduu uscat:
-substanţe organice – azotate -proteice(8 g%) fibrinogen(0,3g%)
(9g%) (8g%) albumine(4,5g%)
Globuline(3,0g%)
-neproteice(25-30mg% exprim în N2)
-uree
-acid uric
-creatină
-creatinină
-indican
-aminoacizi
-amoniac
-polipetide
-neazotate -glucoză(0,1g%)
(1g%) -lipide(0,6-0,8g%)
-acid lactic(10-20 mg%)
-acid citric
-acid oxalic
-alcool etilic(3-4mg%)
-substanţe anorganice – cationi Na+(143 mEq/l)
(1g%) K+ (5 mEq/l)
Ca++ (5 mEq/l)
Mg++ (1-2 mEq/l)
– anioni Cl-(103-108 mEq/l)
HCO3-(24-27 mEq/l)
HPO42-(2 mEq/l)
SO42-(1 mEq/l)
A. METODA DE SEPARARE A PROTEINELOR PLASMATICE
-fizice densitatea plamei
refractometrică
absorbţia UV
-chimice reacţia biuretului
B. METODA DE FRACŢIONARE A PROTEINELOR PLASMATICE
1. ultracentrifugare
2. precipitare cu săruri neutre (NH4)2SO4
3. precipitare la rece su etanol - metoda Cohn
4. electroforeză
5. imunelectroforeza
FRACŢIUNI PROTEICE
I. ALBUMINE- 55-60% -nutritiv
-transport
-Pco
II. GLOBULINE
α1 globuline – 3-5% - lipoproteine
- gligoproteine
- mucoproteine
- proteine transportoare - vitamina B12
- hormoni tiroidieni
α2 globuline - 6-9% - α2macroglobulina – antiprotează
- ceruloplasmina – transport Cu++
- feroxidază
- antioxidant
-proteină de fază acută
- haptoglobina Hb
-fixează Hb liberă
-proteină de fază acută
β-globuline-10-14% -tranferina (Fe3+) –transportor de Fe
-β2-globulina
γ-globuline = anticorpi-16-20%
Substanţe organice azotate neproteice: (25-35 mg%) – uree, acid uric, creatină, creatinină, indican, aminoacizi, amoniac, polipeptide;
Sursa: substanţe de catabolism proteic:(uree, acid uric, creatină)
-substanţe absorbite în tubul digestiv:(aminoacizi)
-substanţe secretate în plasmă: (h. polipeptidici)
Substanţe neazotate:
-glucide: glicemia 0,9-1 g‰
-lipide (trigliceride, fosfolipide,colesterol, acizi graşi liberi): lipidemia 0,6-0,8g%
ERITROCITELE
Rol -transportul O2
Valori normale-bărbaţi: 5-5.5 mil/μl
-femei: 4.5-5 mil/μl
Variaţii fiziologice: -sex; -efort fizic
-vârstă; -alimentaţie
-altitudine
Variaţii patologice -creşteri -poliglobulie (policitemie)-peste 6mil/mm3
-primare
-secundare
Scăderi -anemie sub 4 mil/mm3(funcţional:regenerativă,aregenerativă; raportul Hb/nr.erotrocite: normocromă; hipercromă, hipocromă);
HEMOGLOBINA
Hb - valori normale -bărbaţi 16 g%
-femei 14 g%
- creşteri -nou-născut
-policitemii
- scăderi -săptămâna 1 (min: săpt 6-12-a) luna 5-a
-anemii
Proprietăţile reitrocitelor:
1. Transport de gaze respiratorii: O2, CO2 fixate pe Hb;
2. Permeabilitatea selectivă: -H2O, uree, ammoniac, glucoză;
-anioni: Cl-, HCO3-
-cationi: H+, K+
3. Elasticitate: proprietatea de a se deforma la trecerea prin capilare;
4. Rezistenţa la hemoliză:
a. intravasculară (cu creşterea Hb în plasmă)
b. extravasculară (cu creşterea bilirubinei)
REZISTENŢA GLOBULARĂ
minimă -la începutul hemolizei - 0,42-0,46g % NaCl
maximă -la hemoliză completă -0,35-0,30 g% NaCl
5. Stabilitatea de suspensie
VITEZA DE SEDIMENTARE A ERITROCITELOR (VSE, VSH)
Valori normale: -bărbaţi 6-8 mm/h
-femei 10-14 mm/h
Creşteri: -infectii acute; -infectii cronice
-disproteinemii (nefroze); -anemii
Scăderi: -policitemii; -icter mechanic
-acidoze; -şoc anafilactic
-reacţii alergice; -siclemie
-anemie pernicioasă
GRUPELE SANGUINE
Landsteiner, 1901 - cauza accidentelor de transfuzie: aglutinarea şi liza hematiilor transfuzate, datorită prezenţei in sânge a unor factori naturali care creează un sistem imunologic
Pe membrana eritrocitelor s-au evidenţiat lipopolizaharide cu proprietăţi antigenice; (antigen = orice substanţă care injectată la altă specie declaşează sinteza de anticorpi)
antigen =aglutinogen: A, B, O[H] (antigenitate redusă)
După prezenţa antigenelor pe membrana eritrocitară există 4 grupe sangvine:
grupa 0-nu prezintă aglutinogene;
grupa A-aglutinogen A;
grupa B-aglutinogen B;
grupa AB-aglutinogen A şi B
Natural, în plasmă există anticorpi naturali=aglutinine, orientaţi împotriva aceluiaşi tip de antigen; la acelaşi om nu poate exista aglutinogenul şi aglutinina de acelaşi tip.
tipuri de aglutinine:
anti A = α anti B = β
Aglutinogene:
1. structura chimică: lipopolizaharide
2. sintetizate din luna a 3-a de viaţă intrauterină
3. prezente în toate ţesuturile organismului cu excepţia cristalinului şi a corpului vitros:
concentratii scăzute - în SN, ţesutul osos compact, cartilagii, păr, cornee
concentratii crescute - în secreţiile digestive (salivară, gastrică, intestinală), lapte ,
lichidul amniotic şi lichidul spermatic
4. persoanele care au în secreţiile digestive aglutinogene A, B - persoane secretorii, iar cele
care nu au - persoane nesecretorii(predispuse la ulcer gastric şi duodenal)
Aglutinine:
imunoglobuline IgG, IgM
se sintetizează între L3-6 extrauterin
titru maxim la 10 ani
Sinteza de anticorpi în lipsa antigenului corespunzător:
1. secreţie naturală prin mecanism genetic
2. imunizarea copilului în primele luni de viaţă poate determina sinteza de
aglutinine α si β:
contactul copilului cu agenţi microbieni
trecerea copilului prin diferite infecţii
contactul cu ţesuturi animale/vegetale ce au aglutinogene A şi B
absorbţia proteinelor digerate incomplet
contact cu picături de salivă ale părinţilor
la copiii vaccinaţi după naştere în sânge creşte titrul aglutininelor α
pentru că bulionul peptonat (mediu de cultură) pe care sunt crescuţi
microbii din care se prepară vaccinurile conţin antigen A
Grupele sangvine se transmit genetic şi rămân neschimbate toată viaţa.
Factorul Rh
antigen, pe membrana eritrocitară, = antigenul/factorul Rh descoperit în 1940- Landsteiner si Wiener- au injectat la iepurieritrocite de la maimuţa Macacus Rhesus, şi animalul a produs anticorpi faţă de eritrocite 85% din populaţia globului are Rh+ 15% din populaţia globului are Rh- spre deosebire de sistemul ABO, în sist Rh nu există anticorpi naturali
Izoimunizarea cu factorul Rh:
artificială: eroare de transfuzie: la persoane Rh- transfuzie cu sânge Rh+ sinteza anticorpi antiRh care ating un titru ridicat la 3-4 luni după transfuzie.
a) naturală: mama Rh- si făt Rh+1. la prima sarcină (placenta nu lasă hematiile să treacă); la naştere are
loc ruperea vilozităţilor coriale cu trecerea hematiilor Rh+fetale în sângele matern sinteză de anticorpi antiRh
2. la a doua sarcină, făt tot Rh+: anticorpii de la mamă trec prin placentă la făt şi are loc hemoliza; dacă acest copil supravieţuieşte ,se produce o anemie = eritroblastoză fetală (icter hemolitic; anasarcă feto-placentară = edem generalizat)
Izoimunizarea mamei cu factorul Rh se face şi în cazul intreruperii de sarcină după luna a IIIa.
Pentru a preveni accidentele de izoimunizare, la mama Rh-, în primele 36-72 ore i se administrează i.v. anticorpi anti Rh ce determină dispariţia eritrocitelor de copil pătrunse în circulaţia maternă
La copiii cu anemii avansate, icter- exanguinotranfuzii
HEMATOPOEZA
formarea tuturor elementelor figurate ale sângelui;
teoria: -trialistă (fiecare elemente figurate din o celulă suşă distictă)
-unicistă (sursa elementelor figurate aceeeaşi celulă suşă)
Celulă suşă pluripotentă -insensibilă la factori umorali;
Celulă suşă angajată - sensibilă la factori umorali
ERITROPOEZA-producţia exclusivă de eritrocite;
1. faza mezodermală (mezoblastică):-ziua 14-18 intrauterin;
-din mezodermul extraembrionar al sacului vitelin se dezvoltă primele vase sanguine, ce secretă prima plasmă;
-în lichidul secretat apar celule desprinse din peretele vascular, celule care dau naştere la eritocite;
-celulă mobilă-hemocitoblast; celulă inclavată în peretele vascular-hemohistioblast (fixă).
hemocitoblast megalocite;
!!! patologic-eritropoeza megaloblastică;
2. perioada hepato-splenică:-L3-L7 intrauterin;
-producţia de globule roşii în ficat şi splină;
-eritropoeză eritroblastică eritrocite;
3. eritropoeza medulară:-L7 intrauterin adult;
-măduvă osoasă eritroformatoare: -nou-născut copil(5 ani);
-adult DOAR oase axiale (stern, coloana vertebrală, coaste, extremităţi proximale ale centurilor osoase ale membrelor);
-20-25% din măduva activă;
a. etapa de diviziune: celula suşă pluripotentă →celule suşe eritropeotică eritropoetina proeritroblast→eritroblast bazofil I→eritroblast bazofil II→eritroblast policromatofil→eritroblast acidofil→reticulocite;
1 proeritroblast→16 eritroblaşti oxifili; diviziunea celulară până la eritroblast oxifil are loc în măduva osoasă;
b. etapa de maturare: -reducera dimensiunilor celulare;-sinteza de Hb;-involuţia nucleului;
c. procesul de lansare în circulaţie -citodiabază;-reticulocite 24-48 h eritrocite;
-reticulocite- în sânge circulant: 5-15‰;
-!!!criza reticulocitară la 3-4 zile;
FACTORII CARE CONDIŢIONEAZĂ ERITROPOEZA
1. factori plastici substanţe care intră în alcătuirea eritrocitului;-proteine -în lipsa aportului proteic →anemie;
-fier -necesar zilnic asigurat de alimentaţia mixtă;
-carenţe la sugarii alimentaţi exclusiv cu lapte;
2. factori catalitici: -microelemente: Cu, Co-vitamine: B6, B12, C, PP
-hormoni: testosteron, h.tiroidian, ACTH, STH
FACTORII CARE REGLEAZĂ ERITROPOEZA
1. hipoxia/hiperoxia
2. produşii de hemoliză (?)
3. mecanism umoral- !!!eritropoetina
4.mecanism nervos
LEUCOCITE
valori normale: 5000-8000/μl
creşteri fiziologice -nou-născut; -ultimele luni de sarcină
-menstruaţie; -efort fizic
-emoţii; -la 3-4 ore după alimentaţie
creşteri patologice -leucocitoze adaptative -reversibile
-reacţii leucemoide >30.000/mm3
-leucemii ≈100.000/mm3
-creşteri neadaptative
-celule imature în sângele periferic
scăderi patologice -leucopenii
GRANULOCITE
Neutrofile scăderi: -copil: 2-3 săpt 4-5 ani
60-65% creşteri: -neutrofilie – infecţii
neutrofile →nesegmentate
→segmentate (după nr lobi nucleari)- formula Arneth
Eozinofile scăderi: -eozinopenie –administare ACTH, glicocorticoizi
1-3% creşteri: -eozinofilie –în boli alergice, parazitare
Bazofile creşteri: -variolă, varicelă, mixedem, mieloleucoză cronică
0,15-0,5%
degranularea bazofilelor – în prezenţa complex Antigen-Anticorp (IgE!)
→(membrana bazofile receptor pt Ig E)
=>reacţii de hipersensibilitate imediată (reacţii alergice, anafilactice)
=>degranulare bazofile + mastocite →vasodilataţie
→atingere???? eozinofile
=>leucotriene (lipidopeptide←acid arahidonic)
(responsabile reacţii alergice şi anafilactice)
Mastocite: -celule în jurul vaselor; bine repezentate în organele bogate în ţesut
conjunctiv;
-degranularea lor→histamină, heparină;
PROPRIETĂŢILE GRANULOCITELOR
1. marginaţia leucocitară: -dispunerea granulocitelor la periferia torentului circulator
(adezivitatea celulelor la endoteliul vaselor de calibru redus);
2. mobilitatea: -târâre pe un suport solid; în direcaţia deplasării
→pseudopod (protopod); uropod;
-deplasare dirijată (tactism: chemotactism, galvanotactism,
tigmotactism);
3. diapedeza: -granulocite →între două celule endoteliale;
-limfocite →prin citoplasma celule endoteliale;
4. fagocitoza: -înglobarea substanţe proprii organismului;
-mai rapid particule rugoase electropozitive;
-pregătirea pentru fagocitoză –opsonizare;
MONONUCLEARE
Monocite creşteri: -infecţii virale, tuberculoză, endocardită bacteriană
4-8% subacută,bruceloză, colită ulceroasă, malarie,
tripanosomiază, intoxicaţii, infecţii cornice
scăderi: admimistrare glicocortocoizi
citoplasmă bazofilă, numeroşi lizozomi, nucleu reniform;
circulaţie→ţesut→macrofage
IMUNITATEA
Funcţia de apărare
Capacitatea organismului de a recunoaşte, neutraliza sau elimina factorii străini organismului;
După efectele asupra organismului:
A. imunitate favorabilă (protectiv)
natural (înnăscută)
câstigată
pasivă
nulă
B. imunitate nefavorabilă (nu protejează oragnismul)
autoimunizare
respingerea grefelor
anafilaxia
După amploarea reacţiei imunologice:
A. locală (nespecifică) inflamaţia
B. generală
a. nespecifică: febră, leucocitoză, intensificarea fagocitozei ,substanţe umorale
nespecifice (lizozim, complement interferon);
interferonii:(α, β, γ) -proteine cu activitate: -antitumorală
-antivirusală
-intensifică fagocitoza
-măresc citotoxicitatea
limfocitelor
b. specifică: LIMFOCITE
Limfocite scăderi: -administrare ACTH, glicocorticoizi
25-35% creşteri: -limfocitoză – boli infecţioase cornice (TBC, sifilis, tuse
convulsivă)
-după transplant
LIMFOCITE – 25-35%
creşteri – fiziologice nou născut de la 2-4 săpt 50%-4 ani
-distribuţie – în toate ‚ţesuturile organismului(nu în SN)
-patologice- infecţii cronice: TBC, sifilis, tuse convulsivă, după transplante;
scăderi – administrare de ACTH, glicocorticoizi;
formare: ţesuturi limfoide periferice; ganglioni limfatici, splina, plăcile Payer;
durata de viaţă: 530 zile-25 ani (limfocite memorie imunologică)
IMUNITATEA -celulară -mecanism primitiv, nevertebrate, localizată
-mediată de Limfocite T
-umorală – nouă filogenetic, vertebrate, sinteza de anticorpi
-agresiune difuză- mediată Limfocite B
DEZVOLTAREA SISTEMULUI IMUNOLOGIC
Celule precursoare din SAC VITELIN
Migrare: TIMUS (hormoni timici TIMOZIN celule diferenţiate- apărare celulară)
BURSA LUI FABRICIUS (echivalente ale bursei: ficat , splină, măduvă roşie)celule diferenţiate apărare umorală limfocite B- sinteza de ANTICORPI
LIMFOCITE B şi T se răspândesc ca CELULE IMUNOCOMPETENTE în organe limfoide PERIFERICE (ganglioni limfatici)
Proliferare limfocite B şi T – în contact cu antigenul – CLONA DE LIMFOCITE ACTIVATE
LIMFOCITE B, T în schimb cu sângele–în sângele periferic 70-80% limfocite T: 10-25% limfocite B; 4-6% limfocite neclasificate;
Agresiune ANTIGENICĂ proliferare ţesut ganglionar din zonă- transport antigen pe cale limfatică-adenopatie!!!!!!
Localizare: Limfocite T paracortical; limfocite B în foliculi-ganglion limfatic;
IMUNITATEA SPECIFICĂ UMORALĂ. LIMFOCITELE B
SINTEZA DE ANTICORPI
3 CELULE IMPLICATE ÎN SINTEZA DE ANTICORPI
1.Macrofagul -fagocitoza. -particulă antigenică la suprafaţa membranei- MCH (complex major de histocompatibilitate)
2.Limfocitul T helper (ajutătoare)
3.Limfocite B -tranformare în PLASMOCITE → ANTICORPI
-limfocite B –memorie imunologică
Macrofage -sinteza IL-1- diferenţiere limfocite T- sinteza IL2-factorul de creştere a coloniilor de LIMFOCITE-diferenţiere Limfocite T, ajutătoare şi citotoxice
-1 antigen activează !1 clonă!!! SINTEZA 1 singur tip de anticorpi
-selecţia clonei după tipul de anicorpi sintetizaţi(receptori la suprafaţa membranei)
IMUNOGLOBULINE: IgG, IgA, IgM, IgD, IgE
Ig protejează organismul : -atacă direct antigenul
-atacă Atg prin intermediul complementului
-mecanisme anafilactice;
Rolul :
IgG: antimicrobian, antivirusal trec prin placentă, fixează Complementul şi Factorul reumatoid
IgA: antimicrobian, antivirusal
IgA secretorie în secreţiile digestive
trec în secreţia lactată – imunitatea sugarului
IgM: antimicrobian
IgD: vechi filogenetic
IgE: reagine- se ataşează de bazofile şi mastocite- degranulare- eliberare de histamină şi de
substanţe vasoactive; rol în reacţiile anafilactice şi alergice;
COMPLEMENTUL
Sistem enzimatic ce completează activitatea Ig;
a. liza antigenelor
b. chemotactism
c. accelerarea recaţiilor inflamatorii
d. eliberarea de histamină şi heparină;
9 componente în plasma inactivă:
C1 (Q, R, S) = rol de recunoaştere Atg
C4,2,3 = complex de activare;
C5,6,7,8,9 =complex de atac,
!!!IgG, IgM “direcţionează” activitatea complementului;
IMUNITATEA SPECIFICĂ CELULARĂ. LIMFOCITE T
Clasificarea funcţională a limfocitelor T
1. LIMFOCITE T AJUTĂTOARE: -favorizează transformarealimfocite B în plasmocite sinteza- anticorpi
-sinteza Ig citofile- macrofag-dirijare spre Antigen-Anticorp
2. LIMFOCITE SUPRESOARE -inhibă transformarea limfocite B înplasmocite Toleranţă imunologică
3. LIMFOCITE CITOTOXICE: -faza 1-antigen-se divide Clonasensibilizare la antigen
-faza 2-la un nou contact cu Antigen-distrugere-faza fagocitoză sau complement
-substanţa umorală Limfotoxina (enzima lizozomală)
4. LIMFOCITE DEPENDENTE DE ANTIGEN:reacţie cu antigenul pe care s-afixat IgG
5. LIMFOCITE CITOTOXICE NATURALE (NK): reacţie directă cu antigenulla primul contact
NK+interferon-apărarea organismului : celule tumorale; leucemice
PLĂCUŢELE SANGUINE
150.000-400.000/mm3
Creşteri: -hemoragii; -traumatisme
-splenectomie; -poliglobulia boală
>700.000/mm3- tromboze spontane
Scăderi: -trombocitopenie < 100.000/mm3
<50.000/mm3-hemoragii spontane
Rolul funcţional al plăcuţelor sanguine:
-integritatea endoteliului vascular
-concentrarea şi transportul unor substanţe plasmatice (noradrenalina, serotonina) şi anumitor factori ai coagulării
-aderarea de suprafeţe rugoase
-hemostază
-coagulare
-retracţia cheagului
-fagocitoza complexelor Ag- Ac
-reacţia inflamatorie – enzimele proteolitice eliberate din granule
HEMOSTAZA
ansamblul de reacţii care duc la oprirea sângerării prin obliterarea unei breşe vasculare;
1. Faza vasculară: vasoconstricţie 60′a. mecanism reflex: algoreceptorib. miogen (contracţia fibre musculare netede)c. umoral:, noradrenalină, adrenalină, Tx A2 F XIIa, fibrinopeptid B
2. Faza plachetară:→dop (tromb) plachetaraderarea: -plăcuţe sanguine →endoteliu lezat→fibre colagen;
-rolul factor von Willebrandagregarea plachetară:-Ca2+ , ADP, trombina;
↑ Ca 2+ în plăcuţe sanguine → activarea fosfolipazei A2
→ lipooxigenază leucotriene r. alergice r. infalmatorii
- - ciclooxigenazăendoperoxid ciclic : -Tx A2 vasoconstricţie
hormoni glicocorticoizi -PG E2;F2α agregare plachetarăProstaciclina PGI2-vasodilatator, inhibă agregarea
plachetarăAINS _- ciclooxigenază →↓↓ Tx A2, PG -
3. Faza plasmatică: -coagularea-factorii plachetari ai coagulării
Coagularea sângelui
-succesiune de reacţii chimice care determină transformarea fibrinogenului solubil în fibrină insolubilă;
-Morawitz (1904);
-coagulare intrinsecă: - (13-16")
-factori plasmatici şi plachetari
-declanşată de contactul cu suprafeţe umectabile, încărcate negativ, rugoase, fibre de colagen → activare F XII
-coagularea extrinsecă: -(6-8′)
-iniţiată de leziuni tisulare→eliberare de F III
Acid arahidonic
FACTORII COAGULĂRII
F I - fibrinogenul
-sintetizat în ficat şi SRE
-concentraţie sanguină 0,2- 0,4 g % adulţi
0,1 –0,2 g % copii
-dimer - 2 subunităţi identice -fiecare subunitate este alcătuită din 3 lanţuri
polipeptidice: Aα, Bβ, γ unite prin punţi disulfidice
-trombina eliberează din fiecare subunitate câte un peptid A şi B, puternic încărcate
negativ şi care nu permiteau polimerizarea datorită respingerii electrostatice
-la început, polimerizarea fibrinei se face cu legături laxe de H , formându-se o
reţea instabilă ce se desface într-o soluţie de uree 5 M sau HCl 0,03 %
-stabilizarea fibrinopolimerului se produce sub acţiunea F XIII
F II – protrombina
-produsă în ficat în prezenţa vit.K (alături de F VII, F IX, F X)
-în insuficienţa hepatică protrombina scade foarte mult şi apar tulburări hemoragipare
-activarea protrombinei are loc cu viteză maximă la suprafaţa plăcuţelor sanguine stimulate ce
prezintă nişte fosfolipide acide (fosfatidilserina)
-pe suprafaţa plăcuţelor sanguine se fixează şi F V , activat în prealabil de trombină printr-un proces
proteolitic
-pe F V a se fixează simultan F II şi F X a cu o valenţă, iar cu cealaltă, prin intermediul ionilor de Ca ++, se fixează de fosfolipidele plachetare
-în asociere cu factorii de pe membrana plachetară F X a scindează rapid protrombina eliberând 2
fragmente lipsite de activitate proteolitică dar purtătoare de zone de legare cu fosfolipidele plachetare
şi cu F V a
Trombina -se desprinde de pe suprafaţa plachetară
-enzima centrală a coagulării
-izolarea ei a permis efectuarea de intervenţii chirurgicale pe organe cu
hemostază deficitară (ficat, creier) prin aplicarea unei pelicule de
fibrinogen –trombină pe plagă, ce determină o coagulare puternică
1mg trombină coagulează 100 ml sânge în 10 secunde
la pH = 7-9
F III - tromboplastina tisulară
-o componentă proteică şi una fosfolipidică
-activează F VII
F IV = Ca ++
F V – proaccelerina
-activat de trombină
F V a = F VI = accelerina
-împreună cu F X a, Ca++, şi fosfolipidele activează protrombina;
F VII - proconvertina
-activată prin cuplarea cu o componentă fosfolipidică a F III transformându-se în
F VII a - convertina
-sintetizat în ficat în prezenţa vit. K
-timp de înjumătăţire ~ 6 ore
-se activează şi sub acţiunea F XII a, F XI a şi kalikreinei
-activează -lent - F IX
-rapid -complexul enzimatic: protrombinaza ( F X F V F3 Ca++ )
FVIII - globulina antihemofilică A
-glicoproteină sintetizată de endoteliile vasculare
-degradată prin conservarea sângelui
-se consumă în coagulare
-hemofilie A -tratament: sânge proaspăt
-activitatea biologică a F VIII depinde de cuplarea sa cu F. Willebrand sub forma unui complex
macromolecular
F IX - Christmas , globulina antihemofilică B
-sintetizat în ficat sub influenţa vit. K
-activat sub acţiunea F XI a prin scindare proteolitică
-în lipsa lui hemofilia B (15%) -tratament: sânge conservat
F IX a
F VIII a convertesc F X în F X a
fosfolipidă din plăcuţele sgv
Ca++
F X - Stuart-Prower
-produs în ficat sub influenţa vit. K
-singur, transformă foarte lent protrombina în trombină de aceea acţionează cu un cofactor:
proaccelerina V
F XI - Rosenthal
-absenţa lui determină tulburări hemoragipare asemănătoare hemofiliei dar mai puţin grave
F XII - Hageman
-sintetizat în ficat
-activarea -prin dezvăluirea unei zone active proteolitice
-F XIIa -activează -fibrinoliza
-C1q
-sistemul kininoformator
-lipsa lui nu determină tulburări hemoragipare, dar sângele recoltat în vase de sticlă nu coagulează
F XIII - stabilizator de fibrină
-activat de trombină
- + Ca ++ determină trecerea fibrinopolimerului într-o formă stabilă
-în plasmă -F XIII -2 lanţuri polipeptidice a şi b (lanţul b -protejează lanţul a)
-fixarea Ca++ de lanţul a determină detaşarea acestuia de
lanţul b care eliberează zona activă
- în plăcuţele sanguine -doar lanţul a
-sub acţiunea F XIII pe molecula de fibrină stabilizată se fixează fibronectina şi inhibitorul α 2 al
plasminei
Prekalikreina – factorul Fletcher
-se produce în ficat
-în plasmă se asociază cu kininogenul cu G.M. mare
prekalikreina F XII a kalikreina
singura protează capabilă
să activeze F XII (Hageman)
Kininogenul cu G.M. mare - Fitzgerald
-nu are funcţie enzimatică
-rol de cărăuş pentru prekalikreină şi F XI pe care îi fixează pe suprafeţe electronegative, în
vecinătatea F XII adsorbit
Factorul Willebrand
-G.M. de 10 ori mai mare ca F VIII
-unit de F VIII complex macromolecular F VIII – F W
-componenta procoagulantă : F VIII c
-activată de trombină
-rol: cofactor al F IX a mărind viteza
de activare a F X
F X a F V a se formează activatorul protrombinei: protrombinaza ce activează
Ca++ transformarea F II (protrombina) în F II a ( trombina)
F3
Fibronectina -glicoproteină sintetizată de endoteliile vasculare, macrofagele
peritoneale şi fibroblaşti
-în plasmă, lichid extracelular
-leagă fibrina şi colagenul
-favorizează pătrunderea fibroblaştilor şi cicatrizarea plăgilor
FACTORII INHIBITORI AI COAGULĂRII
-netezimea endoteliului vascular şi stratului monomolecular de proteine încărcate negativ;
-factori anticoagulanţi: -antitrombina I, antitrombina III, α2 macroglobulina, α1 antitripsina;
-sistemul anticoagulant al proteinei C: -proteina C, preoteina S, trombomodulina;
-factor inhibitor al acrivatorului tisular;
-antivitamine K;
-substanţe ce fizează Ca2+;
-recoltarea sângelui pe vase siliconate sau parafinate;
Etapele consecutive coagulării: -retracţia cheagului sanguine
-fibinoliza
retracţia cheagului: (la 37°→15-30′ retracţia cheag)→serul sanguine (plasma lipsită de fibrinogen);
factorii: -plachete sanguine
-factori umorali-retractozim
-sinerezis-“ îmbătrânirea” filamente fibrină
Schema coagulării
FIBRINOLIZA