Post on 26-Jun-2015
transcript
Contabilitatea, fiscalitatea si controlul taxei pe valoarea
adaugata
Cuprins:
Capitol 1. Introducere......................................................................................................31.1. Sistemul fiscal şi componentele sale?.....................................................................4
1.1.1 Impozitele şi taxele ca venituri ale statului.....................................................41.2. Impozitele, componente de bază ale sistemului fiscal............................................8
1.2.1 Principiul randamentului................................................................................81.2.2 Principiul simplicităţii....................................................................................91.2.3 Principiul stabilitatii........................................................................................91.2.4 Principiul echivalenţei....................................................................................91.2.5 Principiul neutralităţii.....................................................................................91.2.6 Principiul echităţii.........................................................................................101.2.7 Principiul legalităţii......................................................................................10
1.3. Clasificare şi structuri ale impozitelor şi taxelor..................................................111.3.1 Structura resurselor financiare la bugetul de stat.........................................111.3.2 Clasificarea impozitelor................................................................................12
1.4. Structura impozitelor indirecte.............................................................................151.4.1 Structura resurselor financiare la bugetul de stat.........................................151.4.2 Monopolurile fiscale.....................................................................................171.4.3 Taxele vamale...............................................................................................181.4.4 Taxele de timbru şi de inregistrare...............................................................20
1.5. Caracteristici principale ale impozitelor indirect..................................................201.5.1 Taxele cu caracter obligatoriu......................................................................211.5.2 Taxele cu titlu definitiv şi nerambursabil.....................................................211.5.3 Prelevare fara contracompensatie.................................................................22
Capitol 2. Contabilitatea şi fiscalitatea impozitelor indirecte.......................................232.1.1 Cote ART 140/Cod fiscal.............................................................................242.2.1 Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adugata...............................................282.2.2 Sfera de actiune a TVA................................................................................282.2.3 Livrarea de bunuri (teritorialitatea TVA).....................................................292.2.4 Faptul generator şi exigibilitatea TVA........................................................312.3.1 Principii generale..........................................................................................342.3.2 Evidenţa TVA...............................................................................................362.3.3 Baza de impozitare.......................................................................................39
Capitol 1. Introducere
Prin alegerea acestei lucrări, încerc să-mi îmbunatăţesc modul meu de a
percepe mai uşor acest impozit indirect-TAXA PE VALOAREA
ADAUGATA(TVA), ce contribuie la formarea unor venituri fiscale ale
statului, de regulă aceste impozite sunt instituite de stat asupra vânzarilor de
mărfuri şi prestarilor de servicii.
Impactul Taxa pe valoarea adugată asupra economiei, a apărut pentru prima
dată sub forma unor timbre în Franţa 1954, la iniţiativa lui Maurice Laure,
ulterior acest impozit a fost introdus şi în Europa, Asia, Africa şi America
Latina.TVA-ul nu s-a numit dintotdeauna TVA, în România în timpul
perioadei comuniste s-a numit Impozit Pe Circulaţia Mărfurilor(ICM). Taxa
pe valoarea adăugată a fost introdusa în România prin Ordonanta de Guvern
nr.3/1992, aprobata prin Legea nr.130/1992, fiind un impozit platit atat de
persoanele fizice cat şi juridice.
Pe continentul european în anul 1967dupa 10 ani de la semnarea Tratatului
de la Roma, în cadrul Comunitatii Economice Europene, au fost adoptate o
serie de directive care au pus bazele legislaţive ale acestui tip de impozit
indirect.
In prima etapă organele de decizie CEE au mers pe linia armonizarii
legislaţiei ţărilor comunitare pe linia Taxei pe valoarea adăugată, Directiva
2006/112/CE- Sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată, iar în
momentul de faţă toate ţările comunitare sunt obligate să folosească acest
impozit indirect.
2
Toate impozitele duc la scăderea nivelului de trai al populaţiei, dar în mod
diferit. Astfel, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai
pe cele reale, ceea ce înseamnă că micşorează puterea de cumparare, dar
totodată aduce un venit statului.
1.1. Sistemul fiscal şi componentele sale
Într-o economie de piaţă, fiscalitatea îmbracă un dublu aspect pentru agenţii
economici. Pe de o parte, ea se concretizează în prelevăari obligatorii către
stat, cu influenţă asupra trezoreriei întreprinderii.Acest aspect dă conţinut
noţiunii de sarcină fiscal. Pe de altă parte întreprinderea poate folosi şi în
interesul ei principiile şi metodele fiscale.Astfel, în activitatile de exploatare,
financiară sau de investiţii ale intreprinderii se pot folosi metode şi tehnici ale
căror incidenţă fiscală oferă avantaje concretizate într-o situaţie de trezorerie
favorabilă. Aşezarea şi perceperea impozitelor se pot realiza numai prin
utilizarea şi punerea în functiune a unui mecanism fiscal, a unor metode,
tehnici şi instrumente fiscale, prin aplicarea cărora să fie respectate principiile
fiscale. Sistemul fiscal este structurat pe trei componente independente:
1.1.1 Impozitele şi taxele ca venituri ale statului
Impozitele şi taxele reprezintă veniturile bugetului de stat care provin
de la persoane juridice şi fizice. În momentul încasăriilor, impozitele şi
taxele nu au o destinaţie specială. Dupa încasarea lor, sunt utilizate în
vederea efectuarii cheltuielilor publice pentru realizarea funcţiilor şi
sarcinilor puterii şi instituţiilor sale.
3
Sistemul de impozite şi taxe trebuie să îndeplinească următoarele
functii:
Finanţarea cheltuielilor publice, urmarindu-se obiectivul de
randament bugetar. Nivelul prelevărilor obligatorii este, în buna măsură
determinat de mărimea cheltuielilor publice. Se pot distinge, din acest
punct de vedere, sisteme fiscale mai liberale (în care sarcina fiscal
suportată de contribuabili este mai redusă) şi sisteme fiscale
intervenţioniste, în care statul îşi propune să finanţeze mai multe
activităţi şi are nevoie de resurse mai mari, mobilizate îndeosebi prin
impozite şi taxe (dar şi prin împrumuturi sau alte resurse nefiscale).
Redistribuirea veniturilor conform principiului echităţii, care
poate fi interpretată în sensul că, pe de o parte, cheltuiala cu impozitul
ar avea rolul de a corecta repartiţia veniturilor primare, pentru a o face
cat mai echitabilă de aici tehnici precum şi progresivitatea impunerii;
Stabilizarea activităţii economice sau corectarea dezechilibrelor
în scopuri de eficienţă ecfonomică. Impozitul este un instrument de
politică economică şi poate juca un rol în sensul stimularii, descurajării
sau stabilizării unor componenţe. Această funcţie este privilegiată sau
nu după cum ne situăm într-un sistem mai intervenţionist sau într-unul
mai liberal. Se poate spune că această funcţie se bazează într-o anumită
măsură, pe ipoteza potrivit căreia funcţionarea spontană a pieţei nu
permite realizarea optimului colectiv-fiscalitatea poate astfel să fie
utilizată pentru a corecta unele eşecuri ale pieţei.
4
1.1.2 Mecanismul fiscal.
Mecanismul fiscal reprezintă ansamblul de metode şi tehnici de
impunere privind veniturile fiscale statului precum şi instrumentele
impunerii.
Impunerea se realizează prin utilizarea următoarelor metode:
1)Autoimpunerea –este metoda potrivit căreia subiectul impozabil îşi
determina obiectul impozabil şi mărimea impozitelor, contribuţiei şi
taxei respective ca urmare a respectarii, cadrului legal în vigoare.
Ex: impozit pe profit, impozit pe dividend, impozit pe venitul de natura
salariilor, impozit pe venitul microintreprinderilor.
2)Impunerea directa-are în vedere faptul că măsurarea obiectului
impozabil este efectuat de către fiscalitate potrivit influenţei
determinării la faţa locului. Este asimilată impunerii directe,
determinarea mărimii obiectului impozabil pe baza declaraţiei întocmite
de către contribuabil şi verificate de către autoritatea fiscală.
Ex: impozitul pe clădire, taxele pentru mijloacele de transport, impozit
pe venitul agricol.
3)Impunerea indirectă- presupune determinarea obiectului impozabil
prin utilizarea unor influente colaterale.
Ex: stabilirea taxelor vamale, comisionul vamal.
4)Impunerea forfetara- are în vedere determinarea unei sume fixe ca
impozitul datorat de către o persoană care are calitatea de contribuabil
pentru o perioadă de timp determinate.
Instrumentele impunerii are influenţă de a ştii cu certitudine veniturile
care vor fi alocate la bugetul statului.
În conţinutul acestora sunt prevazute următoarele categorii de
informaţii :informaţii despre identificare contribuabil;informaţii cu
5
privire la obţinerea sau realizarea obiectului impozabil( în funcţie de
activitatea desfasurată sau caracteristicile bunurilor existente).
-algoritmul de calcul şi determinarea mărimii obligaţiilor fiscale.
1.1.3 Aparatul fiscal.
Aparatul fiscal decurge din însăşi legile care reglementează impozitele
şi taxele. Statul îndeplineşte sarcinile fiscale prin instituţiile autorităţii
publice (Parlament şi Guvern). Fiscul reprezintă administartorul care
are ca sarcină determinarea perceperea şi urmarirea încasării sumelor
care reprezintă obligaţiile fiscale ale contribuabilului în conformitate cu
reglementările în vigoare.
În domeniul fiscal sunt utilizate mai multe noţiuni. Alături de
motivaţia de fiscalitate este utilizată si ea de fisc, definit ca
administraţie, în sarcina caruia revin calculul, perceperea şi urmarirea
plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului de către contribuabili. Este,
de asemenea folosit termenul de fiscal (care priveşte fiscul sau aparţine
acestuia).
Ministerul Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca
organ de specialitate al admnistraţiei publice centrale, în subordinea
Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul
finanţelor publice.
Ministerul Finanţelor Publice contribuie în mod eficient transparent
şi orientat la elaborarea şi implementarea strategiei şi a Programului de
guvern în domeniul finanţelor publice, în exercitarea administrării
generale a finanţelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare
şi valutare în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru
stimularea iniţiativei agenţilor economici.
6
Ministerul Finanţelor Publice asigură, prin redistribuirea veniturilor,
desfăşoară activităţi din domenii de interes public, cum este cel social,
cel economic, cel al apărării naţionale şi ordinii publice.
Instiţutiile aparatului fiscal:
Parlament
Guvern
Ministerul Finanţelor Publice
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Agenţia Naţională a
Vămilor
1.2. Impozitele, componente de bază ale sistemului fiscal.
Impozitele şi taxele reprezintă fundamental şi motivaţia pe care este
construită fiscalitatea. Ele sunt instituite prin legi sau alte acte
normative bazate pe legi. La nivelul unei ţări, ansamblul impozitelor şi
taxelor provenite de la persoane fizice şi juridice formează sistemul
fiscal. Principiile fiscalităţii stau la baza aprecierii eficienţei sistemului
fiscal, cât şi impozitele şi taxele reglementate de Codul Fiscal, acestea
sunt următoarele:
1.2.1 Principiul randamentului
Impozitul este apreciat în funcţie de randamentul său bugetar.
Obiectivul ar fi maximizarea randamentului impozitului pentru un cost
dat sau diminuarea costului gestiunii sale pentru un randament dat.
7
1.2.2 Principiul simplicităţii
Impozitul flexibil se adaptează rapid la necesităţiile politicii
conjucturale. În acest context, flexibilitatea poate fi apreciată ca
sensibilitatea bazei de impozitare la evoluţia activităţii economiei, şi se
spreciază, de exemplu, tehnica stopajului la sursă permite o adaptare
mai rapidă a veniturilor fiscal ale statului în conjunctura.
1.2.3 Principiul stabilitatii
Modificarile frecvente ale legislaţiei fiscale sunt sursa de ineficacitate
şi, în plus, un impozit vechi este mai uşor acceptat de către
contribuabili. Chiar dacă acest principiu este apparent contradictoriu
sau cel precedent (Principiul flexibilităţii), întodeauna este de dorit o
anumită stabilitate a impozitului pentru a-i asigura pe contribuabili
împotriva arbitrariului, a le menţine încrederea în sistem şi a permite ca
deciziile lor să fie luate în condiţiile unei mai mari certitudini.
1.2.4 Principiul echivalenţei
Sarcina fiscală suportată de contribuabil trebuie să fie corelată cu avantajele
pe care i le procură cheltuielile publice, prin accesul la bunurile şi serviciile
publice. În teoria fiscală se apreciază ca modelul teoretic al echivalenţei
suferă numeroase limitări care ii reduc aplicabilitatea practică.
1.2.5 Principiul neutralităţii
Impozitul nu trebuie să contravină unei mai bune administrari în
economie, el trebuie să incite la o gestiune mai bună la nivelul
contribuabilului. Necesitatea ca impozitul să se stabilească dupa reguli
8
unitare pentru toţi, fără disciminări directe sau indirecte. În teorie se
afirmă că neutralitatea impozitului depinde şi de elasticitatea ofertei şi a
cererii pentru bunurile sau factorii de productie care fac obiectul
impunerii. Cu cât elasticitatea este mai mică cu atât impozitul este mai
neutru.
1.2.6 Principiul echităţii
Contribuţia fiecăruia la acoperirea cheltuielilor publice trebui să se facă
în funcţie de capacităţile contributive. O problemă o reprezintă
determinarea şi măsurarea acestor capacităţi contributive care depind de
considerente politice, economice, sociale, morale, filosofice. Indictorii
care se folosesc la determinarea capacităţii contributive pot conduce la
alegerea unei structuri optime între 3 categorii predominate de impozit:
pe venit;pe capital si pe cheltuieli.
1.2.7 Principiul legalităţii
Impozitul trebuie să aibe mereu la bază o reglementare legală.
Reglementările legale din domeniul impozitelor şi taxelor au apărut şi
s-au impus de-a lungul timpului ca urmare a experienţei acumulate de
agenţii fiscali şi în urma evoluţiei doctrinei în domeniu. În România se
află în plină elaborare un sistem fiscal care se doreşte a fi performant .
9
1.3. Clasificare şi structuri ale impozitelor şi taxelor.
1.3.1 Structura resurselor financiare la bugetul de stat
Impozite directe
Venituri
fiscale Impozite indirecte
Venituri
curente Venituri vărsăminte de la
nefiscale instituţiile publice
vărsăminte din
profitul net al regiilor
autonome
Resursele financiare
Venituri venituri din privatizare
din capital
venituri din valorificarea unor
bunuri aparţinând statului
10
1.3.2 Clasificarea impozitelor si taxelor
Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criteri deoarece unul şi
acelaşi impozit poate avea diferite implicaţii în viaţa social-economica, în
functie de poziţia de pe care a fost apreciat. Asemenea de criterii de clasificare
sunt:
Impactul asupra suportatorului;
impozite directe-se stabilesc în sarcina platitorului fie în functie de venitul pe
care il obţine, fie în funcţie de averea sa.Ca regulă generală, la impozitele
directe platitorul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceaşi persoana.
impozite indirecte- nu se stabilesc în mod direct de platitor, ci asupra
vânzarii de bunuri sau prestarilor de servicii şi lucrări. Ele vizează cheltuirea
veniturilor, motiv pentru care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. La
impozitele indirect suportatorul este cu totul altă persoană decat plătitorul, în
cele din urmă, suportatorul fiind consumatorul final.
Neutralitatea faţă de contribuabil;
impozite reale-se stabilesc în funcţie de mărimea materiei impozabile
(immobile,pamant etc) făcând abstracţie de situaţia personală a plătitorului;-
impozite personale-sunt cele ce ţin cont de situaţia contribuabilului şi sunt
reprezentate, în special, de impozitele pe venit, aceste impozite se mai numesc
şi impozite subiective.
11
Obiectul impozabil;
-impozite pe venit;-impozite pe avere;-impozite pe cheltuieli(pe consum)
Scopul introducerii impozitului;
-impozite cu caracter fiscal –adică urmaresc să producă venituri pentru
buget şi se vizează randamentul lor;
-impozite cu caracter de ordine-adica cu scopul de a asigura ordine într-
un anumit sector(ex.taxa pe divort)
Frecvenţa perceperii;
-impozite permanente(marea majoritate);-impozite incidentale
Locul în care impozitul devine venit.
-impozite federale;-impozite ale statelor;-impozite ale colectivităţilor
locale.
O altă clasificare mult mai detaliată a impozitelor directe şi indirecte:
Impozitele directe- acestea reprezintă forma cea mai uzuală de impunere:
Impozitul pe venit;*Impozitul pe venitul persoanelor fizice
o *Impozitul pe venit retinut la sursa;*Impozitul pe salarii;*Impozitul pe
venituri din drepturi de proprietate intelectuala;*Impozitul pe venituri
din activităţi desfasurate în baza contractelor de agent, commision sau
mandat comercial;*Impozitul pe venituri din activităţi desfaşurate în
baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului
12
Civil.;*Impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă şi
tehnica, judiciara şi extrajudiciara;*Impozitul pe venitul obţinut de o
persoană fizică dintr-o asociere cu o persoana juridica contribuabil,
potrivit titlului IV, care nu generează o persoana juridică;*Impozitul pe
venitul global.
Impozitul pe venitul persoanelor juridice
o Impozitul pe profit;*Impozitul pe veniturile
microintreprinderilor;*Impozitul pe dividend;*Impozitul pe venituri din
vânzarea activelor.
Impozitul pe avere
o Impozitele indirecte
o *Taxele de consumaţie;*Taxa pe valoarea adugata;*Taxele
vamale;*Monopolurile fiscale;*Taxele de înregistrare şi de timbre.
13
1.4. Structura impozitelor indirecte.
1.4.1 Structura resurselor financiare la bugetul de stat
Taxele de consumaţie – sunt impozite indirecte care se includ în preţul de
vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe
impozitul.
Taxele de consumaţie cuprind:
a) taxele generale pe vânzări (impozitul pe cifra de afaceri)
b) taxele speciale de consumaţie (accizele)
a) Impozitul pe cifra de afaceri a fost introdus după primul război
mondial fiind aşezat asupra cifrei de afaceri a întreprinderilor industriale,
comerciale şi a celor care prestează servicii.
Impozitul pe cifra de afaceri poate lua următoarele forme:
din punct de vedere al încasatorului:
impozit cumulativ (multifazic, impozit în cascadă, în
piramidă sau bulgăre de zăpadă) – se percepe la
produsele care ies din procesul de producţie spre
consumatorul final, al adăugându-se la fiecare verigă
parcursă de produsele respective în circuitul economic.
S-a practicat o perioadă în Germania, Olanda.
impozit unic (monofazic) – se încasează o singură dată
indiferent de numărul de puncte intermediare prin care
trece o marfă în parcursul său de la producător la
consumator. Se practică în SUA.
14
Din punct de vedere a materiei impozabile :
Impozit pe cifra de afaceri brută – se calculează prin
aplicarea cotei de impozit asupra întregii valori a
mărfurilor vândute sau a prestărilor de servicii, în care
se cuprinde şi impozitul plătit în verigile anterioare;
Impozit pe cifra de afaceri netă – se aplică asupra
diferenţei dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare,
adică numai asupra valorii adăugate de fiecare
participant la procesul de producţie şi circulaţie a mărfii
respective;
Impozitul pe cifra de afaceri netă mai este cunoscut şi sub denumirea de
TVA.
Accizele
Accizele (taxele speciale de consumaţie) – sunt aşezate asupra unor
produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de
cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul să aibă un randament
fiscal cât mai ridicat.
Accizele se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în
baza unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare.
Accizele se stabilesc în sumă fixă (echivalentul euro/um) pentru :
alcool, vinuri spumoase, bere, ţigarete, tutun, benzină, motorină, cafea, etc.
15
În cote procentuale, accizele se stabilesc pentru : blănuri naturale,
bijuterii din aur, parfumuri, aparate video, cuptoare cu microunde, iahturi,
arme, bărci cu motor, autoturisme, etc.
Baza de impozitare este diferită în funcţie de felul operaţiunilor, astfel
pentru produsele din producţia internă: preţul de livrare mai puţin accizele, iar
pentru produsele din import : valoarea în vamă la care se adaugă taxele
vamale şi alte taxe speciale. De exemplu,
- pentru ţigări : acciza = acciza specifică + acciza ad valorem
- pentru aparate de aer condiţionat : acciza = baza de impozitare x cota
- pentru uleiuri minerale : acciza = baze de impozitare x acciza specifică x
curs valutar
1.4.2 Monopolurile fiscale
Statul instituie monopoluri fiscale asupra producţiei şi/sau vânzării unor
mărfuri (tutun, sare, alcool, cărţi de joc, etc).
Monopolurile fiscale pot fi :
depline
nedepline
Monopolurile fiscale depline se impun atât în sfera producţiei materiale,
cât şi în cea a comerţului cu ridicata sau cu amănuntul.
Monopolurile fiscale nedepline (parţiale) privesc numai producţia sau
numai comerţul.
16
Printre ţările în care monopolurile fiscale au adus încasări la buget,
putem menţiona : Italia (asupra tutunului şi chibriturilor), Germania (asupra
alcoolului ), Spania (asupra tutunului şi petrolului).
Monopolurile fiscale se instituie de către stat în principal din 2 motive:
pentru că în acestă plajă de produse (tutun, alcool, băuturi
alcoolice) se petrec cele mai importante fenomene de evaziune,
iar prin preluarea de către stat a producerii sau desfacerii
acestora se înlătură în mare măsură aceste aspecte negative;
pentru că activitatea din acest domeniu este producătoare de
câştiguri importante;
În România primul monopol fiscal a fost cel al sării (1832), apoi a mai
existat monopolul tutunului (în timpul domnitorului Al. I. Cuza 1964 ),
monopolul cărţilor de joc (1866), monopolul hârtiei de ţigaretă (1900).
Ultimul monopol fiscal instituit în România a fost în 2000 asupra
comercializării alcoolului etilic şi rafinat. Ulterior, în 2001 s-a renunţat la
acest monopol.
1.4.3 Taxele vamale
Taxele vamale pot fi percepute de către stat asupra importului,
exportului şi tranzitului de mărfuri. În practica fiscală internaţională, taxele
vamale care se utilizează cel mai frecvent sunt cele asupra importului de
mărfuri.
De asemenea, după forma lor de exprimare, taxele vamale pot fi:ad-
valorem,specific şi compuse:
17
taxele vamale ad-valorem se exprimă ca procent din valoarea
mărfurilor importate;
Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea
fizică de marfă importată;
Taxele vamale compuse apar ca o combinaţie a primelor două;
Cotele de impunere sunt prevăzute în tariful vamal de import al
României şi sunt exprimate în procente (diferenţiate pe mărfuri
sau grupe de mărfuri care fac obiectul taxării: mărfuri
agroalimentare, industriale, produse finite, materii prime etc.)
aplicabile la baza de calcul exprimată în lei. Tariful vamal este
cel în vigoare la data înregistrării declaraţiei pentru stabilirea
valorii în vamă. Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între
10% şi 30%. În general, taxele vamale de import pentru
produsele finite sunt mai mari decât cele pentru materiile prime
şi semifabricate.
Modul de calcul a taxelor vamale
Baza de calcul a taxelor vamale o reprezintă valoarea în vamă a
mărfurilor importate La valoarea în vamă, în măsura în care au fost
efectuate, dar nu au fost cuprinse în preţul mărfii, se includ:
cheltuielile de transport al mărfurilor importate până la frontiera
română;
cheltuieli de încărcare, de descărcare şi de manipulare, conexe
transportului, ale mărfurilor din import aferente parcursului extern;
costul asigurării pe parcursul extern.
18
Baza de impozitare a taxelor vamale este reprezentata de valoarea în
vama a marfurilor.Cotele de impunere sunt prevazute în tariful vamal: -
Comision vamal - reprezinta, conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 32/2001
privind reglementarea unor probleme financiare, comisionul perceput pentru
prestarea serviciilor vamale şi care constituie venit cu destinatie speciala al
bugetului de stat, potrivit prevederilor Legii nr. 8/1994 privind constituirea şi
utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de
control pentru trecerea frontierei, precum şi a celorlalte unitati vamale.
TOTAL DREPTURILOR VAMALE DE PLATIT =Taxe vamale + Comision
vamal + Accize + Taxa pe valoarea adaugata, aceasta este suma care va trebui
să o achite persoana fizica sau juridica dupa caz.
1.4.4 Taxele de timbru şi de inregistrare
Taxele de timbru (poartă acestă denumire pentru că încasarea lor se face prin
aplicarea de timbre fiscale)– se percep la efectuarea de către instituţiile
publice a unor operaţii, cum sunt : autentificarea de acte, eliberarea unor
documente (de exemplu : cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere
auto, etc), legalizări de acte, etc.
Taxele de înregistrare – se percep la vânzări de imobile, la constituirea,
fuzionarea sau dizolvarea societăţilor de capital; de asemenea, ele se percep
asupra fiecărei operaţii de vânzare şi respectiv, cumpărare la bursă, etc.
1.5. Caracteristici principale ale impozitelor indirecte
Impozitele şi taxele sunt caracterizate prin cateva elemente specifice:
19
Potrivit legislaţiei tarii noastre impozitele nu imbraca decat forma baneasca,
element ce-l diferentiaza de orice obligatii neexprimate şi necalculate în bani.
Natura de plata generala a impozitului rezulta din obligatia care se refera la
grupe sau categorii de contribuabili şi nu la subiecti individual determinati.
Caracterul unilateral al obligatiei, în sensul ca beneficiarul neconditionat al
platii este statul, iar contribuabilul nu poate pretinde un echivalent corelativ
direct individual, este vorba despre un caracter ireversibil al impozitului
Noţiunile de impozit cuprinde şi elemente de stabilire a obligatiilor fiscal în
sarcina contribuabililor- aceasta cinsta în procedura fiscala pentru
identificarea concreta a subiectului şi obiectul impunerii, calcularea
impozitului de plata cu ajutorul cotelor de impozit şi platile acestuia la
termenele şi conditiile prevazute de lege şi nu în mod arbitrar.
1.5.1 Taxele cu caracter obligatoriu
ceea ce presupune ca toate persoanele fizice si/sau juridice care realizeaza
venituri dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere să participe
prin impozite la constituirea fondurilor generale ale statului;
1.5.2 Taxele cu titlu definitiv şi nerambursabil
sunt plati catre stat cu titlu definitiv şi nerambursabil, în sensul ca odata
facute, ele sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni şi obiective necesare
membrilor societatii; Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa unei
obligatii de restituire, direct catre contribuabili, a sumei percepute
20
1.5.3 Prelevare fara contracompensatie
sunt o prelevare fara contracompensatie sau fara vreun echivalent direct şi
imediat din partea statului în favoarea contribuabilului.
Sintetizand pluritatea definitiilor mentionate şi multe altele ce exista în
literatura de specialitate , considera ca, impozitul reprezinta o forma de
prelevare silita la dispozitia statului, fara contraprestatie directa şi cu titlu
nerestituibil, a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice / juridice,
în vederea acoperirii unor necesităţi publice . Aceasta definitie releva ca
impozitul are următoarele caracteristici :
a. impozitul nu presupune şi o prestaţie directă ( şi imediată ) din partea
statului . Prin aceasta impozitele se deosebesc de taxe, în cazul carora
exista un raport de contraserviciu direct . Desigur, impozitele presupun
realizarea unor contraservicii publice ( aparare naţională, securitate şi
ordine publică, asistenţă socială, reprezentarea ţării pe plan extern, etc.)
dar acestea nu sunt percepute uşor de oricare dintre contribuabili .
Aceste servicii publice există şi se manifesta pentru intreaga comunitate
umana a fiecarei ţări .
prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile , astfel că niciunul dintre
contribuabili nu poate pretinde o piaţă directă din partea statului, pe baza
impozitelor suportate . Prin aceasta impozitele se deosebesc de împrumuturile
publice care sunt purtatoare de dobânzi ( şi alte avantaje) şi rambursabile
(amortizabile) .
21
Capitol 2. Contabilitatea şi fiscalitatea impozitelor indirecte
Capitol 3. Reglementarea impozitelor indirecte în România
Taxa pe valoarea adăugată (TVA)1
TVA – este un impozit indirect care se varsă la buget de către fiecare entitate (care apare în calitate de vânzător) şi se suportă de consumatorii mărfurilor sau serviciilor respective o dată cu cumpărarea lor.
Este denumit impropriu taxa deoarece impozitul este o prelevare obligatorie şi fără contraprestaţie pe când taxa presupune o contraprestaţie de servicii de către stat sau instituţii ale statului.
Principalele caracteristici ale TVA sunt : Este un impozit general, deoarece în
principiu se aplică la toate tranzacţiile privind bunurile şi serviciile;
Are un caracter universal - deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din economie;
Este un impozit neutru, deoarece cota de impunere se aplică asupra tuturor activităţilor economice;
TVA permite fiecărui agent economic să scadă din taxa pe valoarea adăugată colectată pe cea deductibilă aferentă operaţiunilor din stadiile anterioare necesare realizării produselor sau serviciilor;
Unicitatea – indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, adică deşi trece prin 2 sau mai multe entităţi economice, impozitul este acelaşi ca nivel al cotei de impozitare şi ca mărime în valoare absolută;
Conform codului fiscal se cuprind în sfera de aplicare a TVA operaţiunile impozabile care îndeplinesc cumulativ trei condiţii :
- să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, efectuate cu plată;
- să fie efectuate de persoane impozabile; - să rezulte din activităţi economice reglementate prin lege;
1 Lege 345/2002
22
Prin persoană impozabilă se înţelege orice persoană care, indiferent de statutul său juridic, efectuează de o manieră independentă diverse activităţi economice.
Capitol 4. Cote TVA2
4.1.1 Cota standard de 19 %
Livrari de bunuri mobile si immobile efectuate de catre agentii economici inregistrati ca platitori de TVA catre beneficiari cu sediul sau domiciliul in Romania, cu exceptia cotelor scutite de TVA;
Vanzari de bunuri catre persoanele fizice nerezidente in Romania;
Importul de bunuri mobile, precum si vanzarea acestora catre beneficiari;
Prestarile de servicii pentru care locul impozitarii, este situate in Romania;
Produse din carne comestibila de animale si pasari domestic, inclusive organe si maruntaie, vandute in stare proaspata, preparate si sub forma de conserve;
Peste si produse comestibile din peste Produsele necomestibile provenite de la animale si pasari
domestice; Preparate si semipreparate culinare Faina de grau secara si orez; Faina destinata notretului pentru animale.
2.2.2.Cota redusă de 9 % se aplică pentru :
livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste cu excepţia celor
destinate exclusiv publicităţii;
dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente
istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi
botanice, târguri, expoziţii;
2 Art 140-Legea 571/2003
23
livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora cu excepţia
protezelor dentare (care sunt scutite de TVA);
livrările de produse ortopedice (cârje, bandaje, centuri, fotolii rulante);
medicamente de uz uman şi veterinar;cazarea în cadrul sectorului
hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping
TVA se calculează prin aplicarea cotei procentuale asupra bazei
de impozitare. Baza de impozitare este constituită din :
contrapartida ce a fost obţinută sau urmează a fi obţinută de
furnizor din partea cumpărătorului;
- preţurile de achiziţie sau după caz, preţul de cost; Se includ în baza de
impozitare taxele şi impozitele precum şi cheltuielile.
2.2.3. Cota redusa de 5% pentru:
Aceasta se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor
ca parte a politicii sociale , inclusive a terenului pe care sunt construite.
Livrarea de cladiri , inclusive a terenului pe care sunt construite,
destina spre a fi utilizate drept camine de batrani si pensionari;
Livrarea de cladiri, inclusive a terenului pe care sunt construite,
destinate pentru crese, centre de recuperare si reabilitare pentru
copii cu handicap;
Livrarea de locuinte care au o suprafata de maxim 120m patrati,
nu depaseste platfonul de 380.000 lei, achizitionata de orice
persoana necasatorita sau familie
24
2.2.4. Operatiuni scutite cu drept de deducere
Din punct de vedere ethnic, Legea inlocuieste’’cota 0%’’ cu
sintagma’’ operatiuni cu drept de deducere’’, mentionand in mod
expres ca, incepand cu data intrarii in vigoare a Legii, se interzice
utilizarea expresiei’’ cota 0% TVA’’.
Transporturile international
Exporturile si unele servicii aferente acestora.
Stat
Cod
stat
Cota
standard
T.V.A.
Cota
redusă
T.V.A.Stat
Cod
stat
Cota
standard
T.V.A.
Cota
redusă
T.V.A.
% % % %
Austria AT 20 10 Grecia GR 19 9
Belgia BE 21 6 Irlanda IE 21 13,5
Bulgaria BG 20 7 Italia IT 20 10
Cipru CY 15 5-8 Letonia LV 18 5
Danemarca DK 25 - Lituania LT 18 5-9
Estonia EE 18 5 Luxemburg LU 15 6
Finlanda FI 22 8-17 Malta MT 18 5
Franta FR 19,6 5,5 Marea Britanie GB 17,5
Germania DE 19 7 Olanda NL 19 6
Polonia PL 22 7 Portugalia PT 21 5-12
Republica
CehaCZ
19 5România RO
19 9
Slovacia SK 19 10 Slovenia SI 20 8,5
Spania ES 16 7 Suedia SE 25 6-12
Ungaria HU 20 5
25
Cotele de taxă pe valoarea adăugată aplicabile în statele membre accesorii
(comisioanele, cheltuielile de transport, manipulare, ambalare). TVA este un
venit care alimentează şi bugetul UE deoarece ţările membre varsă o cotă din
încasările realizate pe seama TVA la acest buget. Armonizarea TVA în UE a
presupus reguli unice asupra : sferei de aplicare, bazei de impozitare,
operaţiunilor supuse impozitării, persoanelor impozabile, operaţiunilor scutite.
O aliniere a nivelului şi numărului cotelor încă nu s-a realizat în ţările membre
UE, dar Comisia Europeană a propus 2 cote : cota standard (între 15-25%) şi
cota redusă (minim 5 %).
Capitol 5. Taxa pe valoarea adaugata-principalul impozit indirect
Taxa pe valoarea adugata reprezinta principalul impozit indirect din tara
noastra din punct de vedere al volumului incasarilor la bugetul de stat cat şi al
sferei de aplicare conform legii 571/2003, prevederilor, procedurilor şi
normelor metodologice de aplicare din Codul fiscal:
5.1.1 Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adugata
In sfera de aplicare TVA, se includ operatiile effectuate în
România,care indeplinesc cumulative următoarele conditii:sa fie o livrare de
bunuri sau o prestare de servicii cu plata; locul de livrare a bunului/prestare de
servicii este în România;operatiunile să fie effectuate de catre o persoana
impozabila(sa fie inregistrata în scopuri de TVA); operatiile să rezulte dintr-o
26
activitate economica(productie, comert, agricultura,prestari de servicii,
profesii libere; importurile unde cota de TVA este aceasi daca acestea ar fii
fost produse în tara, iar importul în regim suspensibil (transit) nu intra în sfera
de aplicare TVA.;achizitiile intracomunitare de bunuri cu exceptia cazului în
care sunt effectuate de o persoana impozabila, care efectueaza numai livrari de
bunuri /servicii pentru care taxa nu este deductibila, sau de o persoana fizica
neimpozabila ori cazului unde valoarea totala a acestor achizitii
intracomunitare nu depaseste parcursul anului calendaristic/ nu a depasit pe
parcursul anului anterior platfonul de 10.000 euro.
5.1.2 Sfera de actiune a TVA
1.Operatiuni taxabile cu cota de 19% sau cota redusa de 9%, taxa se aplica la
suma obtinuta din livrari de bunuri/prestari de servicii.
2.La operatiunile scutite cu drept de deducere, nu se datoreaza TVA, dar se
poate deduce TVA ce a fost platita pentru bunurile/serviciile prestate.
3. Operatiuni scutite fara drept de deducere, la acestea nu se datoreaza TVA,
nici nu se poate deduce TVA aferenta bunurilor/serviciilor prestate.
5.1.3 Livrarea de bunuri (teritorialitatea TVA)
Livrarea de bunuri presupune transferul dreptului de proprietate, în categoria
livrărilor de bunuri efectuate prin plata/plata în rate. Executarea silită
lipsurile din gestiune, situaţiile în care s-a dedus TVA, iar dupa aceea s-a
27
schimbat folosinţa bunurilor; punerea gratuită a unor bunuri la dispoziţia unor
persoane, distribuţia de bunuri către asociaţi.
Nu sunt considerate livrări de bunuri următoarele: bunurile distruse în urma
unor calamităţi naturale;stocurile degradate care numai pot fi valorificate,
perisabilităţi.;casarea în limite legale a unor imobilizări care numai pot fi
valorificate, aceasta se poate chiar şi înaintea expirării duratei de viaţă utilă
(mostrele, sponsorizările, etc.).
Excepţii
Locul livrării de bunuri reprezintă locul unde se găsesc bunurile în momentul
când începe expedierea sau transportul, care sunt expediate/transportate de
furnizor,de comparator /terţ, instalează sau montează bunul respectiv,
bunurile livrate la bordul navelor, aeronavelor, trenurilor(locul de plecare a
transportului cu pasageri).;livrarea de gaze naturale, electricitate către
distribuitor(locul unde este stabilit distribuitorul);livrarea de gaze naturale,
energie către terţi(locul livrarii este locul utilizării şi consumul efctiv).
Locul prestării de servicii în vederea aplicării regulilor: închirierea de bunuri
sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor.;utilizarea
activelor în alte scopuri precum şi punerea lor la dispozitia unor persoane cu
titlu gratuit, dacă TVA-ul afferent bunurilor necesare pentru prestarea de
serviciu a fost dedusă.
Nu constituie prestării de servicii cu plată:
28
-utilizarea bunurilor rezultate din activităţile economice ale persoanelor
impozabile, ca parte a unei prestării de servicii efectuată în mod gratuit în
cadrul acţiunilor de sponsorizare sau protocol.; în cazul serviciilor prestate în
mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoane care au efectuat
iniţial livrarea de bunuri/servicii.
Livrările intracomunitare sunt scutite de TVA cu drept de deducere, la acestea
nu se înregistrează TVA aferenta vânzarilor, în alte state member ale U.E.,
dacă în schimb TVA deductibila inregistrata la achiziţia bunurilor vândute,
poate fi dedusă. Astfel operaţiile sunt scutite cu drept de deducere dacă
îndeplinesc două condiţii elementare:
a)se face dovada transportului prin contracte încheiate şi documente de
transport iar pentru transportul efectuat de către beneficiar trebui să existe
confirmarea că acesta a ajuns la destinaţie.
b)Clientul trebuie să transmită furnizorului un cod valabil de înregistrare în
scopuri de TVA, dintr-un alt stat membru U.E., decât cel în care începe
transportul.
Achiziţia intracomunitara se referă la obţinerea dreptului de a dispune, ca şi
proprietar de bunuri, de transportul dintr-un stat membru. Achiziţia nu este
scutită de TVA, intreprinderea care importă o achiziţie este obligată să
înregistreze atât TVA deductibil cât şi TVA colectat aferent. Această operaţie
poartă denumirea de Taxare Inversă (Autotaxare a TVA).Exoprtul este scutit
de TVA cu drept de deducere la fel ca şi livrările intracomunitare.
Importul se impoziteaza cu TVA, acest impozit este plătit în vamă de către
importator.
29
5.1.4 Faptul generator şi exigibilitatea TVA 3
Factorul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile
legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine
îndreptaţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata
taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amanată.
Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
Faptul generator intervine la data livrarii bunurilor/prestărilor de servicii, cu
excepţtiile:pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, unde
faptul generator are loc la data în care consignatarul livreaza clienţilor săi;
pentru bunurile transmise în vederea testării, faptul generator are loc la data
acceptarii de către beneficiar; pentru activitatea de producţie,locul livrării are
loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc în vederea utilizării
stocurilor; în cazul livrării de bunuri /prestari de servicii care se efectuează
continuu, generând decontări sau plăţi successive cum sunt livrările de gaze
naturale, de apă, servicii de telecomunicaţie, energie electrică, etc, faptul
generator intervine în ultima zi a perioadei specificate în contract pentru
bunurile/prestările de servicii livrate, dar perioada nu poate depaşi 1an.
În cazul operaţiilor de închiriere, leasing, concesionare/arendare, faptul
generator intervine la data specificată în contract pentru efectuarea plaţii.
3 Art 134 din Codul Fiscal, introdus prin Legea 343/2006, modificat prin OUG nr. 109/2009
30
Exigibilitatea taxei pentru livrari de bunuri şi prestări de servicii.
Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator, cu
următoarele excepţii:a)la data emiterii unei facturi, înainte de data la care
intervine faptul generator;b)la data la care se încasează avansul; c) la data
retragerii numerarului, pentru livrările de bunuri/prestări de servicii.
Cazul livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de taxă, exigibilitatea taxei
devine cel mai tarziu în data de 15 a zi a luni următoare în care a intervenit
faptul generator. Totuşi exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii, dacă
factura este emisă înainte de data de 15 a lunii următoare celei în care a
intervenit faptul generator.
Cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, acesta este prezentat prin
intervenţia faptului generator, la data în care ar intervene faptul generator
pentru livrarea de bunuri similar statului membru, în care se face achiziţia.
Exigibilitatea intervine la data emiterii facturii dacă aceasta este emisă în cea
de a-15-a zi a luni în care a intervenit faptul generator.
Cazul importurilor de bunuri
-În acest caz cestea sunt supuse taxelor vamale, agricole sau altor taxe
comunitare similar, stabilire ca urmare a unei politici commune, unde faptul
generator şi exigibilitatea TVA, intervin la data la care intervine faptul
generator şi exigibilitatea acelor taxe intracomunitare. În caz contrar faptul
generator şi exigibilitatea taxei intervin la data în care a intervenit faptul
generator şi exigibilitatea acelor taxe comunitare, dacă bunurile importate ar fi
fost supuse unor astfel de taxe. În cazul în care bunurile importate sunt
plasate în intr-un regim vamal special faptul generator şi exigibilitatea taxei
31
intervin la data în care acestea incetează a mai fi plasate intr-un astfel de
regim.
Baza de impozitare
Baza de impozitare este constituită din tot ceea ceconstituie contraprestaţie
obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor/prestator din partea
cumparatorului, beneficiarului sau a unui terţ, exclusive subvenţii direct legale
de preţul acestor operaţiuni.Baza de impozitare cuprinde următoarele
elemente:
-impozitele şi taxele daca prin lege nu se prevede astfel, cu exceptia TVA.
-cheltuielile accesorii cum sunt:comisioanele;cheltuielile de
ambalare;transporturi şi asigurare, solicitate de către furnizor sau prestator
cumparatorului/beneficiarului.
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a)rabatuurile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate
de furnizor, numai cuprind sumele reprezentate de: daune, interese stabilite
prin hotarâre judecatorească definitivă şi irevocabilă, penalizarile şi orice alte
sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau partială a obligaţiilor
contractuale.
b)dobânzile după data livrarii sau prestările
32
Capitol 6. Reflectarea în contabilitate a taxei pe valoarea adugată
6.1.1 Principii generale
Taxa pe Valoarea Adaugată (TVA) este un impozit indirect, bazat pe
criteriul deductibilităţii. Din punct de vedere economic valoarea adăugată este
un indicator care permite măsurarea valorii nou create de intreprindere în
urma activităţii sale.
Valoarea adăugată poate fi definită ca diferenţa între valoarea bunurilor şi
serviciilor produse de intreprindere si cea a serviciilor şi bunurilor utilizate
pentru realizarea lor-numite consumuri intermediare.
Din punct de vedere contabil valoarea adăugată este definită ca diferenţa între
producţia exerciţiului cu marja comercială şi consumurile provenite de la terţi.
Valoarea = Marja + Productia -Consumuri provenite
Adaugată Comercială Exerciţiului de la terţi
Marja comercială se calculează ca diferenţa între vânzările de mărfuri şi costul
de cumparare al mărfurilor vândute.
Producţia exerciţiului este dată de suma între producţia vândută, producţia
stocată şi producţia de imobilizări necorporale şi corporale.
Consumurile provenite de la terţi reprezintă ansamblul cheltuielilor cu materii
prime şi materiale consumabile, cu serviciile efectiv prestate de terţi, inclusiv
personalul angajat din afara intreprinderii.
33
Valoarea adugată permite remunerarea factorilor: forţa de muncă (salarii), stat
(prin impozite, taxe vărsate la stat), creditări prin dobânzi vărsate şi private
(prin beneficii).
Valoarea = Factorul capital uman + Factorul stat + Factorul capital
Pornind de la aceasta definiţie, calculăm valoarea adăugată pentru a determina
baza de impozitare a TVA.
In al doilea rand, TVA poate avea un cost pentru intreprindere, deoarece
elaborarea declaraţiilor privind decontul de TVA şi ţinerea unei contabilităţi
detaliate necesită forţă de munca deloc neglijabilă.
Literatura de specialitate il defineşte ca un cost de gestiune pentru
intreprindere. Datorită modului defectuos de încasare a facturilor pentru
întarzierea lor, intreprinderea poate să aibe un cost legat de gestiunea
trezoreriei, deoarece intreprinderea recuperează TVA deductibilă pe
cumpărarile de bunuri şi servicii cu un decalaj mare de timp. Aceaşi situaţie
apare şi în cazul avansurilor pentru contractele ce urmează să fie realizate
ulterior de furnizori.
TVA este deci un impozit pe consum suportat de consumatorul final.
Intreprinderile au rolul de a colecta impozitul în contul fiscalităţii şi de a vira
diferenţa dintre TVA colectată şi TVA deductibilă la bugetul de stat.
34
6.1.2 Evidenţa TVA 4
Aplicarea prevederilor din Legea nr. 345/2002 necesită întocmirea
următoarelor documente obligatorii pentru plătitorii de taxa pe valoarea
adaugată:
a)Dispoziţia de livrare serveşte ca:
-document pentru eliberarea din magazie a mărfurilor, produselor sau altor
valori materiale destinate vânzării;
-document justificativ de scădere din gestiunea magaziei care face predarea;
-document de baza pentru întocmirea avizului de insoţire a mărfii sau facturii;
b)avizul de insotire a mărfii este un formular cu regim special, distribuit de
unitatea fiscal teritorială şi serveşte ca:
-document pentru eliberarea din magazie a mărfurilor, produselor sau altor
valori destinate vânzarii, trimise pentru prelucrare la terţi, în custodie sau spre
păstrare;
-document de însotire pe timpul transportului;
-document justificativ de scădere din gestiunea furnizorului,
-document pentru întocmirea facturii;
-document de primire în gestiunea cumpăratorului.
4 H.G. nr.831/1997 pentru aprobarea formularelor commune privind activitatea financiara si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora/M.O. 368/19.12.1997.
35
Avizul de însotire a mărfii se întocmeste de către unităţile care nu au
posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării mărfurilor, produselor sau
a altor valori materiale, datorită unor condiţii obiective. Se emite de către
compartimentul desfacere, care semnează de întocmire. Pe avizul de însotire
emis pentru valori materiale trimise la terţi pentru prelucrare se face
menţiunea pentru prelucrare la terţi.
Avizul de însoţire a mărfii nu reprezintă un document legal pentru exercitarea
dreptului de deducere a taxei pe valoarea adugată la cumparatori. Acestia au
obligaţia să solicite furnizorilor emiterea facturilor în termen de 3 zile?
c)Chitanţa fiscala-este un formular cu regim special, distribuit de unitatea
fiscal teritorială care serveşte ca:
-document justificativ privind cumpărarea unor produse sau prestarea unor
servicii în situaţia în care nu se întocmeşte factura;
- document justificativ de înregistrare în contabilitate
- document de însoţire a mărfii pe timpul transportului.
d)factura este un formular cu regim special, distribuit de unitatea fiscală
teritorială şi serveşte ca:
-document de baza căruia se întocmeste instrumental de decontare a
mărfurilor şi produselor livrate, livrarilor sau serviciilor prestate.
-document de încărcare în gestiunea cumpăratorului.
36
-document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului cât şi în cea
a clientului.
Documentele pentru centralizarea operaţiilor efectuate de către agenţii
economici înregistrati în scopuri de TVA, în decursul unei luni:
e)jurnalul pentru vânzari, prin acesta se înteleg următoarele:
-registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea vânzarilor de valori materiale sau
a prestărilor de servicii;
-document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adugata colectata;
-document de control a unor operaţii înregistrate în contabilitate.
Jurnalul pentru vânzari - acesta se întocmeste într-un singur exemplar, se
completează zilnic pe baza unor documente justificative.Unităţile care sunt
scutite de obligaţia emiterii unei facturi, trebuie să întocmească zilnic un
document numit Borderoul de vânzare/încasare, în acesta este descris toate
vânzarile/incasarile dintr-o zi, şi cu acest Borderou se înregistreaza zilnic în
Jurnalul pentru vânzari, şi se stabileşte taxa pe valoarea adăugată colectată.
f) jurnalul pentru cumpărări conţine şi este stabilit astfel:
-registru jurnal auxiliar pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale
sau a prestărilor de servicii;
-document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată;
-document de control al unor operaţii înregistrate în contabilitate;
37
Jurnalul pentru cumpărări se întocmeşte într-un singur exemplar, în care se
înregistrează zilnic documentele tipizate pentru stabilirea corecte a taxei pe
valoarea adăugată.
g) decontul pentru TVA, este un document care trebuie depus la organul
fiscal în fiecare lună, în data de 25 a lunii pentru luna precedenta. În decontul
de TVA este evidenţiată suma taxa exigibilă şi suma impozabilă.
6.1.3 Baza de impozitare
Fiecare agent economic poate înregistra 5 tipuri de TVA :
- 4426 TVA deductibilă (care se înregistrează atunci când agentul
economic achiziţionează materii prime, materiale)
- 4427 TVA colectată (când agentul economic vinde produsele)
- 4428 TVA neexigibilă (atunci când vânzarea de bunuri se
realizează pe baza documentului ,,Aviz de însoţire a mărfii” urmând
ca agentul economic să emită factura ulterior). La sfârşitul
lunii se efectuează regularizarea TVA, respectiv dreptul de deducere
ceea ce presupune scăderea din TVA colectată a TVA deductibilă.
Diferenţa rezultată va trebui să fie plătită statului sau recuperată de
la acesta, după caz, înregistrându-se astfel :
- 4423 TVA de plată (atunci când TVA colectată > TVA
deductibilă)
- 4424 TVA de recuperat (atunci când TVA colectată < TVA
deductibilă)
38
În acest fel se evită impozitarea în cascadă (impozit aplicat la impozit) iar TVA se aplică numai valorii adăugate din fiecare stadiu al circuitului economic, respectiv producţie sau comercializare. Inregistrarea operatiilor privind TVA se realizeaza cu ajutorul contului sintetic de gradul I 442-Taxa pe valoarea adaugata.Fiecare agent economic poate înregistra 5 tipuri de TVA :
- 4426 TVA deductibilă (care se înregistrează atunci când agentul economic achiziţionează materii prime, materiale) - 4427 TVA colectată (când agentul economic vinde produsele) - 4428 TVA neexigibilă (atunci când vânzarea de bunuri se realizează pe baza documentului ,,Aviz de însoţire a mărfii” urmând ca agentul economic să emită factura ulterior)
La sfârşitul lunii se efectuează regularizarea TVA, respectiv dreptul de deducere ceea ce presupune scăderea din TVA colectată a TVA deductibilă. Diferenţa rezultată va trebui să fie plătită statului sau recuperată de la acesta, după caz, înregistrându-se astfel :
- 4423 TVA de plată (TVA colectata > TVA deductibila) TVA de plata=TVA colectata-TVA deductibila - 4424 TVA de recuperat (atunci când TVA colectată < TVA deductibilă), adica: TVA de recuperat=TVA deductibila-TVA colectata.
În acest fel se evită impozitarea în cascadă (impozit aplicat la impozit) iar TVA se aplică numai valorii adăugate din fiecare stadiu al circuitului economic, respectiv producţie sau comercializare.TVA colectata.Suma TVA facturata clientilor depinde de aplicarea cotei procentuale a TVA asupra bazei impozabile, TVA facturata= baza impozabila * cota de TVA.Baza impozabila cuprinde livrari de bunuri sau prestari servicii ca suma totala a pretului negociat intre vanzator si comparator in contrapartida cu livrarile de bunuri sau prestarile de servicii. Se include si toate cheltuielile, taxele de orice natura, in afara de TVA.Baza impozabila= Pretul net total, fara TVASunt incluse in baza de impozitare, ca elemente ale facturii supuse TVA, urmatoarele elemente: pretul de vanzare; cheltuieli accesorii la vanzare ca:accize, taxe vamale pentru bunurile de import;cheltuieli cu receptia si punerea in functiune a mijloacelor fixe.Baza de impozitare(Bi) se determina integral la livrarea de bunuri, prestari de servicii si operatiuni de intermediere, la intocmirea facturilor diferentiat pe fiecare categorie de operatiune.Astfel pentru:
39
Livrari de bunuri; Bi a TVA =Pretul net + Accize+ Alte cheltuieli,Prestari de servicii; Bi a TVA= Tariful negociat,Operatiuni de intermediere; Bi a TVA= Valoarea comisionului obtinut,Bunuri executate de agentii economici pentru folosinta proprie,Bi a TVA= Costul de productie sau pretul de piata, Bunuri si servicii de import:Bi a TVA= Valoarea in vama +taxe vamale+ alte taxe si accize a bunurilorPentru locatia de gestiune;Bi = Contravaloarea suportata de salariatiPentru activitatea de intermediere in turism;Bi = Pretul/tariful incasat inclusiv TVA – pretul facturat de prestatia serviciilor de transport, hoteliere, de restaurant si alti prestatori – cheltuielile effectuate de agenti (asigurare auto, taxe pentru viza, diurnal si cazare pentru soferi, taxe de autostrada, parcare, combustibil).TVA colectata aferenta activitatii de intermediere in turism, se calculeaza prin aplicarea cotei recalculare de 15,966% asupra bazei de impozitare determinata mai sus.Pentru vanzari de bunuri in regim de second-hand;Bi = Pretul de vanzare inclusiv TVA –pretul de cumparare al bunurilor respective.Pentru operatiuni realizate de casele de amanet;Bi= pretul de vanzare al bunurilor care devin proprietatea casei de amanet prin necesitatea imprumutului.Pentru bunuri care devin proprietatea casei de amanet si sunt cedate cu titlul gratuit sau folosinta proprie; Bi = Pretul de achizitie al bunurilor.
Bibliografie
HG nr 192 din 25.02.2009
OUG nr. 29 din 25.03.2009
40
Legea 571/2003
Codul fiscal, adoptat prin Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003,cu modificarile si completarile ulterioare(M.O. nr. 927 din data 23 decembrie 2003)
Legea nr.345 din 1 iunie 2002 privind tax ape valoarea adaugata.
41