Trăiau odată în bună prietenie un iepuraş şi o vulpe. Iepuraşul îşi făcuse o căsuţă trainică şi călduroasă.

Vulpea râsese cu poftă de hărnicia iepuraşului, dar venind iarna, îşi înjghebă şi ea în pripă o căsuţă de gheaţă.

Toată iarna cei doi prieteni s-au înţeles de minune; ba mergea iepuraşul la vulpe, ba venea vulpea la iepuraş.

Sosi însă primăvara şi căsuţa vulpii se topi. Îngrozită, cumătra alergă la iepuraş şi-l rugă s-o găzduiască.

,, - Frăţioare, mor ! Mi s-a topit căsuţa ! Te rog primeşte-mă la tine !” Iepuraşul milos o primi.

Şireata, cum se văzu în casă, se şi făcu stăpână şi cât ai clipi, îl aruncă pe iepuraş afară.

Amărât, iepuraşul se aşeză plângând sub un copac. Cum plângea, numai că se apropie un lup.

- De ce plângi , iepuraşule ?

- Of! Lupule! Am găzduit vulpea că i s-a topit căsuţa,dar ea m-a alungat.

- Las pe mine c-o gonesc eu! zise lupul şi apropiindu-se de fereastra căsuţei, începu să răcnească:

- Vulpe, ieşi degrabă afară, că de nu, rău o să-ţi pară!

- Lupule, ia bine seama, dacă ies îţi scarmăn blana !

Lupul, speriat o luă la fugă, iar iepuraşul rămase plângând. Tocmai atunci trecu ursul şi-l întrebă:

- De ce plângi , iepuraşule ?

- Ia ! am găzduit vulpea că i s-a topit căsuţa, dar ea m-a alungat.

- Vulpe ,ieşi , nu aştepta, c-apoi vai de coada ta.

- Las , piticule , că-i vin eu de hac ! zise ursul şi apropiindu-se furios de uşa căsuţei

strigă :

- Ursule, ia bine seama, dacă ies îţi scarmăn blana !

Înfricoşat,fugi şi ursul. Iacă însă şi cocoşul. Aflând pricina iepuraşului, bătu voiniceşte în uşa căsuţei, strigând :

- Am adus coasă tăioasă. Ori te tai , ori ieşi din casă! Vulpea înspăimântată se pregăti de plecare.

Şi tremurând de frică, o zbughi pe uşă, iar iepuraşul rămase bucuros în căsuţa lui.