Post on 12-Sep-2019
transcript
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 18 octombrie 2010
S U M A R
1. Domnul senator Gabriel Mutu anunţă demisia sa din Partidul Democrat Liberal şi din
Grupul parlamentar al PDL, urmând să activeze ca senator independent afiliat Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, începând cu data de 18 octombrie 2010.
9
2. Aprobarea ordinii de zi şi a programului de lucru. 9 şi 12
3. Aprobarea solicitării domnului senator Petre Daea ca domnul László Borbély,
ministrul mediului şi pădurilor, să informeze plenul Senatului cu privire la accidentul
ecologic din Ungaria.
9
4. Adoptarea tacită, prin împlinirea termenului la data de 13 octombrie, respectiv
14 octombrie a.c., a următoarelor iniţiative legislative:
- Propunerea legislativă pentru modificarea art. 451 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006
privind reforma în domeniul sănătăţii; (L379/2010)
- Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii; (L381/2010)
- Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 69/2000, Legea educaţiei fizice şi
sportului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 200 din 9 mai 2000, cu
modificările şi completările ulterioare; (L350/2010)
- Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 356/2003 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român; (L374/2010)
- Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010
privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale. (L453/2010)
12
5. Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii
Constituţionale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului,
conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată:
- Lege pentru ratificarea Acordului dintre România şi Organizaţia Europeană pentru
Cercetări Nucleare (CERN) privind statutul de candidat la aderarea la CERN,
semnat la Geneva la 11 februarie 2010.
13
6. Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori: 13
- 2 -
- Vasile Nistor (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Apel la unitate!”;
- Ecaterina Andronescu (PSD+PC) – declaraţie politică referitoare la situaţia
doamnei învăţătoare Cristiana Anghel, aflată în a 56-a zi de grevă a foamei;
- Ioan Ghişe (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Preşedintele Băsescu şi
Guvernul PDL duc România la dezastru sau jocul de-a alba-neagra cu viitorul
poporului român”;
- Tudor Udriştoiu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,20 octombrie – Ziua
Mondială a Statisticii”;
- Ioan Mang (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Guvernul îşi bate joc de
munca Senatului”;
- Nicolae Robu (PNL) – declaraţie politică referitoare la decizia Guvernului Boc de
adoptare a Legii educaţiei naţionale prin asumarea răspunderii;
- Elena Mitrea (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Noi tăieri de venituri,
soluţii anticriză de iarnă în stilul Guvernului Boc”;
- Alexandru Mocanu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Întărâtă-i, drace!”;
- Dumitru Oprea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Respectarea legii trebuie
să înceapă din Parlament”;
- Gheorghe David (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,În Timiş, recolta din
acest an a fost peste medie”;
- Mihail Hărdău (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Bârna, paiul şi mălaiul
sau despre dubla măsură”;
- Alexandru Pereş (PDL) – declaraţie politică referitoare la evenimentele
diplomatice şi politice desfăşurate recent în judeţul Alba;
- Mihai Niţă (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua Internaţională pentru
Eradicarea Sărăciei”;
- Mihaela Popa (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,18 octombrie – Ziua
Europeană a Luptei împotriva Traficului de Persoane”;
- Iulian Urban (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Stimulentul sau viaţa”;
- Gheorghe Bîrlea (PDL) – declaraţie politică având ca titlu „Puterea şi opoziţia,
dincolo de clişee şi prejudecăţi în democraţie”;
- Ioan Sbîrciu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Rolul mass-mediei în
formarea generaţiilor viitoare”;
- Şerban Rădulescu (PDL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Antimoţiune pe
sănătate”;
- Adrian Ţuţuianu (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Guvern haotic,
- 3 -
pierdut discernământ”;
- Gheorghe Pop (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua Internaţională
pentru Eradicarea Sărăciei – 17 octombrie”;
- Şerban Constantin Valeca (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,România
este în clocot, iar Guvernul orbecăie”;
- Nicolae-Dănuţ Prunea (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Adoptarea
Legii educaţiei în condiţii de forţă şi dictat”;
- Nicolae Moga (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Primarii PSD din
judeţul Constanţa nu mai rabdă guvernarea portocalie”;
- Ion Toma (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,Numai profesor să nu fii!”;
- Doina Silistru (PSD+PC) – declaraţie politică având ca titlu ,,16 octombrie – Ziua
Internaţională a Alimentaţiei”;
- Laurenţiu Florian Coca (PSD+PC) – declaraţie politică referitoare la Legea nr. 118/2010
şi la consecinţele aplicării acesteia;
- Minerva Boitan (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,România – la întâlnirea
cu foamea şi sărăcia”;
- Cornel Popa (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ţara premierului care nu
ştie nimic”;
- Marius-Petre Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Paradoxurile
Guvernului Băsescu-Boc”;
- Emilian-Valentin Frâncu (PNL) – declaraţie politică având ca subiect decizia
preşedintelui Traian Băsescu de a retrimite Legea pensiilor în Parlament;
- Paul Ichim (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Ziua Internaţională pentru
Eradicarea Sărăciei”;
- Romeo-Florin Nicoară (PNL) – declaraţie politică având ca titlu ,,Declaraţii
politice marca Videanu”;
- Sorin-Serioja Chivu (Grupul parlamentar al senatorilor independenţi) – declaraţie
politică având ca titlu ,,Opoziţia – Proiectul Legii educaţiei”.
7. Întrebări şi interpelări adresate Guvernului de doamna şi domnii senatori:
Alexandru Pereş, Ioan Mang, Ion Ruşeţ, Doina Silistru, Gheorghe David, Laurenţiu
Florian Coca, Dumitru Oprea, Vasile Pintilie, Valer Marian, Mario-Ovidiu Oprea,
Florin Constantinescu, Gheorghe Marcu.
67
- 4 -
S T E N O G R A M A
şedinţei Senatului din 18 octombrie 2010
Şedinţa a început la ora 17.10.
Lucrările au fost conduse de domnul senator Teodor-Viorel Meleşcanu,
vicepreşedinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gheorghe David şi Adrian Ţuţuianu,
secretari ai Senatului.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnule senator Vosganian, vă rog să vă ocupaţi locul în sală, că nu putem să
începem fără dumneavoastră.
Domnilor colegi,
Întrucât şedinţa Biroului permanent continuă, fiind o discuţie cu sindicatul
funcţionarilor parlamentari, îl rog pe domnul secretar Gheorghe David să verifice prezenţa
pentru a putea începe prezentarea declaraţiilor politice.
Vă rog, domnule secretar David.
Domnul Gheorghe David:
Doamnelor şi domnilor senatori, voi face prezenţa.
Albert Álmos prezent
2. Andrei Florin-Mircea prezent
3. Andronescu Ecaterina prezentă
4. Antonescu George-Crin-Laurenţiu absent
5. Arcaş Viorel prezent
6. Ariton Ion prezent
7. Badea Viorel-Riceard prezent
8. Banias Mircea-Marius prezent
9. Bara Ion prezent
10. Başa Petru delegaţie
11. Bădescu Iulian prezent
12. Bălan Gheorghe-Pavel prezent
13. Belacurencu Trifon prezent
14. Berca Gabriel prezent
- 5 -
15. Berceanu Radu-Mircea prezent
16. Bîgiu Marian-Cristinel absent
17. Bîrlea Gheorghe prezent
18. Blaga Vasile prezent
19. Boagiu Anca-Daniela prezentă
20. Boitan Minerva prezentă
21. Bokor Tiberiu prezent
22. Borza Dorel-Constantin-Vasile prezent
23. Bota Marius-Sorin-Ovidiu prezent
24. Calcan Valentin-Gigel prezent
25. Câmpanu Liviu absent
26. Chelaru Ioan prezent
27. Chirvăsuţă Laurenţiu absent
28. Chivu Sorin-Serioja absent
29. Cibu Constantin-Sever prezent
30. Cinteză Mircea prezent
31. Coca Laurenţiu Florian prezent
32. Constantinescu Florin prezent
33. Constantinescu Viorel prezent
34. Cordoş Alexandru prezent
35. Corlăţean Titus delegaţie
36. Crăciun Avram prezent
37. Cseke Attila-Zoltán prezent
38. Daea Petre prezent
39. David Cristian absent
40. David Gheorghe prezent
41. Diaconescu Cristian absent
42. Diaconu Mircea prezent
43. Dobra Nicolae prezent
44. Dumitru Constantin absent
45. Fekete-Szabó András-Levente prezent
46. Feldman Radu-Alexandru absent
- 6 -
47. Filip Petru prezent
48. Fodoreanu Sorin prezent
49. Frâncu Emilian-Valentin absent
50. Frunda György prezent
51. Găină Mihăiţă prezent
52. Geoană Mircea-Dan absent
53. Ghişe Ioan prezent
54. Greblă Toni prezent
55. Grosu Corneliu absent
56. Günthner Tiberiu absent
57. Gyerkó László absent
58. Haşotti Puiu prezent
59. Hărdău Mihail prezent
60. Humelnicu Augustin-Daniel prezent
61. Ichim Paul prezent
62. Igaş Traian-Constantin Guvern
63. Ion Vasile prezent
64. Iordănescu Anghel prezent
65. Jurcan Dorel prezent
66. Lazăr Sorin-Constantin prezent
67. Luca Raymond absent
68. Mang Ioan prezent
69. Marcu Gheorghe prezent
70 Mardare Radu-Cătălin prezent
71. Marian Ovidiu prezent
72. Marian Valer prezent
73. Markó Béla Guvern
74. Mazăre Alexandru prezent
75. Măgureanu Cezar-Mircea absent
76. Mărcuţianu Ovidius absent
77. Meleşcanu Teodor-Viorel prezent
78. Mihăilescu Petru-Şerban absent
- 7 -
79. Mitrea Elena prezentă
80. Mitrea Miron-Tudor prezent
81. Mîrza Gavril prezent
82. Mocanu Alexandru prezent
83. Mocanu Toader prezent
84. Moga Nicolae prezent
85. Mustăţea Vasile prezent
86. Mutu Gabriel prezent
87. Necula Marius-Gerard prezent
88. Nedelcu Vasile prezent
89. Nicoară Marius-Petre prezent
90. Nicoară Romeo-Florin prezent
91. Nicolaescu Sergiu-Florin absent
92. Nicula Vasile-Cosmin absent
93. Nistor Vasile prezent
94. Niţă Mihai prezent
95. Onofrei Orest prezent
96. Oprea Dumitru prezent
97. Oprea Mario-Ovidiu prezent
98. Panţuru Tudor prezent
99. Paşca Liviu-Titus prezent
100. Păran Dorin prezent
101. Pereş Alexandru prezent
102. Pintilie Vasile prezent
103. Plăcintă Sorina-Luminiţa absentă
104. Pop Gheorghe prezent
104. Popa Cornel prezent
106. Popa Mihaela prezentă
107. Prodan Tiberiu-Aurelian prezent
108. Prunea Nicolae-Dănuţ prezent
109. Rasaliu Marian-Iulian prezent
110. Rădulescu Cristian prezent
- 8 -
111. Rădulescu Şerban prezent
112. Robu Nicolae prezent
113. Rotaru Ion prezent
114. Ruşanu Dan-Radu absent
115. Ruşeţ Ion prezent
116. Saghian Gheorghe absent
117. Savu Daniel prezent
118. Sârbu Ilie prezent
119. Sbîrciu Ioan prezent
120. Secăşan Iosif prezent
121. Severin Georgică prezent
122. Silistru Doina prezentă
123. Staicu Dumitru-Florian prezent
124. Stănişoară Mihai prezent
125. Şova Dan-Coman prezent
126. Tămagă Constantin absent
127. Toma Ion absent
128. Ţopescu Cristian-George prezent
129. Ţuţuianu Adrian prezent
130. Udriştoiu Tudor prezent
131. Urban Iulian prezent
132. Valeca Şerban Constantin absent
133. Vasilescu Lia-Olguţa absentă
134. Verestóy Attila prezent
135. Voicu Cătălin absent
136. Voiculescu Dan absent
137. Vosganian Varujan prezent
Domnule preşedinte de şedinţă, suntem în cvorum.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Stimaţi colegi,
Înţeleg că avem peste 70 de colegi senatori prezenţi în sală.
- 9 -
Până când domnul secretar Gheorghe David ne va comunica numărul exact, ca să
câştigăm timp, aş vrea să începem lucrările.
Dacă vă uitaţi la mine veţi vedea că sunt un Mircea Geoană mai în vârstă, desigur.
În desfăşurarea lucrărilor voi fi asistat de domnii senatori Gheorghe David şi
Adrian Ţuţuianu, secretari ai Senatului.
Încep prin a supune votului dumneavoastră ordinea de zi.
*
Înainte de a trece la aprobarea ordinii de zi, a solicitat cuvântul domnul senator
Mutu Gabriel pentru a face o declaraţie.
Vă rog, microfonul central.
Domnul Gabriel Mutu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Doresc să fac un anunţ în faţa dumneavoastră. Începând de astăzi, 18 octombrie
2010, voi activa în Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, deoarece mi-am dat
demisia din Partidul Democrat Liberal. (Aplauze)
Totodată, doresc să mulţumesc colegilor senatori din Grupul parlamentar al PDL
pentru cei doi ani petrecuţi împreună, foarte interesanţi, cel puţin pentru mine.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Mulţumim pentru încredere colegilor din Grupul parlamentar al PDL.
*
Supun la vot ordinea de zi.
Vă rog să votaţi cine este pentru ordinea de zi, aşa cum este prezentată în proiect.
Un moment, vă rog.
Întrerupem procedura de vot… Domnul Onofrei doreaţi să luaţi cuvântul?... Doriţi
să vă luaţi cartela!...Poate aprobăm ordinea de zi.
*
Vă rog, domnul senator Daea. Microfonul 4.
Domnul Petre Daea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
- 10 -
Cred că suntem cu toţii interesaţi de ce se întâmplă în spaţiul danubian, gândindu-ne
la faptul că, nu demult – şi regretăm incidentul care s-a petrecut pe teritoriul Ungariei – am
putut vedea în presă şi foarte puţin în paginile oficiale ale rapoartelor pe care le prezintă
Guvernul şi ministerul…
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnule senator Daea, mă scuzaţi…
Totuşi, sunteţi total în afara ordinii de zi. Dacă doriţi să susţineţi o declaraţie
politică, să puneţi o întrebare sau o interpelare, v-aş ruga respectuos să aşteptaţi până
ajungem la punctul respectiv, măcar să aprobăm ordinea de zi…
Domnul Petre Daea:
Domnule preşedinte,
Dumneavoastră aveţi şi simţul umorului şi şimţul exactităţii. Şi unul, şi altul v-au
părăsit astăzi!(Aplauze)
Şi ca să vă răspund cu exactitatea pe care dumneavoastră aţi părăsit-o astăzi, când
aţi preluat comanda şedinţei, aş vrea să vă spun că fac propunerea ca Senatul României să
solicite domnului ministru Borbely un raport sau să fie prezent în Senatul României, unde
să informeze pe senatorii României care este situaţia în urma incidentului pe care îl ştim cu
toţii, fără a putea evalua consecinţele, motiv pentru care interesul ne împinge spre o
asemenea propunere, ţinând seama că ordinea de zi poate fi îmbunătăţită, domnule
preşedinte de şedinţă.
Iată cât de exact sunt vizavi de observaţia dumneavoastră.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Domnul senator,
Înţeleg că dumneavoastră aţi dori ca ordinea de zi să fie completată cu un punct
prin care să se solicite domnului ministru Borbely să prezinte un raport asupra situaţiei…
Domnul Petre Daea:
Dumneavoastră spuneaţi cândva că acea gândire de ardelean este contra-piedul
calculatorului acum. Sunteţi exact unde eu voiam să ajung.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc foarte mult.
Sfatul meu sincer, dacă îmi permiteţi să vă dau un sfat, ar fi să propuneţi acest
lucru într-o primă şedinţă a Biroului permanent, care să ne poată face o asemenea
propunere pentru ordinea de zi.
- 11 -
Dacă Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC vă susţine şi dumneavoastră
susţineţi această propunere, până la urmă o voi supune la vot. Vă rog, domnule senator
Daea, microfonul 4.
Domnul Petre Daea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Este susţinută această propunere de către grup, iar Biroul permanent văd că are
şedinţe prelungite şi mi-e teamă să nu prelungească această analiză. De aceea am supus
propunerea plenului Senatului, care hotărăşte şi care este astăzi în dispozitiv de lucru.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Sunt comentarii în legătură cu propunerea domnului senator Daea de suplimentare
a ordinii de zi cu un asemenea punct?
Domnule senator Cristian Rădulescu, aveţi cuvântul, microfonul central, vă rog.
Domnul Cristian Rădulescu:
Strict pe procedură, fiindcă pe fond, sigur, este o problemă care suscită foarte mult
interes şi chiar ar fi o iniţiativă bună. Legislativul are posibilitatea să organizeze, din când
în când, astfel de discuţii, dar înscriindu-se într-o anumită activitate parlamentară – nu este
nici întrebare, nici interpelare, nici legiferare, ci este invitarea unui ministru pentru o
dezbatere pe o temă specifică – aceasta chiar, în mod categoric, trebuie să treacă prin
Biroul permanent, care se întruneşte mâine dimineaţa, la ora 9.30.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Domnul senator Daea a făcut o propunere … (Domnul senator Daea intenţionează
să intervină din nou.)
Lăsaţi, domnule senator Daea, sunt convins că aveţi argumente. Domnul senator
Cristian Rădulescu a fost … (Domnul senator Daea simulează scoaterea pălăriei în faţa
domnului senator Teodor-Viorel Meleşcanu, preşedinte de şedinţă.)
Vă mulţumesc frumos că v-aţi scos pălăria.
Domnul senator Rădulescu s-a opus. În aceste condiţii, supun votului
dumneavoastră propunerea domnului senator Daea privind înscrierea unui punct
suplimentar în ordinea de zi, direct în plen. Vă rog să votaţi.
Cu 47 de voturi pentru, 16 voturi împotrivă şi 17 abţineri, propunerea a fost
aprobată.
Domnule senator Daea, vă rog.
Domnul Petre Daea (din sală):
Este foarte bine. Vedeţi ce înseamnă să stai lângă electorat?
- 12 -
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc foarte mult.
Vă propun să introducem acest punct în ordinea de zi înaintea punctului 4, după
declaraţii politice, după nota privind adoptarea tacită a unor iniţiative legislative şi după
aprobarea procedurii de urgenţă.
Deci propunere de a invita pe ministrul mediului şi pădurilor pentru a prezenta şi
pentru a dezbate pe marginea accidentului din Ungaria. O să vă rog, domnule senator
Daea, să formulaţi această propunere.
Vă mulţumesc.
*
Stimaţi colegi,
Vă propun să adoptăm totuşi ordinea de zi, până la urmă, dacă sunteţi de acord. Vă
rog să votaţi ordinea de zi amendată cu propunerea domnului senator Daea. Vă rog să
votaţi.
Cu 81 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 5 abţineri, ordinea de zi amendată a
fost aprobată.
Programul de lucru pe care vi-l propun este să avem lucrări în plen până la ora
18.00, cu declaraţii politice şi dezbaterea unor iniţiative legislative. De la ora 18.00 la ora
19.30, întrebări şi interpelări.
Vă rog să votaţi programul de lucru.
Cu 76 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 5 abţineri, programul de lucru a fost
aprobat.
Stimaţi colegi,
Am o rugăminte. Având în vedere că avem foarte puţin timp la dispoziţie şi avem
nevoie şi de câteva anunţuri pe care le voi face în plen, vă rog, pe cât putem – fără niciun
fel de forţare – ca cei care doresc să depună în scris declaraţiile politice să o poată face.
*
Vă rog să-mi permiteţi, înainte de a trece la declaraţii politice, să fac două lucruri:
În primul rând, vă informez despre nota privind adoptarea tacită, prin împlinirea
termenului la data de 13 octombrie, respectiv 14 octombrie 2010, a următoarelor iniţiative
legislative:
1. Propunerea legislativă pentru modificarea art. 451 din Legea nr. 95 din 14 aprilie
2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii.
- 13 -
3. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 69/2000, Legea educaţiei
fizice şi sportului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 200 din 9 mai 2000, cu
modificările şi completările ulterioare.
4. Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 356/2003 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român.
5. Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010
privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale.
Toate aceste cinci iniţiative legislative se consideră adoptate prin îndeplinirea
termenului de adoptare tacită şi urmează să fie transmise Camerei Deputaţilor spre
dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională.
*
În al doilea rând, vă rog să-mi permiteţi să citesc o notă – fiind plenul încă destul de
mare – pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.
În conformitate cu prevederile art. 15 alineatele (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a depus la secretarul general al
Senatului, în vederea exercitării de către senatori a dreptului de sesizare a Curţii
Constituţionale, următoarea lege:
- Legea pentru ratificarea Acordului dintre România şi Organizaţia Europeană
pentru Cercetări Nucleare (CERN) privind statutul de candidat la aderarea la CERN,
semnat la Geneva la 11 februarie 2010.
Procedura este de a vă aduce la cunoştinţă în plen posibilitatea de a exercita aceste
drept constituţional care vă revine.
*
Trecem acum la declaraţii politice şi aş dori să invit … Din partea Grupului
parlamentar al PDL s-au înscris: domnul senator Alexandru Mocanu, domnul senator
Vasile Nistor, domnul senator Tudor Udriştoiu, domnul senator Dumitru Oprea, domnul
senator Gheorghe David, domnul senator Mihail Hărdău, domnul senator Alexandru Pereş
– care citeşte declaraţia politică –, domnul senator Mihai Niţă, doamna senator Mihaela
Popa, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Gheorghe Bîrlea, domnul senator Ion
Sbîrciu şi domnul senator Şerban Rădulescu.
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC s-au înscris la cuvânt:
doamna senator Ecaterina Andronescu, domnul senator Ioan Mang, domnul senator Adrian
Ţuţuianu, doamna senator Elena Mitrea, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator
Şerban Valeca, domnul senator Dănuţ Prunea, domnul senator Nicolae Moga. Domnul
- 14 -
senator Ion Toma şi doamna senator Doina Silistru nu citesc declaraţiile politice. De
asemenea, s-a înscris la cuvânt domnul senator Laurenţiu Florian Coca.
Din partea Grupului parlamentar al PNL s-au înscris: domnul senator Ioan Ghişe,
doamna senator Minerva Boitan şi domnul senator Cornel Popa. Domnii senatori nu citesc în
plen declaraţiile politice. Tot din partea Grupului parlamentar al PNL au depus declaraţii, pe
care nu le citesc în plen, domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, domnul senator Paul Ichim,
domnul senator Romeo-Florin Nicoară şi domnul senator Marius-Petru Nicoară.
Din partea Grupului parlamentar al UDMR nu este nicio declaraţie politică.
Din partea Grupului parlamentar al independenţilor a depus declaraţia politică
domnul senator Sorin-Serioja Chivu.
Având în vedere că avem cam … (Domnul senator Nicolae Robu se îndreaptă către
tribună pentru a citi declaraţie politică.)
Dumneavoastră vreţi să citiţi declaraţia politică. Deocamdată, nu figuraţi pe listă,
dar vă înscriem, domnule senator.
Vă mulţumesc.
Vă rog, în măsura în care este posibil, să limităm, într-adevăr, declaraţiile politice,
iar pe cei care doresc să le prezinte în scris îi rog să folosească această ocazie, având în
vedere că mai avem 25 de minute.
Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Mocanu, din partea Grupului
parlamentar al PDL. (Discuţii la prezidiu.)
A depus în scris declaraţia politică.
Domnul senator Gheorghe David. Nu. Atunci, domnul senator Şerban Rădulescu?
Domnul Şerban Rădulescu (din sală): Nu.
Domnul Gheorghe David (de la prezidiu):
Domnule senator Nistor Vasile.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Unde este domnul senator Nistor Vasile, pentru că nu este înscris pe listă? Scrie că
domnul senator Nistor Vasile a depus declaraţia politică.
Domnule senator Vasile Nistor, din partea Grupului parlamentar al PDL, vă rog,
microfonul central. Se pregăteşte doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea
Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Vasile Nistor:
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
„Apel la unitate!”
- 15 -
În cei 20 de ani de când sunt implicat în politică, vă mărturisesc că, deşi România a
mai trecut prin perioade dificile, ca acum parcă nu a fost niciodată.
Criza politică, economică şi financiară de acum generează un pericol iminent, în
opinia mea: falimentul României! Excesele scandalurilor şi prelungirea nepermisă a
tensiunilor din interiorul instituţiilor statului, toate măsurile anticriză şi birurile grele
asupra populaţiei duc la haos, un haos care ne cuprinde parcă pe zi ce trece.
Oamenii sunt sătui de politicianism, au nevoie de o stabilitate politică şi mai ales de
o stabilitate economică şi financiară.
Este suficientă o primă privire în jur ca să aflăm cum stăm. Nu s-a făcut mai nimic
pentru oameni, pentru protecţia şi siguranţa lor. Mai nimic. Constat cu amărăciune acest fapt.
Toţi vorbitorii manifestă o mare competenţă când vine vorba despre convulsii
sociale, pericole, teamă, criză, dar soluţii… deloc. Trăim vremuri încărcate de zbucium, de
revoltă, de criză pe toate planurile. Asemenea vremuri au nevoie de oameni care să-şi
asume situaţia, dar să aibă putere de a le face faţă prin verticalitate, prin consecvenţă,
onestitate şi omenie.
Ei bine, prin natura statutului nostru, noi suntem aceia! Noi suntem în măsură să
schimbăm ceva! Nu ne putem retrage în carapacea oferită de partid, ci trebuie să ne
implicăm cu toată forţa noastră şi să lăsăm conştiinţa noastră să dicteze!
Provenim din domenii diferite ale vieţii, fiecare cu experienţe profesionale solide…
Şi totuşi, ceea ce ne-a unit aici a fost, şi nu trebuie să uităm aceasta, preocuparea pentru
binele cetăţenilor acestei ţări.
Văd cu multă tristeţe cum în politica românească de acum purtăm un dialog al
surzilor: nu se dă replică pe temele în discuţie, fiecare vine cu tema scrisă de la partid,
trecem unii pe lângă alţii precum pietonii, nu ne concentrăm toţi asupra aceloraşi subiecte.
Fiecare încearcă să-i convingă pe ceilalţi de miezul ascuns al adevărului propriu… Aceasta
este politica românească de ceva timp şi iată rezultatul: haosul din ţară şi lipsa noastră de
credibilitate în faţa cetăţenilor pe care, în lupta orgoliilor noastre, am uitat să-i mai
reprezentăm.
Continui să cred că unii dintre dumneavoastră mai au simţul măsurii, al ridicolului,
al penibilului, până la urmă al respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi şi cred că se mai
poate face totuşi ceva, doar fiind uniţi şi lăsând interesele personale şi doctrinele politice
deoparte.
Această criză nu este numai a PDL, este criza tuturor partidelor care au condus
România în ultimii 20 de ani.
Vă mulţumesc. (Aplauze)
- 16 -
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc foarte mult.
O invit la microfon pe doamna senator Ecaterina Andronescu, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Ioan Ghişe,
senatorul braşovenilor, din partea Grupului parlamentar al PNL.
Doamna Ecaterina Andronescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Demersul meu de astăzi se doreşte a fi un gest de solidaritate cu doamna învăţătoare
Cristiana Anghel. Doamna învăţătoare Cristiana Anghel se află în cea de-a 56-a zi de grevă
a foamei. Ea duce o luptă dreaptă cu un Guvern care o tratează, din păcate, abuziv şi
nedrept.
Domnul Videanu, un important lider al partidului de guvernământ, adresându-se, en
passant, doamnei învăţătoare, îi spunea că „pot să intre în grevă alţi o mie de dascăli, vor fi
trataţi la fel” şi transfera responsabilitatea rezolvării problemei doamnei Cristiana Anghel
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Întrucât starea sănătăţii doamnei învăţătoare Cristiana Anghel se agravează cu
fiecare zi, cer autorităţilor statului român să se implice în identificarea soluţiei pentru
rezolvarea problemei pentru care doamna Cristiana Anghel a intrat în greva foamei, în
urmă cu 56 de zile.
Cred că, altfel, Guvernul va făptui o crimă pentru care se face întru totul vinovat.
De asemenea, stimaţi colegi, aş vrea să reamintesc autorităţilor statului român că
puterea le-a fost dată de cetăţenii României pentru a lucra în folosul oamenilor şi nu
împotriva lor.
Mă adresez doamnei învăţătoare şi o rog, cu tot respectul pe care i-l port, să
înceteze greva foamei. Sistemul românesc de învăţământ are nevoie de personalităţi care
au dovedit ţinută intelectuală şi verticalitate şi, de aceea, cred că este aşteptată în şcoala în
care lucrează, iar locul Domniei Sale acolo este foarte important.
Vă mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Ghişe. Se pregăteşte domnul senator
Sorin-Serioja Chivu, dacă este prezent. Dacă nu, se pregăteşte domnul senator Ioan
Sbîrciu, din partea Grupului parlamentar al PDL.
Vă rog, domnule senator Ghişe, microfonul central.
- 17 -
Domnul Ioan Ghişe:
Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte al Senatului.
Stimate doamne şi stimaţi domni colegi senatori,
Aş putea intitula declaraţia mea politică „Preşedintele Băsescu şi Guvernul PDL
duc România la dezastru sau jocul de-a alba-neagra cu viitorul poporului român”.
Constituţia României consfinţeşte prin art. 61 că „Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Constituţia
României, în art. 137 spune că formarea, gestionarea, administrarea şi controlul banilor
publici se face numai prin lege. Dacă citim şi urmărim declaraţiile Preşedintelui României,
premierului Emil Boc, foştilor miniştri de finanţe, domnul Pogea şi domnul Vlădescu,
ministrului muncii – care a fost şi a celui prezent –, guvernatorului Băncii Naţionale a
României sau ale celor doi consilieri personali, domnul Vasilescu şi domnul Croitoru,
descoperim nişte amuzamente care sunt compatibile cu „ cascadorii râsului”.
În 15 iulie 2010, guvernatorul Băncii Naţionale ne spune că, în măsura în care o
ţară are asemenea rezerve, poate atrage alţi bani.
De curând, în 10 octombrie 2010, consilierul său spune citez: „Când eşti prea
îndatorat nimeni nu te mai împrumută”.
Astăzi, preşedintele Băsescu este citat într-un ziar afirmând că citez: „reducerea
cotei unice nu este o soluţie” şi se declară adeptul scăderii contribuţiilor sociale, susţinând
că TVA nu va creşte. O fi hotărât Domnia Sa!
În 6 septembrie 2010, acelaşi Preşedinte al României, domnul Băsescu, spune către
domnul Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, aşa: „Propunerea mea către
dumneavoastră este ca, cu ocazia vizitei din octombrie, să ne uităm la viitorul acord între
România şi FMI, să vedem dacă soluţia corectă este extinderea actualului acord” şi aşa mai
departe.
Duminică, la Pro TV, domnul preşedinte Băsescu declară că citez: „Este un
susţinător fără rezerve al unui nou acord cu FMI, care nu va viza împrumutarea unei sume
anume, ci va constitui o linie de credit” şi aşa mai departe.
Stimaţi doamne şi stimaţi domni senatori,
Voci autorizate din PNL ne spuneau că împrumutul la FMI este bun, pentru că ne
creşte credibilitatea externă şi ne mai putem împrumuta.
Vă aduc la cunoştinţă că, dacă în perioada 2005 – 2008, investiţiile străine indirecte în
România au fost de 31 de miliarde de euro, cu o medie anuală de aproape 8 miliarde de euro,
anul trecut au fost de 4,5 miliarde de euro şi, în acest an, în primele 6 luni, de 1,8 miliarde de
euro.
- 18 -
Serviciul datoriei publice guvernamentale pe anul viitor va fi de aproximativ
13 miliarde de euro, la venituri estimate în jur de 35 de miliarde de euro. Cu toată
consideraţia faţă de dumneavoastră – sper să nu mi-o luaţi în nume de rău –, am adus doar
să vă arăt că există o literatură de specialitate, scrisă de laureaţi ai Premiului „Nobel”.
Joseph Stiglitz, fost vicepreşedinte al Bancii Mondiale, scrie în anul 2002 cartea
„Globalizarea”. Se referă la România spunând că, în anii ΄90, cazul României a fost
abandonat de către FMI, nu înainte de a produce daune considerabile economiei ţării
respective.
În anul 2008, cartea scrisă în anul 2005 „Mecanismele globalizării” a fost publicată în
România. Acelaşi domn Stiglitz, ca şi laureatul Premiului Nobel pentru economie în anul
2008, Paul Krugman, în cartea intitulată „Întoarcerea economiei declinului şi criza din
2008”, şi alţii, în alte cărţi ca „Guvernarea din umbră”, spune că efectele acordurilor cu
Fondul Monetar Internaţional pentru ţările care le fac sunt de trei categorii: ţările intră într-o
criză şi mai mare decât înaintea acordului, tensiunile sociale sunt în creştere şi ţările îşi
pierd suveranitatea economică.
Stimaţi colegi,
Dacă îl mai cităm şi pe acelaşi domn Franks, din 6 octombrie 2010, aflăm că se
aşteaptă ca viitorul acord să nu mai însemne o sumă atât de mare şi că România are un
viitor strălucit. Va creşte foarte mult.
Mă adresez dumneavoastră, în mod special colegilor de la Grupul parlamentar al
PDL şi, mă rog, şi celor de la Grupul parlamentar al UDMR, cu o atenţionare asupra
următorului aspect: anul trecut s-a realizat un acord de 20 de miliarde fără aprobarea
Parlamentului, deşi Constituţia spune că banii publici se formează, gestionează,
administrează şi controlează numai prin lege. Dacă, în acest an sau în perspectiva lui
martie 2011, din nou se va încheia un acord fără aprobarea Parlamentului, situaţia de
infracţionalitate, în care reprezentanţii României au împrumutat poporul român anul trecut
– fără să-l întrebe – cu 20 de miliarde, şi acum vor să o mai facă cu încă 10 miliarde, ţine
de natura organelor de urmărire penală.
Aşadar, bine ar fi ca în cadrul partidului dumneavoastră, al Guvernului şi cu
preşedintele care vă reprezintă, să purtaţi această discuţie în sensul că în alte ţări ca, de
exemplu, Ungaria – vă pot spune colegii – Guvernul vine în Parlament, justifică
necesitatea unui împrumut pe baza unor analize, primeşte mandat şi apoi împrumută ţara.
Nu de alta, dar nu este normal ca cineva care nu a primit mandat din partea poporului
român să-l împrumute, după care să-i bage mâna în buzunar reducându-i salariile şi
pensiile. Vă mulţumesc pentru atenţie. (Apauze)
- 19 -
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Tudor Udriştoiu, din partea Grupului
parlamentar al PDL. Microfonul central.
Se pregăteşte domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar al
Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Tudor Udriştoiu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
„20 octombrie – Ziua Mondială a Statisticii”
În ziua de 20 octombrie 2010 se va celebra în întreaga lume prima ediţie a Zilei
Mondiale a Statisticii, cu tema generală, „Sărbătorirea progreselor înregistrate în statistica
oficială”. Este încă o confirmare a importanţei pe care Organizaţia Naţiunilor Unite o
acordă recensămintelor populaţiei – runda 2010 – care au fost plasate sub mottoul „Fiecare
contează – Datele corecte şi complete sunt esenţiale demersurilor de îmbunătăţire a vieţii
oamenilor”.
Preocupările în domeniu ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt absolut justificate,
deoarece studiile şi analizele statistice şi mai cu seamă recensămintele prezintă avantajele
pe care nu le poate oferi niciun alt tip de cercetare, asigurând o perspectivă dinamică
asupra fenomenelor demografice şi social-economice de la nivelul celei mai mici localităţi,
până la nivelul de continent şi până la nivel mondial.
Am dorit, în calitatea de preşedinte al Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare,
să alătur Senatul României instituţiilor din ţară şi din străinătate, care marchează această
nouă zi mondială şi, în acest sens, am rugat să se distribuie la casetele tuturor colegilor
senatori o scurtă fişă sintetică. Ea a fost realizată de Institutul Naţional de Statistică – un
veteran al statisticii mondiale –, care a sărbătorit deja 151 de ani de existenţă, în colaborare
cu reprezentanţa în România a Fondului ONU pentru Populaţie.
Doamnelor şi domnilor,
Spre deosebire de anii 1996 şi 2002, când recensămintele din România au avut ca
bază recomandările ONU, România anului 2010 se află în faţa unei provocări. Ţara noastră
are obligaţia de a respecta reglementările Uniunii Europene în ceea ce priveşte organizarea
acestui tip de activitate din 10 în 10 ani şi, în consecinţă, se pregăteşte pentru a demara, în
octombrie 2011, primul recensământ – să-l numim european – al populaţiei şi locuinţelor.
În conformitate cu prevederile în materie ale Uniunii Europene, statele membre
sunt obligate să furnizeze Comisiei Europene datele finale, validate şi agregate, la
- 20 -
începutul anului 2014. Trebuie subliniat că realizarea concomitent a recensămintelor în
toate statele membre ale Uniunii Europene va permite întocmirea unor analize comparative
privind populaţia şi condiţiile de locuit, oferind baze solide pentru elaborarea politicilor şi
programelor de dezvoltare pe termen lung, în direcţia armonizării nivelelor de dezvoltare
economică, inclusiv a Strategiei „Europa 2020”, o strategie pentru creşterea inteligentă
ecologică şi favorabilă incluziunii.
Recensământul din anul 2011 are trei principale obiective statistice: obţinerea de
informaţii cantitative şi calitative privind numărul şi distribuţia teritorială a populaţiei, a
structurii demografice şi socio-economice, readaptarea şi actualizarea registrului populaţiei
şi a bazelor de date privind populaţia şi locuinţele, stabilirea fluxurilor migraţiei externe şi
determinarea unui sistem de monitorizare a fenomenului migraţiei şi, în sfârşit, cunoaşterea
aprofundată a capitalului uman şi a forţei de muncă de care dispune societatea românească,
a repartizării acesteia în profil teritorial şi pe principalele activităţi ale economiei naţionale.
Prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2007 a fost adoptat cadrul juridic necesar şi a fost
constituită Comisia centrală pentru recensământul populaţiei şi al locuinţelor, care va
coordona, organiza şi efectua recensământul, prevăzut iniţial pentru luna martie 2011 şi
amânat ulterior pentru luna octombrie 2011.
Devine astfel foarte necesară şi urgentă adoptarea Proiectului de hotărâre a
Guvernului pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1502/2009 privind organizarea şi
desfăşurarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în anul 2011,
document care stabileşte calendarul acţiunilor de organizare şi realizare a recensământului,
precum şi resursele financiare necesare.
La fel de importantă şi urgentă, este alocarea efectivă a banilor de la bugetul de stat
pentru a face posibilă demararea pregătirilor la nivel naţional şi local.
În acest context şi venind în întâmpinarea dorinţei dumneavoastră de a fi conectaţi
la tot ce implică un eveniment atât de important în viaţa colectivităţilor pe care le
reprezentaţi, Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare a Senatului va colabora în
continuare cu Institutul Naţional de Statistică în sprijinul unor acţiuni de informare a
parlamentarilor cu privire la: obiectivele şi stadiul pregătirilor, buget, organizare, dificultăţi
întâmpinate la recensământul din anul 2011.
Profit de această ocazie pentru a anunţa un miting organizat de subcomisia noastră,
pe problemele migraţiei, pe data de 24 noiembrie 2010. Vă mulţumesc. (Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu domnului senator Tudor Udriştoiu.
- 21 -
Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar
al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Nicolae Robu, din partea
Grupului parlamentar al PNL.
Felicitări domnului Rădulescu pentru preluarea unui grup foarte important din
Senatul României. Vă rog, domnule senator.
Domnul Ioan Mang:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică de astăzi pleacă de la o supărare pe care, împreună cu mai
mulţi colegi de-ai mei, o resimţim în această perioadă şi are titlul „Guvernul îşi bate joc de
munca Senatului”.
Stimaţi colegi, declaraţia mea politică porneşte de la un gest revoltător din punct de
vedere al democraţiei parlamentare, pe care Guvernul României este pe care să-l
înfăptuiască în aceste zile. Mă refer la asumarea răspunderii asupra Legii educaţiei.
Consider că, prin această decizie, Cabinetul Boc-Băsescu îşi bate joc cu neruşinare de
activitatea noastră, îşi bate joc nu doar de noi, cei din opoziţie, din Grupul parlamentar al
Alianţei Politice PSD+PC şi din Grupul parlamentar al PNL, dar şi de dumneavoastră,
stimaţi colegi din Grupul parlamentar al PDL sau Grupul parlamentar al UDMR, care aţi
depus o muncă serioasă la această Lege a educaţiei. Dacă Guvernul va reuşi să-şi pună în
aplicare planul, noi, cei din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, vom ajunge
în situaţia de a fi muncit în zadar şi de a ne fi pierdut timpul, în ultimele patru luni de zile.
Practic, domnii Boc şi Funeriu nu numai că vor să eludeze procedurile
parlamentare, dar ne şi sfidează şi ne desconsideră munca. Avem de-a face cu o jignire
profundă nu doar la adresa comisiei, dar şi a Senatului, în ansamblul său.
La televizor, domnul ministru al educaţiei, tineretului şi sportului încearcă să
zugrăvească realitatea în portocaliu, senatorii opoziţiei îi blochează legea în comisie, astfel
că Domnia Sa nu poate face reformă. Nimic mai fals! Senatorii din Comisia pentru
învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport sunt conştienţi de importanţa şi necesitatea unei noi legi
şi, tocmai de aceea, am decis să lăsăm haina politică la uşa sălii de dezbateri şi să analizăm
articol cu articol legea primită de la Camera Deputaţilor. Efortul nostru a fost pentru a
îmbunătăţi textul legislativ în interesul elevilor, profesorilor şi părinţilor. Mai era nevoie de
maximum patru-cinci săptămâni şi puteam avea o lege închegată şi asumată de întreaga
comisie prin consens. Sunt sigur că ar fi trecut şi de plenul Senatului prin acelaşi consens şi
am fi avut, în sfârşit, o Lege a educaţiei „dezbrăcată” de haina politică. Învăţământul
românesc ar fi avut astfel şansa unei legi care să rămână valabilă încă 15-20 de ani de
acum înainte.
- 22 -
Cabinetul Boc preferă însă să dea cu piciorul acestei şanse şi merge mai departe atât
cu politizarea dezbaterii, cât şi a întregii legi. Prea puţin îi interesează pe domnii Boc şi
Funeriu lucrurile bune care s-au făcut în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.
Sunt surzi la argumentele noastre şi vor să-şi asume răspunderea pe un text de lege plin de
erori de redactare şi de concepţie.
Astăzi însă nu voi face referire la erorile grave din textul legii pe care se doreşte
asumarea răspunderii, ci voi face referire doar la faptul că domnii Boc şi Funeriu nu sunt
interesaţi nici măcar de faptul că procedura de asumare a răspunderii pe această lege este
neconstituţională. Adoptarea legii, citez: „sub forma asumării răspunderii nu este oportună, cu
atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestei legi nu se face imediat, ci pentru anul
preuniversitar şi universitar următor”, am citat, domnule prim-ministru, profesor de drept
constituţional şi domnule ministru Funeriu, chiar din motivaţia Deciziei Curţii Constituţionale
nr. 1557 din 18 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 40 din
19 ianuarie 2010.
Tot de acolo mai puteţi afla că „angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect
de lege urmăreşte ca acesta să fie adoptat în condiţii de maximă celeritate, conţinutul
reglementării vizând stabilirea unor măsuri urgente într-un domeniu de maximă importanţă,
iar aplicarea acestora trebuie să fie imediată. Altfel, nu se justifică recurgerea de către
Guvern la procedura angajării răspunderii asupra proiectului de lege”, am încheiat citatul.
Unde este însă urgenţa în cazul de faţă, domnule prim-ministru? Cum se va aplica
imediat această Lege a educaţiei când chiar dumneavoastră aţi recunoscut că punerea ei în
aplicare se va face începând cu 15 septembrie 2011? Dincolo de toate încercările de
manipulare ale domnilor Boc şi Funeriu, un aspect extrem de important pentru viitorul
învăţământului românesc este ignorat de toţi membrii coaliţiei de guvernământ. Legea
educaţiei este o lege mult prea importantă şi ea necesită existenţa unui consens politic
pentru a putea fi pusă în aplicare. În lipsa acestui consens, prin asumarea răspunderii,
Cabinetul Boc transformă legea într-o simplă bucată de hârtie, un document ce va fi
modificat ori de câte ori un partid politic aflat, vremelnic, la guvernare va dori acest lucru.
Noi, cei din Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, dorim să avem o Lege a
educaţiei care să reziste în timp şi vreau să vă asigur că în Comisia pentru învăţământ,
ştiinţă, tineret şi sport nu a existat niciun fel de intenţie de tergiversare şi nici un fel de
obstrucţionare. Toţi care susţin aceste neadevăruri, în absenţa probelor, sunt nişte impostori
şi nişte mincinoşi.
Personal, nu pot să înţeleg graba cu care acţionează Guvernul şi cred că este o mare
greşeală politică, o greşeală de pe urma căreia nu vor suferi nici domnul Boc, nici domnul
- 23 -
Funeriu, ci, din păcate, elevii şi dascălii României. Aceştia din urmă trebuie însă să ştie un
lucru: nu există niciun fel de temei pentru asumarea răspunderii Guvernului, altul decât
interesele politicianiste ale PDL şi UDMR.
În încheiere, aş vrea să fac referire la o atitudine nedemnă a ministrului Funeriu, un
om care parcă are o singură misiune: să distrugă tot ce a mai rămas bun în şcoala
românească. Peste tot pe unde apare, Domnia Sa susţine că senatorii din Comisia pentru
învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport apără interese ilegitime din învăţământul universitar.
Din această cauză, aş dori să-l întreb pe domnul ministru: eu, senatorul şi profesorul
universitar Ioan Mang, ce interes ilegitim apăr muncind în Comisia pentru învăţământ,
ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României? Şi, asemenea mie, şi ceilalţi colegi de-ai mei
din comisie.
Domnule Funeriu, ar trebui să daţi un răspuns direct la această întrebare şi să nu vă
mai ascundeţi în spatele unor formulări generale extrem de vagi. A arunca cu noroi asupra
membrilor Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat este o atitudine de
laş, care nu face cinste unui ministru al educaţiei.
Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu, domnule senator Mang, pentru prezentare.
Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Robu. Se pregăteşte doamna senator
Elena Mitrea.
Domnul Nicolae Robu:
Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Stimaţi colegi, decizia Guvernului Boc 5 de adoptare a Legii educaţiei prin
asumare răspunderii este una dintre cele mai iresponsabile acte ale acestei puteri
incompetente şi corupte. Ne reamintim că, privitor la această modalitate de legiferare,
Curtea Constituţională a afirmat, în toamna lui 2009.
Citez: „Ocolirea procedurii de reexaminare şi dezbatere a proiectului de lege atât în
cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit
competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie şi recurgerea la angajarea răspunderii (…)
nu-şi găseşte o motivare (…). În concluzie, (…) angajarea răspunderii Guvernului asupra
unui proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această
modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept,
o excepţie.”
Proiectul Legii educaţiei depus de Guvern la Parlament este de o superficialitate
uimitoare şi cuprinde prevederi de-a dreptul periculoase pentru sistemul românesc de
- 24 -
învăţământ. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi spor din Camera Deputaţilor nu l-a
putut corecta pentru că a fost obligată la o abordare pur politică. Scorul de 16-15,
reprezentând raportul de forţe dintre putere şi opoziţie în această comisie, cu care au fost
adoptate mai toate articolele este relevant în acest sens, iar Camera Deputaţilor, în plenul
său, a fost preocupată doar de celeritate, majoritatea constituită în cadrul ei funcţionând,
după cum se cunoaşte, într-o totală supunere faţă de Executiv, în dispreţul celor mai
elementare norme ale statului de drept.
În aceste condiţii, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului,
formată în totalitate de oameni din învăţământ, foşti şi/sau actuali directori, inspectori
şcolari generali, prorectori, rectori, miniştri, s-a angajat la o muncă asiduă, dusă cu înaltă
responsabilitate, extinsă la 10-12 ore pe zi, inclusiv pe parcursul unei săptămâni din
vacanţa parlamentară, muncă menită să dea ţării o Lege a educaţiei, aşa cum îi este
necesară. Este grăitor faptul că secţiunea din lege referitoare la învăţământul preuniversitar
a fost adoptată după extrem de serioase dezbateri, în consens şi cu multe amendamente şi
de substanţă, iar atitudinea membrilor comisiei a fost una care ar fi făcut pe un observator
neinformat politic imposibilă catalogarea lor în reprezentanţi ai puterii sau ai opoziţiei.
Guvernul Boc 5 nu doreşte însă o Lege a educaţiei care să asigure stabilitate şi
predictibilitate sistemului, pe care să-l reaşeze, astfel încât acesta să răspundă nevoilor
reale de educaţie a societăţii româneşti, imediate şi de perspectivă. El se mulţumeşte ca, pe
termen scurt, să-şi poată promova în sistem cât mai uşor clientela politică şi să-şi ţină
aproape UDMR-ul şi celelalte minorităţi.
Dar ce are, în fond, rău noua lege? Iată, extrem de scurt:
1. Defineşte eronat educaţia însăşi, restrângând-o la dimensiunea conferitoare de
competenţe când, de fapt, ea ar trebui avută în vedere cel puţin tridimensional, cu
dimensiunea principală de a cultiva valori, urmată de aceea de transmitere de cunoştinţe
fundamentale, cu rol preponderent formativ şi de bază pentru abilităţi şi competenţe
concrete şi, în final, abia, cu dimensiunea pragmatică, cultivatoare de cunoştinţe,
competenţe şi abilităţi utile direct în viaţa cea de toate zilele şi în diversele domenii
profesionale.
2. Structurează neraţional învăţământul preuniversitar, prevede patru ani
premergători şcolii propriu-zise, trei de grădiniţă şi unul de clasă pregătitoare şi, la polul
celălalt, doar trei ani de liceu, iar, pe de altă parte, nu prevede în învăţământul obligatoriu
alternativa formatoare de meseriaşi, şcoala profesională, atât de necesară societăţii
româneşti.
- 25 -
3. Pretinde, în formulări generice, că promovează descentralizarea, dar, pe fond,
instituie o centralizare mai pronunţată decât cea în vigoare.
4. Încalcă grav autonomia universitară.
5. Vulnerabilizează învăţământul superior la politizare după ce învăţământul
preuniversitar a căzut demult pradă, prin modul în care statuează desemnarea rectorilor.
6. Exclude, practic, studenţii din procesul de desemnare a conducerii facultăţilor şi
universităţilor.
7. Sistează finanţarea de la stat a întreţinerii căminelor şi cantinelor, încărcând
universităţile cu cheltuieli pe care acestea nu au cum să le poată onora şi, prin urmare,
conduce la degradarea condiţiilor de viaţă ale studenţilor.
8. Sistează finanţarea de la stat a stagiilor de practică comasată a studenţilor din
afara centrului universitar, încărcând universităţile cu cheltuieli, pe care nu au cum să le
poată onora şi, prin urmare, conduce la desfiinţarea acestor stagii de practică.
9. Permite finanţarea de la stat a învăţământului privat nu numai pentru acoperirea
cheltuielilor curente de funcţionare, ci şi pentru dotare, în condiţiile subfinanţării unităţilor
şi instituţiilor de învăţământ de stat.
10. Nu garantează acordarea a 6% din PIB pentru educaţie de la stat, ci lasă loc
coborârii acestui procentaj la oricât, prin completarea sa cu fantasmagorice venituri proprii,
lucru care se întâmplă inclusiv la ora actuală când educaţia beneficiază, de facto, de la stat
de mai puţin de 3% din PIB. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc. Stimaţi colegi, este deja ora 18.10 şi avem un număr important de
întrebări şi interpelări. Vă cer totuşi îngăduinţa să-i dau cuvântul doamnei senator Mitrea
cu rugămintea să comprime pe cât poate declaraţia politică generală şi, cu aceasta, să
încheiem.
Au mai depus în scris declaraţii politice, domnii senatori:
- de la Grupului parlamentar al PDL: Alexandru Mocanu, Dumitru Oprea,
Gheorghe David, Mihail Hărdău, Alexandru Pereş, Mihai Niţă, doamna senator Mihaela
Popa, Iulian Urban, Gheorghe Bîrlea, Ioan Sbîrciu şi Şerban Rădulescu.
- de la Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC vor rămâne cu declaraţiile
depuse: Adrian Ţuţuianu, Gheorghe Pop, Şerban Constantin Valeca, Dănuţ Prunea,
Nicolae Moga, Ion Toma, Doina Silistru, Laurenţiu Florian Coca.
- de la Grupului parlamentar al PNL: doamna senator Minerva Boitan şi domnii
senatori: Cornel Popa, Marius-Petre Nicoară, Emilian-Valentin Frâncu, Paul Ichim şi
Romeo-Florin Nicoară.
- 26 -
De la Grupul parlamentar al senatorilor independenţi, domnul senator Sorin-Serioja
Chivu.
Vă rog, doamna senator.
Doamna Elena Mitrea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Declaraţia mea politică are ca titlu „Noi tăieri de venituri, soluţii anticriză de iarnă
în stilul Guvernului Boc”.
Guvernul Boc tocmai pregăteşte o ordonanţă de urgenţă prin care va tăia în
continuare în carne vie. Taie bani de medicamente, de hrană, bani de încălzire de la fiecare.
Nu rămâne nimeni neluat în seamă de actuala putere, care parcă vine dintr-o altă galaxie
după ani de absenţă.
Putem crede că Guvernul vrea să recupereze cei 15% pe care nu i-a putut lua din
pensia fiecărui vârstnic, dar nu putem fi de acord şi nu putem accepta atâta bătaie de joc la
adresa pensionarilor, a veteranilor şi a persoanelor cu handicap. Stoparea acestor abuzuri
fără precedent este nu doar o datorie, ci şi o necesitate, pentru că umilirea românilor a
atins cote maxime. Toate acestea se întâmplă după ce preşedintele a decretat că România
acordă prea multe ajutoare sociale, iar acum Guvernul trece la execuţie.
Cunoaştem ignoranţa guvernanţilor, vedem cum România sărăceşte cu fiecare
secundă, în anul 2010, „Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale”,
anul în care România nu luptă pentru eradicarea, nici pentru reducerea sărăciei, ba, din
contră, este în cursă pentru locul I ca pol european al sărăciei şi discriminării.
După ce a dat cu piciorul pensionarilor, Guvernul trece parcă la exterminarea în
masă. Astfel, pensionarii veterani de război nu vor mai beneficia de bilete de odihnă şi
tratament, de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori trecere în rezervă,
nu vor mai fi scutiţi de plata transportului în comun şi pe CFR şi nici nu vor mai beneficia
de gratuitate pentru abonamentul telefonic şi radio-tv.
Vorbind despre veterani, parcă s-ar cădea să o facem cu respect şi recunoştinţă. Pe
mulţi dintre ei statul nu i-a despăgubit sau nu le-a restituit bunurile confiscate în timpul
regimului comunist, motiv pentru care aceştia au fost nevoiţi să deschidă procese la Curtea
Europeană pentru Drepturile Omului. Mulţi vor muri fără ca statul să-şi plătească datoria
faţă de ei, în schimb, astăzi, tot acesta râvneşte la 25% din cei 92 de lei, cât reprezintă
indemnizaţia acordată invalizilor, veteranilor şi văduvelor de război. Acesta este respectul
şi recompensa pentru pierderile şi lipsurile pe care le-au îndurat veteranii de război, care
sunt, de la un an la altul, tot mai puţini, mai bătrâni, mai bolnavi, singuri, săraci şi, astăzi,
batjocoriţi.
- 27 -
Ordonanţa în pregătire are în vedere reducerea cu 25% a indemnizaţiei persoanelor
persecutate politic, a indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri,
luptători ai revoluţiei, faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa şi au avut de suferit în urma
revoltelor muncitoreşti.
Nimeni nu scapă, deoarece, în pragul sărbătorilor de iarnă, odată cu trecerea în noul
an, prin aceeaşi ordonanţă, Guvernul intenţionează să taie indemnizaţiile primite de
persoanele cu handicap şi să le înlocuiască cu sume fixe, derizorii, să taie indemnizaţia
acordată persoanelor care îngrijesc persoane cu dizabilităţi.
Iată, pentru a putea vorbi de echitate, recunoştinţă şi protecţie a cetăţenilor
defavorizaţi, cheltuielile cu asistenţa socială nu trebuie să scadă.
În România, dezvoltarea serviciilor sociale pentru persoanele cu dizabilităţi nu a
fost şi nu este o prioritate. Există puţine astfel de servicii gen centre de zi, centre respiro şi
de recuperare, multe dintre acestea existând doar mulţumită implicării organizaţiilor
neguvernamentale.
Nu trebuie reduse indemnizaţiile persoanelor cu dizabilităţi, pentru că, altfel, vor
rămâne la mila familiei, a rudelor sau vor fi abandonate în sistemul public de protecţie
socială, unde costul standard pentru persoana cu dizabilităţi internată este în jur de 27 000
de lei pe an, cost mult mai mare decât orice indemnizaţie acordată persoanei cu dizabilităţi
sau familiei acesteia. Cred că o analiză mai profundă, mai înţeleaptă ar conduce la soluţii
mai bune.
Şi pentru că înţelepciunea nu s-a întâlnit cu domnul Boc şi cu domnul Botiş, odată
cu scăderea, în cele mai multe situaţii, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap şi
pentru familiile care întreţin copiii cu handicap, se are în vedere retribuirea prin
indemnizaţie, şi nu prin contract individual de muncă, a asistentului personal al persoanei
cu handicap grav şi normarea acestuia de la o persoană cu handicap la două persoane. Deci
asistentul social va fi obligat să îngrijească două persoane iar, dacă nu, va primi doar
jumătate din indemnizaţie.
Sigur, Guvernul ia măsuri gândind doar la cei care încalcă legea şi ignoră oamenii
cinstiţi, pe cei în drept, care, oricum, au plătit nemeritat pentru că s-au născut şi au
dobândit un handicap, ignoră şi familiile lor, care se chinuiesc alături de ei.
Plecarea din ţară a profesorilor, a doctorilor trebuie să fie un semnal de alarmă
pentru cei care hotărăsc nemeritat soarta românilor. Aplicarea acestor măsuri va alunga şi
mai mulţi asistenţi sociali din ţară şi mă întreb cui vor rămâne şi cine va îngriji persoanele
vârstnice, persoanele cu dizabilităţi. Este pregătit statul să-i preia în instituţiile inexistente
sau insuficiente? Cu ce personal, cu ce costuri?
- 28 -
Sistemul de asistenţă socială şi medicală necesită profesionişti de la un capăt la
altul, de la un asistent social de comună până la nivelul prim-ministrului. Dacă o guvernare
incompetentă nu reuşeşte să ocrotească categoriile defavorizate şi să ofere garanţia
demnităţii traiului în această ţară, atunci se discută în zadar despre ţinte europene. Umilirea
angajaţilor din sistem, prin salarii mizere şi condiţii de muncă deplorabile, parcă nu ar fi
suficientă. Aici se mai adaugă şi noi tăieri de venituri pentru persoanele în nevoie, o tăiere
a dreptului la viaţă chiar şi acum, în prag de iarnă, care se anunţă una foarte grea.
Câte victime mai doreşte acest Guvern? Nici acum, când ţara este parcă paralizată
de proteste generate de politica de înfometare a Guvernului, nu vor să recunoască adevărul
evident, că nu trăim bine? Dacă nici cazul profesoarei care, de peste 50 de zile, se află în
greva foamei, ca protest, nu a reuşit să atragă atenţia, atunci, se pare că ignoranţa a devenit
o nouă politică de guvernare a ţării.
Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Am încheiat partea de declaraţii politice. S-au notat în stenogramă şi declaraţiile
care au fost depuse în scris.
Declaraţii politice consemnate conform materialelor depuse în scris de către
senatori:
Domnul Alexandru Mocanu:
Declaraţia politică se intitulează „Întărâtă-i, drace!”.
Ce a vrut să spună Sorin Ovidiu Vîntu luni seara, săptămâna trecută, în direct şi la
oră de vârf, la „Realitatea TV”? Anunţul unei astfel de intervenţii din partea unui mogul,
de regulă, cam zgârcit la vorbă, a născut aşteptarea că va transmite oareşce informaţii
explozive. Dar n-a fost aşa, în aparenţă, cel puţin. E ciudat că a ales propria televiziune
pentru această apariţie, lucru cam neuzual, dar poate că Vîntu a vrut să fie sigur că nu i se
pun decât întrebările „incomode” la care avea răspunsurile pregătite. Totuşi, de ce a ieşit
Vîntu pe post luni, 11 octombrie?
Greu de spus, dar, analizând cu atenţie intervenţia sa, cea mai probabilă ipoteză este
că Vîntu a vrut să dea un mesaj clar către anumiţi oameni politici, care, în opinia mea, ar fi
următorul: „Eu nu am de gând să-mi rup gâtul singur!” Sau varianta istorică: „De mă veţi
popi, pre mulţi am să popesc şi eu!”
Zilele trecute procurorii au finalizat actele de urmărire în dosarul în care omul de
afaceri este cercetat pentru favorizarea lui Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare
- 29 -
în dosarul FNI, şi au trimis rechizitoriul în instanţă. Urmează judecata, iar Vîntu riscă până
la şapte ani de închisoare. Deci nu e glumă, dimpotrivă, e groasă.
Declaraţiile de luni seara ale lui Vîntu lasă să se înţeleagă că dosarul Popa ar putea
„exploda” în braţele unor politicieni ai momentului, pentru că iată ce a spus el:
„Interceptările în ceea ce mă priveşte pe mine se derulează începând din 2006.
Multitudinea acestor interceptări este greu de imaginat. Nu este vorba doar de interceptări
telefonice a 12 posturi telefonice – parte aparţin mie, parte aparţin familiei mele –, ci şi de
interceptări ambientale, în cele trei locaţii în care obişnuiesc să locuiesc; mă refer aici la
Deltă, Otopeni, strada Paris. De altfel, domnii de la SRI, extrem de amabili, au pus la
dispoziţia Parchetului convorbiri care nu au niciun fel de legătură cu cauza – sunt
convorbiri private, convorbiri cu soţia, convorbiri cu copiii, cu prietenii. Voi pune aceste
transcrieri la dispoziţia presei, toate transcrierile, convorbiri cu oameni politici.”
El a explicat că, în 2006, supărat pe Băsescu, a început un lobby activ privind
suspendarea acestuia din funcţie şi reformarea serviciilor secrete: „Am început un lobby
extrem de activ pentru suspendarea Domniei Sale. Nu suspendarea în sine mă interesa, ci
trecerea serviciilor de informaţii române şi a parchetelor sub control parlamentar.”
Ce presupunea lobby-ul respectiv? Ne-a explicat tot Vîntu: „Am discutat cu toată
lumea, partide parlamentare, oameni de afaceri, care aveau posibilitatea să decidă
suspendarea Domniei Sale, venind cu argumente extrem de clare şi precise de ce acest
domn trebuie suspendat, de ce trebuie ca serviciile române şi parchetele româneşti să
treacă, în exclusivitate, sub control parlamentar.”
Cu ce a rămas opinia publică de pe urma acestor afirmaţii? Sintetizând, publicul a
aflat că pe parcursul anului 2006 – an în care au fost demişi doi apropiaţi ai magnatului,
Timofte şi Fulga, de la şefiile SRI şi SIE – Vîntu a avut discuţii ample cu lideri politici
importanţi legate de situaţia din serviciile secrete şi de eliminarea preşedintelui din
schemă. Ambele, subiecte fierbinţi.
El confirmă că în acel moment era deja interceptat de servicii, atât telefonic, cât şi
prin microfoane plasate în toate domiciliile sale, inclusiv în cel din Delta Dunării, unde au
avut loc de-a lungul anilor o droaie de întâlniri de taină ale lui SOV cu lideri grei. Şi mai
curios, Vîntu susţine că: „Ştiam încă din 2006 de această agresiune inimaginabilă la adresa
unui cetăţean român. Am făcut şi o plângere la Comisia pentru exercitarea controlului
asupra activităţii SRI de la Parlamentul României; a fost publică această plângere.”
Altfel spus, ştia că e filat, dar a continuat întâlnirile de taină cu politicienii, în Deltă
sau în strada Paris, până la celebra discuţie cu Geoană, cea din campania electorală de anul
trecut.
- 30 -
La o eventuală întrebare „Ce se va întâmpla cu transcripturile acelor convorbiri în
care Vîntu şi politicienii puneau ţara la cale?”, a răspuns tot Vîntu: „Ele sunt oricum în
dosarul care se va prezenta azi-mâine în instanţă. Voi accepta să fie făcute publice (…). Le
voi da eu în presă, domnişoară.” Şi urmează „bomba”, în opinia mea, cheia întregului
interviu: „Şi altele, pe care Domniile Lor nu le-au pus la dosar, tot convorbiri telefonice.”
Adică, dacă unele discuţii private nu vor ajunge în dosar, pentru că nu au nicio legătură cu
dosarul Popa – FNI, nu-i nicio problemă, le va face publice chiar Vîntu! Asta ca să nu stea
nimeni liniştit de aici încolo.
Astfel, Vîntu a transmis mesajul că, foarte curând, se vor da publicităţii convorbiri
private, realizate din 2006 încoace, cu politicieni care au mai mult sau mai puţin legătură
cu dosarul FNI, dar şi altele, fără legătură cu dosarul, dar nu mai puţin spectaculoase.
Numai aceste afirmaţii sunt suficiente pentru a ne aştepta la un veritabil seism politic în
perioada care urmează. Şi nu uitaţi, se apropie… Omar Hayssam, pentru care urmează
staţia Rahova, cu peronul pe dreapta! Dar despre acesta, într-o viitoare declaraţie. Până
atunci, întărâtă-i, drace!
Domnul Dumitru Oprea:
Declaraţia politică este intitulată „Respectarea legii trebuie să înceapă din Parlament”.
Domnule preşedinte al Senatului,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Stimaţi invitaţi,
Orice stat modern are ca fundament respectarea legilor şi regulilor adoptate
democratic. Ordinea şi dezvoltarea unei ţări se asigură numai cu aplicarea consecventă şi
corectă a acestor norme, indiferent de contextul politic. Din nefericire, deşi România
încearcă din răsputeri să ajungă la standarde europene de dezvoltare, rămâne în continuare
deficitară tocmai în această privinţă. De la Parlament şi până la ultima instituţie a statului,
regulile se aplică conform interesului de moment al unora sau al altora. Legea este ocolită
în fel şi chip chiar de către cei care ar trebui să o aplice. Imediat ce pierd însă poziţia
dominantă în sistem şi nu mai au avantajele acestei practici, aceleaşi persoane devin
imediat nişte falşi apostoli ai întronării dreptăţii.
Exemplele sunt numeroase şi îngrijorător de grave. Situaţia de la Camera
Deputaţilor este reprezentativă pentru tot acest sistem de păcălire a normelor. Cei care fac
legile sunt primii care încearcă să le evite. De 20 de ani, parlamentarii din tot spectrul
politic au pus la cale şi perfecţionat sisteme complicate pentru încălcarea regulilor. De
multe ori, s-a ajuns la situaţii atât de tensionate, încât au provocat adevărate furtuni
politice. Dar, cum orice furtună se stinge, iar partidele se schimbă şi ele la putere, nimeni
- 31 -
nu a avut interesul să restabilească ordinea. Lipsa de transparenţă şi manevrele de culise au
asigurat mereu tihna feluritelor guvernări. Aşa au trecut la vot pachete de legi
controversate, încălcându-se până şi cele mai elementare norme de bun-simţ.
Evident, până la urmă, acest sistem vicios a dus acum chiar la blocarea activităţii
Camerei Deputaţilor. Votul discutabil asupra Legii pensiilor pune în dificultate însăşi
funcţionarea Parlamentului. E o situaţie care arată şi imensa ipocrizie a celor care astăzi se
dau drept apărători ai justiţiei. Când, de fapt, au beneficiat de aceleaşi votări discutabile
atunci când au avut majoritatea parlamentară. Iar printre ei se află şi cel care se lăuda, cu
ani în urmă, că, dacă ar dori, ar putea trece prin votul plenului chiar şi cartea de telefoane.
Din nefericire, avem aici o stare de lucru care s-a generalizat la nivelul întregii ţări.
Acordarea sporurilor la salarii, stabilirea unor pensii s-au tăcut prin ocolirea normelor,
practică ce a devenit între timp ea însăşi o cutumă. Astfel, avem de-a face cu o ameninţare
cât se poate de serioasă la adresa funcţionării statului. Şi, dacă vrem să depăşim această
situaţie periculoasă, e nevoie să folosim un instrument de bază al democraţiei –
transparenţa. Schimbarea trebuie să înceapă chiar de aici, din Parlamentul României.
Tocmai de aceea, propun revizuirea tuturor procedurilor de votare de la Senat şi Camera
Deputaţilor, astfel încât întregul proces să poată fi mai transparent şi uşor de verificat. Iar
dacă cineva avantajat acum de acest sistem are ceva reţineri, să nu uite că partidele se
schimbă la putere, numai legile rămân aceleaşi.
Vă mulţumesc.
Domnul Gheorghe David:
Declaraţia politică se intitulează „În Timiş, recolta din acest an a fost peste medie”.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Raportată la condiţiile pedoclimatice, recolta de cereale din acest an, cultivate în
judeţul Timiş, a depăşit media ultimilor ani; pe cele 144 000 de hectare cu cereale păioase
însămânţate în toamna trecută şi în primăvara lui 2010 (ovăz şi orzoaică), producţia totală
înregistrată a fost de 410 000 de tone, cu o medie, la grâu, de 2 900 kg/ha.
Ea ar fi fost şi mai mare dacă ploile în exces căzute înainte de seceriş – partea finală
a vegetaţiei, când se umple bobul, cu influenţă directă asupra greutăţii hectolitrice – nu ar
fi influenţat negativ nivelul şi calitatea producţiei finale. Cantitativ, ea ar fi fost şi mai
mare dacă ar fi fost însămânţată întreaga suprafaţă pretabilă pentru aceste culturi – în jurul
a 170 000 de hectare.
- 32 -
La porumb, a cărui recoltare nu s-a finalizat încă, până în momentul de faţă se
estimează o producţie medie de 5 000 kg boabe la hectar. La nivelul Direcţiei agricole, se
apreciază a fi o recoltă bună – chiar foarte bună – şi la rapiţă şi floarea-soarelui.
În ceea ce priveşte preţul de valorificare, grâul se vinde acum cu 0,6, chiar 0,7 lei
kilogramul, iar porumbul – din care o mare parte este cumpărat de „Smithfield Ferme”
România la preţul de 0,4 lei/kg, dar cu banii jos – se vinde cu 0,5 şi chiar 0,6 lei
kilogramul. În ambele cazuri, sunt destui producători care, nefiind atât de presaţi de lipsa
banilor necesari pentru reluarea anului agricol şi având unde îl depozita, nu se grăbesc să îl
vândă, în aşteptarea unui preţ mai bun, lucru foarte important.
Oricum, faptul că până la începutul acestei luni au luat drumul exportului circa
40 000 de tone de grâu – ţările intracomunitare fiind principalele beneficiare –, iar în
custodia silozurilor din judeţ se află depozitate în jurul a 23 000 de tone de orzoaică
(rămase după ce fabricile de bere, care au încheiat contracte cu producătorii, şi-au luat
„tainul” cuvenit) demonstrează că a fost un an mai generos cu fermierii, inclusiv în ceea ce
priveşte preţurile de valorificare.
Dacă este să ne raportăm însă la adevăratul potenţial productiv al solurilor din
Timiş, prin comparaţie cu recoltele medii înregistrate în ţările comunitare cu agricultură
avansată, recolta de cereale din acest an poate fi considerată mulţumitoare pentru
cultivatori, nu însă şi în ceea ce priveşte performanţele, care să le susţină cu adevărat
competitivitatea pe piaţa internă şi externă. Asupra acestor aspecte doresc să mă opresc
puţin în continuare.
De fapt, este vorba despre două aspecte care converg spre modul în care agricultura
noastră se apropie – nu însă atât de repede pe cât ar trebui – de realizarea obiectivelor
stabilite prin Politica Agricolă Comunitară (PAC).
În acest context – îmi permit să afirm în deplină cunoştinţă de cauză –, sunt convins
că, dacă am avea un sistem de organizare pe deplin funcţional, comparabil cu cel din ţările
vest-europene, cu o dimensiune a exploataţiilor optimă din punctul de vedere al eficienţei,
cu o dotare tehnică şi agrotehnică mult superioare celor încă practicate în gospodăriile de
subzistenţă şi chiar în ferme de ordinul câtorva hectare, cu o asistenţă profesională exclusiv
calificată şi consultanţă de specialitate bine instruită în ceea ce priveşte întocmirea de
proiecte pentru atragerea fondurilor puse la dispoziţie de Comisia Europeană şi de la
bugetul naţional, ca şi în domeniile managementului şi marketingului, în Timiş producţia
de cereale, de plante tehnice şi zootehnică ar putea fi uşor dublată.
Acest lucru a fost pe deplin dovedit anul acesta în judeţul pe care îl reprezint. Din
păcate, pe arii restrânse şi în ferme al căror număr este încă relativ mic, dacă ne raportăm la
- 33 -
totalul suprafeţei arabile – 550 000 de hectare sau la totalul celei agricole – peste 700 000 de
hectare.
El se ilustrează prin producţii vegetale net superioare (duble în unele cazuri)
înregistrate în vestul şi sud-vestul judeţului (grupa a doua şi a treia de fertilitate a solului!),
care scad vertiginos pe măsură ce înaintăm spre estul şi sud-vestul judeţului, unde sunt
localizate cele mai mari suprafeţe nelucrate.
Explicaţia este cât se poate de simplă: ferme de sute, chiar mii de hectare, soiuri şi
hibrizi de seminţe corespunzător alese, utilaje agricole de mare productivitate (cu influenţă
pozitivă asupra costurilor de producţie), o agrotehnică bine pusă la punct, specialişti pentru
care „merge şi aşa” a încetat să mai fie un crez al muncii. Desigur, mai sunt şi alte
explicaţii asupra cărora voi insista, sper, cu alte prilejuri.
Pe scurt, este vorba despre necesitatea stringentă de creştere a viabilităţii
organizaţiilor profesionale din teritoriu, pentru că numai aşa va spori şi încrederea
fermierilor în rolul pe care şi l-au asumat la constituire; de a fi intermediarul dintre
producători, autorităţile statului, procesatorii şi agenţii economici profilaţi pe valorificarea
producţiei.
Domnul Mihail Hărdău:
Declaraţia politică este intitulată „Bârna, paiul şi mălaiul sau despre dubla măsură”.
„Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul
din ochiul fratelui tău.” (Evanghelia după Luca, capitol 6, verset 42)
S-a instaurat în ultima vreme, în multe medii politice şi profesionale, o păguboasă
paradigmă a ipocriziei, a duplicităţii şi a dublei măsuri care macină, fir cu fir, bruma de
credibilitate chiar şi a unor tineri nou numiţi în sectoare unde etica este disciplină de
studiu. În această lume, a politicienilor, mă simt stingher, de multe ori surprins de
capacitatea cameleonică a acestora…
A ţine doi pepeni într-o mână poate părea o întreprindere anevoioasă pentru
persoanele obişnuite. Dar nu şi pentru acei membri ai multor consilii, chiar şi din
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru care funcţia de comandă
fuzionează cu cea de execuţie, în plus ei fiind şi coordonatori ai unor programe europene în
valoare de milioane de euro.
Sincer vorbind, nu doresc să calific drept fariseism poziţia conducătorului de sistem
revoltat de dubla calitate a rectorilor/profesorilor universitari parlamentari. Dar am o
întrebare: „Să fie ştiinţă sau neştiinţă, postură sau impostură?” Sunt în „Dilemă”, dar nu e
veche… Aş zice că, în cazul la care fac trimitere, este vorba despre conştiinţă.
- 34 -
Dacă mă refer la mult discutatele „stimulente”… şi la poziţia exprimată public de
politicienii opoziţiei, remarc că ani în şir s-a tolerat o stare artificială şi, în fond,
nesustenabilă economic, pe considerentul că aceasta aducea avantaje politice sau
personale, fapt care nu demonstrează decât fragilitatea moralităţii acestora. Câtă vreme a
fost promovat în permanenţă un sistem naţional bugetar fundamentat pe consum şi
asistenţă socială, şi nu pe producţie, s-a împământenit ideea falsă, un adevărat monstru, a
statului ca un corn al abundenţei lipsit de margini şi atotcuprinzător.
Oare cât de convenabile şi consistente au fost pentru unii aceste pseudoforme ale
prosperităţii? De ce sunt ele cântărite astăzi cu ochiul distanţat al opoziţiei, o opoziţie care
şi-a adus o contribuţie substanţială în stimularea unui sistem bugetar care mimează
performanţa economică, care doreşte permanentizarea „secuvenismului”, a omului cu
mâna întinsă?
Uitarea este o armă periculoasă, dar la îndemână pentru cei care critică prezentul şi
nu-şi asumă trecutul. Reforma instituţiilor statului presupune, printre altele, şi înlăturarea
instrumentelor de manevră destinate intereselor circumstanţiale, personale sau de grup,
pentru o reaşezare pe criterii de performanţă şi predictibilitate.
Suntem obligaţi să alegem viitorul, să avem opţiuni ce asigură prosperitatea
economică, să consumăm mai puţin decât producem, să uităm practicile cu iz electoral, să
fim inovativi. Ceea ce spun se poate traduce ca o formă subtilă de a manifesta patriotismul
fără lozinci, fără fariseism.
Domnilor din opoziţie,
Este timpul să lepădaţi haina ipocriziei, este timpul să deveniţi loiali intereselor
statului nostru, mai presus de orice.
Domnul Alexandru Pereş:
Domnule preşedinte,
Stimate colege şi stimaţi colegi,
Doresc să aduc la cunoştinţă onoratului Senat faptul că ministrul dezvoltării
regionale şi turismului, doamna Elena Udrea, s-a aflat săptămâna trecută la Alba Iulia
pentru a pune la punct ultimele detalii organizatorice ale vizitei pe care circa 60 de
ambasadori au efectuat-o la Alba Iulia şi în judeţul Alba.
Înalţii oaspeţi au asistat la ceremonialul schimbării Gărzii Cetăţii, s-au oprit şi la
Celula lui Horea, au vizitat Traseul Eroilor Neamului (fiind vorba de şefii răsculaţilor
români din Transilvania de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Horea, Cloşca şi Crişan). La
Traseul celor Trei Fortificaţii au fost primiţi cu trei salve de tun, iar onorul şi salutul gărzii
- 35 -
le-a primit Nunţiul Apostolic, arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano, ca lider al delegaţiei
de ambasadori.
Delegaţia a fost întâmpinată la Poarta I a Cetăţii „Alba Carolina” de către primarul
Mircea Hava şi cele mai importante oficialităţi locale şi judeţene: Ion Dumitrel,
preşedintele Consiliului Judeţean Alba, şi prefectul Ştefan Bardan.
Acest eveniment a fost precedat de prezenţa ambasadorul Norvegiei în România,
Excelenţa Sa Oystein Hovdkinn, care a efectuat o vizită oficială la Alba Iulia. Motivul
principal al vizitei a avut legătură cu lucrările de restaurare a Porţii a V-a a Cetăţii
„Vauban” din Alba Iulia.
Finanţarea acestei lucrări, care se ridică la 2 546 874,92 lei, este asigurată în baza
unui parteneriat de aplicare a mecanismului financiar „Spaţiul Economic European”,
administrat de Regatul Norvegiei, dar la care mai sunt parte Islanda şi Liechtenstein,
contribuţia norvegienilor fiind de 723 408 euro.
Lucrările de restaurare a Porţii a V-a au început în luna aprilie a acestui an, urmând
a fi finalizate în luna decembrie a acestui an, conform datelor prezentate de firma care se
ocupă de reabilitarea cetăţii.
Excelenţa Sa ambasadorul Norvegiei a avut o întrevedere cu prefectul judeţului
Alba, Ştefan Bardan, precum şi cu primarul municipiului Alba Iulia, Mircea Hava, în care
s-a discutat despre proiectul finanţat de Norvegia în Alba Iulia şi posibilele parteneriate
pentru viitor. După această întâlnire, ambasadorul Norvegiei a efectuat o vizită de lucru la
şantierul de restaurare a Porţii a V-a a cetăţii, fiind însoţit şi de edilul Mircea Hava, dar şi
de reprezentanţi ai firmei care se ocupă de reabilitarea cetăţii.
Domnia Sa a rămas plăcut impresionat de modul în care s-au efectuat lucrările la
Poarta a V-a, subliniind faptul că banii proveniţi din Norvegia au fost foarte bine cheltuiţi.
Oficialul norvegian a precizat că a rămas surprins de cum arată Cetatea din Alba Iulia şi
probabil că este ceva unic în Europa.
Acesta a declarat că va face lobby în ţara sa pentru ca Cetatea din Alba Iulia să fie
vizitată de turiştii norvegieni. De asemenea, oficialul norvegian a declarat că nu exclude
posibilitatea ca şi Poarta a VI-a a cetăţii să fie reabilitată şi cu sprijin norvegian, amintind
faptul că Norvegia a devenit al doilea donator bilateral pentru România.
Ambasadorul Norvegiei a promis că va face demersuri pentru ca Norvegia să se
implice şi în reabilitarea Porţii a VI-a a cetăţii, amintind faptul că prin investiţiile făcute în
cetate nu face decât să promoveze turismul în Alba Iulia.
Cu ocazia vizitei la Alba, doamna Udrea s-a întâlnit cu primarii PDL din judeţul Alba,
cu parlamentari şi şefi de instituţii publice conduse de reprezentanţi democrat-liberali.
- 36 -
În cadrul întrevederii cu cei 44 de primari şi alţi aleşi locali ai PDL, întrevedere la
care am participat şi eu alături de ceilalţi colegi parlamentari PDL de Alba, doamna
ministru şi-a expus punctul de vedere cu privire la viitoarele proiecte care vor fi lansate în
judeţ; şi aş dori să amintesc aici o parte dintre acestea, şi anume anveloparea blocurilor,
asfaltarea a 10 000 de km de drum, precum şi programul de construire a sălilor de sport.
Astfel, se continuă la nivel judeţean activitatea de dezvoltare urbană, fiind un pas
înainte în demersurile pe care oficialităţile locale şi judeţene le fac legat de viitorul pe care
dorim să îl dăm oraşelor noastre.
Nu întâmplător este legată dezvoltarea urbană de domeniul turismului, deoarece
prin reabilitarea infrastructurii urbane vor fi atraşi tot mai mulţi turişti în municipiul Alba
Iulia.
În acest context, având în vedere situaţia economică actuală, municipalitatea a
căutat soluţii la problemele cu care se confruntă judeţul, obţinând în felul acesta, datorită
relaţiilor bilaterale deosebite pe care România le are cu statele europene, şi nu numai,
finanţare în vederea relansării turistice a judeţului Alba.
A fost o săptămână plină de evenimente, atât de natură politică, cât şi diplomatică,
care au adus în prim-plan mediatic judeţul pe care îl reprezint. Am convingerea că vor mai
fi şi alte misiuni, unele care sper să aibă şi efecte economice, în sensul implicării şi a
societăţilor comerciale din municipiu şi judeţ.
Vă mulţumesc.
Domnul Mihai Niţă:
Declaraţia politică este intitulată „Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei”.
În fiecare an, pe 17 octombrie, este marcată Ziua Internaţională pentru Eradicarea
Sărăciei. Iniţiativa aparţine organizaţiei nonguvernamentale „Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii
sorţii – Lumea a Patra”, cu sediul în Franţa.
În anii '90, ONU a acordat o atenţie sporită acestei teme. Eradicarea sărăciei a
constituit tema comună a mai multor conferinţe ale Naţiunilor Unite şi a celor două
reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 şi în iunie
2000. În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al
Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei – un
imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii”.
România nu este deloc imună la flagelul dureros al sărăciei. Devine evident, aşadar,
că lupta noastră pentru eradicarea sărăciei trebuie să se desfăşoare concomitent pe plan
naţional şi internaţional. Nu ne aflăm în situaţia unora dintre tinerele state africane, nu ne
numărăm printre ţările ajunse la limita insuportabilă a pauperităţii, dar ştim bine că unii
- 37 -
conaţionali mor prin inaniţie sau hipotermie, din lipsa resurselor de subzistenţă. Nu pentru
toate cazurile vina aparţine direct guvernanţilor, dar, ca demnitari, avem obligaţia să ne
preocupăm de asigurarea unui cadru legal eficient, capabil să reducă substanţial numărul
acestor cazuri acum şi pe viitor.
Printre măsurile care necesită o preocupare urgentă din partea tuturor factorilor
responsabili la nivel planetar, putem aduce în prim-plan modificarea instrumentelor legale
privind accesul la resursele planetare, precum şi restricţionarea exploatării necontrolate a
unora dintre principalele resurse, printre care hrana şi energia. Cea de-a doua problemă
menţionată este strâns legată de o alta, şi anume grija pentru restabilirea echilibrului în
cadrul unor importante ecosisteme. Pericolul în aceste zone este unul real, semnalat deseori
pe toate căile de comunicare în masă.
În România, procesul destructurării economiei centralizate s-a produs într-un mod
cel puţin bizar, în primii ani de după 1989. O parte a efectelor acestor politici constă în
crearea unui decalaj pecuniar şi patrimonial inadmisibil între anumite categorii sociale,
creşterea şomajului prin falimentarea unor unităţi economice sau exploatarea sălbatică a
pădurilor.
Este greu acum, dar nu imposibil de remediat situaţia, voluntar sau involuntar,
creată. Chiar dacă partidele politice adoptă poziţii diferite privind modalitatea de rezolvare
a acestor deficienţe majore în starea economiei şi a vieţii sociale, consider că scopul
confruntărilor trebuie să devină unul comun, competitiv şi constructiv. Altcumva, lupta
noastră politică nu va aduce năpăstuiţilor binele aşteptat, nu va justifica nici rolul instituţiei
pe care o reprezentăm.
Numeroase terenuri agricole se degradează vizibil, fenomene meteorologice
extreme provoacă pagube şi pierderi de vieţi, pentru că tema amenajărilor hidrologice a
fost abandonată. Capacitatea de producere a hranei este pusă în pericol, importurile nu
constituie soluţia optimă. Oferta europeană de finanţare prin proiecte pentru agricultură n-a
găsit în ţara noastră cel mai rezonant ecou. Se pierd bani, se pierd ocazii favorabile, iar asta
se datorează parţial refuzului unor politicieni de a modifica nişte legi caduce. În numele cui
activează aceşti politicieni, câtă vreme nu se arată deloc preocupaţi de soarta celor care i-
au votat?!
Avem obligaţia – legală şi morală, în aceeaşi măsură – de a găsi cât mai degrabă
soluţii la astfel de probleme care afectează viaţa unor oameni creduli, oneşti şi nevinovaţi,
compatrioţi de-ai noştri, dar trebuie să contribuim prin toate mijloacele posibile la
proiectele internaţionale dedicate subiectului abordat de noi azi. Cu cât ne vom implica mai
mult şi mai mulţi, cu atât mai bine va fi pentru România, pentru omenire.
- 38 -
Doamna Mihaela Popa:
Declaraţia politică se intitulează „18 octombrie – Ziua Europeană a Luptei
împotriva Traficului de Persoane”.
Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Ziua de 18 octombrie a fost desemnată de Comisia Europeană Ziua Europeană a
Luptei împotriva Traficului de Persoane, având drept scop sensibilizarea opiniei publice
asupra acestui fenomen de sclavie umană modernă.
Traficul de persoane este un fenomen global, complex al zilelor noastre, este o
încălcare gravă a drepturilor omului, un fenomen economic şi social cu consecinţe pentru
întreaga societate şi nu în ultimul rând un aspect penal, în care traficanţii, şi nu victimele
sunt infractorii.
Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că aproximativ 4 milioane de persoane,
majoritatea fete şi femei, sunt transportate anual în şi între ţări în scop de trafic. De
asemenea, în fiecare an, peste 100 000 de femei sunt victimele traficului în Uniunea
Europeană.
România este afectată de amploarea acestui fenomen, fiind ţară de origine, de
tranzit şi, din ce în ce mai mult, de destinaţie pentru traficul de persoane. Fenomenul
traficului de persoane a cunoscut şi a parcurs mai multe etape, generate de schimbările în
plan economic, social şi politic pe care România le-a traversat în ultimii ani. De aceea,
obiectivul nostru primordial trebuie să fie diminuarea numărului de victime, protecţia
acestora, precum şi politicile de prevenire a traficului de fiinţe umane.
În acest sens, trebuie să dezvoltăm măsuri de combatere a traficului de persoane
utilizând o abordare holistică, întemeiată pe drepturile omului şi concentrată asupra
diminuării acestui fenomen.
Avem datoria, stimaţi colegi, să ne asigurăm că lupta împotriva traficului de
persoane rămâne o prioritate pe agenda noastră şi în perioadă de criză economică şi
financiară, iar planurile de redresare economică vor ţine cont de combaterea acestui
fenomen.
În ultimii ani, lupta împotriva traficului de fiinţe umane a reprezentat un subiect
deosebit de important pentru Uniunea Europeană şi rămâne în continuare o prioritate la
nivelul ţărilor membre.
Este important ca România să respecte cele trei principii legate de lupta împotriva
traficului de persoane: prevenire, protecţie şi pedepsire. Un rol deosebit de important în
acest sens îl are Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane. De aceea, nu am
- 39 -
înţeles politica ministrului PSD Dan Nica, care a decis în 2009 desfiinţarea ANITP,
pierzându-se în acest fel sume consistente de bani europeni. Însă mai mult, desfiinţarea
ANITP punea în pericol respectarea cel puţin a unui principiu, şi anume prevenirea, dar şi
politicile de combatere a traficului de persoane.
De aceea, am depus un amendament la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 20/2009, prin care am cerut reînfiinţarea Agenţiei Naţionale
împotriva Traficului de Persoane în subordinea directă a prim-ministrului sau a ministrului
administraţiei şi internelor. Astfel, pe de o parte, se creează posibilitatea conducerii
Ministerului Administraţiei şi Internelor să opereze modificările structural-funcţionale
necesare, pe de altă parte, agenţia îşi conservă independenţa necesară unei monitorizări şi
evaluări obiective a fenomenului.
Odată cu preluarea conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor, domnul
ministru Vasile Blaga a înţeles importanţa, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, a
menţinerii ANITP şi a făcut demersurile necesare ca Agenţia Naţională împotriva
Traficului de Persoane să revină în subordonarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În acest fel, ANITP are sprijinul şi implicarea psihologilor, doctorilor şi specialiştilor
Ministerului Administraţiei şi Internelor nu doar în combaterea, dar şi în prevenirea
traficului de fiinţe umane, precum şi protecţia şi sprijinul acordat victimelor.
Este un pas important făcut în lupta împotriva traficului de fiinţe umane, după ce în
ultimii ani am făcut paşi înapoi. Având structura organizaţională corectă şi respectând cele
trei principii, prevenire, protecţie şi o corectă pedepsire, putem demara acţiuni,
parteneriate, campanii şi politici care să conducă, dacă nu la combaterea, cel puţin la
diminuarea considerabilă a acestui fenomen.
Vă mulţumesc.
Domnul Iulian Urban:
Declaraţia politică este intitulată „Stimulentul sau viaţa”.
Eu nu înţeleg ce sunt stimulentele acordate angajaţilor la stat şi ce (mai) înseamnă
salarii normale.
Din câte ştiam eu (sau cel puţin aşa credeam, pentru că încep să mă îndoiesc) şi piaţa
muncii este guvernată de cerere şi ofertă, şi singurul salariu „normal” este acela unde cererea
şi oferta se echilibrează. Dacă oferta este de 1 600 de lei şi există angajaţi (adică cerere)
dispuşi să o accepte, înseamnă că 1 600 de lei este un salariu normal. Problema este că, pe
lângă aceşti 1 600 de lei, se mai plăteşte (mă rog, se plăteau şi se vor plăti, căci nimeni nu
apreciază grevele) încă de 2-3 ori suma asta sub formă de stimulente. Lăsând la o parte faptul
că nu înţeleg ce înseamnă acele stimulente (presupun că un fel de răsplată că îţi faci munca
- 40 -
mai bine decât în fişa postului; altfel nu văd logica, pentru că, dacă faci doar ce este în fişa
postului, ai salariu – ăsta nu se dă doar aşa, pentru că eşti angajat, ci e o recompensă pentru
munca pe care o depui), asta ar însemna că salariul (în înţelesul tuturor sumelor primite lunar
ca răsplată pentru munca depusă) este, de fapt, undeva pe la 4 800 – 6 400 de lei, ceea ce este
un salariu foarte bun chiar şi pentru privat (având în vedere calitatea şi cantitatea muncii
depuse).
Din câte înţeleg eu, acele stimulente, în loc să se dea pe baza unor merite, se dădeau
pur şi simplu la toata lumea, aşa că lumea s-a învăţat şi a început să perceapă acea sumă ca
pe un drept, şi nu ca pe un privilegiu.
Nu neg faptul că un specialist are un preţ mare. Ce nu-mi pare OK este – conform
listei salariilor – că în Ministerul Finanţelor Publice toţi sunt superspecialişti. Inclusiv
îngrijitoarele, şoferii, bufetierele şi aşa mai departe. O dactilografă are 3 000 de lei pe lună,
din care două treimi stimulente. Unde au dat oamenii ăştia teste de performanţă şi ce
criterii au fost utilizate? Pentru că s-a ajuns ca în Ministerul Finanţelor Publice să găsim nu
super, ci hiperspecialişti, în special acea tânără cu 7 masterate, făcute cam toate deodată,
astfel încât mă întreb când a mai trecut şi pe la locul de muncă de la stat.
Şi este plină administraţia publică de astfel de somităţi!
Familii întregi de savanţi, de capacităţi, deoarece se ştie că inteligenţa este 80%
ereditară, iar în administraţia publică se angajează „la pachet”, mizându-se pe bagajul
ADN. Familia este celula administraţiei publice, nu?!
Dar până acum suplimentele pe care le primeau angajaţii de la Ministerul Finanţelor
Publice depăşeau salariile din grilă şi erau fericiţi, chiar dacă evaziunea fiscală e în
creştere.
Mă doboară logica celor care spun: pleacă din Ministerul Finanţelor Publice oameni
de calitate, dar serviciile vor rămâne la fel de proaste ca şi ieri. Dacă serviciile au fost
proaste cu acei oameni şi vor fi proaste fără acei oameni, înseamnă că influenţa lor este
nulă, de aceea, daţi-mi voie să mă îndoiesc de calitatea lor. Calităţi care s-au văzut doar
când salariaţii Ministerul Finanţelor Publice au făcut de nenumărate ori grevă pentru ca
aceste stimulente să se dea corect? Nu, au preferat să le ia şi să tacă, iar când toată
şandramaua se dărâmă din cauza tăcerii lor vin şi fac grevă.
Angajaţii Ministerului Finanţelor Publice trebuie să aibă performanţe vizibile. Până
acum primeau stimulente şi lăsau mafioţii să-şi facă de cap. De ce nu au cerut mărirea
salariului până acum? Ce a făcut liderul sindical Marica, a cărui soţie este şefă în minister?
Care au fost interesele să se promoveze acest sistem cu stimulente? Totul este neclar şi
miroase puternic a politică roşie. De acord că stimulentele sunt o prostie, însă de ce a-ţi
- 41 -
face datoria trebuie „stimulat”? Să stimulăm atunci şi medicii, şi profesorii, şi toţi
funcţionarii! Douăzeci de ani de aberaţii ne-au tâmpit pe toţi şi nu mai înţelegem ce e aia
„salariu” şi echivalent a ce reprezintă el.
La stat ne furăm căciula cu „stimulente” şi „sporuri”. Mai mult, mai apar şi tot felul
de ciudaţi care spun că „stimulentele vor fi acordate în funcţie de performanţă” – ăsta e un
fel de a vorbi ca să se afle în treabă… Cum, amice, vei măsura „performanţa”? După câte
amenzi dau?! De parcă şi aşa nu aţi chinuit destul sectorul privat, mai daţi şi recompense
ălora de vor da amenzi – până la urmă, dacă justiţia nu le confirmă deciziile, oricum ei nu
păţesc nimic, aşa că să te ţii atunci amenzi fiscale date aiurea…
Să dea stimulente atunci şi medicilor după câţi bolnavi operează (ca să opereze şi
când e cazul, şi când nu), şi nu după câţi salvează, şi profesorilor după notele elevilor, ca să
dea numai note mari, că parcă şi aşa învăţământul nostru nu e mort destul…
O adunătură de incompetenţi, de gângavi şi de demagogi, rodul unei societăţi şi al
unei clase politice tot mai imbecilizate…
Pe de altă parte însă, oamenilor trebuie să li se asigure salarii din care să poată trăi!
Însă, în vreme ce angajaţii Ministerului Finanţelor Publice vor să îl sfâşie pe
Ialomiţianu, Petromidia are datorii imense la stat, Electrica, CFR, Electrocentrale, CNH,
cluburile de fotbal, marii „asfaltişti” ai patriei – la fel. Răspunsul la întrebarea banal de
prostească de ce aceste datorii nu se recuperează îl găsiţi doar la angajaţii Ministerului
Finanţelor Publice, plantaţi acolo de jigodiile care conduc ţara de 20 de ani, şi nu la
angajaţii cu 1 000 de lei net pe lună. Cu părere de rău, pot spune ca ţara asta are o grămadă
de indivizi ce sunt manipulaţi dintr-o direcţie în alta de orice şef de partid.
Vă mulţumesc.
Domnul Gheorghe Bîrlea:
Declaraţia politică se intitulează „Puterea şi opoziţia, dincolo de clişee şi
prejudecăţi în democraţie”.
O societate democratică este de neconceput fără raportul putere-opoziţie. Potrivit
definiţiilor doctrinare, puterea politică nu este altceva decât puterea socială concentrată în
stat.
Într-un stat de drept, cum este şi România, sceptrul puterii nu se concentrează într-o
singură persoană, nici măcar în forţa unui singur partid sau a unei instituţii. Democraţiile
moderne şi contemporane demonstrează că puterea este rezultatul unei modelări şi
moderări la care participă toţi actorii politici, societatea civilă, electoratul, mass-media etc.
Conceptul de putere comportă la rândul ei multiple conotaţii. Vorbim de putere
legislativă, putere executivă, putere judecătorească, putere economică, putere militară şi
- 42 -
aşa mai departe. Statul, ca entitate politică, este dependent de exercitarea coerentă şi
funcţională a puterii, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, adică de la instituţiile centrale
ale puterii, coborând spre structurile pe orizontală ale administraţiilor locale.
Aşadar raporturile de putere nu se limitează numai la disputele dintre putere şi
opoziţie în Parlament. Sistemul vertical de distribuţie a puterii continuă cu Guvernul,
autorităţile locale, actorii publici, cât şi celelalte forme particulare ale puterii sociale.
Partidul Democrat Liberal a fost de multe ori acuzat că odată ce a ajuns la putere şi-a
urmărit constat doar propriile interese, folosind puterea în interesul său. Suntem sătui de
clişeele politice pe care PSD le foloseşte pentru a distorsiona realitatea.
În România, odată cu modificarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, prin Legea nr. 35/2008 poziţia preşedinţilor de consilii
judeţene devine şi mai importantă. De ce? Tocmai pentru că odată cu introducerea votului
uninominal pentru alegerea preşedinţilor consiliilor judeţene aceştia au căpătat mai multă
legitimitate, putere şi influenţă pe plan local.
Cu toţii ştim că instituţia consiliului judeţean este autoritatea care împarte banii
primiţi de la Guvern către localităţile din subordine.
Concret, conform datelor Institutului Naţional de Statistică, ca urmare a alegerilor
locale din 2008, la nivel de ţară PSD deţine 17 preşedinţi de consilii judeţene, ceea ce
înseamnă 41,5% din totalul mandatelor obţinute pe ţară, iar în ceea ce priveşte alegerile
primarilor, PSD are un număr de 1 138 de primari, ceea ce înseamnă 35,8% din totalul
mandatelor obţinute la nivel naţional, comparativ cu PDL, care are doar 14 preşedinţi de
consilii judeţene, ceea ce înseamnă 34,1% din totalul mandatelor obţinute la nivel naţional
şi 909 primari, ceea ce reprezintă 28,6% din totalul mandatelor obţinute la nivel de ţară.
Datele statistice pe care tocmai le-am prezentat relevă foarte clar cine gestionează
banii pe care Guvernul îi alocă fiecărui judeţ în parte, cine deţine până la urmă puterea într-o
Românie descentralizată. Demagogia şi clişeele abundent clamate de opoziţie sunt, aşadar,
contrazise de realitate.
Potrivit datelor Guvernului României, ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 671/2010,
cu privire la investiţii în infrastructură şi săli de sport, administraţiile locale conduse de
primari PDL au primit fonduri reprezentând doar 24,5% din totalul alocat, în timp ce
primăriile PNL şi PSD au primit fonduri reprezentând 29,28% şi, respectiv, 33,40%.
Astfel, primăriile PDL au beneficiat de 225 757 000 de lei pentru un număr de proiecte,
PNL a beneficiat de 268 847 000 de lei pentru 152 de proiecte, iar cele PSD au beneficiat
de 307 219 000 de lei pentru 162 de proiecte.
- 43 -
Încă un motiv în plus să observăm că fondurile au fost direcţionate pe criterii ce ţin
de stadiul investiţiei şi cererile de finanţare ale administraţiilor locale, şi nicidecum
exclusiv pe criterii politice, aşa cum ne acuză opoziţia.
Sistemul politic în România pare încă întârziat în tranziţie, iar o parte din politicieni
nu au ajuns, din păcate, la maturitatea care să le permită să aibă şi alte preocupări în afară
de lupte interne sau polemici televizate. Mai este nevoie de timp pentru a acumula
experienţa necesară manifestării demne, fie că te afli la putere, fie în opoziţie, pentru a
putea benefica cu toţii de raporturile constructive dintre putere şi opoziţie, ca expresie a
unei democraţii autentice.
Domnul Ioan Sbîrciu:
Declaraţia politică este intitulată „Rolul mass-mediei în formarea generaţiilor
viitoare”.
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Considerată a patra putere în stat, mass-media este cunoscută sub sintagma „câinele
de pază al democraţiei”. Misiunea şi rolul mass-mediei sunt de o importanţă covârşitoare în
societatea şi timpurile actuale. Mass-media, oriunde în lume, are mai multe funcţii, de la
informare, educare, formator de opinie publică şi totodată promovator al pluralităţii ideilor
în spaţiul public.
Segmentul pe care doresc să îl aduc în atenţia dumneavoastră este cel privind
dimensiunea de informare-educare, cu rol primordial şi efecte cuantificabile în timp,
asupra viitoarelor generaţii. Problematica de acest gen nu este adusă în discuţie pentru
prima oară, dar contextul socio-politic-administrativ actual este cel mai diferit după
perioada postdecembristă. Comunicatorul „number one” al acţiunilor şi evenimentelor
derulate în spaţiul public este reprezentat de mass-media. Astăzi, când mijloacele de
informare în masă sunt utilizate în speţă de tineri, formatorul principal în educaţie şi cu un
impact substanţial, după scoală, este mass-media. Proliferarea noilor tehnologii de
comunicare trebuie să privilegieze şi să consolideze prezenţa şi aducerea în prim-planul
comunicării a tinerilor.
Actualmente, apreciez ca prim-planul comunicării este un privilegiu acordat în
mare măsură oamenilor politici.
Propunerea mea în acest sens este de a demara un proiect prin care să încurajăm şi
să susţinem derularea unor cadre care să faciliteze o expunere mediatică în diversele
domenii existenţiale a tinerilor cu potenţial profesional. Un prim pas ar însemna să
adresăm o invitaţie reprezentanţilor din mass-media care se ocupă de politicile şi strategiile
- 44 -
de program. Împreună cu reprezentanţii mass-mediei, să analizăm aceste aspecte şi să
iniţiem un proiect intitulat ,,În faţă cu Tinerii”.
Domnul Şerban Rădulescu:
Declaraţia politică se intitulează „Antimoţiune pe sănătate”.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Remarc cu regret că textul moţiunii „Sănătatea – între umilinţa oamenilor şi
neputinţa Ministerului Sănătăţii”, departe de a face o analiză obiectivă şi pertinentă a
situaţiei din sistemul sanitar românesc, a dovedit încă o dată cum adevărul obiectiv este
deformat, trunchiat sau ascuns atunci când acest fapt serveşte interesele de partid.
Într-o manieră deja cunoscută, aceea a politicianismului ieftin, în text au fost
asociate „la pachet”, în mod tendenţios, false probleme ale sistemului sanitar cu racile reale
ale acestuia cu scopul vădit de creştere a credibilităţii şi de inducere în eroare a celor mai
puţin avizaţi.
Recunoaştem faptul că situaţia actuală din sistemul sanitar românesc nu este de
natură să răspundă tuturor exigenţelor unui stat membru al UE şi cu atât mai puţin tuturor
doleanţelor populaţiei din România. Dar trebuie recunoscut în acelaşi timp faptul că
aruncarea întregii responsabilităţi pentru situaţia critică în care se află acest sistem pe
umerii celor care au guvernat România în ultimii ani este nu numai un gest incorect şi
neelegant, ci dovedeşte reaua voinţă şi lipsa de responsabilitate a celor care au girat
guvernările anterioare şi care astăzi intonează din băncile opoziţiei prohodul sistemului
sanitar românesc. Însăşi invocarea zicalei „boală lungă, moarte sigură” denotă
conştientizarea de către colegii din opoziţie a faptului că actuala criză din sănătate îşi are
rădăcinile în trecutul în care sistemul sanitar era gestionat de către partidele din care fac
parte semnatarii moţiunii.
Într-adevăr, în România postdecembristă sănătatea a avut mereu statutul de
„Cenuşăreasă”, fără ca vreunul dintre guvernele care s-au succedat să facă prea mari
eforturi pentru schimbarea acestui statut. Aceste abordări s-au materializat într-un sistem
sanitar puţin performant, rămas în urma celor din statele comunitare. În mod paradoxal,
ceea ce se reproşează acum guvernanţilor este faptul că nu au reuşit în ultimii doi ani – anii
crizei economice mondiale – să realizeze ceea ce nu au reuşit predecesorii să realizeze în
perioadele de creştere economică pozitivă: alocarea pentru sănătate a unui buget la un nivel
apropiat de cel al statelor comunitare.
- 45 -
Întrucât timpul limitat nu-mi permite abordarea punctuală a acuzaţiilor emise prin
moţiune la adresa coaliţiei aflate la guvernare, voi menţiona doar câteva dintre afirmaţiile
care sfidează adevărul (din respect pentru colegii din opoziţie, evit să le numesc minciuni).
a) Astfel, plata datoriei spitalelor, acţiune înfierată în textul moţiunii, a fost o
măsură oportună, sine qua non pentru continuarea funcţionării acestora, în condiţiile în
care era iminentă intrarea acestora în incapacitate de a-şi desfăşura activitatea ca urmare a
sistării aprovizionării cu medicamente şi materiale sanitare de către tot mai mulţi furnizori
sub motivul neplăţii arieratelor. Întrucât cvasitotalitatea spitalelor înregistra datorii,
considerăm jignitoare aprecierile semnatarilor moţiunii la adresa tuturor managerilor de
spital, prin catalogarea acestora ca persoane incompetente, care şi-au îndeplinit atribuţiile
în dispreţ faţă de lege. Trebuie să avem în vedere faptul că spitalele au înregistrat datorii în
condiţiile în care alternativa o constituia neacordarea asistenţei medicale de specialitate
pacienţilor aflaţi în suferinţă.
b) Noul mod de stabilire a preţului de referinţă în cazul medicamentelor
compensate şi gratuite este o măsură menită să contracareze aspecte negative ale asistenţei
cu medicamente în ambulatoriu invocate în textul moţiunii: accesul real la medicamente în
regim compensat şi gratuit a tuturor asiguraţilor şi scurtarea sau eliminarea listelor de
aşteptare în cazul medicamentelor cu regim special. Acest fapt este posibil prin utilizarea
mai eficientă a fondurilor aferente decontării medicamentelor, cu aceeaşi sumă putându-se
asigura tratamentul mai multor pacienţi, fără ca vreun pacient să fie privat de medicaţie,
chiar şi în condiţiile în care nu-şi poate permite achitarea contribuţiei personale.
c) Îngrădirea accesului pacienţilor la servicii medicale prin contractarea de către
CNAS doar a 20 de consultaţii/zi la medicul de familie constituie o falsă problemă, având
în vedere faptul că cele 20 de consultaţii sunt plătite de către casa de asigurări de sănătate
în plus, separat de capitaţie.
d) Reducerea numărului de consultaţii pentru cazurile acute la maximum trei
consultaţii/pacient este o falsă problemă, întrucât cele trei consultaţii se referă la un singur
episod de boală acută; pacientul poate beneficia de consultaţii chiar şi în situaţiile în care
înregistrează zeci de episoade de boli acute/an, pentru fiecare episod acordându-se, la
nevoie, câte trei consultaţii.
e) Scăderea „drastică” a veniturilor medicilor de familie ca urmare a modificării
raportului între plata/capita şi plata/serviciu nu constituie o problemă reală în condiţiile în
care după aplicarea noului sistem de plată au crescut veniturile majorităţii medicilor de
familie (medicii cu liste de pacienţi mici sau medii). S-au înregistrat scăderi ale veniturilor
numai în cazul medicilor de familie cu liste de peste 2 000 de pacienţi; chiar şi în urma
- 46 -
acestor diminuări, veniturile acestei categorii de medici sunt net superioare celor realizate
de către medicii din sistemul public de sănătate.
f) Afirmaţia conform căreia „suntem singura ţară europeană care nu are un sistem
medical informatizat” este falsă, având în vedere faptul că în majoritatea domeniilor de
asistenţă medicală a fost implementat sistemul informatic unic integrat (SIUI), acesta
funcţionând efectiv la momentul actual. Primul domeniu în care SIUI a fost implementat
(de peste doi ani) este tocmai domeniul asistenţei cu medicamente compensate şi gratuite,
fapt care a eliminat aproape complet posibilităţile de fraudă în cazul reţetelor compensate
şi gratuite.
Având în vedere faptul că pentru fiecare cetăţean al României sănătatea reprezintă o
prioritate, este absolut necesar ca fiecare dintre noi, indiferent de apartenenţa politică, să
constituie o prioritate acordarea întregului sprijin necesar soluţionării problemelor din sistemul
sanitar. Pentru realizarea acestui deziderat este necesară însă o abordare constructivă, nu una
distructivă. Ca urmare, consider că identificarea şi propunerea de soluţii realiste, practice,
compatibile cu resursele materiale disponibile este mai constructivă decât înaintarea de
moţiuni. Vă mulţumesc.
Domnul Adrian Ţuţuianu:
Declaraţia politică este intitulată „Guvern haotic, pierdut discernământ”.
Stimaţi colegi,
Ultimele evenimente care au avut loc pe scena politico-socio-economică a
României mi-au confirmat o realitate tragică: Guvernul care conduce în acest moment
România şi-a pierdut orice fărâmă de pricepere şi chibzuinţă. Sunt generos şi pot să accept
faptul că ar fi avut aşa ceva la un moment dat. Însă ce se petrece acum în ţară a întrecut
cele mai sumbre previziuni din 2008.
În fapt, ce s-a schimbat de atunci? Emil Boc e tot premier, Traian Băsescu tot
preşedinte. Ambii, concurenţi redutabili la premiul de îndemânare „Cum să faci praf o ţară
în 20 de luni de zile”. Cu ceva avantaj totuşi pentru şeful statului, care s-a antrenat pentru
concurs patru ani înainte. Aşadar eroii sunt aceiaşi, doar proporţiile dezastrului depăşite
lejer. Şi când îmi amintesc cum i se colorau obrajii lui Adriean Videanu când declara umil:
„Guvernul e perfect.” Sau cel puţin era, cu el acolo. Între timp, cel mai sărac ministru al
economiei de care au avut parte românii în istoria lor s-a retras la partid. Pe post de
organizator de ceremonii în vederea salvării a ceea ce mai poate fi salvat din prestigiul
portocaliu al celebrei „BVB”. De fapt, şeful statului a avut grijă să scoată toate iniţialele
deranjante din Executiv. „U” a rămas.
- 47 -
Dar să nu ne îndepărtăm de subiect. Spuneam că Executivul condus formal de Emil
Boc şi patronat de Traian Băsescu se comportă în cel mai haotic mod cu putinţă. Indiferent
ce face, face prost.
– A făcut prost tăierile de salarii fără nicio noimă. 25% a zis comandantul, 25% să
fie. Nu tu studiu de impact, nu tu analize concludente cu privire la consecinţele asupra
economiei, nu tu nimic. Doar slugărnicie jenantă şi aducere robotică la îndeplinire a
ordinelor.
– A făcut prost anul trecut când şi-a asumat răspunderea pe Legea educaţiei,
persistă şi-n 2010. Guvernul şi-a mai asumat o dată răspunderea pe Legea educaţiei în anul
2009, fără să ne lase să o dezbatem în Parlament, iar Curtea a spus că acest lucru este
neconstituţional. Rezultatul a fost că Legea educaţiei nu a putut fi gata pentru începerea
acestui an şcolar. Le reamintesc minţilor înfierbântate de la Palatul Victoria ce spunea
Curtea Constituţională anul trecut: „Curtea consideră că ocolirea procedurii de examinare
şi dezbatere a proiectului de lege atât în cadrul comisiilor de specialitate, cât şi în plenul
fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie,
şi recurgerea la angajarea răspunderii asupra unui proiect de lege nu-şi găsesc o motivare
în sensul celor arătate. În concluzie (…), angajarea răspunderii Guvernului asupra unui
proiect de lege nu poate fi făcută oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece această
modalitate de legiferare reprezintă, într-o ordine firească a mecanismelor statului de drept,
o excepţie.” Ce s-a schimbat de anul trecut până azi? Emil Boc chiar nu se jenează deloc
atunci când primeşte astfel de „palme”?
– Revenind, ce-a mai făcut prost Guvernul? Un şir ruşinos de ordonanţe
neconstituţionale, dărâmate şi ele de Curte, una după alta. Actor principal aici – premierul
în persoană, profesor de drept constituţional, cum îl strigă copiii prin Răchiţele.
– A mai făcut prost Guvernul atunci când s-a gândit că, oricât ar fura clientela
politică, lumea nu va bagă de seamă şi, dacă va băga, nu va avea curajul să ridice o vorbă.
Pe sistemul „îi sărăcim la maximum ca să facem preş din ei”, tandemul Băsescu-Boc şi-a
bătut joc de toate categoriile sociale din ţara asta. N-a mai rămas niciuna, credeţi-mă.
Studenţi, salariaţi, şomeri, pensionari – toţi au simţit pe pielea lor cinismul şi incompetenţa
de la Cotroceni şi Victoria. De la zecile de modificări aduse Codului fiscal în ultimii doi
ani, toate menite să ia la fugă orice investitor normal la cap, şi până la aroganţa peste limite
în relaţia cu cetăţenii, totul intră la categoria „Măsuri PDL de redresare economică”.
Numai că s-au gândit prost, ziceam la început, şi protestul spontan de la Ministerul
Finanţelor Publice e o dovadă în acest sens.
- 48 -
– În fine, tandemul Băsescu-Boc a făcut prost şi când a primit-o pe Angela Merkel
în România. Mai bine o întorceau la graniţă, decât să fie arătaţi cu degetul în asemenea hal.
Mai întâi, faptul că şefa celei mai puternice economii din UE vorbeşte despre decuplarea
Bulgariei de România e mai mult decât un semnal de alarmă cu privire la riscurile
neîndeplinirii criteriilor de aderare la Spaţiul Schengen. Apoi, mesajele transmise cu
privire la haosul intern; şi dacă ultimii îndoctrinaţi portocalii n-au înţeles ce înseamnă când
Merkel vorbeşte de lipsa de transparenţă în acordarea contractelor publice, le spun eu:
înseamnă că acest Guvern cunoaşte, tolerează şi chiar dirijează corupţia din România,
corupţie care slujeşte clientela de partid şi afectează, printre altele, şi firmele nemţeşti.
Interesant, nu? Şi mai interesant e faptul că doamna Merkel şi domnul Boc sunt membri ai
aceleiaşi familii politice europene. Dar deh, nemţii ca nemţii, pedeliştii ca pedeliştii. Ştiţi
însă care e hazul de necaz suprem? Că dacă ar fi fost acum în opoziţie, Traian Băsescu ar fi
taxat vizita doamnei Merkel prin aceea că a venit să-şi ia tainul în România.
Vă mulţumesc.
Domnul Gheorghe Pop:
Declaraţia politică se intitulează „Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei –
17 octombrie”.
Stimaţi colegi,
În 1992, Adunarea Generală ONU a salutat faptul că unele organizaţii neguvernamentale,
la iniţiativa uneia dintre ele (Mişcarea internaţională ATD – Lumea a Patra, cu sediul în Franţa),
au sărbătorit ziua de 17 octombrie drept Zi Mondială pentru Eradicarea Sărăciei Extreme.
Drept urmare, Adunarea Generală a decis ca la această dată să se sărbătorească Ziua
Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei (Rezoluţia 47/196 din 22 decembrie).
Scopul acestei zile este să atragă atenţia asupra nevoii de a eradica sărăcia în toate
ţările – mai ales în cele în curs de dezvoltare –, nevoie care a devenit o prioritate a
dezvoltării.
Peste jumătate din populaţia lumii – mai mult de 3 miliarde de oameni – trăieşte cu
mai puţin de 2,5 dolari pe zi. Produsul intern brut al ţărilor sărace puternic îndatorate, în
număr de 41 şi care însumează o populaţie de 567 de milioane de oameni, este mai mic
decât averea însumată a celor mai bogate şapte ţări de pe glob. Aproximativ un miliard de
oameni au păşit în secolul al XXI-lea fără a şti să citească sau să îşi scrie numele. Mai
puţin de un procent din suma totală alocată anual înarmării la nivel mondial ar fi fost
necesar pentru ca până în anul 2000 fiecare copil să meargă la şcoală. Un miliard de copii
trăiesc în sărăcie (50% din totalul copiilor la nivel mondial). Dintre aceştia, 640 de
- 49 -
milioane trăiesc fără un adăpost corespunzător, 400 de milioane nu au acces la apă
potabilă, iar 270 de milioane la servicii de sănătate.
Sărăcia este condiţia în care se găsesc majoritatea naţiunilor şi a populaţiei globale.
Care sunt cauzele? Este suficient să îi judecăm şi condamnăm pe cei săraci pentru situaţia
grea în care se află?
Cauzele sărăciei sunt adânci, iar explicaţiile sunt multiple şi adeseori interconectate.
Printre factorii primari care stau la baza sărăciei se număra distribuirea inegală a resurselor,
incapacitatea de a atinge standarde adecvate de viaţă, lipsa asistenţei medicale, a educaţiei
şi a locurilor de muncă. Acestor factori li se alătură dezastrele naturale, dar şi dezastrele
provocate de om, cum ar fi războaiele, sau, cu preponderenţă în România, guvernările
nefuncţionale, instabile şi corupte, precum şi cele ale puterii centralizate.
Dincolo de aceşti factori, sărăcia are, de asemenea, şi o altă cauză, ce poartă
denumirea de „ciclu al sărăciei” – oamenii săraci sunt prinşi într-o situaţie fără ieşire, care
se perpetuează în mod ciclic. În astfel de cazuri, singura soluţie constă într-un ajutor
extern: fie al comunităţii, fie naţional, fie internaţional.
Deşi acţiunile internaţionale împotriva sărăciei datează de zeci de ani, cea mai
importantă şi concentrată iniţiativă o reprezintă stabilirea Obiectivelor de Dezvoltare ale
Mileniului, care vizează opt mari factori care favorizează sărăcia şi calitatea proastă a vieţii.
La iniţiativa ONU, în 2000, liderii lumii împreună cu organizaţiile internaţionale au
identificat cele mai importante probleme ale omenirii, acestea fiind: sărăcia, foametea,
decesul copiilor şi al mamelor la naştere, bolile, locuinţele inadecvate, inegalitatea dintre
sexe şi degradarea mediului înconjurător, si au stabilit şi un termen limită pentru îndeplinirea
acestora: anul 2015. Rezultatele, şi aşa modeste, sunt în pericol din cauza crizei economice
mondiale care ameninţă să arunce în sărăcie extremă 64 de milioane de persoane.
În ceea ce priveşte foametea şi malnutriţia, acestea sunt la nivele mai ridicate decât în
anul lansării ODM, FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie)
estimând că 925 de milioane de oameni suferă de foamete cronică doar anul acesta.
În privinţa României, în prezent, pierderea echilibrului în raportul dintre omul
politic, portocaliul, şi eficienţa muncii acestuia duce cert şi irevocabil spre sărăcie lucie,
spre politica de promovare şi susţinere în masă a sărăciei, nu spre eradicarea ei.
Domnii mei, aceste personaje care în prezent cred că pot ţine frâiele guvernării, ba,
mai mult, în frâu foamea şi sărăcia românului, sunt convinşi la fel că nimeni nu-i va mai
găsi sau nu le va mai găsi conturile pline. Mi-e teamă că doar metoda haiduciei va fi soluţia
recuperării banilor acestei ţări, dacă prin moţiune nu vor cădea urgent toţi capii venetici,
guvernabilii promotori ai furtului de pâine de pe masa românului.
- 50 -
Oare de ce suferim noi, ca ţară, de sărăcie? Oare de ce sărăcia în România poartă
numele de Guvernul Boc în serie: 1, 2, 3, 4, 5?
Nicio soluţie adusă de actualul Guvern nu va duce la relansarea economică, nici
micşorarea cotei unice, nici un nou acord cu FMI, nimic, nici măcar aplicarea planului
PSD de guvernare. Niciun investitor străin, niciun român nu mai au încredere în actualul
Guvern şi în actualul preşedinte în ceea ce priveşte capacitatea de gestionare a situaţiei, a
economiei, a siguranţei.
Propun ca Programul de guvernare adoptat la Congresul Naţional al PSD să fie
„Planul de măsuri pentru eradicarea sărăciei şi prostiei din România”, cu condiţia aplicării
lui de către un nou Guvern, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Vă mulţumesc.
Domnul Şerban Constantin Valeca:
Declaraţia politică este intitulată „România este în clocot, iar Guvernul orbecăie”.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Asistăm în aceste zile la o situaţie fără precedent. Nemulţumite de măcelărirea
veniturilor şi ajunse la capătul răbdării şi suportabilităţii, categoriile sociale ies în stradă
una după alta.
Cum pentru puterea portocalie măsurile anticriză se limitează la concedieri, tăieri de
pensii, salarii şi ajutoare sociale, angajaţii din diverse domenii ale sectorului bugetar s-au
văzut nevoiţi să protesteze. Fără a mai aştepta ceva de la puterea care i-a minţit şi i-a
înfometat până acum şi fără a mai avea răbdarea de a aştepta organizarea unor mitinguri,
oamenii au protestat într-un mod inedit, chiar în cadrul instituţiilor în care lucrează.
Sigur, acest lucru ne arată o dată în plus nivelul de disperare la care actuala putere a
adus populaţia României. La toate aceste măsuri aberante adoptate de actualul Guvern,
oamenii nu mai pot răspunde decât prin proteste în care cer demisia celor care ne-au adus
în această situaţie. În faţa protestelor legitime ale oamenilor, guvernanţii noştri răspund aşa
cum ne-au obişnuit deja, prin ignoranţă, minciună şi fraze goale, politicianiste.
Stimate colege şi stimaţi colegi,
Ce legitimitate şi credibilitate mai pot avea reprezentanţii unei puteri politice care,
în timp ce populaţia este din ce în ce mai sărăcită, iar salariaţii disperaţi leşină pe holurile
Ministerului Finanţelor Publice, îşi soarbe liniştita şampania la sindrofia organizată la
Ateneul Român? Ce încredere mai pot avea angajaţii într-un şef care fuge speriat, escortat
de generali şi colonei pe scările ministerului?
Parcă nu ar fi fost de ajuns aceste nemulţumiri, actualul prim-ministru, în loc să
ducă un război adevărat cu criza economică, încearcă să arunce vina pe Parlamentul
României, neştiind cum să scape de greşelile pe care le-a făcut.
- 51 -
Astfel, se afirmă de către guvernanţi că problema introducerii stimulentelor
angajaţilor din sistemul de finanţe, al muncii etc. este a parlamentarilor, nerecunoscând că,
de fapt, prin ordonanţa pe care Guvernul a emis-o s-au tăiat stimulentele şi nu s-au introdus
în salarii la timpul potrivit.
Totodată, guvernanţii fac iarăşi degeaba mare tărăboi în spaţiul public cu
necesitatea urgentării adoptării de către Parlament a Legii pensiilor. Dar să ne aducem
aminte istoria recentă: aceiaşi guvernanţi afirmau cu puţine luni în urmă faptul că
rezolvarea crizei economice constă în adoptarea de urgenţă a reglementărilor privitoare la
salarizare şi la pensii (în fapt, a reducerilor acestor drepturi).
Cum Curtea Constituţională a blocat proiectul de act normativ privind pensiile,
Guvernul a majorat TVA, afirmând că reducerea salariilor şi majorarea TVA sunt măsurile
ce garantează ieşirea din criză. Degeaba toţi specialiştii şi parlamentarii din domeniu au
atras atenţia Guvernului că trebuie luate măsuri de relansare economică, a investiţiilor, de
creştere a productivităţii, actualul Guvern a rămas în continuare impasibil. Şi iată că, numai
după trei luni, reia în altă formă cea de-a treia măsură, cea privitoare la pensii (în fapt,
reducerea acestora), iar acest lucru ne face să ne întrebăm: de ce este nevoie de o nouă
tăiere de fonduri, atâta timp cât s-a afirmat că reducerea cheltuielilor cu salariile şi mărirea
injustă din punct de vedere economic a TVA sunt de ajuns pentru ieşirea din criză? Ce se
întâmplă cu banii salariaţilor, ai pensionarilor şi sumele colectate suplimentar la TVA? Au
aceşti guvernanţi cea mai mică idee cum funcţionează o economie naţională?
În aceste condiţii, singurul lucru care ar mai putea fi făcut de către o putere cu o
minimă demnitate şi onoare ar fi demisia actualului Guvern!
Dacă acest lucru nu se va întâmpla, Parlamentului României îi revine obligaţia să-i
apere pe cei mulţi votând masiv o moţiune de cenzură pentru a scăpa de această calamitate,
care este actualul Guvern al României.
De asemenea, cred că avem obligaţia să învestim un Guvern competent, care să fie
capabil să demareze politici de creştere economică, politici care să aibă drept rezultat
mărirea numărului de locuri de muncă şi eliminarea sărăciei, un Guvern care să se ocupe
cu seriozitate şi profesionalism de treburile ţării şi să redea speranţa, demnitatea şi
bunăstarea poporului român. Vă mulţumesc.
Domnul Nicolae-Dănuţ Prunea:
Declaraţia politică se intitulează „Adoptarea Legii educaţiei în condiţii de forţă şi dictat”.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Presiunea care s-a exercitat asupra Senatului şi îndeosebi asupra membrilor
Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din această Cameră pentru a trimite
- 52 -
spre adoptare în plen Legea educaţiei, înainte de a fi terminată analizarea ei temeinică de
către specialişti, dezvăluie nu numai o mentalitate potrivnică prevederilor Constituţiei, ci şi
o practică profund antinaţională.
În condiţiile în care proiectul acestei legi conţine prevederi care contravin
Constituţiei, începând chiar cu cele din art. 1, este cât se poate de clar că ierarhizarea
intereselor pe care le urmăreşte PDL nu este cea normală, comună unui partid ce activează
într-o ţară care se consideră democrată. A subordona interesul naţional, prin acordarea
unor privilegii minorităţii maghiare pe care ea niciodată nici nu le-a visat, numai pentru ca
votul UDMR să asigure menţinerea la putere a actualului Guvern, reprezintă un act de
trădare cum nici Guvernul Marghiloman nu l-a făcut faţă de ocupantul german.
De aproape două decenii se invocă necesitatea modernizării sistemului de
învăţământ românesc, dar în fapt el se politizează în ultima perioadă într-un mod şi într-un
ritm inacceptabile. S-a dovedit de atâtea ori că modernizarea şcolii nu se poate face decât
prin contribuţia şi cu consimţământul celor care cunosc acest domeniu, pentru că lucrează
în cadrul lui. De aceea, am crezut că s-a depăşit stadiul în care câţiva indivizi cu un
incontestabil coeficient de inteligenţă, eventual cunoscători ai intimităţilor învăţământului,
dar nu tocmai bine intenţionaţi, în schimb servili până la renunţarea de sine faţă de
interesul politic al unor cercuri avide de putere, impun ce şi cum să se facă pentru,
chipurile, modernizarea şcolii.
Or, acest proces care afectează profund prezentul şi viitorul ţării, luată în totalitatea
ei, nu este un act comercial oarecare sau un contract oneros, cu care s-a obişnuit actuala
putere, de pe urma căruia statul pierde, iar cealaltă parte câştigă îndeajuns ca să se stingă
datoria pe care ţi-ai creat-o faţă de ea anterior. Cum se intenţionează a se realiza această
modernizare impune adoptarea unor forme organizatorice sinonime, pe termen lung, cu un
rapt teritorial.
Poporul, în întregul lui, sau cel puţin reprezentanţii lui aleşi democratic nici nu sunt
consultaţi dacă acceptă o astfel de alternativă. A nu putea dezbate amendamentele aduse
Legii educaţiei în comisiile Parlamentului, ca urmare a intenţionatei asumări a răspunderii
Guvernului, cu care ne ameninţă domnul prim-ministru, este o dovadă a disperării care i-a
cuprins pe membrii aşa-zisului partid democrat şi pe călăuzitorul lui. Această perspectivă
organizatorică, de structură şi de curricula reprezintă un rău incomparabil mai mare care se
face învăţământului decât subfinanţarea, care atrage depopularea lui de cadre didactice de
perspectivă.
Pentru a preîntâmpina un astfel de deznodământ al modernizării unanim acceptate a
învăţământului, sunt convins că ea poate fi obţinută numai prin dezbaterea largă, fără
- 53 -
constrângeri legate de timp, deoarece legea nu poate fi aplicată în actualul an şcolar. Mai
ales că în actualele condiţii nu poate fi contrapusă credibilitatea Guvernului vigorii mişcării
sindicale din învăţământ. Vă mulţumesc.
Domnul Nicolae Moga:
Declaraţia politică se intitulează „Primarii PSD din judeţul Constanţa nu mai rabdă
guvernarea portocalie”.
Nici nu s-a stins bine ecoul grevei funcţionarilor din Ministerul Finanţelor Publice,
că exemplul lor, o nouă palmă binemeritată pe obrazul Guvernului, a fost urmat şi de
angajaţii Consiliului Judeţean Constanţa şi de primarii Partidului Social Democrat din
Cumpăna, Năvodari, Mangalia.
Din solidaritate cu angajaţii şi cu primarii, şi preşedintele Consiliului Judeţean
Constanţa, Nicuşor Constantinescu, a intrat în grevă. El este indignat de faptul că primăriile
au rămas fără fonduri şi nici măcar nu îşi mai pot plăti salariaţii. Lefuri reduse cu un sfert ar
însemna de fapt şi muncă redusă pe sfert la angajaţii bugetari. Din păcate pentru toată lumea,
tot cetăţenii, principalii beneficiari ai serviciilor administrative, ar fi cei afectaţi.
Acesta este şi principalul motiv pentru care unele primării au ales calea protestului
în instituţie. La Năvodari, edilul se confruntă cu altă aberaţie: plata cu penalizări a
facturilor la electricitate. El se vede obligat de cadrul legal impus tot de guvernarea
portocalie să achite contravaloarea curentului electric consumat în instituţie la sfârşitul
lunii, şi nu în data de 15, când este termenul real în contractul cu furnizorul, obligându-l
astfel pe primar la penalizări usturătoare. La Mangalia, funcţionarii vor purta banderole
albe pentru început, edilul oraşului fiind de părere că „nu trebuie să sufere tot cei necăjiţi”.
Oricum, cu toţii sunt hotărâţi să menţină protestul pe termen nelimitat, până la căderea
Guvernului Boc.
Stimaţi colegi,
V-am făcut, pe scurt, o expunere a situaţiei de la Constanţa şi din restul judeţului, o
situaţie fără precedent, care e doar un semnal din miile care se vor „aprinde” precum
focurile pe culmile Răscoalei de la 1907 în toată ţara.
Noi ne alăturăm tuturor nemulţumiţilor prin depunerea moţiunii de cenzură. Sperăm
că demersul nostru politic va găsi ecouri suficiente şi în rândul celor care până acum doar
au murmurat contra propriului Guvern, şi mă refer la colegii din tabăra puterii. A venit
momentul să nu ne mai ascundem nemulţumirile pe la colţuri, prin proteste pe şoptite, în
grupuri restrânse. Orice aspect legat de activitatea Guvernului se discută aici, în Parlament,
deşi Guvernul face tot posibilul spre a ne minimaliza eforturile şi rolul. Noi avem aceste
pârghii. Nu ne rămâne decât să le folosim.
- 54 -
Domnul Ion Toma:
Declaraţia politică este intitulată „Numai profesor să nu fii!”.
Stimaţi colegi,
Deznădejdea decantează zilnic în sufletul profesorilor din România o mâhnire
enormă. Tot ce se întâmplă azi în şcoală nu e un blestem ancestral, ci este rezultatul
incompetenţei unor conducători vremelnici. Este o lecţie aspră de evidenţă a prezentului
care ne obligă să evaluăm decidenţii pe clase de competenţă şi unităţi de valoare.
În spiritul legendei Meşterului Manole, vătafii portocalii au demolat rapid tot ce se
construise mai înainte şi au trecut imediat la adoptarea noilor „forme fără fond”.
Bineînţeles că pare un blestem să demolezi şi să nu ai oameni pregătiţi pentru asumarea şi
îndeplinirea responsabilităţilor aferente momentului. Dar lucrul cel mai deplorabil rămâne
existenţa unei capacităţi diabolice de a conduce prost şi pe contrasens, în coliziune directă
cu aspiraţiile elevilor, părinţilor şi profesorilor.
Băjenirea dascălilor şi a populaţiei şcolare, în general, nu poate constitui niciodată o
soluţie pentru depăşirea dificultăţilor în care ne aflăm şi în care ne-au băgat. Curbele de
sacrificiu puse pe temelia şcolii sunt consecinţe ale incompetenţei şi abandon de la
responsabilitatea ce derivă din exercitarea proastă a funcţiei de conducere. Nu vor să-şi
asume incompetenţa, minciuna, lipsa de muncă cinstită, competentă şi onestă în slujba
comunităţii.
Diagnosticul „lipsei de muncă cinstită” a fost pus de Mihai Eminescu în urmă cu
aproximativ 130 de ani şi e perfect valabil şi azi. Vizavi de acest adevăr, vă rog să-mi
permiteţi să-l citez pe marele poet: „O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe
muncă, e o societate coruptă.”
Dar locurile de muncă lipsesc, se desfiinţează posturi, catedre, emigrează în masă
vârfurile, dar şi „talpa ţării”, care nu mai poate supravieţui în condiţiile excelente ale
„creşterii economice în jurul cifrei zero”.
Cei responsabili de dezastru, în loc să găsească soluţii, se ocupă cu învrăjbirea între
generaţii, cultivă dizarmonia între elevi şi profesori, între părinţi şi elevi, între „generaţia
expirată” şi generaţia care navighează vijelios pe internet, între populaţia activă şi
pensionari etc.
Dascălii de azi sunt umiliţi cum n-au mai fost niciodată, se îmbracă din magazine
second-hand, mănâncă puţin şi prost. Pentru profesorii care nu mai au bani să-şi asigure
existenţa, nu au bani să-şi plătească întreţinerea la bloc, ratele la bancă şi copiii la studii,
puterea actuală le oferă ca soluţie „funia şi săpunul” fiindcă sunt de stânga şi ei refuză să se
transforme într-o turmă ataşată convoiului prezidenţial.
- 55 -
Cu buna ştiinţă a preşedintelui ţării şi a celei de-a treia guvernări Boc, sistemul de
educaţie din România a pierdut peste 15 000 de angajaţi în ultimul an, iar salariile celor
încă rămaşi au scăzut cu 50%, dacă la cele 25% adăugăm anularea sporurilor. Nu se ştie
cum ţările vecine României au reuşit să-şi păstreze acelaşi număr de salariaţi în educaţie, în
condiţii aproape identice de recesiune economică. Mai mult, nu ne vine să credem că
salariile profesorilor din aceste ţări au crescut în ultimul an cu 5-18% (toate aceste date
sunt furnizate de institutele de statistică din Europa de Est).
La noi, minciuni, ordonanţe peste ordonanţe de urgenţă, hotărâri de Guvern şi legi
aberante au reuşit în numai doi ani să avarieze grav şcoala şi statutul cadrului didactic. În
această vară, mii de profesori nu au plecat în concediu, ci la muncă necalificată pe alte
meleaguri. Foarte mulţi dascăli performanţi evadează din sistem fiindcă, după ani buni de
slujire a catedrei, au ajuns la un salariu absolut mizerabil şi demotivant. Aici, în ţara lor, nu
mai au nici curajul să-şi întemeieze o familie şi să urmeze apoi ca într-un vis frumos copii
şi nepoţi.
E o dramă când ne pleacă oamenii, pentru că ei nu pleacă de drag, ei pleacă fiindcă
aici, în ţara lor, nu mai pot să trăiască. E trist să-l citez pe preşedinte, care declara acuzator:
„Să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm. Cel mai mare obiectiv al României a fost
liberalizarea forţei de muncă.” Numai că majoritatea profesorilor nu pleacă dincolo ca să fie
tot profesori; poate că acolo culeg căpşuni sau lucrează în restaurante. Ei pleacă trişti şi
rămân şcolile pustiite de uraganul portocaliu, care se declară reformator. Pleacă deoarece
consideră că nu mai au niciun viitor, pleacă fiindcă s-au săturat de „creşterea salariilor”, s-au
săturat de veşnica „îmbarcare” şi „debarcare” a celor chemaţi să îndrume, să orienteze şi să
dirijeze şcoala românească.
Plecările în altă lume nu înseamnă dezertări, ci semnale sigure ale unei situaţii
dramatice, ale umplerii paharului. Propunerea sindicatelor privind „titulatura pe localitate” n-a
fost agreată de minister şi din acest motiv disperarea dascălilor atinge cote alarmante. În
schimb, există o prevedere şmecherească în „legea educaţiei”, care încearcă transformarea
întregului corp didactic într-un batalion strâns unit în jurul înţeleptului Cârmaci, ce va trebui
să mărşăluiască spre măreţele piscuri ale totalitarismului PDL-isto-prezidenţial. Şmecheria
este consiliul de administraţie al şcolii, pentru ca directorul să rămână „Făt-Frumos fără de
vină şi de prihană”, iar directoarea portocalie va fi „Ileana Cosânzeana” nepângărită de
zmei, pentru că nu au voie de la partid.
Vă mulţumesc mult.
Doamna Doina Silistru:
Declaraţia politică se intitulează „16 octombrie – Ziua Internaţională a Alimentaţiei”.
- 56 -
16 octombrie 1945 este ziua în care s-a creat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Alimentaţie şi Agricultură (FAO), care îşi are sediul la Roma, organizaţie la care a aderat
şi ţara noastră. Semnificaţiile acestei zile sunt multiple, ele fiind revalorificate şi
îmbogăţite odată cu fiecare sărbătorire şi aducere a evenimentului în actualitate.
Anual, Ziua Internaţională a Alimentaţiei este sărbătorită şi în România. Anul
acesta însă, la noi în ţară Ziua mondială a alimentaţiei este ,,sărbătorită” în plină criză.
Sigur, scopul marcării acestei importante zile este tocmai focusarea atenţiei asupra urgenţei
şi importanţei problemelor legate de alimentaţia populaţiei. Este o dată simbolică şi de
reflecţie asupra situaţiei generale de pe glob. Cifrele furnizate de Departamentul pentru
alimentaţie din cadrul ONU nu sunt deloc optimiste. În paralel, populaţia globului a crescut
în medie cu 78,9 milioane de oameni în fiecare an, iar biocarburanţii au privat lumea de
100 de milioane de tone de cereale.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) încearcă, în
contextul crizei economice actuale, să mobilizeze factorii de decizie ai lumii pentru a veni în
ajutorul persoanelor care suferă de foamete. Foametea afectează mai mult de 1,02 miliarde
de persoane, respectiv unu din şase locuitori ai planetei.
Cu ocazia Zilei Internaţionale a Alimentaţiei, FAO reaminteşte principalilor actori
de pe scena politică a lumii că Organizaţia Naţiunilor Unite şi-a propus reducerea
numărului celor care suferă de foamete şi malnutriţie la 420 de milioane de persoane, până
în 2015. Pentru acest obiectiv ambiţios, există programe concrete care pot fi puse în
aplicare printr-o implicare mai mare din partea guvernelor ţărilor bogate. Mesajul
Organizaţiei Naţiunilor Unite, în ceea ce priveşte criza alimentară, este următorul:
,,Trebuie să ne reorientam către agricultură.”
În ţara noastră agricultura este una din ramurile cheie ale economiei româneşti,
cândva considerată ,,grânarul Europei”, iar acum este integrată în cadrul Planului
European de Ajutoare cu produse alimentare (PEAD) 2010. Furnizarea de ajutoare
alimentare, din fonduri europene, pentru persoanele defavorizate se află deja în al treilea an
de derulare în România şi constituie o măsură în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).
Statisticile negre ale sărăciei nu iartă judeţul Vaslui, aruncându-l pe ultimul loc în
UE din punct de vedere al nivelului de trai. Cu un şomaj galopant şi cu salarii de mizerie,
vasluienii îşi câştigă sărăcia cu acte în regulă – contracte de muncă înregistrate la ITM
Vaslui cu un salariu mediu de 816 lei lunar.
Direcţia Judeţeană de Statistică Vaslui prezintă colapsul economiei locale şi,
implicit, al sectorului agricol, cu implicaţii grave asupra calităţii vieţii locuitorilor. Cum să
mai vorbim despre o alimentaţie sănătoasă, când puterea de cumpărare a vasluianului nu
poate asigura nici măcar celebrul ,,coş zilnic”?
- 57 -
În calitate de fost membru în Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare
rurală a Senatului României, de preşedinte al Departamentului de agricultură şi dezvoltare
rurală din cadrul Organizaţiei PSD Vaslui şi în calitate de doctor inginer în agronomie,
declar: „Agricultura S.O.S.!”
La conferinţa cu tema ,,Agricultura românească, încotro?”, organizată sub
patronajul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti şi al
Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti în luna mai 2010, la
care am participat, au fost prezentate o serie de studii comparative între agricultura
României şi a altor 13 ţări ale UE, din care a reieşit faptul că avem cel mai mare număr de
agricultori din Europa, cu o suprafaţă agricolă în medie de 3,3 ha/agricultor şi o subvenţie
de 234 de euro/agricultor, comparativ cu Franţa, care deţine cea mai mare suprafaţă
agricolă din Europa şi un număr mai mic de agricultori, respectiv cu o suprafaţă agricolă de
25,9 ha/agricultor şi o subvenţie de 8 720 de euro/agricultor. Problemele esenţiale privind
viitorul agriculturii în ţara noastră constau în faptul că pământul este fărâmiţat, 50% din
exploataţiile agricole au suprafeţe mai mici de 1 ha şi 50% dintre proprietarii de terenuri
agricole au peste 60 de ani.
Din toată expunerea de mai sus reiese că politicile agricole ale statului român
trebuie îndreptate spre crearea de investiţii în agricultură, care ar face ca ,,toată suprafaţa
de pământ a ţării să fie întoarsă cu faţa în jos”, aşa cum zice un bătrân din satul Bouşori,
de lângă Vaslui. Asta ar duce la crearea de locuri de muncă pentru şomerii de la ţară, care
sunt din plin în satele româneşti, şi ar constitui motiv pentru a-i aduce înapoi în ţară pe
tinerii plecaţi. De asemenea, ar duce la creşterea productivităţii, a calităţii produselor
agricole, creşterea veniturilor producătorilor agricoli şi dezvoltarea durabilă a zonei rurale,
ţinând cont de protecţia mediului înconjurător.
Acestea ar trebui să fie, de altfel, obiectivele prioritare ale României în ceea ce
priveşte sectorul agricol, sector care cu siguranţă ar scoate ţara din criza în care se află,
dacă şi noi, politicienii, ne-am apleca mai mult şi cu mai mare responsabilitate asupra
problemelor a tot ceea ce înseamnă „Agricultură”.
Domnul Laurenţiu Florian Coca:
Stimaţi colegi,
Prezenta declaraţie ridică o problemă nouă, ca o consecinţă tristă a politicii actualei
guvernări, aceea de a face dreptate persoanelor, în special bugetari, care au avut de suferit
prin amputarea drepturilor salariale, de asigurări sociale şi de asistenţă socială, problemă
care ar trebui să stea la baza construcţiei bugetelor de stat pe anul 2011.
- 58 -
În anii 2009-2010, cetăţenii României au avut de îndurat consecinţele dure ale
crizei economice şi măsurile ineficiente ale Guvernului Boc. Una din cele mai dureroase şi
aberante măsuri a fost, în 2010, reducerea mecanică, fără o analiză şi un necesar
discernământ, a salariilor personalului bugetar cu 25%, după ce avusese loc în 2009 o
reducere a veniturilor din acest sector prin tăierea unor salarii mai mari, a unor sporuri,
prime şi indemnizaţii.
Tot cu 25% au fost reduse o serie de drepturi ale salariaţilor cum ar fi: alocaţia
pentru hrană, pentru echipamente, compensaţia pentru chirie, cuantumul drepturilor
specifice pentru personalul militar, poliţişti, din serviciile de siguranţă, ale personalului
didactic şi ale celui diplomatic.
În acelaşi timp, s-au redus cu 15% drepturile de asigurări sociale aşa cum sunt
prestaţiile sociale şi indemnizaţia de şomaj. Alte drepturi de asigurări sociale, cum sunt
veniturile de completare şi plăţile compensatorii în cazul concedierilor colective, s-au
desfiinţat pur şi simplu.
De reţinut că această împovărare, a şomerilor de drepturile lor legale, se face într-o
perioadă nu de relaxare a şomajului, ci de pierdere a tot mai multe locuri de muncă, atât în
serviciile publice bugetare, cât şi în economia privată. Cetăţenii nedreptăţiţi îl dau în
judecată, câştigă procesele, dar vinovatul – Executivul Boc – nu respectă hotărârile
judecătoreşti, amână acordarea despăgubirilor până după plecarea sa de la guvernare, lipsind
astfel populaţia de orice apărare legală şi pasând sarcinile celor care vor prelua dezastrul.
Prin aceeaşi Lege nr. 118/2010, adoptată prin angajarea răspunderii, au fost reduse
cu 15% toate drepturile legale de asistenţă socială ale cetăţenilor României, unele au fost
rase prin abrogarea normelor legale de acordare (sprijin financiar la constituirea familiei,
ajutorul pentru nou-născuţi), iar altele, precum venitul minim garantat, practic nu se mai
acordă decât condiţionat de susţinerea electorală a coaliţiei de la putere.
Actuala putere amână revenirea la normal şi restituirea drepturilor pierdute, aşa
cum promisese, minţind că sunt măsuri temporare de echilibrare a bugetelor, şi acum
încearcă să permanentizeze o situaţie pe care o considerase excepţională şi de urgenţă la
momentul adoptării Legii nr. 118/2010.
Pentru a pune capăt acestor abuzuri guvernamentale şi pentru a restabilii dreptatea
şi legalitatea în materia drepturilor salariale ale personalului bugetar, în materia
asigurărilor sociale şi a asistenţei sociale, consider că Parlamentul ar trebui să abroge
aberanta Lege nr. 118/2010 prin care Guvernul şi-a angajat răspunderea, pe care
majoritatea parlamentarilor prezenţi la votarea moţiunii de cenzură au respins-o, şi să se
revină de la 1 ianuarie 2011 la aplicarea legislaţiei care era în vigoare la data de 30 iunie
- 59 -
2010. Acelaşi lucru trebuie făcut şi în legătură cu cealaltă aberaţie legislativă, de
recalculare a pensiilor speciale şi reducere a lor.
În acest sens, doresc să înaintez Biroului permanent două iniţiative legislative prin
care propun abrogarea Legii nr. 118/2010, care a redus salariile bugetarilor, indemnizaţiile
de şomaj şi alte drepturi de asigurări şi de asistenţă socială. De asemenea, am propus
abrogarea articolelor din Legea nr. 118/2010 care se refereau la recalcularea pensiilor
militarilor, poliţiştilor, jandarmilor şi personalului din serviciile de informaţii şi
întreruperea acţiunii de recalculare a acestor pensii. Totodată, am în program o propunere
legislativă de abrogare a articolelor care prevăd recalcularea şi diminuarea pensiilor
funcţionarilor publici parlamentari, ale personalului de specialitate din sistemul juridic, de
la Curtea Constituţională, Curtea de Conturi şi ale diplomaţilor.
Doamna Minerva Boitan:
Declaraţia politică este intitulată „România – la întâlnirea cu foamea şi sărăcia”.
Doamnelor şi domnilor senatori,
În sfârşit, România a ajuns să ocupe un loc fruntaş: a devenit, oficial, conform
ultimului raport FMI, cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. Acest trist record la care
ţara noastră a ajuns în primul rând cu „concursul” nemijlocit al actualilor guvernanţi,
păstoriţi de „gurul” lor de la Cotroceni, ar trebui să ne dea tuturor de gândit. Se pare că nici
măcar acum, la început de secol al XXI-lea, la 20 de ani după înlăturarea regimului
comunist şi la aproape trei ani de când România a fost admisă în UE, cetăţenii acestei ţări,
adică românii, nu pot scăpa de spectrul înfricoşător al foamei.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – DEX defineşte „foamea” ca o „stare
funcţională periodică a organismului care se manifestă prin senzaţia nevoii de a mânca”.
La români, starea de foame tinde să devină însă permanentă, dacă luăm în considerare
faptul că, de vreo 100 de ani, adică de pe la Răscoala din 1907, s-a continuat cu foametea
din primii ani de după al Doilea Război Mondial şi, ulterior, cu cei peste zece ani de
„înfometare programată” iniţiată de Ceauşescu.
De altfel, nu trebuie să fii specialist pentru a înţelege că regimurile totalitare –
deopotrivă nazismul şi comunismul – au excelat în practicarea intensivă a înfometării ca
instrument de teroare, de înfrângere a caracterelor şi – aspectul cel mai grav – de inducere
în acest mod a unei permanente stări de panică în rândul populaţiei, care să-i blocheze
capacitatea de a se revolta. Pentru că – fie că place unora sau nu –, în timp ce ţările foste
comuniste îşi doreau cu ardoare recâştigarea dreptului la liberă exprimare şi circulaţie,
românii îşi doreau cu prioritate mâncare şi căldură în locuinţe.
Stimaţi colegi,
- 60 -
Vă mărturisesc că am făcut acest scurt recurs la istoria noastră relativ recentă pentru
că sunt izbitoare asemănările cu ceea ce se întâmplă astăzi în România noastră reală, în
România aşa-zis democratică, revenită în familia europeană. Cozi la alimente – de data
aceasta furnizate pentru cei foarte săraci de către UE, frigul din case şi ameninţarea
permanentă cu creşterea preţului gigacaloriei, al gazelor, al curentului electric şi al
alimentelor, acesta este un tablou ce pare cunoscut. Parcă l-am mai văzut, într-un trecut
apropiat, când un conducător iubit şi îndelung aclamat pretindea că românii trebuie să
îndure foamea, sărăcia şi frigul pentru că ţara are de plătit o datorie externă.
Nu mi-aş fi imaginat niciodată că vom retrăi acele vremuri sinistre; că vom avea o
ţară condusă de piloţi orbi, că aşa-zisa elită conducătoare, sub pretextul unor măsuri de
austeritate impuse de organismele bancare internaţionale, va decide că românii nu mai au
decât dreptul la foame, sărăcie, disperare şi nicidecum la o viaţă decentă. Şi pentru că tot
vorbim despre disperare, dar şi despre nepăsarea totală a guvernanţilor, aş aminti cazul
învăţătoarei din Caracal, aflată în greva foamei de peste 50 de zile, în semn de protest faţă
de diminuarea nejustificată a salariilor bugetarilor cu 25%; un caz şocant, căruia, probabil,
i se vor adăuga altele, dacă nu vom stopa acţiunea devastatoare a guvernării Boc-Băsescu.
În definitiv, care este politica celor ce ne guvernează?
Răspunsul este simplu, stimaţi colegi: măsurile de austeritate le protejează
interesele de păstrare a căpuşelor în jurul economiei româneşti, în timp ce milioanele de
români trebuie să plătească preţul acestei perioade dificile, iar firmele patronate de clienţii
politici ai guvernanţilor se alimentează în continuare de la banul public!
Aş dori în încheiere să-i întreb pe „bravii” noştri conducători: când aveţi de gând,
stimaţi domni, să ne prezentaţi soluţii de ieşire din recesiune, care sunt propunerile în acest
sens? Dar cea mai importantă întrebare este: până când aveţi de gând ca singurul adjectiv
ataşat României să fie „Foamea”?!
Domnul Cornel Popa:
Declaraţia politică este intitulată „Ţara premierului care nu ştie nimic”.
Stimaţi colegi,
Declaraţiile Preşedintelui României, care îşi scuză premierul, prin aceea că nu ştie
ce se întâmplă în subordinea sa, vin foarte bine acum, în preajma moţiunii de cenzură.
Adică de ce am mai păstra în funcţie un premier care conduce un Cabinet de oameni care
fac ce vor? Nu este problema noastră că nu este informat sau este minţit. În fond, angajaţii
şi i-a ales singur.
Mă surprinde însă faptul că lui Emil Boc i se iartă atât de multe, cu scuze atât de
puerile. Toate acestea cu girul acelui Traian Băsescu, cel care ameninţă cu demiterile unora
şi altora pentru mult mai puţin de atât.
- 61 -
Acum avem exemplul stimulentelor de la Ministerul Finanţelor Publice, de care
prim-ministrul se spune că nu ştia. Dar nu este prima oară când auzim acest lucru.
Rezumând, dacă nu poate da vina pe guvernarea anterioară, Emil Boc scapă de răspundere
prin faptul că habar n-are ce fac miniştrii săi sau secretarii de stat sau consilierii… depinde
de situaţie.
În condiţiile acestea, am şi eu o întrebare: cui aparţine responsabilitatea? Sau: cine
răspunde pentru toate „necunoscutele” lui Boc?
Pe de altă parte, faptul că incompetenţa sau, din contră, prea buna pricepere la
folosirea în interese de partid a banului public este ascunsă în spatele necunoaşterii de
însuşi şeful statului, mi se pare de un cinism uriaş. Acelaşi om care voia strângerea curelei,
reducerea banilor acordaţi pentru pamperşii bebeluşilor, reducerea pensiilor „nesimţite”…
totul în numele solidarităţii.
Românul simplu, căruia i s-au luat atâtea, nu are privilegiul scuzării de către
preşedinte. De aceea îşi strigă nemulţumirea în timpul protestelor de stradă. Pentru că
lipsurile sunt multe, dar şi pentru că partidul aflat la guvernare îl sfidează prin faptul că ştie
să taie de la populaţie, dar uită sau „nu ştie”, vorba preşedintelui, să taie de la propria
clientelă. Eu spun că e prea târziu să mai înveţe şi e timpul să lase locul altcuiva.
Vă mulţumesc.
Domnul Marius-Petre Nicoară:
Declaraţia politică este intitulată „Paradoxurile Guvernului Băsescu-Boc”.
Conform unui studiu făcut recent de o publicaţie, Clujul este judeţul cu cei mai
mulţi oameni de afaceri bogaţi, după capitală. Paradoxul este că, în ciuda acestui lucru,
Clujul bate pasul pe loc. La fel ca şi alte judeţe, de altfel. De ce? Pentru că afacerile nu sunt
încurajate în România, din contră, sunt supuse impozitării şi paraimpozitării, fără pic de
interes pentru susţinerea acestor oameni care au creat locuri de muncă şi care s-au văzut
nevoiţi să concedieze masiv şi să scadă salariile. Dacă în timpul guvernării liberale am
putut aduce investitori în judeţul Cluj, am crescut semnificativ nivelul de trai şi am dat o
stare de linişte şi confort oamenilor, acum toate astea sunt istorie, căci şi cel mai curajos
mic sau mare întreprinzător se gândeşte de multe ori înainte de a se aventura la un plan de
afaceri nou. Cauzele sunt cunoscute: lipsa de predictibilitate, mult prea desele schimbări în
plan legislativ şi chiar nesiguranţa generală.
Aud, de la începutul mandatelor lui Emil Boc, despre susţinerea mediului de afaceri
şi despre finanţarea unor proiecte cu bani de la stat, dar… nu s-a concretizat nimic în toată
perioada scursă de la primul mandat. Cred că acest Guvern este campion la declaraţii false,
la promisiuni nerespectate, la paradoxuri, dacă vreţi. Şi mai cred că cei care compun
- 62 -
Cabinetul Boc trebuie să plece, din motivele mai sus amintite şi din multe altele, care nu
încap într-o declaraţie politică. Dar pe care le cunoaştem cu toţii.
Mult pomenita solidaritate, la care s-a făcut apel din 2008 până acum, s-a
transformat în ură de clasă, în conflicte iscate între cele două tabere pe care tot guvernarea
actuală le-a creat: bugetari şi privaţi… Mă întreb dacă nu cumva asta s-a şi dorit:
dezbinarea noastră şi concentrarea atenţiei pe aceste diferenţe între diverse categorii,
pentru ca Guvernul să poată lucra liniştit la propria agendă, cu totul alta decât cea a
cetăţeanului.
Dacă ar fi să facem un bilanţ al acestor doi ani, rezultatul ar fi ruşinos pentru
partidul care a promis atâtea în campania electorală şi care a fost crezut, girat fiind de
Traian Băsescu. Scuze nu mai există, iar vremea promisiunilor a trecut.
Vă mulţumesc.
Domnul Emilian-Valentin Frâncu:
Atunci când vine vorba de politică, vechea vorbă panis et circus regimes descrie în
termeni simpli şi exacţi felul în care puterea din această ţară înţelege să funcţioneze. De la
alegeri câştigate prin sacoşe cu făină şi ulei, la fraudarea unui vot în Parlament, presa
ultimilor ani a fost saturată de bâlci, scandaluri şi acuze. Circul deci, într-un fel sau altul, a
fost asigurat, pâinea mai puţin. Schimbările pe bandă rulantă în conducerea ministerelor
arată că, în mintea unora, persoana este de vină, şi nu programul şi că, în consecinţă,
simplul fapt de a schimba miniştri va remedia ca prin minune situaţia a milioane de
cetăţeni. Guvernul, din lipsă de resurse, voinţă sau idei, pare mai mult preocupat de
regizarea unor scenarii demne de marele ecran, decât de politici publice şi administrative
eficace. Cel mai recent astfel de scenariu s-a derulat chiar în ultimele zile.
Prin decizia sa de a retrimite Legea pensiilor în Parlament, actualul preşedinte,
Traian Băsescu, a jucat magistral o carte pe care atât eu, cât şi alţi colegi politicieni,
jurnalişti şi simpli cetăţeni am anticipat-o: cartea eroului de faţadă. După „spectacolul” din
Parlament, la care am avut ocazia cu toţii să asistăm în mai multe rânduri, un asemenea
deznodământ pare oarecum firesc. Majoritatea pe care actuala putere s-a zbătut să o
impună la Curtea Constituţională şi-a îndeplinit misiunea de a ridica mingea la fileu pentru
preşedinte, iar acesta a pozat cu nonşalanţă în salvatorul pensionarilor. Este greu de crezut
că, în condiţii normale, aceeaşi Curte Constituţională care a spus „Nu” reducerii pensiilor
bugetarilor cu 15% ar fi acceptat forma propusă pentru Legea pensiilor. Această lege
trebuia să cadă, dar trebuia să cadă de mâna preşedintelui, pentru a se încerca recâştigarea
încrederii în actuala putere.
- 63 -
Dacă se va dovedi adevărat că întreg scandalul cu Legea pensiilor a fost regizat
astfel încât preşedintele să iasă într-o lumină bună, în detrimentul tuturor celorlalte
instituţii ale statului, înseamnă că ne îndreptăm cu paşi rapizi spre un model al
„democraţiei” de tip latino-american, care, nici nu mai trebuie precizat, nu are ce căuta în
Uniunea Europeană.
Domnul Paul Ichim:
Declaraţia politică este intitulată „Ziua Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei”.
Doamnelor şi domnilor,
În fiecare an, pe 17 octombrie se marchează Ziua Internaţională pentru Eradicarea
Sărăciei. Iniţiativa aparţine unui ONG – „Ajutor pentru toţi dezmoşteniţii sorţii – Lumea a
Patra”, cu sediul în Franţa, fondată de preotul Joseph Wresinski.
Adunarea Generală a ONU a hotărât prin Rezoluţia 47/196 din 22 decembrie 1992
marcarea Zilei Internaţionale pentru Eradicarea Sărăciei.
În 1995, Adunarea Generală a ONU a proclamat perioada 1997 – 2006 ca Primul
deceniu al Naţiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă „Eradicarea sărăciei –
un imperativ etic, social, politic şi economic al umanităţii”.
România era una dintre cele mai sărace ţări europene, chiar şi în perioada de
creştere economică. Este unul dintre statele care cheltuieşte cel mai mic procent din PIB cu
protecţia socială.
2005 – 2008: 23% din populaţia României trăia în sărăcie relativă, fiind una din
ţările cu cea mai ridicată notă a sărăciei din Europa, actualmente fiind pe primul loc.
În România se cheltuieşte pentru protecţie socială 12,8% din PIB, faţă de media
europeană de 25%. Dinamica scăderii procentului din PIB privind protecţia socială în
perioada descrisă a fost de la 13,2% la 12,8%.
Anul acesta creşterea TVA de la 19% la 24% a determinat ridicarea ţintei de inflaţie
pentru România la 7,8%. Creşterea ţintei de inflaţie arată o scădere a puterii de cumpărare
şi o accentuare a sărăciei.
Din categoriile de populaţie atinse de sărăcie, tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi
24 de ani sunt mai săraci decât pensionarii.
Numărul copiilor săraci din România a ajuns la 350 000, cu o rată a abandonului
şcolar care s-a triplat. 40 000 de copii, mulţi din mediul rural, abandonează anual şcoala.
Alimentaţia proastă, neglijenţa şi condiţiile de igienă precare fac ca România să
ocupe primele locuri în UE privind bolile sărăciei – tuberculoză, hepatită sau cazuri de
suicid. Incidenţa de tuberculoză este de 120 de cazuri la 100 000 de locuitori.
- 64 -
La aceasta adăugăm faptul că românii nu au încă respectul sau posibilitatea
controlului medical periodic, astfel încât boala se depistează tardiv.
În 2010, rata suicidului a crescut cu 10-15%. Oamenii nu-şi permit să cumpere nici
banalul săpun, să ţină regim sau să-şi cumpere medicamentele.
Datele statistice din 2009 relatau următoarele:
- până la sfârşitul anului 2009 se previzionau 1,5 milioane de persoane sărace;
- rata sărăciei a crescut de la 5,7% în 2008 la 7,4% în 2009;
- cele mai sărace persoane se află în mediul rural – în Moldova şi Oltenia;
- din 1,5 milioane de săraci, 43% sunt copii cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani;
- numărul copiilor săraci se va majora cu 96 000 în 2009 faţă de cei 250 000 aflaţi
în evidentă în 2008;
- Banca Mondială şi UNICEF estimau în 2009 că săracii ar avea cam 3 dolari (9 lei)
pe zi pentru a trăi;
- din ce în ce mai mulţi copii sunt abandonaţi în centrele de plasament, deoarece
părinţii nu-i mai pot întreţine.
O analiză pe 2010 nu este finalizată. Observaţiile se pot face actualmente ca efect
pe clasa de mijloc.
Scăderea salariilor bugetarilor cu 25% de la 1 iulie 2010 va restrânge clasa de mijloc.
Mircea Coşea aprecia că efectele acestor scăderi vor afecta şi multe întreprinderi mici
şi mijlocii, deoarece nu vor mai avea mediul în care să funcţioneze. Micii întreprinzători vor
fi şi mai vulnerabili în competiţia de pe piaţa europeană.
Economia şi, implicit, clasa de mijloc au crescut pe creditare şi consum şi s-au
prăbuşit când cele două segmente nu au mai funcţionat. Diminuarea salariilor, a numărului
de angajaţi, cu o creştere a şomajului, a redus consumul cu 8,3% în 2009, asta după ce în
2008 existase o creştere cu 6,1% a consumului.
Măsurile luate vor ataca educaţia, sănătatea şi administraţia – sectoare
indispensabile oricărei societăţi, denumite de analişti „coloana vertebrală a oricărui stat”.
Consecinţele vor fi următoarele:
- egalizarea în jos a veniturilor majorităţii şi apropierea clasei de mijloc de baza
piramidei sociale;
- migraţia predominantă din partea medicilor şi a profesorilor.
Criza economică şi diminuarea salariilor mai ales în domeniul privat au redus şi
puterea de cumpărare cu peste 40%. Asupra consecinţelor sărăciei ar trebui un spaţiu mare
de dezbatere. Oricum, reţinem excluziunea socială şi creşterea ratei criminalităţii în această
categorie de marginalizaţi economic.
- 65 -
Constatările zilnice din teritoriu te îngrozesc, privind sărăcia agresivă a populaţiei,
şi ce este mai rău este faptul că actualmente lipseşte orice perspectivă şi speranţă de a
soluţiona ceva în domeniu în perioada imediat următoare.
Domnul Romeo-Florin Nicoară:
Declaraţia politică este intitulată „Declaraţii politice marca Videanu”.
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
În ultima sa declaraţie media, domnul prim-vicepreşedinte al PDL, fost ministru şi
viceprim-ministru, Adrian Videanu, a afirmat că „PDL «propune» 30 000 de locuri de
muncă în economia reală în 2011, dacă se vor pune în practică trei măsuri economice
pentru o creştere economică de 3%, şi 80 000 de locuri de muncă în economia reală în
2012, cu o creştere economică de 4,8%.
Afirmaţiile domnului Videanu se înscriu în seria propagandei de tip comunist de
genul: „În cincinalul următor vom avea o producţie record de x mii tone la grâu.”
În condiţiile în care în aproape doi ani de guvernare nu s-a luat nicio măsură
economică de creştere a investiţiilor şi, automat, de creştere a locurilor de muncă, mă
întreb şi vă întreb, stimaţi colegi senatori: cum se vor crea locurile de muncă de mai sus?
Din punctul meu de vedere, propunerile domnului Videanu nu reprezintă decât un
strigăt de disperare venit din partea unor politicieni care au depăşit apogeul politic avut cu
ani în urmă şi care împreună cu partidul lor sunt, în acest moment, în cădere liberă.
În condiţiile în care angajaţilor din sistemul public li s-au redus salariile şi în caz de
proteste sunt ameninţaţi cu disponibilizări, domnul Videanu cred că se referă la angajări pe
salarii de mizerie în locul celor care protestează acum pentru un drept de muncă decent…
şi atunci nu putem vorbi de noi investiţii în economie, investiţii care să creeze locuri de
muncă reale, ci mai degrabă de o cacealma politică marca PDL.
Stimaţi colegi,
Declaraţiile politicianiste à la Videanu nu reprezintă decât un mod depăşit de
transmitere a unor mesaje electorale care nu mai au impact pentru o societate sătulă de
promisiuni. Ca fost om de afaceri, domnul Videanu ar fi trebuit să fie conştient de ceea ce
afirmă, dar politicianistul din el este deasupra omului de afaceri… şi rezultatul va fi vizibil
cât mai curând în ochii opiniei publice româneşti.
Vă mulţumesc.
Domnul Sorin-Serioja Chivu:
Declaraţia politică se intitulează „Opoziţia – Proiectul Legii educaţiei”.
- 66 -
Motto: „Excelenţa morală este un rezultat al felului în care trăim. Devenim corecţi
făcând fapte corecte, devenim temperaţi comportându-ne temperat şi devenim curajoşi
făcând acte curajoase.” (Aristotel)
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Pe data de 12 aprilie 2010, proiectul atât de mult dezbătut al Legii educaţiei a fost
înregistrat la Camera Deputaţilor, de unde şi-a început un traseu neaşteptat de sinuos spre
un destin ce pare din ce în ce mai incert.
La 19 mai 2010, după adoptarea sa de către Camera Deputaţilor, proiectul a fost
transmis la Senat, Camera decizională în acest sens, având la activ „o zestre” de 16 şedinţe
de comisie şi 1 695 de amendamente, dintre care peste 667 admise.
În acest moment, după o vacanţă şi trei luni de activitate parlamentară, proiectul
pare că a intrat în labirintul lui Pan. S-a mai îmbogăţit cu 30 de şedinţe de comisie şi peste
1 500 de amendamente.
Legea educaţiei este una dintre legile de bază pentru orice ţară. Sunt pe deplin de
acord şi susţin necesitatea unei dezbateri largi, amănunţite şi responsabile. Dar nu pot, în
condiţiile în care necesitatea ei este mai mult decât evidentă, să nu mă întreb: care sunt cu
adevărat interesele unora dintre colegii mei din Senat?
Aici vorbim de o supremaţie la conducere a Partidului Social Democrat. Senatul
este condus de un membru PSD, Biroul permanent are în componenţă membri majoritar
PSD, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport – cea care a primit acest proiect pe
26.05.2010, având termen până pe 18.06.2010 – are ca lider un PSD-ist şi mai mulţi
membri de aceeaşi culoare politică.
Stau şi mă întreb dacă la mijloc este cumva sindromul scrupulozităţii duse la extrem,
dorinţa de a fi mai catolic decât Papa sau este – din nou – vorba de acelaşi sistem de boicot,
ascuns sub masca unei responsabilităţi propagandistice. Nu doresc să fiu rău faţă de colegii
mei din opoziţie şi nici nu vreau să cred că însuşi Pan a devenit membru PSD şi-şi consiliază
de zor colegii.
Nu pot crede că o atât de mult aşteptată lege poate fi folosită în scopul de a-ţi face
imagine, de a face diverse târguri profitabile, de a poza în aliatul profesorilor şi al elevilor.
Aşa cum nu pot crede că a ajuns ca laşitatea să caracterizeze pe mulţi dintre noi,
incapabili să răspundă pentru acţiunile lor.
De ce ar fi, astfel, de mirare că premierul doreşte asumarea răspunderii asupra Legii
educaţiei?
- 67 -
În asemenea condiţii, în care priorităţile par că nu sunt conştientizate, aceasta este
singura soluţie. Cineva trebuie să constituie un model şi să tragă un semnal de alarmă. Iar
dacă responsabilitatea şi curajul asumării au devenit şi sunt de criticat, avem motive
serioase de îngrijorare!
Avem nevoie de seriozitate, avem nevoie să lăsăm diferenţele meschine deoparte şi
avem nevoie de puterea de a recunoaşte ceea ce este cu adevărat important!
În faţa evidenţei, ar trebui ca toţi să depunem toate eforturile şi să eradicam prostul
obicei de a refuza tot ceea ce nu este în interesul personal sau de grup. Aceasta înseamnă
respect, maturitate politică şi primul pas pentru a pune bazele unui comportament politic de
tip nou.
*
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Trecem la ultimul punct din ordinea de zi: întrebări, interpelări şi răspunsuri.
Respectuos vă atrag atenţia că Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC are
10 minute şi 11 vorbitori. Deci va trebui să vă limitaţi la 35 – 45 de secunde fiecare, pentru
a vă înscrie în timp, dacă nu vreţi să le depuneţi în scris unii dintre colegi.
Îl invit întâi la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul
senator Alexandru Pereş, despre situaţia iazurilor miniere de decantare din judeţul Alba.
Microfonul central, vă rog. Vă rog, domnule senator Pereş.
Domnul Alexandru Pereş:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea, într-adevăr, este adresată domnului ministru László Borbély,
ministrul mediului şi pădurilor.
Domnule ministru,
La începutul acestei luni am fost martorii unui accident ecologic petrecut în
Ungaria, la fabrica de alumină din Ajka. Ca urmare a exploziei survenite la depozitul de
deşeuri toxice, s-au deversat peste 600 000 m3 de deşeuri cu ph de 12-13 în pârâul Torna,
iar satul Kolontar a fost inundat cu mâl roşu.
Este un accident care a afectat nu numai mediul, ci a provocat şi pierderi de vieţi
omeneşti: patru persoane şi-au pierdut viaţa, trei au fost date dispărute şi 123 au fost rănite.
Am început cu relatarea acestui fapt deoarece şi judeţul Alba s-ar putea afla în
această situaţie – Doamne fereşte! –, fiindcă aici există 20 de iazuri miniere de decantare şi
bataluri de industrie clorosodică ce reprezintă un pericol în ceea ce priveşte producerea
unui accident ecologic.
O parte din aceste iazuri şi bataluri este conservată şi ecologizată, însă există şi
iazuri nesecurizate, care sunt apreciate ca fiind periculoase. Un exemplu în acest sens este
- 68 -
iazul de decantare de la Valea Şesii, care poate produce o poluare majoră, mai ales dacă
apele acide ar ajunge în râul Arieş, de acolo, în râul Mureş şi mai departe, dincolo de
graniţele ţării.
De notat este faptul că în judeţul Alba iazurile şi fostele mine se află în apropierea
unor cursuri de apă care se scurg în apele internaţionale, de aceea este necesar să se lucreze
nu numai la securizarea iazurilor, ci şi la ecologizarea zonelor respective pentru a le
readuce în circuitul de mediu.
Intervenţia mea de astăzi se vrea a fi un semnal de alarmă faţă de aceste accidente
ecologice, care s-ar putea produce fără o monitorizare atentă a iazurilor. Cred că este
esenţial să depunem orice efort pentru a nu ajunge în situaţia vecinilor noştri unguri.
De asemenea, doresc să vă întreb, domnule ministru, dacă există un program
riguros de securizare a acestor iazuri, dacă există sume prevăzute în bugetul anului 2011,
necesare pentru a face faţă riscului unor accidente ecologice şi dacă aveţi un plan în ceea
ce priveşte securizarea iazurilor miniere de decantare din judeţul pe care îl reprezint,
judeţul Alba.
Solicit răspuns scris şi oral. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Aţi consumat trei minute şi jumătate din timpul acordat Grupului parlamentar al PDL.
Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar
al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Ion Ruşeţ, din partea Grupului
parlamentar al PDL.
Vă rog, domnule senator.
Domnul Ioan Mang:
Mulţumesc.
Întrebarea mea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
Stimate domnule ministru,
În urma şedinţei Comisiei de dialog social, organizată joi, 14 octombrie 2010, la
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aţi solicitat celor prezenţi să facă
propuneri concrete în vederea îmbunătăţirii textului Legii educaţiei naţionale pe care
Guvernul îşi va asuma răspunderea.
De asemenea, într-o declaraţie de presă, susţinută pe data de 15 octombrie a.c., aţi
cerut inspectoratelor şcolare să solicite consiliilor profesorale din şcoli şi licee amendamente
la Legea educaţiei naţionale.
- 69 -
Aş vrea să vă întreb, domnule ministru, câte dintre propunerile partenerilor sociali –
rectorii universităţilor de stat şi private acreditate, asociaţiile profesionale şi societăţile
ştiinţifice, sindicatele reprezentative din învăţământ, organizaţiile studenţeşti, Federaţia
Naţională a Asociaţiilor de Părinţi din Învăţământul Preuniversitar, Consiliul Naţional al
Elevilor, patronatele, autorităţile locale şi organizaţiile neguvernamentale cu profil
educaţional – au fost acceptate în urma aşa-ziselor dezbateri de lucru organizate până acum
de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe marginea Legii
educaţiei naţionale? Care sunt aceste propuneri şi câte dintre ele au fost incluse în forma
adoptată de către Guvernul României şi transmisă Parlamentului în aprilie 2010?
Aştept răspuns în scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul Ion Ruşeţ, din partea Grupului parlamentar al PDL,
se pregăteşte doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC.
Vă rog, microfonul central, domnule senator.
Domnul Ion Ruşeţ:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată domnului Ioan Botiş, ministrul muncii, familiei şi
protecţiei sociale.
Obiectul întrebării: Salarizarea asistenţilor personali şi a însoţitorilor persoanelor cu
handicap, între austeritate şi dezinteres.
Motivare: Lipsa fondurilor necesare pentru plata salariilor asistenţilor personali şi
ale însoţitorilor persoanelor cu handicap reprezintă o problemă stridentă, cu care se
confruntă majoritatea primăriilor din judeţul Gorj. Această situaţie a apărut ca urmare a
faptului că la aprobarea bugetelor pentru anul 2010 nu s-au alocat resurse financiare
suficiente pentru asigurarea şi garantarea cheltuielilor salariale ale asistenţilor personali şi
însoţitorilor persoanelor cu handicap grav din sume defalcate din taxa pe valoarea
adăugată, iar direcţiile generale de finanţe publice nu au dispus completarea sumelor din
venituri proprii.
La nivelul municipiului Târgu Jiu, peste 500 de asistenţi personali şi însoţitori ai
persoanelor cu handicap grav nu şi-au primit salariile din luna august, iar în restul judeţului
situaţia este mult mai gravă, aceştia neprimindu-şi indemnizaţiile corespunzătoare de peste
trei-patru luni.
- 70 -
În aceste condiţii, este afectată calitatea îngrijirii persoanelor cu handicap, fiindu-le
încălcat dreptul la protecţie socială. Totodată, nerezolvarea problemelor prezentate va
determina creşterea cererilor de instituţionalizare a acestei categorii sociale, pe motiv de
imposibilitate financiară de a se asigura îngrijirea în familie.
Vă solicit, domnule ministru, să ne comunicaţi în ce mod vedeţi soluţionarea acestei
situaţii şi ce măsuri veţi lua pentru deblocarea fondurilor necesare achitării indemnizaţiilor
asistenţilor personali şi însoţitorilor persoanelor cu handicap.
Solicit răspuns verbal şi scris.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc.
O invit la microfon pe doamna senator Doina Silistru, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe David,
din partea Grupului parlamentar al PDL.
Microfonul central, vă rog.
Doamna Doina Silistru:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Întrebarea mea este adresată domnului Cseke Attila–Zoltán, ministrul sănătăţii.
Domnule ministru,
Este de notorietate faptul că tot mai mulţi medici şi asistenţi medicali părăsesc
sistemul sanitar, fie din cauza reducerilor salariale, fie din cauza volumului mare de muncă
la care nu mai fac faţă.
O foarte mare problemă o reprezintă faptul că, în multe unităţi sanitare, a rămas un
singur medic, în condiţiile în care necesarul de cadre medicale ar fi de 5-6 ori mai mare, iar
pacienţii sunt trimişi la Bucureşti sau în alte oraşe, ceea ce, uneori, le poate fi fatal.
Vă întreb, domnule ministru, când se vor finaliza şi se vor pune în practică
procedurile de scoatere la concurs a posturilor din unităţile sanitare?
Solicit răspuns scris.
Domnule preşedinte de şedinţă, dacă tot sunt singura femeie care a rămas în sală, vă
rog să-mi permiteţi să adresez şi interpelarea.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă rog, dar nu vreau să vă supăraţi pe mine. Mai sunt femei în sală, doamna
senator. Nu sunt senatoare, dar…
Doamna Doina Silistru:
Femei senator, am vrut să spun, domnule preşedinte, care să adreseze…
- 71 -
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Pentru stenogramă, să nu cumva să se creadă că am fost numai între bărbaţi.
Vă rog, prezentaţi şi interpelarea.
Doamna Doina Silistru:
Vă mulţumesc.
Interpelarea este adresată domnului Daniel Petru Funeriu, ministrul educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
Domnule ministru,
Încă din anul 2008, în curtea Şcolii Bădeana din comuna Tutova, judeţul Vaslui, s-a
săpat o groapă pentru care a fost alocată suma de 50 000 de lei, cu scopul de a se construi o
şcoală nouă pentru clasele V-VIII.
Suma alocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost
investită într-un studiu de fezabilitate şi o fundaţie ridicată doar pe jumătate, după care lucrarea
a fost sistată. Dacă s-ar fi alocat bani conform calendarului, şcoala ar fi fost astăzi gata.
În aceste condiţii, craterul construit lângă zidul şcolii vechi pune în pericol atât pe
cei peste 200 de elevi, care învaţă de doi ani printre ruine, cât şi lucrurile de valoare, cum
ar fi laboratorul de informatică, care au fost mutate în altă şcoală.
Vă rog să-mi comunicaţi, domnule ministru, dacă ministerul pe care îl conduceţi are
măsuri de rezolvare a acestei situaţii, deloc singulară, în condiţiile în care în şcoala veche
sobele nu mai încălzesc, coşurile de fum sunt stricate, iar viaţa copiilor este pusă în pericol.
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, doamna senator Silistru.
Pentru stenogramă, a fost adresată şi interpelarea, separat de întrebare.
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului
parlamentar al PDL.
Se pregăteşte domnul senator Laurenţiu Florian Coca, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Vă rog, domnule senator David, aveţi cuvântul.
(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, se deplasează la
microfonul central pentru a lua cuvântul.)
Domnul Gheorghe David:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.
Întrebarea este adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,
domnului ministru Ioan-Nelu Botiş, şi domnului ministru Petru Daniel Funeriu, Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
- 72 -
Printre solicitările de la Biroul senatorial din teritoriu pe probleme educaţionale se
află şi cea a domnului Horgoş Sebastian, care nu este un caz singular. Acest caz prezentat
acum de mine aduce la cunoştinţă următoarea situaţie:
Horgoş Sebastian Cosmin, profesor titular, de la data de 1 septembrie 2003, la
Seminarul Teologic Liceal Ortodox, şi-a exercitat dreptul de a-şi lua concediu fără plată un
an, respectiv de la 1 septembrie 2006 până la 31 august 2007, în vederea aprofundării
studiilor.
În anul 2007, este admis la cursurile doctorale de la Facultatea de Teologie din
cadrul Universităţii „Aristotelis” din Tesalonic, Grecia.
Din data de 1 septembrie 2008, i s-a aprobat concediu de studii fără plată cu limita
maximă până la 31 octombrie 2011. Pentru a termina doctoratul, mai are însă nevoie de cel
puţin doi ani.
Faţă de cele menţionate, vă rog să-mi comunicaţi, atât domnul ministru Petru
Daniel Funeriu, cât şi domnul ministru Ioan-Nelu Botiş, dacă domnul Horvoş Sebastian
Cosmin poate beneficia de o prelungire a concediului de studii fără plată cu încă doi ani,
respectiv până în anul 2013.
Vă mulţumesc. Solicit răspuns scris.
Domnule preşedinte de şedinţă, mai o întrebare foarte scurtă, pot să-i dau citire?
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă rog.
Domnul Gheorghe David:
Întrebarea este adresată domnului Nicolae Lucian Duţă, preşedintele Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Având în vedere mai multe solicitări din partea unor persoane care solicită sprijin
pentru minorii aflaţi în suferinţă din cauza unor afecţiuni care ies, oarecum, din sfera
firescului, vă supun atenţiei dumneavoastră următorul caz, pe care doresc ca, împreună cu
dumneavoastră, să-l duc spre rezolvare, şi anume este vorba despre o fetiţă în vârstă de doi
ani şi jumătate, pe nume Graure Sara, care suferă de cataractă congenitală la ambii ochi.
În urma investigaţiilor efectuate de către medicii din Timişoara care s-au ocupat de
acest caz, situaţia este favorabilă unei vindecări doar printr-o intervenţie chirurgicală, care
însă costă circa 4 000 de lei. Din cele aflate, prin Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate
Timiş, eforturile părinţilor în susţinerea acestei operaţii ar fi scutite doar de 250 de lei.
Faţă de cele expuse, vă rog, domnule preşedinte, să-mi comunicaţi dacă pentru
minori aflaţi în dificultate, ca în acest caz sau alte cazuri asemănătoare, există un program
la nivel naţional în care costurile intervenţiei ar putea fi suportate de Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate.
- 73 -
Nutrind speranţa că împreună vom putea veni în întâmpinarea acestei situaţii printr-o
comunicare favorabilă, vă mulţumesc anticipat.
(Domnul senator Gheorghe David, secretar al Senatului, revine la prezidiu.)
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Îl invit la microfon pe domnul senator Laurenţiu Florian Coca, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Se pregăteşte domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PDL.
Domnul Laurenţiu Florian Coca:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată domnului ministru Ioan-Nelu Botiş, Ministerul
Muncii, Familei şi Protecţiei Sociale.
În contactul pe care l-am avut cu angajaţii din instituţiile din teritoriu, care sunt
coordonate sau sunt în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, am
constatat o mare nemulţumire din partea tuturor acestor salariaţi. Nemulţumirea se referea,
în primul rând, la faptul că salariaţii din structurile aparţinătoare sau din subordinea
ministerului nu au mai primit în ultimele trei luni stimulentele care se obişnuiau.
Aceste stimulente se adăugau la salariile de bază, salarii menţinute la un nivel
ridicol de mic.
În al doilea rând, oamenii au ridicat problema condiţiilor de muncă din ce în ce mai
precare, prin faptul că disponibilizările au mărit sarcinile de lucru, că nu se mai plătesc
orele suplimentare, sunt domenii neacoperite cu personal calificat pentru că blocarea
posturilor s-a permanentizat şi multe altele.
În acelaşi timp, se solicită ca programul de relaţii directe cu publicul să nu dureze
mai mult de şase ore pe zi.
Având în vedere cele de mai sus şi pentru a evita revolte precum cele din sectorul
financiar, vă întreb, domnule ministru, ce măsuri aţi luat pentru plata stimulentelor restante,
pentru includerea acestora în salariul de bază şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale
personalului aparţinând structurilor Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului
parlamentar al PDL. Se pregăteşte domnul senator Vasile Pintilie, din partea Grupului
parlamentar al PDL.
- 74 -
Aţi depăşit deja cu un sfert de oră timpul acordat grupului dumneavoastră.
Domnul Dumitru Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea este adresată domnului ministru Petru Daniel Funeriu.
Obiectul şi motivarea întrebării: Facilităţi la plata taxelor de şcolarizare
universitară, diferenţiate în funcţie de veniturile familiei.
Domnule ministru,
În această perioadă de criză, când numărul familiilor aflate în prag de sărăcie este în
creştere, ca şi al persoanelor fără un loc de muncă, se ajunge în situaţia ca mulţi studenţi să
nu-şi poată continua studiile superioare din cauza imposibilităţii plăţii taxelor de
şcolarizare.
Ca urmare, vă rugăm, domnule ministru, să ne transmiteţi ce măsuri aveţi în vedere
pentru acordarea unor facilităţi la plata taxelor de studii, diferenţiate în funcţie de veniturile
familiei.
Vă mulţumesc. Solicit răspuns în scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Invit la microfon pe domnul senator Vasile Pintilie, din partea Grupului parlamentar
al PDL.
Domnul Vasile Pintilie:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Întrebarea mea este adresată domnului ministru Traian Igaş, Ministerul Administraţiei
şi Internelor.
Întrebarea are ca subiect implementarea unor măsuri ferme pentru diminuarea
evaziunii fiscale prin contrabanda cu ţigări.
În calitate de senator în Circumscripţia electorală Vaslui, preocupat de nivelul
ridicat al evaziunii fiscale, precum şi de efectul nociv asupra bugetului de stat al
contrabandei cu ţigări, vă rog să-mi comunicaţi care sunt măsurile concrete întreprinse de
minister şi, de asemenea, să-mi prezentaţi evaluarea rezultatelor obţinute comparativ cu
anii trecuţi.
Solicit răspuns scris. Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Aş vrea să vă informez că, pe lângă cei care au prezentat în plen întrebările, au mai
depus întrebări în scris:
- 75 -
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, domnii senatori
Alexandru Cordoş, Mihăiţă Găină, Şerban Constantin Valeca, Adrian Ţuţuianu, Florin
Constantinescu, Ilie Sârbu, Ion Rotaru şi Ion Toma.
Din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus în scris întrebări domnii senatori
Emilian-Valentin Frâncu, Paul Ichim şi Romeo-Florin Nicoară.
Din partea senatorilor independenţi, domnul senator Sorin- Serioja Chivu a depus
întrebările în scris.
Cu aceasta am încheiat sesiunea de întrebări şi trecem la interpelări.
Îl invit la microfon pe domnul senator Valer Marian, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Microfonul central, vă rog.
Se pregăteşte domnul senator Mario-Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar
al PNL,
Domnul Valer Marian:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc.
Obiectul interpelării: Folosirea Aviaţiei militare în interes de partid de către
ministrul apărării naţionale.
Ministrul apărării naţionale, domnul Gabriel Oprea, a fost prezent sâmbătă, 9
octombrie a.c., la Conferinţa de constituire a Organizaţiei judeţene Satu Mare a Uniunii
Naţionale pentru Progresul României, partid în care deţine funcţia de preşedinte executiv.
Ministrul Gabriel Oprea a fost acompaniat la această conferinţă de alţi lideri
naţionali ai UNPR, respectiv de preşedintele Marian Sîrbu, preşedintele de onoare Cristian
Diaconescu şi vicepreşedintele Valeriu Steriu.
Conform relatărilor din presa locala, ministrul Gabriel Oprea a sosit la Satu Mare
vineri, 8 octombrie a.c., cu un avion militar AN26, inscripţionat MApN, care a aterizat pe
aeroportul Satu Mare la ora 16.23.
Ministrul Gabriel Oprea a fost aşteptat la scara avionului de patru autoturisme cu
număr indicativ al Armatei, deplasându-se cu autoturismul cu numărul de înmatriculare A 114
şi având ca antemergător un autoturism al Poliţiei Militare.
Autoturismele au fost aduse la Satu Mare de la Comandamentul Diviziei 4 Infanterie
„Gemina” din Cluj-Napoca.
Ministrul Apărării Naţionale a plecat din Satu Mare sâmbătă seara, după încheierea
Conferinţei Judeţene a UNPR, cu avionul militar care venise şi care a decolat la ora 18.23,
staţionând pe Aeroportul Satu Mare din ziua precedentă.
- 76 -
Ministrul Gabriel Oprea a fost însoţit în avion, la plecare, de liderii UNPR Marian
Sârbu, Cristian Diaconescu şi Valeriu Steriu, care nu au nicio tangenţă cu Ministerul
Apărării Naţionale.
Este evident că ministrul apărării naţionale a folosit un avion, autoturisme şi
personal, respectiv pilot şi şoferi, aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, în scopuri
politice, respectiv în interes de partid.
Sâmbătă, după ce presa locală din Satu Mare a relatat că ministrul apărării naţionale
a venit la Conferinţa judeţeană a UNPR cu un avion militar, Ministerul Apărării Naţionale
a emis un comunicat de presă în care se arăta că ministrul Gabriel Oprea a efectuat o vizită
la Batalionul 52 Geniu „Tisa” din Satu Mare.
Vizita la acest batalion a fost doar un pretext, fiind scurtă şi formală. Mai mult,
potrivit unor surse din batalion, această vizită a avut conotaţii politice, întrucât principalul
mesaj transmis militarilor prezenţi de către ministrul apărării a fost să nu aibă încredere în
promisiunile opoziţiei şi să aibă încredere că actuala putere va rezolva problemele legate
de salarii şi pensii.
Totodată, ministrul Gabriel Oprea le-a solicitat să nu se ralieze acţiunilor de protest
preconizate de militarii pensionari cu ocazia Zilei Armatei, în data de 25 octombrie 2010.
Există informaţii conform cărora ministrul Gabriel Oprea a folosit Aviaţia militară
în interes de partid şi cu alte ocazii. De exemplu, în cursul lunii septembrie a.c., s-a
deplasat cu un elicopter militar la Reşiţa, la Conferinţa de constituire a Organizaţiei
judeţene Caraş-Severin a UNPR.
Domnule prim-ministru,
Cu câţiva ani în urmă, un ministru al apărării din Germania, Rudolf Sharping, a
trebuit să demisioneze după ce presa a dezvăluit că a folosit un avion militar într-un scop
personal. Aşteptăm un asemenea gest de onoare şi din partea ministrului Gabriel Oprea.
În aşteptarea acestui gest, vă solicit, domnule prim-ministru, să dispuneţi
verificarea modului în care ministrul Gabriel Oprea foloseşte avioanele, elicopterele,
autoturismele şi personalul Ministerului Apărării Naţionale în interes de partid şi să-mi
comunicaţi constatările acestui control, precum şi măsurile de tragere la răspundere penală,
disciplinară şi materială persoanelor vinovate.
Vă mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Invit la microfon pe domnul senator Mario-Ovidiu Oprea.
Microfonul central, vă rog.
- 77 -
Domnul Mario-Ovidiu Oprea:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea este adresată domnului prim-ministru Emil Boc şi domnului Petru
Daniel Funeriu, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Odată cu evenimentul tragic produs la Craiova pe data de 7 octombrie 2010, când
un elev în vârstă de 17 ani a fost ucis în faţa Liceului „Tudor Arghezi” de către un tânăr,
revine în atenţia opiniei publice problema siguranţei în şcolile din România.
Este binecunoscut faptul că, din cauza salariilor extrem de mici, paznicii din
unităţile de învăţământ pleacă spre locuri de muncă mai bine remunerate, lăsând astfel
şcolile nesupravegheate într-un moment în care fenomenul infracţional din ţara noastră este
în continuă creştere.
Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, şcolile din România sunt
pe locul doi în Europa în ceea ce priveşte nivelul de violenţă.
Totodată, potrivit datelor Organizaţiei „Salvaţi copiii” România, peste 70% din
elevii românii se tem de comportamentul agresiv al colegilor de şcoală.
Mai grav, un studiu al Institutului Naţional de Criminologie arată faptul că două
treimi dintre minorii care au ajuns în instanţă erau elevi la data comiterii de infracţiuni.
La aceasta se adaugă, aşa cum am menţionat, lipsa pazei şi protecţiei în şcoli, dat
fiind faptul că angajaţii îşi părăsesc posturile din cauza salariilor diminuate.
Aceste circumstanţe nu fac altceva decât să accentueze starea de pericol care
planează asupra elevilor.
Trebuie spus şi că, odată cu plecarea paznicilor, posturile sunt blocate potrivit
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul
2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, iar inspectoratele şcolare nu pot face
angajări.
În consecinţă, domnule prim-ministru şi domnule ministru, ce soluţii pregăteşte
Guvernul pentru rezolvarea acestei situaţii grave cu care se confruntă unităţile de învăţământ?
Solicit răspunsul în scris şi verbal. Mulţumesc.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc şi eu.
Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Mang, din partea Grupului parlamentar
al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Florin Constantinescu, tot din
partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, urmat de domnul senator
Gheorghe Marcu, din partea aceluiaşi grup parlamentar.
Aveţi cuvântul, domnule senator Ioan Mang. Microfonul central, vă rog.
- 78 -
Domnul Ioan Mang:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministru al Guvernului României
şi are ca obiect: Actele normative subsecvente pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei.
Stimate domnule prim-ministru,
În cadrul briefingului de presă, susţinut la finalul şedinţei de Guvern din data de 12
octombrie 2010, aţi declarat că procedura de asumare a răspunderii Guvernului pe Legea
educaţiei naţionale a fost decisă pe motiv că această lege, citez: „mai are nevoie de o
multitudine de acte normative subsecvente pentru punerea ei în aplicare şi, de aceea, orice
tergiversare a acestui demers este nebenefică sistemului educaţional din România”.
Vă rog să precizaţi, domnule prim-ministru:
1. Câte acte normative sunt necesare pentru punerea în aplicare a Legii educaţiei şi
care sunt aceste, citez: „acte normative subsecvente”?
2. Care sunt demersurile de tergiversare la care aţi făcut referire şi cine sunt autorii
acestor demersuri?
De asemenea, vă rog, domnule prim-ministru, să explicaţi, conform dicţionarului
explicativ al limbii române, care este sensul cuvântului „nebenefic” utilizat în discursul
dumneavoastră.
Aştept răspuns în scris.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe Marcu,
tot din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC.
Domnul Florin Constantinescu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea mea este adresată domnului Ion Ariton, ministrul economiei,
comerţului şi mediului de afaceri.
Obiectul interpelării: Finalizarea lucrărilor la Complexul hidroenergetic Lunca
Paşcani, obiectiv strategic pentru municipiul Paşcani şi comunele din avalul barajului.
Stimate domnule ministru,
În anul 1986 au început lucrările de investiţii la Complexul hidroelectric Lunca
Siret, situat în apropierea municipiului Paşcani. În perioada 1986-1989, lucrările de
investiţii au mers într-un ritm accelerat, ajungând în anul 1989 să fie realizate lucrările în
proporţie de 80%.
- 79 -
După revoluţie, 1989-2008, fondurile alocate de la bugetul de stat pentru această
investiţie au fost foarte mici, suficiente doar pentru conservarea lucrărilor executate până
în anul 1989.
Schimbarea proprietarului printr-o hotărâre de Guvern, în anul 2008, a fost
benefică, întrucât noul proprietar S.C. Hidroelectrica S.A. a redeschis lucrările de investiţii
pentru acest obiectiv.
Având în vedere că stadiul lucrărilor de investiţii este realizat în proporţie de 85%,
importanţa energiei verzi obţinute în urma finalizării investiţiei având o capacitate de
12 megawaţi, schimbările climaterice manifestate în ultima perioadă, toate acestea fac ca
acest obiectiv să fie de o importanţă strategică pentru apărarea împotriva inundaţiilor a
locuitorilor municipiului Paşcani şi locuitorilor a 15 comune situate în avalul barajului.
Prin realizarea barajului se va crea o cale de comunicaţie directă între municipiul
Paşcani şi comunele situate dincolo de râul Siret.
Vă rog, domnule ministru, să analizaţi posibilitatea finalizării lucrărilor într-un timp
cât mai scurt şi să-mi comunicaţi graficul de finalizare a investiţiei.
Solicit răspuns scris şi verbal.
Vă mulţumesc, cu deosebit respect.
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Vă mulţumesc.
Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe Marcu.
Domnul Gheorghe Marcu:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Interpelarea este adresată domnului Emil Boc, prim-ministrul Guvernului României.
Obiectul interpelării: Nerespectarea Legii nr. 500/2002, Legea finanţelor publice.
Domnule prim-ministru,
În calitate de membru al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă
de capital din Senatul României, vă atenţionăm că aţi încălcat prevederile art. 35 din Legea
nr. 500/2002, Legea privind finanţele publice.
Conform actului normativ amintit, aveaţi obligaţia să prezentaţi, la termenul
prevăzut de această lege, respectiv 15 octombrie 2010, Proiectul bugetului de stat pe anul
2011 şi Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011.
Nu este prima dată când constat că sfidaţi aplicarea legilor.
Urmare constatărilor prezentate, rezultă şi întrebarea logică şi de bun-simţ: de ce nu
respectaţi legile statului român, domnule prim-ministru al Guvernului României?
Solicit răspuns scris şi oral. Mulţumesc.
- 80 -
Domnul Teodor-Viorel Meleşcanu:
Mulţumesc şi eu, domnule senator Marcu.
Au mai depus în scris interpelări, fără a le prezenta în plen următorii senatori:
Din partea Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC: domnul senator
Adrian Ţuţuianu, domnul senator Ioan Chelaru, domnul senator Marius-Sorin-Ovidiu Bota,
domnul senator Mihăiţă Găină, domnul senator Sorin-Constantin Lazăr, domnul senator
Şerban Valeca.
Din partea Grupului parlamentar al PNL au depus interpelări în scris domnul
senator Teodor-Viorel Meleşcanu, domnul senator Emilian-Valentin Frâncu, domnul
senator Paul Ichim şi domnul senator Romeo-Florin Nicoară.
Din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenţi au depus interpelări în
scris domnul senator Laurenţiu Chirvăsuţă şi domnul senator Sorin-Serioja Chivu.
Stimaţi colegi,
Trecem la răspunsurile orale la întrebările adresate Guvernului României de către
dumneavoastră.
La întrebarea domnului senator Adrian Ţuţuianu, Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC, referitoare la Situaţia Spitalului din Titu, Ministerul Sănătăţii solicită
amânarea răspunsului.
De asemenea, vor primi răspunsuri în scris: domnul senator Ioan Mang – Grupul
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului secretar de stat Király
Andrei-Gheorghe; domnul senator Adrian Ţuţuianu – Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC, din partea doamnei secretar de stat Doina Pârcălabu; domnul senator Ilie
Sârbu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului secretar de
stat Barna Tánczos; domnul senator Emilian-Valentin Frâncu – Grupul parlamentar al
PNL, tot din partea domnului secretar de stat Barna Tánczos. De asemenea, domnul
senator Emilian-Valentin Frâncu a primit răspuns la o a doua întrebare din partea domnului
secretar de stat Eusebiu Pistru.
În ceea ce priveşte răspunsurile la interpelări, se vor transmite numai răspunsuri
scrise: domnului senator Gheorghe Bîrlea – Grupul parlamentar al PDL, din partea
domnului secretar de stat Barna Tánczos; domnului senator Adrian Ţuţuianu – Grupul
parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului secretar de stat Barna
Tánczos; domnului senator Sorin-Constantin Lazăr – Grupul parlamentar al Alianţei
Politice PSD+PC, din partea doamnei secretar de stat Doina Pârcălabu; domnului senator
Ilie Sârbu – Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, de către domnul Eusebiu
Pistru, secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; domnului senator
- 81 -
Cornel Popa – Grupul parlamentar al PNL, din partea domnului Eusebiu Pistru, secretar de
stat în Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; domnului senator Avram Crăciun –
Grupul parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC, din partea domnului Vasile Timiş,
secretar de stat în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi domnului senator
Emilian-Valentin Frâncu – Grupul parlamentar al PNL, din partea domnului Eusebiu
Pistru, secretar de stat în Ministerul Transporturilor şi Comunicaţiilor.
Cu aceasta, stimaţi colegi, am încheiat şedinţa de astăzi.
Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi şi declar închise lucrările
plenului Senatului de astăzi.
Şedinţa s-a încheiat la ora 18.55.