Post on 31-Aug-2019
transcript
Școala Dotorală de Studii Filologice
Facultatea de Litere
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Coordonator științific,
Prof. univ. dr. Rodica Dimitriu
Doctorand,
Elena Violeta Mihai (căs. Tănase)
Iași 2017
2
Școala Dotorală de Studii Filologice
Facultatea de Litere
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
The Intercultural Journey of Humour in
Subtitling
(Traseul intercultural al umorului în subtitrare)
Coordonator științific,
Prof. univ. dr. Rodica Dimitriu
Doctorand,
Elena Violeta Mihai (căs. Tănase)
Iași 2017
Cuprins
Introducere
Capitolul 1 – Direcții principale în traducerea audiovizuală 1.1. Particularități ale traducerii audiovizuale
1.2. Tipuri de traducere audiovizuală
1.2.1. Subtitrarea
1.2.1.1. Definiții și particularități 1.2.1.2. Elemente extratextuale în subtitrare
1.2.1.3. Strategii de traducere generale în subtitrare
1.2.1.4. Noi tendințe în subtitrare – fansubs 1.2.1.5. Rolul educativ al subtitrării
1.2.1.6. Subtitrarea pe piața audiovizuală din România
1.2.2. Dublajul
1.2.2.1. Caracteristicile dublajului 1.2.2.2. Dublajul pe piața audiovizuală din România
1.2.3. Subtitrare versus dublaj
1.2.4. Alte forme de traducere audiovizuală 1.2.4.1. Subtitrarea pentru persoanele cu deficiențe de auz
1.2.4.2. Descrierea audio pentru persoane cu deficiențe de
văz
Capitolul 2 – Traducerea audiovizuală a umorului 2.1. Umorul
2.1.1. Definiții ale umorului
2.1.2. Teorii ale umorului
2.1.3. Umorul în producțiile audiovizuale 2.1.3.1. Umorul situațional
2.1.3.2. Umorul verbal
2.1.3.3. Clasificarea glumelor 2.1.3.4. Acceptabilitate
2.1.3.5. (Im)posibilitatea traducerii umorului
4
2.1.3.6. Publicul țintă
Capitolul 3 – Strategii de traducere aplicate subtitrării
umorului 3.1. O trecere în revistă a strategiilor de traducere
3.2. Strategii de traducere aplicate umorului verbal
3.3. Strategii de traducere aplicate referințelor culturale
extralingvistice
3.3.1. Referințe culturale – terminologie și definiții
3.3.2. Clasificări ale strategiilor de traducere
3.4. Strategii de traducere aplicate referințelor culturale
intralingvistice
3.4.1. Limbajul licențios
3.4.2. Elemente dialectale și sociolectale
3.4.3. Jocurile de cuvinte
3.4.4. Aluzii și intertextualitate
3.5. Naturalizare versus alienare
Capitolul 4 – Analiza corpusului 4.1. Stand-up comedy
4.2. Seriale de comedie (sitcoms)
Concluzii
Referințe bibliografice
5
Introducere
Traductologia este un domeniu de cercetare care a cunoscut o
dezvoltare exponențială în decursul ultimelor decenii. Traducerea
audiovizuală (subtitrarea) s-a impus treptat ca o sub-ramură ce s-a
impus în atenţia cercetătorilor din domeniu, în special datorită rolului
important pe care îl deţine în diseminarea aşa numitei „culturi
populare”, precum şi datorită interferenţei cu cercetarea în domenii
diverse precum studiile de teoria filmului, studiile multimedia,
psihologia, antropologia, sociologia, studiile interculturale, etc.
Într-o perioadă extrem de dinamică aşa cum este cea
contemporană, în care tendinţele de globalizare şi internaţionalizare
sunt predominante, rolul traducerilor în sfera audio-vizualului depăşeşte
conceptul de interculturalitate şi poate dobândi valenţe ce ţin de
domeniul politic şi istoric. Am ajuns astfel, ca în doar câteva decenii,
practica traducerii să facă salturi uriaşe, nu numai din punctul de vedere
al cantităţii materialelor traduse, ci şi din perspectiva impactului pe care
efectuarea traducerilor îl are asupra evoluţiei istorice, politice şi sociale
a lumii contemporane.
Traducerile sunt vitale în procesele de comunicare interculturală
ce caracterizează epoca globalizării. Pornind de la această premisă,
studierea traducerilor reprezintă, în acelaşi timp, şi o formă de studiu al
interacţiunii dintre culturi.
6
Între diversele tipuri de transfer al sensurilor între limbi şi
culturi, subtitrarea reprezintă o formă de traducere scrisă, sincronică, a
unui tip de text polisemiotic. În cadrul subtitrării operează o serie de
constrângeri de ordin material şi tehnic, referitoare la spaţiu şi timp
(maximum 2 rânduri pe cadru, aproximativ 37 de caractere pe o durată
de 6 secunde). Subtitrarea este, de asemenea, un tip de traducere
„vulnerabilă”; această vulnerabilitate este rareori prezentă în alte tipuri
de traducere şi derivă din faptul că traducătorul deţine o poziţie
oarecum paradoxală: în afară de constrângerile de spaţiu şi timp, care îi
limitează alegerea tehnicilor, textul ţintă rezultat, din cauza prezenţei
coloanei sonore şi a interferenţei continue cu textul sursă integral este
supus analizei critice a unui public ţintă care de multe ori deţine şi
competenţe de un anumit nivel în limba sursă. Prezenţa pe fundal a
textului sursă, în varianta audio, nu mai permite astfel traducătorului să
rămână „invizibil”.
Provocările cărora traducătorul trebuie să le facă faţă în cazul
subtitrării capătă o şi mai mare specificitate în cazul subtitrării
umorului. Traducerea umorului rămâne unul dintre aspectele mai puţin
teoretizate în cadrul traductologiei (Translation Studies), ce se
constituie, la rândul său, într-o disciplină de sine stătătoare relativ nouă.
Traducerea umorului, sau încercarea de redare prin traducere a umorului
poate fi privită ca un demers interdisciplinar, ce a trezit de-a lungul
timpului interesul cercetătorilor din domenii variate. Tendinţa generală
este de a defini şi identifica sursele umorului precum şi măsura şi
7
modalităţile în care acesta poate fi transferat dintr-o limbă în alta, de la
o cultură la alta. Având rădăcini adânci într-un context cultural şi
lingvistic specific, umorul reprezintă o imensă provocare pentru
traducător, al cărui rol principal este acela de mediator între două
contexte culturale diferite.
Obiective
Obiectivul principal al acestui demers este de a stabili, pe bază
de exemple, un set de norme de conduită care ar putea fi urmate de
traducător în situaţia specifică de traducere a umorului în subtitrare.
Este vorba nu doar de norme referitoare la alegerea tehnicii sau
îmbinarea unor tehnici de traducere posibile. Acestea sunt adesea greu
de prescris deoarece, în situaţii de acest gen, intervin frecvent şi
elemente „necontrolabile” precum creativitatea sau intuiţia
traducătorului. Ne referim la o conduită a cărei intenţie principală ar fi
efortul continuu de a reda umorul luând în considerare elementul
intercultural, efortul de a media între limba/cultura sursă şi
limba/cultura ţintă.
Un al doilea obiectiv, care derivă din cel dintâi, vizează
dimensiunea interculturală a transpunerii umorului, aşa cum este aceasta
prezentă în subtitrări, fiind binecunoscut faptul că această formă de
traducere, prin constrângerile pe care le impune, reprezintă o provocare
în plus pentru traducători, fiind vorba de constrângeri de ordin tehnic,
8
spaţial, temporal, de diferenţe de cultură (în toate accepţiunile
termenului) şi de sistem lingvistic.
Urmărim, de asemenea, ca prin demersul nostru să aducem în
prim plan rolul activ al traducătorului ca expert atât în receptarea cât şi
în producerea umorului, într-un context intersemiotic în care triada
imagine/cuvânt/sunet trebuie transferată între două culturi.
Metodologie
Metodele de lucru la care am recurs în vederea atingerii
scopurilor propuse în această lucrare pot fi grupate în două categorii:
metode generale de cercetare, respectiv descrierea şi analiza şi metode
lingvistice, respectiv metoda contrastivă, care constă în compararea
exemplelor din dialogul original cu traducerea lor în limba română.
Metoda contrastivă a fost, de asemenea, utilizată în scopul comparării
versiunii subtitrate originale cu versiuni produse de subtitrori amatori,
pentru a evidenția avantajele și dezavantajele acestei categorii de
subtitrare. Sunt utilizate atât metode de ordin cantitativ, specifice
operării cu un corpus de texte (transcrierea secvenţelor de dialoguri
umoristice şi subtitrarea acestora), cât şi de ordin calitativ, de natură
documentară, prin parcurgerea de lucrări de cercetare din domeniul vast
al studiilor interculturale şi traductologiei, studii de teoria filmului,
studii multimedia, etc. Cercetarea face uz de asemenea metode de
culegere, prelucrare şi interpretare a datelor, metoda inductivă (pentru
identificarea strategiilor lingvistice şi extralingvistice implicate în
9
procesul de traducere a umorului subtitrat), metoda deductivă, folosită
în discursul teoretic, argumentativ, prin descrierea şi analiza lucrărilor
de referinţă în domeniu, prezente în bibliografie, precum şi metoda
observaţiei (pentru sesizarea dificultăţilor întâmpinate de traducători în
procesul de traducere a umorului şi de redare a valenţelor
interculturale).
Procedurile analitice folosite în metodele de cercetare alese
includ: transcrierea sau downloadarea subtitrării şi a dialogurilor
originale, compararea textului sursă cu subtitrarea, analiza termenilor
culturali (culture-specific references) pe categorii: toponime,
antroponime, termeni ce denumesc evenimente sociale, instituţii locale,
sisteme şi unităţi de măsură, elemente de gastronomie, mijloace de
transport, personaje de ficţiune sau publice, termeni ce aparţin
sistemului şcolar, sărbători religioase, elemente dialectale (ce indică
statutul social, vârsta, sexul, orientarea sexuală, nivelul educaţiei),
analiza constrângerilor de natură tehnică ce ar motiva omisiunile,
reducerile, explicarea sau substituţia termenilor culturali şi examinarea
gradului în care traducerea a fost supusă procesului de „naturalizare”
(domestication)”, respectiv „alienare” (foreignization).
Corpus
După cum s-a arătat, unul dintre obiectivele acestei cercetări
este de a analiza modul în care umorul depășește barierele culturale
dintre română și engleză prin intermediul subtitrării. Gama de produse
10
audiovizuale importate din cinematografiile și industriile televizate
americane și britanice fiind extrem de variată, am ales două categorii de
produse care deservesc cel mai bine scopul cercetării, și anume serialele
de comedie (sitcoms) și stand-up comedy.
Corpusul propriu-zis este format din transcrieri ale dialogurilor
din seria 8 (cu un total de 24 de episoade) a serialului de comedie
Friends. Friends este un sitcom american creat de David Crane şi Marta
Kauffman, care a fost difuzat pe postul american NBC timp de 10 ani.
Serialul se concenterază asupra vieţilor unui grup de prieteni din
cartierul Manhattan, primind recenzii pozitive de-a lungul difuzării sale
şi devenind unul dintre cele mai de succes sitcomuri din toate timpurile,
cu un considerabil impact cultural, care continuă şi în prezent, serialul
fiind redifuzat în întreaga lume. Am selectat secvențele umoristice
specifice necesare pentru analiza detaliată a mecanismelor de producere
și recepție a umorului, precum și referințele culturale, în vederea
analizei strategiilor de traducere.
Pentru a ilustra zonele problematice legate de transpunerea
umorului în traducerea audiovizuală, precum limbajul licențios,
varietatea lingvistică, intertextualitatea, aluziile (inter)culturale, jocurile
de cuvinte, etc. am adăugat corpusului și fragmente de stand-up
comedy. Acest gen de produs audiovizual s-a dovedit a fi extrem de
elocvent în ilustrarea aspectelor legate de (im)posibilitatea traducerii
umorului, receptare și acceptabilitate, precum și importanța profilului
11
publicului țintă în cadrul mecanismelor de producere și receptare a
umorului. De asemenea, stand-up comedy abundă în referințe culturale
și limbaj licențios, două elemente cunoscute ca reprezentând reale
provocări pentru traducător. Corpusul adițional include transcrieri de
fragmente de stand-up comedy aparținând comicilor Eddie Izard (Dress
to Kill, 1998) și Dylan Moran (Like, Totally…, 2006). Corpusul include
și transcrieri de dialoguri din filmele As Good as It Gets și Forest
Gump, necesare pentru analiza fragmentelor umoristice izolate, care nu
beneficiază de susținerea oferită de reacția publicului de studio.
Exemplele analizate pentru a ilustra aspecte ale dublajului și
reprezentarea acestui mod de traducere pe piața audiovizuală din
România, tratate în primul capitol, au fost extrase din diverse filme de
animație și seriale destinate adolescenților, acestea fiind în prezent
genurile de programe pentru care se folosește dublajul în țara noastră.
Demersul de selecție a corpusului nu a fost arbitrar, și nici pur
subiectiv, ci a luat în considerare criterii precum: frecvența secvențelor
umoristice, bogăția de referințe culturale, prezența semnificativă a
limbajului licențios și a elementelor dialectale și sociolectale, precum și
diversele mecanisme de producere și receptare a umorului.
Deși aparțin unor genuri diferite, producțiile enumerate mai sus
sunt adesea descrise ca fiind „cele mai de succes din toate timpurile”,
fiind în mod constant redifuzate.
tructura tezei
12
Teza este alcătuită din patru capitole. Primul capitol, Direcții
principale în traducerea audiovizuală, pune accentul pe subtitrare, cu
referire la valenţele interculturale ale acesteia. Subtitrarea unei producţii
cinematografice este de fapt o „dublă” traducere: se face nu numai
trecerea de la o limbă la alta, de la o cultură la alta, ci şi trecerea de la
textul rostit la cel scris, în prezenţa elementelor extratextuale, la care
publicul ţintă are în permanenţă acces. Se evidenţiază particularităţile,
constrângerile cantitative şi calitative ale subtitrării, precum şi
provocările pe care traducătorul le întâmpină la trecerea de la codul oral
la cel scris, pe baza exemplelor extrase din corpusul propus. Deși
dimensiunea tehnică a subtitrării nu face obiectul prezentei cercetări,
unele aspecte de natură tehnică au fost analizate în detaliu pentru a
puncta complexitatea textului audiovizual, care reprezintă pentru
subtitror mai mult decât o provocare de ordin lingvistic. Particularitățile
textului audiovizual și parametrii extratextuali care îl influențează, la
care se adaugă constrângerile și limitările de ordin temporal și spațial
care guvernează procesul de subtitrare, îl pun adesea pe translator în
situația de a stabili priorități și de a lua decizii de traducere complexe în
efortul de mediere între cultura sursă și cultura țintă. Subtitrorul are
astfel misiunea de a încorpora în subtitluri mobile, cu dimensiuni
reduse, un text ce reprezintă o versiune condensată a dialogului original
și care trebuie să producă asupra publicului țintă un efect similar cu cel
produs de dialogul original asupra publicului sursă.
13
Tot în acest capitol se face o trecere în revistă a strategiilor de
traducere la care traducătorul are acces în cazul subtitrării, evidenţiindu-
se măsura în care anumite strategii si tehnici de traducere sunt preferate
în funcţie de context.
Se discută, de asemenea, rolul elementelor extra-verbale în
subtitrare (fundalul sonor, elemente de intonaţie, mimică şi gestică,
variaţii dialectale, etc.) şi modul în care acestea ajută traducătorul să
compenseze economia de mijloace şi strategii de traducere la care este
constrâns din raţiuni de ordin tehnic, spaţial şi temporal. Elementele
extra-verbale fac obiectul unei întregi dispute cu privire la avantajele şi
dezavantajele subtitrării în comparaţie cu dublajul. În România există o
preferinţă certă pentru subtitrare, în defavoarea dublajului, motivată în
primul rând de raţiuni de ordin economic, subtitrarea fiind o opţiune
mai puţin costisitoare. Avantajul ce decurge de aici este că publicul ţintă
are în permanenţă acces direct la textul şi elementele extra-textuale
originale, ceea ce îi permite o mai bună înţelegere a elementelor
culturale. În această secțiune se subliniază și rolul educativ al subtitrării,
accentuându-se necesitatea unei mai bune vizibilități a acestui mod de
traducere în programele academice, dat fiind impactul pe care
subtitrarea îl are asupra nivelului de educație al unei societăți în
ansamblul său.
Capitolul al doilea, Traducerea audiovizuală a umorului, tratează
problema umorului ca formă de comunicare interculturală. Obiectivul
14
acestui capitol constă în selectarea unor definiţii care să se refere cu cea
mai mare acurateţe la umorul subtitrat, luând în calcul şi unele dispute
terminologice (distincţia între umor şi comic, utilizarea controversată a
criteriului râsului în definirea umorului, etc). La prima vedere, umorul
este ceea ce amuză şi cauzează râsul sau zîmbetul spontan. În literatura
de specialitate, există trei teorii dominante despre umor: teoriile
superiorităţii, teoriile incongruenţei şi teoriile agresivităţii (pe linie
psihanalitică). Teoriile sociale ale umorului au la bază scrierile
filosofice ale lui Tomas Hobbes şi Henri Bergson. Aceste teorii
definesc, de regulă, conceptul de umor în termeni de „superioritate”,
„ostilitate”, agresiune”, fiind adesea menţionate ca teorii ale
superiorităţii în care se argumentează că efectul umoristic este cauzat de
ridiculizarea unei „victime” sau a unei „ţinte” a glumei, ridiculizare ce
conferă un sentiment de superioritate celor care înţeleg şi apreciază
gluma. Teoriile incongruenţei se axează mai puţin pe aspectele sociale
ale umorului şi mai mult pe trăsăturile cognitive ale fenomenului.
Incongruenţa contravine unor aşteptări ce rezultă din reguli cognitive
bine înrădăcinate, surpriza fiind una dintre cele mai importante
componente ale umorului. Aceste preliminarii teoretice cu privire la
umor vor fi aplicate corpusului cu scopul de a detecta sursele şi
mecanismele de producere şi receptare a umorului.
Umorul a reprezentat întotdeauna o piatră de încercare pentru
traducător. Provocările cu care se confruntă acesta sunt adesea rezultatul
barierelor interculturale. Umorul îi crează traducătorului dificultăţi
15
adesea similare cu cele întîmpinate în traducerea poeziei, deoarece
acesta trebuie să transfere mesajul din limba sursă în limba ţintă şi, în
plus, să asigure un efect comic similar al mesajului asupra publicului
ţintă.
Traducerea umorului necesită, în primă instanţă, decodarea
secvenţei umoristice în contextul original, transferul acelei secvenţe
într-un spaţiu cultural şi lingvistic diferit şi reformularea unei noi
secvenţe care să captureze şi să transfere cu succes intenţia umoristică a
mesajului original. Traducătorul devine astfel un mediator între două
spaţii culturale. Traducătorul de umor are în plus misiunea de a
transfera mesajul din limba sursă în limba ţintă în aşa fel încât mesajul
să aibă un efect similar imediat asupra publicului ţintă. Atunci când
restrîngem perspectiva la traducătorul de umor audiovizual, provocările
devin mult mai specifice. Traducătorul joacă un rol esenţial atât în
receptarea, cât şi în producerea umorului, şi trebuie să facă în primul
rând dovada complicităţii umoristice, să (re)creeze acelaşi efect
perlocuţionar ca şi cel generat de textul original. În cazul umorului
audio-vizual, traducătorul trebuie aşadar să deţină competenţe tehnice
(ce ţin de subtitrare), competenţe lingvistice şi comunicative, să facă
dovada complicităţii umoristice şi să aibă în permanenţă un rol activ de
mediator între cultura publicului sursă şi cea a publicului ţintă.
Elementele culturale specifice atribuie traducătorului rolul de
participant activ nu doar ca mediator între culturi, dar şi ca „formator”
al publicului ţintă. Traducătorul trebuie aşadar să probeze o cunoaştere
16
subtilă şi o bună înţelegere a mecanismelor care, pe de o parte,
declanşează receptarea umorului de către publicul ţintă (ca entitate
culturală individuală) şi, pe de altă parte, a elementelor care pot
provoca o reacţie adversă sau lipsa de reacţie din partea acestuia.
Acest capitol ia în discuţie şi problema (in)traductibilităţii
umorului, privit ca o trăsătură esenţială în definirea identităţii culturale
a unei comunităţi lingvistice. Are loc o trecere în revistă a
consideraţiilor teoretice asupra dicotomiei traductibilitate /
intraductibilitate sau posibilitatea / imposibilitatea traducerii, care
constituie una din dezbaterile esenţiale din traductologie, având ca
punct de plecare fenomene ce ţin de interculturalitate. În producerea şi
receptarea umorului există şi o anumită componenţă de „universalitate”
de care creatorii şi producătorii de sitcomuri fac uz în mod intenţionat
pentru a asigura succesul internaţional al producţiilor respective, aspect
ce vine de cele mai multe ori în sprijinul traducătorului.
Capitolul al treilea, Strategii de traducere aplicate subtitrării
umorului, se axează pe consecințele practice ale aspectelor și
principiilor teoretice discutate în secțiunile anterioare. Acest capitol
face o trecere în revistă a strategiilor de traducere aplicate celor trei
categorii de arii problematice identificate de Delia Chiaro (2009:159):
referințele culturale, elementele specifice limbajului (formule de
adresare și limbajul licențios), și elementele aflate în zona în care
aspectele de limbă și cele de cultură se intersectează (cântece, rime,
17
glume). Trecerea în revistă a strategiilor de traducere, având ca punct de
pornire distincţia teoretizată de Lawrence Venuti între aşa-numitul
fenomen de naturalizare (domestication), atitudine etnocentristă, şi cel
de alienare (foreignization), atitudine etnodeviantă, are rolul de a selecta
acele taxonomii care se referă în mod specific la traducerea umorului și
traducerea referințelor culturale. Analiza se axează pe taxonomia
propusă de Pedersen (2005) pentru referințele culturale extralingvistice.
Această secțiune are rolul de a răspunde unor întrebări de cercetare
precum: Care sunt cele mai potrivite strategii de traducere pentru textul
audiovizual? Care sunt elementele textuale, co-textuale și para-textuale
care influențează deciziile de traducere ale subtitrorului? Sunt anumite
strategii preferate sau evitate în mod constant în subtitrare având în
vedere natura specifică a textului audiovizual?
În timp ce o întreagă gamă de elemente și factori adaugă
semnificații textului audiovizual, o altă serie de factori fragmentează
sau distorsionează textul. De aceea, pentru orice clasificare a strategiilor
de traducere aplicabilă textului audiovizual este necesar un proces
secundar de validare prin intermediul căruia se iau în considerare toți
parametrii co-textuali, para-textuali, contextuali și pragmatici care
influențează procesul de traducere.
.
Cel de-al patrulea capitol, Analiza corpusului, este menit să
ofere un set mult mai consistent de exemple care să ilustreze
18
considerațiile teoretice din capitolele anterioare și care să susțină
concluziile acestei cercetări. În plus, scopul acestei secțiuni este de a
oferi o perspectivă concretă asupra practicii subtitrării, analiza de
corpus urmărind, pe lângă cercetarea traseului intercultural al umorului
în subtitrare, și sublinierea importanței unei mai mari vizibilități a
acestui mod de traducere în sfera academică.
Obiectivul principal al cercetării de faţă fiind urmărirea
traseului intercultural al umorului în subtitrare, în acest capitol se
analizează două aspecte principale: medierea interculturală realizată de
subtitror, pe de o parte, și producerea și receptarea umorului subtitrat,
pe de altă parte. Exemplele selectate din cadrul corpusului indică atât
creativitatea traducătorului, cât și erorile de traducere, pentru care se
sugerează soluții. Corpusul este structurat în două mari categorii,
fragmente de stand-up comedy și un inventar de termeni culturali extras
din Seria 8 a serialului de comedie Friends. Analizele cantitative și
calitative ale procedeelor și strategiilor de traducere au drept scop
evidenţierea celor mai productive strategii din punctul de vedere al
medierii interculturale și al (re)producerii umorului, urmărind preferința
subtitrorului pentru strategii de alienare sau de naturalizare.
Considerațiile de natură „statistică” din a doua parte a acestui
capitol nu au rolul de a prescrie soluții fixe de traducere pentru anumite
categorii de referințe culturale, ci de a indica efectul pe care o anumită
strategie îl poate avea asupra comunicării interculturale și a
(re)producerii umorului. În plus, analiza cantitativă scoate în evidență
19
un aspect paradoxal referitor la subtitrare, și anume utilizarea pe scară
relativ largă a unor strategii de traducere considerate în general ca fiind
în contradicție cu constrângerile de timp și spațiu impuse de subtitrare.
Exemplele din corpus sunt clasificate pe categorii de referințe
culturale (detaliate în Capitolul 3), pe baza taxonomiei de strategii de
traducere propuse Vinay și Darbelnet corelată cu distincția pe care
Pedersen o face referitor la gradul de transculturalitate al referințelor
culturale, referințele fiind astfel considerate transculturale,
monoculturale sau microculturale, în funcție de gradul de familiaritate
cu care pot fi asociate de către publicul țintă.
Analiza procedurilor și strategiilor de traducere ia în
considerare o multitudine de aspecte:
- dacă referința culturală este implicată în producerea unei
secvențe umoristice;
- dacă secvența umoristică este păstrată în traducere; ce tip de
umor este mai ușor de păstrat în traducere / ce tip de umor
rămâne intraductibil?
- dacă se utilizează strategii intervenționiste cu scopul de a se
reproduce efectul umoristic;
- măsura în care comunicarea interculturală se realizează, cu
pierderea sau conservarea efectului umoristic.
- măsura în care comunicarea interculturală se realizează prin
traducerea referințelor culturale care nu fac parte în mod
necesar din secvențe umoristice.
20
Analiza tuturor acestor aspecte răspunde unor întrebări aflate la
baza prezentei cercetări:
- Care este tendința generală în abordarea referințelor culturale
în subtitrare? Sunt strategiile de traducere utilizate în
subtitrare orientate cu precădere spre cultura sursă sau spre
cultura țintă?
- Care dintre aceste strategii sunt mai productive în ceea ce
privește comunicarea interculturală?
- În ce măsură erorile de traducere afectează comunicarea
interculturală și producerea umorului?.
Analiza corpusului indică faptul că majoritate referințelor culturale sunt
direct sau indirect implicate în producerea umorului, fie verbal, fie
situațional. Strategiile intervenționiste sunt adesea folosite de subtitror
cu scopul de a păstra efectul comic, mai ales în cazurile în care
referințele sunt micro- sau monoculturale, indicând tendința de adaptare
la cultura țintă (domestication). În pofida constrângerilor de spațiu și
timp ce guvernează subtitrarea și care au ca rezultat o restrângere
semnificativă a volumului textual, explicitarea (lingvistică, pragmatică
sau inerentă traducerii) pare a fi strategia ideală pentru asigurarea
medierii interculturale, pe lângă generalizare și adăugarea de informații
adiționale. Pe de altă parte, medierea interculturală și producerea
umorului sunt asigurate cu succes prin intermediul strategiilor directe,
21
orientate către cultura sursă, în cadrul referințelor etichetate ca
transculturale. Umorul derivat din aluzii intertextuale rămâne o
chestiune problematică, decodarea fiind condiționată de profilul
publicului țintă, de nivelul de cunoaștere al acestuia vis-a-vis de limba
sursă și de expunerea anterioară la cultura sursă. Analiza indică
numeroase cazuri în care, deși comunicarea interculturală este realizată
incomplet sau eșuează în totalitate, efectul comic este parțial reconstituit
cu ajutorul elementelor extratextuale (gesturile, intonația și costumele
actorilor, coloana sonoră, etc.).
În pofida tuturor dificultăților, constrângerilor de ordin tehnic și
a pierderilor inerente procesului de traducere, analiza corpusului indică
faptul că umorul poate fi reprodus în limba țintă prin intermediul
subtitrării. Marea majoritate a obstacolelor aparent insurmontabile pe
care umorul le întâlnește pe traseul său intercultural pot fi depășite cu
ajutorul elementelor extratextuale și cu condiția unei bune estimări a
profilului publicului țintă.
5. Concluzii
Considerațiile teoretice incluse în primele trei capitole și analiza
corpusului din ultimul capitol susțin premisa inițială a cercetării, și
anume aceea că umorul poate fi reprodus cu succes prin intermediul
subtitrării. Traseul său intercultural este însă condiționat de o serie de
factori de care trebuie să țină cont atât subtitrorii, cât și cercetătorii.
22
Un prim factor este complexitatea textului audiovizual, care se
constituie într-o structură polisemiotică, dinamică, în care codurile scris
și oral alternează și care este profund influențată de coabitarea
elementelor textuale, acustice și vizuale. Toate aceste elemente
influențează procesul de traducere, deciziile traducătorului fiind în egală
măsură condiționate de natura tehnică și constrângerile de spațiu și timp
specifice procesului de subtitrare. După cum indică analiza corpusului,
în traducerea umorului audiovizual skopos-ul are întâietate față de orice
impediment de natură normativă. Astfel, strategii de traducere de tip
explicativ, percepute în mod tradițional ca nespecifice, nepotrivite sau
chiar „interzise” în subtitrare, sunt utilizate în mod constant în
traducerea umorului.
În prezent, volumul imens de traduceri din sfera
audiovizualului, alături de multitudinea de agenți angajați în producerea
și distribuirea de materiale audiovizuale au un impact major asupra
calității traducerilor, ceea ce conduce la necesitatea pregătirii
traducătorilor profesioniști și în consecință a unei mai bune vizibilități a
traducerii audiovizuale în sfera academică.
În ceea ce privește mecanismele de producere și receptare a
umorului în traducerea audiovizuală, este imperativ pentru subtitrori să
facă dovada „complicității” umoristice, cu scopul de a asigura
echivalența dinamică, reușind astfel să transpună umorul din limba
sursă în limba țintă. O foarte bune cunoaștere a profilului publicului
23
țintă reprezintă una din condițiile esențiale pentru transferul umorului
de la o cultură la alta prin intermediul subtitrării.
Discursul teoretic din primele capitole, susținut de analiza
practică din a doua parte a dizertației indică faptul că anumite aspecte
legate de subtitrare în general și de subtitrarea umorului în particular ar
trebui reconsiderate. În primul rând, chiar și în cazul umorului,
imposibilitatea traducerii pare a fi mai degrabă o opțiune individuală
decât un fenomen. Unele referințe / termeni culturali pot fi mai dificil
de tradus, necesitând strategii de traducere de tip intervenționist. În
aceeași măsură, unele cuvinte sau construcții pot avea un efect comic
mai pronunțat în limba sursă decât în limba țintă, necesitând un anumit
grad de adaptare, explicitare, generalizare sau chiar compensare. În
corpusul analizat majoritatea referințelor culturale sunt direct sau
indirect implicate în producerea umorului. Procedeele de traducere
directă conduc la pierderea efectului umoristic în cazul referințelor
micro- și mono-culturale, subtitrorul fiind nevoit să apeleze la strategii
orientate către cultura țintă. Pe de altă parte, în cazul referințelor
transculturale, atât efectul umoristic, cât și medierea interculturală au
fost asigurate cu succes prin intermediul strategiilor de traducere
directe, orientate către limba sursă.
În cadrul traducerii audiovizuale, unele aspecte percepute în
mod tradițional ca pierderi în procesul de traducere pot fi considerate
parțial recuperabile, datorită elementelor extratextuale și a expunerii
permanente a publicului țintă la dialogul și coloana sonoră originale.
24
Chiar și elementele de variație lingvistică pot fi parțial recuperate prin
contactul cu coloana sonoră originală. Umorul derivat din aluzii
intertextuale rămâne însă un aspect problematic, decodarea acestuia
fiind în totalitate dependentă de expunerea anterioară a publicului țintă
la cultura sursă.
Aspecte considerate în mod tradițional ca ținând de sfera
imposibilității traducerii, precum redarea expresiilor idiomatice, a
jocurilor de cuvinte și a limbajului licențios în subtitrare parcurg, așa
cum indică analiza corpusului, un traseu intercultural dificil, dar posibil.
Corpusul furnizează numeroase exemple în care strategii precum
explicitarea, menite în general să faciliteze comunicarea interculturală,
anihilează efectul umoristic, mai ales în cazul expresiilor idiomatice și
al jocurilor de cuvinte. Aceasta este de fapt zona în care se înregistrează
și cele mai multe erori de traducere, omisiuni și calchieri ce conduc
inevitabil la eșecul comunicării interculturale și la anihilarea efectului
comic.
Gradul de transculturalitate a referințelor culturale poate varia
în funcție de profilul publicului țintă, dar și de distanța în timp între cele
două culturi mediate prin intermediul traducerii.
În ceea ce privește limbajul licențios, conceptul de
„undertranslation” (atenuare) nu își probează validitatea atunci când
este analizat în funcție de răspunsul publicului țintă; atenuarea
limbajului licențios cu scopul de a produce un text care să aibă același
25
grad de acceptabilitate în cultura țintă reprezintă, de fapt, o recalibrare a
registrului ca rezultat al substituției culturale sau adaptării.
Umorul, universal în esență și subiect al condiționării culturale
în aceeași măsură, a depășit întotdeauna granița dintre culturi și își
continuă traseul intercultural, inclusiv prin intermediul subtitrării.
26
Referințe bibliografice
Anderman, Gunilla and Margaret Rogers (eds.) (2003) – Translation Today:
Trends and Perspectives. Clevedon, Buffalo, Toronto, Sydney:
Multilingual Matters LTD
Apte, L. Mahadev (1985) – Humour and Laughter, An Anthropological
Approach, London: Cornell University Press
Aspden, Peter (2013) – “Making sense of Humour in Sitcoms”, available at
http://www.ft.com/cms/s/2/ecbbc2fe-4c50-11e3-958f-
00144feabdc0.html
Axielá, Javier Franco (1996) – “Culture-Specific Items in Translation” in
Román Ȧlvarez and Carmen-Africa M. Vidal (eds.) Translation, Power,
Subversion, Clevedon: Multilingual Matters, 52-78
Baker, Mona (1992) – In Other Words. A Coursebook on Translation.
London& New York: Routledge
Bassnett, Susan (2006) - Translation Studies, London & New York: Routledge.
Beattie, James (1776) - On Laughter and Ludicrous Composition, available at
http://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=nyp.33433082503768;view=1up;se
q=13, unpaginated
Benatar, David (2014) – “Taking Humour (Ethics) Seriously, But Not Too
Seriously” in Journal of Practical Ethics 2(1), pp. 24-43
Bergson, Henri (2003) – Laughter. An Essay on the Meaning of the Comic,
Project Gutenberg Literary Archive Foundation, 10th
Edition, available
online at: http://www.gutenberg.org/files/4352/4352-h/4352-h.htm
Bogucki, Łukasz (2009) “Amateur Subtitling on the Internet”. In Jorge Diaz
Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –
Language Transfer on Screen. Palgrave Macmillan, pp. 49-58.
Burton, Jonathan (2009) – “The Art and Craft of Opera Surtitling” in Jorge
Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –
Language Transfer on Screen. Palgrave Macmillan, pp. 58-71.
Caimi, Annamaria (2009) – “Subtitling: Language Learners’ Needs vs.
Audiovisual Market Needs” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman
(eds.) Audiovisual Translation – Language Transfer on Screen.
Palgrave Macmillan, pp. 240-252.
27
Chaume, Frederic (2004) – “Film Studies and Translation Studies: Two
Disciplines at Stake in Audiovisual Translation” in Meta: Translators’
Journal, vol. 49, no. 1, pp 12-24
Chaume, Frederic and Rocío Baños-Piñero (2009) – “Prefabricated Orality - A
Challenge” in Audiovisual Translation, available online at
http://www.intralinea.org/specials/article/Prefabricated_Orality
Chiaro, Delia. (1992) - The Language of Jokes: analysing verbal play. London
& New York: Routledge.
Chiaro, Delia (2006) – “Verbally Expressed Humour on Screen: Reflections on
Translation and Reception”, in The Journal of Specialised Translation,
Issue 6, July 2006, available online at:
https://www.researchgate.net/publication/253537357_Verbally_Expressed_Hu
mour_on_Screen_Reflections_on_Translation_and_Reception
Chiaro, Delia (2009) – “Issues in Audiovisual Translation” in Munday, Jeremy
(ed.), The Routledge Companion to Translation Studies, London/New
York: Routledge, pp. 141-165
Chiaro, Delia (2010) – “Translating Humour in the Media” in Delia Chiaro
(ed.), Translation, Humour and the Media, Continuum Advances in
Translation, London: Bloomsbury Publishing, pp. 1-17
Chiaro, Delia 2005. “Verbally Expressed Humour and Translation: An
Overview of a Neglected Field” in Humor. Volume 18, Issue 2, Pages
135–145. 18 (4). Berlin: de Gruyter.
Chiaro, Delia (2008) “Where have all the varieties gone? The vicious circle of
the disappearance act in screen translations”, in Irmeli Helin (ed.),
Dialect for All Seasons: Cultural Diversity as a Toool and Directive for
Dialect Researchers and Translators, MUNCHEN, nodus, 2008, pp. 9 –
25
Corrius, Montse and Patrick Zabalbeascoa (2011) – “Language Variation in
Source Texts and their Translations” in Target, Vol. 23:1, John
Benjamins Publishing Company, available online at:
https://benjamins.com/#catalog/journals/target.23.1.07zab/details
Delabastita, Dirk (1990) – “Translation and the Mass Media” in Susan Bassnett
and André Lefevere (eds.), Translation, History and Culture,
London/New York: CASSELL, pp. 97- 109.
28
Delabastita, Dirk (1989) – “Translation and Mass-communication: Film and
T.V. Translation as Evidence of Cultural Dynamics” in Babel, 35(4):
pp. 193-218.
De Linde, Zoe and Neil Kay (1999) - The Semiotics of Subtitling. Manchester:
St. Jerome Publishing.
De Meo, Mariagrazia (2012) – “Subtitling Dialects – Strategies of
Sociocultural Transfer from Italian into English” in Silvia Bruti and
Elena Di Giovani (eds.) Audiovisual Translation Across Europe. An
Ever-changing Landscape, New Trends in Translation Studies, Oxford:
Peter Lang
Díaz-Cintas, Jorge (2001) – “Striving for Quality in Subtitling: The Role of a
Good Dialogue List”, in Yves Gambier and Henrik Gottlieb (eds.)
(Multi)media Translation: Concepts, Practices, and Research,
Amsterdam/ Philadelphia: John Benjamins, pp. 199–211
Diaz-Cintas, Jorge (2008) – “Audiovisual Translation Comes of Age” in Delia
Chiaro, Christine Heiss and Chiara Bucaria (eds.) Between Text and
Image. Updating Research in Screen Translation, Benjamin Translation
Library, Volume 78.
Díaz Cintas, Jorge (2003) – “Audiovisual Translation in the Third
Millennium”, in Gunilla Anderman and Margaret Rogers (eds.),
“Translation today: Trends and perspectives”, Clevedon: Multilingual
Matters, pp. 192–204
Diaz Cintas, Jorge and Aline Ramael (2007) - Audiovisual Translation:
Subtitling. Manchester: St Jerome Publishing.
Díaz Cintas, Jorge and Gunilla Anderman (2009) – “The Wealth and Scope of
Audiovisual Translation” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman,
(eds.) Audiovisual Translation – Language Transfer on Screen,
Palgrave Macmillan, pp. 1-21.
Díaz Cintas, Jorge (2010) – “Subtitling” in Yves Gambier and Luc van
Doorslaer (eds.) Handbook of Translation Studies, John Benjamins
Publishing Company, Volume 1, pp. 344-348.
Dimitriu, Rodica (2002) – Theories and Practice of Translation, Iasi: Institutul
European.
29
Dimitriu, Rodica (2006) - The Cultural Turn in Translation Studies, Iasi:
Institutul European.
Double, Olivier (2014) – Getting the Joke. The Inner Workings of Stand-up
Comedy, 2nd edition, London: Bloomsbury
Fernández Guerra, Ana (2012) – “Translating Culture: Problems, Strategies
and Practical Realities” in Art and Subversion, No. 1, Year 3, 12/2012,
available online at http://hrcak.srce.hr/116870?lang=en
Gambier, Yves (1998) - Translating for the media. Painosalama Ou, Turku:
Centre for Translation and Interpreting.
Gambier, Yves (2008) – “Recent Developments and Challenges in Audiovisual
Translation Research” in Delia Chiaro, Christine Heiss and Chiara
Bucaria (eds.) Between Text and Image. Updating Research in Screen
Translation, Benjamin Translation Library, Volume 78, pp. 11-37.
Georgakopoulou, Panayota (2009) – “Subtitling for the DVD Industry” in
Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation
– Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp. 21-36.
Gottlieb, Henrik (1998) – “Subtitling” in Mona Baker (ed.) Routledge
Encyclopedia of Translation Studies, London/New York: Routledge, pp.
244-248.
Gottlieb, Henrik. (1994) – “Subtitling: People Translating People” in Cay
Dollemp and Annette Lindegaard (eds.) Teaching Translation and
Interpreting 2, Amsterdam: John Benjamins, pp. 261-274.
Gottlieb, Henrik. (2001) - Screen Translation. Six Studies in Subtitling,
Dubbing and Voice-over. Copenhagen: University of Copenhagen. 161
pp.
Gottlieb, Henrik (2004) – “Subtitles and International Anglification” in Nordic
Journal of English Studies, vol 3, no. 1, available online at
http://www.scribd.com/doc/91718546/Gottlieb-subtitling#scribd
Gray, Frances (2005) – “Privacy, Embarrassment and Social Power” in Sharon
Lockyer and Michael Pickering (eds.) (2005) Beyond a Joke. The Limits
of Humour, Palgrave Macmillan UK
Hatim, Basil and Ian Mason (1997) – The Translator as Communicator,
London and New York: Routlege
30
Hell, Mary and Ken Willis (2005) – “Humour Competence and Social
Incompetence” in Lockyer, Sharon and Pickering, Michael (eds.)
Beyond a Joke. The Limits of Humour, Palgrave Macmillan UK
Hobbes, Thomas (1650) - The Elements of Law Natural and Politic, available
online at http://www.thomas-hobbes.com/works/elements/10.html,
unpaginated.
Horbaèauskienë, Jolita et. al (2016) – “Issues of Culture Specific Item
Translation in Subtitling” in Procedia – Social and Behavioral Sciences,
231, pp. 223-228
House, Juliane (2009) – “Moving Across Languages and Cultures in
Translation as Intercultural Communication” in Kristin Buhrig, Juliane
House and Jan D. Ten Thije (eds.), Translational Action and
Intercultural Communication, St. Jerome Publishing, Manchester UK
Jakobson, Roman (1959) - “On Linguistic Aspects of Translation” (1959) in
Rainer Schulte & John Biguenet (eds.) (1992) An Anthology of Essays
from Dryden to Derrida, Chicago / London: The University of Chicago
Press
José Veiga, Maria (2009) – “The Translation of Audiovisual Humour in Just a
Few Words” in Diaz-Cintas (ed.) New Trends in Audiovisual
Translation, pp. 158-175
Kallia, Alexandra (2009) – “A Problem of Pragmatic Equivalence in
Intercultural Communication” in Kristin Buhrig, Juliane House and Jan
D. Ten Thije (eds.), Translational Action and Intercultural
Communication, St. Jerome Publishing, Manchester UK
Karamitroglou, Fotios (1998) – “A Proposed Set of Subtitling Standards in
Europe” in Translation Journal, vol. 2, available online at
http://accurapid.com/journal/04stndrd.html.
Katan, David (1999) – Translating Cultures. An Introduction for Translators,
Interpreters and Mediators, Manchester: St. Jerome
Katan, David (2009) – “Translation as Intercultural Communication” in Jeremy
Munday (ed.) The Routledge Companion to Translation Studies,
London and New York: Routlege
31
Leibold, Anne (1989) – “The Translation of Humour – Who Says It Can’t be
Done?” in Meta: Translator’s Journal, vol. 34, no. 1, 1989, pp.109-111
Lockyer, Sharon and Michael Pickering (eds.) (2005) - Beyond a Joke. The
Limits of Humour, Palgrave Macmillan UK
Lockyer, Sharon and Michael Pickering (2005) – “Breaking the Mould:
Conversations with Omid Djalili and Shazia Mirza” in Sharon Lockyer
and Michael Pickering (eds.) Beyond a Joke. The Limits of Humour,
Palgrave Macmillan UK
Luyken, Georg-Michael et al. (1991) - Overcoming Language Barriers in
Television. Dubbing and Subtitling for the European Audience.
Manchester: The European Institute for the Media
Mateo, Marta (2010) – “Translating Humpry Clinker’s Verbal Humour” in
Delia Chiaro (ed.) Translation. Humour and Literature, Londres
Continuum, pp. 171-195
Martin, A. Rod (2007) – The Psychology of Humor: An Integrative Approach,
Elsevier Academic Press, USA
McClarty, Rebecca (2013) – “In Support of Creative Subtitling: Contemporary
Context and Theoretical Framework” in Perspectives: Studies in
Translatology, available online at
http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/0907676X.2013.842258
McDonald, Paul (2012) The Philosophy of Humour (Just Jocking), Tirril Hall,
Penrith UK: Humanities-Ebooks LLP, 135 pp.
Merten, Pascaline and Valérie Vanden Dunghen (forthcoming), Making the
Right Choices in Audiovisual Translation. A Pedagogical Perspective
Mock, Roberta (2011) – “Really Jewish? Joan Rivers Live at the Apollo” in
Comedy Studies, Volume 2, No. 2 (pp. 101-111)
Munday, Jeremy (2012) – Introducing Translation Studies. Theories and
Applications, London and New York: Routledge, 364 pp.
Nash, Walter (1985) – The Language of Humour – Style and Technique in
Comic Discourse, London: Longman Group Limited,
Neves, Joselia (2009) – “Interlingual Subtitling for the Deaf and Hard-of-
Hearing” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual
Translation – Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp.
151-170.
32
Newmark, Peter (1998) - A Textbook of Translation, London/New York:
Prentice Hall,.
Nida, Eugene A (1964) - Toward a Science of Translating with Special
Reference to the Principles and Procedures Involved in Bible
Translating, Leiden: E.J. Brill
Nida, Eugene A. and Charles N. Taber (1982) – The Theory and Practice of
Translation, Leiden: Brill
Nieves, Jiménez Carra (2009) – “Translating Humour: The Dubbing of Bridget
Jone’s Diary into Spanish” in Jorge Diaz-Cintas (ed.) New Trends in
Audiovisual Translation, pp. 133-141
Nord, Christiane (2010) – “Functionalist Approaches” in Yves Gambier and
Luc van Doorslaer (eds.) Handbook of Translation Studies, John
Benjamins Publishing Company, Volume 1, pp. 120-124.
Nornes, Abé Mark (1999) – “For an Abusive Subtitling” in Film Quarterly,
Vol. 52/3, pp. 17–34.
Nornes, Abé Mark (2008) - Cinema Babel: Translating Global Cinema.
Minneapolis, MN: University of Minnesota Press, 2008, 304 pp.
Olk, Harald Martin (2001) - The Translation of Cultural References: An
Empirical Investigation into the Translation of Culture-Specific Lexis by
Degree-Level Language Students. PhD thesis. Canterbury: University of
Kent.
Olk, Harald Martin (2013) – “Cultural References in Translation: a Framework
for Quantitative Translation Analysis” in Perspectives: Studies in
Translatology Volume 21, Issue 3, 2013, pp. 344-357
Orero, Pilar (ed.) (2004) - Topics in Audiovisual Translation. Benjamins
Translation Library 56, Ámsterdam: Benjamins
Orero, Pilar (2009) – “Voice-over in Audiovisual Translation” in Jorge Diaz
Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –
Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp. 130-140.
Owji, Zohre. (2013) – “Translation Strategies: A review and Comparison of
Theories” available online at
http://translationjournal.net/journal/63theory.htm
Palmer, Jerry (1994) – Taking Humour Seriously, London: Routledge
33
Palmer, Jerry (2005) – “Parody and Decorum: Permission to Mock” in
Lockyer, Sharon and Pickering, Michael (eds.) Beyond a Joke. The
Limits of Humour, Palgrave Macmillan UK
Panek, Magdalena (2010) - Subtitling humor - The analysis of selected
translation techniques in subtitling elements containing humor [Kindle
Edition] , GRIN Verlag Gmb
Pedersen, Jan (2005) – “How is culture rendered in subtitles?” available online
at
http://www.euroconferences.info/proceedings/2005_Proceedings/2005_
Pedersen_Jan.pdf
Ramière, Nathalie (2006) – “Reaching a Foreign Audience: Cultural Transfers
in Audiovisual Translation” in The Journal of Specialised Translation,
Issue 6, July 2006, pp. 152-166
Raphaelson-West, S. Debra (1989) – “On the Feasibility and Strategies of
Translating Humour” in Meta: Translator’s Journal, vol. 34, no. 1, pp.
128-141
Raskin, Victor (1985) - Semantic Mechanisms of Humor (302 pp.). Dordrecht -
Boston - Lancaster: D. Reidel.
Raskin, Victor and Salvatore Attardo (1991) - “Script Theory Revis(it)ed: Joke
Similarity and Joke Representation Model”. In Humor - International
Journal of Humor Research, Volume 4, Issue 3-4, Berlin, New York:
Mouton de Gruyter, pp. 293–348
Remael, Aline (2010) – “Audiovisual Translation” in Yves Gambier and Luc
Van Doorslaer (eds.), Handbook of Translation Studies, Vol. 1, John
Benjamins, pp. 12-17
Ross, Alison (1998) - The Language of Jokes, Routledge: London
Sanderson, D. John (2009) – “Strategies for the Dubbing of Puns with One
Visual Semantic Layer”, in Jorge Diaz-Cintas (ed.) New Trends in
Audiovisual Translation, pp. 123-132.
Shiryaeva, Valentina and Georgiana Lungu Badea (2014) – “Subtitling: The
Transfer of Culture-Specific Words in a Multidimensional Translation”
in Procedia – Social and Behavioral Sciences, 149, pp. 883-888;
available online at www.sciencedirect.com
34
Shohat, Ella and Robert Stam. (1985) – “The Cinema after Babel: Language,
Difference, Power” in Screen 26.3-4 (May-August 1985), pp. 35-58
Snell Hornby, Mary (2006) – “The Turns of Translation Studies: New
Paradigms of Shifting Viewpoints”, in Benjamins Translation Library,
Volume 66
Sokoli, Stavroula. (2009) – “Subtitling Norms in Greece and Spain” in Jorge
Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.) Audiovisual Translation –
Language Transfer on Screen, Palgrave Macmillan, pp. 36-49.
Tortoriello, Adriana (2012) – “The Case of Geographically Connoted
Language” in Silvia Bruti and Elena Di Giovani (eds.) Audiovisual
Translation Across Europe. An Ever-changing Landscape, New Trends
in Translation Studies, Oxford: Peter Lang
Tveit, Jan-Emil (2009) – “Dubbing versus Subtitling: Old Battleground
Revisited” in Jorge Diaz Cintas and Gunilla Anderman (eds.)
Audiovisual Translation – Language Transfer on Screen, Palgrave
Macmillan, pp. 85-97.
Valdeon, Roberto A. (2008) – “Inserts in modern script-writing and their
translation into Spanish” in Delia Chiaro, Christine Heiss and Chiara
Bucaria (eds.) Between Text and Image. Updating Research in Screen
Translation, Benjamin Translation Library, Volume 78, pp. 117-135.
Valdeon, Roberto A. (2008-1) – “Alienation Techniques in Screen Translation:
The Role of Culture specifics in the Reconstruction of Target-language
Discourse” in Language in Contrast 8(2); pp. 208-234
Vandaele, Jeroen (1996) – “Each Time We Laugh. Translated Humour in
Screen Comedy” in Jeroen Vandaele (ed.) Translation and the
(Re)location of Meaning. Selected Papers of the CETRA Research
Seminars in Translation Studies, Leuven: Katholieke Universiteit
Leuven, pp. 237-272.
Vandaele, Jeroen (2002) – “Humor Mechanisms in Film Comedy: Incongruity
and Superiority”, in Poetics Today, vol. 23, no. 2, 2002, pp. 221-249.
Vandaele Jeroen. (2010) – Humour in Translation in Yves Gambier and Luc
van Doorslaer (eds) “Handbook of Translation Studies”, John
Benjamins Publishing Company, Volume 1, pp. 147-152.
Venuti, Lawrence (1995) - The translator’s invisibility. New York: Routledge.
35
Vinay, Jean Paul and Jean Darbelnet (1995) - Comparative Stylistics of French
and English. A methodology for translation, Sager, Juan C. and M. J.
Hamel (eds), Amsterdam/Philadelphia: John Benjamins Publishing
Company
Waard, Jan de and Eugene A. Nida (1986) – From One Language to Another.
Functional Equivalence in Bible Translating, Nelson, Nashville
Zafiu, Rodica – “Evaluarea umorului verbal” in G. Panã Dindelegan (coord.),
Limba românã – stadiul actual al cercetãrii, București, Editura
Universitãții din București, 2007, pp. 497-505
Zalbabescoa, Patrick (2005) – “Humour and Translation – an Interdiscipline”
in Humor, Volume 18, Issue 2, ISSN (Online) 1613-3722, ISSN (Print)
0933-1719, DOI: 10.1515/humr.2005.18.2.185, July 2005, pp. 185–207
Zalbabescoa, Patrick (2008) – “The Nature of the Audiovisual Text and its
Parameters” in The Didactics of Audiovisual Translation, John
Benjamins (pp.21-37)
Zalbabescoa, Patrick (1996) – “Translating Jokes for Dubbed Television
Situation Comedies” in The Translator, Volume 2, Number 2, pp. 235-
257
Referinţe de pe Internet:
[1] http://www.euroblind.org/ (15.01.2015)
[2] http://anvr.ro (23.01.2015)
[3] http://www.cdep.ro/caseta/2014/04/23/pl14217_se.pdf
(03.02.2015)
[4] http://www.deafwebsites.com/resources/deaf-stats.html
(04.02.2015)
[5] http://www.scribd.com/doc/256490582/ITC-Guidance-on-
Standards-for-Subtitling#scribd (05.02.2015)
[6]
http://eacea.ec.europa.eu/llp/studies/documents/study_on_the_use_of_subtitlin
g/rapport_final-en.pdf (20.02.2015)
[7]http://www.academia.edu/10011537/Strategies_for_rendering_multilinguali
sm_in_subtitling_for_the_deaf_and_hard_of_hearing (23.02.2015)
36
[8] http://jurnalul.ro/special-jurnalul/vedetele-subtitrarilor-de-pe-net-
cine-i-veverita-si-mai-ales-bc-536458.html (04.09.2016)
[9] http://www.independent.co.uk/news/people/profiles/eddie-izzard-interview-
the-comedian-wants-to-pursue-a-parliamentary-seat-in-2020-but-what-exactly-
is-a6801791.html (18.01.2017)
[10] http://www.oed.com
Referințe audiovizuale
1. Cleese, J., Booth, C. (Producers) (1975). Fawlty Towers, Great
Britain: BBC
2. Crane, D., Kauffman, M. (Producers) (1994). Friends, United States:
Bright/Kauffman/Crane Productions / Warner Bros. Television
3. Disney, W. (Producer) (1941). The Reluctant Dragon, United States:
Walt Disney Productions
4. Brooks, L., Johnson, B., Zea, K. (Producers) (1997). As Good As It
Gets, United States: TriStar Pictures
5. Finerman, W., Tisch, S., Starkey, S. (Producers) (1994). Forrest
Gump, United States, Paramount Pictures
6. Moran, Dylan (Writer and producer) (2006). Like, Totally…Universal
Pictures
7. Jordan, Lawrence, Charlie Swanson (1999). Eddie Izzard – Dressed to
Kill, Home Box Office