RELIEFUL DEZVOLTAT

PE ROCI METAMORFICE

Cuarțite, gnaise, micașisturi, pegmatite, etc. Lect. Dr. Laura Tîrlă

ROMÂNIA – GEOSTRUCTURI ȘI RELIEF

RELIEFUL PETROGRAFIC (1)

Generalități

Masive cu aspect de cupolă (Poiana Ruscă, Gilău-Muntele Mare, Bihor);

Obcine (Obcina Mestecăniş);

Văile au un profil transversal în formă de V ascuţit, cu versanţi înclinaţi;

formează defilee (Lăpuş, Jiu, Olt) sau chei (Argeșului, Valea lui Stan,

Lotrișor, Morlaca-Huedin, Marca-Barcău);

Abrupturile marginale (iniţial de falie – la contactul cu unităţile de relief

mai joase);

Păstrează forme vechi de relief (peneplene/pediplene - suprafeţe de

nivelare, umeri de eroziune, pedimente, inselberguri);

Conservă un relief de tip glaciar şi periglaciar.

Alterarea și dezagregarea: procese dirijate în lungul planelor de foliație ale

șisturilor cristaline sau pe fisurile rocilor magmatice;

Forme de relief și alte componente: creste, ace de piatră, scoarţă de alterare,

grohotişuri, nişe nivale la baza versanţilor.

Caracteristici

Relieful dezvoltat pe roci cristaline nu constituie un

relief petrografic în sine;

Rezistența mare la eroziune a rocilor a controlat

dezvoltare anumitor forme de relief;

Anumite roci condiționează dezvoltarea unui relief

distinct: abrupturi și relief ruiniform pe gnaise,

aliniamente de creste pe benzi mai dure

(amfibolite, eclogite);

Influența climatică: relieful glaciar și periglaciar.

Varietate mare de roci:

Dobrogea

Munții Măcin:

Cristalinul de Megina (micașisturi, amfibolite);

Cristalinul de Orliga (micașisturi, gnaise, amfibolite);

Șisturi cristaline epimetamorfice (Culmile Boclugea,

Coșlugea, Priopcea, Piatra Cernei): șisturi cuarțito-

sericitice, șisturi verzi, filite, cuarțite.

Dobrogea Centrală:

Cristalinul de Altân-Tepe (roci de mezozonă):

micașisturi, cuarțite, amfibolite;

șisturi verzi (fliș de epizonă).

Cristalinul din Carpații Orientali

Insula cristalină de nord:

Roci de catazonă și mezozonă (micașistui, gnaise, amfibolite):

Cristalinul de Hăghimaș-Rarău-Bretila (M. Hășmaș, M. Rarău, M. Maramureșului, M. Rodnei);

Cristalinul de Rebra-Barnar (M. Maramureșului, Rodnei, Iacobeni).

Roci de epizonă (șisturi cloritoase, filite, cuarțite, calcare cristaline) dispuse într-un sistem de tipul pânză/autohton:

Cristalinul de Tulgheș (cadomian) are cea mai mare răspândire;

Roci cristaline hercinice:

Cristalinul de Repedea (Munții Rodnei).

Insula cristalină de sud:

Cristalinul de Leaota (epizonal) - șisturi cloritoase și clorito-sericitoase; granit alb (granitul de Albești).

Carpații Meridionali

Pânza Getică (roci de mezo- și catazonă):

Cristalinul de Sebeș-Lotru: micașisturi, paragnaise, amfibolite, cuarțite, gnaise oculare, pegmatite;

Autohtonul Danubian (cristalin de epizonă):

Șisturi cloritoase, sericitoase, cuarțite, amfibolite, secundar gnaise;

Corpuri magmatice intrusive orientate V-E: granite și granodiorite;

Metamorfismul de contact – roci corneene.

Munții Apuseni

Șisturi cristaline prehercinice:

Cristalinul de Someș - Șisturi cristaline

mezometamorfice (micașisturi, paragnaise, calcare

cristaline);

Șisturi cristaline epimetamorfice (șisturi sericito-

cloritoase);

Șisturi epimetamorfice hercinice (metapelite,

metaconglomerate).

Eșantioane

Gnais ocular de Cozia Paragnais

(Seria de Sebeș-Lotru)

Metaserpentinit Micașist

Benzile de eclogite și amfibolite coincid cu vechi linii de falie;

Se impun în relief prin creste degajate prin eroziune selectivă:

Diferențieri geomorfologice regionale

Platouri sculpturale joase (150-200 m) – pe

șisturile verzi din Dobrogea Centrală;

Culmi montane – înscrise în trepte de nivelare bine

păstrate (de la 400-500 m la 1800-2000 m);

Relief de creste – rezultat al modelării glaciare și

periglaciare; urme de nivelare; peisaj variat și

spectaculos;

Relieful măgurilor cristaline – evidențiat prin

eroziune selectivă.

Răspândire în România

Dobrogea de Nord (Munții Măcin – Culmea Pricopanului);

Dobrogea Centrală (Podișul Casimcei);

Munții cristalini din Carpații Orientali;

Masivele dezvoltate pe formațiunile Autohtonului Danubian și Pânzei Getice (Carpații Meridionali, Podișul Mehedinți);

Masivele Unităților Supragetice (Făgăraș - Cozia);

Masivele cristaline din Apusenii Nordici.

Martori de eroziune (inselberguri) grefați pe

cuarțite siluriene și devoniene (M. Măcinului)

Culmi ascuţite pe cuarţite

Relief de tip appalachian:

Anticlinale formate din cute strânse (Culmea Pricopanului) separate de sinclinale largi pe care sunt grefate văi (V. Luncaviţa, V. Jijila)

Creasta Priopcea

Dealul Coșlugea

Formațiunile Pânzei Getice

Munții Iezer: culmi masive, rotunjite;

Munții Căpățânii, Lotrului, Cândrel, Șureanu;

Masivul Godeanu:

Culmi prelungi, nivelate în cadrul complexelor Borăscu,

Râul Șes și Gornovița;

Munții Semenic:

Platou extrem de nivelat (Suprafața Semenic);

Martori de eroziune care formează vârfuri ascuțite

(Piatra Goznei, Semenic).

Masivul Iezer, Culmea Păpușa

Munții din Grupa Parâng

Munții Căpățânii, Lotrului, Cândrel, Șureanu

Munții Semenic

Munții Unităților Supragetice

Făgăraș, Cozia, Căpățânii

Predomină gnaisele:

Gnaisul de Cozia (Masivul Cozia, Munții Căpățânii)

Gnaisul de Cumpăna (Munții Făgărașului)

Calcare cristaline în Făgăraș (Mușeteica)

Versantul nordic al Mt. Mușeteica (2442 m)

Liniații paralele cu orientarea stressului tectonic

Foto: Cătălin Constantinescu

Șaua Capra – Vf. Vânătarea lui Buteanu (2507 m)

Văi glaciare, custuri, praguri, vârfuri piramidale

Nivele de creste (gipfelflur)

Vf. Mușeteica (calcare cristaline)

Masivul Cozia Defileul Oltului la Cozia (cu golfuri

de sedimentare – gresia de Turnu).

Gnaisul ocular (migmatite oftalmice)

(Bloc de gnais rulat în albia Văii Doabra – Munţii Lotrului, Brezoi)

Zona centrală prezintă un relief tipic format pe gnaisul de Cozia

Traseu: Mănăstirea Stânișoara – Cabana Cozia – Muchia Turneanu

Complexul gnaiselor de Cozia

Culmea Foarfeca-Năruțiu și Muntele Basarab (Munții Căpățânii);

Masivul Cozia;

Relief tipic: Abrupturi, turnuri, coloane, țancuri, praguri, grohotișuri.

Masivul Cozia

Culmea Foarfeca-Năruțiu

Chei formate în gnaise

Cheile Argeşului (în gnaisul de Cumpăna) – sectorul

cuprins între hidrocentrală şi barajul Vidraru

Cheile Văii lui Stan (afluent al Argeșului)

Cheile Lotrişorului (în gnaisul de Cozia)

Cheile = văi foarte înguste, cu versanţi abrupţi până la 90⁰,

formate în roci dure (cel mai adesea în calcare), fiind

ocupate la partea inferioară aproape în totalitate de

albia minoră a râului sau pârâului. Rar păstrează

umeri de vale.

Cheile Argeșului Cheile Lotrișorului

Apusenii de Nord – Muntele Mare

Suprafața de nivelare Fărcaș-Cârligatele

Măgurile cristaline din NV Depresiunii

Transilvaniei

Caracteristici

Sunt fragmente de blocuri cristaline, intens faliate;

Resturi ale masivelor hercinice transilvănene;

Antinclinale (Culmea Codru);

Includ culmile: Meseș, Șimleu, Codru, Prisnel și

Preluca;

Se impun în relief ca măguri și culmi degajate prin

eroziune diferențială față de arealele joase din jur,

ocupate de sedimentar neogen.

Culmea Codru (anticlinal)

Culmea Preluca