Post on 22-Feb-2016
description
transcript
OAMENI CELEBRI. REFORMATORI
(sfârşitul sec. al XIX-lea- sec. al XX-lea) Profesor Cornelia Cucu
Liceul cu Program Sportiv Bacău
Dreptul la vot al femeilor Elizabeth Cady Stanton
(1815-1902) Emmeline Pankhurst (1857-1928) Anita Augspurg (1857-1943)
Carrie Chapman Catt (1859-1947)
Între mijlocul secolului al XIX-lea şi mijlocul secolului al XX-lea , femeile din toată lumea au luptat pentru egalitatea sufragiului – dreptul la vot.Elizabeth Cady Stanton a început lupta în SUA şi în 1848 a organizat primul congres pentru drepturile femeilor împreună cu Susan B. Anthony (1820-1906). Stanton a luptat neobosit pentru dreptul la vot şi abolirea sclaviei. Dreptul la vot a fost acordat mai
întâiîn statul Wyoming, în 1890. Abia în 1920 egalitatea completă a
sufra-giului (aceleaşi drepturi cu bărbaţii) a fost acordată în toate statele americane. Femeile de culoare din statele sudice au fost nevoite să aştepte până în 1965, pentru a li se permite să voteze. În Germania, Anita Augspurg a fost figură conducătoare, câştigând dreptul la vot
al femeilor în 1919.
În Anglia, familia Pankhurst a fost forţa de impulsionare din spatele mişcării. Emmeline a devenit activistă şi a înfiinţat Liga pentru Dreptul Electoral al Femeilor, care a obţinut dreptul de vot la alegerile locale în 1894. În 1903, Emmeline şi fiicele sale, Christabel şi Sylvia, s-au stabilit la Londra, unde au înfiinţat Uniunea Feminină Socială şi Politică. Ele demonstrau, mărşăluiau, spărgeau ferestre şi se încătuşau de grilaje. Au fost în mod repetat arestate şi închise pentru acţiunile lor. Multe au intrat în greva foamei, fiind hrănite cu forţa. La sfârşitul Primului Război Mondial, prim-ministrul Lloyd George a acordat dreptul la vot femeilor peste 30 de ani. În 1928, a fost promulgată legea care acorda femeilor drepturi la vot egale cu ale bărbaţilor, cu trei săptămâni înainte de moartea Emmelinei.
Elizabeth Cady Stanton Emmeline
Pankhurst
Elizabeth Cady Stanton şi Susan B.
Anthony
Emmeline Pankhurst militând pentru
dreptul la vot
Emmeline Pankhurst în închisoare
Anita Augspurg
Susţinătoare majoritară a dreptului la vot al femeilor americane, Carrie Chapman Catt a fost între 1895 şi 1920 preşedinta Asociaţiei Americane Naţionale pentru Sufragiul Femeilor. S-a numărat , de asemenea, printre membrii fondatori ai Alianţei Interna- ţionale pentru Sufragiul Femeilor, a cărei preşedintă a fost între 1904 şi 1923. După ce femeile americane au obţinut dreptul la vot în 1920, Catt a înfiinţat Liga Femeilor Votante, pentru a le arăta cum să-şi utilizeze eficient votul.
Carrie Chapman Catt alături de alte susţinătoare ale
votului universal
Carrie Chapman Catt adunând fonduri
Carrie Chapman Catt în timpul unui marş de protest
Femeile au dreptul la vot
Booker T. Washington (1856-1915)
Născut în sclavie, americanul Booker Taliaferro Washington a reformat învăţământul superior pentru negrii americani.El
considera că educaţia conduce la independen-ţă economică, iar aceasta la
egalitatesocială. În 1881, a înfiinţat în Alabama un institut pentru
educarea adulţilor, pentru a-i forma pe negrii americani ca învăţători, fermieri şi meseriaşi.
Booker Taliaferro Washington militează pentru egalitate
economică şi socială
A înfiinţat un institut pentru educarea
adulţilor
Institutul este vizitat de preşedintele SUA,Th.
Roosevelt
Maria Montessori (1870-1952)
Medic şi pedagog italian, Maria Montessori a dezvoltat metoda învăţării preşcolarilor, care-i poartă numele. În 1907, şi-a deschis prima şcoală, învăţându-
ipe copiii din mahalalele Romei. Metoda Montessori tinde să-i înveţe pe copii ca indivizi independenţi, îngăduindu-le să descopere singuri lucrurile.
Metoda Montessori
Alături de copiii care învaţă după metoda sa
Bertrand Russell (1872-1970)
Filosof şi matematician englez, Bertrand Russell a predat în universităţi americane şi engleze şi a scris numeroase cărţi de filosofie. A fost, de asemenea, militant pacifist şi antimilitarist, închis de câteva ori pentru opiniile sale. În 1958, a fost cofondator al Campaniei pentru Dezarmare Nucleară şi primul ei preşedinte.
În timpul unui miting pacifist şi
antimilitarist
Albert Schweitzer (1875-1965)
Albert Schweitzer s-a născut în Alsacia (pe atunci, parte din Germania) şi filosofia lui l-a dus spre o viaţă dedicată slujirii altora. A fost directorul Colegiului Teologic “Sf.Thomas” din Strasbourg , când a decis să devină misionar. După ce a studiat medicina între 1905 şi 1913, a plecat să lucreze
în Lambarene, din actualul Gabon, Africa. Acolo a construit un spital, finanţându-şi activitatea medicală prin recitaluri de orgă şi scriere de cărţi. Banii primiţi din Premiul Nobel obţinut în 1952 i-a utilizat pentru a întemeia o leprozerie.
Casa muzeu din Weimer
Casa din Gunsbach transformată în muzeu şi
arhivă
Lucrând în Lambarene, Africa
Marcus Garvey (1887-1940)
Militantul negru Marcus Garvey s-a născut în Jamaica. În 1914, a înfiinţat Asociaţia Mondială pentruÎmbunătăţirea Situaţiei Negrilor
iarîn 1916 s-a stabilit la New York. Acolo a fondat mişcarea “Înapoi laAfrica”, pentru a-i încuraja pe americanii de culoare să înfiinţezeîn Africa un stat guvernat de negri. Ideile sale au inspirat grupările “Mândrie neagră” din anii 1960.
A pus bazele Asociaţiei Mondiale pentru Îmbunătăţirea
Situaţiei Negrilor
Maica Teresa (1910-1997)
Pe numele ei adevărat Agnes Bojaxhiu, Maica Teresa s-a născutla Skopje,Macedonia. La 17 ani, s-a alăturat unui ordin irlandez al călugăriţelor romano-catolice şi a fost trimisă în India. Timp de 20 deani, a predat într-o şcoală de maici. În 1950, a înfiinţat Ordinul Misionarilor Carităţii, pentru a asigura adăpost bolnavilor care altfel ar fi murit pe străzi. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul1979. A fost beatificată de Biserica Catolică în 2003.
Împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea şi Prinţesa
Diana
Rosa Lee Parks (1913-2005)
Născută în Alabama, SUA, Rosa Lee Parks a fost un personaj de culoare proeminent
în mişcarea modernă pentru drepturile civile din SUA. În 1955, în aşezarea ei natală, Montgomery, a refuzat să-şi cedeze locul din autobuz unui alb fiind arestată. Evenimentul a determinat boicotarea companiei de autobuze, acţiune condusă de Martin Luther King. O acţiune judecătorească federală, atacând legile segregaţiei rasiale, a fost înaintată la Tribunalul Suprem al SUA. În anul următor, tribunalul a declarat legile segregaţionistedin Montgomery ca fiind neconstituţionale. În 1999, Rosa Parks a fost distinsă cu medalia de aur a Congresului.
A refuzat să-şi cedeze locul din autobuz unui alb fiind…
…arestată
În 1999, Rosa Parks a fost distinsă cu medalia de aur a
Congresului SUA
Papa Ioan Paul al II-lea (1920-2005)
De origine poloneză, pe numele său adevărat Karol Josef Wojtyla, este hirotonisit preot în 1946 şi numit cardinal de Papa Paul al VI-lea în 1967. A predat teologia şi filosofia la Universitatea din Cracovia înainte de a urca pe tronul potifical în 1978. În 1981, la13 mai, este victima unui atentat în Piaţa San Pietro. Enciclicele sale sunt pietre de hotar ale celor peste 25 de ani de pontificat.
În grota de la Lourdes
În vizită în România
Împreună cu George Buch şi Mihail
Gorbaciov
Funeraliile sale
Martin Luther King (1929-1968)
Înainte de anii 1950, negrii din sudul SUA trebuiau să frecvente-ze alte magazine,şcoli şi mijloacede transport decât albii.Pentru a lupta împotriva acestei
inegalităţi,în 1951 a început mişcarea
pentrudrepturi civile al cărei lider a fost Martin Luther King.
Născut în Atlanta, Georgia, King a devenit pastor baptist. Influenţat de
Mahatma Gandhi, el a încurajat protestul non-violent, prin boicoturi, demonstraţii şi marşuri. Din 1957, a început să coordoneze
campaniile pentru egalitate rasială. În 1963, a organizat un marş în
Washington, unde, în faţa a 200 000 de oameni, negri şi albi, a ţinut un discurs
care a schiţat ţelurile sale pentru integrarea negrilor şi albilor americani.
În 1964, Legea drepturilor civile a pus capăt segregaţiei în locuri
publice. Peste un an, King a organizat un marş în Selma, Alabama, pentru a cere dreptul la vot. Guvernatorul statului, George Wallace, a trimis garda naţională pentru a opri marşul, ceea ce a scandalizat pe mulţi americani. Drept urmare, guvernul a promulgat Legea dreptului la
vot. King a fost asasinat de James Earl Ray în 1968.
Marş în Washington
Funeraliile sale
Desmond Tutu (n.1931)
Desmond Tutu s-a născut în Transvaal, Africa de Sud, şi a studiat pentru a deveni învăţător, deşi familia sa era săracă. În 1960, a fost uns pastor anglican şi a plecat în Anglia pentru a urma teologia.Revenit în Africa de Sud în 1967, a devenit un lider important al luptei non-violente împotriva apartheidului. În anul 1978, a devenit primul secretar general negru al Consiliului Bisericilor Sud-Africane iar în 1984, primul arhiepiscop de culoare din Cape Town.Între 1995-1997 a fost preşedinte al Comisiei pentru Reconciliere şi Adevăr Sud-African.Este laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
Împreună cu Dalai Lama
Miting împotriva apartheidului
Lech Walesa (n.1943)
În 1980, liderul sindical polonez Lech Walesa a înfiinţat mişcarea “Solidaritatea”, pentru a se opune guvernării comuniste. Popularitatea acesteia a silit guvernul să întreprindă o serie de schimbări, dar, în 1981, “Solidaritatea” a fost trecută în ilegalitate, Walesa a fost arestat şi militarii au preluat controlul ţării. Walesa a fost eliberat în 1982 , “Solidaritatea” redevenind legală în 1988. După prăbuşirea comunismului, s-au ţinut primele alegeri libere, Walesa fiind ales preşedinte.Este laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
A pus bazele mişcării
“Solidaritatea”
Împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea
Steve Biko(1946-1977)
Oponent activ al apartheidului şi lider al Mişcării Conştiinţei Negrilor din Africa de Sud, Steve Biko a murit în arestul poliţiei în septembrie 1977, după ce fusese bătut cu sălbăticie.Ca student la medicină al Universităţii din Natal,el înfiinţase ,în 1969,Asociaţia Studenţilor Sud-Africani, alcătuită exclusiv din negri şi Mişcarea Conştiinţei Negrilor, care încuraja sud-africanii negri să fie mândri de cultura lor. Guvernul de albi al Africii de Sud l-a considerat terorist. Moartea lui a scandalizat întreaga lume şi a dus la impunerea de sancţiuni comerciale şi culturale asupra Africii de Sud.
Oponent activ al apartheidului
Moartea lui a scandalizat întreaga
lume
Bibliografie
1. www.wikipedia.org. 2. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti,2005 3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De
la Revoluţia Franceză până la începutul secolului XX, 1789-
1914, Editura Rao, Bucureşti,2003 4. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De
la primul război mondial până în prezent,Editura Rao,
Bucureşti, 2003
SFÂRŞIT