Post on 29-Aug-2019
transcript
1
FONDATORI: IANCU PANDURU ªI GRUIA CINGHIÞÃ
Adresa redacþiei: Mehadia, str.Principalã (sediul Primãriei)
Telefoane: 0255 523337, 0733177374, 0745919432, 0720025844
e-mail: vestea.de.mehadia@gmail.com Pagina web: http://vestea.wordpress.com
REDACTOR ªEF: Gruia CINGHIÞÃ REDACTOR ªEF ADJUNCT: Constantin VLAICU Colegiul redacþional: Ionela Mihaela DOMILESCU, Mirela TURCULEANU, Mihai CORNIANU,
Ion (Nicã) DRÃGAN, Gheorghe MIRULESCU, Viorel IANCUÞA, Pavel PANDURU (Prigor), Vasile BARBU (Uzdin)
NUMÃRUL 17, septembrie-octombrie 2014 - PAGINI: 16 - PREÞ: 2 lei
REVISTÃ DE ATITUDINE CIVICÃ ªI CULTURÃ TRADIÞIONALÃ
PERIODIC LUNAR EDITAT DE PRIMÃRIA ªI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI
MEHADIA, CARAª-SEVERIN
ISSN 2344-4223 ISSN-L 2344-4223
. urmare din pag. 1
Cel de-al doilea proiect pemãsura 3.2.2. C. va fi derulat totprin Agenþia de Plãþi pentruDezvoltare Ruralã ºi Pescuit(ADRP) ºi are ca obiective:„Amenajare spaþiu public derecreere în localitatea Mehadia”.Proiectul are termen definalizare 31.12.2015 cu valoaretotalã de 79.975 de euro eligibilãºi nerambursabilã, comunitateanu are cofinanþareProiectul este fãcut pentruîmbunãtãþirea vieþii ºi crearea denoi spa þ i i de recreere;amenajarea terenului de fotbal,construirea unui teren de mini-fotbal cu nocturnã, cu suprafaþade joc sinteticã, precum
urmare în pag. 3 .
VOTÃRIEu merg la vot pentru cã am ceva
de spus când vine vorba de viitorulRomâniei.
Constat cu o plãcutã surprinderecã acum, înainte de alegeri în toatãþara s-a pornit o campanie puternicãde încurajare a electoratului sã iasã lavot. E greu însã sã trezeºti ºi sãîncerci sã faci conºtientã o aºa maremasã de oameni de faptul cã pãrereafiecãruia în parte conteazã ºi cã votuleste un drept ºi o obligaþie în acelaºitimp.
Merg la vot cu gândul cã Româniaare nevoie de un preºedinte adevãrat,de un preºedinte care ºtie ce sã facã.
Avem nevoie de echilibrare ºistabilitate pentru a construi un nouviitor. Noul preºedinte al Românieitrebuie sã vrea sã depãºeascã 25 deani de tranziþie imperfectã, dar ºi 10
ani de scandal ºi rãzboi politic.
Personal îmi doresc un preºedintecare sã nu mai punã în stare deconflict ºi urã mai toate pãturilesociale.
Vreau un preºedinte care sã nu
transforme instituþiile statului înmoºii proprii sau sã le punã în stareconflictualã unele cu altele.
Vreau un preºedinte care sã numai susþinã privatizarea serviciilorpublice, infrastructurii, sãnãtãþii ºieducaþiei.
Vreau un preºedinte care sãsusþinã accesul universal ºi gratuit laserviciile publice de sãnãtate,educaþie.
Funcþia lui este scrisã înConstituþie, îl alegem ca sã o respecteºi ca sã slujeascã în interesul public.
În ceea ce mã priveºte, invit toþicetãþenii comunei noastre sã participela vot; sã voteze ºi sã aleagã pe celmai bun dintre toþi candidaþii laPreºedinþie, având astfel ocazia sãopteze pentru persoana care ocunoaºte mai bine, care prezintãdeplinã încredere.
Nu avem voie sã ne plângem sausã comentãm dacã nu ne asumãmmãcar o datã la 5 ani acest drept devot.
Aºa sã ne ajute Dumnezeu!
Primar, Iancu Panduru
2Vestea de Mehadia
RÃCHIA CÃRêANÃ
FESTIVALUL RÃCHIEI DE LA BÃILE HERCULANE - EDIÞIA A XV-A
Producãtori, consumatori,organizatori, vizitatori,,,judecãtori”, aceºtia din
urmã conduºi cu competenþacunoscutã de domnul IonesieGheorghioni-vicepreºedinteleConsiliului judeþean CaraºSeverin, precum ºi alte categoriide participanþi, au fost prezenþi laa XV-a ediþie a FESTIVALULUIRÃCHIEI DE LA HERCULANE,din data de 13 septembrie 2014.
Festivalul a fost deschis la ora14.00 în urma discursuluipragmatic ºi concis al domnuluiSorin Frunzãverde, preºedinteleConsiliului Judeþean CaraºSeverin, care a avut amabilitateasã viziteze toate standurile curãchie ºi sã aprecieze calitateaproduselor expuse.
Nu a lipsit presa, televiziunea ºiradioul prin omniprezentul PaulSever Smadu, care a relatatmomentele esenþiale ale acesteiacþiuni.
Ca ºi în anii trecuþi, atmosfera afost destinsã, plãcutã, cucomentarii ºi discuþii, cu atât maipalpitante cu cât avansa analiza
organolepticã a rãchiilorprezentate, iar în final s-aajuns , în unanimitate, laconcluzia cã RÃCHIACÃRêANà este cea maibunã.
Au fost prezenþi cãzãnariidin multe localitãþi cãrãºenecu produse foarte bune, darmeritã amintit faptul cãunele standuri (Cornereva,Soceni , Bolvaºni þa) s-auevidenþiat, atât prin gamasortimentalã bogatã, cât ºi prin
bunãtãþile, dea l t f e lcompatibile cur ã c h i a ,expuse, cuma u f o s t :s l ã n i n a ,b rânza deoaie, mãlaiul,pâ i n ea dec a s ã ,m ã m ã l i g a ,sãrãþelele ºic h i a r u n
berbecuþ la proþap.Primarul Iancu Panduru s-a
ocupat de organizarea standuluicomunei Mehadia invitândcãzãnari experimentaþi. Produseleexpuse au fost produse de MuicãVasile din Valea Bolvaºniþa,Panduru Dumitru ºi Drãgan Ion dinPlugova, a cãror exponate au fostdegustate ºi foarte apreciate decãtre toþi. Ca ºi în anii precedenþi,Plugova s-a prezentat foarte bineprezentându-se la festival cu:rãchie din prune de varã, rãchiedin albuºe, rãchie din mere, rãchie
din struguri, situându-se în primelelocuri, atât din punct de vederecalitativ, cât ºi sortimental.
A participat la festival un nousoi de rãchie, dar în afarac o n c u r s u l u i , r ã c h i a d i nPOLISTIREN, producãtorul einedorind sã-ºi declare identitatea.
NOROC!
Ec. Ion Drãgan
Ï Ï Ï Ï
Mihai Eminescu - AFARÃ-I TOAMNÃ
Afarã-i toamnã, frunzã-mprãºtiatã,Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;ªi tu citeºti scrisori din roase plicuriªi într-un ceas gândeºti la viaþa toatã.
Pierzându-þi timpul tãu cu dulcinimicuri,N-ai vrea ca nime-n uºa ta sã batã;Dar ºi mai bine-i, când afarã-i zloatãSã stai visând la foc, de somn sã picuri.
ªi eu astfel mã uit din jeþ pe gânduri,Visez la basmul vechi al zânei Dochii;În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;
Deodat-aud foºnirea unei rochii,Un moale pas abia atins de scânduri ...Iar mâni subþiri ºi reci mi-acopãr ochii.
3Vestea de Mehadia
George Bacovia
G e o r g e B a c o v i a(pseudonimul lui George Vasiliu) s-anãscut la 4/17 septembrie 1881 laBacãu. Urmeazã liceul din oraºulnatal, apoi Facultatea de Drept dinIaºi, fãrã a profesa avocaturã.Îndeplineºte diferite slujbe: copist,ajutor de contabil, referent,bibliotecar. Debuteazã cu poezia “ªitoate...” în revista “Literatorul”condusã de Al. Macedonski. Debutuleditorial se petrece în 1916 cuvolumul “Plumb” (cel mai importantdin creaþia sa). Publicarea volumuluia fost înlesnitã de un alt mare poetinterbelic Ion Pillat.
George Bacovia este unuldintre marii poeþi originali dupãEminescu. În poezia sã se gãsescinfluenþe din Edgar Poe ºi dinsimbolismul francez prin atmosfera denevrozã, gustul pentru satanic, ideeamorþii, cromatica ºi predilecþia pentrumuzicã. Impresiile sunt sunt sugerateprin corespondenþe muzicale, dar ºiprin culoare, poetul fiind influenþat depictori impresioniºti, ca Renoir ºiDegas.
Bacovia e poetul toamnelordezolante, al iernilor ce dau impresiade sfârºit de lume, al cãldurilor toride,în care cadavrele intrã îndescompunere, al primãverilor iritanteºi nevrotice (Decembrie, Cuptor,
Lacustrã, Nervi de primãvarã). Cadruleste oraºul de provincie cu parcurisolitare, cu fanfare militare, cucafenele sãrace. Alãturi de figurileproiectate în acest fundal, copii ºifecioare tuberculoase, o palidãmuncitoare, poetul însuºi rãtãcind fãrãsens, devin “personaje”: toamna,somnul, plânsul, golul, frigul,tristeþea, nevroza, vara.
Simbolistica bacovianã estesugeratã prin culori adecvate, capabilesã releve trãirile sufleteºti aleartistului. Culorile devin maisugestive decât cuvintele ºi alcãtuiescun limbaj aparte de comunicare.Poetul mãrturisea: ,,În poezie m-aobsedat totdeauna un subiect deculoare. Pictorul întrebuinþeazã înmeºteºugul sãu culorile: alb, roºu,violet. Le vezi cu ochii. Eu amîncercat sã le redau cu inteligenþã,prin cuvinte. Fiecãrui sentiment îicorespunde o culoare.”
Gama de culori este restrânsã,concentrate pe câteva motive tipicsimboliste: urâtul, plictisul, tristeþea,vagabondajul, monotonia, ele avândc o r e s p o n d e n þ e î n l u m e ainstrumentelor muzicale. Melancoliagravã este sugeratã de vioarã ºi declavir, sentimental de monotonie îl dãculoarea violet. Pentru nevrozã-verdele crud, albastrul, rozul, iarmuzical este susþinutã de violin ºi deflaut.
Poetul este un însingurat într-o lume care trece printr-o crizã ºi careintrã în descompunere, un însinguratcare cântã la vioarã improvizând peversurile poeþilor favorite (Eminescu,Coºbuc, Macedonski, TraianDemetrescu). George Cãlinescuafirma cã: ,,Poetul a fãcut muzica ºi ascris versurile dupã strunelevioarelor”.
Moare la Bucureºti, pe 22mai 1957.
Prof. Gruia Cinghiþã
Despre pâineAlimentul cel mai frecvent în hrana
omului, pâinea, are o istorie care coboarãîn timp cel puþin 30.000 de ani.
Prima pâine produsã a fost probabil oversiune de lipie din pastã de grâucoaptã, amestec de grãunþe ºi apã. Acesttip de pâine, preparat ºi astãzi, fãceaparte din dietã civilizaþiilor sumeriene ºiegiptene, aºa numita “ta”.
Pâinea crescutã în care se adãugãdrojdie s-a fabricat ºi ea din timpuristrãvechi. Ideea inventãrii unui cuptor încare se cocea pâinea, se pare cã aparþinegrecilor.
În secolul V a.Cr., pâinea erapreparatã la Atena ºi Roma în brutãrii, iarprima breaslã a brutarilor apare la greci înjurul secolului II d.Cr. În Evul Mediu,pâinea era servitã ca fel principal, dar ºica platou pe care se punea mâncarea.Platoul avea un diametru de 10-15 cm, iarla finalul mesei se mânca sau se dãdeasãracilor, sau era aruncat la câini. Însecolul XV, platoul din pâine este înlocuitcu cel din lemn.
Pâinea feliatã apare în Germania. În1912, Otto Frederick Rohwederinventeazã o maºinã care felia pâinea.Invenþia e privitã cu suspiciune de brutari.Inventatorul nu s-a descurajat ºi în 1928 ainventat o maºinã care pe mãsurã ce feliapâinea o ºi ambalã.
Semnificaþia religioasã a pâinii seleagã de introducerea legilor lui Moise(aproximativ 1000 a.Cr.). Cãrþile“Leviticului” ºi “Deuteronomului” conþineauindicaþii de preparare a hranei pentruevrei. Când aceºtia au rãtãcit în sãlbãticieei au mâncat manã, descrisã drept opâine cãzutã din ceruri.
Dar, simbolistica pâinii, leagãindisolubil cele douã Testamente. IisusHristos, a înmulþit cei doi peºti ºi cincipâini pentru a hrãni mulþimea din pustiu.De asemenea, la Cina cea de Tainã, s-amâncat pâine ºi s-a bãut vin, trupul ºisângele Mântuitorului, adicã SfântaCuminecãtura.
Prof. Gruia Cinghiþã
4Vestea de Mehadia
S lãbit dupã înfrângerea suferitã
în bãtãlia de la Kõniggrätz, în
rãzboiul din anul 1866 contra
Prusiei, Imperiul Austriac acceptã
compromisul constituirii Imperiului
Austro-Ungar, denumit oficial Imperiul
Austriac ºi Regatul Maghiar.
Din punct de vedere etnic,
Austro-Ungaria era un imperiu
multinaþional în care germanii ºi
maghiarii reprezentau doar o treime
din populaþie, celelalte douã treimi
fiind compuse din alte douãspãrezece
naþionalitãþi.
Constituit într-o perioadã de
construcþie a identitãþilor pe criteriu
naþional, tensiunile existente între cele
douã naþiuni dominante ºi celelalte
naþiuni (îndeosebi italianã, românã,
ucrainianã ºi sârbã) au fãcut din
Austro-Ungaria un stat ºubred, sãpat
de miºcãri iredentiste ceea ce a dus,
la sfârºitul secolului XIX ºi începutul
secolului XX, la o intensificare a
îngrãdirii libertãþii popoarelor supuse ºi
la deznaþionalizare forþatã.
În aceste condiþii, românii ºi-
au concentrat în bunã mãsurã energia
de luptã pe terenul vieþii cultural-
naþionale prin crearea a numeroase
societãþi ºi asociaþii de culturã.
Cultivarea limbii române
constituia principalul m ijloc de
dezvoltare a culturii naþionale, fãrã a
neglija nici argumentul etnografic în
sprijinul demonstrãrii unitãþii românilor
– aºa cum arãta Nicolae Iorga în
Rãsunetul „....prin una ºi aceeaºi artã
rom âneascã , cultivatã în toate
provinciile locuite de români, deºi sub
diferite stãpâniri, cu diferite influienþe
strãine dar romanizate....” Iar la sfârºit
afirmã „Pânã când dincoa ºi dincolo
de Carpaþi avem acelaºi tip de þãrani
nu m i-e teamã de soarta acestei þãri,
facã-se orice uneltiri”.
Încã de la 1860, Ion Puºcariu
face apel, (publicat în Telegraful
român), cãtre cele trei milioane de
români din monarhie în vederea
alcãtuirii unei biblioteci ºi a unui
muzeu din fondul ce se va realiza prin
contribuþii. Important este cã ideea a
dat roade, iar în anul urmãtor se
înfiinþeazã la Sibiu Asociaþiunea
Transilvanã pentru Literatura Românã
ºi Cultura Poporului Român cunoscutã
sub numele de Astra, cea mai de
seamã organizaþie culturalã naþionalã
a românilor subjugaþi.
Foaia periodicã a Astrei,
Transilvania se va ocupa cu
publicarea de documente istorice dar
nu lipsesc nici preocupãrile pentru
etnografie ºi artã.
Expoziþia organizatã în anul
1881 la Sibiu are loc în condiþiile
ofensivei politicii dualismului austro-
unga r în v e d e re a rep r im ã r i i
naþionalitãþilor din m onarhie, º i
îndeosebi a românilor, a cãror þarã îºi
câºtigase de curând independenþa,
ceea ce conferã manifestãrii un
pronunþat caracter politic.
Cu toate cã, „Înaltul guvern a
in t e r z i s d e f i n i t i v c o m i te tu lu i
Asociaþiunii transilvane de a a aranja
expoziþia românã....astãzi avem o
datorinþã mai mult decât moralã de a
stãrui din toate puterile ºi de a nãzui
ca succesul expoziþiei române sã fie
cât se poate de îmbucurãtor”,
consemneazã foaia Familia.
E x poz i þ ia a re loc º i
p a r t ic ip a rea bãnã þen i lo r e s te
încununatã cu premii dupã cum
urmeazã ;
„Premiul clasei I – medalie de
argint – Jucu Constantin din Lugoj -
masã de salon ºi câte o diplomã de
onoare pentru Coºar Elisabeta –
cãmãºi –Belinþ ºi Coºar Elena –opreg
–Belinþ.
Premiul clasa II – Medalie de
bronz – episcopul unit al Lugojului.”
Meritã consemnat un alt
eveniment care marcheazã anul 1900,
adunarea Astrei la Bãile-Herculane ºi
faptul cã organul de presã al acesteia
anunþã, sub titlul „Pentru conservarea
portului” apariþia a douã cãrþi poºtale
ilustrate, una reprezentând costumul
naþional premiat cu premiul I ºi care
poartã o notiþã : „Persida Domãneanþu
din Ohaba-Mâtnic. Costum original
fãcut cu mâna proprie”, a doua cu
premiul III prezintã un splendid costum
din zona Pãdurenilor.
Se pare cã Ohaba-Mâtnic a
fost o comunã cu specific aparte
pentru cã doi ani mai târziu presa
vrem ii scr ie despre expoziþ ia
organizatã la Budapesta de Ilda
Sulyok din localitate dând amãnunte
: „D-ºoara Sulyok e din satul Ohaba-
Mâtnic (Comitatul Caraº-Severin) a
crescut ºi a trãit între Românii
bãnãþeni, fiind cu ei în nemijlocit
contact ºi având astfel fericirea – cum
se exprimã însãºi – de a studia de
aproape ºi de a se delecta cu
neântrecutele frumuseþi de artã ale
þesãturilor noastre naþionale. A vorbit
d e s p r e f a n ta s ia m u l t i c o lo r ã ,
in v e n þ i o z i ta te a in e s h a u r ia b i lã ,
dexteritatea ºi hãrnicia neântrecutã,
cu ajutorul cãreia femeia românã, din
fragedã copilãrie pânã-n adânci
bãtrâneþi, îºi þese lacrimile ºi bucuriile
în cele trebuincioase la casã ºi
îmbrãcãminte”. Se menþioneazã, de
asemenea, „interesul ºi plãcerea cu
care publicul strãin nouã, studia
diferitele þesãturi”, scrie în nr. 28 din
1902 Dreptatea.
Bãnãþenii au o contribuþie
însemnatã la organizarea expoziþiei de
sub egida Astrei cu ocazia inaugurãrii
muzeului de la Sibiu consemnatã în
„Catalogul expoziþiunii etnografice ºi
is to r ic o -c u l tu ra le a ra n ja te c u
ocaziunea inaugurãrii Muzeulu i
Asaeraþiunii din Sibiu” :
„I. Partea etnograficã. Desp.
A. Situaþia geograficã, viaþa comunalã
ºi casele Românilor din þarã. La
poziþia 15 este consemnat Dr. Cosma
Aurel din Timiºoara cu fotografia unei
case din comuna Utvin (Timiº). Desp.
B. Stãrile poporului român de la þarã –
la poziþia 35 Dr. Cosma Aurel din
Timiºoara : grupe de popor – femei ºi
bãrbaþi din com. Utvin ; la poziþia 48 –
D i a c o n o v i c h A l e x a n d r u d i n
Caransebeº ; cu porturi din comuna
Jupa (lângã Caransebeº), 5 fotografii
de interes etnografic, º.a. La poziþia
144 – Reuniunea femeilor române din
. continuare în pag. 5
PROMOVAREA PATRIMONIULUI ETNOGRAFIC BÃNÃÞEAN LA SFÂRªITUL SECOLULUI XIX ªI ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
5Vestea de Mehadia
urmare din pag. 4 .
Lugoj : participante cu un costum
femeiesc ºi un costum bãrbãtesc.
Poziþia 149 Russu Victor din Utvin – 3
fotografii de interes etnografic (porturi
din comuna Utvin).
Desp. C. Industria de casã.
Poziþia 1. Agliceriu Sofia, Bouþarii
Inferiori – 3 cepse ; poz. 2. Agliceriu
Trandafira, Bouþarii Inferiori – 1 opreg,
1 catrinþã, 1 cãmaºã ; poz. 23.
Birãescu Elisabeta, din Chizãtãu – 2
catrinþe ; poz. 45 Bucovan Floare din
Chizãtãu 1 catrinþã ; poz. 46 Bucovan
Maria din Chizãtãu – 1 catrinþã ; poz.
126. Goia Floare din Chizãtãu – 2
catrinþe º i poz. 127. Goleºie Ana,
Chizãtãu – 1 opreg.”
Apelul dr. C.I.Istrati, comisar
general al Expoziþiei jubiliare de la
Bucureºti din anul 1906, cãtre familiile
ºi persoanele pãstrãtoare de obiecte
vechi nu a rãmas fãrã ecou în Banat,
dovada o fac participarea masivã ºi
premierea pe mãsurã, dupã cum
consem neazã Transilvania sub
semnãtura aceluiaºi :
„ Medalie de aur cu diplomã
specialã : Poziþia 1. Floarea Sârbu,
Banat ; Poziþia 3. Elisabeta Faur,
Chizãtãu ; Poziþia 4. Maria Pepa,
Buziaº ; Poziþia 22. Lucia A. Cosma,
Timiºoara.
Medalie de argint cu diplomã
specialã : Poziþia 9. Þãrancele din
Chizã tãu ; Poziþ ia 27. Em ilia
Avramescu, Lugoj ; Poziþia 33. Ella
Ioanovici, Lugoj.
Medalie de bronz cu diplomã
specialã : Poziþia 4. Þãrancele din
Buziaº ; Poziþia 12 Þãrancele din
Buziaº.
Diplomã de onoare cu
medalie de aur : Poziþia 1. Reuniunea
românã de cântãri din Lugoj, Banat ;
Poziþia 14. Reuniunea românã de
cetire ºi cântãri, Coºtei, Banat.
Medalie de aur cu diplomã
specialã. Expozanþi : 1. I. Vidu, Lugoj,
Banat ; Poziþia 14. Iosif Micu, Coºtei,
Banat”.
În anul 1913 ziarul Drapelul
salutã înfiinþarea Muzeului etnografic
românesc sub egida Astrei în Lugoj
menþionând cã „Muzeul, care este azi
un modest început încã, are frumosul
scop de a aduna produsele de artã ale
þãranului român ºi tot ce se refereºte
la etnografia noastrã. Acei mãrinimoºi
cari ar mai putea dori sã sprijineascã
ac eas tã in s t i tu þ iu n e cu l tu ra lã
bãnãþeanã, sunt rugaþi a adresa
darurile Albinei din Lugoj”.
Dupã Unire, presa localã
n o t e a z ã a v â n t u l a c t i v i t ã þ i i
expoziþionale atât pe plan naþional cât
ºi internaþional cum ar fi : la Londra în
1920 – expoziþia de cusãturi
româneºti ºi la Praga în 1930
e x p o z i þ i a d e a r tã p o p u la r ã
româneascã.
Dupã succinta prezentare de mai sus
putem sã concluzionãm cã fruntaºii
vieþii politice ºi culturale din Banat au
manifestat un interes sporit pentru
valorificarea patrimoniului etnografic
rom ânesc º i pentru afirm area
specificului nostru naþional.
Gheorghe Mirulescu
Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï
CRÂMPEIE DE GÂNDURI
Adeseori suntem obligaþi a acorda atenþie unor oameni mãrunþi, chiarinsignifianþi prin condiþia umanã ce propria lor conduitã socialã ocreeazã, limitaþi la capacitatea de a percepe doar pãrþile negative aleaspectelor socio-umane ºi a acþiona în relaþiile cu cei din jur sub imperiulacestor percepþii. Ce este mai trist este cã toleranþa, pacienþa - percepte moral creºtineelementare - nu le gãseºti acolo unde te aºtepþi ca ele sã fie; de cele maimulte ori aceste calitãþi umane sãlãºluiesc, discret, în suflete simple,scãldate în bun simþ ºi altruism.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Posibil ca în viziunea lui Dumnezeu, lumea aºa cum a creat-o El sã fieperfectã, doar în viziunea noastrã sã fie altfel. Poate cã doar El ºtie de cefiecare dintre noi suntem aºa cum suntem, de ce fiecare lucru este acolounde este… ºi cum este. Ce este clar este cã mãreþia lucrãrii Lui nu are cuprins în judecata ºiputinþa noastrã de înþelegere!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Trãim într-o erã a tehnologiei, putem vorbi chiar de o culturãtehnologicã, cu linii clare fundamentate pe un pragmatism habotniczãmislit din pântecele ºtiinþei. Conectarea la tehnologie creeazã în subconºtientul nostru un surogat deputere, de siguranþã ºi încredere. Din pãcate toate aceste sentimentezãdãrnicesc vederii ºi cunoaºterii faptul cã suntem puternici atâta timpcât o avem la îndemânã ºi o putem controla!
Constantin VLAICU - Octombrie 2014
6Vestea de Mehadia
ANII DE LICEU - ELEV LA LICEUL TRAIAN LALESCUDIN MEHADIA
(FRAGMENT DIN MONOGRAFIA FAMILIEI TRAIAN LALESCU –CORNEA , CARAª-SEVERIN)
Concursul de amitere la liceua fost aprig; a constat din probescrise ºi orale la Matematicã ºiLiteratura Românã, plus o probãoralã, cred la Istorie. Trebuia sã fiîndeajuns de bun, spre a tepoziþiona nu mai jos de locul 32sau 34; cei dedesubtul acestei liniise întorceau acasã, poateîncercau alte ºcoli de calificaremai accesibile. Mehadia (AdMediam în latinã) era cel maie m a n c ipa t sa t pe ru taCaransebeº-Orºova; în fapt e unoraº mai mic. Este o localitateîncãrcatã de istorie: Romaniiaveau un castru acolo, puþin spreNord, la Podul Bolvaºniþei. Amsãpat acolo ºi recuperat bucãþi deapeduct din ceramicã. Apoi,Mehadia a fost ºi un importantpost de frontierã la graniþa cuValahia (sudul României), încorporatã în zona de dominaþiea Imperiului Otoman. În acelevremuri, pânã la Orºova inclusiv,no i þ i neam de Imper iu lHabsburgic. Vremelnic, Mehadia afost ºi centru administrativ sub-regional: plasa, reºedinþa de judeþ.Mehadia a dat Banatului ºiRomâniei oameni importanþi; sãpomenim aici doar generaliiNicolae Cena ºi Ion Ion, sau maicontemporanii scriitori NicolaeMãrgean, Virgil Nemoianu sauDumitru Þepeneag.
Geografic vorbind, Mehadiaeste situatã adânc în canionulrâului Bela-Reca, strãjuitã la Estde un multe înalt ºi stâncos, carei-a fãcut pe unii istorici sãconchidã cã enigmatica POSADA, unde Basarab l-a zdrobit pe Carol
Robert de Anjou (regele Ungariei)ar fi fost acolo. Tot pe parteaesticã, dar spre intrarea dinspreNord, sus pe munte, este Turnulde Observaþie construit deAustrieci ºi care a fost martor ºipãrtaº la multe ciocniri dintre celedouã imperii, Otoman ºi Austriac;acest turn este practic emblemaMehadiei.
ªi iatã-mã elev la liceul"Traian Lalescu" din Mehadia; mãºtia toatã lumea în ºcoalã, pânã ºimajoritatea locuitorilor "cetãþii".Director era Nicolae Stângu, careavea o casã imensã pe 2 nivele (înplin regim comunist, mai erau ºid'astea), etajul 2 servind cadormitor-internat pentru elevii dinafarã localitãþii. Profesor dematematicã, Dl Stângu era foartededicat bunãstãrii liceului ºi ainternatului; adesea, îl vedeamlucrând cot la cot cu meºterii lareparaþia instalaþiilor de apã,cãldurã, etc. Soþia sa-doamnaLivia Stângu (nãscutã Dop) s-aîntâmplat sã ne fie dirigintã ºitrebuie sã spun cã aceastãprofesoarã de Literatura Românãne-a fost ca o mamã toþi acei ani.Doamna Livia era sora mai micã aprofesorului de Românã ºiFrancezã-Nistor Dop, care a fostºi inspector ºcolar judeþean.Diriginta era asprã cu noi uneori,dar la modul moale mai degrabã;o datã a fãcut exces de exigenþã:eram în clasa a X a ºi când a venitsubiectul poetului naþ ionalEminescu, ne-a cerut sã recitãmpe de rost toate cele 92 strofe alemarii capodopere, "Luceafãrul",drept condiþie pentru a promova
spre clasa XI-a. Pânã la urmã, toþiam trecut acest test; ce-i drept,doamna dirigintã mai interveneacând venea vorba de ordineastrofelor; poate de aceea, dar ºi cãm-a marcat acest "Luceafãr", îlºtiu ºi... azi. Cu fratele ei însã, dlDop, nu te jucai; deºi în liceu sebãtea mai puþin ca în ºcoalaprimarã, totuºi se mai întâmpla,când se depãºeau unele limite aledisciplinei; iar dl Dop avea niºtepalme precum... lopeþile; am avutnorocul sã nu le cunosc. ªi cândera bine dispus, dl Dop ne "alinta"cu apelativul "escroc". Eram înclasa a XI-a ºi strigã la mine:"Lalescu, escrocule, ia prezintã tuanaliza literarã Le Germinal”; iareu, ridicat în picioare prezentamcapodopera lui Zola în francezã.Era simpatic tare Dl Dop.Disciplina în liceu era ceva la carenu se acorda rabat; uniforma eranaþionalã ºi absolut obligatorie, caºi cravatã, iar pe mâneca stângãaveam un ecuson cu numeleliceului ºi numãrul matricolpersonal. Nu te comportai frumosfaþã de un cetãþean matur, teputeai trezi cã eºti chemat lacancelarie sã dai explicaþii. Înlumea de azi ºi de aici, cea"politically correct" nu se maiînþelege cã disciplina este mamãbunã a performanþei, indiferent dedomeniu: ºcoala, armata, familiesau orice activitate lucrativã; deaceea, te uiþi la liceele Americaneºi-þi vine sã plângi.
La Mehadia, eram secþierealã ºi deci, Matematica, Fizica,
. continuare în pag. 7
7Vestea de Mehadia
urmare din pag. 6 .
ºtiinþele exacte trebuia sã fieîn primul plan al exigenþei, urmândca la disciplinele umanistice sã nebucurãm de o oarecare toleranþã;nu a fost aºa, dupã cum s-a pututvedea în rândurile de mai sus.
La Fizicã, îl aveam pe Dl. IliePopescu, decanul de vârstã alliceului; în tinereþe, a fostsimpatizant al Legiunii - preferinþalegitimã a majoritãþii tineretuluistudios din acea perioadã aistoriei. Noi îI apelam între noi cutermeni ca "Moº Vitezã" sausimplu "Moº Popescu". DomnulPopescu chiar a fãcut Fizicã cunoi: de la legile Mecanicii, laElectricitate, Opticã sau FizicãNuclearã. Fãrã sã neglijeze parteateoreticã, punea accent foartemare pe rezolvarea problemelor,în care secretul, dificultatea erauca din enunþul problemei sãi n d e n t i f i c i f o r m u l acorespunzãtoare spre a obþinerãspunsul. ªi astãzi mai ºtiuformula legii a III a a Dinamicii,presupusã (zic eu) a fi fostinventatã de Newton sau formulageneralã a Teoriei Relativitãþii luiEinstein.
Matematica, ne era predatãde domnul Mihai Belchite. Nativdin Mehadia, domnul Belchitecontrasta prin exigenþa aparenþeilui de om fin, moale.
Se fãcea o matematicã foarteavansatã pentru nivelul unui liceuºi aici eram cred între primii peplan mondial. Uneori, dacã nerãtãceam în cursul rezolvãrii uneiprobleme, domnul Belchite nenota cu 4 (cãzut), chiar dacã noi oparcursesem, sã zicem, înproporþie de 60%;. I'mi amintesc,eram la tablã, totul mergea strunã,când, din emoþie sau stress nu amsesizat restrângerea unui binom ºiam primit "4"; când a venit pauzã,am pãrãsit clãdirea ºi m-am dus
pe Prund, unde am putut sãplâng în liniºte, consolat fiind desunetele Bela-Recãi. Era oproblemã cu generaþia noastrã,când ne raportam la oficialitãþi;acuzam un puternic stress, unanume complex-in special ceiveniþi din zona ruralã, undedascãlul, preotul erau "dumnezei",ca sã nu mai amintim de primarsau ºeful de Post.În mediulcitadin, presiunea covârºitoare asistemului se mai dispersa, pecând la sate era directã,personalã. Întreaga noastrãgeneraþie de atunci a crescutmutilatã sufleteºte în acelaºi timp;ºi toate astea au grefat asupranoastrã pe tot restul vieþii,indiferent cã azi suntem anonimisau celebritãþi, bogaþi sau sãraci,fericiþi sau nefericiþi.
Un alt dascãl care se cuvinea fi menþionat era germanulCorneliu Iliutzã (deºi numele eromânesc); ne predã Geografia ºitoate disciplinele biologice,eºalonate pe cei 4 ani: Botanica,Zoologia, Anatomia ºi Biologiageneralã. Eu personal, întredisciplinele lui, savuram cudeosebire Geografia, presãratã ºicu elemente de Cosmologie. Îmiamintesc ce lecþie magistralã ne-aservit în legãturã cu naºtereaTerrei, a sistemului nostru solar,iar când a venit problematicainfinitãþii Universului, ne-a zis aºa:"mintea omului nu poate concepenoþiunea de infinit"; asta mi-arãmas prinsã în creier, parcã cu opionezã ºi adesea, când fãceamfilosofie cu mine însumi, Îmiziceam cã poate tocmai aceastaexplicã incapacitatea omului de alãmuri marile taine ale lumii.D e m n ã d e m e n þ i o n a tdeasemenea, este o lecþie predatãde profesorul Ion Belgun(craiovean de origine); era laChimie organicã ºi a umplut devreo douã ori tabla cu formule ce
arãtau ce se petrece cândacidul stearic întâlneºte glicerina:dinamita lui Alfred Nobel. Finalul afost ca o revelaþie pentru noi. Sistemul nostru de atunci era deciunul sever, exigent; I-aº reproºatotuºi o prea mare arie ce se vroiaacoperitã ºi nu neapãrat necesarã.Deasemenea, nu prea se fãceacorelaþia între partea teoreticã cucare eram sufocaþi ºi impactulpractic- pentru cã elevul sã aibe omotivaþie suplimentarã întruperformanþã; adesea mai venea ºiîntrebarea: la ce ne trebuie asta?
Doresc sã închei seriadascãlilor intenþionaþi a fiprezentaþi aici, cu domnul PaulFlorescu, care ne-a predat Istoria,Economia Politicã ºi Filosofia.
Burlac la vremea respectivã,domnul Florescu avea sã secãsãtoreascã cu colega noastrãGina, curând dupã absolvirealiceului; a fost un profesor foartebun, având un stil tranºant înprezentare, însoþit de siguranþã ºilogicã. Greu se obþinea notamaximã la el ºi mi-a rãmas înminte primul zece obþinut laEconomie po l i t i cã ; dupãprezentarea subiectului curent, atrecut la întrebãri din urmã, de laînceputul materiei, insistând cucele legate de "plusvaloare"; ºivãzând cã nu mã poate încurca,parcã oarecum nervos, a ridicatcatalogul în mâini în timp ce eucontinuam sã vorbesc legat deultima întrebare ºi a rostit aºa:"ajunge! Zece, e bine?". A fost unoarecare impact pe întreaga clasã,iar eu, am ieºit în pauzã... ameþit.
Au mai fost ºi alþi profesori,pentru toþi pãstrând o memorievie-aci i-am prezentat pe cei ce auavut un impact mai semnificativ înevoluþia mea intelectualã. Liceul,aºa cum era atunci ne oferea ofoarte solidã bazã de cunoºtinþe,care eventual mai târziu, ne ajuta
. continuare în pag. 8
8Vestea de Mehadia
urmare din pag. 7 .
sã înþelegem mai bineanumite lucruri în viaþã, sau simplusã fim avizaþi pe ce lume trãim. Odatã, un evreu american în SanFrancisco, într-o disputã legatã dem areºa lu l Rom ân ie i I onAntonescu, mi-a zis: " într-un fel,cu cât ºti mai puþin, cu atât maibine pentru tine". Parþial, poate fiadevãrat, însã unei fericiri cauzatãde noroc personal ºi ignoranþã,prefer nefericirea datoratãînþelegerii mersului acestei lumi;îmi amintesc aici o vorbã a actriþeiBrigitte Bardot:
"numai idioþii pot fi fericiþi"-interesant!
Dintre colegii de clasã, uniiau plecat dintre noi: GrigoreLalescu-Bebicã, Nelu Ionescu,Gina Florescu (din Mehadia),Gheorghe Davidescu d inCruºovãþ, Mariþa Puºchiþã dinDomaºnea. Unul dupã altul, ne-auadus tristeþe. Azi mai pãstrezlegãtura ºi-I vãd de fiecare datãcând merg în þarã, pe TrifuPervulescu, Traian Stângu,Gheorghe Roºeþi.
Când nu îmi plãcea lainternat sau aveam nevoie de maimultã liniºte pentru studiu, mamafãcea eforturi suplimentare ºi-milua gazdã în cetate. Am locuit perând, la familiile Vlaicu, Baba Tina,Vlãduceanu ºi în final, în ultimul anla Nicolae (Nica) Olaru. Tuturor leport amintiri dintre cele maiplãcute ºi azi, de câte ori amocazia, mã revãd cu cei ce sunt înviaþã, sau pãstrez legãtura.
ªi a venit mai 1973, luna încare împlineam 19 ani ºi încheiamcursurile liceului; imediat, a urmattestul final-bacalaureatul, fãrã decare nu se putea accede spreuniversitate; acesta a constat dinMatematicã ºi Literatura Românã(probã scrisã ºi oralã) ºi Fizicã(oral numai). Proba mea oralã laFizicã a fost din capitolul nuclear-
îmi amintesc cã erau date despreradiaþiile Alpha, Beta ºi Gamma;se cerea punerea lor într-unsistem de ecuaþii cu douã variabileºi rezolvarea acestuia. Doresc sãinsist aici însã la testul scris dematematicã, unul semnificativ,emblematic pentru nivelul liceelorromâneºti de atunci. Testul a fostpe duratã a douã ore, cred.Subiectul a fost acelaºi, pe toatãþara ºi a venit de la minister sigilatºi deschis în faþa noastrã. Eravorbã de o funcþie de gradul II, înformã de fracþie. Se cerea a seconstrui graficul funcþiei, cudiverse particularitãþi, pentru caretrebuiau: determinarea punctelorde inflexiune prin rezolvarea uneiecuaþii de gradul II ce rezultã dinfracþie, calculul derivatelor I ºi II.Apoi, se dãdeau douã puncte a ºib pe axa ordonatã, de la careplecau linii verticale la întâlnirea cugraficul funcþiei. Se forma osuprafaþã cu 3 laturi drepte ºi o a4 fiind porþiunea respectivã dingrafic-deci o curbã; se cereacalcularea respectivei arii, lucruposibil doar prin folosirea uneiintegrale Riemann. ªi testul nu s-aoprit nici mãcar aici. O altã arie (ºiaici nu'mi amintesc exact) avândca bazã aceleaºi puncte (a ºi b),dar cu alþi parametri de închiderea ei, dacã se rotea în jurulordonatei, forma un corp; trebuiasã calculãm aria ºi volumulrespectivului corp. Poate doarvreo 3 din toatã clasa, am reuºitsã facem inclusiv integralaRiemann; cât despre ultimacerinþã, aveam sã aflãm ulterior dela profesori cã era un trunchi decon. Peste ani, tocmai în SanFrancisco (California) i-amîmpãrtãºit asta unui coleg deserviciu, care în curând era sã-ºiia licenþa în matematicã laUniversitatea Davis. MichaelPenkawa, cum se numea el (aziprofesor la Universitatea dinWisconsin) mi-a replicat: "nu sepoate aºa ceva; ãsta e subiect de
Universitate". Sigur, aº fifericit dacã cei ce aparþingeneraþiei "cool" de azi ar privi culuare aminte aceastã sumarãrelatare a cum era liceul atunci. ªiaº mai adãuga: aºa cum eivehiculeazã expresia "cool" azi,aveam ºi noi o variantã, care senumea "rece"-dar era valabilãnumai în context; de pildã, dacãvenea vorba de cineva cum stã laun domeniu sau altul (Fizicã,Istorie, etc), noi foloseamexpresia: "e rece ca apa de ploaieîn toamnã târzie"adicã nu ºtie mainimic.
În fine, peste câtevasãptãmâni dupã examenele deBacalaureat, aveam sã trec încãmai dificilul test de admitere laAcademia de Studii Economice dinBucureºti, unde ne-am luptat1.300 candidaþi din toatã þara,pentru 250 locuri. Reuºita mea aadus mare bucurie în familie, cudeosebire mamei, dar º iprofesorilor de la liceul dinMehadia, mai ales domnii Florescuºi Belchite, a cãror discipline auconstituit obiectul concursului deadmitere la aceastã instituþieuniversitarã. În plus, în vremeaaceea, era ºi o chestiune deprestigiu, care depãºea mãrimeaºi luxul unei case, sau zerourileunui cont bancar. De aceea, decâte ori îmi amintesc de dascãliimei din Mehadia, mã înclin în faþamemoriei lor cu nostalgie, respectºi recunoºtinþã.
Traian Lalescu- Pittsburg, CaliforniaSeptembrie 201 4
Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï
9Vestea de Mehadia
În ziua de 25 aprilie 2014 a
avut loc, în sala Societãþii
culturale ”Izvoare almãjene”
din Bozovici, o mare sãrbãtoare
de cinstire ºi preþuire a revistei
”Almãjana” ºi a creatorului ei –
prof. poet Iosif Bãcilã – la
împlinirea vârstei de 15 ani.
Aceasta dovedeºte cã almãjenii
ºtiu sã-ºi preþuiascã valorile.
În Grãdina Maicii Domnului,care este România, existã un colþde rai numit Þara Almãjului.Strãbãtutã de la nord la sud derâul Nera cu direcþia nord - sud,are forma unei cruci cu braþulorizontal între satele Pãtaº ºiPutna ( de la vest la est) care facelegãtura între oameni ºi braþulvertical între Borloveni ºi Dalboºeþ ( de la nord la sud) care facelegãtura între cer ºi pãmânt.
Râul Nera a adus dar dinharul Divin – din muntele sacruSemenic la Dalboºeþ unde aapãrut harnicul Iosif Bãcilã la 12septembrie 1947. Înzestrat cualese însuºiri sufleteºti ºi produsal bunei cuviinþe moºtenite dinsânul cald ºi sfânt al familiei,cultivate întâi în casa pãrinþilor,continuatã apoi în ºcoalã, care i-au asigurat o culturã generalãsolidã. Astfel s-a conturat opersonalitate de intelectual care aºtiut sã-ºi cultive o identitateromâneascã asumatã pe lunguldrum al devenirii sale.
Smerit ºi cuminte, tânãrulalmãjan la poarta de trecere înviaþã, a ales sã slujeascã ”Altarulºcolii” privind cu dragoste ºi sfialãviaþa satului.
Pãmântul ocrot i tor a lAlmãjului l-a înzidit pe tânãrul IosifBãcilã în toposul almãjan devenindprecum soldaþii spartani ai luiLeonidas, un vaºnic apãrãtor alSfintei Tradiþii ortodoxe ºiromâneºti din acest colþ de lume.
Dascãli de cuget ºi de simþireromâneascã, promotor al valorilornepieritoare ale credinþei ºi culturiinoastre, a slujit ºcoala în modînþelept, echilibrat ºi demn. Avea orelaþie sãnãtoasã cu copiii ºipãrinþii cãrora le spunea cã ”o þarãfãrã oameni culþi ºi pioºi mergespre decãdere, iar noi româniiavem nevoie de disciplinã, ordineºi moralitate”. De aceea a cãutatsã pãstreze satul cu obiceiurile lui,cu bucuriile de altãdatã prin hore,serbãri ºcolare ºi la Cãminulcultural, cenacluri ºi ºezãtoriliterare pentru a nu se pierdeeducaþia ºi distincþia strãmoºilor.
În timp a adunat multãînþelepciune, tact pedagogic ºirãbdare, iar peste toate multãdragoste faþã de cei dornici sãînveþe, sã se instruiascã. Înacelaºi timp, trudnicul dascãl desorginte Socrato-Cristo-Haretist, s-a evidenþiat ºi ca poet ºi ca unneîntrecut publicist. Numeroasestudii ºi articole a publicat în zecide reviste din Banat, din þarã ºiafarã. A fost ºi este membru îndiferite societãþi culturale ºi literarenaþionale ºi internaþionale. Toateacestea îl recomandau pentru ocatedrã la orice universitate, sauîn posturi culturale la nivel înalt,dar profesorul Iosif Bãcilã apreferat sã rãmânã în Almãjul luidrag ºi se transferã de la ªcoaladin Dalboºeþ la Liceul din Bozovici.
Domnul Trandafir al ÞãriiAlmãjului cu cunoºtinþe temeiniceºi minte ordonatã se exprimã la felde bine prin inteligenþa inimii ºicãldura sufletului, transmiþândneþãrmurita sa dragoste faþã de totce-i românesc învãþãceilor ºicititorilor poeziilor ºi articolelorsale.
Este conºtient cã pentru a trãiprezentul ºi a proiecta viitorul estenevoie de a cunoaºte trecutul.Pentru aceasta, pe lângãactivitatea la clasã, a creat orevistã de culturã a LiceuluiEftimie Murgu din Bozovici numitã”Almãjana”. Redactorul ºef – prof.Iosif Bãcilã ºi colectivul de redacþieformat din profesori almãjeni – ºi-au propus ca Almãjana sã fie o”Vestalã” ( preoteasã) care sãapere focul sacru din vatrastrãmoºeascã la românii almãjeni,focul din suflet, pe de-o parte, iarpe de altã parte sã fie o pepinierãpentru tinerii intelectuali din zonã. De asemenea a redat cuexactitate ºi credibilitate locuri,moravuri ºi nãravuri, moduri de afi ºi de a vorbi a lumii de ieri ºi deazi, marile ºi micile personalitãþi cufaptele lor. A redat ºtiri despredispari þ ia mari lor imperi i .Formarea de þãri ºi naþiuni noi.Formarea României Mari ca piatrãde temelie a echilibrului european.A prezentat aspecte din vremeamari lor rãzboaie, raptur i ,instalarea stalinismului, apãrareavalorilor democratice prin acþiunilede partizani.
Om înzestrat cu spirit practicºi ctitor de conºtiinþe curate, prof.Iosif Bãcilã ºi-a asumat creºtereaa douã fete: Florina Maria Bãcilã
. continuare în pag. 10
S ã r b ã t o a r e î n Þ a r a A l m ã j u l u i
10Vestea de Mehadia
urmare din pag. 9 .
ºi Almãjana. Amândouã auajuns la nivelul aºteptat. Almãjanala 15 ani, iar Florina a ajunsprofesor universitar, doctor.
Tânãra profesoarã, rod albunei creºteri a ieºit din rãdãcinaalmãjanã cu revoluþionarismul luiEftimie Murgu, cu ºtiinþa dr. IonS î rbu º i t enac i t a t ea º iperseverenþa lui Traian Doda. Otriadã în acelaºi spirit cu multãsmerenie, altruism ºi simplitate. Aales ca armã de luptã cuvântulpentru cã Limba, element decoeziune a unui popor, care alãturide credinþã ºi spaþiu formeazãnaþiunea noastrã mioriticã.
Întâlnirea de la Bozovici din25 aprilie ne-a oferit tuturor prilejulde a fi împreunã într-o lucrare dezidire sufleteascã.
Lucrãr i le simpozionuluiorganizat cu prilejul sãrbãtoririirevistei Almãjana ºi a prezentãriiopului ”Þara Almãjului – Studiugeografic”, de Ana Neli Ianãº, avolumului de versuri ”Poemesemenice” de Iosif Bãcilã ºi a cãrþiidr. Iosif Bãdescu ”Cum am devenitmedic” au debutat cu salutulprimarului comunei Adrian Staicuºi cu o rugãciune rostitã de preotulIon Cherescu.
Publicul a fost format dinscriitori consacraþi, istorici,profesori universitari, profesori,ingineri ºi medici, elevi ºi studenþi. Tinerii ºi-au exprimat bucuria cãau stat alãturi, pe aceiaºi bancã cuscriitori adevãraþi, vii, modele deviaþã ºi istorie. Toþi s-au bucuratde prezen þa învãþã tor i loroctogenari Vasile Popovici ºiMarin Jurchescu.
Manifestãrile au fost onoratede prezenþa unor mari cãrturari dinTimiºoara: prof. univ. dr. MirelaIoana Borchin, lector univ. dr.
Florina Maria Bãcilã, prof. univ. dr.Alimpe Ignea, prof. univ. dr.Dumitru Popovici, prof. univ. dr.Rotaru Micula Lia ºi masterandaMaria Vâtcã. Din Reºiþa: prof.Gheorghe Jurma, Marcu MihaiDeleanu, Dan Oberºterescu,Angelica Herac – din parteaCentrului Cultural Reºiþa. DinOraviþa: prof. Ioan Nicolae Cenda,poetul Nicolae Irimia, NicolaePãtruþ, Nicolae Murgu ºi directorulteatrului Mihai Eminescu – IonelBota. Din Anina: Mihai Chiper –red. ºef. la revista ”Arcadia”, poeþiiMaria Chiper ºi Ion Rãºinaru. DinMarga a fost inginerul poetNicolae Preda. De asemenea auparticipat mulþi localnici ºi membriiSocietãþii Cuturale ”IzvoareAlmãjene” în al cãrei local s-a þinutmanifestarea ºi care a prezentat oserie de fotografii vechi din ÞaraAlmãjului.
Participanþii au venit sã-ºiexprime recunoºtinþa faþã derevistã ºi de redactorul ºef prof.Iosif Bãcilã pentru efortul fãcut dea pãstra tradiþia româneascã înaceºti ani.
Prof. dr. Florina Maria Bãcilãremarcatã prin perseverenþã,dorinþa de cunoaºtere º icunoºtinþele vaste acumulate, carealãturi de prietenele ei surorileVâtcã, îþi dau senzaþia de bine, desperanþã cã viitorul este pe mâinibune – moderatorul simpozionului,a dat cuvântul preºedinteluiSocietãþii ”Izvoare Almãjene”,Gheorghe Fulga, care a prezentatpublicului sentimentele sale adâncm a r c a t e d e i m p o r t a n þ aevenimentului. Apoi prof. IosifBãcilã a vorbit despre aspecte dinviaþa revistei Almãjana în cei 15ani ºi a prezentat cãrþile ”Poemesemenice” ºi ”Cum am devenitmedic”. Au mai vorbit prof. dr.Alimpe Ignea, care a þinut ofrumoasã alocuþiune despre
valorile culturale ale Almãjuluiºi respectarea lor, iar prof. dr.Florina Bãcilã a citit minunatulmesaj trimis de prof. dr. DumitruPopovici – preºedintele SocietãþiiAlmãjul din Timiºoara.
V a l o a r e a l u c r ã r i l o rsimpozionului, un adevãrat actcultural, a reieºit ºi din ploaia deaplauze ale numerosului public.De o deosebitã apreciere s-abucurat expunerea profesoruluiGheorghe Jurma, adevãratapostol al culturii româneºti, cãcitoate realizãrile sale în domeniulculturii sunt predici vii ale credinþeiºi nãzuinþei sale spre Adevãr. Deacelaºi respect ºi aprecieri s-aubucurat expunerile prof. IoanNicolae Cenda, prof. dr. MarcuMihail Deleanu, prof. Florica Þuneaºi alþii. Vorbitorii au evocatsentimental personalitatea revistei,a colectivului de redacþie ºi aredactorului ºef.
Despre cartea doctorului IosifBadescu a vorbit cu alese cuvintepoetul Nicolae Sîrbu. Carteaprezintã trecutul dând un viitorprezentului.
Din comunicãrile prezentates-a putut constata cã poetul IosifBãcilã demonstreazã talent literar,dar ºi o conºtiinþã civicã mereup r e o c u p a t ã d e s o a r t aromânismului în context europeanºi mondial. Au evidenþ iatcomuniunea operei poetului cunatura, cu înþelepciunea omuluisimplu. Cartea prezentatã îºi aredrumul spre mintea ºi inimacititorului, fiind o lucrare de largãrespiraþie ºtiinþificã ce va rodibucurii în sufletele celor care ocitesc.
S-a subliniat cã Almãjana aredat imaginea ef ig ie apersonalitãþilor almãjene ºinaþionale ºi cã redactorii revistei
. continuare în pag. 11
11Vestea de Mehadia
urmare din pag. 10 .
au renunþat la ei înºiºi pentrua strânge în lada de zestre aistoriei pãrþi din tezaurul naþional alculturii Almãjului ºi Banatului.
Evenimentul, expunerile aupãtruns în intimitatea trãirilorintense a celor prezenþi. Auevidenþiat cã ”a fi mai mare nuînseamnã a stãpâni peste alþii ci asluji tuturor”.
A fost o atmosferã caldã,primitoare pe care almãjenii nu ovor uita ºi astfel s-a creat olegãturã sufleteascã delicatã, olegãturã de dragoste realã pentrulimbã, neam ºi credinþã.
Revista, viaþa de dascãl ºiopera poeticã aratã cã prof. IosifBãcilã a ºtiut sa dea un sensuman, plin de generozitate ºibunãtate, întregii lui vieþi închinatebinelui ºi frumosului, ºtiinþei ºioamenilor. O viaþã caracterizatãprin continuitate în identitateromâneascã.
Lucrãrile simpozionului s-auîncheiat cu frumoase melodiicântate de fanfara de copii de laBãnia dirijatã de maestrul Ion Albu– veºnicul tânãr artist almãjan.
În ultima parte a manifestãriiparticipanþii sunt rugaþi sã gustedin bucatele pregãtite cu multãdragoste ºi pricepere de cãtregazde.
Am încercat sã subliniemcalitatea excepþionalã a modelului,în persoana celor sãrbãtoriþi,pentru a fi descoperit degeneraþiile de urmaº în cãutareaunui sens existenþial.
Prof. Pavel Panduru
Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï
Colegii mei de generaþie, ºi nu numai,
cred cã-ºi amintesc cu nostalgie de
vremurile în care la Cãminul Cultural erau
prezentate spectacole folclorice (cântece
ºi dansuri populare) de cãtre ansambluri
renumite, pr intre care: DOINA
BANATULUI, BANATUL, SEMENICUL,
BALADA CERNEI, DOINA BISTREI,
DOINA TIMIªULUI, dar ºi FORMAÞIA DE
DANSURI ªI CÂNTECE POPULARE DIN
CORNEREVA, al cãrei pitoresc era dat, în
mare mãsurã, de grupul CIMPOIERILOR,
care efectiv acapara sala cãminului, atât
prin acurateþea interpretãrii cântecelor
populare, cât ºi prin ineditul acestui
instrument, destul de rar întâlnit în arealul
carpatin.
CIMPOIUL, cãci la el vreau sã fac
câteva referiri, nu putea sã-ºi gãseascã
un loc mai bun decât la Cornereva, unde
legãtura omului cu codrul, cu natura în
general, este mult mai puternicã decât în
alte pãrþi. Aceastã legãturã este datã
atâta de sensibilitatea locuitorilor, cât ºi
de mirificul zonei. Nu este greu sã te
înfrãþeºti cu natura atâta timp cât în jurul
tãu ai: Belareca cu izvoarele ºi Cheile
sale, Arjana, Þarcul ºi atâtea alte
frumuseþi!
CORNEREVA – este atestatã
documentar din anul 1518 ºi aparþinea de
Districtul Caransebeº, iar satul Bogâltin
din 1452.
- Este comunã cu cea mai mare
suprafaþã din þarã (peste 40km pãtraþi),
fiind situatã la o altitudine medie de 700m.
- Are 40 sate ºi un numãr
aproximativ de 3770 locuitori destoinici,
cãliþi de condiþiile în care îºi trãiesc viaþa.
Din rândul acestor locuitori s-au
ridicat valori folclorice autentice: Mariana
DRÃGHICESCU, Maria MILU, Ion
CERNESCU, ºi alþii.
Un loc aparte în viaþa folcloricã a
Cornerevei l-a reprezentat formaþia de
Cimpoieri, condusã de Nicolae NEMEª
MUNTEAN din satul Camena, care de mic
copil a cântat la cimpoi, pe care mai
târziu, el singur ºi-l confecþiona. Geniul
muzical al acestuia l-a transmis ºi altor
locuitori ai Cornerevei, cum sunt: Nicolae
NEMEª- vãr cu Muntean, Lae NEMEª,
Ion MILU (Pasãre), Petru MILU (Picu),
T a l p e º S A M S O N , N i c o l a e
PETRONESCU, Lazãr GHINESCU, Toma
TALPEª, Ion TALPEª, Gheorghe
CERNESCU (Tãciune), ªtefan TALPEª,
Gheorghe BRÂNZEI.
Cimpoiul are urmãtoarele pãrþi
componente:
1. BURDUFUL (Foale) – confecþionat din
piele de ied tãbãcitã într-un mod special.
2. TÃRÃUZUL – compus din douã pãrþi:
una fixã, care face legãtura cu burduful, ºi
una mobilã, care are în interior o muzicuþã
(PIªCOANE), din trestie uscatã, care
ajuta la acordarea instrumentului.
3. CARABA (Fluiericiul) – confecþionatã
din lemn de prun uscat, gãurit
longitudinal, rezultând douã canale
paralele. Un canal este prevãzut cu 5
gãuri, iar celãlalt cu una singurã. La
capãtul fiecãrui canal se aflã câte o
muzicuþã, tot din trestie uscatã, dar mai
subþiri decât cea de la TÃRÃUZ.
4. NUCA – este fixatã de gâtul foalelui;
este confecþionatã tot în prun uscat ºi este
prevãzutã cu un orificiul în care se fixeazã
CARABA.
continuare în pag. 12 .
CIMPOIERII DIN CORNEREVA
12Vestea de Mehadia
. urmare din pag. 11
5. SUFLONIU – este fixat printr-o talpã de
burduf. Este confecþionat tot din lemn de
prun, fiind strãpuns longitudinal de o
þeavã din os prin care este suflat aerul în
burduf.
Presiunea din burduf este
amplificatã prin apãsarea braþului ºi
acþioneazã la comanda cimpoierului
asupra muzicuþelor care scot sunete
caracteristice, acestea fiind acordate de
muzicant cu ajutorul degetelor ce
acþioneazã asupra gãurilor de la
FLUIERICI. Formaþia în sine s-a format,
se pare, la iniþiativa învãþãtorului Ion
TALPEª în anul 1965. Dar ca orice lucru
frumos ºi valoros, formaþia a fost
închegatã cu multã muncã, fiind nevoie de
multe zile de repetiþii pentru obþinerea
unui racordaj perfect, deoarece fiecare
component, în faza incipientã, avea stilul
propriu de cântat la cimpoi.
Marele talent ºi munca i-a ajutat
sã închege aceastã formaþie, care a
devenit celebrã nu numai în România, ci
ºi în întreaga Europã. Cornereva rãsuna,
în acea perioadã, de cântecul
cimpoierilor, la ºezãtori, diferite petreceri,
baluri de sãrbãtori, etc. Cimpoierii cântau
din plãcere, iar sunetul specific acestor
instrumente fascinau de-a dreptul
ascultãtorii. Grupul acestor rapsozi a fost
marcat de geniul lui Nicolae NEMEª
MUNTEANU, conducãtorul lor, care la un
concurs naþional, ce a avut loc în Brãila în
anul 1973, a obþinut douã premii întâi ºi
un premiu special al juriului, cântând la
patru instrumente, în condiþiile în care în
finalã au fost prezenþi 33 de concurenþi
din 18 judeþe.
Au fost solicitaþi sã cânte în toate
marile oraºe ale României. Faima
cimpoierilor din Cornereva a cucerit
Europa prin turneele efectuate în Belgia,
Olanda, Elveþia, Germania, Franþa. La
Festivalul Internaþional din Polonia au
obþinut Medalia de Aur.
Au participat la festivaluri: Cântarea
României, Dialog la distanþã – la Opera
din Timiºoara, între Banat ºi Moldova.
Casa de discuri „Electrecord” a
fãcut unele înregistrãri cu aceastã
formaþie.
A fost frumos, dar dupã cum se
ºtie, „ce-i frumos nu þine mult”, acest
fenomen a trecut ºi odatã cu el s-a dus
încã o modalitate de identificare a unei
zone, a unei colectivitãþi.
Pãcat!
Ec. Nicã DRÃGAN
PLUGOVA 2012
Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï
UNIREA BANATULUI CU ÞARA
(Fragment)
La 17 august 1916, la Bucureºti,România semneazã Tratatul de alianþã ºiConvenþia militarã cu Antanta (Franþa,Marea Britanie, Italia ºi Rusia).
Printre altele tratatul prevedeaurmãtoarele :
„ARTICOLUL III Franþa, MareaBritanie, Italia ºi Rusia recunoscRomâniei dreptul de a anexa teritoriile
Monarhiei austro-ungare stipulate ºidelimitate la articolul IV.
ARTICOLUL IV Limitele teritoriilormenþionate la articolul precedent suntfixate precum urmeazã ; LInia dedemarcaþiune va începe pe Prut, la unpunct al hotarului de acum întreRomânia ºi Rusia, aproape deNovoseliþa ºi va urca acest fluviu pânã lahotarul Galiþiei la confluenþa Prutului cuCeremuºul. Apoi ea va urma frontieraGaliþiei ºi Bucovinei ºi a Ungariei pânã lapunctual Stog (cota 1655). De acolo eava urma linia de separaþie a apelor întreTisa ºi Viºa, pentru a atinge Tisa la satulTrebuºa deasupra locului unde seuneºte cu Viºa. Din punctul acesta ea vacoborî pe talvegul Tisei pânã la 4 km înjosul confluenþei sale cu Someºul,lãsând satul Vãsãros-Nameny României.Ea va urma apoi direcþiunea sud-sud-vest pânã la un punct de 6 km la rãsãrit
de oraºul Debrecen. Din acest punct eava atinge Criºul la 3 km, din jos deunirea celor doi afluenþi ai sãi, Criºul Albºi Criºul Repede. De la Agye linia va coborî talvegul Tisei pânã la confluenþasa cu Dunãrea ºi apoi va urma talvegulDunãrii pânã la graniþa actualã aRomâniei.
România se îndatoreazã sã nu ridicefortificaþii în faþa Belgradului într-o zonãce se va delimita ulterior, ºi sã nu þie înaceastã zonã decât forþe necesareserviciului de poliþie. Guvernul RegalRomân se îndatoreazã a indemniza pe
continuare în pag. 13 .
DOCUMENTELE MARII UNIRI ÎNTR-O LUCRARE DEEXCEPÞIE (CARTE ÎN CURS DE APARIÞIE) - AUTOR:
GHEORGHE MIRULESCU
UNIREA BANATULUI CU ÞARA,PRIORITÃÞI BÃNÃÞENE, OAMENI DE
SEAMÃ
13Vestea de Mehadia
urmare din pag. 12 .
sârbii din regiunea Banatului, carepãrãsind proprietãþile lor ar voi sãemigreze, în timp de doi ani de laîncheierea pãcii.
ARTICOLUL. V (aliniat 2) Franþa,Marea Britanie, Italia ºi Rusia seangajeazã, de asemenea ca la tratativelede pace, teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la articolul IV, sã fieanexate Coroanei României.”
Concluzionând, prevederile tratatuluistipuleazã fãrã putinþã de tãgadã cadupã încetarea ostilitãþilor Transilvania ºiBanatul sã facã parte din RegatulRomâniei în limita graniþelor lor istoricedeoarece românii erau majoritari acolo.„Noi nu am intrat în rãzboi ca niºtesolicitatori nepoftiþi. Noi am intrat înrãzboi ca niºte aliaþi doriþi ºi ceruþi”afirma ºeful executivului de la BucureºtiI.I.C. Brãtianu.
La sfârºitul Primului Rãzboi Mondial,în urma dezmembrãrii Imperiului Austro-Ungar, situaþia din Banat devenise totmai tensionatã. Pe 6 ºi 20 octombrie1918 la Timiºoara au avut loc ampledemonstraþ i i pentru încheiereaostilitãþilor militare. La 30 octombrie dr.Otto Roth, membru în conducereaPartidului Social Democrat din Ungariaºi locotenent colonelul Albert Barthaºeful Statului Major al ComandamentuluiMilitar Timiºoara au participat, înBudapesta, la întrunirea liderilor politicimaghiari, iar în ziua urmãtoareorganizeazã o adunare unde dr. Rothproclamã Republica Bãnãþeanã ºi afirmãcã rãmâne ataºat noului guvernmaghiar.
Fruntaºii românilor au pãrãsitadunarea ºi la 31 octombrie, în salacazarmei militare, s-au întrunit cele maiimportante personalitãþi politice ºimilitare locale ºi s-a înfiinþat ConsiliulNaþional al Banatului condus de dr. AurelCosma.
Într-un comunicat adresat populaþiei,Consiliul Naþional a declarat cã s-aataºat Consiliului Naþional RomânCentral din Arad ºi avea sã recunoascãdoar dispoziþiile acestuia din urmã. Era odeclaraþie fermã care respingea ideafruntaºilor maghiari privind autonomiaBanatului sub forma Republicii Bãnãþeneºi totodatã o exprimare categoricã avoinþei bãnãþenilor de unire cu România.
La 13 noiembrie 1918, la Belgrad seîncheie Convenþia de armistiþiu întreAntanta ºi Ungaria unde se hotãrãºte casoarta Banatului sã fie definitivatã dupãconferinþa de pace, iar teritoriul de la sudde Mureº sã fie ocupat de trupele sârbeºi franceze deoarece trupele româneerau ocupate cu lichidarea ultimelorformaþiuni militare germane de peteritoriul regatului.
Trupele sârbe au trecut Dunãrea ºi la14 noiembrie 1918 au ocupatTimiºoara, iar la 20 noiembrie au ajunsla Mureº. Comandamentul sârb a preluatadministraþia militarã a Banatului, iar maitârziu ºi administraþia civilã.
În dorinþa de a anexa Banatul laRegatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilornoile autoritãþi au trecut la anihilareasistematicã a miºcãrii naþionaleromâneºti, la desfiinþarea consiliilornaþionale române ºi a gãrzilor româneºti.
La sfârºitul lunii noiembrie 1918,pentru a împiedica participareadelegaþilor români din Banat la AdunareaNaþionalã de la Alba Iulia, trupelesârbeºti au patrulat continuu graniþa cuArdealul. Cu toatã oponenþa trupelorsârbe delegaþia bãnãþenilor (359 demembri) reprezentând toate categoriilesociale ºi principalele organizaþii politice,sociale ºi culturale bãnãþene a ajuns laAlba Iulia. Pe lânã delegaþie au participatun numãr mare de români din cel puþin255 de localitãþi bãnãþene.
Dupã proclamarea Unirii, persecuþiilearmatei sârbe s-au intensificat astfel cã,
despre situaþia românilor din Banat subadministraþia sârbeascã, maiorulAlexandru Dumitrescu raporta MareluiCartier General Român la 11 decembrie1918 :
„ În Banat se duce acum o luptãîndârjitã asemãnãtoare cu aceea pe careo duceau ungurii înainte contraromânilor. Zilnic se fac internãri ºiarestãri de români din diferite localitãþidin Banat ºi actualmente Aradul are unmare numãr de români din Banatrefugiaþ i de frica persecuþ iilorautoritãþilor militare sârbe.”
Între timp a sosit în Banat generalulfrancez Berthelot, iar trupele franceze aupreluat provincia în ianuarie 1919.
La 18 ianuarie 1919 are loc la ParisConferinþa de Pace unde România aprezentat un amplu ºi documentatmemoriu privind Banatul, publicat înlucrarea 1918 LA ROMÂNI.DOCUMENTELE UNIRII volumul V.Având în vedere prevederile tratatuluiîncheiat în anul 1916 cu statele Antantei,memorul guvernului român menþiona :
„ Nu a înþeles nimeni sã contesteRomâniei dreptul de a revendica unireapoliticã a unui teritoriu în care româniitrãiesc de-a lungul secolelor ºi în caresânt în numãr de 600000 pe lângã maipuþin de 400000 germani, coloniºtiveniþi din secolul XVIII ºi aproximativ300000 sârbi, emigranþi din secolul XV,ºi mai ales din secolul XVIII, pentru a nuvorbi decât de elementele entice celemai importante ” aºa începe memoriuldelegaþiei române.
Mãrginit la nord de Mureº, la sud deDunãre, la vest de Tisa, iar la est deCarpaþi Meridionali Banatul este oprovincie în care „ câmpia dãlocuitorilor de la munte alimentarea cucereale ; în aceastã câmpie vin sãierneze numeroase turme de la munte ;
continuare în pag. 14 .
14Vestea de Mehadia
urmare din pag. 13 .
muntenii sânt aceia care furnizeazãlocuitorilor câmpiei bogãþiile lorforestiere, minerale ºi produselerezultate din creºterea animalelor ”
Împãrþirea Banatului în douã „ar lãsaromânilor cursul superior al râurilor,sârbilor cursul inferior ºi canalele ; se vaajunge astfel a se ruina chiar avantajelesituãrii Banatului între 3 cursuri de apã”.Guvernul sârb trebuie sã înþeleagã faptulcã Dunãrea este hotarul natural caretrebuie sã despartã România de Serbiadeoarece guvernul român „..întotdeaunaºi-a interzis de a privi dincolo de acestfluviu ºi de a gândi la posibilitatea de areuni la România nord-danubianãnumeroºii români stabiliþi în Serbia întrevãile Timokului ºi ale Moraviei.”
Guvernul României considerãnecesar sã aducã la cunoºtinþaCongresului de Pace cã fracþiuneateritoriului locuit de alte etnii din Banatcum ar fi germanii trebuie sã þinã cont ºide voinþa acestora ºi menþioneazã
„Chiar în regiunea în care sârbii sântnumeroºi, grupuri române importantesânt amestecate printre ei ºi, deasemenea, colonii germane, care nu potfi ataºate politic nici unui stat de aceeaºinaþionalitate, dar pentru care nu existãnici un motiv de a fi reuniþi Serbiei ºicare, în nici un caz, nu ar putea fi reuniteacestui stat din cauza repartiþiei lor peîntreg centrul Banatului ; aceºti germani(ºvabi), în ziua în care vor fi liberi de a-ºiexprima public voinþa, din acea zi, înmod sigur, vor refuza, de altfel, de a selãsa împãrþiþi între Serbia ºi România ºise vor ralia de preferinþã acestui ultimstat.
Amestecul acestor diversenaþionalitãþi din vestul Banatului este deaºa naturã încât pentru a detaºa de laRomânia cei 200 000 de sârbi care segãsesc în aceastã regiune, ar trebuianexat, în acelaºi timp, Serbiei un numãrdublu de nesârbi : germani, maghiari ºiromâni.”
Referitor la susþinerile delegaþiei sârbecã fixarea graniþei pe Dunãre ar lãsa fãrãap ã r a r e Be lg r ad u l m emor iu lmenþioneazã:„Poate cã se va pune înevidenþã, pentru a rãpi românilor celpuþin sud-vestul Banatului, necesitateade a lãsa în faþa Belgradului o zonã deprotecþie. Lecþiile ultimilor ani airãzboiului au putut sã diminueze multcredinþa utilitãþii acestei protecþii ºivaloarea argumentului care se pote tragedin aceasta. De altfel, România arãspuns deja la aceasta în 1916,inserând în tratatul sãu cu Puterile Aliateangajamentul de a lãsa fãrã lucrãrimilitare ºi fãrã garnizoanã o întregã zonãîn faþa capitalei actuale a Serbiei.”[…]
Gheorghe MIRULESCU
Ï Ï Ï Ï Ï Ï Ï
REZULTATE ALEGERI PREZIDENÞIALE 2014 Circumscripþia electoralã nr.50 Mehadia
Numãr total de alegãtori înscriºi pe listele permanente: 3474
Numãr total de alegãtori prezenþi la urne: 1662
Nr.total voturi secþia 277 secþia 278 secþia 279 secþia 280 secþia 281
Gl.Rãu Plugova V.Bolvaºniþa Mehadia Mehadia
Victor Ponta (PSD – UNPR – PC) 782 51 184 134 282 131
Klaus Iohannis (PNL) 526 48 110 67 194 107
Dan Diaconescu (PP-DD) 95 3 12 14 40 26
Corneliu Vadim Tudor (PRM) 70 6 24 16 11 13
Elena Udrea (PMP) 65 10 18 6 13 18
Cãlin P. Tãriceanu (indep.- PLR) 42 0 6 2 23 11
Monica Macovei (independent) 16 0 6 3 4 3
Gheorghe Funar – independent 11 3 0 0 2 6
Kelemen Hunor (UDMR) 9 1 2 1 5 0
Constantin Rotaru 9 0 3 1 3 2
Teodor Meleºcanu (PDS) 6 1 1 2 0 2
Mirel Mircea Amariþei 2 1 0 0 1 0
15Vestea de Mehadia
ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCÃREFERITOARE LA BANATUL MEDIEVAL
TRAIAN SIMUProf. Dr. Tiberiu Ciobanu […] Cetatea Mehadiei este atestatã prima datã în
diploma regelui Carol Robert, din anul 1325, când
stolnicul Dionisie a fost denumit castelan al Mehadiei ºi al
cetãþii Jdioara. Atestarea susþinutã de Simu n-a fost
contestatã de istoricii ulteriori. Nicolae Sãcarã o
completeazã, arãtând cã pe acelaºi „mare stolnic regesc
care are ºi atributul de castellanus de Myhald (...) îl
întâlnim ºi în alte douã documente datate la 26 februarie
ºi 2 martie 1323. La 29 martie 1323 se menþioneazã cã
Dionisie deþine la curte titlul de mare comis regesc, fiind în
acelaºi timp castelan al cetãþilor Mehadia ºi Jdioara”[95].
În anul 1385 fortificaþia este menþionatã ca cetate regalã,
castelan fiind Petru, fiul lui Dionisie. În 1402 este
menþionat Filip Karoghy, comes de Mihald. Între 18 ºi 23
noiembrie 1428, Sigismund de Luxemburg a stat în cetatea
Mehadia, împrejurare în care locul apare în documente ca
„târg” (in oppido nostro Myhald). Regele Vladislav I, în
anul 1440, a dat în grija lui Iancu de Hunedoara cetãþile
Orºova, Mehadia ºi Gheurin (Gewrin – cetate dispãrutã,
pânã în prezent nelocalizatã, care, dupã pãrerea lui Nicolae
Sãcarã, „ar putea fi cãutatã în zona Topleþului”[96]).
Iancu de Hunedoara le-a întãrit, cheltuind mari fonduri
financiare pentru repararea lor. Banul de Severin, Iacob de
Gârliºte, la începutul veacului al XVI-lea, a fost numit
comite al cetãþii Mehadia. La anul 1559 este amintit Petru
Gãmaº, în demnitatea de castellanus districtus Mihald.
Simu îºi încheie prezentarea istoricã a cetãþii Mehadia
foarte vag: „În prima jumãtate a veacului al XVIII-lea,
Mehadia ajunge sub turci”[97]. Din fericire, existã astãzi
despre cetatea Mehadiei un studiu foarte bun, al lui Nicolae
Sãcarã, în care autorul, efectuând cercetãri în teren, aduce
date concludente referitoare la planul fortificaþiei ºi la
transformãrile suferite în timp de donjonul de aici. Autorul
afirmã cã, „în lipsa unei cercetãri arheologice la ruinele
castelului, datarea ºi precizarea fazelor în evoluþia
monumentului sunt dificil de stabilit. Iatã de ce considerãm
oportunã prezentarea documentelor istorice ce se referã la
castel, care coroborate cu analiza tipologicã a resturilor
arhitectonice, pot contribui, la elucidarea monumentului atâtdin punct de vedere al istoriei arhitecturii militare, cât ºi din celal istoriei acestor meleaguri”[98]. Aceastã „coroborare” dintresursele documentare ºi datele resturilor arhitectonice a condusla rezultate foarte bune. Înainte de a apãrea în volumul Dincolode ziduri (Timiºoara, 2002), studiul lui Sãcarã a fost publicatîn „Tibiscus”, Timiºoara, 1975, p. 167-183. Între timp,cercetãrile asupra cetãþii Mehadiei au adus în luminã noi date,aºa dupã cum aratã studiile publicate de ªtefan Matei[99] ºiDumitru Þeicu[100]. Acesta din urmã considerã prima atestaredocumentarã a cetãþii Mehadia anterioarã anului 1323. El scriecã „documentul din 23 octombrie 1317 face dovada cã cetatease afla, în acel moment, ocupatã de fiul magistrului Theodor deVoiteg”[101]. Mai mult chiar, Dionisie Széchy apare, într-undocument din 16 martie 1322, în funcþia de castelan al cetãþilorMehadia ºi Jdioara, atunci, la începutul acelui an, cetatearevenind „sub stãpânire regalã.”[102] Mai reþinem de laDumitru Þeicu o informaþie foarte importantã, anume cã„fortificaþia de la Mehadia a fost ridicatã de cãtre regalitateamaghiarã ca avant-post «pentru a sta împotriva bulgarilor, alui Basarab, voievodul transalpin, a regelui schismatic al Rascieiºi a tãtarilor ce nãvãleau neîncetat, cu duºmãnie, atacândhotarele regatului nostru», dupã cum menþioneazã actul din1329”[103]. […]
Prof. dr. Tiberiu Ciobanu
Note bibliografice:
[95] Nicolae Sãcarã, Castrum Myhald, în vol. Dincolode ziduri, Editura Aura, Timiºoara, 2002, p. 63.
[96] Ibidem, p. 69.
[97] Traian Simu, op. cit., p. 38.
[98] Nicolae Sãcarã, op. cit., p. 60.
[99] ªtefan Matei, Aspecte ale evoluþiei arhitecturii defortificaþii în Banat în perioada feudalismuluitimpuriu, în vol. Studii de istoria artei, Cluj-Napoca,1982, p. 103-123.
[100] Dumitru Þeicu. op. cit., p. 204-205.
[101] Ibidem, p. 205.
[102] Ibidem.
[103] Ibidem.
16Vestea de Mehadia
Publicaþie editatã de Primãria ºI Consiliul Local al comunei Mehadia.
Culegere - editare text ºi tehnoredactare: Editura CETATEA CÃRÞII S.R.L. -Mehadia, nr.125.
TIPAR:Tipografia TIPOIMPEX-RADICAL, Drobeta Tr. Severin, str. I.C.Brãtianu, nr.1, cod 220054, telefon: 0252 333 688
DESPRE VOTARE ÎN...LITERATURÃ
Tipãtescu: Miroºi a rom...Cetãþeanul: Ei bravos! Vrei sã miros a gaz?Tipãtescu: Ei! Pentru toate astea trebuie sã-þi daivotul lui onorabilul d. Caþavencu... Pentru aºaalegãtor, mai bun ales nici cã se putea...
(replicã din piesa de teatru O scrisoare pierdutã,Actul II, Scena 12, scenariu de Ion LucaCaragiale -1884)
( ; ( ; ( ;
,,Iorgu Nichitachi era ca ºi Scatiu, deputat, însã deopoziþie. În Parlament pãrea cã merge cu liberalii,dar bine nu se ºtia cum vota. În judeþul lui îºipãstrase oarecare popularitate, prin neoboseala cucare alerga dupã trebile alegãtorilor. Între el ºiScatiu se încheiase un soi de înþelegere tãcutã, dea se ajuta unul pe altul spre a se alege sub toateguvernele.”
Duiliu Zamfirescu în Tãnase Scatiu (1895)
( ; ( ; ( ;
Brânzovenescu: ,,Nu pricepi, neicã Zahario, vorbanoastrã? Adicã "noi", partidul nostru, pentru cinevotãm noi, pentru cine lucrãm noi? Noi încã nuºtim...”
(replicã din piesa de teatru O scrisoare pierdutã,Actul II, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale-1884)
( ; ( ; ( ;
Dacã ar durea prostia...
Dacã ar durea prostia,Ar fi jale-n România,ªi-ar fi jalea cea mai mareÎn cabina de votare!...
(epigramã de George Budoi din Dicþionarulprostiei, Alegeri, alegãtori ºi aleºi -7 octombrie2013)
( ; ( ; ( ;
,,Electoratul a evoluat; nu se mai voteazãînjurãtura, ci informaþia cuprinsã în ea.”
(aforism de Victor Martin din Carte de citit lavolan)