Post on 29-Oct-2019
transcript
Roluri de părinte şi concilierea vieții de
familie cu viața profesională
Ghid pentru actualii şi viitorii părinţi
Guvernul României
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale și
Persoanelor Vârstnice
Direcţia Egalitate de Şanse între Femei și Bărbaţi
2
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice prin Direcția Egalitate de Șanse între
Femei și Bărbați implementează una din măsurile incluse în
Planul general de acţiuni pentru implementarea Strategiei
naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi
pentru perioada 2010 – 2012 prin elaboarea unui ghid
dedicat tinerilor actuali şi viitori părinţi.
El are drept scop nu numai cunoaşterea legislaţiei din
România prin care statul protejează şi sprijină tinerii părinţi
dar şi a modului practic în care statutul de părinte poate şi
trebuie asuma de ambii partenerit. Nu în ultimul rând, ghidul
este dedicat tăticilor și viitorilor tătici în vederea
sensibilizării acestora şi conștientizării de către ei a faptului
că apariţia unui copil înseamnă nu numa mândrie şi bucurie
dar şi o schimbare şi re-adaptare iar o implicare reală a lor
în viaţa de zi cu zi a căminului familial precum şi în
îngrijirea, creșterea și educarea propriilor copii este absolut
necesară.
În Uniunea Europeană, impactul statutului de părinte asupra
participării pe piața forței de muncă continuă în zilele
noastre să fie foarte diferit pentru femei și bărbați. Femeile
continuă să își asume o parte disproporționată din
responsabilitățile pe care le implică „funcționarea” unei
familii iar multe dintre acestea simt în continuare că sunt
nevoite să aleagă între viaţa lor privată, o carieră
profesională și familie. Tendințele demografice actuale
arată, de asemenea, faptul că femeile și bărbații trebuie să se
ocupe din ce în ce mai mult şi de alte persoane dependente,
altele decât copiii, pentru perioade de timp nedeterminate.
Studii şi evaluări au scos în evidenţă că în acele state
membre ale Uniunii Europene care au introdus politici
publice de conciliere beneficiază de o populație activă mai
numeroasă, constituită atât din femei cât și din bărbați,
3
precum și de rate ale natalității relativ durabile. Uniunea
Europeană a înregistrat progrese în ceea ce privește
ameliorarea cadrului general pentru un echilibru real între
viața profesională și viața privată1 iar Comisia Europeană s-
a angajat să depună eforturi constante pentru a se înregistra
progrese în acest domeniu, acordând o atenție mai mare
creării de servicii de îngrijire accesibile și de înaltă calitate.
Rolurile masculine și feminine influențează în continuare
deciziile individuale esențiale cu privire la educație, carieră,
condițiile de lucru, familie și fertilitate. Aceste decizii au la
rândul lor un impact asupra economiei și societății. Prin
urmare, este în interesul tuturor să li se ofere în mod egal
1 COM(2008) 635, Directiva 2010/18/EU de punere în aplicare a Acordului-cadru
revizuit privind concediul pentru creșterea copilului (JO L 68, 18.3.2010, p. 13);
Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010
privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care
desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a
Consiliului (JO L 180, 15.7.2010).
atât femeilor cât și bărbaților posibilitatea reală de a alege
în diversele etape din viața lor2.
Dacă la elaborarea Strategiei Naționale pentru egalitatea de
șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010-2012 şi
includerea între direcţiile de acţiune prioritare ale Strategiei a
concilierii dintre viaţa profesională şi cea familială au fost
consultate sindicate, patronate și organizații
neguvernamentale şi de această dată, la elaborarea ghidului,
am colaborat și ne-am unit forțele cu specialişti în domeniu şi
simpli tineri părinţi, preluând din ideile și contribuțiile lor.
La elaborarea Ghidului pentru actualii şi viitorii părinţi o
contribuţie esenţială au avut dna. Selena Nuţi Vasile şi dna.
Andra Cristina Croitoru, consiliere în cadrul Direcției
Egalitate de Șanse între femei și bărbați din Ministerului
Muncii, Familiei, Protecției Sociale şi Persoanelor Vârstnice
(partea a I-a și partea a III-a) şi dna. Elena DASCĂLU,
profesor de psihologie, Tulcea (partea a II-a).
2 COM(2010) 491 final, Strategia europeană pentru egalitatea între femei și bărbați
2010-2015
4
Partea I.
Concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională ca
instrument de politică publică
Concilierea vieţii de familie cu cea profesională reprezintă un aspect al problematicii egalităţii de şanse şi de tratament de mare interes atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi.
Dificultăţile cu care se confruntă femeile, mai ales mamele, în căutarea şi păstrarea unui loc de muncă plătit, stereotipurile prin care se perpetuează ideea că doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei precum şi aşteptările culturale faţă de bărbat pentru a fi unicul întreţinător de familie, sunt aspecte care agravează inegalitatea între femei şi bărbaţi. Implicarea bărbaţilor în echilibrarea raporturilor dintre viaţa de familie şi cea profesională reprezintă o problematică esenţială dar şi dificilă. Flexibilizarea orarelor de lucru joacă un rol important în menţinerea pe piaţa muncii a mamelor.
Dezechilibrul între viaţa profesională şi viaţa de familie afectează angajatul/angajata, organizaţia în care lucrează, precum şi familia.
Studii realizate în ţări europene indică faptul că:
cel puţin 1 angajat din 3 percepe un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi viaţa personală/de familie;
40% din mamele care muncesc şi 25 % din taţii care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă şi familie;
50% dintre părinţi consideră că au o problemă în a realiza un echilibru între timpul petrecut la muncă şi cel petrecut cu familia;
2 părinţi din 3 manifestă un stres zilnic moderat-ridicat datorat dificultăţilor şi conflictelor de rol muncă-familie.
Dificultăţile tinerilor părinţi în armonizarea timpului afectat serviciului şi cel destinat familiei au repercusiuni negative asupra îndeplinirii obligaţiilor de muncă formale, provocând întârzieri la serviciu, plecări înainte de terminarea programului de lucru, absenteism, etc. Aceste efecte negative nu afectează doar femeile ci şi bărbaţii, în aceeaşi măsură. Familiile monoparentale, preponderent susţinute de femei, se confruntă cu probleme mai grave în împletirea rigorilor profesiei cu viaţa familială şi cea privată
Problemele depind de vârsta copiilor, sunt mai acute cu cât copii sunt mai mici şi nu dispar o dată cu încadrarea acestora în sistemul de învăţământ. O altă variabilă importantă o reprezintă şi numărul copiilor din cadrul familiei, fiind binecunoscută nevoia fiecărui copil în parte de atenţie şi îngrijire din partea ambilor părinţi.
Un alt factor care trebuie luat în considerare este timpul de lucru destinat serviciului în raport cu cel alocat activităţii domestice şi nu în ultimul rând, este foarte important dacă programul de lucru este cu timp complet (full-time) sau cu timp parţial (part-time),
5
structura temporală a zilei de lucru (continuă sau secvenţială) afectând în mod decisiv aspectele familiale şi cele de serviciu.
Participarea bărbaţilor la responsabilităţile familiale şi asumarea de sarcini domestice este considerată necesară de marea majoritate, chiar dacă femeia are un loc de muncă sau nu. Chiar dacă există o anumită percepţie asupra faptului că responsabilităţile familiale trebuie să fie împărţite, asta nu înseamnă că se pune efectiv în practică. Există mari discrepanţe între valorizările pe care le dau cei doi parteneri implicării în realizarea sarcinilor domestice şi în îngrijirea copiilor (femeile sunt cele care resimt mai puternic faptul că au anumite sarcini domestice determinate, pe când bărbaţii cred că aceste sarcini se fac împreună, ceea ce duce la valorizări diferite).
Bărbaţii trebuie să îşi asume şi responsabilităţi de îngrijire a copiilor sau a rudelor bolnave. Noile generaţii sunt purtătoare de modele de roluri de gen caracterizate printr-o mai mare valorizare a egalităţii de gen decât cei maturi. Acest fapt depinde şi de nivelul de educaţional nu numai al bărbaţilor dar şi al femeilor. Schimbarea rolurilor de gen din interiorul familiei nu trebuie să fie doar un rezultat al procesului de negociere explicită între parteneri ci şi un efect al transformărilor sociale profunde şi multiple care să redefinească şi să condiţioneze contextul de negociere al rolurilor de gen.
Măsuri în vederea concilierii vieţii de familie cu viaţa profesională:
creşterea numărului de grădiniţe şi cantine şcolare cu orar prelungit şi flexibil pentru fete şi băieţi cu vârstă de până la 3 ani inclusiv:
adaptarea programului de lucru cu programul şcolilor şi al grădiniţelor;
oferirea de alternative pentru îngrijirea membrilor familiei dependenţi care au nevoie de asistenţă, extinderea ajutorului la domiciliu, creare de centre de zi;
stimularea tinerilor taţi de a apela la concediul paternal, instrument legal ce crează premisele necesare participării efective a tatălui la îngrijirea copilului nou-născut;
campanii de schimbare de atitudini cu privire la necesitatea distribuţiei echilibrate între cei doi parteneri a rolurilor şi a responsabilităţilor domestice.
Beneficii ale angajatorului care implementază politici pentru concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională:
creşterea productivităţii muncii şi a gradului de satisfacţie profesională a angajaţilor;
îmbunătăţirea imaginii companiei/corporaţiei;
o mai bună recrutare a angajaţilor;
reducerea absenteismului;
costuri scăzute ale organizaţiei generate de problemele de sănătate ale angajaţilor;
clienţi mai mulţumiţi;
creşterea implicării şi fidelităţii angajaţilor faţă de companie.
6
Beneficii ale angajatului/angajatei care participă la politici de conciliere a vieţii de familie cu viaţa profesională: :
calitate mai bună a vieţii;
progrese în carieră şi o mai mare satisfacţie în muncă;
o mai bună stare de sănătate fizică şi mentală;
venituri mai mari şi beneficii asociate acestora;
mai mult timp pentru propria persoană.
Partea a II-a
Cum poţi deveni un parinte mai bun?
Ghidul de față îşi propune familiarizarea cu câteva din bunele
practici în creşterea şi îngrijirea copilului, observate si analizate
îndeosebi din punctul de vedere al consecintelor psihice ce
decurg din ignorarea acestora. El se adresează unor categorii
diverse de părinți si probleme: familii „obișnuite” şi „cu
probleme”, familii cu copii mici, familii cu adolescenți, familii
monoparentale, asistenți sociali şi maternali, familii adoptive,
etc.
Ne vom opri asupra acelor aspecte de educație parentală care
pot şi trebuie să producă o schimbare în educatie, punând
accentul pe valorificarea și aprecierea experienței umane, pe
educarea unei atitudini echilibrate a părinților vis-a-vis de
familie, copii, carieră sau alte activități prezente în viața de zi cu
zi.
Ghidul are în vedere principiul ,,e mai bine să previi decât să
tratezi” iar principiile enunțate aici îşi propun educarea părinților
și învățarea lor ,,cum să devină părinți mai buni” şi au rol de
prevenire a eventualelor abuzuri asupra copiilor care pot apărea
în cadrul unei familii.
Scopul ghidului este:
să încurajeze tinerii părinţi să-și analizeze mai în amănunt propria viață și modul în care relaționează cu copilul lor;
să descopere o gamă mai largă de alternative pozitive și eficiente pentru rolul de părinte;
să dezvolte o rețea de sprijin social impreună cu alți părinți.
Parentalitatea este cea mai importantă și motivantă menire, iar
părinții sunt fundamentul familiei. Abilitățile pozitive de părinte
nu sunt ceva înnăscut, ele se invață. Întreaga familie este
avantajată atunci când adulţii găsesc metode potrivite de a se
îngriji pe ei înșiși în fiecare zi.
Comunicarea eficientă cu copilul și ascultarea activă este
răspunsul la multe întrebări. Comunicarea trebuie să fie bine
pregătită şi să se desfășoare în condiţii prielnice, căci există
7
momente potrivite și momente nepotrivite pentru comunicare,
mai ales pentru probleme emoționale sensibile. Faceți-vă timp și
identificați ,,momentul potrivit” pentru comunicare. Dacă ne
facem timp să ascultăm și să comunicăm, nu numai relațiile
noastre se vor îmbunătăți, ci vom vedea că ne îmbunătățim și
comunicarea.
Ascultarea activă implică înțelegerea a ceea ce simte și vrea
să spună copilul și apoi repetarea ideilor exprimate, într-un mod
care să-i dea acestuia sentimentul că e înțeles și acceptat.
Ascultarea activă oferă o oglindă pentru copil, în care acesta se
poate vedea mult mai clar.
Rețeta pentru o bună ascultare
Hotărâți-vă să ascultați. Când vă decideți în mod
conștient că sunteți gata să ascultați, aceasta vă ajută să
fiți un ascultător mai bun;
Făceți-vă timp să ascultați. Acesta este un dar prețios.
Dacă momentul de față nu este potrivit pentru voi,
rezervați-vă un ”timp pentru ascultare”;
Folosiți limbajul corporal care arată că ascultați. Stabiliți
contactul vizual, aplecați-vă înainte, dați afirmativ din cap,
vocalizați sunete simple;
Permiteți-i copilului să-și exprime sentimentele, indiferent
care sunt acestea. Aceasta nu înseamnă că trebuie să
acceptați percepțiile lui, ci doar că trebuie să acceptați că
așa simte acesta în momentul respectiv. Sentimentele
sunt reale - nu bune sau rele, adevărate sau greșite.
Comunicarea interpersonală include elemente verbale,
paraverbale și nonverbale (vizuale). Comunicarea
interpersonală eficientă presupune concordanță între elementele
comunicării. Ascultarea este o componentă esențială în
comunicarea interpersonală. Cuvintele au greutate și este
important să folosim cuvintele cu atenție. Este nevoie de
practică pentru a învăța să comunicăm eficient. Bunul simț,
intuiția și mai ales conexiunea plină de iubire dintre voi și copil
sunt premisele care contează cu adevărat. Cu toții ne dorim ca
într-o bună zi copilul nostru să devină un adult echilibrat,
inteligent, deschis din punct de vedere emoțional, care să își
trăiască viața cu încredere și siguranță de sine.
Vom analiza în continuare principalele două mari cauze ce duc
la consecințe nedorite în comportamentul copiilor. Acestea sunt:
stresul și conflictele din familie.
Cum să învingi stresul si furia
Stresul este de fapt o reacție a organismului față de schimbare.
Schimbările sunt inevitabile de la servici la concediu, de la
căsătorie la divorț, de la tânăr la bătrân. Părinții se confruntă
8
mereu cu solicitări diverse și uneori neașteptate din partea
copilului. Înțelegând ce se întâmplă în corpul nostru sub
influența unui stres prelungit sau intens, putem să înțelegem de
ce managementul stresului este o parte importantă a îngrijirii de
noi înșine. Corpul nostru reacționeză în condiții de stres: ne
crește pulsul, respirația devine mai alertă, presiunea arterială și
nivelul glucozei în sânge cresc, iar digestia încetinește.
Managementul stresului este o parte importantă a menținerii
unei bune sănătăți fizice și emoționale și a unor relații
sănătoase. Când tratăm stresul, continuăm să îl simțim, dar ne
revenim repede și învățăm cum să prevenim sau să adaptăm
reacțiile noastre față de stres.
Reducerea stresului ne ajută să avem mai mult control asupra
vieții noastre. Abordarea eficientă a stresului este foarte
importantă pentru a fi părinți mai buni. Furia este un sentiment
normal. Modul cum percepem și reacționăm poate să ne ajute
sau să ne facă rău nouă înșine și copiilor noștri. Însă, primul
model cu care copilul face cunoștință este cel al părintelui său.
El este cel care îi învață cum să învingă stresul și furia.
Efectele conflictelor de cuplu asupra copilului
Conflictele de cuplu sunt inevitabile atunci când părinții nu
reușesc să găsească o cale de rezolvare a problemelor ce
generează conflicte. Copiii sunt afectați la nivel emoțional și
comportamental, dar și fizic. Conflictele de cuplu, de regulă,
apar ca rezultat al unei comunicări ineficiente și duc la
încercarea de a-l domina pe celălalt partener, la învinuiri, critici,
manipulare sau alte comportamente agresive. De multe ori,
conflictele între părinți îi atrag în mijlocul lor și pe copii, care de
cele mai multe ori joacă rolul de a-i distrage pe adulți de la
conflict. Părinții îi implică pe copii în conflictele lor atunci când ,
pentru a-l ataca pe partener, permit copilului ceea ce celălalt
părinte îi refuză sau când îl critică pe celălalt părinte în fața
copilului.
Cuplurile care rămân împreună în ciuda neînțelegerilor și
conflictelor frecvente manifestate adesea în fața copiilor
afectează cel mai mult copiii chiar și atunci când, deși părinții s-
au despărțit, conflictele continuă.
La copiii mici, efectele conflictelor dintre părinți se manifestă mai
des prin tulburări la nivel fiziologic: enurezis, hiperactivitate,
infecții frecvente, bâlbâială, durere abdominală, suptul degetului,
vomă, surzenie psihogenă, rosul unghiilor, astm, teama de
abandon și dependența de părinte. Se pare că 75% dintre
durerile abdominale la copii sunt de natură psihosomatică
(stresul psihologic se manifestă prin durerea fizică). De multe
ori, copiii se îmbolnăvesc pentru a atrage atenția asupra
părinților de la conflictul dintre ei.
La vârste mai mari, copiii tind să își manifeste stresul datorat
conflictelor dintre părinți la nivel comportamental și afectiv,
9
dezvoltând adeseori o problematică anxioasă - comportamente
tipice care apar datorită conflictelor dintre părinți. Așa se explică
furtul, lăudoreșenia, fobia de școală, absența de acasă,
delincvența, încercarea de a-i mulțumi pe părinți, terorizarea
altor copii, dificultăți de învățare. La vârstele mai mari copiii tind
să își manifeste stresul datorat conflictelor dintre părinți la nivel
comportamental și afectiv, dezvoltând adeseori o problematică
anxioasă. Aceste comportamente pot reprezenta încercări
inconștiente ale copilului de a face în așa fel încât conflictele
dintre părinți să fie văzute și rezolvate. De cele mai multe ori
însă, aceste comportamente sunt tratate cu pedepse și sancțiuni
de către părinți, aspect care agravează și mai mult starea
copilului. De asemenea, copiii ai căror părinți sunt în conflict
manifestă și simptome afective precum: timiditatea, plânsul
frecvent, rezervă, apatie, retragere afectivă, pierderea motivației
pentru activitățile care îi făceau plăcere, reverie, absorbire
excesivă în activități. Toate aceste probleme duc la scăderea
rezultatelor în învățare.
O altă modalitate de a face față conflictelor dntre părinți este
încercarea copiilor de a-i ține împreună. Încercarea de a fi ,,copii
perfecți”, de a-i mulțumi și de a-i face fericiți pe părinți este
văzută de către copii ca o strategie prin care cresc șansele ca
părinții să rămână împreună. Felul în care copiii sunt afectați de
conflictele dintre părinți reprezintă un motiv în plus pentru ca
aceștia să încerce să-și rezolve problemele cât mai repede şi cu
mijloacele pe care le considera cele mai adecvate din punctul lor
de vedere.
Mai târziu, ca adolescent și adult, consecințele sunt cu mult mai
grave. Scăderea atenției, concentrării, lipsa tenacității și a
răbdării, precum și a motivației, sunt caracteristicile ADHD-ului
(sau „deficitul de atentie”, una dintre cele mai comune
tulburări comportamentale ale copiilor) ce influențează
întreaga existență a omului modern. Insuccesul profesional,
instabilitatea în alegerea obiectivelor, relațiile personale și
interpersonale superficiale, irascibilitatea crescută, complexul
lipsei de performanță sunt doar câteva dintre semnificativele
urmări ale acestei afecțiuni, care a devenit principala maladie a
secolului în care ne aflăm.
Cum contribui la dezvoltarea și formarea copilului ?
O mamă îi cântă bebelușului ei, un tată îi citește fetiței lui. În
adâncuri se petrece un miracol ascuns. Întâlnirea între bebeluși
și lumea exterioară se petrece nu numai la nivel corporal, dar și
la nivel energetic, emoțional. Comunicarea, relaționarea,
activează imediat mii de celule din creierul în formare ale
copiilor mici, declanșând procese de dezvoltare rapidă.
Tot ceea ce determină dezvoltarea mentală și emoțională sunt
experiențe cotidiene ale bebelușilor încă din faza de concepție
și până pe la 6 ani.
Îmbrățișarea, cântatul, mângâierea, vorbitul și cititul
10
declanșează o efervescență interioară a bebelușului pe toate
nivelurile. Într-un mediu în care i se acordă atenție, afecțiune și
contact fizic, capacitatea bebelușului de a relaționa, comunica și
acționa, crește cu rapiditate. Creierul i se dezvoltă rapid, în așa
fel încât bebelușul poate avea cu 25% mai multe conexiuni
cerebrale decât un copil căruia nu i se acordă suficient de multă
atenție. Un copil de doi ani înconjurat de adulți atenți și iubitori,
poate să cunoască 300 de cuvinte în plus față de un copil lăsat
„de izbeliște”. În același timp, un copil părăsit, care nu are cu
cine să relaționeze, neiubit și neținut în brațe, poate rămâne cu
tare irecuperabile.
Dincolo de personalitatea liniară în plină formare și absolut
necesară pe care le oferă grădinița, școala și toate sistemele de
învățământ și formare, copilul te-a ales pe tine - părintele lui -
să-l sprijini în marea sa explorare și marea sa experiență.
Părinții sunt cele mai bune resurse de învățare pentru copiii lor.
Citându-l pe psihologul american William Crain care spunea:
”Copiii vin pe lume cu un program intern de creștere care este
rezultatul mai multor milioane de ani de evoluție biologică. Ei au
o cunoaștere superioară în privința a ceea ce le este necesar, a
ceea ce sunt pregătiți și a ceea ce nu sunt pregătiți să facă.
Copilul urmează legile naturii”, părinții pot acționa conform
indiciilor copilului fără a se teme că greșesc.
Partea a III-a
Cadrul normativ naţional şi european
Cadrul normativ național
OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 25/2004 pentru aprobarea OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă;
HG nr. 537/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă;
OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 132/2011pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor;
HG nr. 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor;
OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate;
11
Ordin al ministrului sănătății şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate;
Legea nr. 210/1999 privind concediul paternal;
HG nr. 244/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii concediului paternal nr. 210/1999
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;
Legea nr. 119/1997 privind alocația suplimentară pentru familiile cu copii, cu modificările și completările ulterioare;
OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului;
Codul Muncii, Legea nr. 53 din 2003, republicată.
Cadrul normativ european
Directiva 92/85/EEC din 19 octombrie 1992 privind
introducerea de măsuri pentru încurajarea îmbunătățirii
sănătății și securității în muncă a lucrătoarelor gravide, a
lucrătoarelor care au născut recent și a celor care
alăptează;
Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului
egalității de tratament între bărbații și femeile care
desfășoară o activitate independentă și de abrogare a
Directivei 86/613/CEE a Consiliului;
Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de
punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind
concediul pentru creșterea copilului încheiat de
BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de
abrogare a Directivei 96/34/CE (Text cu relevanță pentru
SEE);
Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă);
Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992
privind introducerea de măsuri pentru promovarea
12
îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în
cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau
care alăptează [a zecea directivă specială în sensul
articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE];
Directiva 96/613/ECC din 11 decembrie 1986 privind
punerea în aplicare a principiului egalității de tratament
între bărbații și femeile care desfășoară o activitate,
inclusiv agricole, într-o capacitate de auto-independente,
și pe protecția femeilor care desfășoară activități
independente în timpul sarcinii și a maternității;
Directiva Consiliului 79/7/CEE din 19 decembrie 1978
privind aplicarea progresivă a principiului egalităţii de
tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţii
sociale;
Decizia Consiliului din 20 decembrie 2000 care stabilește
Programul privind Strategia comunitară cadru pe
egalitatea de gen (2001-2005);
Strategia europeană pentru egalitatea între femei și
bărbați 2010-2015 ;
Carta femeilor;
Carta Europeană a Drepturilor Sociale Fundamentale ale
Lucrătorilor (19 decembrie 1989);
Carta Europeană a Drepturilor Omului (7 decembrie
2000);
Comunicarea Comisiei Europene nr. 635 din 2008: Un
mai mare echilibru între muncă şi viaţă: sprijin susţinut
pentru reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa privată şi
cea familială.
Link-uri utile:
- Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice: www.mmuncii.ro
- Agenția Națională de Plăți și Inspecție Socială: www.prestatiisociale.ro
- Direcția Protecția Copilului: www.copii.ro
- Casa Națională de Pensii Publice: www.cnpas.org
- Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă: www.anofm.ro
- Inspecția Muncii: http://www.inspectmun.ro/site/
- Ministerul Sănătății: www.ms.gov.ro
- Casa Națională de Asigurări de Sănătate: www.cnas.ro
- Comisia Europeană, Direcţia Generală Justitie, Direcţia Egalitate de gen: http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/index_en.htm
- Institutul European pentru Egalitate de Gen: http://www.eige.europa.eu/
- Consiliul Europei, pagina web dedicată egalităţii între femei şi bărbaţi: http://www.coe.int/t/DGHL/STANDARDSETTING/EQUALITY/