Post on 27-Nov-2015
description
transcript
Faradelegile comertului electronic
„Orice afacere în ziua de astăzi concurează în două lumi: o lume fizică cu resurse pe care
managerii pot să le vadă şi să le atingă şi o lume virtuală constituită din informaţie. Ultima a dat
naştere lumii comerţului electronic , un nou loc de creare a valorii”1. Această declaraţie a fost
făcută de doi cercetători Rayport şi Sviokla în Harvard Business Review, în anul 1995. Ce s-a
întâmplat de atunci? Timp de două decade, marile companii au realizat comerţ electronic prin
reţelele EDI2 (EDI - networks), dar multe se confruntă încă cu problema de a transforma
comerţul electronic într-un aspect natural al afacerilor lor de zi cu zi.
Cel mai probabil, pieţele aşa cum le ştim noi astăzi vor suferii schimbări majore în
decadele următoare. Catalistul nedisputat care va promova această schimbare rapidă în Economia
Informaţională de astăzi este nimeni altul decât Internetul şi toate tehnologiile legate de acesta
care vor permite ca acest fenomen să devină realitate. Formatul unic al Internetului este acela
care are potenţialul ca pentru totdeauna, într-o manieră nu foarte subtilă, să schimbe mijloacele
tradiţionale prin care tranzacţiile cumpărător – vânzător şi interacţiunile dintre aceştia au avut loc
în trecut.
Având în vedere că domeniul comerţului electronic are o vastitate foarte mare este
necesară în această fază de început o scurtă definire a cea ce termenul de comerţ electronic va
presupune în cadrul acestei lucrări. Există câteva definiţii disponibile. Comisia Europeana
menţionează următoarele despre comerţul electronic şi formele pe care le ia: „O posibilă definiţie
a comerţului electronic ar putea fii: „orice formă de tranzacţie de afaceri în care părţile
interacţionează electronic în loc schimb fizic sau contact fizic direct”. „Un caz special al
comerţului electronic este vânzarea electronică (electronic trading) în care un distribuitor oferă
bunuri sau serviciu unui consumator în schimbul unei plăţi”. „Un caz special al vânzării
electronice este vânzarea electronică cu amânuntul (electronic retailing) în care clientul este un
consumator obişnuit în loc de o altă companie.”3 Conform acestei largi definiţii comerţul
1 Jeffrey F Rayport , John J Sviokla., (1995), Harvard Business Review p 752 EDI - Electronic Data Interchange3 The European Commission Informaţion Society Project, (02/07/99)
1
electronic nu cuprinde numai tranzacţia comercială în sine, dar şi toate interacţiunile şi
schimburile de informaţie dintre vânzător şi cumpărător care apar înainte şi după tranzacţia în
sine.
În ultimi şapte ani un număr considerabil de companii au site-uri de comerţ electronic pe
Internet. În cele mai multe cazuri acestea au fost create fără nici un alt scop decât acela de a
asigura o prezenţă pe Internet (net-presence) a companiei respective, puţini cutezători au încercat
conştiincios să exploateze Internetul ca o posibilă piaţă. Conform unui recent studiu al Ernst &
Young, companiile ce conduc atât comerţ tradiţional cât şi comerţ electronic se aşteaptă la o
creştere de la 9% astăzi la 16% în următorii ani, a produselor vândute on-line în totalul
vânzărilor. Pentru ca comerţul electronic să aibă un impact puternic şi hotărâtor pe piaţă, este
necesar ca el să devină o parte naturală a vieţii de zi cu zi, un instrument ce poate fi folosit fără
dificultăţi de oricine. Oricum, astăzi viitorul investiţilor asociate de Internet este încă nesigur şi
din acest motiv firmele se confruntă cu o nevoie din ce în ce mai mare de a înţelege mai bine
factorii care determină rezultatul investiţilor lor on-line
CAPITOLUL I
Ce reprezinta comerţul electronic?
Apariţia şi avântul comerţului electronic schimbă lumea afacerilor , ameninţând existenţa
nu mai a unor firme ci a întregi industrii. Unele industrii au fost obligate la restructurări
puternice în timp ce alte noi afaceri şi alte căi de a conduce vechile afaceri se dezvoltă. Acest
nou mediu de afaceri este în acelaşi timp înspăimântător ca şi ofertant de noi oportunităţi.
O componentă importantă în definirea comerţului electronic o reprezintă mediul în care
acesta are loc şi anume Internetul. Internetul este o reţea mondială de zeci de mii de computere
de mare capacitate, conectate între ele. Persoane particulare şi oameni de afaceri intră pe Internet
prin intermediul unui furnizor local de servicii Internet, care oferă astfel accesul la poşta
electronică (e-mail) şi la sistemul de informare " www" (World Wide Web) precum şi la multe
2
alte categorii de servicii informaţionale. Internetul oferă potenţialilor clienţi posibilitatea de a
"vizita" afacerea pe "Web" şi să analizeze ofertele on-line de produse şi servicii ale firmelor.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet
este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţii. Firmele
furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de Web ca o platformă pentru mediatizarea
noutăţilor ce apar în cadrul firmei. Folosind propriul Website ca pe un magazin, ele oferă
produse şi preiau comenzi.
Poate din cauza incertitudini şi vitezei cu care se schimbă aceste mediu, există foarte puţină
îndrumare strategică disponibilă oamenilor de afaceri pentru ai ajuta să se descurce în acest
teritoriu neexplorat. Există puţine lucrări de relevanţă şi o mulţime de teorii şi curente cu privire
la acest nou mediu de afacerii.
Din acest punct de vedere încercarea de a defini comerţul electronic nu ar avea un rezultat
concret. Primele intenţii de a definii comerţul electronic au fost făcute din nevoia de a legifera
comerţul electronic, cum ar fi de exemplu definiţia elaborată de Parlamentul European şi
publicată în Directiva 31/2000 a Comisiei Europene cunoscute şi sub numele de „Directiva
asupra comerţului electronic”. În afară de aceasta la ora actuală există o multitudine de definiţii
ale comerţului electronic:
„ … cumpărarea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor pe Internet, în special
cu ajutorul World Wide Web-ului. În practica acesta şi un nou termen „e-
business” sunt adesea folosiţi ca sinonime. Pentru vânzarea on-line cu
amânuntul termenul „e-tailing” este folosit câteodată.”
(www.whatis.com)
„… aplicarea integrală a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor la
început şi până la finalul întregului lanţ de valori a procesului de afaceri
ce are loc electronic şi are ca scop obţinerea de profit. Aceste procese pot
să fie parţiale sau complete şi de asemene pot să fie tranzacţii business-to-
consumer sau business -to-business”
(Wigand, 1997)
3
„În definiţia sa simplă comerţul electronic este un mijloc electronic folosit
pentru a face tranzacţii de afaceri… Pe măsura dezvoltării tehnologiei şi a
folosirii Internetului pe scară largă, comerţul electronic a ajuns să se
refere la o gamă mai largă de mijloace de afaceri cum ar fi: e-mail, Web-
situri informaţionale, cataloage on-line comenzi de bunuri şi serviciu prin
Internet, livrarea directă de produse şi alegerea caracteristicilor
produsului…
Cele mai răspândite forme de comerţ electronic sunt:
Business to Business – o afacere vinde către altă afacere;
Business to Consumer – o afacere vinde unui consumator;
Business to Government – diverse firme licitează pentru programe
guvernamentale;
Consumer to Consumer – consumatorii vând altor consumatori prin
intermediul unor site-uri de licitaţii.”
(www.wvebiz.com)
„… efectuarea de tranzacţii financiare prin mijloace electronice. Odată
cu creşterea comerţului în cadrul Internetului, noţiunea de comerţ
electronic se refera la cumpărarea din magazine on-line. Comerţul
electronic poate fi: business to business (afacere la afacere) şi business to
consumer (afacere la consumator).
(www.straight-on.com)
„…folosirea tehnologiei informaţionale pentru a facilita vânzarea şi
cumpărarea bunurilor şi serviciilor între partenerii de afaceri.”
(Bathia,1999)
Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează
tehnologia informatică. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de
4
vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Mulţi oameni consideră comerţul
electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor
produse cum ar fi cărţi, Cd-uri, bilete de călătorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, în sens
larg, un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile
achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei
firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii
către clienţi, etc.
Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenţă acestui nou domeniu
al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate şi
semnăturile electronice, la tranzacţiile on-line sau reţelele de magazine, precum şi la serviciile cu
caracter general, cum ar fi consultanţa, designul de pagini Web, elaborarea site-urilor, etc.
Această evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi
întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenţialului pieţei, forţei de
muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversităţi a condiţiilor de
piaţă ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii şi care este într-o permanentă
schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziţia întreprinderilor şi în special a
întreprinderilor mici şi mijlocii, a unei "surse" unde să găsească sprijinul adecvat pentru
aplicarea soluţiilor comerţului electronic în activitatea proprie.
Industria comerţului electronic face, în general, distincţie între tranzacţiile Business-to-
Business (B-2-B sau BTB), tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC) şi tranzacţiile
User-to-User:
B-2-B cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri.
Aceste tranzacţii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de
afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de Web proprii.
Acest tip de comerţ electronic se împarte în 2 clase:
o Tipul (B2Bi) este cazul în care există un contract de parteneriat între întreprinderi, un
exemplu în acest sens fiind o aplicaţie pentru un lanţ de desfacere;
o Tipul (B2M2B) este cazul unui e-MarketPlace care se interpune între cele două
afaceri, deci existenţa unei pieţe electronice în care interacţionează mai mulţi
cumpărători şi mai mulţi furnizori.
5
B-2-C se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ
electronic cu amănuntul. Acesta se împarte în:
o User-to-Business (U2B) Este cazul general în care un utilizator (intern sau extern)
interacţionează asupra datelor şi tranzacţiilor unei întreprinderi. În caz particular se
poate aplica la o întreprindere care oferă servicii sau bunuri care nu pot fi prezentate
şi vândute prin catalog. Poate fi văzut ca acoperind toate interacţiunile de tip User-to-
Business care nu sunt acoperite de modelul User-to-Online Buying.
o User-to-Online Buying (U2OB) Este folosit pentru a descrie un caz special (un subset
al modelului User-to-Business) în care bunuri sunt vândute printr-un catalog folosind
un card de cumpărări, un portofel, etc. Acest model include ambele cazuri de
consumatori: care cumpără bunuri şi care se aprovizionează de la un singur furnizor.
Poate cuprinde legături cu sisteme de gestiune, de verificare de cărţi de credit, de
livrare etc.
U-2-U descrie cazul colaborării diferiţilor utilizatori prin intermediul documentelor partajate,
prin intermediul e-mail, etc.
Figura nr. 1.1. Formele comerţului electronic şi interacţiunea lor
6
Parteneri
(în ţară sau străinătate)
B2B – Internet, Intranet, Extranet,
Transferuri EDI
B2G – Proceduri comerciale, Informare,
Consultanţă
GUVERN
B2B
B2BB2C
ÎntreprinderiConsumatori
B2C – Vânzări prin Internet, TV, telefon
Alte relaţii stabilite prin intermediul reţelei Internet, adiacente comerţului electronic, sunt:
government to government (G2G), government to business (G2B), government to consumer
(G2C), consumer to government (C2G), consumer to business (C2B) şi sunt sintetizate în tabelul
nr. 1.1.
Tabelul nr. 1.1. Relaţii adiacente comerţului electronic stabilite prin intermediul reţelei Internet
O
nouă opţiune în comerţul electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E), care se referă
la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin
sistemul intranet propriu.
În tranzacţiile comerciale clasice se disting patru etape diferite:
informarea comerciala referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;
încheierea contractului comercial;
vânzarea produsului sau a serviciului;
plata produsului sau a serviciului;
În figura nr. 1.2. este prezentat modul în care se reflectă aceste patru etape în cazul
comerţului electronic.
7
Guvern (G) Întreprinderi (B) Consumatori (C)
Guvern (G)G2G
Coordonare
G2B
Informare
G2C
informare
Întreprinderi (B)B2G
administraţie, logistică
B2B
comerţ electronic
B2C
comerţ electronic
Consumatori (C)C2G
achitare taxe on-line
C2B
comparaţie preţuri
C2C
licitaţii on-line
Figura nr. 1.2. Etapele tranzacţiilor comercial
Comerţul electronic este una dintre soluţiile complexe, "integrate", pe care le oferă
tehnologia Internet. Aceasta înseamnă că o multitudine de aplicaţii şi de furnizori de servicii
Internet trebuie să conlucreze într-o sincronizare perfectă pentru ca un site de comerţ electronic
să poată funcţiona. De multe ori o primă alegere - a unei aplicaţii sau a unui serviciu - presupune
în mod automat o serie de opţiuni impuse: spre exemplu dacă alegi furnizorul X, acesta va
impune aplicaţia Y iar firma care a executat achiziţia nu va putea folosi aplicaţi.
8
CAPITOLUL 2
Avantaje si dezavantaje in comercializarea online.
Comerţul electronic este elementul de bază al noii economii, iar Internetul reprezintă
principalul mediu prin care acesta îşi face simţită prezenţa.
În ceea ce priveşte avantajele utilizării comerţului electronic, acestea pot fi analizate din
trei puncte de vedere: al companiei, al consumatorului şi al societăţii.
Avantajele companiei
- extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale - cu un capital
minim, o companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii, furnizorii potriviţi şi cei mai buni
parteneri de afaceri din lume;
- creşterea vitezei de comunicare;
- îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu,
erorile de tastare);
- reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;
- reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor/serviciilor;
- reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a informaţiilor
bazate pe hârtii (prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange
determină reducerea stocurilor şi costurilor legate de ciclul de cumpărare);
- întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul Web conţine informaţii actualizate, utile
tuturor părţilor, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru
stabilirea standardelor de comunicare);
- o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin paginile de
Web);
- canale alternative de vânzare (prin Web).
Avantajele cumpărătorului
- efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;
- căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor şi calităţilor
potrivite;
- transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale;
9
- permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din comunităţile
virtuale, unde au loc schimb de idei, de experienţe;
- comoditate sporită;
- facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.
Avantajele comerciantului în urma introducerii comerţului electronic sunt:
- atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;
- permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul şi poluarea;
- permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi oamenii cu
venituri mai mici să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;
- permite oamenilor din lumea a treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces la produse şi
servicii, care altfel nu le-ar fi fost accesibile;
- facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educaţia, distribuirea
serviciilor sociale ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate îmbunătăţită.
Avantaje generale ale comerţului electronic:
- Internet-ul, mediul prin care comerţul electronic se realizează, este omniprezent, accesibil
şi ieftin;
- accesul la resursele oferite de comerţul electronic se poate face printr-o gamă largă de
tehnologii (calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine telefonice);
- este redus timpul dedicat cumpărăturilor;
- pot fi adaptate schemele de plăţi bazate pe card, deja existente;
- nu există limitări geografice;
- intermediarii pot fi eliminaţi din lanţul de aprovizionare;
- stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin procese de producţie „just-in-time”.
În ceea ce priveşte aspectele critice ale dezvoltării comerţului electronic putem să
menţionăm:
- securitatea;
- acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici/digitali);
- infrastructura adecvată de telecomunicaţii - insuficienţa lărgimii de bandă;
- costurile investiţiei;
10
- cadrul legal şi normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii, protecţia datelor
consumatorului;
- aspecte lingvistice şi culturale;
- dificultatea de integrare a Internet-ului şi a software-ului de comerţ electronic cu unele
aplicaţii şi baze de date;
- unele produse software de comerţ electronic nu se potrivesc cu unele sisteme hardware şi
sisteme de operare;
- imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienţi;
- insuficienţa suportului de service – de exemplu, experţi pentru taxele de comerţ electronic
sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacţiile de comerţ electronic nu
există;
- accesul la Internet este încă scump pentru unii potenţiali clienţi;
- în multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători şi ofertanţi pentru a avea
operaţii profitabile de comerţ electronic;
În practică, motivele pentru care o companie doreşte să se lanseze în comerţul electronic pe
Internet sunt următoarele:
- posibilitatea de a-şi lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o prezenţă
globală, beneficiind de clienţi din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat la Internet
poate vizita paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea geografică a utilizatorului.
- reduceri drastice ale costurilor pentru distribuţie şi servicii pentru clienţi: utilizarea
Internet-ului duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezenţa pe Internet implică
unele costuri iniţiale, care diferă în funcţie de serviciile dorite (e-mail, Web etc.), dar acestea se
amortizează relativ repede. De exemplu, trimiterea prin poştă a unei broşuri de prezentare a
produselor implică un cost cu mult mai mare decât cel al trimiterii broşurii în format electronic
prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe un site Web. Un alt avantaj al costurilor mici de
distribuţie este posibilitatea de a distribui mult mai multă informaţie şi actualizarea rapidă a
acesteia.
Avantajele menţionate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice şi economice
ale Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de conectare la
Internet, uşurinţa de utilizare a browser-elor Web).
11
CAPITOLUL 3
Faradelegile comertului electronic, exemple si metode de prevenire
Din pacate, multi oameni devin si astazi victimele unor astfel de inselatorii si pierd sume
importante de bani care intra in buzunarele hotilor din lumea virtuala.Avem mai jos cele mai
raspandite exemple de astfel de metode de inselatorie, prin intermediul carora au fost extorcate
sume foarte mari de bani si care inca functioneaza.
-Metoda inselatoriilor pe eBay. Sunt cel putin doua feluri de inselatorii care se fac pe
eBay.Prima dintre ele vizeaza vanzatorii de pe acest site. Hotul alege un obiect scos la vanzare
pe site si face rost de unul identic, dar defect. Apoi comanda de la vanzator obiectul bun, face
plata, iar dupa ce primeste coletul livrat, face reclamatie sustinand ca produsul i-a venit
deteriorat, spart, stricat, etc., avand ca proba produsul identic pe care il avea deja stricat acasa, cu
care il inlocuieste pe cel original.De cele mai multe ori vanzatorul, pentru a nu avea parte de
publicitate negativa si alte batai de cap, returneaza banii, asa ca hotul se alege cu un produs in
perfecta stare pe care il poate vinde ulterior.Ca sa te protejezi in calitate de vanzator, cere
cumparatorului sa-si faca asigurare de colet pe timpul transportului sau specifica clar o clauza
prin care spune ca vanzarea facuta este una finala si nu se accepta returnari, indiferent de
motiv.O a doua metoda presupune vanzarea falsa de produse de mare valoare precum masini,
iahturi, etc. Escrocheria este foarte simpla. Hotul scoate la vanzare pe eBay o masina foarte
populara si dorita, la un pret foarte bun, pe care de fapt nici nu o are. Posteaza doar poze luate de
la alte anunturi auto.Sub pretextul urgentei, vanzatorul cere un pret sub pretul pietei. In cazul in
care te arati interesat de masina, ti se spune ca sunt multe solicitari, iar daca o vrei trebuie sa dai
un avans pentru a fi rezervata. Ca sa eviti o astfel de inselatorie, nu plati niciodata avans pentru
ceva ce nici macar nu ai vazut in realitate.
12
-Retrag banii inaintea destinatarului. Utilizatorii Internet contacteaza persoane care vand
pe ebay marfuri la preturi avantajoase. Se solicita ca banii sa ajunga la vanzatori prin „Western
Union” ( sau alta filiala bancara). In cazul in care banii sunt trimisi pe numele si adresa unui
prieten care urmeaza sa ridice suma si sa transfere banii vanzatorului, tipii solicita trimiterea prin
e-mail a copiei documentului cu care au fost trimisi banii pentru a face astfel dovada ca dispuneti
de suma necesara precum si pentru a verifica chipurile pe site-ul „Western Union” evolutia
tranzactiei (daca intr-adevar au fost trimisi banii).In astfel de cazuri necazul e ca escrocii fac acte
false in doar cateva ore si reusesc sa retraga banii inaintea destinatarului.
-Cumparatorul a renuntat la obiectul scos la licitatie. Un vanzator fraudulos sparge
contul cuiva sau colecteaza informatie cu ajutorul unor complici.Un obiect scump este scos la
licitatie.Vanzatorul contacteaza toti participantii ( avand adresele e-mail ) care nu au cumparat
obiectul la licitatie, mentionand ca cumparatorul initial a renuntat la obiect si ar fi dispus sa-l
vanda la un pret mai mic.Vanzatorul strange fondurile de la toti cumparatorii, iar apoi nu le
livreaza marfa. Cumparatorul utilizeaza o carte de credit furata pentru a plati obiectul.
-Sistemul de plata reintoarce tranzitia. Cumparatorul solicita ca obiectul sa fie
transportat peste hotare.Vanzatorul primeste plata prin intermediul PayPal.Vanzatorul livreaza
marfa.Cateva zile mai tarziu, PayPal reintoarce tranzactia si transfera banii de pe contul
vanzatorului
-Primirea coletelor din strainatate. Implicarea concetatenilor care locuiesc in strainatate
in escrocherii pe site-ul de licitatii online Ebay ca urmare sunt inselati zeci de persoane care vand
bunuri pe internet.Coplesiti de stilul luxos de viata al celor din jur, acestea accepta ofertele
escrocilor de a-i ajuta in comiterea unor fraude pe internet. In urma intelegerii, se aleg cu
locuinte luxoase, pentru care li se plateste chiria si tot ce trebuie sa faca in schimb, este sa
primeasca colete ( bijuterii, computere, televizoare si alte produse electronice) de la cei inselati,
care vand pe site-ul de licitatii online Ebay, si in schimbul carora se asteapta sa primeasca
bani.Insa escrocii nu platesc niciodata pentru obiectele cumparate. Victimele sunt asigurate insa
ca tranzactiile sunt sigure, iar escrocii infiinteaza chiar site-uri in acest sens, pretinzind ca au o
mica afacere prin care comercializeaza obiectele achizitionate.
13
-Comanda anulata. Este receptionat un e-mail redactat ca venind din partea cunoscutului
site de licitatii on-line eBay in care destinatarul este anuntat ca peste cateva zile va primi o marfa
oarecare. Utilizatorul care nimic nu a procurat la eBay presupune ca a fost comisa o eroare si
incearca sa anuleze comanda completand un formular anexat la e-mail in campurile caruia
terbuie introdus si numarul cartelei de credit, la ce de fapt si conteaza escrocii.
- Escrocii propun cumparatorilor obiecte la un pret avantajos (deci mai ieftin decat
preturile pe site-rile legale specializate in comert electronic). Cand potentialul cumparator intra
in contact cu „vanzatorul”, ultimul promite sa expedieze cumparatorului marfa pana ca acesta sa
efectueze plata. În cazul cand cumparatorul da acordul, „vanzatorul” (fara stirea cumparatorului)
foloseste numele acestuia si un numar de card bancar obtinut ilegal ce apartine altei persoane,
pentru a cumpara marfuri pe site-rile legale. Dupa ce magazinul virtual legal livreaza marfa la
domiciliul cumparatorului, acesta fiind convins ca tranzactia este legala permite retragerea
banilor de pe cardul sau in folosul „vanzatorului”, sau efectuiaza plata nemijlocit „vanzatorului.
!!!!!!!!!!!!!!
Exemplu de caz al infractiunilor din comertul online din Romania il consta cel in care sase
persoane care făceau parte dintr-o grupare specializată în comiterea de infracţiuni informatice,
înşelând sute de clienţi din toate judeţele ţării prin intermediul site-ului www.okazii.ro .
14
De altfel, Okazii.ro a fost parte activă în identificarea și anihilarea acestei rețele
infracționale, colaborând încă de la început cu Poliția și Procuratura Salăj. În cadrul anchetei au
fost oferite toate informațiile necesare legate de conturile implicate în această rețea, datele de
logare, legăturile dintre conturi, adresele de IP de pe care s-a înregistrat activitatea încă de la
începutul anchetei. Astfel, Okazii.ro dovedește transparenţă totală faţă de organele abilitate
atunci când sunt cazuri de prejudiciere și colaborează strâns cu Poliţia Română și Parchetul
pentru soluționarea acestora. Okazii.ro interzice prin regulamentul de funcționare (articolul
4.6.16 din Termeni și Condiții) transmiterea de avansuri pentru achiziționarea de produse sau
orice formă de condiționare a vânzării,.
500 de milioane de lei, din vânzarea fictivă a telefoanelor mobile. Gruparea infractionala a
reusit, din vara anului trecut pana acum, sa obtina aproximativ 500 de milioane de lei din
vanzarea fictiva a telefoanelor mobile prin site-uri de profil. Trei dintre ei au creat aproximativ
700 de conturi pe site-ul www.okazii.ro, prin care expuneau la vanzare mai multe tipuri de
telefoane mobile - Iphone5, Iphone4, Samsung Galaxy S3 si HTC X ONE - pe care nu le
detineau in realitate si pe care "le vindeau" la preturi cuprinse intre 1.000 si 2.000 de lei. In plasa
infractorilor au cazut si trei salajeni, care au depus reclamatii la politie. Practic, asa a inceput
ancheta si destructurarea retelei.
Cum acţionau infractorii? Capii retelei foloseau date de identitate fictive si creau conturi
pe okazii.ro. Postau anunturi de vanzare cu precizarea ca telefoanele trebuie platite in avans.
Ulterior erau contactati de potentialii clienti, iar in urma convorbirilor deveneau "prieteni" pe
Yahoo Messenger.
Aici stabileau detaliile tranzactiei si isi ofereau numerele de telefon reale, pentru ca
detaliile finale sa fie stabilite telefonic. Clientul trebuia sa plateasca in avans o anumita suma de
bani, care se negocia in functie de client, de regula jumatate din valoarea telefonului. De obicei,
sumele erau cuprinse intre 200 si 500 de lei si erau expediate prin mandat postal sau prin
Western Union la diferite agentii ale bancilor.
15
700 de conturi fictive. Dupa ce primeau "avansul", cei trei capi ai retelei contactau din nou
clientii si le spuneau ca s-a produs o eroare in sistemul de expediere a „coletului” si ca trebuie sa
mai achite alte sume drept avans, ca altfel nu primesc coletul. De frica, clientii achitau si avansul
de 200-1000 de lei prin acelasi sistem de plata. Iar ca masura de siguranta, ca nu cumva sa dea de
doua ori peste acelasi client fraierit, "vanzatorii de telefoane" isi memorau toate numerele de
telefon. Inculpatii au creat aproximativ 700 de conturi fictive pe care le foloseau maxim doua
zile. "Am ramas uimiti de modul lor de a actiona. Erau atat de convingatori, si pentru fiecare
client era pregatita o poveste", a precizat procurorul sef al DIICOT Salaj, Dan Budusan.
Dupa o astfel de intamplare Pentru protecția cumpărătorilor, site-ul okazii.ro a dezvoltat
serviciul Garanția de Livrare. Acest serviciu oferă posibilitatea ca, în termen de 3 zile lucrătoare
de la primirea produsului comandat, cumpărătorul să solicite returnarea banilor, în cazul in care
produsul nu corespunde descrierii de pe site. Totodată, nu este și nu va fi necesară transmiterea
unui avans, întrucât toate tranzacțiile se fac prin intermediul curierilor agreați în program.
Recomandăm utilizatorilor să aleagă produse cu Garanția de Livrare, iar în cazul în care
produsele dorite nu fac parte din acest program, să solicite vânzătorilor activarea serviciului care
este gratuită.
Insa pentru ca sunt sute de cazuri si cazurule difera fiecare comparator ar trebui sa tina cont
de urmatoarele aspecte: să aleagă produse ce au Garanţia de Livrare, să verifice calificativele
vânzătorului și să nu trimită bani în avans, să fie atenţi la ofertă și să discute toate aspectele cu
vânzătorul în cazul în care există nelămuriri legate de produs, plată, livrare în cadrul site-ului.
Concluzii si propuneri
1. O principala masura in cadrul comertului ar fi protecţia consumatorului. În cadrul unui sistem
de comerţ electronic o protecţie adecvata trebuie acordata consumatorului, protecţie care se
refera la următoarele aspecte :
interzicerea publicităţii înşelătoare;
reglementarea serviciilor financiare;
16
reguli privind răspunderea referitoare la produsele necorespunzătoare.
În plus, specific contractelor on-line si a altor contracte la distanta, reglementările trebuie
sa asigure consumatorilor următoarele drepturi :
dreptul de denunţare unilaterala a contractului;
executarea contractului la distanta in cel mult 30 de zile;
protecţia împotriva cheltuielilor frauduloase.
2. Diminuarea neîncrederii şi lipsei de informare privind comerţul electronic. Atât utilizatorii
români, cât şi comercianţii nu prezintă încredere într-un sistem de comerţ electronic in principal
cauzat de lipsa informării in acest domeniu. Ştirile referitoare la acest subiect sunt legate mai ales
de fraudele on-line ceea ce determina reticenta si îndoiala cu privire la succesul unei astfel de
abordări. Băncile nu recomanda sau chiar interzic folosirea in Internet a cardurilor emise, din
cauza temerilor legate de securitatea datelor
3. Iniţierea unor masuri diverse pentru crearea increderii utilizatorilor in economia digitala – de
tipul iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic . Aceste
masuri ar trebui corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene.
17