…având mereu

un suflet de

copil...

Iată ce ne spune însuşi poetul: “M-am născut în 14 februarie

1935, din părinţi plugari, Eudochia şi Pavel,într-un sat frumos – Pererîta - aşezat pe

malul stâng al Prutului şi înconjurat din trei părţi de

păduri… Tatăl meu adevărat a murit când aveam jumătate de an. Tatăl vitreg, cel care m-a crescut şi el cum a putut, s-a

pierdut în război.

Copilăria mi-a fost desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta

niciodată…Am secerat desculţ grâul şi porumbul nostru…am cules desculţ strugurii… Mama nu a mai vrut să-şi lege viaţa

de nimeni decât de noi: de mine şi de sora mai mare

Sofia.

“…Cântecul meu de leagăn şi poveştile mele au fost dulcele ţăcănit al maşinii de cusut.

Iar cucul copilăriei mele era motorul morii din Miorcani, al cărui melodios cântec mai sună şi astăzi în sufletul meu.

Poate că de la ritmul celor două mori muncitoare, care

erau maşina de cusut a mamei şi moara, am deprins

ritmul poeziei…”

A debutat editorial A debutat editorial îîn 1957, cu n 1957, cu o plachetã de versuri pentruo plachetã de versuri pentru copii,copii, AlarmaAlarma! ! A fost una din Bucuriile vieţii A fost una din Bucuriile vieţii sale.sale.

“…atunci în 57, m-am închis în casă şi am stat o zi întreagă cu cartea în faţă, ca şi cu prima dragoste…”

Ne-a lNe-a lăăsat sat

drept drept

moştenire…moştenire…

Ne-a lNe-a lăăsat sat

drept drept

moştenire…moştenire…

- poet al

simbolurilor artistice naţionale-scrie poezii despre:

Abecedar

Vai, la vârsta mea,ce greu e să le-nveţi!Până când spun,mamăîmi creşte feciorul,Până când spun tatăîmi albeşte capul.N-am timp de pierdut,mă silesc să le – nvăţ,Măcar pe cele mai sfinte. Încep să fac cântece din numai două cuvinte.

Când eram mic,Mă jucam în cuvinte.Jucam prost –Am pierdut aproapetoate cuvintele.N-aveam de la cinelua altele.Tata era luatŞi dus departe.Mama tăcea.Acum începSă învăţ din nou cuvintele.

Mama

Mama ne mângâie,

Soarele luceşte.

Soarele e unul,

Mama una este.

Tata- Măi copile, nu eşti

mic,

Ţii de mănă pe tătic.

- Aşa-l ţin, nu că sunt mic.

Dar mi-i drag al meu tătic.

Fratele Bucuraţi-vă, măi prunci,

Nu că-aveţi de toate - Bucuraţi-vă atunci Când aveţi un frate.

Sora

Am o soră mică-mică,

Gura ei-o floricică.

Ea nu ştie să vorbească,

Ştie numai să zâmbească.

Plaiul meuPlaiul meu

Am o casă printre Am o casă printre ramuri,ramuri,Am un sat întreg Am un sat întreg de neamuri.de neamuri.Am un codru, o Am un codru, o câmpie,câmpie,Am un grai ce-mi Am un grai ce-mi place mie.place mie.

Pâinea

Pâinică frumoasă,

Din cuptor scoasă,

Pâiniţă cuminte,

Cu faţa fierbinte

Ca faţa măicuţei,

Ca mâna tăicuţei,

Ca soarele verii,

C bulgărul ţării!

CarteaCarteaAlbinele se lasăAlbinele se lasăPe florile din tei.Pe florile din tei.Se lasă ochii noştriSe lasă ochii noştriPe floarea literei.Pe floarea literei.

Albina miere dulceAlbina miere dulceAdună de pe flori.Adună de pe flori.Noi strângem ale cărţiiNoi strângem ale cărţiiDumnezeieşti comori.Dumnezeieşti comori.

AlbinuţaAlbinuţa zum-zum-zum,

A pornit din nou la drum.La o margine de sat

Pe-o floare s-a aşezat…

Toba ariciului

Un arici avea o tobă,

Bum-bum-bum,

Toată ziua da în tobă,

Bum-bum-bum.

La şcoala iepuraşilorIepuraşilor li-i datăO problemă complicată.Şi în bănci,perechi-perechi,Scriu pe frunze de curechi

UrsulUrsul prin pădure umblă,Ursuleţul stă la umbrăŞi bea apă din urcior:- Ce căldură!Mor - mor-

mor!

Racul

Racul este croitor,

Meşter bun şi silitor.

Coase fuste la răţuşte,

Băsmăluţe la broscuţe.

IedulIedului îi cresc corniţe:Două vârfuri de peniţe.Şi cu ele, ca băieţii,Iscăleşte toţi pereţii.

Sărut vatra şi-al ei nume

Care veşnic ne adună,

Vatra ce-a născut pe lume

Limba noastră cea română.

Cânt a Patriei fiinţă

Şi-a ei rodnică ţărînă

Ce-a născut în suferinţă

Limba noastră cea română…

Dumnezeu a fost copil, pentru că numai imaginaţia unui copil supranatural putea să creeze Universul.

La întrebarea: “Care a fost cea mai mare bucurie a

vieţii Sale”,Grigore Vieru a răspuns:

“ Am avut nu una singură, ci tocmai şase. Mai întîi că scăpasem, peste trei ani, de blestemata boală(de plămâni),din studenţime. Apoi a fost bucuria apariţiei primei mele cărţi Alarma-pentru copii. Apoi naşterea celor doi feciori ai mei-Tudor şi Călin. Apoi vestea conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române. Apoi, propunerea candidaturii mele, de către aceeaşi Academie, la Premiul “Nobel”. ”

Prezentare realizată de: Gîrlea Tatiana

Liceul Teoretic ”Orizont”