Post on 21-Jun-2015
description
transcript
DONATELLO
UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ŞI TEOLOGIE
Întocmit de Liliana Ilie
Anul I, sem. II, Istorie
2010
Cuprins
• Viaţa şi opera.– Lucrările timpurii.– Lucrările mature.– Lucrările târzii.
Viaţa şi opera
Pe numele său real Donato di Niccolò di Betto Bardi (n. cca. 1386, Florenţa - d. 13 decembrie 1466, Florenţa), a fost un sculptor italian de la începutul Renaşterii. Numele său a rămas definitiv în artă prin diminutivul numelui de
botez Donato. Nu se cunosc informaţii asupra copilăriei şi primilor ani ai tinereţii lui Donatello. Numele lui apare pentru prima dată într-un document din Pistoia
din anul 1401, în legătură cu o încăierare la care ar fi participat. Vasari relatează în lucrarea Vieţile celor mai renumiţi arhitecţi, pictori şi sculptori
italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre că, împreună cu Brunelleschi, a stat între anii 1402-1404 la Roma, unde a luat contact cu opere ale
antichităţii, care au determinat dezvoltarea propriului său stil artistic şi l-au îndemnat la observarea şi studiul naturii. Călătoria pe care Donatello a făcut-o
la Roma s-a dovedit a fi o adevărată expediţie plină de peripeţii. Populaţia Romei de atunci îi vedea pe cei doi cercetători, care escaladau ruinele şi coborau în puţurile catacombelor, ca doi căutători de comori. Toată ziua
cercetau, alergau, săpau, priveau şi desenau. După ce resursele materiale s-au terminat au fost neviţi său se angajeze la un aurar, dar nu după mult timp
Donatello hotărăşte să se întoarcă la Florenţa.
În drumul spre casă s-a oprit întâi la Orvieto pentru a admira faţada de marmură a catedralei şi apoi la Cortona, unde a văzut o serie de sculpturi
antice. Donatello a fost un om simplu, cu o înţelepciune care l-a ferit de excese, cu un
spirit deschis, inventiv şi curios, căutând mereu ceva nou de care să se folosească în arta lui. Muncitor pasionat şi entuziast, a făcut faţă piedicilor şi
muncii grele de sculptor datorate, printre altele, şi problemelor dificile ale turnatului în bronz, pe care le-a studiat migălos şi le-a rezolvat cu o răbdare
îndârjită. Pasiunea pentru frumos reprezenta la Donatello substanţa propriei lui vieţi. Pentru a se putea apropia cât mai mult în lucrările sale de formele
naturale, a luat chiar şi mulaje după corpurile vii ale modelelor, pe care le-a studiat apoi cu minuţiozitate. Fire cinstită şi deschisă, cu un sarcasm şi un umor caracteristic, avea deseori nevinovăţia unui copil. Cu toate că a fost prieten cu familia de Medici, cei mai puternici bancheri florentini ai vremii, Donatello nu şi-
a depus banii câştigaţi din comenzi la băncile lor, ci îi păstra într-un coşuleţ agăţat de tavanul atelierului său. Modestia de care a dat dovadă reiese şi din
faptul că a returnat hainele scumpe pe care i le dăruise Cosimo de Medici, dar şi casa pe care o primise cadou.
Donatello şi-a început educaţia artistică sub îndrumarea sculptorului, bijutierului şi arhitectului Lorenzo Ghiberti, în atelierul căruia lucrează între anii 1404-1408. În anul 1406 a fost unul dintre sculptorii care au lucrat la decorarea catedralei
din Florenţa. Subiectele sculpturilor au fost luate din Vechiul şi Noul Testament: profeţi şi apostoli. Din anul 1412 a fost înscris în corporaţia artiştilor ca aurar şi
cioplitor în piatră. Începând cu anul 1416, Donatello a avut propriul său atelier şi a primit comenzi din Orvieto, Ancona şi Siena. Începând cu anul 1425 a călătorit din nou la Roma şi Siena pentru a revedea operele de artă ale Antichităţii şi ale epocii sale. Împreună cu sculporul Michelozzo, s-a mutat în anul 1427 la Pisa, unde a dezvoltat tehnica turnării în bronz. La insistenţele protectorului său Cosimo de Medici, Donatello, s-a întors în 1432 la Florenţa, unde a realizat
pentru acesta unele dintre cele mai frumoase lucrări ale sale în bronz. Una dintre acestea este populara statuie a lui David, primul nud
bărbătesc din sculptura Renaşterii şi cea mai veche statuie individuală cunoscută de la mijlocul secolului al XV-lea, care nu este legată de
arhitectură. Donatello a realizat deasemenea arcadele şi medalioanele în stuc din curtea interioară a Palatului Medici. Activitatea artistică a
maestrului s-a concentrat în jurul atelierului, unde şi-a asigurat transmiterea experienţelor şi a învăţămintelor lui elevilor şi ucenicilor săi.
Inscripţiile şi semnăturile de pe operele sale sunt printre cele mai timpurii exemple de redare a tipului de scriere roman clasic. Donatello a avut o cunoaştere mai detaliată şi mai amplă a sculpturii antice decât oricare alt artist din acea perioadă. Artistul a încercat să emancipeze sculptura de arhitectură, dându-i cu timpul, în decursul activităţii lui creatoare, întreaga autonomie şi ca stil şi din punctul de vedere al
mijloacelor de expresie, care devin proprii acestei arte. Donatello este unul dintre deschizătorii noilor drumuri în arta Renaşterii. În jurul anului
1430 a renunţat la sculptura în marmură şi s-a adâncit în studii şi lucrări în lut, pe care le-a turnat apoi în bronz, perioadă care durează până la plecarea lui la Padova. În anul 1444, Donatello a fost invitat la Padova pentru a realiza două lucrări de o deosebită importanţă. Una
este altarul bisericii Sf. Anton, realizat din bronz şi compus dintr-o serie de statui de sfinţi, o statuie a Fecioarei Maria şi din mai multe
basoreliefuri de proporţii deosebite, aşezate de jur împrejurul statuilor, în care sunt redate minunile Sf. Anton. Cea de a doua lucrare este
statuia ecvestră a Condotierului “Gattamelata”. Între 1444-1453 începe şi termină diferite lucrări la Veneţia, Modena, Siena, Montepulciano,
Faenza, Padova.
În 1454 s-a întors la Florenţa. Pentru lucrările cu implicaţii mai mari de arhitectură, Donatello şi-a luat colaborator pentru
executarea monumentelor funerare sau a altor edificii religioase sau civile pe sculptorul şi arhitecul Michelozzo. Artistul a creat primul grup autonom, Iudita şi Holofern, primul nud, David şi
prima statuie ecvestră destinată unei mari pieţe, Gattamelata. El a reintrodus portretul în sculptură, ca bust autonom, după ce mai
bine de o mie de ani sculptura nu l-a mai practicat. Donatello este marele inovator al quattrocento-ului. Se pare că operele sale au
exercitat o mare influenţă asupra sculptorilor şi pictorilor din Italia, în special asupra lui Andrea Mantegna şi Michelangelo.
Opera lui Donatello cuprinde o activitate desfăşurată de-a lungul a cincizeci de ani. Este înmormântat în cripta Bisericii Sf. Laurenţiu.
Lucrările timpurii
Crucifix
1412-1413, lemn, 168 x 173 cm, Biserica Sfânta Cruce, Florenţa
Sculptura face parte din lucrările realizate parţial în stil gotic. Această lucrare nu îi este atribuită lui Donatello de către toţi
istoricii artei. Datarea ei este deasemenea controversată. Unii savanţi
consideră că este una din primele sculpturi ale lui Donatello, în timp ce alţii
cred că a fost realizată în jurul anului 1425. Studiile iconografice sugerează
anii 1412-1413.
Marzocco
Cca. 1419, piatră, înălţime 135,5 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa.
Marzocco este simbolul Florenţei. A fost comandat pentru apartamentul Papei Martin al V –lea din Biserica Sf. Maria cea Nouă din Florenţa.
Leul se sprijină pe stema Florenţei, simbolizată printr-un crin. Sculptura originală se află din 1855 în Muzeul Naţional Bargello, în Piaţa Stăpânirii
fiind amplasată o copie.
Mormântul Cardinalului Rainaldo Brancacci
Cca. 1427, marmură, înălţime: 165 cm (fiecare cariatidă), Sant’Angelo a Nilo, Napoli.
Adormirea Maicii Domnului
Detaliu de pe monumentul funerar al Cardinalului Rainaldo Brancacci
53,5 x 78 cm
Sf. Rossore
1425-1427, bronz aurit, Muzeul Naţional Sf. Matei, Pisa
Fecioara Maria cu Pruncul
1430, gresie, Biserica Sfânta Cruce, Florenţa
Ospăţul lui Irod
Cca. 1439, marmură, 43,5 x 65 cm, Muzeul de Arte Plastice, Lille
Pazzi Madonna
1420-1430, marmură, 74,5 x 69,5 cm, Muzeul de Stat, Berlin
Monumentul funerar al Papei Ioan al XXIII-lea
Cca. 1435, gresie simplă şi aurită, înălţime 419 cm, Baptistry, Florenţa
Mormântul Cardinalului Baldassarre Cossa.
Statuile lui David
David
1409, marmură, înălţime: 191 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa
Statuia a fost amplasată iniţial pe friza inferioară al unuia dintre
contraforturile Tribunei Catedralei Sf. Maria a Florilor din Florenţa. Dovedindu-se prea mică pentru
locul ales a fost mutată, în 1416, în Sala Grangurului din Palatul Vechi, fosta reşedinţă a familiei de Medici.
A fost mutată în Muzeul Naţional Bargello în secolul al XX-lea.
David
Cca 1430, bronz, înălţime: 158 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa
Statuia a fost realizată la cererea lui Cosimo de Medici pentru Palatul Medici. Tânărul
David poartă doar o pălărie încununată cu frunze de laur.
David al Casei Martelli
1432-1434, marmură, înălţime: 162 cm, Galeria Naţională de Artă, Washington
Statuile realizate pentru Catedrala din Florenţa
Profet (în partea stângă a Porta della Mandorla), Profet (în partea dreaptă a Porta della Mandorla),
1406-1408, marmură, înălţime: 128 cm, Domul 1406-1408, marmură, înălţime:131cm, Domul din
din Florenţa. Florenţa.
Sf. Ioan Evanghelistul
1410-1411, marmură, înălţime: 210 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa.
Statuia a fost destinată Catedralei Santa Maria del Fiore (Biserica Sf. Maria a Florilor) din Florenţa, într-un tabernacol dintr-o parte a uşii principale. În 1587 a fost mutată, împreună cu ceilalţi Evanghelişti, în
interiorul catedralei, iar din anul 1936 se află în Museo dell’Opera del Duomo. Se pare că această
statuie a servit ca model pentru Moise al lui Michelangelo. Sculptura face parte din lucrările
realizate parţial în stil gotic.
Profetul cu barbă
Cca. 1418, marmură, înălţime: 194 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa.
Profetul cu sul
Cca. 1418, marmură, înălţime: 195 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa.
Sacrificarea lui Isaac
cca. 1418, marmură,
înălţime: 191 cm,
Museo dell’Opera del Duomo,
Florenţa.
Profetul Ieremia
1423-1426, marmură, înălţime: 191 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa.
Profetul Habacuc
1427-1436, marmură, înălţime: 196 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa.
Mai este denumit şi Zuccone (capul dovleac), dar este mult mai cunoscut sub numele de Toma necredinciosul.
Statuile pentru Biserica Or San Michele din Florenţa
Donatello a lucrat şi în colaborare cu breslele din Florenţa, care comandau la diferiţi sculptori statuile patronilor lor pentru Biserica Or San Michele. Donatello
a dobândit un mare prestigiu prin realizarea statuilor în marmură ale Sfinţilor Petru, Marcu şi Gheorghe. Fidelitatea faţă de realitate şi naturaleţea figurilor,
armonia proporţiilor şi raportarea fragmentelor la întreg dau impresia că sculptorul şi-ar fi realizat operele după modele.
Sf. Gheorghe
Cca. 1416, marmură, înălţime: 214 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa.
Sf. Gheorghe şi dragonul
39 x 120 cm
Statuia a fost realizată pentru una din nişele exterioare din partea de nord a Bisericii Or San Michele. A fost transferată, după 1677, într-un
tabernacol destinat Artei Medicilor şi Apotecarilor. Relieful de pe piedestalul statuii, care înfăţişează
lupta sfântului cu balaurul pentru eliberarea Prinţesei din Capadocia, este considerată cea mai
mare inovaţie a statuii. Pentru realizarea lui Donatello a folosit tehnica reliefului aplatizat. Este
primul exemplu dintr-o serie lungă de scene în care artistul a aplicat tehnica specifică medaliilor,
picturilor şi desenelor, reliefului în marmură.
Sf. Luca
Cca. 1413, bronz aurit, înălţime: 266 cm, Museo dell’Opera di Santa Croce, Florenţa
Sf. Marcu
1411, marmură, înălţime: 236 cm, Biserica Or San Michele, Florenţa
Statuia a fost comandată de breasla comercianţilor de pânză din in (Arte del
Linaioli) pentru una din nişele exterioare ale Bisericii Or San Michele, fiind fixată
într-un tabernacol. Ulterior a fost luată de acolo pentru restaurare şi dusă într-un
muzeu.
Lucrări în SienaÎn timpul parteneriatului său cu Michelozzo, Donatello a efectuat mai
multe lucrări din bronz pentru Baptisteriul Sf. Giovanni din Siena. Cea mai veche şi mai importantă dintre acestea este “Ospăţul lui Irod”.
Ospăţul lui Irod
1427, bronz, 60 x 60 cm, Baptistry, Siena
Credinţa
1427-1429, bronz, înălţime: 52 cm, Baptisteriu, Siena
Speranţa
1427-1429, bronz, înălţime: 52 cm, Baptisteriu, Siena
Piatra de mormânt a Episcopului Giovanni Pecci
1426, marmură, 247 x 88 cm, Catedrala din Siena
Lucrările mature
Bustul lui Niccolo da Uzzano
1430, teracotă policromă, înălţime: 46 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa
Bunavestire
Cca. 1435, gresie aurită, 218 x 168 cm, Sfânta Cruce, Florenţa
Figura alegorică a unui băiat
1430, bronz, înălţime: 104 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa
Îngerii candelabru
1430, bronz, Muzeul Jacquemart-André, Paris
Ciborium
1432-1433, marmură, Basilica Sf. Petru, Roma
Piatra de mormânt a lui Giovanni Crivelli
1432-1433, marmură, Basilica Sf. Maria în Altarul Raiului, Roma
Este posibil ca lucrarea să fi fost comandată şi executată înainte de
moartea lui Crivelli.
Cantoria (galeria cântăreţilor)
Balcon comandat pentru partea sudică a Sacristiei Catedralei din Florenţa, cel din partea dreaptă a fost sculptat de Luca della Robbia. Cu ocazia nunţii lui Ferdinando de Medici, în 1688, cele două structuri s-au
dovedit neâncăpătoare pentru soliştii aduşi şi au fost înlocuite cu balcoane din lemn. Sculpturile au fost ţinute în Muzeul Naţional Bargello
până în 1891, când au fost reasamblate şi montate în locul iniţial. Balconul este ilustrat cu un şir de amoraşi dansând, care au devenit
ulterior foarte populari în arta Renaşterii. Scenele în relief sunt încadrate de decoraţii bogate, care ocupă fiecare centimetru al balconului de piatră.
Cantoria
1439, marmură, 348 x 570 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa
Lucrări pentru Biserica Sf. Anton din Padova
Crucifix
1449, bronz, 180 x 166 cm, Biserica Sf. Anton,
Padova
Marele altar al Sf. Anton
1447-1450, bronz, Biserica Sf. Anton, Padova
Conţine 21 de reliefuri în bronz.
Fecioara cu pruncul între Sf. Francisc şi Sf. Anton
1448, bronz, înălţime: 147 cm, 160 cm şi 145 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Miracolul Pruncului Nou născut
1447-1450, bronz, 57 x 123 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Miracolul fiului căit
1447-1450, bronz, 57 x 123 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Miracolul măgarului
1447-1450, bronz, 57 x 123 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Miracolul inimii omului lacom
1447-1450, bronz, 57 x 123 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Înmormântarea
1447-1450, calcar moale, 139 x 188 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Îngeri muzicieni
1447-1450, bronz, 58 x 21 cm, Biserica Sf. Anton, Padova
Îngeri muzicieni
1447-1450, bronz, 58 x 21 cm (fiecare), Biserica Sf. Anton, Padova
Statuia ecvestră a Gattamelata (pisica tărcată)
1447-1450, bronz, 340 x 390 cm, Piaţa Sf. Anton, Padova
Statuia îl înfăţişează pe Erasmo da Nori, conducătorul mercenarilor din
Veneţia.
Amvonul pentru Catedrala din Prato
Amvon
1438, marmură, 73,5 x 79 cm (fiecare relief), Catedrală, Prato
Sculpturile pentru Vechia Sacristie a Sf. Laurenţiu în
Florenţa
Vechia Sacristie
1428-1443, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Uşa cu reprezentările Martirilor
1440-1443, bronz, Vechia Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Se află în partea stângă a altarului.
Uşa cu reprezentările Apostolilor
1440-1443, bronz, Vechia Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Se află în partea dreaptă a altarului.
Panou al uşii cu Martiri
31 x 29 cm
Panou al uşii cu Apostoli
30 x 29 cm
Panou al uşii cu Apostoli
36 x 34 cm
Sf. Ştefan şi Sf. Laurenţiu
1428-1435, teracotă policromă, 215 x 180 cm, Vechia Sacristie, Biserica Sf.
Laurenţiu, Florenţa
Sf. Cosmas şi Sf. Damian
1428-1435, teracotă policromă, 215 x 180 cm, Vechia Sacristie, Biserica Sf.
Laurenţiu, Florenţa
Evanghelistul Matei
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Evanghelistul Marcu
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Evanghelistul Luca
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Evanghelistul Ioan
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Sf. Ioan în Patmos
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Martiriul Sf. Ioan
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Ascensiunea Sf. Ioan
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Învierea Druisanei
1428-1443, stuc policrom, diametru: 215 cm, Vechia
Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Copiii de pe cornişă
1428-1443, stuc policrom, Vechia Sacristie, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Lucrările târzii
Iudita şi Holofern
1455-1460, bronz, înălţime: 236 cm, Palatul Vechi, Florenţa
Realizat probabil din însărcinarea lui Cosimo de Medici pentru grădina Palatului Medici. În 1494, grupul statuar a fost mutat în ansamblul din Piaţa Stăpânirii iar ulterior în
Palatul Vechi, în Piaţa Stăpânirii păstrându-se doar o copie.
Sf. Ioan Botezătorul
1438, lemn pictat, înălţime: 141 cm, Santa Maria Gloriosa dei Frari, Veneţia
Sf. Ioan Botezătorul
1457, bronz, înălţime: 185 cm, Catedrală, Siena
Sf. Maria Magdalena
Cca. 1457, lemn, înălţime: 188 cm, Museo dell’Opera del Duomo, Florenţa
Fecioara cu Pruncul şi cu
îngerii
Faţă
Înainte de 1456, bronz, diametru:28,5 cm, Muzeul Victoria şi Albert, Londra
Fecioara cu Pruncul şi cu
îngerii
Verso
Plângerea morţii lui Hristos
Înainte de 1456, bronz, 33,5 x 41,5 cm, Muzeul Albert şi Victoria, Londra
Răstignirea
Cca. 1465, bronz, 93 x 70 cm, Muzeul Naţional Bargello, Florenţa
Amvoanele Sf. Laurenţiu în Florenţa
Reliefurile în bronz pentru această biserică au rămas neterminate.
Amvon, partea dreaptă
1465, marmură şi bronz, 123 x 292 cm, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Torturarea Sf. Laurenţiu
1465, bronz, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Hristos în faţa lui Pilat şi Caiafa
anii 1460, bronz, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Amvonul nordic
1460-1465, bronz, 137 x 280 cm, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Amvon, partea stângă
1465, marmură şi bronz, 137 x 280 cm, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Amvonul sudic
1460-1465, bronz, 123 x 292 cm, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Îngroparea
1465, bronz, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Agonia din Grădină
1465, bronz, Biserica Sf. Laurenţiu, Florenţa
Depunerea
1465, bronz, înălţime: cca 100 cm, Biserica Sf. Laurenţiu,
Florenţa
BibliografieV. Beneş, Donatello, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti,
1957.www.creştinortodox.ro
www.wikipedia.orgwww.wga.hu
www.oldandsold.comwww.funtur.ro
www.vam.ac.uk