Post on 16-Apr-2015
description
transcript
Rentabilitatea activitatii unei firme de turism. Analiza si posibilitati de
imbunatatire
Introducere
Factorii economici exteriori au făcut ca în ultimii cincisprezece ani piaţa romaneasca a
turismului să se caracterizeze printr-o mare recesiune. Începând cu anul 1989 turismul romanesc
a suferit numeroase schimbări, astfel că hotelurile au început să fie din ce în ce mai puţin
populate, fapt ce a condus la o scădere a valorificării zonelor de turism. La aceasta a contribuit
scăderea nivelului de trai şi a puterii de cumpărare a celor mai mulţi români, concomitent cu
reducerea investiţiilor în acest domeniu.
În următorii câţiva ani, în care indicatorii economici au continuat să scadă, a apărut totuşi
o clasă de mici întreprinzători care, prin desfăşurarea unor activităţi economice în domeniul
turismului, au început să înregistreze profit.
Un astfel de exemplu este şi Motelul „Condor”, apartinand S.C. „MIGHECON” S.R.L.
Roman asupra căruia am efectuat acest studiu de cercetare în privinţa rentabilităţii.
Optiunea tematica a fost stimulata de faptul ca, turismul, prin contributia semnificativa
pe care o are in dezvoltarea de ansamblu a societatii, justifica interesul pentru cunoasterea
continutului si caracteristicilor sale, a particularitatilor in manifestarea legitatilor economice din
sfera sa de referinta, iar problemele rentabilitatii nu vor lipsi niciodata din prim-planul
abordarilor teoretice si practice ale oricaror tipuri de structuri care realizeaza activitate
economica.
Scopul principal urmarit in elaborarea acestei lucrări, structurata pe 4 capitole, a fost
acela de a prezenta si analiza rentabilitatea activitatii firmei de turism, cu aplicabilitate directa si
realista asupra firmei SC „MIGHECON” SRL Roman si de a urmări evoluţia economică a
societăţii comerciale mai sus amintite prin analiza ratelor rentabilităţii: economice, financiare,
comerciale şi a resurselor consumate, considerând că urmărirea acestor indici pe o perioadă de
trei ani, intre 2002 si 2004, este cea mai potrivită metodă de analiză.
Am utilizat acest interval de timp datorită diversităţii dotărilor de bază materială pe care
le-am întâlnit la motelul S.C. „MIGHECON” S.R.L. care necesitau o apreciere corectă a
rentabilităţii utilizării acestora.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Primul capitol cuprinde o abordare teoretica a rentabilitatii, a factorilor de influenta si a
formelor de exprimare.
Urmatorul pas pe linia tratarii problemelor lucrarii il reprezinta grupul referitor la
indicatorii rentabilitatii activitatii de turism, tratati in cadrul capitolului II.
Capitolul al III-lea, intitulat „Eficienta economica a SC „MIGHECON” SRL Roman
prezinta profilul de activitate si organizarea societatii amintite precum si principalii indicatori
economico-financiari.
In cadrul Capitolului IV- „Analiza rentabilitatii activitatii firmei S.C. „MIGHECON”
S.R.L.” un loc corespunzator isi gaseste analiza profitului urmata de analiza ratelor de
rentabilitate.
Concluziile sunt cele care incheie lucrarea , sintetizand contributia proprie, ca si
posibilitatile de crestere a rentabilitatii activitatii de turism.
„Singura bogăţie este capacitatea de a crea… Oamenii nu trebuie lăsaţi nefolosiţi!”
Ernest VOGEL
CAPITOLUL I
RENTABILITATEA ÎN TURISM : CONCEPT, FORME DE EXPRIMARE, FACTORI
DE INFLUENŢĂ,
Rentabilitatea în firmele de turism: concept
Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în mod
deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind una din trăsăturile
caracteristice ale secolului nostru şi în special ale celei de-a doua jumătăţi a acestuia.
Scopul activităţii oricărei întreprinderi - fie ea privată sau publică - îl reprezintă obţinerea
de profit, desfăşurarea activităţilor economice în condiţii de rentabilitate economică. Putem
vorbi de rentabilitatea unei activităţi atunci când efectele sunt de natura venitului net, a
profitului. Putem vorbi de economicitate când efectele sunt de natura economiilor. Trebuie
delimitat conceptul de rentabilitate economică privit ca şi concept teoretic, care presupune
calitatea unui sistem de a produce efecte economice utile şi măsura rentabilităţii care se
realizează comparând efectele cu efortul. Sensul rentabilităţii activităţii productive, a utilizării
resurselor, diferă după nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmăresc, locul
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
unde se desfăşoară acţiunea. Astfel, pe ansamblul economiei rentabilitatea se exprimă prin
sporul de produs naţional net pe unitatea de efort, iar la scara unei societăţi comerciale
rentabilitatea se exprimă prin nivelul productivităţii muncii, al costurilor unitare de producţie.
Rentabilitatea este un indicator sintetic calitativ important, care exprimă capacitatea unei
firme de a obţine venit net. Altfel spus, rentabilitatea poate fi definită ca şi capacitatea
întreprinderii de a produce un surplus peste nivelul cheltuielilor. Expresia absolută a rentabilităţii
e reprezentată de masa profitului. Rentabilitatea reflecta marja de venituri care depăşeşte
cheltuielile, iar în expresii relative ea trebuie sa apară întotdeauna supraunitară.
Rentabilitatea poate fi evidenţiată în diferite moduri prin combinarea a trei factori:
rezultatele obţinute;
mijloacele utilizate;
activitatea realizată.
Din combinarea celor trei factori pot să apară doua tipuri de raporturi:
dintre rezultate şi mijloacele folosite;
dintre rezultate şi volumul activităţii realizate .
Forme de exprimare a rentabilităţii în firmele de turism
Activitatea de turism, componentă a sistemului social global, ca orice altă activitate este,
pe de o parte, consumatoare de resurse, iar pe de altă parte, producătoare de efecte. În activitatea
turistică efectele utile au un caracter complex, astfel că faţeta economică propriu-zisă este strâns
legată de cea socială a acesteia.
Rentabilitatea economică răspunde modului cum şi cât de avantajos sunt folosite
resursele. Compararea efectelor cu eforturile care le-au determinat reliefează de fapt numai o
latură a rentabilităţii economice. O analiză complexă trebuie să aibă în vedere însă şi alte
elemente, cum ar fi: structura resurselor şi a rezultatelor (urmărind nu numai performanţele
matematic cuantificabile, ci şi efectele faţă de societate), timpul (ce poate acţiona diferit asupra
elementelor din structură), calitatea efectelor financiare şi comerciale (rezultatele trebuind să se
regăsească în reale utilităţi sociale).
Pentru a comensura rentabilitatea unei activităţi economico-sociale este obligatoriu să se
compare efortul cu efectul, în contextul influenţării acestei corelaţii de către factorii timp şi
spaţiu, fiecărui efort atribuindu-i-se numai efectul său cauzal şi fiecărui efect recunoscându-i-se
întregul efort depus.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Semnificaţia conceptului de rentabilitate trebuie căutată peste tot unde se consumă
resurse (materiale, comerciale, economice şi financiare), unde se cheltuieşte muncă socială vie şi
materializată. Competiţia, concurenţa, rivalitatea agenţilor economici, desfăşurate într-un cadru
obiectiv al economiei de piaţă libere, impun obligativitatea ca orice activitate economică să
corespundă unor cerinţe concrete ale societăţii, să răspundă unor cerinţe reale ale vieţii materiale
şi spirituale ale oamenilor.
În acest sens şi activităţii de turism îi revin sarcini multiple pe linia rentabilităţii. Dar,
eterogenitatea şi complexitatea produsului turistic conferă rentabilităţii acestui sector o sferă
foarte largă de cuprindere şi evaluare. De aceea, nu întâmplător, specialiştii califică rentabilitatea
în turism ca deosebit de complexă, deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activităţi
specifice: transporturi turistice, alimentaţie publică, prestări de alte servicii de bază şi
complementare, desfaceri de mărfuri, turism intern şi turism internaţional etc. Prin natura lor,
rezultatele activităţii de turism au atât efecte directe cât şi indirecte.
Complexitatea activităţii de turism presupune o mare diversitate a dotărilor de bază
materială, iar aprecierea corectă a rentabilităţii utilizării acestora cuprinde o arie deosebit de
vastă şi necesită o metodologie de cercetare variată. Numai astfel se poate comensura
rentabilitatea acestui sector în dinamica şi specificul fiecărei componente, în corelaţie cu o serie
de factori şi urmărind stabilirea posibilelor consecinţe în contextul general al rentabilităţii în
turism. Indiferent însă de metodologia utilizată, studiile de rentabilitate, în ansamblul lor,
urmăresc să evalueze gradul de satisfacţie a turistului faţă de mijloacele funcţionale antrenate,
modalităţile concrete de creştere a mulţumirii acestuia cu costuri cât mai reduse şi într-un termen
cât mai rapid, costul organizatoric în care se poate realiza o sporire a rentabilităţii, atât printr-o
corelare mai judicioasă a elementelor de funcţionalitate existente cu structura şi zona de
provenienţă a turiştilor, cât şi prin reducerea cheltuielilor o dată cu mărirea încasărilor şi,
respectiv, a profitului.
Modalităţile principale, nominalizate în literatura de specialitate, ce pot fi utilizate în
vederea aprecierii gradului de rentabilitate a dotărilor diferitelor structuri de primire turistice,
vizează mai multe faţete de abordare: economică, social-politică, promoţională, tehnică,
comercială şi financiară respectiv tot atâtea forme ale rentabilităţii.
Rentabilitatea economică exprimă relaţia dintre încasările obţinute şi sumele cheltuite în
vederea construirii şi funcţionării unor obiective şi amenajări turistice Această faţetă a relaţiei de
rentabilitate este condiţionată de durata in care recuperăm capitalul avansat, de încasarea medie
pe zi-turist etc. De aceea, de mare importanţă este atenuarea sezonalităţii utilizării suportului
material al prestărilor de servicii turistice prin multiplicarea formelor de turism, mai ales a celor
puţin dependente de factorul natural.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Rentabilitatea sociala este relevată de aportul pe care structurile de primire turistice, prin
dotările lor materiale, îl asigură politicii de antrenare a unui număr cât mai mare de indivizi în
turismul intern şi internaţional, în scopul creării celor mai bune condiţii de refacere a forţei de
muncă şi afirmării rolului de ambasador cultural şi al păcii conferit turismului internaţional.
Rentabilitatea promoţională constă în imaginea pe care consumatorul-turist şi-o formează
asupra ofertei turistice, în urma sejurului într-o anumită destinaţie, imagine care, pe lângă toate
celelalte impresii reţinute, poate contribui la formarea unei aprecieri generale favorabile, opinie
care, împărtăşită la întoarcerea în zona de reşedinţă, poate avea un efect promoţional major.
Rentabilitatea tehnică, având drept obiect soluţiile constructive şi de dotări tehnice
adoptate, reflectă funcţionalitatea propriu-zisă a instalaţiilor şi amenajărilor. Ea este direct
dependentă de fiabilitatea dotărilor turistice, termenele necesare pentru remedierea unor
defecţiuni, costurile remedierilor şi reparaţiilor, elemente ce influenţează atât rentabilitatea
economică cât şi pe cea promoţională.
Întrucât toate aceste faţete ale conceptului de rentabilitate se intercondiţionează reciproc,
se poate desprinde ideea necesităţii asigurării unor amenajări şi dotări raţionale, cu rezultate pe
cât posibil optime într-o accepţiune integratoare tehnico-economică, social-politică şi
promoţională. De aceea, în etapa actuală a tranziţiei la economia de piaţă, ridicării rentabilităţii
în toate domeniile de activitate, în mod deosebit în economie, i se atribuie un rol cardinal. Ea
trebuie să aibă ca suport gospodărirea judicioasă a resurselor materiale, umane şi financiare ale
fiecărui agent economic, indiferent de forma de proprietate. Pentru susţinerea acestui obiectiv, o
contribuţie trebuie să-şi aducă, printr-o implicare mai directă decât până acum, cercetarea
ştiinţifică şi învăţământul superior.
Similar altor domenii, domeniului turistic - caracterizat printr-un evantai larg de activităţi
- îi revin în această etapă sarcini multiple pe linia creşterii rentabilităţii sale economico-sociale, a
sporirii contribuţiei la produsul intern brut, la echilibrarea balanţei comerciale şi de plăţi,
concomitent cu ridicarea clasei calitative a condiţiilor pentru odihna şi recrearea turiştilor români
şi străini.
Rentabilitatea unei intreprinderi poate fi exprimata in marime absoluta prin marimea
profitului (indicator de volum) sau in marime relativa prin ratele rentabilitatii, care masoara
eficienta capitalului folosit intr-o perioada de gestiune.
Rentabilitatea capitalurilor este de fapt rentabilitatea utilizării capitalurilor plasate în
afacerea economică respectiv raportul dintre masa profitului şi capitalul utilizat:
R Cpu (%)
unde:
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pr = profitul;
Cu = capital utilizat.
Rentabilitatea economică este rentabilitatea prin intermediul căreia se exprimă eficienţa
activităţii economice evidenţiată prin „cifra de afaceri” , rată care este dată de raportul dintre
profit şi cifra de afaceri, astfel:
RE (%) , unde:
C.A. = cifra de afaceri.
Rentabilitatea financiară ( RF (%)) a capitalului propriu este generic exprimată de
raportul dintre rezultatele nete şi capitalurile proprii:
RF (%)
unde:
Pr net = profitul net;
Cpp = capitaluri proprii.
=
= Marja de profit * Rotaţia activului * Pârghia financiară
unde:
V = vânzări;
At = total active;
Cpp = capital propriu.
Cele trei componente reflectă trei domenii distincte din cadrul organizaţiei. Primul
exprimă poziţia pe piaţă de care beneficiază firma, precum şi dezavantajul competiţional pe care
aceasta îl are în comparaţie cu concurenţii.
Cel de-al doilea reflectă abilitatea şi capacitatea managementului de a administra eficient
activitatea, imprimând rotaţii accelerate ale capitalului investit în active.
Pârghia financiară reflectă strategia în domeniul finanţării prin apelarea la surse
împrumutate pentru a dinamiza activitatea. Fiind vorba de politica de finanţare, există mai multe
variabile care influenţează decizia: tipul activităţii, costul capitalului, accesul la finanţare,
condiţiile de pe piaţa de capital.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Profitul indică efectul activităţii, rezultatul ei pozitiv, iar rentabilitatea – eficienţa ei.
Crespunzator profitului avut in vedere, rentabilitatea se determină după formula:
şi, respectiv,
unde:
Pr net = profitul net;
Pr brut = profitul brut;
Cpv = costul serviciilor/produselor vândute.
Evaluarea performanţelor financiare reprezintă un aspect delicat datorită conotaţiilor pe
care le ridică. Un prim aspect îl reprezintă baza de comparaţie faţă de care sunt raportate
realizările unei firme. Astfel, companiile pot fi comparate între ele în condiţiile în care fac parte
din aceeaşi industrie şi ele sunt competitive pe o anumită piaţă. Datorită efectului de globalizare,
aspectul naţional-internaţional devine mai puţin important, graniţele nemaifiind o barieră în
lupta pentru acapararea unor noi segmente de piaţă. În ultima perioadă se observă o adevărată
cruciadă în lupta pentru a penetra pe noi pieţe. În faţa acestei avalanşe, industriile naţionale
tradiţionale se prăbuşesc, firmele locale dau faliment sau sunt înghiţite de companiile
transnaţionale care aduc resurse, experienţă şi o cultură globală. Astfel, evaluarea performanţelor
capătă valenţe noi, în funcţie de strategia pe care o firmă şi-o dezvoltă pentru a supravieţui în
afaceri.
Prin urmare, este posibil calculul unei „baterii” intregi de rate de rentabilitate raportand
un indicator de rezultate la un flux de activitate sau la un stoc. Intreprinderea e cu atat mai
rentabila cu cat valoarea acestor rate este mai mare.
Măsurarea profitabilităţii exploatării reprezintă un element esenţial în diagnosticul
financiar şi aprecierea potenţialului de performanţă economico-financiară a firmei.
re= sau re=
unde:
re= rata rentabilităţii economice
E.B.E.= excedent brut din exploatare
Pe= profit din exploatare
Ci= capital investit
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Incapacitatea unei firme de a realiza un rezultat din exploatare cel puţin satisfăcător
atestă dificultăţi majore la nivel managerial sau probleme determinate de conjunctura
economică.
unde:
R.E. = rezultat din exploatare;
Vex = venit din exploatare.
Indicator sintetic de rentabilitate, rentabilitatea comercială (a veniturilor) reflectă
potenţialul (sau incapacitatea) societăţii de a realiza un excedent de valoare peste costurile totale
ale activităţii.
unde:
Rc = rentabilitatea comercială;
Pr net = profitul net;
Î = încasări totale.
1.2.1 Profitul: mod de calcul şi rolul său în firmele de turism
Orice întreprinzător are ca scop profitabilitatea activităţilor desfăşurate. Profitul net este
un rest ce revine deţinătorului de capital investit într-o afacere. Atât mărimea masei cât şi cea a
ratei profitului este influenţată de factori cu acţiune directă, indirectă, calitativă şi cantitativă.
Conţinutul rentabilităţii presupune ca fiecare activitate să corespundă unor nevoi reale, să
asigure recuperarea cheltuielilor sociale, să fie rentabilă, să contribuie la realizarea de profit.
Profitul reprezintă câştigul realizat din desfăşurarea unei activităţi, venitul ce revine
posesorului de capital pentru utilizarea acestuia ca factor producător de bunuri economice
destinate schimbului. În această accepţiune, maximizarea profitului constituie motivaţia oricărui
agent economic, criteriul major al rentabilităţii unităţilor economice, inclusiv cele din domeniul
turismului, fără realizarea căruia şi-ar înceta activitatea. Profitul se calculează ca excedent al
preţului cu care se vinde un produs, peste cheltuielile de producţie efectuate de agenţii
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
economici. În scopul orientării acţiunii lor, agenţii economici trebuie să dispună de informaţii şi
de o analiză financiară cât mai amplă. În cadrul acestora, locul cel mai important revine mărimii
şi dinamicii profitului care sunt relevate de mai mulţi indicatori dintre care doi sunt esenţiali:
masa şi rata profitului.
Masa profitului reprezintă suma totală dobândită sub formă de profit de un agent
economic, prestator de servicii turistice în cazul nostru, de o ramură - a turismului în speţă - sau
de economia unei ţări şi stabilită ca diferenţă între preţul de vânzare şi cost sau ca diferenţă între
venituri şi costuri. Aceasta se poate calcula, de asemenea, pe produs, constituind un reper foarte
important pentru selecţionarea nomenclatorului de produse adoptat de o unitate economică. Mai
mult, pentru a fi în consens cu accepţiunea oficial-legislativă privind profitul, acest indicator
trebuie să fie o mărime pozitivă (mai mare ca zero). Dacă este o mărime diferită de zero, dar
negativă, este vorba de pierdere, iar legislaţia confirmă că aceasta este opusul profitului, că
agentul care o înregistrează nu poate progresa.
Rata profitului este indicatorul care exprimă raportul procentual între masa profitului şi
costurile făcute pentru obţinerea acesteia, volumul capitalului sau cifra de afaceri. Când este
vorba de turism, rata profitului reprezintă rata de rentabilitate pe produs turistic, pe agent
economic prestator de servicii turistice sau pe ramura turismului aparţinătoare unui complex
economic naţional. Este deosebit de importantă pentru orientarea structurii activităţii economico-
sociale de profil turistic, pe produse şi componente ale acestui sector, fiind căutate cele care
oferă o rată cât mai înaltă. Dacă din calculul acestui indicator nu se obţine o cifră pozitivă (mai
mare ca zero) rezultă că nu se obţine profit, ci pierdere. Pierderea, indiferent dacă este relevată
de masa profitului, de rata acestuia sau de amândouă, nu are reglementare legislativă diferită de
cea a profitului; pierderea este legală în măsura în care a fost calculată respectând restricţiile
referitoare la determinarea profitului.
Ţinând seama de modul cum se calculează profitul în contextul semnificaţiei oficial-
legislative, rezultă că, atât din punct de vedere al producătorului (al celui ce realizează o
activitate lucrativă de natură turistică), cât şi al societăţii, se impune un singur mod de abordare -
acela al maximizării.
Într-o primă concluzie, putem spune că profitul producătorului din turism (PrT) este
diferenţa între încasările totale sau cifra de afaceri (adică între cantitatea de prestaţii vândute (Q)
înmulţită cu tariful (t) de comercializare pe piaţă) şi nivelul costurilor (Ca) activităţii turistice
analizate, respectiv:
Pr T = t * Q – Ca
unde,
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
t = tariful
Q = cantitatea vândută
Ca = costurile
Cu alte cuvinte, profitul producătorului din turism, şi nu numai, ca funcţie determinată de
cele două elemente (cifra de afaceri şi costurile), începe să se realizeze când productivitatea
marginală a fiecărui factor, exprimată valoric, este egală cu preţul său, ceea ce înseamnă că
producătorul va utiliza un factor de producţie în cantităţi tot mai mari atâta timp cât încasările
care decurg din utilizarea unor cantităţi suplimentare din acel factor vor fi superioare preţului
pieţei pentru factorul respectiv sau costul plătit pentru cantitatea (suplimentară) cu care a sporit
consumul acelui factor. Dacă avem în vedere caracterul complex al activităţii turistice, care
presupune permanent un anumit număr de factori, iar rezultatul este în funcţie de aceştia, rezultă
că producătorul îşi maximizează profitul mărindu-şi producţia de servicii (sporind deci cantitatea
de factori utilizaţi) atâta timp cât încasările ce decurg din creşterea cu o unitate a factorilor sunt
superioare costului acestora. Maximizarea factorilor sunt superioare costurilor acestora.
Maximizarea este o problemă care vizează atât masa, cât şi rata profitului, iar acţiunile
organizate în acest scop acoperă practic toţi factorii care concură la creşterea venitului şi
scăderea costurilor unei activităţi turistico-economice, precum şi opţiunile prestatorilor pentru o
activitate sau alta. În încercarea pentru realizarea acestui obiectiv-ţintă, fondurile-capital (mai
mari sau mai mici) se deplasează dintr-o activitate unde rata profitului este mai scăzută, în alta
unde este mai ridicată. Această mişcare constituie migraţia capitalului între diferitele sectoare ale
turismului, respectiv ale economiei naţionale. În calea acestui proces stau numeroase obstacole,
cum sunt: dificultatea pentru a pleca în altele, limitele capitalurilor disponibile care s-ar putea
îndrepta spre activităţile cu profituri mari, monopolul tehnologic, logistico - economic şi natural
de care dispun anumite firme pe piaţă etc., care fac foarte dificilă pătrunderea noilor veniţi în
respectivele activităţi. De aceea, ea trebuie interpretată ca o tendinţă care există şi trebuie
sesizată ca atare pentru că are o anumită influenţă în economia turismului, şi nu numai. Atât
mărimea cât şi dinamica ratei profitului activităţilor de turism sunt influenţate de numeroşi
factori. Chiar şi numai din modul de calcul al masei şi ratei profitului, se desprinde concluzia că
aceasta sintetizează, direct sau indirect, rezultatele a tot ceea ce se întâmplă (bine sau rău) într-o
unitate de turism, inclusiv influenţa (favorabilă sau defavorabilă) mediului economic în care se
acţionează şi la care ea trebuie să se adapteze sau să-l transforme pentru a-i fi cât mai favorabil.
Desigur, cel mai important factor este masa profitului ca venit al întreprinderii. Şi în cazul
turismului, între rata şi masa profitului relaţia este direct proporţională.
Masa profitului are, la rândul său, o condiţionare complexă în care se remarcă:
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
1. nivelul productivităţii sau randamentul factorilor care influenţează volumul
rezultatelor, fapt ce impune firmei turistice să se orienteze spre acţiuni care conduc la o
productivitate mai mare;
2. tarifele de vânzare şi costul, întrucât masa profitului este diferenţa dintre aceste două
elemente; orice scădere a costurilor şi creştere a tarifelor de vânzare a serviciilor turistice are
efecte pozitive în planul ratei profitului;
3. volumul, structura şi calitatea activităţii turistice, care acţionează asupra masei
profitului, atât individual, cât şi în combinaţia lor;
4. viteza de rotaţie a capitalului întrebuinţat în turism.
Profitul este egal cu diferenţa cu care capitalul obţinut îl depăşeşte pe cel investit, după
deducerea tuturor obligaţiilor sau profitul este egal cu diferenţa între venitul total şi costul total:
P=
Profitul exprimă expresia valorică a valorii nou create. Pentru a determina profitul
trebuie mai întâi să determinăm preţul de cost al unei unităţi de produs:
unde,
T.C.P. – total cheltuieli de producţie,
P.P. – programul de producţie,
Profitul se determină ca diferenţa dintre preţul de desfacere a întreprinderii şi costul unei
unităţi de produs. Rezultatul acestei diferenţe îl înmulţim la programul de producţie şi rezultă
profitul brut al întreprinderii, astfel:
Pr =Pd – Pc
Pr br = PP * Pr
Impozitul pe profit constituie 16 % indiferent de mărimea lui, şi se calculează prin
formula următoare:
Iprof = Pr br * 0,16
Profitul net este diferenţa între profitul brut şi impozitul pe profit:
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pnet = Pr br – Iprof
Dată fiind complexitatea activităţii turistice, este imposibilă surprinderea întregului
conţinut al rentabilităţii economice a acestuia doar prin intermediul unui singur indicator. În
consecinţă, este necesar să se alcătuiască un sistem de indicatori, prin intermediul cărora să se
comensureze diferitele laturi ale rentabilităţii domeniului respectiv.
Asa cum spunea Frank Kniglet „probabil nici o alta notiune sau concept nu e folosit in
discutiile economice cu o varietate uluitoare de intelesuri de sine-statatoare mai mare ca
profitul”.
Profitul se manifesta astfel ca o ratiune de a fi a unei intreprinderi, pe baza lui
constituindu-se veniturile la bugetul de stat, noi locuri de munca, functionarea activitatilor
necesare existentei unei tari.
In sens opus, cand intreprinderea are rezultate ce reflecta, de-a lungul unei perioade mari
de timp, incapacitatea ei de a produce beneficii, ea risca sa fie supusa procedurii de faliment, de
eliminare prin si din fenomenul de concurenta. Aceasta procedura e, de fapt, rezultatul unei
situatii in care agentul economic, din lipsa mijloacelor necesare, e pus in imposibilitatea de a-si
continua existenta sa de „producator de valoare” pe piata.
Sursa informationala de baza a rentabilitatii, contul de profit si pierdere, prezinta
cheltuielile si veniturile pornind de la departajarea activitatii desfasurate de întreprindere in
activitate de exploatare, financiara si extraordinara.
Activitatea de explatare incorporeaza operatiunile efectuate conform obiectului de
activitate al intreprinderii. Prin indicatorii caracteristici activitatii de exploatare se exprima
volumul de activitate desfasurat de întreprindere.
Activitatea financiara prezinta efectele participatiilor in capitalurile altor firme, ale
relatiilor cu societatile bancare precum si alte operatiuni financiare impuse de derularea
activitatii firmei.
Pornind de la premisa ca desfasurarea activitatii de exploatare implica si presupune
activitatea financiara, cele doua activitati formeaza activitatea curenta a firmei.
Activitatea extraordinara include operatiunile cu caracter accidental, de regula
nerepetative, care au loc independent de activitatea de exploatare si financiara, scapate de sub
controlul intreprinderii.
Rezultatul exploatarii, generat de decalajul dintre veniturile din exploatare si cheltuielile
aferente activitatii de exploatare, exprima de fapt rentabilitatea firmei independent de politica
financiara si fiscala. Acesta forma de exprimare a rentabilitatii pune in evidenta efectul activitatii
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
de exploatare, luand in considerare cheltuielile de productie, de comercializare si administrative,
precum si riscurile corespunzatoare.
Pentru firmele ce desfasoara activitate de productie, de prestari servicii sau comerciala,
de regula, dimensiunea si sensul pozitiv sau negativ al rezultatului net e dat de dimensiunea si
sensul rezultatului din exploatare.
Rezultatul financiar e dat de diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile
financiare.
Daca rezultatul exploatarii e efectul combinarii sau transformarii factorilor de productie
in bunuri, rezultatul financiar e efectul modificarii valorii instrumentelor financiare detinute de
firma, al gradului de indatorare al acesteia, al politicii de gestionare a excedentului de resurse
financiare ale intreprinderii. Cum efortul pe care il face o întreprindere are ca scop stimularea
activitatii de exploatare, in cazul in care din activitatea financiara se degaja pierdere, o situatie
normala ar caracteriza intreprinderea daca rezultatul exploatarii ar asigura acoperirea acesteia.
Atat rezultatul exploatarii cat si rezultatul financiar sunt componente ale rezultatului
corespunzator activitatii curente desfasurate de întreprindere, rezultatul prezentandu-se sub
denumirea de rezultat curent.
Rezultatul brut al exercitiului masoara rentabilitatea globala a activitatii firmei si e
sinteza capacitatii intreprinderii de a-si folosi eficient resursele si daca se ia in calcul impactul
fiscalitatii asupra rezultatului brut se determina rezultatul net al exercitiului.
Rezultatul net al exercitiului exprima excedentul sau deficitul de resurse asigurat prin
capacitatea firmei de gestionare a capitalurilor in cadrul activitatii desfasurate.
Gradul de remunerare al investitiilor, marimea resurselor lasate la dispozitia
intreprinderii in scopul dezvoltarii, sunt influentate direct de dimensiunea rezultatului net al
exercitiului.
Impozitul pe profit e stabilit cumulat, pentru toate cele trei tipuri de rezultate. In acest
context, investitorii si ceilalti utilizatori ai informatiei privind firma sunt privati de dreptul de a
cunoaste latura fiscala pentru fiecare tip de activitate in parte si implicit rezultatul net pe fiecare
activitate.
Interesul asupra unei forme sau alta a rezultatului activitatii intreprinderii difera in
functie de specificul utilizatorului informatiei. O societate bancara va fi interesata de
dimensiunea rezultatului curent al activitatii ajustat cu cheltuielile cu dobanzile, statul are interes
pentru rezultatul brut, iar investitorii urmaresc rezultatul net (fig.1)
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fig.1 Forme ale rezultatelor activitatii intreprinderii si utilizatorii informatiilor privind
dimensiunile inregistrate de rezultat
Factori care influenţează rentabilitatea firmelor de turism
De gradul de ocupare (Cuc) şi de nivelul tarifelor practicate depinde volumul încasărilor şi
respectiv rentabilitatea unităţii de cazare (hotel, motel, han/vilă, complex hotelier etc.).
Pentru a pune mai bine în evidenţă relaţia care există între rentabilitatea unei capacităţi
de cazare şi gradul ei de ocupare, este nevoie de exprimarea a două funcţii distincte, şi anume:
funcţia costurilor şi funcţia veniturilor.
Ca şi în alte sectoare de activitate, şi în turism avem de-a face cu două categorii de
costuri, respectiv costuri fixe şi costuri variabile. Primele, costurile fixe, sau convenţional
„constante” cum mai sunt denumite, conţin în cea mai mare parte amortismentele. În general, ele
nu depind de volumul activităţii turistice. Costurile variabile, în schimb, depind direct de
volumul activităţii, şi în primul rând, de gradul de ocupare realizat (exemplu, cheltuielile de
întreţinere, reparaţiile, consumul de materiale, combustibil, energie, salariile etc.). Prin urmare,
CT = CF + CV
unde:
CT = costul total;
CF = costul fix;
CV = costurile variabile.
Utilizatori ai informatiei Interes manifestat pentru:
Sistemul bancarRezultat curent, exclusiv cheltuielile cu dobanzile
Stat Rezultatul brut
Investitor Rezultatul net
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
La o analiză mai atentă observăm că relaţia de mai sus poate fi dezvoltată mai departe,
deoarece mărimea costurilor fixe (CF) depinde de numărul de locuri disponibile de cazare de-a
lungul unui an (L) şi cheltuielile fixe aferente lor pe o zi (cf), adică:
de unde rezultă că: CF = L * 365 * cf
La rândul lor, cheltuielile variabile se calculează în funcţie de numărul de turişti
înregistraţi şi cazaţi efectiv (T), durata medie a sejurului lor şi cheltuielile directe variabile
legate de cazarea unui turist pe o zi (cv), ceea ce ne permite să notăm:
CV= T * * cv .
În ceea ce priveşte veniturile, ele sunt influenţate de cel puţin următorii parametri:
- numărul turiştilor înregistraţi şi cazaţi într-un an (T),
- durata medie a sejurului ( ) şi
- tariful perceput pe o zi - turist (tf), deci:
V = T* * tf
Atunci când veniturile totale încasate (V) sunt egale cu costurile totale (CT), profitul
realizat (pr) va fi egal cu zero.
V = CT => pr = 0 , sau
T * * tf = (L * 365*cf) + (T* * cv)
Punctul în care se realizează această egalitate marchează ceea ce numim "pragul de
rentabilitate" al firmei turistice sau al hotelului. El este punctul critic unde profitul unităţii de
cazare va fi zero. Grafic, situaţia se prezintă ca în figura nr. 2.
Figura nr. 2 Pragul de rentabilitate
Costuri şi
încasări
Total încasăriProfit (+)
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cu alte cuvinte, punctul critic defineşte tocmai gradul de ocupare de la care unitatea
turistică începe să devină rentabilă, adică punctul de la care începe să obţină profit. Rezultă că,
ori de câte ori numărul de paturi ocupate în hotel va fi mai mic decât segmentul OÎmin de pe
abscisă, unitatea turistică va înregistra pierderi. Desigur, numărul maxim posibil a fi valorificabil
este egal cu capacitatea de cazare a hotelului. Punctul critic se determină rezolvând ecuaţia
următoare:
L * 365 * cf = T * * (tf - T * * cv )
L * 365* cf = T * *(tf-cv)
Evident, punctul critic nu este dat o dată pentru totdeauna. El este mobil, depinzând, în
primul rând, de nivelul tarifelor practicate cât şi de gradul de ocupare ai unităţii de cazare.
Fiecare indicator de rentabilitate din cei prezentaţi are o anumită putere cognitivă,
caracterizează o latură sau alta a rentabilităţii activităţii de cazare. Priviţi şi analizaţi în
ansamblul lor, permit aprecierea rentabilităţii prestaţiilor de cazare în toată complexitatea lor.
Pentru a determina pragul de rentabilitate avem nevoie de cheltuielile fixe, de cele
variabile şi de veniturile din vânzări.
Cheltuielile fixe se determină ca suma dintre uzură, salariul C.C.S., salariul muncitorilor
auxiliari, salariul muncitorilor de deservire şi contribuţia la salariu. Cheltuielile variabile se pot
determina ca diferenţă între cheltuielile totale şi cheltuielile fixe.
CAPITOLUL II
SISTEMUL DE INDICATORI AI RENTABILITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE TURISM
Costuri variabile
Costuri totale
Pierderi(-) Costuri fixe
( P rentabilitate )
V = CT (y)
Grad de ocupare 0Î min
E
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Ca fenomen şi activitate umană, turismul prezintă o serie de particularităţi care-şi pun
amprenta asupra organizării evidenţei economice, a sistemului informaţional, a procesului de
analiză şi decizie, aspecte de care trebuie să se ţină cont la construirea indicatorilor turismului.
Turismul este o activitate eterogenă şi în consecinţă corelaţiile dintre elementele sale
constitutive sunt foarte numeroase. Fiind o ramură de polarizare acoperă o arie largă de activităţi
atât specifice (cazare, agrement) cât şi activităţi aparţinând altor ramuri (transport, circulaţia
mărfurilor, alimentaţie publică, ocrotirea sănătăţii etc.). Aceasta caracteristică se reflectă în
structura complexă a sistemului de indicatori în conţinutul şi metodologia concretă de calcul şi
analiză a fiecăruia.
Sistemul de indicatori este influenţat şi de formele de turism practicate:
turism organizat - desfăşurat pe bază de contracte;
turism neorganizat - deţinătorul de bază materială este confruntat cu incertitudinea
utilizării complete a resurselor sale materiale şi umane;
turism itinerant;
turism de sejur;
turism balneomedical, etc. .
Pentru caracterizarea de ansamblu a activităţii de turism se utilizează sistemul de
indicatori prezentat în figura nr. 3.
SISTEMUL DE INDICATORIAI ACTIVITĂŢII DE TURISM
UTILIZAŢI DE O.M.T.INDICATORI AI CIRCULAŢIEI TURISTICE
1. Sosiri internaţionale la frontieră
1.1 Sosiri internaţionale
- Turişti
- Pasageri in
croaziera
- Vizitatori
- Excursionişti
1.2 Sosiri internaţionale pe regiuni
1.3 Sosiri internaţionale pe mijloace de
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pentru caracterizarea sintetică a activităţii firmei de turism se pot utiliza următorii
indicatori:1
1. Volumul încasărilor totale (Ît)
Turism intern –RON;
Turism internaţional - RON;
- valută;
2. Încasarea medie pe turist şi încasarea medie pe zi turist :
1) Gabriela Stanciulescu - Managementul operaţiunilor de turism
- transport- cazare- masă- tratament- agrement- servicii suplimentare- vânzări mărfuri- schimb valutar- alte servicii, taxe etc.
- Feroviar Rutier
Aerian Naval
1.4 Sosiri internaţionale după scopul
Afaceri Vacanţe
2. Număr turişti înregistraţi
în spaţiile de cazare
3. Număr înnoptări
4. Durata sejurului
Interni
Externi
5. Călătorii în străinătate - plecări
6. Cazare
Număr turişti cazaţi
Număr de paturi
Coeficient de utilizare
Fig. Nr. 3. Sistemul de indicatori ai activităţii de turism
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
unde:
Σ It = încasări totale;
încasarea medie pe un turist;
Nrt = număr de turişti;
încasarea medie pe zi turist;
Nrzt= numărul de zile- turişti (înnoptări).
3. Volumul cheltuielilor totale ( Cht )
turism intern - RON
pentru
turism internaţional - RON
- valută
4. Cheltuiala medie pe turist şi cheltuiala medie pe zi-turist:
şi, respectiv :
unde:
Σ Cht = cheltuieli totale;
cheltuiala medie pe turist;
cheltuiala medie pe zi turist;
5. Venitul brut (profitul brut), rezultantă a diferenţei dintre volumul încasărilor totale şi
volumul cheltuielilor totale :
Vn = Σ Ît – Σ Cht,
unde:
Vn= venitul brut;
Σ Ît = volumul încasărilor
ΣCht = volumul cheltuielilor
- transport- cazare - masă- tratament
- agrement- servicii suplimentare- vânzări mărfuri- schimb valutar- alte servicii, taxe etc.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
6. Rata rentabilităţii ( profitului) (Rr %), care se calculează ca un raport între totalul
profitului şi totalul mijloacelor care le-au creat.
Determinarea acestui indicator se poate realiza în trei variante:
a)
unde:
Rp % = rata profitului
Σ P = volumul profitului
Σ Ît = volumul încasărilor
b)
unde:
Rp% = rata profitului
Σ P = volumul profitului
Σ Cht = volumul cheltuielilor
c)
unde:
rata profitului ;
Σ P = volumul profitului
Σ Ff = volumul fondurilor fixe
Σ MC = volumul mijloacelor circulante
7. Productivitatea muncii (w), care exprimă gradul de utilizare a forţei de muncă
* anuală brută :
unde: w = productivitatea muncii
Σ It = volumul încasărilor anuale
N = număr mediu scriptic al lucrătorilor pe un an
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
* anuală netă :
unde:
W = productivitatea muncii
Σ P = volumul profitului
N = număr lucrători operativi;
8. Volumul acumulărilor totale (A t), arată, în mărime absolută, rentabilitatea cu care îşi
desfăşoară activitatea obiectivul, după punerea în funcţie. Acumulările (A t) se determină prin
diferenţa dintre totalul încasărilor şi totalul cheltuielilor, la care se adaugă taxa pe valoare
adăugată, respectiv:
A t = I t – C t + T.V.A.
unde:
A t = volumul acumulărilor
I t = totalul încasărilor
C t = totalul cheltuielilor
T. V. A. = taxa pe valoare adăugată
În ceea ce priveşte exprimarea rentabilităţii economice, în literatura de specialitate
opiniile sunt polarizate în două direcţii:
a) prima, în care demersurile teoretice sunt în favoarea unui singur indicator sintetic al
rentabilităţii, de regulă întemeiat pe venitul net al unităţilor şi respectiv produsul intern brut la
scara întregii economii;
b) a doua, în care se opinează pentru un sistem de indicatori, în ideea surprinderii
întregului conţinut al rentabilităţii oricărei activităţi economico-sociale (aceasta este de fapt şi
adoptată de practica economică).
Construirea sistemului de indicatori ai rentabilităţii activităţii de turism se bazează pe
principiile generale ale calculului rentabilităţii, pe structura resurselor utilizate, pe componentele
eforturilor şi efectelor.
Indicatorii de exprimare a eforturilor, abordaţi prin prisma celor două categorii de resurse
(ocupate şi consumate) sunt prezentaţi sintetic în figura nr. 4.
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
În determinarea efectelor ce urmează a fi luate în calculul indicatorilor de rentabilitate,
trebuie să se ţină seama de două variabile fundamentale: spaţiul producerii efectelor şi categoria
de resurse ale cărei efecte se calculează.
În ceea ce priveşte spaţiul (sau aria) producerii efectelor ce urmează a fi distinse: efecte
economice în spaţiul sau perimetrul funcţional al unităţilor turistice prestatoare de servicii
(indiferent de nivelul organizatoric); efecte economico-sociale şi educative În spaţiul activităţii
umane a beneficiarilor serviciilor turistice.
Referitor la categoria resurse umane, este indiscutabil că trebuie avute în vedere numai
cele intrate în circuitul economic implicat în realizarea produsului turistic sau altui efect util al
unei activităţi din sfera organizatorică a unităţilor de turism. Aşadar, în evaluarea activităţii
agenţilor economici din turism se operează cu efecte economice produse în spaţiul propriu de
activitate.
Celelalte tipuri de efecte economico-sociale şi educative se au în vedere complementar în
decizia macroeconomică de alocare a resurselor pentru dezvoltarea ramurii şi în politica tarifelor
pentru serviciile prestate. Prezentate sintetic, eforturile economico-sociale ale activităţii de
turism se înfăţişează conform schemei din figura nr. 4.
Fig. Nr. 4 Schema indicatorilor de exprimare a resurselor
Indicatorii resurselor (eforturilor) construiţi pe baza :
Resurselor ocupate, exprimate fizic sau valoric
prin:
Resurselor consumate exprimate valoric prin:
Forţa de muncă înturism
Baza materială turistică
Fonduriletotale
Resursele naturale şi antropice
- capacitatea de prestaţie;- valoarea medie a fondurilor fixe- valoarea medie a fondurilor fixe active;
- suma amortizării;- cheltuieli cu chiria localului şi a inventarului;
- cheltuieli totale aferente prestaţiilor;- cheltuieli materiale;
- cheltuieli cu amenaja- rea şi întreţinerea plajelor, pârtiilor de schi, a monumentelor
Resursele intrate în circuitul activităţii turistice
- cheltuieli cu munca vie- fond de salarii- cheltuieli materiale
- numărul mediu al personalului muncitor;- numărul mediu al personalului operativ;- fondul total de timp de muncă ;
- valoarea medie a fondurilor circulante (consum de mijloace circulante);- valoarea medie a fonduri- lor de circulaţie;- soldul mediu al mijloace- lor circulante
Mijloace circulante
- cheltuieli materiale- cheltuieli cu combustibilul şi energia;- mărfuri la preţ de reaprovizionare;- uzura obiectelor de inventar ;
- valoarea medie anuală a fondurilor fixe şi a mijloacelor circulante;
- suprafeţe turistice amenaja- bile (plajă, domeniul schiabil etc.);- monumente culturale şi istorice
2.1 Indicatori de evaluare a rentabilităţii firmelor de turism
În seria indicatorilor rentabilităţii economice sunt inclusi2:
ratele rentabilităţii;
cash-flow-ul;
productivitatea personalului
pragul de rentabilitate;
Rentabilitatea poate fi pusă în evidenţă la mai multe niveluri ale rezultatului, între cifra
de afaceri fără T.V.A. şi valoarea adăugată, pe de o parte, şi profitul net, pe de altă parte. Fiecare
nivel al rezultatului poate fi raportat la :
a) cifra de afaceri, pe aceasta cale determinându-se rentabilitatea activităţii sau
comercială; ratele obţinute prin raportarea la cifra de afaceri sunt cunoscute ca rate de marjă;
b) capitalurile investite, rezultând rentabilitatea economică; capitalurile investite se
determină prin adăugarea la investiţia brută (activul imobilizat) a nevoii de fond de rulment de
exploatare;
c) capitalul propriu, obţinându-se rentabilitatea financiară;
d) cheltuieli, determinându-se rentabilitatea cheltuielilor;
Adoptarea unui anume nivel al rezultatului pentru calculul rentabilităţii se face şi în
funcţie de situaţia concretă. Astfel, din punct de vedere al înregistrării amortizării, întreprinderile
hoteliere se împart în două categorii:
- întreprinderi care şi-au finanţat crearea propriului patrimoniu, în legătură cu care
procedează la înregistrarea amortizării;
- întreprinderi care utilizează mijloace care nu le aparţin (prin închiriere, leasing) sau în
cazul cărora – dată fiind vechimea patrimoniului – amortizarea deţine o pondere redusă.
Pentru întreprinderile din prima categorie, rata rentabilităţii ar trebui apreciată cu ajutorul
E.B.E., adică al nivelului rezultatului de dinainte de deducerea amortizării;
Rr =
Indicatorul este cunoscut ca rata marjei brute de exploatarea. Totodată, se dovedeşte
expresiv termenul de recuperare a investiţiei.
2 Lupu, N. – Hotelul-economie si management, Ed. ALL BECK, Bucuresti, 2002
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pentru întreprinderile care nu înregistrează amortizare sau cu o cotă scăzută a acesteia,
rentabilitatea se apreciază pe baza profitului curent după impozitare.
Frecvent, rata rentabilităţii activităţii este calculată ca raport între profitul net şi cifra de
afaceri:
Rr=
Indicatorul este cunoscut ca rata profitului sau rata marjei (comerciale) nete.
Adesea, în primul an de funcţionare, rezultatul activităţii este negativ (pierdere). După
trei ani de funcţionare, rezultatul cumulat al exerciţiilor pentru întreaga perioadă ar trebui să fie
pozitiv (profit). Exerciţiul financiar al celui de-al doilea an se poate încheia şi el cu profit, fără
însă ca pierderea primului an să poată fi întotdeauna compensată.
De asemenea în afara E.B.E. şi PN, se utilizează valoarea adăugată:
Rr=
Indicatorul este cunoscut sub numele de „rata valorii adăugate”.
O importanţă particulară prezintă productivitatea investiţiei exprimată prin formula:
Wi =
unde:
= cifra de afaceri medie anuală;
Ci = capitaluri investite;
V.A. = valoarea adăugată.
Un astfel de indicator, ca şi celelalte rate ale rentabilităţii economice şi, respectiv,
financiare, se dovedeşte relevant pentru hotelurile construite recent. Nivelul productivităţii
investiţiei este de 25-60%, în funcţie de prezenţa sau absenţa restaurantului, rata ocupării etc.
Pagina 23 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cash-flow-ul reprezintă soldul fluxurilor nete de trezorerie, al intrărilor şi ieşirile de
fonduri din întreprindere. Teoria şi practica din diverse ţări oferă mai multe expresii de calcul al
cash-flow-ului.
A. Conform abordării aditive, cash-flow-ul cuprinde:
- amortizarea;
- provizioanele cu caracter de rezervă;
- profitul brut sau profitul net.
B. Potrivit modelului german, cash-flow-ul net se determină astfel:
Profit din exploatare (brut)
– impozit pe profit
=PROFIT NET DIN EXPLOATARE (OPERATIONAL)
+ amortizare
= CASH-FLOW BRUT
– creşterea necesarului de fond de rulment de exploatare
– investiţii în capital fix
= CASH-FLOW NET DIN EXPLOATARE
+ cash-flow din afara exploatării
= CASH-FLOW NET TOTAL
Pentru hotelurile si restaurantele din Franta se recomanda utilizarea urmatoarei formule:
Cash-flow net = Flux de incasari- flux de plati
Pe de o parte:
Profit din exploatare (brut)
-cheltuieli financiare pentru credite
= Profit din exploatare rectificat
-impozit pe profitul din exploatare recificat
+ amortizare
+ provizioane
+ incasari din vanzarea de active imobilizate
+ imprumuturi primite
= Flux de incasari
Pagina 24 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe de alta parte:
Cresterea necesarului de fond de rulment
+ costul investitiilor anuale
+ rambursarea imprumuturilor
= Flux de plati
C. Cash-flow-ul rezidual se determină prin deducerea din cash-flow-ul net a sumelor
rambursate în contul creditului pentru investiţie, precum şi a profitului distribuit sub formă de
dividende.
Selecţia investiţiilor apelează la criterii de rentabilitate care integrează în formula de
calcul cash-flow-ul net anual.
Productivitatea personalului (muncii) se calculează astfel:
În general, productivitatea creşte o dată cu dimensiunile hotelului.
Pragul de rentabilitate (punctul mort, punctul critic) este rata ocupării pentru care nu
există nici profit, nici pierdere. Determinarea sa are la bază disocierea cheltuielilor fixe de
cheltuielile variabile. În acest punct cifra de afaceri egalează cheltuielile totale. Şi-a făcut
apariţia în calculul economic în S.U.A., în 1903.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.) permite punerea în evidenţă a
rentabilităţii la mai multe nivele ale rezultatului. Tabloul S.I.G. este un instrument al analizei
financiare. Restrâns la indicatorii cu aplicabilitate la activitatea hotelieră, tabloul S.I.G. are
următoarea configuraţie:
Cifra de afaceri fără T.V.A.(CA)
- consumuri ale exerciţiului provenind de la terţi
= Valoarea adăugată
- impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
Pagina 25 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- cheltuieli de personal
= Excedentul brut din exploatare (E.B.E)
amortizări şi provizioane
= Profitul din exploatare
+ venituri financiare
cheltuieli financiare
= Profit curent
+ venituri exceptionale
cheltuieli extceptionale
impozit pe profit
= Profitul net (P.N.)
Cu acelaşi conţinut, unii autori utilizează expresia „rezultatul exploatării” pentru profitul
din exploatare, „rezultatul curent al exerciţiului” pentru profitul curent, „rezultatul exerciţiului
înainte de impozitare” pentru profitul brut, „rezultatul net al exerciţiului” pentru profitul net.
2.1.1 Indicatori ai rentabilităţii activităţii de cazare
2.1.1.1. Caracteristici ale activitatii de cazare
Serviciul de cazare, în literatura de specialitate este considerat un serviciu de baza ce
vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortului pentru adăpostirea şi odihna
calatorului.
Cazarea este funcţia principală a unităţilor hoteliere indiferent de mărimea, tipul,
categoria de confort, gradul de dotare al acestora. Ea presupune existenta unui spaţiu şi a
echipamentului necesar asigurării condiţiilor de odihna şi de igiena a turistului. Odihna turiştilor
în spaţiul de cazare este condiţionată de amplasarea acestora, de insonorizarea camerelor în
raport cu zonele de mare circulaţie (scări, lifturi, culoare de trecere, holuri de staţionare) din
interiorul unităţii, de mişcarea personalului. Condiţiile de igiena sunt dependente de calitatea
echipamentului sanitar, de buna funcţionare şi întreţinere a acestora, de existenţa obiectelor de
inventar destinate igienei personale şi de frecvenţa înlocuirii lor. Pe lângă acestea, realizarea
serviciului de cazare vizează crearea condiţiilor pentru desfăşurarea unor relaţii sociale; este
Pagina 26 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
astfel necesară existenţa unor spaţii amenajate pentru primirea turiştilor, desfăşurării unor
întâlniri cu prietenii sau de afaceri, realizarea unor manifestări ştiinţifice ş.a.
2.1.1.2. Indicatori de evaluare a activitatii de cazare
Pentru reflectarea rentabilităţii activităţii de cazare se foloseşte un sistemul de indicatori,
construit pe baza celor mai semnificativi:
* indicatori de efort:
- numărul mediu al personalului muncitor (Np),
- valoarea medie a capitalului fix (F),
- cheltuieli totale ale activităţii de cazare (Ch),
- cheltuieli cu personalul (Fs),
- capacitatea disponibilă exprimată în locuri sau locuri-zile (CD)
* şi indicatori de efect:
- încasări din prestaţii hoteliere (I),
- încasări din prestaţii suplimentare (ls),
- venitul net (Vn),
- profitul (Pr),
- taxa pe valoare adăugată (T.V.A.).
Sistemul prezentat poate fi completat, după necesităţi, şi cu alţi indicatori de efort,
respectiv de efect, prin combinarea cărora pot rezulta şi alte posibilităţi de evaluare a
rentabilităţii. Serviciul de cazare, în literatura de specialitate este considerat un serviciu de baza
ce vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortului pentru adăpostirea şi odihna
calatorului.
Cazarea este funcţia principală a unităţilor hoteliere indiferent de mărimea, tipul,
categoria de confort, gradul de dotare al acestora. Ea presupune existenta unui spaţiu şi a
echipamentului necesar asigurării condiţiilor de odihna şi de igiena a turistului. Odihna turiştilor
în spaţiul de cazare este condiţionată de amplasarea acestora, de insonorizarea camerelor în
raport cu zonele de mare circulaţie (scări, lifturi, culoare de trecere, holuri de staţionare) din
interiorul unităţii, de mişcarea personalului. Condiţiile de igiena sunt dependente de calitatea
echipamentului sanitar, de buna funcţionare şi întreţinere a acestora, de existenţa obiectelor de
Pagina 27 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
inventar destinate igienei personale şi de frecvenţa înlocuirii lor. Pe lângă acestea, realizarea
serviciului de cazare vizează crearea condiţiilor pentru desfăşurarea unor relaţii sociale; este
astfel necesară existenţa unor spaţii amenajate pentru primirea turiştilor, desfăşurării unor
întâlniri cu prietenii sau de afaceri, realizarea unor manifestări ştiinţifice ş.a. Activitatea de
cazare poate fi cuantificată cu ajutorul unor indicatori fizici şi valorici prezentaţi in figura 5.
Fig.5. Sistemul de indicatori ai activităţii de cazare
În sistemul indicatorilor de rentabilitate a activităţii de cazare, cei mai uzitaţi de teoria
economică sunt:
a) Productivitatea muncii (W) în expresie:
Pagina 28 din 83
INDICATORI
FIZICI VALORICI
Nr. de turişti din care:
- români;- străini;
Nr. de zile-turist dincare:- români;
- străini;
Capacitate de cazare
Încasări totale din activităţile de cazare
Încasarea medie pe turist
Încasarea medie pe zi-turist
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- valorică:
- fizică
unde:
Î = volumul încasărilor;
Np = numărul personalului muncitor;
N = numărul de înnoptări realizate anual;
b) încasarea medie pe unitatea de prestaţie ( ) este un indicator specific acestei activităţi
(de tipul efect-efect), rezultat prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, exprimată în
locuri sau locuri-zile :
sau ;
c) Cheltuielile la 1000 RON încasări ( ), exprimă consumul de muncă vie şi
materializată, ocazionat de realizarea unui anumit volum al serviciilor şi corespunzător unei
anumite sume a încasărilor ,
d) Cheltuieli medii pe unitatea de prestaţie , reprezintă un indicator specific ce
reflectă consumul de resurse pe loc sau loc-zi
sau ;
e) Rata rentabilităţii sau profitului ( r % ) este unul din cei mai sintetici indicatori de
rentabilitate. În funcţie de baza de raportare, rata rentabilităţii se poate exprima prin:
- raportul profitului faţă de suma încasărilor :
- ca raport între profit şi fondurile ocupate (fonduri fixe şi mijloace circulante), modelul
de calcul fiind:
;
Pagina 29 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- ca raport între profit şi suma costurilor : ;
f) Profitul pe unitatea de prestaţie (b) - ( loc sau loc-zi), respectiv :
unde Cu = numărul unităţilor de prestaţie ;
g) Coeficientul de utilizare a capacităţii (Cuc ) este un indicator sugestiv de apreciere a
rentabilităţii cazării, calculat ca raport între capacitatea de cazare efectiv utilizată (Cu ) la un
moment dat sau într-o perioadă de timp şi capacitatea de cazare maxim posibilă (nr. locuri x 365
zile sau nr. locuri x 90 ; 120 zile, perioada de funcţionare a unităţii) :
, unde:
Cuc = coeficientul de utilizare a capacităţii (%) (sau gradul de ocupare);
Cu = capacitatea efectivă utilizată (nr. de înnoptări sau nr. zile turişti înregistrate);
Cmax = capacitatea maximă de cazare ( nr. locuri x nr. zile de funcţionare);
unde,
Nt = număr de turişti;
= sejur mediu (zile);
2.1.2.Indicatori ai rentabilitatii activitatii de alimentatie publica
2.1.2.1. Caracteristici ale serviciilor de alimentaţie
Serviciile de alimentaţie reprezintă una din laturile importante ale produsului turistic, ele
încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică, serviciile de
alimentaţie publică pentru turişti nu sunt destinate să satisfacă în exclusivitate doar nevoile
turistului, ea se asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar dinamica ei este din ce în ce
mai mult influenţată de evoluţia circulaţiei turistice.
Privită prin prisma calităţii sale, de componentă a serviciilor de bază, alimentaţia publică
întregeşte calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea
ofertei turistice cu multiple implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.
Pagina 30 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Totodată, serviciile de alimentaţie trebuie să întrunească şi câteva cerinţe specifice precum cele
menţionate mai jos.
Ele trebuie să fie prezente în toate momentele cheie ale consumului turistic ( la puncte de
îmbarcare, în mijloace de transport, la locurile de destinaţie şi sejur, la locurile de agrement).
Numai astfel, serviciul de alimentaţie publică va răspunde scopului şi anume, acela de a asigura
ansamblul condiţiilor pentru ca turistul, aflat temporar în afara reşedinţei sale permanente, să
dispună de hrana necesară adecvată.
O altă trăsătură este dată de necesitatea existenţei unei tipologii largi de unităţi de
alimentaţie pentru turişti, capabilă să satisfacă o paletă diversificată de preferinţe. Şi în turismul
românesc se pot întâlni mai multe tipuri de unităţi de alimentaţie publică. Ele pot fi definite ca
unităţi comerciale ce au ca obiect de activitate pregătirea, prezentarea şi servirea de preparate
culinare, de cofetărie-patiserie, băuturi cât şi oferirea unor servicii specifice aferente consumului
acestora în cadrul unei ambianţe plăcute, de destindere şi bună dispoziţie pentru consumatori.
Tabel. Nr. 1 Corelaţia necesară între categoriile de confort ale unităţilor de cazare
şi alimentaţie pentru turişti în
România
Categoria unităţilor de alimentaţie
Categoria unităţii de cazare
Lux 5 şi 4 stele
Categoria I 3 şi 2 stele
Categoria II şi III 1 stea
Criteriile utilizate pentru clasificarea unităţilor de alimentaţie destinate servirii turiştilor
în cele 4 categorii (lux, I, II, III) se referă la:
- felul construcţiilor şi instalaţiilor;
- amenajările şi dotările interioare din saloane;
- dotarea cu inventar de servire;
- serviciile suplimentare oferite consumatorilor;
- nivelul de calificare a personalului unităţii.
Altă caracteristică a serviciului de alimentaţie publică decurge din necesitatea de a
răspunde în egală măsură cerinţelor turiştilor autohtoni şi celor străini. Astfel, în structura
produselor comercializate trebuie sã fie prezente preparate din bucătăria naţională şi cea
internaţională, din cea specifică anumitor ţări şi zone.
Pagina 31 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Componentă de prim ordin în structura ofertei turistice, alimentaţia publică se
recomandă, pe zi ce trece, ca un domeniu cu multiple şi noi posibilităţi în ceea ce priveşte
ridicarea calităţii servirii turistice în condiţii de înaltă rentabilitate şi eficienţă. Ţinând seama de
faptul că turistul cheltuieşte o parte însemnată din bugetul său de timp (20(25%) în unităţile de
alimentaţie publică, o atenţie deosebită se acordă atracţiei pe care acestea o exercită contactelor
sociale ce se pot realiza în cadrul lor. Cunoaşterea tuturor aspectelor ce evidenţiază relaţia
alimentaţie publicã - turism reprezintă o cerinţă importantă pentru promovarea activităţii
firmelor de turism.
2.1.2.2. Activitatea de producţie şi servire a turiştilor în unităţile de alimentaţie publică
Organizarea procesului de producţie şi de servire în asemenea unităţi sunt influenţate de
o serie de factori specifici cum sunt:
afluenţa diferită a turiştilor în timpul zilei cât şi chiar în cursul săptămânii, funcţie de
tipul unităţii (restaurant, cofetărie etc.), de amplasarea ei. Aceasta, la rândul ei, influenţează
intensitatea procesului de producţie a preparatelor culinare, a vânzărilor, utilizarea raţională,
rentabilă, a resurselor (îndeosebi umane);
produsele culinare se comercializează, de regulă, imediat sau la foarte scurt timp după
preparare. Ele nu se pot conserva mai mult timp. Acest fapt impune organizarea producţiei pe
sortimente şi cantităţi în strânsă corelaţie cu frecvenţa consumatorilor şi preferinţele lor;
producţia de preparate culinare trebuie să fie diversificată, de foarte bună calitate şi într-o
structură sortimentală diversificată pentru a satisface un evantai larg de turişti interni şi
internaţionali. Producţia culinară optim diferenţiată atrage noi segmente de consumatori,
promovează vânzările şi asigură rentabilitatea unităţilor de alimentaţie publică.
Procesul de producere a preparatelor culinare în unităţile de alimentaţie pentru turişti
poate să cuprindă două faze:
prelucrarea primară a materiilor prime şi semifabricatelor (sortarea, spălarea, porţionarea
etc.) în spaţii special amenajate şi rezervate;
pregătirea termică, la cald, în laborator sau bucătărie.
Stabilirea structurii sortimentale a preparatelor şi a cantităţilor lor zilnice în fiecare
unitate de alimentaţie publică se face în baza unui plan-meniu de către bucătarul şef împreună cu
şeful de unitate cu cel puţin o zi înainte. Planul-meniu cuprinde sortimentele de preparate şi
numărul de porţii din fiecare sortiment ce urmează a fi pregătit şi care sunt în funcţie de cererea
Pagina 32 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
consumatorilor, de stocurile de materii prime disponibile, de posibilităţile de producţie (sezon),
de tipul unităţii cât şi de rentabilitatea fiecărui preparat.
O preocupare constantă a conducerii unităţilor de alimentaţie publică constă în creşterea
productivităţii muncii la producţia de preparate culinare, în sporirea rentabilităţii unităţilor. Ea se
poate realiza pe următoarele căi:
sporirea volumului producţiei şi a vânzărilor prin lărgirea segmentului de consumatori şi,
prin aceasta, utilizarea mai bună timpului personalului, a utilajelor şi instalaţiilor de producţie;
creşterea gradului de mecanizare a unor operaţii repetitive, cu consum mare de muncă
vie;
organizarea producerii centralizate, în cadrul firmei, a unor semipreparate sau preparate
culinare pentru a putea promova progresul tehnic;
aprovizionarea la timp şi completă cu materii prime de calitate, în structura necesară
producţiei;
organizarea raţională a locurilor de muncă, a spaţiilor de producţie;
normarea consumului de timp de muncă pentru diverse activităţi şi, pe această bază,
raţionalizarea necesarului de personal şi asigurarea unui nivel mai ridicat al randamentului
muncii;
realizarea unei diviziuni optime a muncii în cadrul personalului unităţii comerciale şi
precizarea clară a obligaţiilor la fiecare loc de muncă;
întărirea disciplinei şi a ordinii în activitatea de producţie şi de comercializare a
produselor.
Pentru o ocupare mai bună a capacităţilor unităţilor de alimentaţie publică apare necesar
promovarea mai susţinută a vânzărilor şi îmbunătăţirea modului de servire a consumatorilor.
Servirea civilizată presupune pregătirea prealabilă a spaţiilor comerciale pentru primirea
turiştilor consumatori. De asemenea, se impune pregătirea şi a personalului de servire (a
ospătarilor, de exemplu) la începerea programului (aranjarea şi distribuirea meselor între
ospătari, cunoaşterea meniului şi a preţurilor produselor de către ospătari, casieri etc.).
2.1.2.3. Forme şi indicatori de evaluare a serviciilor unităţilor de alimentaţie pentru
turişti
Pagina 33 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Caracterizarea, sub aspect economic, a unităţilor de alimentaţie pentru turişti se poate
face cu ajutorul unor indicatori cum ar fi:
a) investiţia specifică (i) pe un loc la masă (în cazul analizei unor variante de proiect):
RON/loc la masă, unde:
is = investiţia specifică pe un loc la masă;
I = valoarea totalã a investiţiei pentru înfiinţarea unităţii respective de alimentaţie
publică;
Nr lm = numărul de locuri la mese;
b) vânzarea medie pe un loc la masă sau pe metru pătrat sală de consum:
RON/loc la masă, unde:
v = vânzarea medie pe un loc la masă;
D = volumul vânzărilor totale dintr-o anumită perioadă de timp;
c) vânzarea medie din producţie proprie (vp) pe un loc la masă:
RON / loc la masă, unde:
ppv = vânzarea medie din producţie proprie ;
Dpp = vânzările din producţie proprie dintr-o anumită perioadă de timp;
Nr lm = număr de locuri la mese;
d) productivitatea muncii (Wp) personalului de producţie:
, unde:
= numărul mediu al personalului de producţie;
e) productivitatea orară medie (Wh) în unitatea de alimentaţie publicã:
Pagina 34 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
, unde:
Nom-ore = numărul om-ore lucrate de personalul unităţii de alimentaţie publică într-o
anumitã perioadă de timp;
f) rata rentabilităţii economice (Rr ec) a unităţii de alimentaţie publică:
, unde:
Pn = profitul net obţinut într-o anumită perioadã de activitate de unitatea respectivã;
g) consumul mediu pe un client (Cl):
, unde:
NrCl = numărul de clienţi dintr-o anumitã perioadă;
h) afluxul consumatorilor pe un loc la masă (alm):
i) coeficientul de utilizare a capacităţii de servire a unităţii de alimentaţie pentru turişti
(Ks), se poate calcula ca raport între volumul total al vânzărilor realizate într-o anumitã
perioadă de timp şi capacitatea (teoretică) de servire a unităţii respective (Cpt):
Volumul producţiei proprii de preparate culinare, în unităţi fizice, pentru o anumită
perioadă de timp (lună, zi) , poate fi stabilit cu relaţia de calcul următoare:
, unde:
volumul programat al producţiei proprii de preparate culinare, în unităţi fizice
(porţii de mâncare) ;
numărul mediu zilnic de turişti consumatori în perioada considerată;
numărul mediu de porţii de mâncare servite de un turist;
numărul de zile de funcţionare a unităţii de alimentaie în perioada respectivă.
Pagina 35 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
La calculul capacităţii de servire se va ţine seama de timpul maxim disponibil de
funcţionare a unităţii respective.
Rentabilitatea unităţii de alimentaţie publică este influenţată şi de existenţa altor spaţii de
servire, cum ar fi:
- barul de zi aflat în aceeaşi incintă;
- bufetul, cu expunerea de produse preparate şi semipreparate în vitrine.
2.1.3. Indicatori ai rentabilitatii agrementului pentru turişti
2.1.3.1. Agrementul: concept şi rolul său în realizarea unui sejur turistic agreabil
Agrementul poate fi definit prin ansamblul mijloacelor materiale şi al activităţilor umane
capabile să asigure turistului individual sau a unui grup de turişti, o stare de bună dispoziţie, de
plăcere şi care dau senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri creând o impresie şi o amintire
plăcută. Această accepţiune evidenţiază, pe de o parte diversitatea activităţilor de agrement şi
multitudinea planurilor pe care ele se manifestă iar pe de altã parte, faptul cã agrementul se
constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor, ceea ce îi conferă
statutul de componentã de bază a prestaţiei turistice.
În concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea lui
fizică şi psihică, dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul satisfacerii unor nevoilor fizice,
activităţile sportive, cele care pun în mişcare organismul uman, de la simpla plimbare până la
realizarea de performanţe, deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihicã, activităţile
culturale distractive şi cele instructiv-educative au un rol hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea
unei atmosfere de destindere, de amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului
de cunoştinţe al turistului. Totodată, agrementul reprezintă pentru firma de turism, un mijloc
important de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor sale. De asemenea,
agrementul stimulează circulaţia turistică fiind o sursã importantã de încasări, de creştere a
rentabilităţii economice.
Agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică a turistului, divertismentul şi
dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care
pun În mişcare organismul de la simpla plimbare până la realizarea unor performante deţin un
loc important. În ceea ce priveşte latura psihică, activităţilor cultural-distractive şi celor
instructiv-educative le revine un rol hotărâtor deoarece ele au ca obiect crearea unei atmosfere de
Pagina 36 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
destindere, amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale
turistului.3
Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în
amenajarea zonelor turistice. Activităţile de agrement se pot structura în funcţie de:
- locul unde ele se desfăşoară;
- nivelul de organizare (unitate de cazare, alimentaţie publicã, staţiune);
- forma de participare a turiştilor.
2.1.3.2. Tipologia echipamentelor de agrement turistic
Echipamentele de agrement din staţiunile turistice pot fi structurate în patru categorii şi
anume:
a) legate de natură: terenuri de călărie, parcuri naturale, zoologice, muzee oceanografice;
b) cu caracter sportiv care, la rândul lor, pot fi pentru sporturi:
- nautice - ambarcaţiuni, schi nautic, plonjări submarine;
- jocuri terestre - săli de gimnastică, terenuri pentru jocul copiilor, terenuri de tenis, volei,
minigolf, piscine, saune, stadioane de fotbal, elemente pentru sporturi de iarnă, de munte:
diverse utilaje mecanice de remorcare, telecabine, piste de schi, săniuş, bob, patinoare;
- aeriene;
c) cu caracter cultural: teatre, săli pentru spectacole, concerte, cinematografe, muzee,
biblioteci, galerii, ateliere de artizanat, pentru congrese sau reuniuni diverse. Pot fi adăugate la
acestea, activităţile de formare sportivă;
d) pentru divertisment: discoteci, cabarete, săli de bal, cluburi, baruri, jocuri mecanice,
bowling-uri.
Pot exista şi alte genuri de echipamente în afară de cele prezentate mai sus, lista acestora
putând fi completată.
2.1.3.3. Indicatori de evaluare a agrementului turistic
Pentru caracterizarea eficientei economice a agrementului turistic se folosesc indicatorii:
3 Minciu Rodica, Ispas Ana, Lucrarea cit.,p.114.
Pagina 37 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
gradul de ocupare a capacitatii utilajelor
rata rentabilitatii;
cheltuieli la 1000 RON incasari din prestatii de agrement. Acest indicator exprima efortul
material si financiar efectiv al intreprinderii pentru realizarea unui volum de 1000 RON
incasari.4
2.2. Profitul brut şi net. Indicatori de bază în calculul rentabilităţii
Privit din punct de vedere al mărimii şi al momentelor de constituire, profitul apare ca:
a) profit brut = încasările brute (totale) din care se scade totalul cheltuielilor
Pb = ΣVb – ΣCh.ex
b) profit brut impozabil (diferenţă dintre totalul veniturilor brute şi totalul cheltuielilor ce
se suportă din acestea – atât cele de exploatare, cele fiscale din TVA precum şi cele ce se suportă
direct din venituri).
c) profitul net reprezintă partea de profit ce rămâne după ce din profitul brut, se deduce
impozitul pe profit şi dividendele cuvenite societarilor şi acţionarilor
Pn = Pbi – (Ip + Div)
Semnificaţia indicatorilor este următoarea:
Pb – profit brut
ΣVb – suma veniturilor brute
ΣCh.ex. – suma cheltuielilor exerciţiului
Pbi – profitul brut impozabil
ΣChf – suma cheltuielilor ce se suportă direct din veniturile finale, conform destinaţiilor
stabilite prin lege
Pn – profitul net
Ip – impozitul pe profit
Div – dividende de plătit
4 Badita, M., Cristache, S.E., Iacob, A.I.- Statistica aplicata in managementul turistic, Ed. ASE, Bucuresti 2005
Pagina 38 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.3 Forme ale ratei rentabilităţii în turism
Activitatea financiară a întreprinderii poate fi evaluată prin intermediul a trei categorii de
rate ale rentabilităţii: rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii economice si rata
rentabilităţii financiare.
Una dintre trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă şi, totodată, condiţia esenţială
a progresului economico-social este utilizarea cât mai rentabilă a resurselor umane, materiale,
comerciale, financiare ale societăţii. Practic, creşterea continuă a rentabilităţii activităţii
reprezintă o lege obiectivă generală, care acţionează în toate formaţiunile social-economice, şi
care reflectă relaţii esenţiale, cauzal-funcţionale, în orice tip de reproducţie şi este determinată de
dezvoltarea şi perfecţionarea forţelor de producţie.
Din această perspectivă şi activitatea turistică, prin întregul său mod de organizare, se
încadrează, se subordonează acestui obiectiv, urmărind obţinerea unor rezultate economice
pozitive, concomitent cu satisfacerea în condiţii superioare a cerinţelor turiştilor.
Rentabilitatea este exprimată prin relaţia dintre rezultatele obţinute într-o activitate
economico-socială şi cheltuielile efectuate în activitatea respectivă.
Prin prisma semnificaţiei sale general acceptate, rentabilitatea pune în balanţă efectul util
(rezultatul) obţinut din realizarea bunurilor economice cu cheltuiala (efortul) făcută pentru
obţinerea lui, formula de exprimare utilizată fiind următoarea:
E= , în care:
E = eficienţa economică;
Q = volumul anual al producţiei obţinute (în expresie bănească)
Ch = volumul anual al cheltuielilor de producţie.
Acest raport trebuie să fie supraunitar, iar creşterea rentabilităţii presupune maximizarea
indicatorului de rentabilitate în sensul arătat.
Activitatea financiară a întreprinderii poate fi evaluată prin intermediul a patru categorii
de rate ale rentabilităţii: rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii economice, rata
rentabilităţii financiare si rata rentabilităţii resurselor umane. Dintre toate, rentabilitatea
Pagina 39 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
financiară prezintă un interes deosebit, fiind apreciată ca o adevărată productivitate a capitalului.
Posesorii de capital sunt direct interesaţi de acest indicator deoarece cu ajutorul ratei
rentabilităţii financiare se măsoară rentabilitatea investiţiilor efectuate. Astfel, elementele de
calcul ale rentabilităţii financiare vor fi rezultatele obţinute (profit net, brut, etc.) şi capitalul
propriu.
Rentabilitatea reprezintă o dimensiune importantă a unui bilanţ diagnostic financiar. Sub
aspect economic profitul firmei este generat de rentabilitatea tuturor investiţiilor efectuate.
Diagnosticul se realizează prin intermediul a două categorii de rate:
1. rata rentabilităţii economice - care măsoară rentabilitatea mijloacelor economice şi
financiare alocate de întreprindere.
2. rata rentabilităţii financiare - care măsoară randamentul capitalurilor proprii, respectiv
a plasamentelor financiare pe care acţionarii le-au efectuat atunci când au cumpărat acţiunile
întreprinderii în cauză.
2.3.1 Rata rentabilităţii comerciale
Rata rentabilităţii comerciale caracterizează rentabilitatea politicii comerciale (a
procesului de aprovizionare, stocare şi vânzare), mai ales a politicii de preturi practicate şi
competitivitatea produselor sale. În concordanţă cu obiectivele analizei şi sfera de investigare,
acest indicator poate fi determinat prin implicarea în calitate de efect a rezultatului brut al
exploatării, a rezultatului exploatării sau a rezultatului exerciţiului.
unde:
= rata rentabilităţii comerciale;
În mod corespunzător, cifra de afaceri implicată vizează activitatea curentă de exploatare
sau totală:
Pagina 40 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
unde:
R.B.E. = rezultatul brut de exploatare;
R.E. = rezultatul exploatarii.
Prin raportarea unui indicator partial al rezultatului (EBE, CAF etc.) la volumul
vanzarilor poate fi evaluata aptitudinea intreprinderii de a genera profit maxim pentru o marime
data a cifrei de afaceri.
Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica factorial
acest indicator, de a-i stabili tendinţa. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale eferente activităţii
de exploatare fată de o anumită bază de referinţă reflectă stare pozitivă şi are loc atunci când
indicii indicatorilor absoluţi ai rentabilităţii sunt devansaţi de indicele cifrei de afaceri.
2.3.2 Rata rentabilităţii economice
În esenţa sa, rentabilitatea economică în turism constă în determinarea încasărilor
obţinute pentru sumele investite şi obţinerea de profit, în vederea intrării în funcţiune a unor
instalaţii şi dotări turistice (transport, cazare, alimentaţie, agrement etc).
Determinarea indicatorilor rentabilităţii activităţii de turism, incluşi în sistemul ce-i
reprezintă, se bazează pe principiile generale ale calculului rentabilităţii, pe elementele
structurale ale eforturilor şi ale efectelor.
În determinarea efectelor (outputurilor) ce trebuie luate în calculul indicatorilor de
rentabilitate, trebuie să se ţină seama de două variabile fundamentale: spaţiul producerii efectelor
şi categoria de resurse ale căror efecte se calculează.
În ceea ce priveşte categoria de resurse, fără îndoială vor fi avute în vedere numai cele
intrate în circuitul activităţii turistice, adică implicate în organizarea şi prestarea propriu-zisă a
serviciilor de bază şi complementare.
Aşadar, în evaluarea activităţii agenţilor economici din turism se operează cu efectele
economice înregistrate în propria arie de acţiune (activitate) a acestora. Celelalte tipuri de efecte
economico-sociale şi educative se au în vedere complementar în decizia macroeconomică de
alocare a resurselor pentru dezvoltarea ramurii şi în politica tarifelor pentru serviciile prestate.
Ratele de rentabilitate economică :
Pagina 41 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
a.
Cap. Investite = active fixe + disponibilităţi + NFR.
b.
Rata rentabilităţii economice (Rr ec) a unităţii de alimentaţie pentru turişti:
unde:
D = volumul desfacerilor de mărfuri.
Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele activului total al întreprinderii,
pornind de la un rezultat economic (R.B.E., R.E.) şi ansamblul mijloacelor utilizate:
sau
At = activ total
R.B.E. = rezultatul brut economic
R.E. = rezultatul economic
Pentru a analiza rata rentabilităţii economice se utilizează frecvent descompunerea în aşa
zisele rate explicative. Astfel, rata rentabilităţii apare, de regulă ca un produs între o rată de
rotaţie şi o rată a marjei:
, unde:
- viteza de rotatie a activelor
- marja de acumulare
Pagina 42 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Prin urmare, sporirea rentabilităţii economice se poate realiza, fie pe seama accelerării
rotaţiei activelor, fie prin creşterea marjei. În practica economică, aceste două posibilităţi sunt
diferit valorificate în funcţie de natura activităţii. De exemplu, pentru aceeaşi cifră de afaceri
sunt necesare mai multe mijloace în industrie decât în comerţ.
În acelaşi sector, apar diferenţe notabile între întreprinderi ca urmare a strategiei
specifice fiecăreia. Astfel, în sfera distribuţiei, întreprinderile specializate realizează, de regulă, o
rată a marjei sporită (10-14%), în condiţiile unei rate de rotaţie a activelor redusă (2-3 rotaţii pe
an). Marile suprafeţe comerciale operează cu o marjă redusă (1-2%), dar asigură o rotaţie
accelerată a activelor (7-8 rotaţii pe an).
2.3.3. Rata rentabilităţii financiare
Rentabilitatea financiară prezintă un interes deosebit, fiind apreciată ca o adevărată
productivitate a capitalului. Posesorii de capital sunt direct interesaţi de acest indicator deoarece
cu ajutorul ratei rentabilităţii financiare se măsoară rentabilitatea investiţiilor efectuate. Astfel,
elementele de calcul ale rentabilităţii financiare vor fi rezultatele obţinute (profit net, brut, etc.)
şi capitalul propriu.
Rata rentabilităţii financiare este raportul procentual dintre profitul net şi capitalurile
proprii şi se exprimă capacitatea acestora din urmă de a produce profit:
unde:
= rata rentabilităţii financiare
Teoria şi practica managerială demonstrează că principalul obiectiv al oricărei organizaţii
îl constituie creşterea rentabilităţii. Concept viu disputat si deosebit de complex în semnificaţii,
rentabilitatea economică este privită în general ca raportul dintre rezultatele obţinute şi consumul
de factori de producţie. În prezent, accepţiunea largă a rentabilităţii economice se referă la
maximizarea efectelor obţinute în condiţiile minimizării eforturilor, ceea ce nu presupune o
simpla minimizare aritmetica a cheltuielilor, cât mai ales o creştere a rezultatelor, în aşa fel încât
sa fie evitate contradicţiile între optimul total si optimurile parţiale, între optimul economic şi
social.
Pagina 43 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Motivul acestei atitudini manageriale este unul strict pragmatic - perspectiva falimentului
devine un factor care determină analizarea resurselor pentru asigurarea unei dezvoltări raţionale,
gradul de rezistenţă la faliment fiind dependent de mobilizarea potenţialului financiar, uman si
material în acest scop. În condiţiile trecerii la economia concurenţială, factorul financiar are un
rol dominant în procesul de înscriere a rentabilităţii organizaţiei pe o traiectorie pulsatorie, iar
rentabilitatea devine un adevărat barometru pentru aprecierea stării de sănătate financiară a
întreprinderii. În fapt, indică nivelul de fructificare economica si financiară a capitalului utilizat.
În acest context, funcţiile managementului financiar impun construirea unui sistem de
rate ale rentabilităţii care, prin structura şi conţinut, să reprezinte un instrument util si
performant. Pentru a răspunde dezideratelor sale, utilizarea ratelor de rentabilitate (construite
după modelul indicatorilor de rentabilitate raportând efectul la efort) presupune respectarea unor
condiţii de baza: formularea unor rate cât mai caracteristice pentru fenomenul studiat, asigurarea
comparabilităţii ratelor şi interpretarea prudentă a ratelor (o singură rată nefiind suficientă în
evaluare, vom recurge la utilizarea unor combinaţii de rate).
Rentabilitatea financiară prezintă un interes deosebit, fiind apreciată ca o adevărată
productivitate a capitalului. Posesorii de capital sunt direct interesaţi de acest indicator deoarece
cu ajutorul ratei rentabilităţii financiare se măsoară rentabilitatea investiţiilor efectuate. Astfel,
elementele de calcul ale rentabilităţii financiare vor fi rezultatele obţinute (profit net, brut, etc.)
şi capitalul propriu.
Primul pas în evaluarea rentabilităţii utilizării resurselor financiare ar trebui sa îl
constituie proiectarea unui model cu ajutorul căruia să poată fi realizata o informare complexă si
completă, rapidă şi operativă, în vederea adoptării unor decizii de calitate superioară.
Deşi pot fi aduse numeroase critici, în sensul că punând accentul pe rentabilitatea
financiară, managerii se pot îndepărta de alte obiective strategice, urmărind doar interesele de
termen scurt, rentabilitatea financiară rămâne un indicator de prim rang deoarece apreciază
capacitatea de a obţine profit, întregul potenţial financiar al firmei si, implicit, valoarea firmei pe
piaţa.
Rentabilitatea financiară este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital
apreciază rentabilitatea investiţiilor lor, respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Într-un
sistem concurenţial dat, o întreprindere trebuie să se dezvolte, să investească, iar această
investiţie trebuie finanţată. Deseori, finanţarea presupune şi consolidarea capitalului propriu, fie
prin contribuţia acţionarilor existenţi, fie a unor noi acţionari. Incitaţia la investiţii este
condiţionată de remunerarea convenabilă a capitalului propriu. În plus, dacă rata de remunerare
Pagina 44 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
este ridicată, acţionarii acceptă cu uşurinţă să lase o parte din profilul lor la dispoziţia
întreprinderii, asigurând astfel mijloacele de creştere. Pentru manageri, rentabilitatea financiară
reprezintă un obiectiv fundamental, o condiţie esenţială a strategie lor de menţinere a puterii.
Rentabilitatea financiară se calculează sub două forme:
– rentabilitatea financiară a capitalului propriu:
– rentabilitatea financiară a capitalului permanent.
Analiza ratei rentabilităţii financiare se face prin descompunerea în rate explicative după
sistemele:
unde:
Cpr – reprezintă capitalul propriu;
– reprezintă rata rentabilităţii comerciale;
- reprezintă rata de rotaţie a capitalului propriu.
În această abordare este evidenţiată dependenţa rentabilităţii financiare de condiţiile de
exploatare. Sporirea cifrei de afaceri constituie premisa creşterii marjei brute a exploatării, a
reducerii relative a cheltuielilor, a creşterii rezultatului net – bază de calcul a rentabilităţii
financiare.
Rentabilitatea financiară constituie principalul indicator privind performanţele
întreprinderii, care depinde de justeţea politicii comerciale (rentabilitatea comercială), de
rentabilitatea capitalului angajat (rentabilitatea economică), şi de politica fiscală a acesteia.
Abordarea sistemică a problematicii rentabilităţii permite poziţionarea corectă a
întreprinderii în segmentul strategic căruia îi aparţine şi, totodată, fundamentarea obiectivă a
orientărilor de perspectivă.
Pagina 45 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.3.4 Rata rentabilităţii resurselor consumate
Rentabilitatea resurselor consumate se calculează prin raportarea unui rezultat parţial la
consumul de resurse implicat în obţinerea lui, astfel:
unde:
= rata rentabilităţii resurselor consumate;
Ch – reprezintă cheltuielile totale
Această modalitate de calcul prezintă utilitate pentru Consiliul de Administraţie, pentru
managerii firmei, pentru adunarea generală a acţionarilor (asociaţilor) în vederea aprecierii
rentabilităţii economice a conducerii firmei.
Rentabilitatea economică a unor resurse consumate (rentabilitate parţială) poate avea în
vedere, într-un mod mai analitic, rentabilitatea capitalului fix (şi în special a mijloacelor fixe),
rentabilitatea utilizării personalului (fie sub forma ratei rentabilităţii cheltuielilor cu remunerarea
personalului, fie ca productivitate a muncii) .
Aceste forme ale rentabilităţii au utilitate numai pentru comparaţii ale evoluţiilor în timp
deoarece profitul luat în calcul este rezultatul consumului total de resurse economice. De
asemenea, calculul şi analiza rentabilităţii economice pot fi aprofundate pe principalele tipuri de
servicii turistice : cazare, transport, alimentaţie, agrement, cu condiţia ca profitul şi cheltuielile
să fie individualizate pe subunităţile prestatoare de servicii turistice sau chiar pe tipuri de servicii
în parte. Şi aceste determinări au un caracter parţial deoarece peste cheltuielile proprii lor apar şi
cheltuieli generale ale firmei care au permis buna funcţionare a fiecărei subunităţi de turism.
CAPITOLUL III
EFICIENŢA ECONOMICĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE „MIGHECON” S.R.L.
ROMAN
Pagina 46 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
3.1 Profilul de activitate şi organizarea
S.C. „MIGHECON” S.R.L. Roman
Societatea Comerciala S.C. „MIGHECON” S.R.L. cu sediul in România, la 23 km de
municipiul Roman, judeţul Neamt a luat fiinţă in 1990 prin statutul societăţii încheiat în anul
1990, modificat ulterior prin act adiţional, în vederea lărgirii obiectului de activitate, prin efortul
conjugat al fraţilor Gheorghe si Constantin Michiu. Obiectul de activitate al societăţii îl
constituie:
prestarea de servicii turistice;
transport turistic;
organizarea şi comercializarea programelor de excursii, odihnă şi recreere în judeţul
Neamt, pentru cei ce solicită acest lucru.
Scopul Societăţii Comerciale S.C. „MIGHECON” S.R.L. este de a crea condiţii optime
din punct de vedere calitativ, favorabile, cu privire la modul de desfăşurare a activităţilor de bază
ale societăţii si anume: cazarea turiştilor, alimentaţie publică, prestări servicii şi altele.
În cadrul societăţii S.C. „MIGHECON” S.R.L., se desfăşoară activităţi de cazare,
alimentaţie publică pentru turism, organizare de excursii interne.
Societatea Comercială „MIGHECON” S.R.L. nu şi-a început activitatea, ca multe alte
firme de profil, prin închirierea sau preluarea motelului de la stat. Motelul a fost construit din
fondurile proprii ale firmei, care, până în anul 1994 a înfiinţat mai multe afaceri de comerţ cu
amănuntul, şi prin contractarea unui împrumut la bancă, împrumut care a fost restituit integral
abia în anul 1999. De la înfiinţarea sa şi până acum, în decurs de 12 ani, firma s-a dezvoltat
continuu crescând numărul de camere de la 4 la 20, s-a modernizat cu o piscină şi alte
posibilităţi de agrement.
Trebuie să menţionez că locaţia motelului nu se bucură de factori deosebiţi de atracţie
naturală, situându-se într-o zonă de tranzit, între Roman si Piatra Neamt, cea mai mare parte a
veniturilor firmei provenind chiar din acest tranzit.
Activitatea de cazare se desfăşoară în motelul „Condor”,clasificat la doua stele acesta
dispunând de 42 locuri de cazare cu următoarea structura a camerelor:
Tabel nr. 2 Capacitate de cazare existentă la Motel „CONDOR”-
S.C. „MIGHECON” S.R.L., în anul 2004
Pagina 47 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Unităţi de cazare Număr de camere Structura (%)
Camere cu un pat 6 30
Camere cu doua paturi 12 60
Apartamente 2 10
Total camere 20 100
Total număr locuri 42 —
Dotările hotelului sunt la nivelul O.M.T. 56 / 1992.
Toate camerele sunt dotate cu telefon, servirea clienţilor putând fi realizată prin centrala
telefonica proprie, şi cu televizoare racordate la sistemul de recepţie prin satelit. Complexul este
dotat cu spălătorie proprie iar agentul termic şi apa caldă sunt asigurate prin centrala termică
proprie.
Motelul pune la dispoziţia turiştilor un restaurant cu o capacitate de 120 locuri, un bar de
zi cu 20 locuri şi o terasă care dispune de 50 locuri, toate clasificate la categoria I, capacitatea
totală a unităţii de alimentaţie publică fiind de 190 locuri;
3.2 Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari ai
S.C. „MIGHECON” S.R.L în ultimii trei ani
Pentru a caracteriza activitatea de turism de la Motelul „CONDOR”, următorii indicatori
economici şi financiari sunt cei mai potriviţi.
Trebuie precizat ca impozitul pe profit era 0,25*Pb
Tabel nr. 3 Principalii indicatori economici şi financiari la Motelul „Condor”
Nr.
Crt
INDICATORI U.M. 2002 2003 2004
1 Venitul total RON 346559 460076 545395
2 Cheltuielile totale RON 340493 475041 521267
3 Profitul net RON 4549 -14965 21837
4 Productivitatea muncii RON/
angajat
8663,98 10954,19 13302,31
Pagina 48 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
5 Rata rentabilităţii economice % 2,6 -6,1 11,51
3.2.1. Indicatori de caracterizare a serviciilor de cazare la Motelul „CONDOR”
Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circulaţiei turistice se
folosesc:
1. Indicatorul număr de turişti care se obţine prin calculul efectiv, la sfârşitul anului
calendaristic dar şi pe perioade mai mici, în funcţie de nevoile utilizatorului. Acest indicator se
poate determina pe total circulaţie turistică sau pe tipuri de acţiuni, zone turistice etc. .
2. Indicatorul număr mediu de turişti se obţine prin punerea în relaţie a numărului de
turişti cu un aspect economic; putem obţine astfel: număr mediu de turişti pe zi, luna sau zonă
turistică etc. . Acest indicator arată densitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval
(calendaristic sau sezon turistic):
unde:
- suma turiştilor înregistraţi într-o perioadă
n - numărul zilelor din perioada respectiva
În anul 2004, la firma S.C. “MIGHECON” S.R.L. au fost înregistraţi un număr de 3288
turişti. Astfel se poate calcula numărul mediu de turişti cazaţi într-o lună:
=274 turişti / lună
3. Număr înnoptări sau număr zile turist se obţine din înregistrările în spaţiile de cazare,
prin însumarea numărului de zile de şedere ale fiecărui turist şi se poate determina pe tipuri de
unităţi de cazare, pe tipuri de acţiuni, pe zone de provenienţa a turiştilor etc. .
4. Durata medie a sejurului se calculează ca raport între total zile-turist ( ) şi
numărul de turişti (T):
Pagina 49 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
La motelul “CONDOR” numărul de zile-turist înregistrat în anul 2004 a fost de 6830.
Astfel se poate calcula durata medie a sejurului pe anul 2004 după formula:
deci efectiv la Motelul „CONDOR”,
zile / turist
Acest indicator arată timpul mediu (zile) de rămânere a turiştilor în spaţiile de cazare şi
reflectă astfel posibilităţile ofertei de a reţine turistul într-o anumita zonă, regiune, etc.
Pornind de la rezultatul anterior vom remarca numărul redus de zile pe care turiştii le
petrec la motelul „CONDOR”. Pentru un hotel dintr-o staţiune montană, balneară sau de pe
litoral acest rezultat ar fi trebuit să ridice mari semne de întrebare administratorului firmei, dar în
cazul nostru este ceva normal datorită faptului că cea mai mare parte a veniturilor încasate
provin de pe urma tranzitului.
5. Capacitatea de cazare reprezintă numărul de locuri de cazare de care dispune o unitate
hotelieră şi poate îmbrăca doua forme: capacitate maximă de cazare şi capacitate de cazare în
funcţiune. În cazul analizat în prezenta lucrare capacitatea maximă de cazare este egală cu
capacitatea de cazare în funcţiune. Excepţia apare doar atunci când se fac reparaţii capitale la
unele dintre camere.
Capacitatea în funcţionare = nr. locuri * nr. zile funcţionare
6. Indicatorul încasări totale din activitatea de cazare reprezintă totalitatea veniturilor din
activitatea de cazare înregistrate pe o anumita perioadă. Potrivit balantei de verificare de la 31
dec. 2004, veniturile din activitatea de cazare sunt 158311,69 RON.
7. Încasarea medie pe turist se calculează ca raport între suma veniturilor din activitatea
de cazare şi numărul de turişti dintr-o perioadă dată.
unde:
Î - suma veniturilor din activitatea de cazare
T - numărul de turişti
8. Încasarea medie pe zi turist se calculează ca raport între volumul încasărilor şi numărul
de zile-turist.
Pagina 50 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
unde: Î - volumul încasărilor
Nzt - număr de zile-turist
În anul 2004 la societatea comercială S.C. „MIGHECON” S.R.L. s-au înregistrat pe baza
datelor cuprinse în rapoartele statistice următoarele niveluri ale indicatorilor mai sus menţionaţi,
pe complexe, cuprinse în tabelele cu numerele 4 şi 5.
Serviciul de cazare se desfăşoară în Motelul „CONDOR” motel încadrat la categoria
doua stele cu o capacitate totala de 42 locuri.
Tabelul nr. 4 Nivelul indicatorilor fizici pentru complexul turistic
„CONDOR” pentru anul 2004
INDICATORI FIZICI UM NIVELURI
1. Număr de turişti
din care: - români
- străini
turişti
turişti
turişti
3288
3084
204
2. Număr de zile-turist
din care: - români
- străini
zile
zile
zile
6830
6502
328
3. Durata medie a sejurului Zile /
turist
2,07
4. Capacitate de cazare:
- existentă
- în funcţiune
camere
camere
camere
20
20
20
Pe baza datelor din tabelul 4 se constată un nivel redus al indicatorului „durata medie de
sejur”, subliniind caracterul „de tranzit” ale solicitărilor turiştilor şi faptul că sezonalitatea
influenţează într-o mare măsura circulaţia turistică.
Pagina 51 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tabelul nr. 5 Nivelul indicatorilor valorici pentru complexul
„CONDOR” pentru anul 2004
INDICATORI VALORICI U.M. VALORI ( RON)
1. Încasări totale din cazare RON 158311,69
2. Încasarea medie pe turist RON 42,06
3. Încasarea medie pe zi-turist RON 20,25
3.2.2. Indicatori de caracterizare a serviciilor
de alimentatie publica
Principalii indicatori specifici de apreciere a prestaţiilor de alimentaţie publică sunt:
1. volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţile de alimentaţie publică (D) care este
obţinut din datele înscrise în documentele existente la fiecare unitate în parte.
2. productivitatea muncii (W) se poate exprima valoric prin raportarea volumului
desfacerilor de mărfuri (D) la numărul personalului (Np). Relaţia de calcul uzitată este
următoarea:
RON / lucrător
D = volumul desfacerilor de mărfuri
Np = numărul de lucrători
3.valoarea desfacerilor pe loc la masă se calculează prin raportarea volumului
desfacerilor de mărfuri la numărul de locuri de care dispune capacitatea de servire a unităţii de
alimentaţie publică. Relaţia de calcul este:
RON
D = volumul desfacerilor de mărfuri
Nr. locuri = capacitatea unităţii de alimentaţie publică exprimată în locuri
Pagina 52 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
4.încasarea medie pe consumator se obţine prin raportarea desfacerilor totale la numărul
de consumatori. Relaţia de calcul este:
RON
5.Numărul consumatorilor ce revin unui lucrător operativ ( C ) se poate obţine prin
raportarea numărului de consumatori la numărul personalului operativ. Relaţia de calcul este:
6. profitul mediu pe lucrător calculat prin raportul dintre profitul total obţinut şi numărul
de personal. Relaţia de calcul este următoarea:
La societatea comercială S.C. „MIGHECON” S.R.L. activitatea de alimentaţie publică se
desfăşoară în motelul „CONDOR” într-un salon restaurant şi o terasă acoperită clasificate la
categoria I-a, capacitatea totală a unităţii fiind de 190 locuri distribuite ca în tabelul nr. 6.
Tabelul nr. 6 Capacitatea de servire a unităţii de alimentaţie publică pentru turism
la motelul „CONDOR” în anul 2004
Tipul unităţii Număr de locuri Structura (%)
Salon restaurant 120 63,15
Bar de zi 20 10,53
Terasa acoperita 50 26,32
Total capacitate existenta 190 100
Activitatea de alimentaţie publică la firma S.C. „MIGHECON” S.R.L. se poate
caracteriza pe baza structurii veniturilor realizate pe anul 2004, situaţie prezentată în tabelul nr.
7.
Pagina 53 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tabelul nr. 7 Structura veniturilor
realizate pe anul 2004 de S.C.
„MIGHECON” S.R.L.
INDICATORI
U.M. REALIZĂRI
Venituri din producţia
Culinară
RON 87556
Venituri din vânzări de mărfuri cu
amănuntul
RON 148652
Vânzări totale din A.P. RON 236208
3.2.3. Indicatori de caracterizare a serviciilor de agrement
Pe plan economic dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de creştere a
atractivităţii staţiunilor turistice şi reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei
turistice, de diversificare a produselor turistice. Totodată stimulează circulaţia turistică, fiind o
sursa importanta de încasări, de creştere a rentabilităţii economice a activităţii.
În cazul societăţii S.C. „MIGHECON” S.R.L. organizarea agrementului constituie o
problema pe care conducerea firmei o are permanent în vedere, deoarece complexul
„CONDOR” este situat pe D.N. 18 Km. 23 Roman-Piatra Neamt şi posibilităţile pentru
petrecerea plăcuta a timpului liber, oferite de firmă, sunt mai reduse decât dacă firma ar fi
amplasată într-o zonă cu un grad de atractivitate turistică mai ridicată. Turiştii au totuşi
posibilitatea practicării unor jocuri de divertisment cum ar fi biliardul, tenisul de masă, şi în scurt
timp şi a tenisului de câmp, în această privinţă făcându-se deja amenajările necesare.
În cadrul complexului „CONDOR” pentru petrecerea plăcută a sfârşitului de săptămâna
sau a unor mini-vacanţe, pentru destinderea, odihna şi recreerea turiştilor societatea a pus la
dispoziţia lor o întreagă bază tehnico-materială formată din:
o piscină acoperită pentru practicarea înotului sau organizarea de diferite activităţi
sportive de către grupuri organizate;
o saună şi o sală de fitness cu aparate moderne;
o sală pentru masaj, motelul având contract cu un maseur profesionist;
o baza sportivă formată dintr-un teren de tenis şi unul de fotbal;
un salon de biliard şi un salon de tenis de masă.
Pagina 54 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cel mai important indicator de caracterizare a serviciilor de agrement prestate de firma
de turism îl constituie încasările din servicii de agrement - calculat prin însumarea veniturilor din
prestarea acestui serviciu. Pe anul 2004 acest indicator a înregistrat valorile prezentate în tabelul
nr. 8.
Tabel nr. 8 Volumul încasărilor din servicii de agrement
pentru anul 2004 la S.C. „MIGHECON” S.R.L.
SERVICII Încasări din servicii
De agrement (RON)
Ponderea lor in
total (%)
Piscină 5242,952 63
Saună 915,431 11
Sală fitness 582,549 7
Sală masaj 748,99 9
Bază sportivă 332,882 4
Salon biliard şi
tenis de masă
499,323 6
TOTAL 8322,127 100
Ponderea ridicată a veniturilor din servicii de agrement în totalul veniturilor, înregistrate
la „MIGHECON”, este explicabilă datorită gamei variate a serviciilor oferite de firmă şi
nivelului lor calitativ ridicat. Serviciile de agrement influenţează veniturile totale ale firmei şi
într-un mod indirect prin atragerea, în week-end, a unui anumit număr de persoane din Roman şi
împrejurimi, care contribuie şi la creşterea veniturilor provenite din activităţile de cazare şi
alimentaţie.
3.3. Nivelul, structura şi dinamica cifrei de afaceri a
S.C. MIGHECON S.R.L.
Un obiectiv tot mai răspândit al firmei devine cifra de afaceri, care reflectă ponderea
firmei pe piaţă. Cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrări de
bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin
rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
Pagina 55 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Structura cheltuielilor şi în special repartiţia între cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile în
raport cu cifra de afaceri exercită o influenţă marcantă asupra rentabilităţii ceea ce justifică
determinarea unui „efect de levier”5 al exploatării şi mai mult formularea modelului de analiză al
„punctului mort”.
Tabel nr. 9 Nivelul cifrei de afaceri a societăţii S.C. “MIGHECON” S.R.L. pe ultimii trei
ani
INDICATORI 2002 2003 2004
Cifra de afaceri
(RON)
342597,3 456419,44 542486
Dinamica (%) 100,00 133,22 158,34
Cifra de afaceri a crescut în anul 2004 cu 58,34% faţă de anul 2002 şi cu 25,12% faţă de
anul precedent. Se poate observa că cifra de afaceri are un ritm de creştere relativ constant prin
creşterile cu 33,22% şi 25,12% de la an la an. Putem chiar estima că în anul 2005 cifra de afaceri
se va dubla faţă de valoarea pe care a avut-o în 2002.
Fig. nr. 6 Ritmul de creştere a cifrei de afaceri pe ultimii 3 ani la
S.C. „MIGHECON” S.R.L.
5 Dumitru Zaiţ – Evaluarea şi gestiunea investiţiilor directe p.77
Pagina 56 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Previziunea relativă a cifrei de afaceri poate influenţa pozitiv firma în sensul cunoaşterii
mărimii impozitului ce va fi plătit către stat în cursul anului următor.
3.4. Volumul, structura şi dinamica cheltuielilor
Evidenţierea volumului, structurii şi dinamicii costurilor reprezintă un element
definitoriu al analizei-diagnostic.
Tab. 10 Dinamica cheltuielilor totale la SC MIGHECON S.R.L.
INDICATORI 2002 2003 2004
Cheltuieli totale
(RON)
340493 460076 521267
Dinamica (%) 100 139,51 153,09
Cheltuielile totale au crescut în anul 2004 cu 53,09% faţă de anul 2002 şi cu 13,58% faţă
de anul precedent.
Bilanţul contabil al Societăţii S.C. MIGHECON S.R.L. a pus la dispoziţie informaţii
pentru a putea calcula indicatorii din tabelul următor.
Tabel nr. 11 Dinamica cifrei de afaceri, cheltuielilor şi a profitului pe anii
2003/2002 şi 2004/2003
Nr.
Crt
Dinamica indicatorilor (%) 2003/2002 2004/2003
1 - cifrei de afaceri 133,22 118,86
2 - cheltuielilor totale 139,51 109,73
3 - profitului brut -246,70 -161,23
4 - profitului net -328,97 -145,92
Pagina 57 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Se constată creşterea cifrei de afaceri şi scăderea următorilor 3 indicatori. Acestea s-au
produs datorita dezvoltării accentuate a societăţii şi investiţiilor foarte mari făcute în
echipamente de producţie.
Din punct de vedere valoric cheltuielile totale ale firmei au crescut de la an la an, în anul
2003 chiar depăşind veniturile totale fapt care a dus la înregistrarea de pierderi în acest an după
cum urmează:
Tabel nr. 12 Profiturile şi pierderile unităţii pe anii 2002,2003,2004
INDICATORI U.M. 2002 2003 2004
Venituri totale RON 346559 460076 545395
Cheltuieli totale RON 340493 475041 521267
Profit/Pierdere RON 6066 -14965 24128
Pierderea înregistrată în anul 2003 este explicabilă prin creşterea mai rapidă a
cheltuielilor firmei în raport cu veniturile. În anul 2004 se observă o redresare a firmei în acest
sens, redresare care se poate explica prin diminuarea pierderilor.
3.5. Productivitatea muncii la S.C. „MIGHECON” S.R.L.
Alta categorie de indicatori ai rentabilităţii prestaţiilor de cazare se referă la
productivitatea muncii în activitatea hotelieră. Aceasta se măsoară în funcţie de scopul urmărit în
expresie:
a. valorică prin raportarea volumului încasărilor anuale realizate la numărul personalului
muncitor:
Î - volumul încasărilor anuale realizate
Np - numărul personalului
Concret, la motelul „CONDOR” vom avea:
Pagina 58 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
=8663,97 RON / persoană angajată
=10954,19 RON / persoană angajată
=13302,31 RON / persoană angajată
b. fizică prin raportarea numărului de înnoptări realizate anual la numărul personalului
muncitor.
nr. zile turist / persoană angajată
N = nr. înnoptări realizate anual;
Np = nr. personal muncitor;
În cadrul motelului „CONDOR” numărul personalului direct productiv este de 40, 42 şi
41 muncitori pe anii 2002, 2003 şi respectiv 2004. În aceste condiţii productivitatea muncii în
expresie fizică şi valorică este calculată în tabelul 13.
Tabel nr. 13 Productivitatea muncii în expresie fizică şi valorică
la S.C. „MIGHECON” S.RL.
INDICATORI VALORI
2002 2003 2004
Productivitate valorică anuală
(RON/ persoană angajată)
8663,98 10954,19 13302,31
Productivitate fizică (nr. zile
turist / persoană angajată)
101,25 123,81 166,58
Productivitatea muncii calculată astfel reflectă aportul adus de fiecare lucrător la
realizarea veniturilor.
Creşterea productivităţii muncii, deci creşterea efectului economic al cheltuielilor de
muncă vie, condiţionează efectele economice ale întregii activităţi hoteliere deoarece forţa de
Pagina 59 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
muncă participă în turism în proporţie mai mare decât în alte sectoare de activitate la realizarea
produsului final. Nivelul productivităţii muncii este influenţat la rândul sau de calificarea
lucrătorilor, mărimea şi categoria unităţilor hoteliere, de gradul de sezonalitate a cererii.
Productivitatea muncii poate creşte prin folosirea raţională a timpului de lucru, dotarea
cu mijloace de lucru moderne, computerizate, calificarea lucrătorilor.
Productivitatea muncii cunoaşte o creştere semnificativă deoarece volumul încasărilor
anuale creşte datorită creşterii cererii, numărul de salariaţi permanenţi rămânând relativ constant.
CAPITOLUL IV
ANALIZA RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII FIRMEI S.C. „MIGHECON” S.R.L
ROMAN
4.1 Analiza volumului şi structurii profitului
profit brut = încasările brute (totale) din care se scade totalul cheltuielilor
Pb = ΣVb – ΣCh.ex
Tabel nr. 14 Calculul profitului brut la S.C. „MIGHECON” S.R.L.
INDICATORI U.M. 2002 2003
2004
Venituri totale RON 346559 460076 545395
Cheltuieli totale RON 340493 475041 521267
Profit brut RON 6066 -14965 24128
Pb – profit brut
ΣVb – suma veniturilor brute
ΣCh.ex. – suma cheltuielilor exerciţiului
Pagina 60 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Rata profitului se calculează comparând profitul brut cu cifra de afaceri, iar valoarea
acestei rate, exprimată procentual, reflectă capacitatea cifrei de afaceri de a produce profit.
Tabel nr. 15 Calculul ratei profitului la S.C. „MIGHECON” S.R.L.
INDICATORI U.M. 2002 2003 2004
Profit Brut RON 6066 -14965 24128
Cifra de afaceri RON 342597,3 456419,44 542486
Rata profitului RON 0,017 -0,032 0,044
După cum se vede, rata profitului a înregistrat o scădere în anul 2003 datorită pierderilor
înregistrate de firmă în acel an cu toate că cifra de afaceri a crescut continuu, iar în anul următor
se observă o redresare a firmei din punctul de vedere al ratei profitului, datorită scăderii
cheltuielilor şi astfel a dispariţiei pierderilor.
4.2 Analiza principalelor forme ale rentabilităţii în turism
4.2.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale
Fiecare unitate valorică de vânzare este purtătoarea unui anumit rezultat. De aceea,
explicarea variaţiei rentabilităţii comerciale se poate face şi pe baza relaţiei:
= Ch/1000î
Astfel se calculează încasările care se obţin pentru fiecare 1000 RON cheltuiţi.
Analiza factorială a rentabilităţii comerciale presupune stabilirea factorilor care
influenţează variaţia rezultatului exploatării şi determinarea influenţei fiecăruia dintre aceşti
factori.
Pentru analiza factorială a rentabilităţii comerciale la S.C. „MIGHECON” S.R.L. se vor
utiliza datele din tabelul următor (tabelul nr. 14), cu menţiunea că acestea au fost actualizate
pentru a elimina influenţa creşterii preţurilor.
Pagina 61 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tabelul nr. 16 Calculul rentabilităţii comerciale la 1000 RON încasări la
S.C. „MIGHECON” S.R.L.
Indicatori
U.M. 2002 2003 2004
Cheltuieli RON 340493 475041 521267
Încasări RON 346559 460076 545395
Rentabilitatea comercială la
1000 RON încasări
RON 982,49 1032,52 955,76
Din tabelul precedent putem concluziona că în anii 2002 şi 2004 pentru fiecare 1000
RON încasaţi s-au cheltuit 982,49 şi respectiv 955,76 RON. Dacă facem diferenţa observăm că
din fiecare 1000 RON încasaţi firma a obţinut un profit de 17,51 RON în 2002 şi 44,24 RON în
2004. În anul 2003 însă, rentabilitatea comercială este de 1032,52 RON ceea ce înseamnă că
firma a pierdut 32,52 RON pentru fiecare 1000 RON încasaţi. De aici rezultă şi pierderea
înregistrată de firmă în acest an. Această pierdere mai poate fi evidenţiată şi prin marja
comercială calculată după formula:
Marja comercială (adaosul comercial) = Încasări - Cheltuieli
MJC2003 = 460076 - 475041 = -14965 RON
Fiind negativă, această valoare arată că există o insuficienţă în activitatea comercială a
unităţii, adică încasările nu acoperă cheltuielile în ceea ce priveşte vânzarea de mărfuri şi
servicii.
MJC2004 = 545395 – 521267 = 24128 RON
În situaţia acesta marja comercială este pozitivă ceea ce înseamnă că există un excedent
privind vânzarea de mărfuri şi servicii în raport cu costul acestora, adică firma obţine profit din
activitatea comercială desfăşurată.
Rentabilitatea comerciala analizeaza eficienta politicii comerciale, a politicii de preturi
practicate. Prin raportarea unui indicator al rentabilitatii in marimi absolute la volumul
vanzarilor, se evalueaza capacitatea intreprinderii de a genera profit pentru o marime data a
cifrei de afaceri. La numarator pot fi Rexpl, MC, Rnet. Indiferent de modalitatea de calcul, scopul
analizei e de a explica evolutia acestui indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei
rentabilitatii comerciale aferente activitatii de exploatare fata de o anumita baza de referinta
Pagina 62 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
reflecta o stare pozitiva si are loc atunci cand dinamica indicilor absoluti ai rentabilitatii
devanseaza dinamica CA.
Rata rentabilitatii comerciale stabilita in functie de rezultatul net este o rata usor de
calculat, care nu necesita o pregatire prealabila a informatiilor, fiind recomandata, in principal in
analizele pe perioade scurte de timp ale activitatii intreprinderii. Dimensiunea inregistrata de
aceasta rata incorporeaza si impactul activitatii financiare, respectiv al activitatii extraordinare
asupra eficientei activitatii desfasurate. Pentru investitor, rata rentabilitatii comerciale in functie
de profitul net are o semnificatie aparte: cat de mult din fiecare leu provenit din vanzari le
revine, ca si proprietar, pentru a realiza o afacere sau pentru a primi dividende.
Acest indicator e independent de structura financiara a intreprinderii si nu se preteaza
comparatiilor intre intreprinderi tocmai datorita faptului ca nu tine seama de masa capitalului
investit pentru desfasurarea activitatii. O firma poate inregistra la un moment dat o rata a
rentabilitatii comerciale mai mare decat a concurentilor sai, insa cu o masa de capital relativ
superioara. Pentru a se inlatura acest dezavantaj, rata rentabilitatii comerciale se utilizeaza in
analiza in mod conjugat cu rapoartele ce exprima rotatia capitalurilor.
Rentabilitatea comerciala calculata avand la numarator profitul net e redata in tabelul
urmator:
Tabelul nr.17 Calculul rentabilităţii comerciale in functie de profitul net la
S.C. „MIGHECON” S.R.L.
Indicatori U.M. 2002 2003 2004
Rezultatul net RON 4549 -14965 21837
Cifra de afaceri RON 342597,3 456419,44 542486
Rata rentabilitatii comerciale
(%)
1,32 -3,28 4,02
4.2.2. Analiza ratei rentabilităţii economice
Procentual, rata rentabilităţii economice se poate calcula raportând rezultatul exploatării
la volumul activelor totale. Vom calcula rata rentabilităţii economice în acest mod în vederea
observării variaţiilor procentuale înregistrate în cei trei ani:
Pagina 63 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tabelul nr. 18 Calculul ratei rentabilităţii economice la
S.C. „MIGHECON” S.R.L.
INDICATORI U.M. 2002 2003 2004
Rezultatul exploatării RON 5424 -14301 24282
Active totale RON 207707 234066 210849
Rata rentabilităţii
economice nete(%)
RON 2,6 -6,1 11,51
Deoarece diferenţa dintre activele totale în cei trei ani nu variază foarte mult, rata
rentabilităţii economice se modifică in special în funcţie de rezultatul exploatării scăzând în anul
2003 până la o valoare de -6,1%. În anul 2004 rata rentabilităţii economice creşte spectaculos
datorită creşterii semnificative a rezultatului exploatării faţă de anul precedent.
Rentabilitatea economica se prezinta ca o rentabilitate intrinseca, independenta de
modalitatea de finantare a activitatilor (din capitalurile proprii sau imprumutate). Aceasta
rentabilitate nu depinde deci de structura financiara a intreprinderii. Pentru o întreprindere
sanatoasa din punct de vedere financiar ea trebuie sa fie superioara ratei inflatiei. In acest caz,
actionarii vor beneficia de efectul de levier (de parghie financiara) al indatorarii, care duce la
cresterea rentabilitatii financiare a intreprinderii. Se observa ca in anul 2004 rata rentabilitatii
economice a fost 11,51% in timp ce rata inflatiei in acelasi an a fost 10,75%. Aceasta rata a
rentabilitatii economice superioara ratei inflatiei va putea asigura conservarea „substantei
economice” a firmei. Pe baza rentabilitatii economice, intreprinderea trebuie sa aiba posibilitatea
sa-si reinnoiasca si sa-si creasca activele intr-o perioada de timp cat mai scurta. In realitate, rata
rentabilitatii economice trebuie sa remunereze capitalurile investite cel putin la nivelul ratei
medii a dobanzii, plus riscul economic si financiar pe care si l-au asumat cei care au plasat
capital in firma.
4.2.3. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Pagina 64 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Tabel nr. 19 Calculul ratei rentabilităţii financiare la S.C. „MIGHECON” S.R.L.
2002 2003 2004
Profit net 4549 -14965 21837
Capital propriu 82732 67767 89604
Rata rentabilităţii financiare 5,50 -22,08 24,37
Rata rentabilităţii financiare ca raport între profitul net şi capitalul propriu este 24,37 %
faţă de -22,08 % realizata în anul precedent, aceasta ca urmare a realizării unui profit net de
21837 RON faţă de pierderea de 14965 RON realizata în anul 2003, ceea ce inseamna ca
pierderea a fost acoperita,ramanand o marja a profitului net de 2,29.
Rentabilitatea financiara vine sa raspunda la intrebarea: Care este profitul obtinut de o
unitate monetara investita de actionari?
Rentabilitatea financiara depinde de modalitatile de finantare a activitatilor intreprinderii,
prin urmare este sensibila la modificarile structurii financiare, adica a indatorarii intreprinderii.
Rentabilitatea financiara trebuie sa fie superioara ratei medii a dobanzii pe piata financiara.
Analiza ratei rentabilităţii financiare se poate calcula şi în funcţie de rezultatele din
exploatare prin descompunerea în rate explicative după sistemul:
, unde:
Cpr – reprezintă capitalul propriu;
– reprezintă rata rentabilităţii comerciale;
- reprezintă rata de rotaţie a capitalului propriu.
Rata rentabilităţii financiare se obţine prin raportarea rezultatului exploatării la capitalul
propriu implicat în obţinerea lui.
Pentru anul 2002:
Pentru anul 2003:
Pentru anul 2004:
Pagina 65 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Ca şi în cazul calculării ratei rentabilităţii financiare în funcţie de profitul net se poate
observa aceeaşi evoluţie şi în situaţia calculării acesteia în funcţie de rezultatele economice, şi
anume, o scădere de la 6,55 % în 2002 la -20,26 % în 2003 şi apoi o creştere semnificativa cu
28,57 % în anul 2004. Situaţia se explică în aceeaşi manieră, prin înregistrarea unor rezultate din
exploatare negative în 2003 şi prin modificarea lor în sens pozitiv în anul următor.
4.2.4. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate
Rata rentabilităţii resurselor consumate se obţine prin raportarea unui rezultat parţial
(rezultatul exploatării) la consumul de resurse implicat în obţinerea lui.
Rezulta, deci, ca rata rentabilitatii resurselor consumate e direct proportionala cu
rezultatul exploatarii si invers proportionala cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativa
a rezultatului exploatarii superior celei inregistrate de cheltuielile de exploatare, cresterea ratei
rentabilitatii resurselor consumate e evidenta.
Pentru anul 2002:
Pentru anul 2003:
Pentru anul 2004:
Rata resurselor consumate în cazul S.C. “MIGHECON” S.R.L. a scăzut de la 1,57% în
anul 2002 la -3,03% în anul 2003 şi a crescut la 4,68% în anul 2004, aceste variaţii datorându-se
scăderii şi apoi creşterii rezultatelor exploatării în condiţiilor creşterii continue a cheltuielilor cu
resursele necesare producţiei de mărfuri şi servicii la motelul „MIGHECON”.
Pagina 66 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
In literatura de specialitate se discuta despre valoarea optama a ratei rentabilitatii
resurselor consumate ca fiind intre 9% si 15%. Desi in cazul de fata rentabilitatea resurselor
consumate a crescut, ea se afla sub limita valorii optime.
4.3. Rentabilitatea economică a activitatii turistice la S.C. „MIGHECON” S.R.L
Problema rentabilităţii economice se pune peste tot unde se cheltuieşte muncă socială, se
consumă resurse materiale, umane şi financiare.
În general, rentabilitatea trebuie înţeleasă ca proces, acţiune, rezultat al unui ansamblu de
evenimente tehnico-economice, iar efectul ca o consecinţă a procesului, a acţiunii. Măsurarea
rentabilităţii se face prin raportarea efectului la eforturile antrenate în proces, în acţiune.
Datorita caracterului eterogen al activităţii turistice aprecierea rentabilităţii activităţii
turistice se referă la cele patru aspecte economice mai importante ale acestei activităţi:
serviciile de cazare;
serviciile de alimentaţie publica;
serviciile de transport;
servicii de agrement pentru turişti;
4.3.1. Rentabilitatea economică a serviciilor de cazare pentru turişti
Cazarea ocupă în actuala structură a prestaţiilor turistice cel mai important loc, cu o
pondere de circa 40%. Alături de aceasta, cazarea are numeroase implicaţii asupra celorlalte
elemente ale produsului turistic constituindu-se ca suport material al desfăşurării activităţii
turistice.
Rentabilitatea serviciului de cazare poate fi apreciată şi evaluată prin intermediul
criteriilor şi indicatorilor generali precum şi pe baza unor elemente ce ţin de specificul acestei
activităţi.
Se operează cu indicatori de efort ca: număr mediu al personalului, valoarea medie a
activelor fixe, cheltuielile activităţii de cazare, capacitatea disponibilă exprimată în locuri sau
locuri - zile şi cu indicatori de efort ca: încasări din prestaţii hoteliere, venituri din prestaţii
suplimentare, profitul etc.
Pagina 67 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Veniturile sunt date de mărimea încasărilor din prestaţiile hoteliere aflându-se în
corelaţie directă cu volumul activităţii exprimat prin număr de turişti, cu calitatea serviciilor
(surprinsa prin categoria de confort a unităţii de cazare şi nivelul tarifelor), cu gama prestaţiilor
suplimentare oferite (închirieri, servicii speciale).
Cheltuielile reflectă prin conţinutul şi structura lor specificul activităţii şi sunt alcătuite
din cheltuieli cu salariile, cheltuieli de întreţinere, amortizare, cheltuieli cu chiriile la mijloacele
de cazare etc. .
Principalii indicatori de caracterizare ai rentabilităţii activităţii de cazare sunt:
1. Coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare in funcţiune (CUC), este un indicator
general de apreciere a rentabilităţii cazării şi se calculează ca raport între capacitatea de cazare
efectiv utilizată într-o perioadă dată (Nzt) şi capacitatea de cazare maximă posibilă (Cm).
Baza tehnico-materială în care se realizează activitatea de cazare este reprezentată de
motelul CONDOR clasificat la 2 stele cu o capacitate de cazare de 42 locuri.
Vom calcula mai întâi capacitatea maximă de cazare:
Cm = Ze * L
Cm = 360 * 42 = 15120 persoane
unde:
Nzt - număr de înnoptări realizate în perioada dată sau număr de zile turist
Cm - capacitatea de cazare in funcţiune maxima;
Ze - număr zile calendaristice posibile de funcţionare a unităţii în perioada analizată ;
L - număr locuri din unitatea de cazare exprimat în număr paturi.
Numărul de zile calendaristice posibile de funcţionare se calculează ca diferenţă între
numărul total de zile din perioada respectivă şi numărul de zile în care unitatea de cazare nu
funcţionează din diferite motive (curăţenie, renovare, reparaţii).
Gradul de ocupare al unităţii este influenţat de variaţiile sezoniere ale cererii în cursul
diferitelor perioade ale anului.
Pagina 68 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Nivelele atinse de acest indicator la societatea comercială S.C. ”MIGHECON” S.R.L.
sunt prezentate în următorul tabel.
Tabelul nr. 20
Gradul de
ocupare a
motelului
„CONDOR”
în anul 2004
Luna
Capacitate
Comerciala
Totala(zile-turist)
Număr
înnoptări
realizate
Grad
de
ocupare(%)
Ianuarie 1260 512 40,63
Februarie 1260 588 46,66
Martie 1260 604 47,93
Aprilie 1260 616 48,88
Mai 1260 626 49,68
Iunie 1260 569 45,15
Iulie 1260 550 43,65
August 1260 546 43,33
Septembrie 1260 545 43,25
Octombrie 1260 585 46,42
Noiembrie 1260 538 42,69
Decembrie 1260 551 43,73
TOTAL 15120 6830 45,16
Pentru anul 2004 nivelul mediu al gradului de ocupare este 45,16 % reflectând influenţa
puternică a cererii turistice asupra nivelului utilizării capacităţilor de cazare deţinute de societate.
2. Încasarea medie pe unitate de prestaţie (i m ) este un indicator specific acestei activităţi,
rezultat prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, exprimat în locuri sau locuri - zile.
Relaţia de calcul este:
Pagina 69 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
unde:
Î = venituri încasate în perioada analizată
NL c = număr de locuri de cazare
La societatea comercială S.C. ”MIGHECON” S.R.L., situaţia veniturilor obţinute din
activitatea de cazare pe anii 2002, 2003, 2004 este prezentată în tabelul 19. În urma calculului
indicatorului încasarea medie pe unitate de prestaţie se înregistrează următoarele valori pentru
motelul ”CONDOR”:
RON
RON
RON
Tabel nr. 21 Nivelul indicatorului „încasarea medie pe unitate de prestaţie”
pentru motelul ”CONDOR”
INDICATOR REALIZĂRI
2002 2003 2004
Venituri din prestări
servicii (RON/ loc)
108633,51 142584,93 158311,69
Încasarea medie pe
unitate de prestaţieim
(RON / loc)
2586,51 3394,87 3769,32
Prin încasarea medie pe unitate de prestaţie am calculat veniturile realizate de firmă în
cei trei ani prin închirierea unui singur loc de cazare. Se poate observa că aceste încasări au
crescut în mod continuu fapt care demonstrează pe de o parte serviciile de calitate oferite de
firmă, care au determinat clienţii să revină şi pe de altă parte faptul că, campania de publicitate
din mass-media a avut rezultate pozitive.
Pagina 70 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
3. Cheltuieli medii pe unitatea de prestaţie (c m ) reprezintă un indicator specific ce
reflecta consumul de resurse pe loc sau loc - zi. Relaţia de calcul este următoarea:
Ch - cheltuieli efectuate în perioada analizată
NL c - număr de locuri de cazare
Cheltuielile totale înregistrate în anii 2002-2004 de firma S.C. “MIGHECON” S.R.L.
sunt prezentate în tabelul nr. 20. Indicatorul cheltuială medie pe unitate de prestaţie se calculează
separat pe cei trei ani luaţi în calcul după cum urmează:
Tabel nr. 22 Indicatorul cheltuiala medie pe unitate de prestaţie la motelul „CONDOR”
INDICATOR REALIZĂRI
2002 2003 2004
Cheltuieli prestări
servicii (RON / loc)
37815,34 47143,85 49264,35
Cheltuiala medie
pe unitate de prestaţie
cm (RON / loc)
900,36 1122,47 1172,96
4. Profitul mediu pe unitate de prestaţie (Pr m ) este un indicator sintetic important
calculat ca diferenţa dintre încasarea medie pe unitate de prestaţie şi cheltuiala medie pe unitate
de prestaţie.
,
unde:
i m - încasarea medie pe unitate medie de prestaţie
c m - cheltuiala medie pe unitate de prestaţie
Se poate calcula profitul mediu pe unitate de prestaţie la motelul ”CONDOR” rezultând
următoarele valori pentru acest indicator:
Prm = 3769,32-1172,96 = 2596,36 RON
Pagina 71 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pe baza balantelor de verificare încheiate la finele anilor 2002, 2003 şi 2004 s-au obţinut
următoarele realizări evidenţiate în tabelul 21.
Tabel nr. 23 Profitul realizat din
activitatea de cazare a motelului
„CONDOR”
INDICATORI
UM 2002 2003 2004
Venituri din cazare şi servicii
suplimentare
RON 108633,51 142584,93 158311,69
Cheltuieli din activitatea de cazare RON 37815,34 47143,85 49264,35
Profit realizat RON 70818,17 95441.08 109047,34
Rata rentabilităţii economice % 65,18 66,93 68,88
Rata rentabilităţii la activitatea de cazare este foarte ridicată în condiţiile în care motelul
este de tranzit şi activitatea de cazare este puternic influenţată de sezonalitatea cererii turistice.
4.3.2. Rentabilitatea economică a serviciilor de alimentaţie publică
Componentă de prim ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia publică
se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi în ce priveşte ridicarea
calităţii servirii turistice în condiţii de înaltă rentabilitate. Se tinde, din ce în ce mai mult, ca
alimentaţia publică, pe lângă funcţia fiziologica propriu-zisa, să îndeplinească şi unele funcţii de
agrement, odihnă, recreare - în general, de petrecere a timpului liber. Ţinând seama de faptul că
turistul cheltuieşte o parte însemnată din bugetul sau de timp (după unele calcule, 20-25 %) în
unităţile de alimentaţie publică, o atenţie sporită se acordă atracţiei pe care o exercită, contactele
sociale ce se pot realiza în cadrul lor.
Rentabilitatea economică este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) si
cheltuiala (efortul) făcută pentru obţinerea lui. Rentabilitatea presupune ca fiecare activitate să
corespundă unor nevoi sociale, să asigure recuperarea cheltuielilor sociale, să fie rentabilă şi să
contribuie la realizarea unui profit, scopul oricărei activităţi economice.
Pagina 72 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Rentabilitatea activităţii de alimentaţie publică se poate aprecia cu ajutorul unui indicator
sintetic, rata rentabilităţii conform formulei:
unde:
P - profit anual
Î - volumul încasărilor anuale din prestaţiile de alimentaţie publică
Profitul anual se poate calcula prin diferenţa dintre volumul încasărilor din alimentaţie
publică şi cheltuielile de producţie şi circulaţie. Rata rentabilităţii calculată pentru cei trei ani
înregistrează următoarele valori:
Tabel nr. 24 Rata rentabilităţii economice a serviciilor de alimentaţie publică
la motelul „CONDOR”
INDICATORI UM 2002 2003 2004
Venituri din alimentaţie publică RON 208690,43 242246,25 236207,95
Cheltuieli din activitatea de
alimentaţie publică
RON 223770 263060,67 289909,53
Profit realizat (Pierdere) RON -15079,57 -20814,42 -33701,58
Rata rentabilităţii economice % -7,22 -8,59 -13,15
Datorită preţurilor mici practicate şi a altor pierderi înregistrate la departamentul de
alimentaţie publică firma înregistrează pierderi având şi o rată a rentabilităţii economice
negativă. Cu toate acestea, acest departament nu poate fi desfiinţat, el fiind complementar
activităţii de cazare.
Rentabilitatea economică a prestaţiilor de alimentaţie publică se poate aprecia şi prin
intermediul unor elemente ce ţin de specificul acestei activităţi.
Putem utiliza ca indicatori ai efortului volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor
de circulaţie, numărul mediu al personalului operativ, fondul de salarii şi ca indicatori ai
efectului volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţile de alimentaţie publică, producţia
culinară, etc.
Activitatea de alimentaţie publică din cadrul motelului ”CONDOR” se desfăşoară în
doua saloane restaurant cu o capacitate de servire 120 locuri la mese (30 mese), din care 40 de
locuri sunt destinate servirii micului dejun amplasate într-un salon separat, o terasă acoperită,
Pagina 73 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ambele clasificate la categoria I şi un bar de zi cu o capacitate de 20 locuri. Personalul angajat
este alcătuit din: doi şefi de unitate, 3 barmani, 8 bucătari, 2 şefi de sală şi 6 ospătari însumând
un număr de 19 persoane angajate.
Veniturile obţinute din activitatea de alimentaţie publică pentru motelul studiat se ridică
în anul 2004 la suma de 236207,95 RON, o sumă aproximativ egală celei previzionate.
Cheltuielile ocazionate de realizarea prestaţiilor se ridică la suma de 289909.53 RON pe anul
2004. Numărul de consumatori înregistraţi este de 3578 în categoria consumatorilor fiind incluşi
atât turiştii cazaţi la hotel cât şi cei aflaţi în trecere care au servit doar masa la restaurantul
hotelului şi bineînţeles, populaţia rezidentă care are o pondere însemnata în numărul total de
consumatori.
Valorile indicatorilor de caracterizare a rentabilităţii activităţii de alimentaţie publică
sunt prezentate în tabelul nr. 23.
Tabelul nr. 25 Nivelul indicator rentabilităţii prestaţiilor de alimentaţie
publică la motelul „CONDOR” pe anul 2004
INDICATORI U.M. Valori
1. Productivitatea muncii RON/ lucrător 13484,62
2. Valoarea desfacerilor pe loc la masă RON/ loc masă 1348,46
3. Încasarea medie pe consumator RON / nr. consumatori 71,60
4. Nr. consumatorilor ce revin unui
lucrător operativ
consumatori / lucrători
operativi
188,31
Rata rentabilităţii prestaţiilor de alimentaţie publică se poate calcula în mai multe
variante , în funcţie de baza de raportare astfel:
- prin raportarea profitului la valoarea desfacerilor totale după formula:
- prin raportarea profitului la cheltuielile înregistrate de unitate după relaţia:
În cazul nostru, rata rentabilităţii calculată în cele doua variante are valorile -13,15% şi -
11.62% . Este o rată a rentabilităţii negativă, adică în loc de profit unitatea înregistrează pierderi,
problemă cu care aceasta se confruntă de aproximativ trei ani ca urmare a reducerii numărului de
Pagina 74 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
consumatori datorită scăderii nivelului de viaţă şi a cheltuielilor tot mai mari per consumator pe
care le face în acest domeniu.
4.3.3. Rentabilitatea economică a serviciilor de transport turistic
Activitatea de transport turistic trebuie să se realizeze în sectorul turistic, în condiţii de
rentabilitate ridicată. În vederea obţinerii unor rezultate bune, firmele de turism sunt preocupate
de folosirea cât mai completă a capacităţilor de transport, reducerea curselor în gol, creşterii
duratei zilnice de exploatare, măririi vitezei de circulaţie şi întreţinerii corespunzătoare.
Rentabilitatea transporturilor turistice este condiţionată de realizarea concomitentă a
următoarelor cerinţe:
alegerea judicioasă şi utilizarea celor mai indicate mijloace de transport;
gospodărirea raţională a parcului propriu şi utilizarea corespunzătoare a mijloacelor
închiriate.
Alegerea tipului şi capacităţii mijlocului de transport ce urmează a fi utilizat va avea în
vedere numărul de turişti ce vor fi transportaţi şi distanţa la care se face deplasarea.
Gospodărirea raţională a parcului propriu şi a mijloacelor de transport închiriate este
reflectată de o serie de indicatori tehnico-economici. Pentru determinarea acestor indicatori,
activitatea mijloacelor de transport proprii este evidenţiată prin intermediul documentelor
operative şi statistice, foaia de parcurs, fişa activităţii zilnice şi centralizatorul lunar al activităţii
autovehiculelor.6
Indicatorii de caracterizare a rentabilităţii activităţii de transport turistic utilizaţi sunt:
Parcursul mediu zilnic (Pm), calculat ca raport între parcursul total (Pt) efectuat într-o
anumită perioadă de toate mijloacele de transport ale parcului şi numărul maşinilor-zile în
activitate (Nmza), arată numărul mediu de kilometri ce revin pe un autovehicul în circulaţie.
km / zi
Pt - parcursul total realizat într-o perioadă de timp
Nmza - numărul maşinilor-zile în activitate (total şi circulaţie)
6 Bărănescu Rodica, Turism si alimentaţie publică, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1978, p. 169.
Pagina 75 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Coeficientul de utilizare a parcului (Cup), calculat ca raport procentual între numărul de
zile active-maşină (Za) şi numărul de zile calendaristice-maşină (Zc), reflectă gradul de folosire
a parcului de autovehicule într-o perioadă dată. Relaţia de calcul este:
unde:
Za = numărul de zile active-maşină
Zc = numărul de zile calendaristice-maşină
Coeficientul de utilizare a parcului este de 100% datorită faptului că maşina cu care se
efectuează transportul a fost cumpărată în anul 2004, şi a putut fi utilizată fără nici o întrerupere.
Coeficientul de utilizare a capacităţii de transport (Cuc), calculat ca raport între
capacitatea efectiv folosită (Ckm), exprimată în număr călători-km şi capacitatea teoretica (Lkm),
exprimată în număr locuri-kilometri, caracterizează gradul de folosire a capacităţii
autovehiculelor. Relaţia de calcul este următoarea:
Ckm - capacitatea efectiv folosita (călători-km)
Lkm - capacitatea teoretică (locuri-km)
Parcul inventar arată dotarea cu autovehicule la un moment dat sau într-o perioadă dată şi
se exprimă în număr de autovehicule şi număr de locuri.
Încasarea medie pe automobil;
Încasarea medie pe zi-maşină-inventar;
Încasarea medie pe zi-maşină-activă;
4.4. Analiza ratelor de rentabilitate pe ansamblul activităţii firmei S.C. „MIGHECON”
S.R.L în ultimii trei ani
Nivelul ratelor de rentabilitate este redat în tabelul nr. 24
Tabel nr. 26 Nivelul ratelor de rentabilitate pe ansamblul activităţii firmei
S.C. „MIGHECON” S.R.L
Pagina 76 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
N
r.
Specificaţie Simbol Um 2002 2003 2004
1 Venituri din exploatare Ve RON 343614,
82
456700,
9
542486,
34
2 Cheltuieli de exploatare Che RON 338191,
06
471001,
61
518204,
61
3 Profit din exploatare R.E. = Ve-
Che
RON 5423,75 -
14300,7
1
24281,7
3
4 Profit brut Pb RON 6066 -14965 24128
5 Profit net Pn RON 4549 -14965 21837
6 Capital propriu Cpr RON 82732 67767 89604
7 Activ total At RON 207707 234066 210849
8 Rata rentabilităţii veniturilor rv = R.E. /
Ve
% 1,57 -3,13 4,47
9 Rata rentabilităţii resurselor
consumate
rc = R.E. /
Che
% 1,6 -3,03 4,68
1
0
Rentabilitatea economica re = R.E. /
At
% 2,61 -6,1 11,51
1
1
Rentabilitatea financiara rf = Pn / Cpr % 5,49 -22,08 24,37
Pagina 77 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Fig. nr. 7 Nivelul ratelor de rentabilitate pe ansamblul activităţii firmei
S.C. „MIGHECON” S.R.L
Re = R.E. / At – rentabilitatea economica
Rf = Pn / Cpr – rentabilitatea financiara
rv = R.E. / Ve - rentabilitatea veniturilor
rc = R.E. / Che - rentabilitatea resurselor consumate
În perioada 2002-2004 nivelul ratelor de rentabilitate este nesatisfăcător.
Rentabilitatea veniturilor exprimă eficienţa valorificării produselor şi serviciilor oferite
de unitate. Indicatorul înregistrează o descreştere în anul 2003 ca urmare a pierderii inregistrate
şi apoi o creştere în anul 2004.
Rentabilitatea resurselor consumate măsoară eficienţa consumului de resurse umane şi
materiale; se situează la un nivel scăzut, înregistrând aproximativ aceeaşi evoluţie ca şi rata
rentabilităţii veniturilor.
Pagina 78 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Rentabilitatea economică reprezinta o rentabilitate intrinseca, independenta de
modalitatea de finantare a activitatilor (din capitalurile proprii sau imprumutate). Ea nu depinde,
deci de structura financiara a intreprinderii. Rentabilitatea economică trebuie să fie la nivelul
ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al riscului economic şi
financiar pe care şi l-au asumat administratorii şi creditorii unităţii. Rata rentabilităţii economice
înregistrează o creştere semnificativă în anul 2004 datorită recuperării investiţiilor din anul
precedent.
Rentabilitatea financiară măsoară randamentul utilizării capitalurilor proprii.
Aceasta rentabilitate depinde de modalitatile de finantare a activitatilor intreprinderii,
prin urmare este sensibila la modificarile structurii financiare, adica a indatorarii intreprinderii.
Pentru a atrage potentialii investitori rentabilitatea financiara a intreprinderii trebuie sa fie
superioara ratei medii a dobanzii pe piata financiara. Rata rentabilităţi financiare are o tendinţă
de creştere determinata de creşterea mai agresiva a rezultatului net în comparaţie cu capitalul
propriu.
CONCLUZII ŞI SUGESTII
Căile de sporire a rentabilităţii în turismului românesc, sunt multiple, unele generale,
altele specifice fiecărui tip de prestaţii. Între cele general valabile pot fi amintite:
diversificarea ofertei, prin valorificarea superioară a resurselor turistice naturale şi
antropice, şi crearea unor produse turistice competitive; firma analizată în această lucrare nu se
poate bucura de valorificarea resurselor naturale datorită situării ei pe drumul naţional ce face
legătura între localităţile Roman si Piatra Neamt, dar pentru a compensa acest neajuns a investit
în crearea de resurse antropice, cum ar fi: un lac de agrement, o piscină acoperită, cât şi alte
obiective recreaţionale;
( crearea unor condiţii de desfăşurare neîntreruptă a activităţii de turism, de utilizare
superioară şi intensivă a bazei tehnico-materiale; şi această condiţie este respectată de firma de
turism în cauză atât prin faptul că funcţionează 360 zile pe an, cât şi prin faptul că managerii
firmei sunt mereu preocupaţi de dezvoltarea şi modernizarea motelului şi, aducerea şi
menţinerea acestuia la un standard cât mai ridicat;
Pagina 79 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
( dezvoltarea şi modernizarea întregii baze materiale turistice, în raport cu cerinţele
turismului internaţional, competitiv, creşterea ponderii serviciilor suplimentare şi, pe această
bază, a încasării medii pe zi-turist; după cum am menţionat la un punct anterior, firma
beneficiază de o serie de servicii suplimentare care aduc venit firmei atât prin ele însele cât şi
prin atragerea clienţilor care doresc ceva mai mult decât serviciile clasice ale unui motel,
respectiv cazare si alimentaţie.
( asigurarea cu personal corespunzător numeric şi ca nivel de pregătire; creşterea
productivităţii muncii pe fiecare loc de muncă; numărul personalului nu s-a modificat
semnificativ în cei trei ani cu toate că firma şi-a diversificat şi mărit numărul de servicii oferite
deci putem trage concluzia că nivelul de pregătire şi productivitatea muncii a crescut la fiecare
angajat prin anumite programe de perfecţionare urmate de către aceştia;
( ridicarea calităţii serviciilor şi asigurarea unui nivel constant superior al acestora; acest
obiectiv este primordial pentru angajaţii firmei care, prin politica firmei sunt încurajaţi să
respecte sintagma „ Clientul nostru, stăpânul nostru”, prin prisma respectului şi calităţii
serviciilor oferite acestuia.
( extinderea şi diversificarea acţiunilor publicitare; deoarece motelul este deja foarte
cunoscut în zonă, acţiunile publicitare sunt sporadice, dar nu inexistente, pentru a reîmprospăta
din timp în timp memoria clienţilor şi a le face cunoscute noile servicii şi posibilităţi de
agrement oferite de firmă.
Pentru fiecare din activităţile specifice turismului, pe lângă căile generale prezentate, se
pot desprinde şi căi proprii de creştere a rentabilităţii economice. Astfel, la cazare se cer a fi
avute în vedere: asigurarea unui coeficient optim de utilizare a capacităţii de cazare;
diversificarea serviciilor în unităţi; creşterea volumului desfacerilor de mărfuri prin recepţie
menţinerea unei impresii de noutate şi prospeţime a spaţiilor de cazare, ş.a.
Rentabilitatea unităţilor de alimentaţie pentru turişti poate fi sporită în principal, pe
următoarele căi:
- creşterea ponderii producţiei proprii în totalul vânzărilor;
- revederea periodică a încadrării unităţilor în diferite categorii;
- utilizarea raţională a materiilor prime şi materialelor;
- corelarea strânsă a ofertei cu cererea consumatorilor;
- eliminarea sau, cel puţin, diminuarea pierderilor;
- dotarea bucătăriei, a laboratoarelor cu utilaje şi instalaţii moderne de producţie;
- accelerarea vitezei de circulaţie a mărfurilor;
Pagina 80 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
- valorificarea integrală a timpului de muncă a personalului;
- diminuarea cheltuielilor de producţie;
- creşterea calităţii produselor;
- promovarea mai susţinută a serviciilor de alimentaţie pentru turişti.
Sporirea rentabilităţii unei firme constă fie în maximizarea rezultatelor la un anumit efort
economic, fie în minimizarea eforturilor , a cheltuielilor cu resursele pentru obţinerea unui
rezultat. Conţinutul complex al activităţii comerciale şi aspectele variate pe care le ia
rentabilitatea, determină opţiuni ale conducerii pentru ambele posibilităţi din relaţia efort-
rezultate.
O primă cale de sporire a rentabilităţii o constituie creşterea volumului încasărilor care
conduce direct la mărirea profitului, în condiţiile în care cheltuielile totale nu sunt mai mari
decât veniturile totale. La un anumit nivel al încasărilor apare costul marginal sporit ceea ce
înseamnă că pentru un venit pe o unitate de produs se realizează cheltuieli mai mari şi, ca atare,
aduce un profit mai mic, sau chiar se înregistrează pierderi, aşa cum s-a întâmplat cu firma S.C.
„MIGHECON” S.R.L. în anul 2003. Rezultă deci că sporirea încasărilor în scopul creşterii
rentabilităţii trebuie să fie însoţită de o schimbare calitativă continuă a activităţii economice,
care condiţionează însăşi posibilitatea creşterii cantitative.
Cea de-a doua cale de sporire a rentabilităţii o constituie minimizarea consumului de
resurse la un anumit rezultat sau raţionalizarea diferitelor categorii de cheltuieli. Raţionalizarea
semnifică şi situaţia în care o creştere a unei cheltuieli poate să aducă un efect superior, ceea ce-i
conferă caracterul de rentabilitate.
Analiza economica a societăţii pentru anul 2002-2004 demonstrează că în prezent
societatea are o situaţie bună ilustrată prin:
- indicatorul profit la 1000 RON încasări care, faţă de anul 2002, în 2004 a crescut de la
17,51 RON la 44,24 RON
- productivitatea muncii care a crescut de la 8663,97 RON/ persoană angajată în 2002 la
13302,31 RON/ persoană angajată în 2004;
- evoluţia profitului a cunoscut întâi o scădere de la 4549 RON în 2002 la -14965 RON în
2003 şi apoi o creştere vertiginoasă până la valoarea de 21837 RON în anul 2004 ceea ce
înseamnă că firma a ieşit din impasul financiar înregistrat în anul precedent.
Pagina 81 din 83
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 82 din 83