Cercetarea Si Diagnisticarea Copiilor Cu CES

Post on 28-Jan-2016

284 views 3 download

description

mmm

transcript

TEMA:Procesul de diagnosticare și

evaluare în condițiile educației integrate

2

CUPRINS:

1. Condițiile cercetării2. Organizarea cercetării3. Principiile cercetării4. Etapele cercetării psihopedagogice5. Cercetarea și diagnosticarea timpurie

• Cercetarea psihologică a copilului include studierea tuturor particularităţilor psihicii :

• Activitatea de cunoaştere• Activitatea de vorbire• Sfera emoţional volitivă• Personalitatea

3

În procesul cercetării trebuie de respectat următoarele condiţii:

1. Aparatul metodic trebuie să fie adecvat scopurilor şi ipotezei cercetării.

2. Este important de a determina care funcţii psihice vor fi cercetate pentru a alege metodele de cercetare.

3. În alegerea sarcinii trebuie de prevăzut gradul de greutate a acesteia: aceasta ne oferă posibilitatea de a aprecia nivelul actual de dezvoltare şi ne oferă posibilitate de a vedea posibilităţile de bază a copilului.

4

4. Sarcinile se aleg în dependenţă de vîrsta copilului, trebuie să fie accesibile şi interesante.

5. Conţinutul lor nu trebuie să creeze reacţii negative la copil.

6. La alegerea metodei de cercetare este important de a lua în consideraţie influienţa stării emoţionale a copilului asupra rezultatelor cercetării.

5

7.De asemenea la alegerea metodelor de cercetare trebuie de luat în consideraţie caracterul ştiinţific al metodelor de cercetare.

8. Pentru un copil trebuie de folosit un număr dozat de metodici de cercetare, luînd în consideraţie particularităţile psihofiziologice de dezvoltare a copilului.

6

Organizarea cercetării:• Trebuie să se ia în consideraţie vîrsta copilului.• Metodele folosite trebuie să ofere posibilitatea

de a face o analiză cantitativă şi calitativă a rezultatelor cercetării.

• Analiza rezultatelor cercetării trebuie să fie calitativă şi cantitativă.

• Indicii calitativi nu trebuie să fie întîmplători, dar să reflecte nivelul de formare a funcţiilor psihice, tulburarea cărora este caracteristică copiilor cu tulburări de dezvoltare.

• Este important de a stabili contactul cu copilul.• Este important de a stabili ordinea de prezentare

a metodelor de cercetare.

7

• Principiile cercetării psihologo-pedagogice.1. Cercetării în complex a dezvoltării copilului.

Presupune depistare cauzelor şi mecanismelor apariţiei tulburării. Se realizează de un grup de specialişti. Sunt folosite diferite metode de cercetare: psihologice, medicale, pedagogice, în cazurile mai grele sunt folosite metode neurofiziologice.

2. Atitudinii în sistemă. Presupune analiza rezultatelor activităţii psihice a copilului la fiecare etapă de dezvoltare. Analiza în sistemă presupune nu numai depistarea unor tulburări dar şi stabilirea legăturii între aceste tulburări. Este important de a depista nu numai tulburările dar şi funcţiile păstrate şi părţile pozitive ale personalităţii care sunt baza măsurilor de corecţie.

8

3. Atitudinea în dinamică presupune urmărirea schimbărilor, care au loc în procesul dezvoltării copilului şi evidenţa particularităţilor de vîrstă a acestuia.

• Acesta este important în procesul organizării cercetării, alegerii metodelor de diagnosticare, analizei rezultatelor cercetării.

• Trebuie de luat în consideraţie factorul de vîrstă.

9

4.Depistarea şi evidenţa posibilităţilor

potenţiale a copilului

Acest principiu se bazează pe teoria lui L.S.Vîgotskii despre zonele dezvoltării apropiate şi actuale a copilului. Cunoscând aceasta putem determina posibilităţile şi tempoul de însuşire a noilor cunoştinţe şi deprinderi.

10

• 5. Analiza calitativă a rezultatelor cercetării include următorii parametri:

• Atitudinea faţă de cercetare şi însărcinări.• Mijloacele de orientare în timpul îndeplinirii

însărcinării.• Corespunderea activităţii copilului cu condiţiile

însărcinării, caracterul materialului experimental, instrucţiunea.

• Folosirea productivă a ajutorului acordat de către adult.

• Capacitatea de a îndeplini însărcinarea după analogie.

• Atitudinea faţă de rezultatele activităţii sale, aprecierea critică a cestei activităţi.

11

6. Necesitatea cercetării timpurii a copilului.

7.Unitatea cercetării diagnistice şi lucrului de corecţie acordat copiilor cu tulburări de dezvoltare.

Important: sarcinile lucrului de corecţie pot fi soluţionate:1. numai în baza unei cercetări,

2. determinării prognosticului dezvoltării psihologice,

3.a aprecierii posibilităţilor potenţiale de dezvoltare a copilului.

12

Etapele cercetării psihologo-pedagogice

13

I.Etapă: Cercetarea scrining- din engleză “screen”- a alege, a treiera

Obiective: Depistarea copiilor cu tulburări de

dezvoltare. Depistarea neajunsurilor procesului

educaţional în instituţie. Depistarea neajunsurilor programului de

educaţie Determinarea problemelor

psihologopedagogice

14

II.Etapă: Diagnostica diferenţiatăScopul: a determina tipul, categoria tulburării.Obiective:• Diferenţierea gradului şi caracterului tulburărilor

de dezvoltare intelectuală, de vorbire, emoţională a copilului.

• Depistarea tulburărilor primare şi secundare şi analiza sistemică a structurilor tulburării.

• Aprecierea particularităţilor tulburării dezvoltării psihice în caz de tulburări de văz, auz, a aparatului loco-motor.

• Determinarea şi conceptualizarea prognozei pedagogice.

15

În baza acestor date se determină:

1. Tipul instituţiei,

2. Programul de educaţie şi instruire.

3. Programul de corecţie.

16

III.Etapă: Fenomenologică Scopul: studierea aprofundată a copilului, şi

crearea programului de corecţie.Obiective:• Depistarea particularităţilor individuale a

copilului.• Aprecierea dinamicii de dezvoltare a copilului şi

eficacităţii lucrului de corecţie.• Determinarea condiţiilor de educaţie în familie.• Orientarea şi consultarea profesională a

adolescenţilor.• Crearea diferitor programe de corecţie.• Rezolvarea problemelor de ordin social.

17

IV.Etapă: Aprecierea eficacităţii măsurilor corecţionale.

18

Cercetarea elevilor1. Anamneza.2. Starea auzului, văzului3. Tulburarea motoricii (pareze, paralezii)4. Coordonarea mişcărilor (mersul, gestul,

echilibrul, necoordonarea mişcărilor, prezenţa ticurilor).

5 Capacitatea de muncă (oboseşte nu este atent, este excitat, tempoul de muncă este lent, face multe greşeli spre sfîrşitul lecţiei, se plînge de dureri de cap).

19

6. Particularităţile sferei de cunoaştere: Perceperea formei, culorii, spaţiului,

mărimii, a timpului. Particularităţile atenţiei: concentrarea,

capacitatea de aşi schimba atenţia de la o activitate la alta, dezvoltarea atenţiei voluntare.

Particularităţile memoriei: memorie mecanică, logică, memorie vizuală, auditivă ,combinată,

20

Particularităţile gîndirii. Nivelul de folosire a analizei şi sintezei, capacitatea de a face concluzii

Particularităţile vorbirii:pronunţia,vocabularul,vorbirea coierentă,

tempoul,ritmul, 7.Interesele copilului.8.Atitudinea faţă de activitatea de învăţare: reacţia la laudă şi la dojană, conştientizarea insucceselor sale, capacitatea de a-şi controla activitatea, înţelegerea instrucţiunii orale, capacitatea de a-şi planifica activitatea.

21

9. Particularităţile sferei emoţional volitive: agresivitate, capacitatea de a şi face griji, dispoziţie proastă, capacitatea de a exploda, prezenţa reacţiilor fobice, atitudinea faţă de sine şi neajunsurile sale, fobie de întuneric, particularităţile comportamentului, maniere negative etc.

22

10. Particularităţile însuşirii cunoştinţelor, deprinderilor conform programului şcolar:

• prezenţa deprinderilor de citire şi scriere ce corespunde clasei şi vîrstei,

• caracterul greşelilor de citire şi scriere.

23

Este important de a crea o situaţie confortabilă:

1.Copii de 2-4 ani - cercetarea are loc pe covor,

2. copiii mai mari - la masă.

Rezultatele cercetării se înscriu în proces verbal unde se indică:

• timpul îndeplinirii sarcinilor,• greşelile comise de către copil.• forma de ajutor acordată, eficacitatea ei.

Este important: prezenţa părinţilor în procesul cercetării sau a tutorilor.

24

Cercetarea psihologică se efectiează în cîteva etape:

I etapă - Studierea documentaţiei.

II etapă- Cercetarea

III etapă- Concluzia.

25

Concluzia constă din 2 etape:

I Etapă: în primul rînd psihologul prelucrează rezultatele obţinute în cercetare şi face unele concluzii; se gîndeşte la caracterul ajutorului corecţional ce trebuie acordat.

IIEtapă: Apoi rezultatele obţinute psihologul le prezintă în scris în formă liberă dar respectînd următoarele reguli:

26

Concluzia constă din 3 părţi:1.parte se indică:• din ce cauză are loc cercetarea.• scopul cercetării.• particularităţile comportării copilului în momentul

cercetării.Neapărat se indică:• motivul îndeplinirii sarcinii,• particularităţile contactului cu psihologul,

metodele de îndeplinirii a însărcinării.• reacţia la laudă, la insucces.• se atrage atenţie dacă foloseşte productiv ajutor.• dacă activitatea este însoţită de vorbire

27

• În patrea 2 se face analiza rezultatelor obţinute în dependenţă de scopul cercetării.

• În partea a 3 se face concluzie unde se indică nu numai tulburările depistate, legătura dintre ele dar şi părţile păstrate a psihicii, posibilităţile potenţiale a copilului, ce îi permit să se dezvolte mai departe.

• În final se formulează recomandări referitor la acordarea ajutorului psihologic, optimizarea procesului corecţional, pentru specialişti, părinţi.

28

Important!!!!

În concluzie trebuie neapărat de indicat:• vîrsta copilului, • data cercetării, • data cînd a fost scrisă concluzia,• familia şi semnătura specialistului

psiholog.

29

Cercetarea și diagnostica timpurie

Vîrsta timpurie (0-3 ani) este o etapă importantă în dezvoltarea copilului.

• DE CE? Deoarece la această vîrstă se dezvoltă: Funcţiile psohomotoreActivitatea de cunoaştereVorbireaSe formează personalitateaDatorită plasticităţii creierului copilului de vîrstă

timpurie, perioadelor senzitive de formare a emoţiilor, intelectului, personalităţii, această vârstă este cea mai indicată pentru a acorda ajutor

31

Specialiştii în domeniu deservesc familii ce au copii de la 0 la 3 ani cu CES.

Aceştea sunt copii care: Au reţinere în dezvoltare. Sunt bolnavi de boli somatice grave ce

pot provoca reţinere în dezvoltare. Fac parte din grupul de risc.

32

Diagnosticarea timpurie şi corecţia abaterilor în dezvoltare sunt principiul de bază a psihologiei corecţionale.

Intervenţia psihologică timpurie permite compensarea mai efectivă a tulburărilor apărute în dezvoltarea psihofiziologică a copilului, contribuind la reducerea sau chiar la preîntâmpinarea tulburărilor secundare.

33

Sistemul de diagnosticare/cercetare timpurie a copiilor cu CES presupune:

1.Depistarea copiilor cu factor de risc din maternitate.

2.Observare la dispanser în cadrul centrelor medicilor de familie la locul de trai.

3. Scrining - examinare la vîrstele 1;2;3;6;12 luni.

4.Cercetare aprofundată a copiilor cu factor de risc.

34

Sistemul de diagnosticare/cercetare timpurie a copiilor cu CES presupune:

5.Crearea unei sisteme unice de depistare timpurie şi corecţie a tulburărilor de dezvoltare la copii, ceia ce presupune:

a) îmbunătăţirea politicii de stat în acest domeniu.

b) crearea diferitor acte legislative.

35

Sistemul de diagnosticare/cercetare timpurie a copiilor cu CES presupune:

6. Crearea şi aprobarea diferitor modele de cercetare diferenţiată a tuturor copiilor la primul an de viaţă cu scopul de a depista copii cu CES.

7. Acordarea diferitor forme de ajutor psihologic, pedagogic şi social copiilor cu CES şi familiilor lor.

36

Cercetarea timpurie a copiilor cu disabilităţi constă din patru etape

principale:

I etapă – cercetarea scrining a copiilor la primul an de viaţă.

• Sarcina de bază: depistarea copiilor cu tulburări în dezvoltare.

37

Pentru rezolvarea cu succes a acestei sarcini este necesar, ca împreună cu Ministerul Sănătăţii de a perfecţiona şi a aproba:

1.Harta factorilor de risc în dezvoltarea copilului;

2.Metodele de cercetare scrining a dezvoltării neoropsihoce a copilului la primul an de viaţă.

3.Procedura de cercetare şi observare asupra dezvoltării copiilor.

4. Mijloace tehnice eftine şi efective a scrining- diagnosticii

38

Harta factorilor de risc în dezvoltarea copilului.

• Se îndeplineşte la maternitate, unde se indică factorul de risc.

• Se transmite la centrul medicilor de familie pentru a face observaţii asupra dezvoltării copilului.

• Dacă apare o abatere în dezvoltarea copilului acesta este trimis la o consultaţie medico-psihologo-pedagogică mai detailiată

39

II Etapă – diagnostica diferenţiată (are loc la policlinică, centre specializate, spitale).

Obiectivul de bază:• Depistarea tulburărilor de dezvoltare.• Concretizarea structurii defectului.• Determinarea posibilităţilor acţiunilor

medicale.• Determinarea posibilităţilor corecţiei

psihologo-pedagogice a tulburărilor în dezvoltarea copilului.

40

III Etapă – corecţia medico-psihologo-pedagogică a tulburărilor în dezvoltarea copilului.

Obiectivul de bază: corectarea tulburărilor în dezvoltare şi crearea unui program de reabilitare.

41

IV Etapă – crearea unui program de stat pentru pregătirea cadrelor şi de perfecţionarea acestora pentru a lucra în sistemul de cercetare, diagnostică şi corecţie timpurie copiilor cu tulburări în dezvoltare.

42

Principiile intervenţiei timpurii• Viaţa copilului în familie• Depistarea timpurie• Evaluarea în dinamică• Echipa multidisciplinară• Părinţii membri ai acestei echipe• Sprijinirea pe laturile păstrate • Dezvoltare prin mediu• Dezvoltarea comunicării• Crearea a unei imagin pozitive a copilului şi

părintelui fată de tulburarea depistată.• Normalizarea vieţii• Caracter ştiinţific

43

Programa ajutorului timpuriu include:O atitudine multifuncţională faţă de aprecierea

stării copilului şi a lucrului cu el.Cu copilul şi familia lui lucrează mai mulţi

specialişti: logopezi, psihologi, medici, pedagogi, fizioterapeuţi, etc.

Crearea unei programe individuale în corespundere cu necesităţile copilului şi familiei lui. În acest caz se atrage atenţie la dezvoltarea emoţională a copilului şi crearea unui climat psihologic favorabil în familie.

Acordarea ajutorului şi consultaţiei psihologice tuturor membrilor familiei, individual şi în grup.

Contribuirea la integrarea copilului în mediul social.

44