Post on 04-May-2018
transcript
BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ
Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului
CENTRUL DE CERCETĂRI PRIVIND INFORMAREA ASUPRA MEDICAMENTULUI
Trimestrul 3
Nr.3 / An 6 (2015)
Buletinul de
Farmacovigilenţă
apare trimestrial şi
constituie un
material informativ
şi educaţional în
domeniul
farmacovigilenţei.
Prin acesta dorim să
venim în sprijinul
profesioniştilor din
domeniul sănătăţii,
având ca scop final
utilizarea raţională a
medicamentelor în
interesul sănătăţii
pacienţilor.
Buletinul de
Farmacovigilenţă
poate fi accesat on-
line la
www.cim.umfcluj.ro
Cuprins
Alimente şi suplimente alimentare de evitat în cazul pacienţilor cu transplant de organ
2
Risc de apariție a durerilor articulare severe la utilizarea inhibitorilor de dipeptidil peptidază-4
3
Investigație FDA privind riscurile aferente administrării tramadolului la
copii și tineri sub 17 ani 4
Inhibitorii pompei de protoni și riscul de lupus eritematos cutanat 5
Fotosensibilitatea asociată blocanților receptorilor angiotensinei II –
rezultatele unui studiu efectuat în baza de date VigiBase® 6
Erori de medicație care pot rezulta din confuzii ale denumirilor
medicamentelor 7
are ca obiectiv principal „promovarea utilizării raţionale a medicamentelor prin
furnizarea informaţiei despre medicament, informaţie ştiinţifică, obiectivă, actualizată,
procesată şi evaluată corect”.
Acest obiectiv este realizat prin:
Publicarea şi diseminarea de informaţii din domeniul medicamentului în rândul
profesioniştilor din domeniul sănătăţii şi/sau a consumatorilor;
Elaborarea de răspunsuri la întrebările legate de medicamente, adresate de către
profesioniştii din domeniul sănătăţii, folosind o bază de date şi o sursă de referinţă de
înaltă calitate;
Iniţierea şi desfăşurarea de programe educaţionale şi de cercetare în domeniul
farmacovigilenţei.
Un element important în asigurarea reuşitei transplantului de organ este
administrarea dozei optime de medicamente imunosupresoare, în special a
inhibitorilor de calcineurină (ciclosporină, tacrolimus, everolimus, sirolimus),
care au un indice terapeutic mic. Aceste medicamente sunt metabolizate, în
principal, de enzima CYP3A4 de la nivel hepatic şi intestinal. Totodată, sunt
medicamente substrat pentru glicoproteina P (P-gp) şi polipeptidele transportoare
de anioni organici (OATP1B1). Corelat cu aceste aspecte, există un risc crescut
ca inhibitorii de calcineurină să fie susceptibili de interacţiune cu anumite
alimente şi plante medicinale1.
Astfel, numeroase studii au arătat că grapefruit-ul şi derivatele sale (suc,
marmeladă), prin conţinutul ridicat în furanocumarine, inhibă CYP3A4 intestinal
cu diminuarea metabolizării inhibitorilor de calcineurină. Consecinţa este o
creştere a concentraţiei plasmatice a acestora de la 150% până la 1000%, însoţită
de nefrotoxicitate şi mielotoxicitate. Prin urmare, consumul de grapefruit şi
derivate este contraindicat la pacienţii cu transplant aflaţi sub terapie cu
imunosupresoare1,2.
Recomandarea de a nu se administra la aceşti pacienţi există şi în cazul
preparatelor pe bază de sunătoare (ceai, suplimente alimentare). Sunătoarea
creşte activitatea CYP3A4 şi a P-gp cu creşterea metabolizării inhibitorilor de
calcineurină şi a efluxului acestora din eritrocite, care mai departe determină
reducerea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente şi mărirea riscului de
rejecție de grefă 1,3.
Nu în ultimul rând, la fel de important în cazul pacienţilor cu transplant
de organ este să evite administarea suplimentelor alimentare care stimulează
imunitatea. Printre acestea se numără cele pe bază de zinc, vitamina E, Echina-
ceea, palmier pitic, ulei de luminiţa nopţii, usturoi, colostru bovin şi ulei de
peşte4.
O serie de chestionare aplicate în rândul pacienţilor cu transplant de or-
gan au arătat că aceştia administrează suplimentele alimentare anterior amintite,
fără a solicita sfatul medicului4. Acest fapt subliniază necesitatea de a educa pa-
cienţii transplantaţi în legătură cu dieta pe care trebuie să o urmeze şi cu supli-
mentele alimentare pe care trebuie să le evite.
Alimente şi suplimente alimentare de evitat în cazul pacienţilor
cu transplant de organ
Şef lucrări Dr. Anamaria
Cozma, Conf. Dr. Lorena
Filip, Prof. Dr. Doina
Miere
Page 2 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
1. Mouly S et al. Rev Med
Interne. 2015;36(8):530-539.
2. Bailey DG et al. CMAJ.
2013;185(4):309-316.
3. Colalto C. Pharmacol Res.
2010;62:207-227.
4. Neff GW et al. Liver
Transpl. 2004;10(7):881-885.
FDA (Food and Drug Administration) din Statele Unite a emis recent un
comunicat legat de siguranța medicamentelor în care avertizează asupra riscului de
apariție a durerilor articulare severe la utilizarea inhibitorilor de dipeptidil
peptidază-4 (DPP-4). De asemenea, FDA anunță modificarea prospectelor
medicamentelor din clasa inhibitorilor de DPP-4 cu includerea informațiilor despre
riscul de dureri articulare severe.
Pacienții sunt sfătuiți să nu întrerupă terapia cu inhibitori de DPP-4, ci să
contacteze medicul curant în cazul în care resimt dureri articulare puternice și
persistente. Medicii pot suspecta inhibitorii DPP-4 ca o posibilă cauză a durerilor
articulare severe și pot decide ca atare întreruperea terapiei.
Avertismentul emis de FDA se bazează pe evaluarea cazurilor identificate
în baza de date FAERS (FDA Adverse Event Reporting System) și în literatura de
specialitate. Durerile articulare pot fi resimtite de pacienți fie din prima zi de
tratament, fie după mai mulți ani de tratament cu inhibitori de DPP-4. La
întreruperea tratamentului durerile articulare pot înceta în mai puțin de o lună și
pot reapărea la re-expunerea la inhibitori de DPP-4.
Inhibitorii de DPP-4 sunt antidiabetice orale din clasa
incretinomimeticelor. Inhibând DPP-4, enzimă ce metabolizează incretinele
naturale, aceștia cresc nivelele polipeptidei de inhibiție gastrică (GIP) și peptidei-1
glucagon-like (GLP-1) care la rândul lor inhibă golirea gastrică, inhibă secreția de
glucagon și stimulează secreția de insulină astfel normalizând glicemia pre- și
postprandială și în timp normalizând HbA1C. Aceștia sunt indicați în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2, în monoterapie sau în asociere cu metformin sau
sulfamide hipoglicemiante. Pacienții și profesioniștii din domeniul sănătății sunt
încurajați să raporteze reacțiile adverse apărute pe parcursul terapiei cu inhibitori
de DPP-4 pe site-ul ANM (www.anm.ro) și CCIM (www.cim.umfcluj.ro).
Risc de apariție a durerilor articulare severe la utilizarea
inhibitorilor de dipeptidil peptidază-4
Asist. Dr. Cristina Pop
Page 3 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
Sursa:
FDA (Food and Drug
Administration) http://
www.fda.gov/Drugs/DrugSafety/
ucm459579.htm
Tramadolul este un analgezic opioid utilizat pentru tratamentul durerilor
moderate și severe. Acesta prezintă un mecanism complex de acțiune, fiind un
agonist opioid slab pe receptorii µ, k, δ care inhibă recaptarea noradrenalinei și a
serotoninei.
Tramadolul este disponibil ca preparat parenteral sau ca preparate orale:
soluție orală și comprimate cu cedare imediată sau cedare prelungită. De aseme-
nea, substanța se gasește și în asociere fixă cu paracetamolul.
Tramadolul prezintă un metabolit activ, o-desmetiltramadolul, responsa-
bil de o mare parte a efectelor farmacologice. La pacienții metabolizatori ultra-
rapizi, acest metabolit se formează cu o viteză mult mai mare decât la majoritatea
populației. Efectele adverse respiratorii sunt strâns dependente de acumularea
metabolitului activ. Un caz clinic care susține această ipoteza este cel al unui co-
pil de 5 ani căruia i-a fost administrată o doză unică, dintr-o soluție orală de
tramadol, în urma căreia a suferit detresă respiratorie, necesitând spitalizare. Ul-
terior s-a dovedit că era vorba despre un metabolizator ultra-rapid.
În România produsul este indicat copiilor cu vârsta peste de 12 ani, în
timp ce în SUA tramadolul este aprobat a se utiliza doar celor cu vârsta peste 16
ani. Cu toate acestea a fost observată o tendință de utilizare “off-label” și în cazul
copiilor mai mici. În cazul pacienților tineri a fost remarcată o creștere a riscului
de bradipnee și dificultăți de respirație. Aceste manifestări au fost observate în
special în cazul tratamentelor durerilor post-amigdalectomie. Ca urmare a aces-
tor observații a fost lansată o procedură de investigare a potențialelor riscuri afer-
ente utilizării tramadolului la copii și adolescenți.
Cadrele medicale trebuie sa aibă în vedere recomandarea altor tratamente
analgezice în cazul copiilor, cel puțin până la finalizarea investigațiilor în acest
domeniu. De asemenea, aparținătorii și cadrele medicale trebuie să urmărească și
să observe orice modificări respiratorii care survin la copiii aflați sub tratament
cu tramadol, cum ar fi: scăderea frecvenței sau amplitudinii respiratorii, respirație
greoaie sau zgomotoasă, confuzie, oboseală nejustificată etc. În cazul instalării
acestor reacții adverse se recomandă oprirea imediată a tratamentului și sesizarea
medicului.
Investigatie FDA privind riscurile aferente administrării
tramadolului la copii și tineri sub 17 ani
Șef lucrări Dr. Cătălin
Araniciu
Prof. Dr. Mariana Palage
Page 4 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
Referințe:
1. Food and Drug
Administration. Drug Safety
Communication: FDA
evaluating the risks of using
the pain medicine tramadol in
children aged 17 and
younger. Publicat online 21
septembrie 2015, citat 05
octombrie 2015. Disponibil la
adresa URL: http://
www.fda.gov/Drugs/
DrugSafety/ucm462991.htm.
2. Orliaguet G, Hamza J,
Couloigner V, Denoyelle F,
Loriot MA, Broly F,
Garabedian EN. A case of
respiratory depression in a
child with ultrarapid CYP2D6
metabolism after tramadol.
Pediatrics 2015;135:e753-5.
Agenția Britanică a Medicamentului atrage atenția asupra riscului
existent, însă foarte scăzut, de lupus eritematos cutanat subacut (LECS) în cazul
utilizării inhibitorilor pompei de protoni (IPP)1. Medicamentele din clasa IPP
sunt utilizate în general pentru reducerea secreției acide gastrice în afecțiuni
precum boala de reflux gastro-esofagian, ulcer gastro-duodenal sau sindrom
Zollinger-Ellison. Pe piața din România sunt disponibili următorii reprezentanți:
omeprazol, pantoprazol, esomeprazol, lansoprazol și rabeprazol.
LECS se caracterizează prin prezența unor plăci scuamoase eritematoase
policiclice sau leziuni papulo-scuamoase psoriaziforme confluente, ce pot fi
însoțite de artralgie. Pentru diagnosticare se pot folosi teste cutanate
(imunofluorescența directă) sau serologice (prezența anticorpilor anti-Ro). LECS
indus de medicamente poate apărea la săptămâni, luni sau chiar la ani de la
expunere.
În cazurile raportate în literatură și către agențiile medicamentului a fost
determinată o relație de cauzalitate între cazurile de LECS și utilizarea IPP. Un
studiu realizat în Danemarca a identificat 19 cazuri de LECS pe o perioadă de 19
ani, asociate cu utilizarea de IPP; în trei cazuri cauzalitatea a fost considerată
sigură, iar în alte 14 cazuri probabilă2. Un alt studiu suedez a sugerat un risc de
LECS de trei ori mai mare la pacienții sub tratament cu IPP decât la populația
generală3. Din totalul cazurilor de LECS aduse la cunoștința deținătorilor
autorizațiilor de punere pe piață, în 36 evoluția a fost pozitivă după oprirea
tratamentului cu IPP, iar în patru cazuri LECS a reapărut după întreruperea și
apoi reluarea administrării de IPP.
În cazul în care la pacienții sub tratament cu IPP apar leziuni cutanate,
mai ales în zonele expuse la soare, și sunt însoțite de artralgie, se recomandă
următoarele: evitarea expunerii la soare, considerarea LECS ca diagnostic posibil
şi oprirea tratamentului cu excepția situațiilor în care IPP sunt imperative. Poate
apărea reacţie încrucişată între reprezentanţii IPP. În majoritatea cazurilor
simptomele dispar la retragerea IPP, însă dacă nu apar semne de remitere în
câteva săptămâni sau luni de la oprirea tratamentului, se poate iniţia tratament
local sau sistemic cu glucocorticoizi.
Inhibitorii pompei de protoni și riscul de lupus eritematos
cutanat
Asist. Drd. Irina Cazacu
Page 5 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
Referințe:
1. Medicines and
Healthcare products
Regulatory Agency. Drug
Safety Update September
2015;9(2).
2. Sandholdt LH et al.
Proton pump inhibitor-
induced subacute
cutaneous lupus
erythematosus. Br J
Dermatol 2014; 170: 342–
51.
3. Grönhagen CM et al.
Subacute cutaneous lupus
erythematosus and its
association with drugs: a
population-based matched
case-control study of 234
patients in Sweden. Br J
Dermatol. 2012; 167: 296
–305.
Fotosensibilitatea este o reacție ce apare atunci când un agent de la
suprafața pielii sau din piele reacționează la doze normale și nedăunătoare de
lumină. Reacția este clasificată ca fototoxică sau fotoalergică și se datorează unui
medicament administrat sistemic sau aplicat topic1. Apare pe zonele corpului
expuse la soare și este o reacție adversă reversibilă la retragerea medicamentului
sau a agentului cauzator1,2. Principalele manifestări clinice sunt arsurile, erupțiile
cutanate precum eczemele, urticaria, pigmentarea, sau onicoliza 2.
Exemple de medicamente ce pot induce o reacție fototoxică, reacție ce
apare de regulă rapid, includ amiodarona, retinoizii, antiinflamatoarele
nesteroidiene, diureticele și antibioticele. Substanțe cunoscute a provoca un
răspuns fotoalergic sunt parfumurile, produsele de protecție solară,
antimicrobienele de uz topic și medicamentele psihiatrice, cum ar fi
clorpromazina3. Prevalența fototoxicității induse medicamentos nu se cunoaște cu
exactitate, în parte și datorită faptului că reacția nu este întotdeauna recunoscută
sau raportată, însă se estimează a reprezenta 8% din reacțiile adverse ce apar la
nivel cutanat2.
Dintre cei opt blocanți ai receptorilor angiotensinei II (BRA) prezenți pe
piață la nivelul întregii lumi (azilsartan, candesartan, eprosartan, irbesartan,
losartan, olmesartan, telmisartan și valsartan), doar pentru losartan este descrisă
fotosensibilitatea în Rezumatul Caracteristicilor Produsului. Mecanismul prin care
losartanul produce fotosensibilitate nu este însă cunoscut. Pentru a caracteriza
suplimentar fotosensibilitatea în clasa BRA, un studiu recent publicat a evaluat
cazurile raporate în VigiBase®, baza de date a Organizației Mondiale a Sănătății
ce conține toate rapoartele de reacții adverse la medicamente de la nivel mondial,
și care însumează la ora actuală peste 10 milioane de rapoarte4.
203 cazuri de fotosensibilitate la BRA au fost raportate în VigiBase® până
la sfârșitul anului 2014, mai frecvent în rândul femeilor (59% din cazuri). În 30 de
cazuri reacția a fost considerată gravă (a dus la spitalizare sau la prelungirea spita-
lizării sau a pus în pericol viața pacientului). În 126 de cazuri, BRA a fost unicul
medicament suspectat și în 133 de cazuri raportorul a fost un medic. 51 din cele
203 cazuri raportate au fost pentru losartan (25,1%), 47 pentru irbesartan (23,1%),
44 pentru valsartan (21.7%), și 35 pentru candesartan (17.2%). Telmisartanul și
olmesartanul au fost implicate în mai puține cazuri (15, respectiv 11) 4.
Analiza a demonstrat că în VigiBase® au fost raportate reacții de fotosen-
sibilitate pentru aproape toți BRA, metoda disproporționalităților demonstrând o
asociere pozitivă pentru irbesartan și losartan. Autorii au concluzionat faptul că,
luând în considerare că BRA au la bază un nucleu structural comun, este posibil ca
fotosensibilitatea să fie un efect de clasă4.
Profesioniștii din domeniul sănătății și pacienții trebuie să fie conștienți de
riscul potențial de fotosensibilitate asociat tratamentului cu blocanți ai receptorilor
angiotensinei II, pentru a putea lua măsurile de precauție necesare, cu precădere
protecția față de razele solare prin îmbrăcăminte adecvată.
Fotosensibilitatea asociată blocanților receptorilor angiotensinei II
– rezultatele unui studiu efectuat în baza de date VigiBase®
CSIII Dr. Andreea Farcaș
Page 6 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
Referințe:
1. Moore DE. Drug-induced
cutaneous photosensitivity:
incidence, mechanism,
prevention and
management. Drug Saf.
2002;25(5):345-72.
2. Anne Lee. Adverse Drug
Reactions. , London:
Pharmaceutical Press;
2006. p 125-157.
3. Lankerani L, Baron ED.
Photosensitivity to
exogenous agents. J Cutan
Med Surg. 2004;8(6):424-
31.
4. Viola E, Coggiola Pittoni
A, Drahos A, Moretti U,
Conforti A.
Photosensitivity with
Angiotensin II Receptor
Blockers: A Retrospective
Study Using Data from
VigiBase(®).Drug Saf.
2015;38(10):889-94.
Fiecare substanță medicamentoasă poartă 3 denumiri: denumirea chimică,
denumirea comună internațională (DCI) și denumirea comercială. Denumirea
comună internațională și denumirea comercială sunt cele utilizate în procesul de
prescriere-eliberare a medicamentelor. Asemănările dintre aceste denumiri pot
genera confuzii în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății și a pacienților și
în consecință pot apărea erori de medicație.
Confuziile se pot datora:
denumirilor similare ale unor substanțe medicamentoase diferite – cazuri
de confuzii: clorpropamid confundat cu clorpromazin, aminofilina/
amitriptilina, hidralazin/hidroxizin, tolazamid/tolmetin, diltiazem/
diazepam1,2. Atunci când denumirea comercială a unor medicamente diferă
doar prin anumite litere adăugate după cuvântul de bază apare riscul de
erori de medicație dacă aceste litere sunt omise (ex. Transderm V ce
conține hiosciamină/scopolamină a fost eliberat în loc de Transderm Nitro
ce conține nitroglicerină3).
utilizării aceleași denumiri comerciale pentru medicamente diferite ca și
conținut – confuzia de acest tip apare de obicei în cazul medicamentelor
OTC, atunci când o companie schimbă compoziția unui medicament, dar
păstrează denumirea chiar dacă ambalajul este reînnoit.
denumirilor comerciale diferite pentru aceeași DCI – alegerea unei
denumiri comerciale diferite de medicamentul original este necesară pentru
autorizarea unui medicament generic. Totuși aceasta poate conduce la erori
de medicație atunci când de exemplu pacientul călătorește în alte țări unde
denumirea medicamentului este diferită sau atunci când pacientul primește
același medicament, dar cu o altă denumire comercială și le utilizează pe
ambele concomitent (risc de supradoză).
utilizării abrevierilor – prescrierea abrevierilor poate conduce la confuzii
în interpretare4.
În programul Farmacopeei Americane de raportare anonimă a erorilor de
medicație 15% dintre erorile raportate s-au datorat confuziilor asupra denumirii
medicamentelor în perioada 1996-20005, aproximativ 10.000 de pacienți suferind
în fiecare an din această cauză4. Recent (iulie 2015) FDA a emis o atenționare
legată de acest tip de eroare de medicație: 50 de cazuri de confuzii între denumirea
comercială a două medicamente au fost raportate – Brintellix (vortioxetin) și
Brilinta (ticagrelor)6, ambele medicamente fiind autorizate și în Europa.
Erori de medicație care pot rezulta din confuzii ale denumirilor
medicamentelor
CSIII Dr. Camelia Bucșa
Page 7 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
Acest tip de erori de medicație sunt însă evitabile, iar autoritățile de
reglementare și companiile farmaceutice au un prim rol în stabilirea denumirii
medicamentului înainte de autorizare. Odată ce medicamentul este autorizat pentru
punere pe piață, se mai pot recomanda câteva măsuri preventive:
Prescriptorii
să prescrie computerizat pe cât posibil, iar atunci când scriu de
mână să folosească majuscule
să verifice denumirile medicamentelor cu care nu sunt familiari
înainte de a prescrie
să folosească pe cât posibil DCI la prescriere
să nu abrevieze numele medicamentelor în prescripții
să ofere informație scrisă pacienților despre medicamentele
prescrise
Farmaciștii
să verifice cu pacientul dacă acesta recunoaște medicamentul pe
care-l folosește sau să ceară pacientului ambalajul medicamentului
pe care-l folosește de obicei în cazul reînnoirii unei prescripții
să verifice și să valideze prescrițiile medicale (în cazul farmaciștilor
clinicieni)
să ofere informație scrisă pacienților despre medicamentele
eliberate
Pacienții
să cunoască cât mai multe detalii despre medicamentele pe care le
utilizează și să menționeze oricărui prescriptor nou despre acestea
și motivul pentru care le utilizează
să aducă medicamentele (sau ambalajele) de fiecare dată când se
prezintă la consult4.
Erori de medicație care pot rezulta din confuzii ale denumirilor
medicamentelor cont.
Page 8 BULETIN DE FARMACOVIGILENŢĂ Nr .3 / An 6 (2015)
Referințe:
1. Ferner RE. Errors in
prescribing and giving
drugs. J Med Def Union
1992;(3):60-63.
2. Aldrich TK. Confused drug
names. Ann Intern Med
1980; 93:933-934.
3. Cohen MR: Medication
error reports. Hosp Pharm
1982; 17:357.
4. Aronson JK. Medication
errors resulting from the
confusion of drug names.
Expert Opin Drug Saf
2004; 3:167-172.
5. Kenagy JW, Stein GC.
Naming, labeling, and
packaging of
pharmaceuticals. Am J
Health Syst Pharm 2001;
58:2033-2041.
6. FDA Drug Safety
Communication
30.07.2015. disponibil la
http://www.fda.gov/Drugs/
DrugSafety/
ucm456341.htm
Vă stă la dispoziţie cu informaţii obiective despre medicamente
pe adresa de e-mail cim@umfcluj.ro sau la rubrica “Adresează
o întrebare” de pe site-ul CCIM www.cim.umfcluj.ro
Încurajează raportarea de reacţii adverse la rubrica
“Raportează o reacție adversă” pe site-ul CCIM
www.cim.umfcluj.ro
Str. Louis Pasteur Nr.6 / 400349 / Cluj-Napoca
Tel/fax: 0264 430368
e-mail: cim@umfcluj.ro
www.cim.umfcluj.ro
CENTRUL DE CERCETĂRI PRIVIND INFORMAREA ASUPRA
MEDICAMENTULUI Echipa de redacţie
Redactor Şef
Prof. Dr. Marius Bojiţă
Consiliul redacţional/ştiinţific
Prof. Dr. Cristina Mogoşan
Prof. Dr. Mariana Palage
Şef lucrări Dr. Oliviu Voştinaru
Echipa redacţională
CS III Dr. Andreea Farcaş
CS III Dr. Camelia Bucşa
Asist.Univ. Drd. Irina Cazacu
Asist.Univ. Dr. Cristina Pop
Asist.Univ. Dr. Anamaria Cozma
Asist.Univ. Dr. Cătălin Araniciu
Editura Medicală
Buletin de Farmacovigilenţă (online) ISSN 2069-1270
Buletin de Farmacovigilenţă (print) ISSN 2069-1262
27-30 Octombrie 2015—ISOP Annual Meeting, Praga, Cehia
23-27 Noiembrie 2015— Zilele UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca
Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale www.anm.ro
Ministerul Sănătăţii www.ms.ro
Agenţia Europeană a Medicamentului www.ema.europa.eu
European Network of Centres for Pharmacoepidemiology and Pharmacovigilance www.encepp.eu
Societatea Internaţională de Farmacovigilenţă www.isoponline.org
Societatea Internaţională de Farmacoepidemiologie www.pharmacoepi.org
Food and Drug Administration www.fda.gov
Link-uri utile
Manifestări ştiinţifice
viitoare