Post on 27-Dec-2015
transcript
ARHITECTURA YACHT CLUBURILOR
Absolvent: stud. arh. Marius Tase
Îndrumător: şef lucr. dr. arh. Dragoş Ciolacu
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ „G.M. CANTACUZINO”
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
LUCRARE DE DISERTAŢIE
ARHITECTURA YACHTCLUBURILOR
- FEBRUAIE 2013 -
Absolvent: stud. arh. Marius Tase
Îndrumător: şef lucr. dr. arh. Dragoş Ciolacu
Cuprins
2
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”
1. Introducere 4
2. Peisajul marin... o tipologie aparte 5
3. Yacht clubul ca temă a arhitecturii 7
Scurt istoric O arhitectură a yacht cluburilor
Nevoia fiziologică pentru natură a omului modern. Turismul - repere autohtone
Marea în epoca vitezei Experimentul modern în România
789
1528
4. Materiale de construcţii 30
5. Exemplificari 32
6. Concluzii 36
7. Bibliografie 37
3
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
1. Introducere
Apa, un element mereu prezent și de durată în peisaj, oferă
oportunităţi nelimitate proiectantului său datorită numeroaselor caracteristici
pe care le are, fiind întotdeauna dovedit a fi un element extrem de preferat.
Apa este, bineştiut, esenţa vieţii. Viaţa a luat naştere în apă şi este
prolifică acolo unde aceasta se găseşte din abundenţă. Vechile civilizaţii au
apărut pe teritoriile fertile dintre Tigru şi Eufrat, unde Adam şi Eva au comis
păcatul originar, în Paradis sau Grădina Eden. Apa are calitatea de a spăla,
trupeşte şi sufleteşte. Botezul o foloseşte pentru a spăla păcatul originar.
Marile oraşe au apărut strâns legate de o apă. Cel mai vechi oraş din lume,
Ierihonul, a fost construit într-o oază din Valea Iordanului.
Dincolo de toată simbolistica atribuită apei, arhitectura a pretins
dintotdeauna o relaţie specială cu aceasta. Analizată cu puţină atenţie
această relaţie există pe două paliere: la scara oraşului şi aici ne va interesa
relaţia aşezării cu marea şi la scara obiectului de arhitectură şi vom studia
relaţia casei cu piesele de apă. De-a lungul istoriei oraşele s-au asociat cu
apa din raţiuni de apărare, politice ori comerciale. Oraşe mari care nu aveau
ieşire la mare subordonau oraşe cu un astfel de privilegiu geografic (Atena
cu Pireul ori Roma cu Ostia, sunt doar două exemple). La polul opus, putem
astăzi vedea oraşe care se extind pe mare (Rotterdamul ori porturile
japoneze).
În aplecarea sa neobosită către apă, arhitectura îi invocă o calitate
esenţială: funcţia sa purificatoare, sanogenă. Apa curăţă şi linişteşte.
Oglinzile sale reflectă, filtrează şi în final incită la contemplaţie şi meditaţie.
Apa şi diversele sale forme de agregare sunt de ceva vreme o sursă de
inspiraţie capitală în plastica arhitecturală. De la epoca pânzelor subţiri şi
4
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
până la deconstrctivismul fluid al lui Zaha Hadid, am văzut o multitudine de
expresii într-o gamă largă de materialităţi.
Omul trebuie să experimenteze, să interacţioneze cu apa pentru a-i
înţelege cu adevărat rolul şi sensurile, cotidianul fiind marcat de dialogul
dintre istorie şi simbol.
Arhitectura tinde să manipuleze apa în sensul modificării limitelor sae
tradiţionale, explorând noi posibilităţi de utilizare şi exprimare prin material
şi formă. Prin urmare, echilibrarea tensiunii dintre apă şi arhitectură, oferă
oportunităţi deosebite de proiectare.
Rolul arhitecturii poate fi acela de a înţelege şi a utiliza aceste
proprietăţi ale apei, acţiune ce poate fi văzută ca o consecinţă a actului de
antropizare, act ce nu are menirea de a afecta legătura dintre oameni şi
natură.
5
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
2. Peisajul marin... O tipologie aparte
Litoralul marin se constituie într-o tipologie peisagistică cu totul aparte.
Este un teritoriu al întâlnirii unor lumi radicalmente diferite. Uscatul converge
cu oceanul formând un teritoriu al eroziunii, al efemerităţii, al ciclicităţii.
Vitregiile marii mătură cu o frecvenţă câteodată îngrijorătoare plajele,
strivind corăbii de stânci ori ridicând valuri cutremurătoare care pierd oraşe
întregi. Dincolo de această faţa, marea stârneşte omului o curiozitate uriaşă.
Coasta rămâne un loc al contemplaţiei, un capăt de linie unde ochiul îşi
găseşte în cele din urmă orizontul mult căutat. Simbol al infinitului, marea a
fermecat pe mulţi: Ernst Hemingway ori J.M. Turner sunt doar două nume (v.
fig.1).
Fig.1 – J. M. W. Turner – Dutch Boats in a Gale (Vas olandez într-o furtună) – 1801.
6
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
La nivelul compoziţiei peisajere domină orizontalitatea. Prezenţa
muntelui este sporadică nefăcând subiectul unei constanţe. Singurele
verticale sunt date fie de construcţiile farului de coastă prezent încă de la
începuturile navigaţiei, fie de taluzurile marine dezlănţuite.
Fig. 2 - Portland Head Light, Cape Elizabeth, Maine S.U.A.
Arhitectura coastelor marine preia din aceste caracteristici creând o
plastică plăcută, aşa cum vedem spre exemplu la clădirile farurilor (fig. 2).
Farurile de coastă sunt în genere construcţii cu o volumetrie simplă, care
implică de cele mai multe ori o tratare tronconică încheiată la partea
superioară cu vitrajul farului.
7
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
3. Yacht clubul ca temă a arhitecturii
Scurt istoric. Ochiul curios al omului nu s-a mulţumit să contemple ci
a vrut să cunoască, să vadă totuşi ce e după.... Aşa a luat naştere navigaţia
pe mare. Vasele permiteau o deplasare substanţial mai facilă. Marile
descoperiri geografice au fost posibile tot datorită navigaţiei maritime.
8
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig.3 – Un yacht andocat.
Farmecul din jurul acestor impresionante construcţii care au fost
corăbiile au născut cu timpul pasiuni înflăcărate, astfel că în scurt timp va
apărea yachtingul, un sport nautic. Utilizarea primului yacht ca vas de
agrement a început cu Charles al ll-lea al Angliei, însă originea
ambarcațiunilor personale stă pierdută undeva în istorie. Mulți monarhi antici
sunt menționați în surse ca deținând vase de agrement unele fiind de-a
dreptul spectaculoase. Termenul de yacht vine de la Jachtschip, numele unui
vas de urmărire folosit de olandezi pentru capturarea piraților. Mai târziu,
termenul a început să denumească o categorie largă de ambarcațiuni, de
cele mai multe ori particulare, vele sau cu motor, utilizate pentru croaziere și
curse de agrement. Competițiile între vasele cu vele au început să se
desfășoare în Olanda secolului al XVII-lea, trecând apoi în Anglia unde au luat
amploare ca tradiție. Încercările de a aduce acest sport la un nivel național și
internațional au reușit de abia în anul 1911. În România, yachtingul a fost
oficializat ca sport în 1921, cu ocazia "Serbărilor mării" organizate la
Constanța ce au găzduit curse de bărci și întreceri de veliere.
9
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Apropierea oamenilor, indiferent de zona lor de origine, de apă, aduce
în prim plan sporturile nautice. Astfel, fiind stimulată curiozitatea individului,
aceasta caută să experimenteze senzațiile navigației și a canotajului.
Navigația era un sport scump, accesibil doar claselor superioare aşa că
masele largi au adoptat canotajul. Acesta are o existență mult mai
îndelungată, în special în Anglia, unde tradiția acestuia este mult mai
îndelungată. Cluburile gentlemanilor posesori de ambarcațiuni au fost
înființate încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Aceștia organizau diverse
întreceri sau regate. Cluburile propriu-zise aveau sedii în apropierea portului
(de promenadă), și cuprindeau facilități destinate destinderii și nu sportului:
săli de întâlnire și lectură, saloane de fumat și săli de festivități. Arhitectura
era una tipic britanică, victoriană, lipsită de identitate. Aceste cluburi cu
caracter privat făceau obiectul curiozității celor care nu aveau acces; aceştia
au început să le imite, realizând și în zonele lor de activitate organizări
similare. În 1829 începe lunga tradiție a conpetițiilor de canotaj între
celebrele universități: Oxford și Cambrige. Amplasarea acestora se face în
zona lacurilor sau a râurilor practicabile (la acea vreme ulterior dezvoltându-
se sporturilor extreme). Arhitectura acestor complexe era una tradițională
zonelor în care se dezvoltă folosind structurile din lemn având în general
aspectul unor cabane. În perioada interbelică atât navigația cât și canotajul
trec printr-o perioadă de stagnare, însă începând cu anii 60 când în statele
occidentale apare societatea de consum, aceste sporturi cresc în amploare.
Accesul populației către ele se realizează prin mari complexe turistice ce
oferă o multitudine de facilități. În preajma acestora se dezvoltă în mod
separat și cluburile nautice, precum și porturile de agrement. Marea
Mediterană devine un centru al acestora prin orașele de pe Coasta de Azur:
St Tropez, St Raphael, Cannes, Antibes, Monte Carlo, San Remo precum și
insulele grecești.
Un yacht club este o organizație sportivă legată de navigație și
yachting, ce urmează o politică aparte. Termenele "yacht club" și "club
nautic" tind să fie sinonime în prezent, însă din punct de vedere istoric yacht
10
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
clubul se referea în special la deținătorii de yachturi, membri ai unei astfel de
organizații, adepții unor idei filosofice în acest sens. Sunt în special cluburi
private, cu tradiție, organizate și conduse de membri aleși în funcții distincte.
Destinația acestor organizații este să promoveze sportul cu vele, competițiile
de yachting și croazierele, cât și să ofere locuri de întâlnire pentru o astfel de
comunitate.
Termenul de yacht club poate deveni însă ambiguu, deoarece este
utilizat atât pentru a denumi organizația sportivă de acest gen cât și clubul
comercial legat de aceasta. În principal, scopul acestui studiu este de a pune
în evidență activitățile și trăsăturile comune ale acestuia din urmă, printr-o
abordare comparativă a câtorva modele. Din punct de vedere economic,
yacht clubul este o asociație de profit ce oferă servicii atât membrilor, cât și
vizitatorilor și este în special legat de un port de agrement.
O arhitectură a yacht cluburilor. Planul și zonificarea funcțională a
yacht cluburilor pot fi abordate în două ipostaze: tradițională, presupunând
un plan clasic, cu influențe victoriene şi moderne. Zonificarea tradiţională se
compune pe două paliere distincte, situând pe zona parterului funcțiuni
publice, înglobând spații de conversație, grupuri sanitare, loc de luat masă,
birou de navigație etc, iar etajul poate fi destinat spațiilor de cazare, în
funcție de caz. Compoziția fațadelor amintește de vilele vechilor aristocrați
englezi. Acest tip - tradițional - este cu preponderență întâlnit în țările de
influență engleză - Anglia, Australia, U.S.A., Olanda etc. Configurația
modernă propune un ansamblu de funcțiuni complexe. Un caz particular ar fi
separarea funcțiunilor necesare pe volume distincte.
În prezent, yacht cluburile fac apel la forme libere, fluide, grăitoare
pentru o strânsă legătură cu apa și conceptul de parcurs. Ansamblurile de
lux ridicate în ultimii ani, vin să sublinieze exclusivismul programului unde
funcțiunea publică este strict separată de cea de cazare-locuire. Aceasta din
urmă este transferată către luxoase ansambluri de vile, al căror axis mundi
devine clădirea clublui în sine. Pe lângă acestea, restaurante, spații
11
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
comerciale, spații de lectură, cafenele, spații de loisir, săli de curs, toate sunt
înglobate ansamblului ce devine astfel un mini-oraș portuar.
Nevoia fiziologică pentru natură a omului modern. Turismul -
repere autohtone. Odată cu Revoluţia Industrială, oraşul se va schimba
fără precedent. Expansiunea urbană va deveni extrem de accelerată va situa
noua clasă a muncitorimii la periferiile insalubre. Oraşul se îndeseşte şi
spaţiul urban îşi pierde implicit din calitate. Astfel, schimbarea subtilă a
relației față de spațiu și timp - cu consecințe determinante pentru concepția
arhitecturală - se citește nu doar în paginile filosofilor vremii (începutul sec.
al XX-lea), ci și în practicile cotidiene. Orașul devine neîncăpător pentru omul
modern care îl părăsește sistematic pentru escapade în natură. Moda
reședințelor secundare la țară, care transformă conacul de pe moșie într-o
comoditate burgheză tot mai răspândită la începutul secolului al XX-lea, va fi
urmată de cea a vilelor (sau hotelurilor și caselor de odihnă) la munte sau pe
malul mării.
12
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig. 4 – Hotel Bellona, Eforie, arh. G.M. Cantacuzino.
La schimbarea imaginii despre spațiu contribuie substanțial și turismul,
care se dezvoltă vertiginos după Primul Război Mondial, înlocuind drumeţiile
”pitoresti” de la 1900. În 1903 se înființează Societatea Turiștilor Români,
care fuzionează în 1926 cu recent creatul Touring Clubul României; un
deceniu mai târziu, Oficiul Național de Turism confirmă, prin cele trei
preocupări ale sale de căpetenie - amenajarea stațiunilor, a clădirilor
adecvate (hoteluri etc.) și a drumurilor (inclusiv înlesnirea circulației
automobilelor) - progresiva democratizare a timpului liber. Alături de
celalalte distraţii -muzică, lectură, cinematograf şi sport - tursimul nu mai
este privit ca un lux ci ca o necesitate deplin meritată de masele largi, pe
care politicul o exploatează cu îndemânare. Astfel, turismul nu este doar un
”factor cultural” (prin citit luăm cunoștință de realitatea înconjurătoare prin
13
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
intermediul altcuiva, pe când prin călătorii descifrăm personal, prin noi
înșine, realitatea înconjuratoare) dar și de educație patriotică și coeziune
națională: ”nu poți fi un bun cetățean dacă nu îți cunoști tara”, cunoaștere la
care contribuie un întreg arsenal vizual - albume illustrate, reviste
specializate, expoziții de fotografie, afișe etc. - care concentrează geografia
într-un spațiu virtual, iconic, alcătuit din peisaje ideale și oameni veșnic
fericiți.
Natura devine, astfel, apanajul de nelipsit al omului modern,
contrapunctul indispensabil al vieții urbane. Aerul liber, mișcarea şi soarele
devin panacee inconturabile, timp în care peisajul divers, de la munte la
mare - se transformă în spații de reverie și de libertate. Aceste spații
conturează omul modern, aspirațiile sale cele mai profunde, reîntoarcerea sa
la origini, pe de o parte, dar şi proiectarea sa într-o lume a viitorului, pe de
alta.
Arhitectura timpului liber în România, ca și în alte locuri, este o
expresie a spațiului de încercare. Stațiunile, dar și zonele extra- și suburbane
- ultimele nou puse în valoare-constituie spații de(totală) libertate pentru
concepția arhitecturală; dacă spre 1900, acestea sunt asociate pitorescului -
uneori fantezist, alteori cu nuanță identitară - a cărui vogă va mai dura, în
anii interbelici ele se transformă în adevărate laboratoare de experimentare
a tendințelor celor mai avansate ale arhitecturii internaționale.
Marea în epoca vitezei. Din punct de vedere geografic, marea pare
să constituie locul de predilecție al încercărilor moderniste: spre deosebire
de celalalte spații ale timpului liber, care vădesc o mai mare înclinare spre
contextualizare,arhitectura litoralului dintre cele două războaie urmează cu
mai multă ușurință calea abstracției. Mai multe motivații pot explica această
poziționare: întâi, o certă influență a experiențelor contemporane moderniste
- litoralul serveşte ca laborator de architectură în nenumărate locuri; apoi, o
anumită predispunere naturală a sitului pentru expresia abstractă - unde mai
bine decât pe orizontala prelungă a plajelor amenajate și sub lumina crudă a
soarelui, arhitectura poate apărea ca ”joc savant al volumelor”? Nu
14
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
întâmplător estetica modernistă cea mai pură a litoralului românesc se
situează în partea plată, la Mamaia, dar mai ales la Eforie, care este
dezvoltată după război anume că un locus al modernității; pe când, la Balcic,
natura frustă îndeamnă la particularizare, la o integrare subtilă a genius loci
în compoziția arhitecturală.
Experimentul modern în România. Ghidul României prezintă Eforia
drept ”cea mai reputată stațiune balneară şi climatică din Sud-Estul Europei,
reputație la care contribuie, pe lângă Tekirghiol, lacul cu virtuți curative, ”
cartierul de vile modern”, precum și celalalte clădiri construite după război.
Dacă multe din clădirile destinate timpului liber revendică modernismul ca
imagine de marcă este pentru că acesta este asociat adesea cu ideea de
confort, care constituie un argument esenţial în prezentarea arhitecturii
interbelice. Snagovul se impune, de asemenea, ca o admirabilă stațiune
turistică, balneară și climaterică”, oferind omului,doritor de linişte ”tot ceea
ce orașul nu îi poate da: aer pur, orizont larg, lac albastru”.
Fig. 5 – Yacht club la Snagov, arh. Octav. Doicescu, 1930, faţadă principală.
Complexul Yachting Clubului de la Snagov, propune o formulă hibridă,
în care modernismul epurat - prefigurând formele pe care le va dezvolta
câțiva ani mai târziu, Henriette Delavrancea, în vilele de pe litoral - se
întâlnește cu o viziune pitorească - elemente de vernacular local sau exotic -
tributară ideii de spațiu virtual al loisirului. Aceasta din urmă este rezervată
pavilioanelor din parcul ansamblului - de altfel prezentarea unuia dintre
desene sugerează o sensibilitate extremă - orientală - în timp ce corpul
15
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
hotelier adoptă estetica riguroasă și funcționalismul modernismului: volume
simple desfășurate pe orizontală, ca pentru a accentua dinamica peisajului,
subliniate de bandouri continue de ferestre.
Fig. 6 – Yacht club la Snagov, arh. Octav. Doicescu, 1930.
Acest modernism riguros, pe care comentatorii îl vor asemăna cu
estetica Bauhaus, va fi reținut ulterior pentru casele de odihnă ale Astrei și
Gaz-Electrei. Doar la Yachting Club s-au păstrat mărturii despre concepția
interioară, este însă de presupus că și celalalte două ansambluri se înscriau
în aceeași linie: o compoziție simplă și austeră, cu un mobilier de lemn cu
forme strict geometrice, înveselită de decorația draperiei și a covorului.
Formula care este într-adevăr apropiată exercițiilor de la Bauhaus, apare în
toată noutatea ei pentru spațiul românesc, care o va adopata, chiar dacă cu
precauții, în anii ce urmează.
Spre sfârșitul anilor 1970, logica funcțională a noilor echipamente
urbane rămâne inteligibilă, oricât ar fi fost de tare motivațiile ideologice și
interferențele politice: de exemplu oricât s-ar fi transpus în tema de proiect
componenta ideologică a caselor de cultură, ele au fost programate în primul
rând ca săli de teatru și de cinema moderne, în unele cazuri chiar cele mai
16
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
bune din oraș. În ultima decadă comunistă însă, investițiile pierd contactul cu
nevoile reale (și cu realitatea în general) și decizii arbitrare impun necesități
fictive și absurde.
Ca regulă generală,tipurile de clădiri plasate la nivelurile inferioare în
erarhia rețelelor fac curent obiectul proiectarii tipizate;majoritatea sunt
proiecte tip sau adaptări de proiecte-tip sau adaptări de proiecte-
tip.Consecința inevitabilă este nu doar repetarea până la banalizare a
acelorași proiecte-tip,ci ,mai ales,inevitabila lor indiferentă față de contextele
locale.
Dezvoltarea postbelică a stațiunilor de pe litoralul Mării Negre merită o
mențiune specială. Într-o anume măsură, această susținută campanie de
construcţie poate chiar fi privită că un”rezumat” al evoluției tendințelor
expresive din România în această perioadă; de aceea va fi descrisă în acest
sens. În același timp, ea poartă și alte semnificații interesante atât politic cât
și architectural. Pe de altă parte ne găsim într-o continuitate a tradiției de
dezvoltare a staţiunilor balneo-climatice și litorale, una dintre fețele cele mai
intersante ale urbanismului antebelic. Pe de altă parte, felul în care cade
accentual politic asupra litoralului ascunde note propagandiste pline de
înțeles și durabile. Startul este dat probabil de sistematizarea teritorială care
însoțește proiectul eminamente ”ideologic” al Canalului Dunăre-Marea
Neagră.
17
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig. 8 – Litoralul la Mamaia, şef de proiect, arh. Cezar Lăzărescu.
Primele intervenții, făcute în 1956 în Eforie și în Mamaia (destinate fie
clasei muncitoare, fie nomenclaturii) sunt tributare realismului socialist;
grosso modo se poate spune că hotelurile din Mamaia se încadrează mai
curând în tendința emfatică, pe când cele din Eforie aparțin unei orientări de
inspirație vernaculară. Începând din 1956 construcțiile din Eforie intră într-un
fel de avangardă prin calitatea arhitecturii și prin semnificațiile pe care
aceasta le căpăta. Tânăra echipă strânsă de Lazarescu proiectează o serie
de clădiri îndrăznețe, elegante, simple, de evidentă factură Bauhaus; primele
sunt vilele pentru nomenclatură și restaurantul de pe faleză (la momentul
respectiv poreclit admirativ Neon și mai ales, restaurantul Perla. Ele
reprezintă nu numai o frumoasă reconsiderare a limbajului modernist, cât și
acceptarea lui politică; în consecință, simbolizează momentul unei eliberări
formale. Dau startul schimbării expresiei arhitecturale în întreaga țară. O
urmează perioada consumatorului de limbaj modernist, în coerenţă cu noua
abordare urbanistică, de factură funcționalistă și ea; practic, e greu de făcut
o diferență de principiu între barele de hoteluri plutind în vegetație pe litoral
și spatiul explodat al noilor mari ansambluri din orice oraș. Primele construite
sunt Eforie, Mamaia și Mangalia.
18
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Centrul de Odihna Eforie II, din care face parte Restaurantul „Perla
Marii” a fost proiectat de un colectiv condus de arhitectii Cezar Lazarescu si
Lucian Popovici. Ansamblul Centrului de Odihna si Tratament Eforie II, care
putea asigura cazarea a 2000 de vizitatori. A fost cel mai mare complex
realizat pâna în 1959 pe litoralul Marii Negre. A fost amplasat la marginea
localitatii Eforie Nord, între gara si şoseaua Constanta-Mangalia, beneficiind
de o vedere panoramica spre mare şi ghiol, precum şi spre întregul cordon
litoral care leaga Eforie Nord de Eforie Sud (la vremea respectivă „Vasile
Roaita”). Compozitia generala a ansamblului trebuia sa tina seama, pe de o
parte, de principiul separării complete a functiunilor urbanistice, principiu
adoptat la toate ansamblurile de pe litoral, iar pe de alta parte, de specificul
amplasamentului, un teren cu o panta usoara spre mare (sud-est) si cu o
vedere descendenta exceptionala. În acelasi timp, ansamblul era perceput
ascendent, de la mare distanta (cca. 3km), de pe soseaua dintre localitatile
maritime, constituind elementul major la intrarea în statiunea Eforie Nord,
dinspre Eforie Sud. Iniţial au existat mai multe variante de amplasament.
Fig.9 – Ansamblul Eforie II, şef de proiect, arh. Cezar Lăzărescu, 1959, axonometrie
Arhitectura RPR.
Principala funcţiune urbana a ansamblului, cazarea, avea asigurate
multiple dotări necesare bunei funcţionări si deserviri, grupate într-un şir de
clădiri între care piesa principală era reprezentată de corpul restaurantului.
În zona centrală a ansamblului, într-un spatiu plantat, au fost amplasate
19
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
câteva terenuri de sport şi un cinematograf în aer liber cu o capacitate de
1000 de locuri. Întreaga arhitectura a ansamblului se baza pe simplitatea si
modernitatea volumelor, dar cladirea restaurantului, probabil de inspiratie
"Le Corbusier", a fost reuşita complexului, devenind emblematica pentru
acea perioadă proaspat eliberată de arhitectura realismului socialist.
Formula volumului compact de etaj suspendat pe un parter liber, deschis,
susţinut de stâlpi metalici de secţiune mică şi de câteva pile de zidărie,
constituie efectul surpriză al compoziţiei. O rampă deschisă, acoperită cu o
copertină amplă, leagă parterul deschis de etajul cu un volum bine definit.
Cea mai mare parte a celor 2000 de sezonişti care ocupau ansamblul Eforie
II, precum şi vizitatorii ocazionali veniti din afara erau clienti permanenti si
simultani ai restaurantului la orele de vârf, la orele de masa si în serile de
vara pâna noaptea târziu.
Fig. 10 – Restaurant Perla Mării Eforie. Plan de situatie
20
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Studiul compozitiei de ansamblu, în toate variantele proiectate pâna la
constructie, a rezervat restaurantului pozitia cea mai vizibilă. Un restaurant
cu o capacitate atât de mare de deservire suferă de lipsa de intimitate si
tinde să iasă din scara arhitecturală adecvată programului său. Din aceste
dificultăţi s-au nascut ideile de baza ale partiului: diminuarea efectului
negativ al apropierii de şosea prin crearea de spatii interioare incluse în
perimetrul construit (curţi interioare), fragmentarea spatiului acoperit si
închis în săli cu o capacitate relativ redusă, realizarea unei sinteze spatiale
care să permită o expresie unitară si caracteristică. Într-un singur volum pe
două niveluri au fost cuprinse patru funcţiuni: cantina, restaurantul, mici
magazine si serviciile aferente acestor funcţiuni. Restaurantul ocupa parterul
complet deschis, grupând, într-un spatiu unic, zona meselor, barul, platoul de
dans si podiumul orchestrei. Fostul spatiu al cantinei-restaurant de la etaj
era format din patru sali mici de forma patrata, cu o capacitate de câte 120
de locuri fiecare, si o sala mare, dreptunghiulara, cu 260 de locuri. Salile de
mese de la etaj aveau si au înca registre întregi de pereti-cortina din sticla cu
ochiuri mobile.
Fig. 10 – Restaurant Perla Mării Eforie. Fatada sud-est si secţiune, sursa: Arhitectura RPR.
21
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Integrarea unor spatii comerciale în volumul general al complexului si
tratarea arhitecturala unitara a acestora, prin interferarea lor cu curtile
interioare de la etaj si cu spatiul cantinei-restaurant, au consacrat o noua
schema functionala, moderna si inovatoare în contextul poststalinist,
preluata adesea la alte ansambluri de arhitectura. Pe acest santier a fost
folosit, pentru prima data în România, un nou material de finisaj, introdus
pentru aspectul sau placut si pentru economia proiectului: dalele de mozaic
în doua culori, de 20/20 sau 25/25 cm, cu un singur desen decorativ, care au
fost utilizate în toate holurile hotelurilor si în salile cantinei; datorita asezarii
lor variate si combinatiilor diferite de culoare s-a reusit sa nu se repete
niciodata acelasi model în cele peste 30 de situatii în care se întâlnesc;
având un aspect deosebit de placut, ele au înlocuit toate pardoselile mai
costisitoare, realizându-se astfel o economie importanta. Modelul în valuri al
dalelor a devenit sigla proiectului „5+5”.
Arhitectul Cezar Lazarescu, seful de proiect al întregului complex, este
autorul moral al litoralului românesc. Apreciat de seful statului de atunci,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, arhitectul Cezar Lazarescu a avut abilitatea de a
relansa si de a impune o arhitectura moderna în concordanta cu cea
practicata în sfera occidental-europeana. El a devenit specialistul prin
excelenta în domeniul arhitecturii litoralului, consultat personal de sefului
statului - fapt benefic pentru societatea româneasca în sensul deschiderii
catre o arhitectura fara constrângeri ideologice, ca si al formării unei
atitudini favorabile fata de practica de arhitectură.
22
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig. 10 – Statiunea Cap Aurora
În jurul anilor 1965, sistematizarea se întinde și în zonele sudice dintre
Mangalia și Eforie. Concepția arhitecturală și urbanistică a noilor stațiuni lasă
să se vadă o abordare diferită, per total mai proaspătă: scara se reduce în
anumite cazuri, spațiile urbane sunt mai variate, iar expresia arhitecturală e
plină de vervă, de la căutări de influență brutalistă până la delicate aluzii
vernaculare. Cântecul de lebădă al campaniei de construcție a litoralului este
stațiunea Cap Aurora (1973), un ansamblu necrezut de ieftin și bazat în
întregime prefabricate, care reușește totuși să creeze un peisaj architectural
sugestiv și plăcut.
4. Materialitate
Ambarcațiunile care trag la ţărm crează o imagine suprasaturată:
texturile sunt numeroase. Aglomerarea de volume mai mari sau mai mici, cu
forme asemănătoare, dar niciodată aceleași, fremătând pe apa, țesătură de
23
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
catarge și pânze, toate oferă o dinamică aparte și o suficienţă atmosferei. În
acest context de factori, arhitectura îmbracă texturi și culori simple,
adaptate la contextul natural, ținând cont și de factorii climatici. Astfel,
materialele cele mai indicare par a fi piatra, lemnul, sticla, uneori metalul și
culorile pastelate ce rezultă de aici. De ce nu, chiar albul pur care prin
însorire puternică poate genera accente prin lumini și umbre.
Locul yaht clubului in generarea siluetei ţărmului. Apa este în
acest loc elementul dominant, impunându-se în imaginea de ansamblu a
porturilor de agrement printr-o puternică senzație de orizontalitate. Așadar,
silueta ansamblului este generată de relația acesteia cu arhitectura. În acest
sens, clădirea clubului poate adopta două atitudini diferite. Poate urma și
accentua că tușă aparte orizontala sau își poate impune personalitatea,
înălțându-se, în acest caz orizontalitatea apei devinind un plan suport care o
susține, dar într-o poziţie de subordonare. Poate fi o imagine discretă,
uniformă, sugerând cumva dorința de expansiune, de evadare din limitele
spațiului sau devine un spațiu individualizat și introvertit printr-un accent de
înălțime ce devine polul ansamblului.
Fig. 11 – Portul Constanţa.
5. Exemplificări
24
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
A. ISLAND YACHT CLUB este adăpostit în portul din Toronto, pe insula
Mugg fiind un club privat orientat pe activități competitive și recreative.
Scopul clubului este să ofere activităţi care să se ridice la nivelul așteptărilor
membrilor în ceea ce privește nautica, socializarea, mesele ori serviciile
marine.
Noii membri, familiile lor și pasionații de navigație se găsesc poftiți într-
un loc special, unic, atât din punct de vedere al calității serviciilor cât și al
ambianței pe care numai un club aflat într-un loc atât de liniștit o poate oferi.
Datorită unui incendiu tragic, clădirea principală a clubului a fost
reconstruită. S-a reușit un design pentru noua structură care să îmbrățișeze
atât vechile tradiții ale clubului cât și nevoile actualilor și viitorilor membri.
Fig. 12 – Perspectiva ambientala Noua clădire este o primitoare casă de vară, cu o punte mare ce se
folosește din plin orientarea spre Golful Blockhouse. O pajiște umbrită de
pomi și multiplele cărări se întrepătrund cu facilitățile clubului, dând astfel
naștere unui peisaj armonios.
Montgomery Sisam Architects (MSA) a fost fondată in 1972 de catre
Terry Montgomery si David Sisam. Trei dintre directori au jucat un rol
important în construcția clubului. MSA a primit peste 30 de premii naționale
și intrenaţionale. Unul din proiectele cele mai renumite, podul pentru pietoni
și bicilete peste răul Humber este și astăzi o emblemă locală chiar lângă
Club.
25
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig. 13 - Desfăşurare nocturnă
Fig. 14 - Secțiune
26
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig. 15 - Secțiune
Toate elementele individuale conținute în proiectul modest dar foarte
special al clubului sunt rezultatul excelenței în design și a vastei experiențe a
firmei.
27
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Fig. 16 - Plan Island Yacht Club
B. YACHT CLUBUL din VALENCIA a fost proiectat si construit în mai puțin
de un an de arhitectul britanic David Chipperfield. Design-erii au trebuit să
28
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
gandească rapid şi cuprinzător. Lipsa de timp a eliminat orice opotunitate
pentru deliberarea inutilă.
Fig. 17 – Yacht Club Valencia (America s Cup Building), perspectivă de la nivelul apei.
Clubul, numit şi Veles e Vents, deschis în mai 2006, a reprezentat baza
centrală pentru echipele din Cupa Americii și sponsorii în cadrul unui
remarcabil efort al echipei de proiectare, care în unsprezece luni au finalizat
lucrările.. Clădirea și parcul au fost gândite cu o focalizare aparte pe Cupa
Americii, una din cele mai importante competiţii nautice cu o vechime de
150 de ani. Elementul central al portului industrial vechi revitalizat, yacht
clubul este din punct de vedere compoziţional-volumetric o stivă de plăci din
beton armat cu stâlpi metalici, cu pardoseli exterioare din lemn, cu finisaje
pe faţadă din răşină albă. Este o clădire sportivă și nautică, cu o senzaţie de
uşurime pe picioarele-i ascunse în spatele pereţilor vitraţi complet cu o
adecvare minunată pentru funcția sa.
Chipperfield nu crează în mod normal iconuri. Cu toate acestea, Clubul
l-a pus literalmente pe harta Valenciei: el însuşi fiind destul de mândru de
29
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
faptul că planurile locale ale orașului poartă marca Edificio Chipperfield.
Clădirea pe cadre din beton ia forma a trei tăvi îmbrăcate în oțel care
aminteşte de ambarcaţiuni albe. Fiecare astfel de.... tavă are o dimensiune
variabilă și nu se aliniază cu cea de mai sus, dându-i clădirii un aer de...
chelner care se chinuie să nu-şi scape din mâncaruri. Asta oferă o joaca
pentru ceea ce ar fi putut fi o structură foarte formală – descrierea RIBA.
Cele unsprezece luni de gestație și naşterea au avut avantajele lor:
aceasta a concentrat minţi și a presupus luarea unor decizii foarte repede...
ceea ce s-a realizat, însă, este cu adevărat remarcabil: un pavilion pentru
oamenii bogați, într-adevăr, dar o clădire până la urmă pe care toţi
valencienii o pot vizita şi prin care se pot bucura de barurile și restaurantele
pe care aceasta le oferă. Din cauza punților deschise ai sentimentul că eşti în
interiorul clădirii chiar dacă nu ai trecut printr-o ușă.
Fig. 18 – Yacht Club Valencia (America s Cup Building), fatada principală.
Conceput și amenajat ca o serie de punți puse în joc și eșalonate,
clădirea este simbolul simplității în plan și în detaliu, compoziția poate fi
citită ca un rezumat al celor două preocupările cele mai celebre și de durată
30
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
al lui Le Corbusier, sistemul structural Dom-ino, derivat din orizontalitatea
liniei oceanice.
31
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Cu patru punți de oțel profund sprijinite pe patru nuclee, obiectivul
principal a fost de a maximiza confortul spectator prin comprimarea vederii
umbrite dintre terasele generoase. Cu 60 la sută din suprafața dată la
punțile de vizualizare externe, echilibrul între spațiile interioare și domeniul
public a fost ajustat corespunzător, aşa încât să permită ca atât parterul cât
şi etajul să fie accesibile publicului. Această rezolvare nu a permis numai
accesul VIP ci şi publicului larg, rezultatul îmbunatățimd astfel experienţa
oricui trece de-a lungul esplanadei largi care gazduieste două niveluri de
parcare.
Cele patru nuclee sunt ușor vizibile în plan și secțiune, cu două carcase
de sticlă și două de oţel care se extind pe înalțimea clădirii. Între aceste
remedieri compoziționale alte carcase simple și frumoase sunt folosite
judicios, oferind un spațiu acoperit pentru relaxare si desigur, luxul
buticurilor.
Fig. 21 – Perspectivă de la nivelul falezei
Constructia menține o calitate foarte rafinată și servește ca o
declaraţie a întărire a citatului modernist less is more. O problemă care este
cu mândrie subliniata este afirmația arhitectului că pavilionul a fost construit
32
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
din șase detalii cu șase materiale. Realitate sau ficţiune? Ea nu trebuie să
conteze; aceasta cladire este cu siguranță câștigătorul de necontestat al
2006 race track.
33
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
C. YACHT CLUBUL YAS. Forma liberă a a fost concepută ca un reper
important pentru cursele de yachturi și are o contribuție categorică la
petrecerea timpului liber în ambientul specific. Complexul de cinci stele
folosește materiale de înaltă calitate, cuprinzând baruri, saloane, săli
multifuncționale, zone de punte în aer liber, administrație și locuri de
parcare. compoziţie de forme dinamice și fluide care face legatura cu tema
apei, un club care inspiră și consolidează conceptul de yacht club.
34
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
35
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
D. YACHT CLUBUL BELO HORIZONTE. În 1940 primarul din
Belo Horizonte, Juscelino Kubitschek
face o Comisie importantă pentru
Oscar Niemeyer. Planul general a fost
de a crea de un nou oraş la periferia
oraşului Belo Horizonte pentru
recreerea clasei de mijloc.
Pentru punerea în aplicare a acestui
oraş grădină a fost ridicat un set de
cladiri care sunt amplasate în jurul
unui mare lac artificial. Planul, nivelul
teritorial, ar trebui să funcţioneze ca
un întreg, dar fiecare clădire trebuie
să funcționeze în mod autonom şi independent. În acelaşi timp, întregul
proiect trebuie să interacţioneaze cu natura şi mai presus de toate să
stabilească o relaţie strânsă cu râul artificial.
Centrul proiectului a fost un cazinou, însoţit de un restaurant, o sală
de bal, o biserica, un hotel şi un club de yachting. În cele din urmă proiectul
a fost, de asemenea, casa primarului.
Acest proiect introduce o noua arhitectura pe care Niemeyer o caută
de la sfârşitul anilor ' 30 - trecerea de la raţionalism din operele sale
timpurii. Cu acest complex, arhitectul a făcut clar posibilităţile de invenţie
formală prin tehnici noi de constructii. În explorarea potenţialul de beton
armat şi joc cu trimiteri la Mies van der Rohe şi mai ales Le Corbusier,
Niemeyer a creat forme îndrăzneţe care au provocat structurile şi a surprins
mai târziu lumea.
Niemeyer a proiectat un într-un mod complet inovator, s-a jucat cu
repertoriul natural, care combină curbe cu linii drepte, diagonale şi, desigur
forme libere din natura.
36
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Clădirea este un volum alungit,
care stă perpendicular pe la Lacul
Pampulha. Latura scurtă este de 17
metri si are orientare nord-sud, iar
latura lungă este de 60 de metri şi este
orientată spre est şi vest.
Accesul principal vine tangent la
peretele dinspre Sud, printr-o rampă de
beton elegantă care permite
contemplarea naturii, clădiri
impunătoare şi a lacului. Faţada sudică
are o rigoare absolută.
Latura scurtă este orientată spre nord şi având în vedere locaţia sa în
emisfera sudică primeşte cel mai bună orientare către soare. Clădirea aflată
pe malul lacului, permite conexiunea la parter cu o terasă generoasă de la
primul etaj. Această zonă se bucură de o bună lumină naturală şi de vederi
panoramice ale Golfului.
Niemeyer diferenţiază în mod clar cele două laturi lungi. În partea de Est
este complet deschisă la vedere iar o lumină slabă pătrunde dimineata prin o
faţadă de sticlă. Cu toate acestea, aripa de Vest, din cauza soarelui cerne
relaţia directă de interior-exterior, ascunzând oarecum piscine şi alte zone
destinate funcţiunilorde agrement. Conexiunea inferioară la exterior se face
cu diverse mecanisme.
Yacht clubul este o prismă alungită de mică înălţime, care este
înţeleasă ca o clădire orizontală, încercând să se topească în orizontul lacului
37
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Pampulha şi se arunca cu capul în apă ca o barcă. Forma alungită utilizată de
Niemeyer prezintă particularităţi moderne, folosind cele mai recente tehnici
şi materiale precum sticla, beton şi Brise-soleil. Cu toate acestea, arhitectul t
combină elegan aceste inovaţii cu o tradiţie de adânc înrădăcinată în
Brazilia. Niemeyer a investigat un stil care păstrează elemente tradiţionale în
arhitectura sa revoluţionară, fără a cădea în vechile metode şi proceduri.
Într-o scanare rapidă capacul într-un "V" al Yacht Clubului poate fi
perceput ca formal şi chiar capricios. Deşi clar pleacă de la un acoperiş plat,
mişcărea modernă pe care o foloseşte Niemeyer este forma în sine. Panta
corespunde la o distribuţie internă, nu numai pentru a da o înălțime maximă
în cazul în care este necesar, dar, de asemenea, pentru a sparge monotonia
unei clădire lungi.
Scopul diferenţierii, în stânga se află sala mare iar partea dreaptă este
restaurantul, ecranate şi lipite atât de o cochilie acustică ce începe de la
38
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
restaurant şi se continuă a pantă până la acoperiş, este intenţia de a uni
planul vertical cu cel orizontală.
Un alt lucru ciudat este independenţa totală superioară şi inferioară. Putem
vedea în mod clar că practic orice perete este continuu şi, generează
întotdeauna un regres, o umbră în una dintre cele două laturi.
Parterul găzduieşte un spaţiu deschis unde se află de recepţia şi
vestiarele. Peretii sunt independenţi de structura şi forma volume cu găuri în
cazul în care măsurile sunt generate, vederi, adică conexiuni între Est şi vest.
39
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
În schimb la etaj are o faţadă cu sticlă modulată mai convenţional.
Parţial, incinte la etaj au jocuri formale între sticlă, brise-soleils, pereţi şi
terase.
Spatiul interior este în cea mai mare parte transparent în zona de
restaurant şi sala mare, doar câteva partiţii care acţionează ca praguri
informale.
Aceste ziduri sunt izbitoare şi au unele interes artistic. În sala vizitatorii
întâlnesc un peisaj de pictură murală, opera a modernistului brazilian Burle
40
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Marx. În partea din spate se află o altă pictură murală. Aceasta este o pictura
murala care descrie scene sportive şi de agrement, într-un limbaj clar de
cubism.
În vest se află o zonă de serviciu si bucătăria restaurantului. Acest
sector este foarte segmentat şi închis în mod semnificativ.
Faţada de Vest este protejat de Brise-soleil, conceput în două benzi una
deasupra celeilalte şi pe mai multe nivele, arătând versatilitatea. Au fost
utilizate Brise- soleils orientate vertical, din aluminiu. Ele sunt uşoare şi
colorate ocru pentru o reflecţie caldă a luminii în interiorul şi pentru o mai
mare plasticitate a faţadei.
Ca toate lucrările sale, materialele reprezintă uniunea dintre cele mai
moderne materiale şi unele materiale indigene şi tradiţionale.
Materialul principal este betonul, dar este pictat în
alb. De asemenea, foloseste căptuşeala din dale de
piatră naturală pe peretele dinspre Sud iar dale
respectă tradiţia braziliană de a reda un finisaj
lucios podelei.Niemeyer foloseşte sticla în panouri
marin şi Brise-soleils-uri reglabile din aluminiu.
41
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Multe elemente ale yacht clubului sunt vopsite albastru. Albastru este
adesea folosit în clădirile tradiţionale pe obloanele şi pe cadre, subsol.
E. YACHT CLUBUL ROZAL DANISH.
Ca parte a dezvoltării zonei Tuborg din Hellerup portul vechi a fost
transformat într-un port modern pentru ambarcațiunile de agrement. Portul a
fost extins cu un nou canal care leagă bazinul portulUI cu Strandvejen, care
se întinde de la Copenhaga până la nord de Helsingør.
Portul nou Tuborg are spaţiu de acostare pentru aproximativ 360 de
ambarcaţiuni de agrement şi este situat în centrul unui oraş care se
caracterizează printr-o varietate animată de locuinţe, clădiri de birouri şi
magazine. Clubul proiectat de arhitecţii Malcoci Vilhelm sub conducerea lui
Thomas Scheel, gazduieşte un restaurant de top precum şi alte facilităţi : va
funcţiona atât ca un punct de întâlnire pentru activităţile sportive şi de
42
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
agreement, dar si ca sediu administrativ. Clubul este poziţionat ca element
central în port, cu o vedere fantastică peste tot portul şi intrarea în Øresund.
Clubul se diferentiaza printr-o construcţie simplă de 1000 m² şi locatia
proeminentă - cladirea se prezintă într-o scară total diferită şi demonstrează
în sine ca este un reper.
Cu forma sa moale, clubul face o referinţă puternică prin curbele sub formă
de barcă şi caracterul moale de apă. Poziţionarea în partea de Sud a
portului, cu faţada principală orientată spre ,nord a dat o oportunitate
fantastica de orientare a
cladirii pentru a aborda
malul mării, cu faţade
din sticlă de la podea la
tavan deplin expuse.
Forma clădirii este
exploatată pentru a crea
43
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
screening-ul cel mai bun împotriva soarelui. Prin urmare, numai intrările
necesare sunt tăiate în partea de Sud.
Alegerea
materialelor şi a
culorilor subliniază
accentul peisajului
marin. Materialele sunt
limitate la o selecţie de
lemn, oţel, sticlă şi
beton cu acoperis
negru.
Pentru a asigura
şi susţine dorinţa de a
avea o formă omogenă, clădirea este îmbrăcată de un acoperiş negru –
încadrată de un fond alb care subliniază forma clădirii ce se aseamană cu o
navă mare albă. Lemnul, face o referire directă la o navă cu punţi din lemn.
Clădirea este amplasată pe un soclu din beton, cu posibilitatea bărcilor de
acostare , creând un contact strâns între port şi clădire astfel încât nu există
nici o îndoială despre funcţia clădirii.
Clubul are o suprafaţă
totală de aproximativ
800 m², care
găzduieşte:
un restaurant cu
terasă -
posibilitatea de
a lua masa în
aer liber.
44
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
birouri şi funcţiuni administrative.
zone rezervate pentru membri.
F. YACHT CLUBUL CORINTHIAN.
În cazul în care navigam în Burnham din Marea Nordului, prima clădire
pe care o vom vedea pe partea dreaptă va fi un bloc mare alb evident, care
trebuie să fi fost un şoc considerabil pentru locuitorii din Burnham-on-
Crouch, atunci când a fost construit în 1931.
45
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Clădirea, opera a arhitectului Joseph Emberton, prezintă ferestre largi,
vederi panoramice şi balcoane confortabile. Bara se intinde pe lungimea
salonul şi sala de mese de la parter care poate găzdui confortabil grupuri
mici sau mari de adunări oficiale.
Corint Royal Yacht Club este alegerea ideală pentru o gamă largă de funcţii,
de la evenimente de familie la corporative de divertisment. Situat pe malul
de nord al Crouch, poziţia de comandant oferă vederi unice asupra fluviului
de la Ferestre generoase şi balcoane.
46
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
6. Concluzii
Odată cu evoluția sistemului de muncă apare implicit şi conceptul de
timp liber programat și de aici necesitatea de a-l utiliza cât mai plăcut.
Devine importantă petrecerea timpului liber în mod activ. Activitatea fizică a
dobîndit în epoca modernă un rol esențial în combaterea oboselii și refacerea
capacității de muncă, posibilitatea rapidă de eliberare de stress. Un element
devine apa, utilizată nu doar în modurile tradiționale ci și în scop sportiv și
de relaxare.
Apa fiind astfel un element de design multilateral, a fost folosită într-o
multitudine
de moduri de peste milenii. Proiectarea de apă a fost folosită pentru a da
sens funcțiunilor, pentru a simboliza, și pentru aînfrumuseța peisajul.
Clădirile destinate sportului în aer liber și în mod deosebit sportului
nautic trebuie să se adapteze la sit și să fie rezolvate în funcție de cadrul
natural; spațiile trebuiesc orientate optim în funcție de vânturile dominante,
de însorire, de forma terenului astfel încât să fie evitate efectele nedorite ale
factorilor naturali. În aceeași măsură, clădirea va fi concepută în așa fel încât
să nu agreseze mediul iar practicarea sporturilor să nu devină devoratoare
de natură astfel încât să se ajungă la o contradicție între scop și rezultat,
locul devenit suprapoluat și poluant. Devine evident că alternativa cea mai
inofensivă este propunerea unor centre cu program arhitectural restrâns
pentru a evită aglomerarea zonei.
47
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
48
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
Din punct de vedere funcțional, yachtingul ca sport prezintă două
zone: una de instruire tactică și una de pregătire fizică: una sportivă şi pe
echipamente. Instruirea fizică face referire la procesul de învățare teoretică
a yachtingului. Zona de instruire cuprinde bibliotecă, simulator de navigație,
sală de cursuri și birouri. Pregătirea fizică sportivă/echipamente reprezintă
zonă de învățare practică. Funcțiunile acestei zone sunt: sală de forță, bazin
antrenament, hangar, atelier velură, atelier lăcătușerie.
Aceste două zone funcționează împreună cu legături directe adică
holuri,uși zone de trecere specifice. Pentru a integra cât mai bine arhitectură
în zonă de desfășurare a acestor sporturi este important să luăm în
considerare și să valorificăm importantă locului cu elementele sale naturale
apartenente. Toate acestea pentru a accentua atmosfera de relaxare.
Într-un cadru natural rezolvarea compozițională ideală ar fi să tindă
spre cadrul natural cu preluarea formelor iar rezultatul este o
întrepătrundere optimă. Formele alese pentru rezolvarea compoziției
împreună cu zona de circulație au un rol esențial în silueta malului deoarece
formele libere implică ideea de prelungire a falezei într-un ansamblu
architectural ce dă impresia folosirii aceleiaș familii de forme cu cadrul
natural și mediul înconjurător.De aici reiese ideea că ansamblul exprimă
naturalețea și firescul ansamblului cu mediul înconjurător.
Importanța unui astfel de club nautic consistă într-o dezvoltare
generală a orașului prin:
-extinderea turismului prin noi lărgirea arealului de servicii oferite.
-economic: sportul elitelor atrage după sine înalta societate cu
caracteristicile sale
-datorită extinderii zonei din punct de vedere al programelor
arhitecturale aceasta creează noi medii în dezvoltarea educației și culturii.
În cazul de față, propunerea unui club nautic cu ținte precum
performanța și modelarea benefică a indivizilor interesați poate revitaliza
spiritul local măcar, atât prin aport educațional cât și prin organizarea de noi
competiții și evenimente menite să animeze peisajul nautic.
49
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
7. Bibliografie
1 Zahariade, A.M.
Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989 / Architecture in the Communist Project. Romania 1944-1989, ed. Simetria, 2011
2 Panaitescu, A.
De la Casa Scanteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectura in Bucuresti 1945- 1989, ed. Simetria, 2012
3 Sion, MilitzaHoria Creangă: 1892-1943: Crezul simplităţii
4 Barchelard, Gaston The poetics of space, Beacon Press, Boston, 1994
5 Choay, Francoise Urbanismul, utopii şi realităţi, Ed. Paideia, Bucureşti, 2002
6 Jelicoe, Geoffrey The landscape of man. Shaping the environment, Viking Press, New York
7Simonds, J.O. Arhitectura peisajului, Ed. Tehnică,
București, 1967
8 Lăzărescu, CezarConstrucţii hoteliere, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1971
9 Cianci, BrunoYachtclubs of the world, Yachting & sailing, 2012
10 Moore, Charles W., Water and Architecture Harry N. Abrams, Inc. New York,1994
11 Zoë Ryan Building with Water , Birkhäuser, iulie 2010
Webografie:
http://www.dezeen.com/
http://www.archdaily.com/
http://anestudio.blogspot.ro/
http://easterndocklands.com
50
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI
http://www.arup.com/water
51
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M.CANTACUZINO”UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAŞI