Post on 02-Apr-2016
description
transcript
Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Agafia Drăgan şi al
Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate
pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
AGAFIA DRĂGAN
Nevoia de fericire
editura Editgraph Buzău, 2014
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
2
Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean
Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (selecţii foto web)
Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei
Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi
reţelei Cronopedia.
Tipărit la Editura Editgraph - Buzău
Editor S.C. Editgraph S.R.L.
fdt. Filantropiei nr. 37 Tel. 0725.54.99.15; 0724.53.43.29
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
AGAFIA, DRĂGAN Nevoia de fericire: versuri/Agafia Drăgan - Buzău: Editgraph, 2014 ISBN
821.135.1-1
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
3
Nevoia de fericire
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
4
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
5
– AGAFIA DRĂGAN VOICU – NEVOIA DE FERICIRE - Prefaţă
Dintre formele limbii vorbite, cea care a
păstrat mai mult, din rădăcinile ei străvechi, împrospătându-se totuşi necontenit, cu fiecare ramură de aur ce vlăstăreşte din trunchiul etern al poeziei, este limba poetică. Prin caracterul ei transfigurator ce trece mereu de ţărmurile cotidianului imediat perceput, dar şi de digurile unei implacabile conceptualităţi, poezia-şi pipăie mereu drumurile cu meandrele ei imprevizibile într-o străveche şi mereu nouă matcă, păstrând ceva inalterabil din vraja originară şi aducând mereu ceva nou din contactul cu adâncurile şi necunoscutul, unde sufletul omenesc se izbeşte confruntându-se cu realităţile poetice într-o eternitate incomensurabilă.
Agafia Drăgan Voicu, vine în faţa noastră, cu noul său volum, Nevoia de fericire. Când cu pricepere în lucrurile culturii deschizi o carte de poezie scrisă de o poetă mare simţi nevoia să stabileşti unele corelaţii pentru propria clasificare şi pentru întregirea universului de valori.
NEVOIA DE FERICIRE este volumul care acordă încrederea fără margini în eternitatea iubirii, forţa care uneşte şi creează, lauda purităţii ei fără
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
6
seamăn însoţesc poezia Agafiei Drăgan Voicu, elogiu femeii, văzute ca o taină, întrupând ceva din misterul creaţiei. Poeta trăieşte veşnic prin versul său mereu proaspăt în frumuseţi şi tinereţi din natură, prin dansul imaginar în pâraiele clocotitoare, prin cântarea ei în lumina dimineţii seamănă mult cu goetheeana idee a eternului feminin.
De altfel, noi cititorii, ne scăldăm în poezia din viziunea Agafiei Drăgan Voicu, în care o gândire atât de înaltă, de adevărată, s-a întâlnit cu o sensibilitate şi o putere de expresie a unei vârstnice poete. Valoarea ei, prin, Nevoia de fericire, e şi mai însemnată, deoarece a clădit un stil însufleţită de o intenţie funcţională certă, departe de orice gratuitate. Parcurgând acest volum de poezie, veţi descoperi o sensibilitate poetică de o prospeţime şi fineţe incontestabile.
Pentru cei ce urmăresc îndeaproape fenomenul literar actual, Agafia Drăgan Voicu nu e un nume nou. Fără să se fi bucurat de atenţia deosebită a criticii, autoarea Nevoii de fericire, în diversitatea titlurilor are o tematică şi un ritm bine conturat, o aspiraţie emoţionantă spre tot ce e înălţător, ca un cântec şi descântec, durerea unei scoici din fundul mării rănită de un bob de nisip, iar din această durere se zămisleşte o perlă, menită să împodobească fruntea Zeiţeii Frumuseţii, pe care o atârnă pe pereţii inimilor noastre.
Trandafir Simpetru
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
7
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
8
NNeevvooiiaa ddee ffeerriicciirree
M-am îmbolnăvit de tine
la capătul unui pod ştiut
mi-era frică să-l trec încât
m-am îmbrăcat în târziu
cu sufletul rezemată în tinereţile mele
purtai o umbră de pământ în gând
de tine şi mine ştiută
şi n-am mai cutezat
ochii tăi încolţeau ofilite lumini despleteau
un început de poveste uitată
pe ţărmul amintirilor îmbălsămate
peste plânsul răvăşit al renunţărilor
te-am aşteptat amorţită sub pasul toamnei
cu ritmul obosit o mască palidă
ascundea conturul de linii
subţiri şi imprecise al dorinţei
chemarea ta îmi tortura frica
braţul tău chip de cocor
m-a tras spre un fragil hotar
atunci au tresărit verile apuse
în nevoia de fericire.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
9
PPrriizzoonniieerrii aaii ddeeppăărrttăărriiii
Tu erai acolo,
eu eram aici
prizonieri ai depărtării.
Cu disperarea sortită de-a nu ne avea
căutam un punct
sau poate o umbră
să ne ascundem neputinţa
suspendată în turnul ceasurilor făurite
de-o horă ciuleandră nebună,
cântată-n canon
pe o singură strună.
Chemarea ta strigăt de vultur
rănit de timp
şi-a împletit ţipătul în tăcerile mele
cu picăturile cadenţate ale lipsei tale,
ne-a aruncat în labirintul dorinţelor
hoinari într-o iubire din noi crescută.
În cântecul arderii sale eterne
dansatoarele depărtării râd.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
10
ŞŞii ttoottuuşşii......
Suntem bătrâni iubirea mea senină,
am început să ne ascundem în noi,
adulmecând aromele eternităţii
în netulburata mişcare a lumii.
Nu de moarte mi-e frică,
neputincioasă sunt să-mi frâng durerea,
să rabd cum trupul îmi curge-n ea.
Urmele ce le-am lăsat,
se destramă încet în uitare.
Trec paşi şi nu ne aud
înţepeniţi undeva la o barieră
sub aripa perenelor amintiri
păşim înapoi.
Se desface inima-n amare primăveri,
dar totu-i inutil, amândoi ştim că-i inutil,
fără rost să cerem sărutul aspru al vieţii,
înşelătoare liniştite ape
îşi poartă tumultu-n adâncuri.
Coboram pe un drum întunecat
şi totuşi în suflet răsună fântâni,
nesecate dorinţe.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
11
Totul încape aici înlăuntru,
lasă-mă să-mi scald tristeţea
în tristeţea ta la capătul amurgului,
să răsărim într-un zâmbet,
cu disperarea sortită de lacrima uitării,
să adunăm din clipele rămase bucurie.
desen de Wojtek Siudmak
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
12
TTuu ddoorrmmii
te privesc să-ţi culeg zâmbetul.
şuviţa rebelă căzută pe zbaterea ploapelor,
păsări descătuşate îşi fac de cap
în cerul somnului tău.
Te adun în căuşul ochilor,
să-ţi sorb răsuflarea.
Pe geam o stea îşi întinde gâtul,
te acopăr cu privirea mea,
stelei nu-i este îngăduit
să-ţi prindă visul,
e numai al meu.
Vreau să-ţi sărut gândurile negândite încă,
să înmugurească pe buzele mele,
să-mi lipesc trupul de tine,
să-ţi simt aroma,
să-ţi respir tăcerea plină a somnului.
Ochiul nopţii îţi mângâie conturul trupului
printre umbrele legănate de prima notă a dimineţii...
se sparge pe genele mele
lacrimă ţesută sub ploape,
umbra zilei îmi fură visul,
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
13
AAzzii ee zziiuuaa ttaa ddee nnaaşştteerree
sau poate de moarte
te caut să mă recunoşti
să-mi fac un dar din trupul tău
în care gândurile dospesc agăţate în cuvinte
adulmecă tulburate rotirea eternă a universului
rezemată pe o lacrimă răsucită
în moştenirea fătului nenăscut încă
de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă
crezi că te voi lua de mâna risipindu-mă
în parfumul eternităţii tale
deşertăciune gravă definitivă
ascultă cum sapă pământul hohotind
nimicnicia ţărână din ţărână
flori sufocate de drum înfloresc în păsări
îmbătate de aromele infintului
din amurgul meu lipsesc
braţele tale înfipte în stele ochii
arc peste trupul încercuit în neliniştea
depărtărilor toate încap aici înlăuntrul
cândva se vor risipi în altă ţărână oglindă
gânditoare a universului tristeţea ta este
că nu te poţi recunoaşte în tine
cel plecat cel venit.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
14
ŢŢiinnee--mmăă--nn bbrraaţţee
Suntem bătrâni iubte
ne trage pământul spre el în uitare
curtaţi de amintiri
ţine-mă-n braţe
să nu ne fure lumea
zborurile neistovite încă
au încetat de mult să ne audă
trec paşi pe lângă noi şi nu ne văd
ei văd doar bătrâneţe
credeam că trupul ne e sculptat în azur
plop încununat cu cerul
pârguit uneori de stele
ameţite de cuvinte
netrecătoare păreau înfloritele livezi
beam rozele din largă cupă
fără să ne pese de spini
îmbrăcăm ploile cu muguri de curcubee
feline înfometate muşcam din viaţa
revărsată în vinul roşu al iubirii
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
15
acum ne devorează amintirile,
sunt încă stele prinse în aripile grele.
strânge-mă-n braţe
să ne adunăm din ele
încununează-mi trupul îmbătrânit
cu braţele tale, iarbă în fân plecată
mai poartă şi acum în ea mireasma
câmpului de vară
a rămas pesemne încărcată de soare
în umbra brodată cu luciri bogate.
desen de Eduard Rudolf Roth
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
16
DDaaccăă mmăă îînnttrreebbii uunnddee ssuunntt
sunt aici, în roata de tors a lumii,
în umbra cuvintelor scrijelite
pe cerul întrebător al plecării mele,
căzut pe zvâcnetul fragil al ierbii
legănate deasupra amintirilor curtate de uitare.
Dacă mă întrebi unde locuiesc,
locuiesc aici, în lumina crepusculară a lumii,
cu refuzul de a trece poarta,
număr bătăile de clopot ale pământului,
încerc să fiu calmă,
să aştept în tăcere mântuirea ce vine
când voi fi îmbrăcată-n flori.
Dacă mă întrebi unde sunt,
sunt aici, la porţile negre ale lumii,
îmi beau frica, să văd aurorele promise
înainte ca timpul unei singure clipe să vină.
Nimic nu-mi dezvălui taina trecerii,
mi-e teamă că nu voi mai putea veghea visele.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
17
NNuu ttee--aamm ccuunnoossccuutt
locuieşti, imagine sepia ştearsă,
ascunsă într-o fantă de gând
încerc să te pictez cu amintirile mele fără tine
şi nu mai ştiu dacă eşti tu sau eu
tu m-ai născut
acum te nasc eu
femeia tânăra din fotografie a încărunţit
cu ridurile mele
o pornesc înapoi pe urmele tale
prin rana rămasă deschisă
te-ai cuibărit ca un făt în refuzul
de a te lăsa născută
creşti cenuşie, goală de tine, înfiptă
în inima ţărânei mele
îţi văd zâmbetul încleştat pe buzele mute
cu notele vocii tale neştiute
privirea fixată într-un punct din sufletul tău
lasă-n urmă răspunsuri transfigurate-n întrebări
căutăndu-te te-am confundat cu mine
într-o ordine răsturnată a faptelor
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
18
TTuu ccrreezzii...... eeuu ttaacc
Ecoul paşilor se stinge
hohotind surd în tăcerea timpului meu
tu crezi c-am învăţat să mă accept
într-un acum imprecis
eu tac să nu-ţi tulbur amăgirea
ascult cum trupul îşi scutură frunzişul
lumina fumegând pe finister în seară
au mai rămas în noi, himere,
amiezile de vară
anemică ispită cu tinere dogorî
rotindu-se cărunte
pe umerii prea slabi să poarte
rodul grădinilor încă necules
în sufletul inundat de ceaţă
şoimii îşi poartă zborul indecis
tot mai aproape de pământ
ameţiţi de efigiile anotimpului
când puteau săruta soarele
eu cred că ai învăţat să te accepţi
tu taci, să nu-mi tulburi zâmbetul fragil.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
19
MMeetthheexxiiss
S-au mătuit de mult ferestrele ştiute
Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer
Răsună rugile prin temple vechi pierdute
Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister.
Cheamă Domnul în glas uşor de alăută,
Cu sunet blând armonic prelins în trup de lut
Ne aduce tainic priveliştea ştiută
A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.
Vibrând în noi atunci cuprinşi de tinereţe
Pluteam semeţi, idei în zbor de vulturi beţi
De-a clipelor noastre fluidă frumuseţe,
Pictând pe aripi doar albele dimineţi.
Azi trupu în care ieri amiezile-au apus
Între acum şi apoi se îndoaie supus.
Doar gândul mai cutează la culmi semeţe,
În noi dorm columbii în lut de tristeţe.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
20
NNiicciiccâânndd
Nicicând eu nu te-am iubit mai mult ca acum
Cu toamna ce cântă un requiem pe drum
Amurgului cromând ogivele pe prund
Păduri incendiate în mine se ascund
Nicicând nu te-am dorit la fel de mult ca azi
Frumos ca un Adonis în braţe să-mi cazi
Estompând ecoul iubirii trecute
Din verile ce nu se lasă pierdute
Nicicând nu te-am iubit mai pur ca în toamnă
Migrând cu eternul feminin spre iarnă
Te simt ca pe un vin învechit şi tare
Cu poftă nebună te sorb până doare
Nicicând nu am iubit mai multă iubire
Mi-e sufletul harpă sunet de culoare
Tăcut încet se îndreaptă prin osmoze
Dorindu-te păgân în orce ipostaze.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
21
PPrriimmăăvvaarraa ttooaammnneeii nnooaassttrree
Ai aşteptat prin ani statornic,
să-i dau iubirii chip şi nume.
Dorul tău buciuma depărtările,
înflorea speranţe în calde aurori
Ai construit în dulce armonie
de culoare şi sunet
în mişcarea iubirii tale
lumea noastră, învolburare de linii
învârtejite ca -ntr-un tablou de Van Gogh.
Ai ştiut, să-mi aprinzi pierdute cărări,
ce se cădeau a fi şi nu au fost
în primăvara prinsă-n ochi de şoim.
M-ai învăţat să găsesc
pofta nestinsă de beţia vieţii,
în ce aflam întâmplător.
M-am trezit muiată în zorii unei iubiri târzii.
să te iubesc cu toamna căzută pe gene,
într-o nouă primăvară crescută din noi.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
22
ŞŞii aattuunnccii
Poate am să uit câteodată să-ţi zâmbesc,
Plecată prin întunericul din mine.
Ai să mă ierţi, tu ştii cât de mult eu te iubesc,
Şi atunci când îţi pare c-am uitat de tine.
Poate pierd uneori drumul spre inima ta,
Pierdută-n deznădejdea gândurilor rele.
Tu ai să mă ierţi şi atunci, ştiu că poţi ierta,
Iubirea să-mi vezi sub pleoapa privirii grele.
Poate spun vreodată cuvinte amare,
Innecată-n vârtejul furiilor mele.
Ai să mă ierţi şi atunci, chiar dacă te doare,
Tu îmi auzi iubirea dincolo de ele.
Omul meu, iubitul meu ştiu uneori ţi-e greu,
Cu tine învăţ, descopăr iubirea mereu.
De nu îmi spui, eu ştiu cât mă iubeşti,
Chiar şi atunci când tu cu tăcerile-mi vorbeşti.
Poate am să uit câteodată să-ţi zâmbesc,
N-am să pot uita niciodată cât te iubesc.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
23
MMii--ee ffrriiccăă ssăă--ţţii vvoorrbbeesscc
încât amestec tăcerile
în cupa cu vin negru prins între iluzii.
Priveşte-mă,
nu am plecat de tot,
rătăcită în umbrele tinereţii
agăţate într-un cui de gând,
printre oglinzile mătuite
de miresmele unui anotimp prea copt,
foşnesc amintirilor noastre netrăite încă.
Aştept resemnată
şoaptele tale cu gest de columbi rătăciţi,
să-mi găsească
strunele sufletului amorţite,
fericirea clipelor rămase,
în braţele ochilor să adun.
Te strig ţipăt de cocor,
spin alb în iarba iubirii regăsite,
fără să ştiu cu noi ce o să fie
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
24
EE aattââtt ddee ttâârrzziiuu ttaattăă......
sap să te adun din mine
cu amânările mele.
Niciodată nu te-am văzut color,
doar umbrele tale aşteptau
la poarta deschisă prea târziu.
Mi te cuveneai până nu ai mai fost,
eram doar eu pentru amândoi.
Te privesc un corp înţepenit
într-un răsărit inutil,
pleoapa ta, aripă frântă
pulsează în clipa suspendată
de care îmi agăţ frica.
Nu ştiu ce mă doare mai mult,
plecarea ta sau străinul rămas
blocat în neputinţa de a-l afla.
În zbaterea acuzării mele
pluteşte dragostea ta pentru mine.
Nu vreau lacrima mea să cadă
în ochii tăi întoarcere,
ţipăt doar de mine tradus.
Să nu mă uiţi!
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
25
Cum să te uit tată?
Cum să nu te uit străine?
Deschide ochii şi priveşte-mă,
care din noi a murit mai mult.
Scrâşnetul lopeţii sapă
în timpul definitiv în care
trăieşti de acum.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
26
ŞŞttiiaamm
Eram singură, nu ne cunoşteam
În toamna târzie prinsă în geam.
Nevăzut era albastrul heleşteu.
Pe maluri stingheră amurgeam doar eu.
Pluteau lumini, gheţuri polare
Vals întârziat, tăceri solitare
Simţeam că vi să deschizi boreale
Aurori sub pleoapa privirii mele.
Ştiam, ai să vii la mine curând.
Purtai o umbră de pământ în gând,
Cu flori de cireş pe braţul amorţit
Apusele veri încet au tresarit.
Erai singur când tu m-ai regăsit,
Încolţeai răspunsuri prin infinit,
Scormonind în nebuloase de gânduri,
Piredut stingher prin nordice fiorduri.
Ne chemam fără să strigăm nume,
Ne cunoşteam fără chip anume,
Ştiam doar, cândva am fost împreună,
Vibrare eternă, singură strună.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
27
TTee iiuubbeesscc llaa ffeell ccaa îînnttââiiaa ooaarrăă
La ceas în care ziua se zbate-n înserare,
Soarele vis toarce pe-ale cerului fuioare.
în piept înfloresc aromele din nopţi iubite
Când trupul ne îmbrăcăm cu braţele veşminte.
Creştea sarutu-n taină a dragostei dogoare,
Din zbor de fluturi în doi, noi ne rupeam culoare,
Decoram roiul stelar cu stele noi pereche,
Ciute albe ne şopteau enigme la ureche.
Ploaia plete despletea în iubiri pârguite
Prinse-n trupuri calde cu zvon de alăute.
Dezlegam iubirea până la ultima taină,
Simfonii de noi ştiute vibrau pe-o strună.
în suflet tresar mere roşii din apuse veri,
Umăr lângă umăr purtăm ale iernii poveri,
Sub ramul inimii cu ritmul obosit spre seară,
Azi te iubesc iubite la fel ca întâia oară.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
28
MMii--ss ddrraaggii
Mi-s dragi iubite, ochii tăi
În trup îmi ard tainic văpăi,
Când tu adânc mă prinzi în ei,
Mocnind sărut dorinţa-nvie.
Cu farmec blând fără de seamă,
Noptatic ochii tăi mă cheamă,
Ne -ntoarcem fericiţi în noi,
Ravnindu-ne de gânduri goi.
Mi-s dragi iubite,ochii tăi
Trezind în simţuri alte căi.
Ascunşi sub adumbrită-ţi geană,
Privirea în surâs mă-ndeamnă
Mi-e drag iubite râsul tău,
Să-l prind aş vrea cu gândul rău,
În colţ de buze când adie,
Iubindu-ne să-l dai doar mie.
Şi toată fiinţă ta mi-e dragă,
Mi-e dragă vorba ta întreagă,
Mi-s dragi şi umbrele tăcute,
Vibrând în mine dragi mi-s toate.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
29
NNooii şşttiimm
Uneori, nu ştiu prin ce cuvinte să-ţi vorbesc,
Aş sta tăcută, s-ascult cum gânduri se-mpletesc
De n-am avea cuvinte, priviri ne-ar fi de-ajuns
Nu-s doruri, nici taine, iubirii de nepătruns.
Senin izvor, sufletul ne curge prin ele
Şi atât de multe ne vorbesc tăcerile.
Sufletul tău eu sunt, tu te-ai ascuns în mine,
Ce doruri ne-ar putea fi, te întreb, străine?
Nu pot cuvintele mai multe să ne spună,
Când noi vibrăm iubite pe aceeaşi strună.
Îşi stinge ziua razele uşor în noapte,
Nu ne-am văzut nici azi dar ne-am simţit aproape,
E atâta pace-n noi atunci când ne-ntâlnim,
Şăgalnic, doar în glume nimicuri ne vorbim!
Râdem nebuneşte în jocuri de cuvinte,
Că doi copii lipsiţi de griji şi fără minte,
Ne simţim fericirea atâta de bine,
Noi ştim ce ne leagă pe mine şi pe tine.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
30
MMăă îînnttrreebbii ccee ffaacc
stau în camera mea albă
citesc iubesc sau tac
râd spun cuvinte goale
doruri... visând câteodată
cum alerg spre carul mare
privesc în toamnă
un pastel de aramă
frunze putrezite
adăpostesc gâze amorţite
şi numai eu le calc
cu degetele pipăi
pe clape de pian dezacordat
mă întrebi ce fac
o iarăşi scriu vorbesc năucă
în camera albă cu patul nefacut
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
31
PPaannttooffii ddee ccaattiiffeeaa
Vin-o iubite să ne plimbam prin alba zăpadă
O linişte pură de catifea în noi să cadă
Uşor să păşim pe sub lancelatele cortine
În nopţile reci cu broderii argintate pline
Îşi scutură luna pe tâmplele albe cununa
Voal de mătase tăcerile îmbracă lumina
Doar două treceri sparg catifelata dulce pace
Prins în ţurţuri multicolori somnoros timpul zace
Râvnind nemişcarea clipei în pantofi de catifea
La dans să ne invite sub talpa norilor de nea
Ce dacă zăpada din trupul nins îşi face parte
Ascunşi într-un cocon noi germinăm verile toate.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
32
PPrriimmăăvvaarraa
Martie coace o altă primăvară-n muguri,
Frământă verdele crud în amorţite crânguri,
Să dospească ploile cu soarele ce zmulge
Vesmântul alb al iernii, seva luminii curge,
Strop prelins în rădăcini spre slavă învierii,
Visul urzit din iarnă trezeşte dor de iubirii.
În uitătura ciutei rănite de curcubeu,
Pan îşi unduie fluierul în duet cu Orfeu.
Cerul nesfârşit albastru cu liliac tivit,
Se joacă prin ramurile de zarzăr înflorit,
Ascultă pe sub aripi de albine strigătul
Vieţii, visând maternale sfârcuri cheamă fătul
Mireasma de iarbă crudă ascunsă în lapte.
Flori, hoaţele de culori din curcubeu furate
Ademenesc visul fluturilor ţesut în zbor
Păsări sparg norii albi brodati pe-al cerului ogor
Din semeţia munţilor până-n val de mare
natură-şi pictează cald haina de sărbătoare
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
33
FFăărrăă ttiinnee
A mai trecut o zi în noape
e aceeaşi zi de ieri sau mâine
cu umbra tot mai străvezie
şi dintr-un capăt până-n altul
un pianist nebun repetă
acelaşi monoton motiv
se-mpiedică mereu de aceeaşi clapă
aştept o altă zi
aceeaşi zi, aceeaşi noapte
amurg şi zori mi-aduc acelaşi mâine.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
34
IIuubbiinndd ccuu iinnffiinniittuull
Pe bancă în parc stau doi bătrâni de mână,
Sub tâmpla albă amintiri ţes cunună.
Timidă noaptea priveşte printre gene,
Cum luna răsare dintr-un nor alene.
Pe boltă stele abia clipesc curioase,
În zori de noapte trezite somnoroase,
Să vadă visul cum dorul îşi alină,
Pe frunzele dansând în caldă lumină.
Ei par plecaţi în altă lume blând zâmbesc,
Trecutele vieţi în ochi li se împletesc,
Pe faţa lor, se aşterne împăcare,
Ei sunt şi totuşi nu, prinşi în plecare.
În jocul umbrelor din noapte îmi pare
Cum altă formă încet din ei răsare.
Ei pleacă împreună corp de lumină,
în vis argintiu scăldat în lună plină.
Încet îi soarbe îi şterge depărtarea,
Drum de ei ştiut aşterne împlinirea,
Taina iubirii pure prin timp au desluşit,
Cu suflete unite păşesc în infinit.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
35
ÎÎnn nnoorruull mmeeuu
Oglinda asta minte, nu pot să o ascult
Străin îmi este chipul cu cât privesc mai mult
Îşi cerne iarna noaptea, încet devin trecut
Prin viaţă-am curs stingheră, nu m-am recunoscut.
În furnicarul lumii într-un cocon am stat,
Pândind din visul searbăd, să fiu eu am uitat,
N-am ascultat cum timpul îmi bate limitat,
în lumea mea opacă, risipei m-am dedat.
Oglinzile le sparg, nu-nvăţ să îmbătrânesc,
Pe margini de abis, speranţele-mi clădesc,
Cu mine-mine lupt, spre el să nu păşesc,
Dau ceasul înapoi, iubirea să-mi găsesc.
Nimic încet mă strigă, nimic n-am înţeles,
În norul meu închisă, nimic eu am cules
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
36
PPăăppuuşşii ddee cceeaarrăă
Aţi coborât din noapte întâia oară
Păpuşile mele albastre de ceară
Eram stingheră în camera mea albă
Înşiram zilele să îmi fac o salbă
Purtată de a şoaptelor roze tăceri
În planul sferic al acelor blânde seri
V-am dus cu mine pe al lumii ţărm de jar
Vin negru pelin v-am dat să beţi în pahar
Păpuşi de ceară cu ochi de chilimbar
Tăceri învăluite de buze tresar
Din ochi se preling păpuşile de ceară
Purtând plăcerile topite în seară.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
37
DDoorruull ddoorr
Bată, bată să mă bată
Clopotele să mă sune
Sub un prag de verde poartă
Dorul dor să mă-ncunune
Curgă, curgă să mă curgă
Ochii îngenunchiați în rugă
Cântul cânt să mă aline
Ducă, ducă să mă ducă
Călător pe cer nălucă
Punte dorului să întindă
Cale cale să-mi deschidă
Plângă, plângă dor să plângă
Pâna la tine să ajungă
Pe sub aripă de lună
Dorul dor să te supună
Cheamă, cheamă și mă cheamă
Iubirea îmi arde-n toamnă
Dorul să îmi potolească
Verde verde să-nverzeasca
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
38
DDee ccââttee oorrii
Cortină ploaia atârnă de nori
sclipiri de albastru ascunse-n gri fiori
singuratici plopii desfrunziţi de vise
tânguie dorul prin culorile stinse
amorţită cade pleoapa pământului
pe verdele ars sub leagănul vântului
strigătul ploii aprinde-n mine noapte
pierdută la porţile cerului coapte
gândurile pier sub învrăjbita clipă
de un ultim zbor pe o frântă aripă
istovită de oboseală mă-ndoi
la o graniţa dintre acum şi apoi
răvăşind timp cu mine în mine lovesc
de câte ori pe secundă îmbătrânesc.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
39
ÎÎnn pprraagguull iieerrnniiii ssuunntteemm
Dă-mi mâna...în mâna mea o pune
noi să plecăm iubite împreună
acolo unde luna nu apune
și timpul stă lipsit de vină
ți-e părul alb... mi-e chipul ofilit
vremelnicia pasul ne apleacă
se împiedică dorința de trupul obosit
zăpezile în noi coboară să petreacă
râzând să le topim pe toate
să știm că nu există moarte
și morții sunt doar sfere de lumină
plecate undeva în zone fără nume
noi să dansăm iubite împreună
în poarta zăpezilor ce or să vină
nebuni o lume întreagă de ne crede
să nu ne pese ce știe ea și vede
în valsul iernii pereche să ne prindem
iubirea nimănui să nu ne vindem
noi să zâmbim iubite răceala ei sfidând
să trecem pragul iernii să îl pășim râzând.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
40
AAccuumm
Urlă oglinzi
zdrobite sub chipuri,
femeie,
ce-ţi cauţi prin riduri trecute frumuseţi!
Sub orice floare,
viermi rădăcina rod
atârnă cărnuri fleşcăite
pe cântarul oaselor.
răscoleşte-ţi timpul,
zdrobeşte-l în munţi de nesimţire.
Corbi bat clopote
se leagănă ceasuri
sub moarte clipe.
nebune gânduri se zdrobesc
în roase amintiri
prohod cântând stinselor lumini.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
41
prin tine
strigă resemnarea.
cu mâini uscate
aduni zbateri de vis,
de ele te agăţi
firave paie
acum, acum, acum
urlă vântul.
trecutul e mort
viitorul prefix nu are
atât a mai rămas, acum
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
42
DDaaccăă aaşş mmaaii ffii
Dacă aş mai fi eu cea de ieri m-aş întoarce
Să împart cu tine nopţile pârguite
De plăceri, până ce ziua firul îşi toarce
Tras din coama dimineţilor albite
Când somnul curge, seva îmbrăţişărilor
Cioplind vise în tinereţea trupurilor.
Dacă aşa mai fi eu cea de ieri te-aş respira
Mireasmă câmpenească de mac şi cicoare
Iarbă coaptă sub coasă călcată de soare,
Discretă cum e luna-n pătrar aş contura
Trupul tău adormit în fânul proaspăt cosit
Ispită, revendicându-mi dreptul la iubit.
Dacă aş mai fi eu cea de ieri te-aş aştepta
Sub ramul inimii aplecat către seara
Amintirilor noastre pure, aş căuta
Lâncezeala şi foşnetul verde din vara
Crescută în trupuri crude, spice necoapte
Înrourate de nopţi cu semne şi şoapte.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
43
AAmm ssăă ttee aaşştteepptt llaa mmaarrggiinnee ddee cceerr
De voi pleca iubite....
să-mi curaţ gândurile obosite,
tu culcă-ţi fruntea pe un vis în doi
punte întinde iubirii între noi
trupul tău o să-mi picteze forme
acolo unde timpul alb adoarme
să mă-ntorc din neştiute zone
uşor păşind prin amnitiri spre tine
am să fiu zâmbet în zâmbetul tău
atunci când dorul de noi va fi mai rău
să nu te întristezi, atâta-ţi cer
am să te aştept la margine de cer
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
44
OOaarree
Vine o vreme
oare care
te trezește adormit în uitare
pași străini se zdrobesc în timpane
oare cine
te rascoleşte sub închisele ploi
te aleargă nebun și orb printre gânduri
oare când
te lasă undeva în afară de rând
în carapacea ta timpul te pierde
oare unde
te ascunde de gheara care arde
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
45
LLaa ccaapp ddee ppoodd oo aaşştteeppttaarree
le văd la poartă-n aşteptare
două cruci încrustate în laviţă
câteva amintiri încă stau agăţate
de drum estompându-se încet în cimitirul
coborât de mult în rădăcini
cu podurile peste apa Gurghiului
adulmec lupoaică flămânda mirosurile
de lapte abia muls cânepă uscată la soare
visând frumuseţea ţesutelor anotimpuri
de iarbă cosită de fân proaspăt urcat în şură
aşteptând odihna amiezilor arse de praf
cu pere coapte prune strivite în livadă
ascult tocând ţapinele cum toacă spărgând păduri
scârţăit albastru sculptat în poartă...
dudul în faţa casei negre dulci erau ispitele lui
mărul bătrân gemea împovărat
sub chiotele pruncilor agăţaţi de ramuri
nu am văzut atunci dar acum le simt
au rămas au crescut odată cu mine
îţi sunt străină azi nu-s poduri să mai trec
eraţi voi... acum sunt eu
la cap de pod o aşteptare
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
46
DDoorriitt aarrhhiippeelleeaagg
Cu şoaptele tăcerii în părul tău mă las,
Sărutul să-ţi destrame al oboselii pas.
Şuviţele rebele în mână le adun,
Pe limpezimi de tâmplă iubirea mea îţi pun.
La ceas în care iarna-ţi apasă pasul greu,
Să fiu eu pentru tine iubirii un Orfeu
Tălăzuind în gânduri apusele trăiri,
Am să îngrop în umbră trecute amintiri.
Un soare nou mă cheamă amurgul răscolind,
Purtându-te în mine, prin gândul tău colind.
Tu lasă-ţi tâmpla grea pe visu-mi de lumină,
În nemurirea lui sădeşte-ţi rădăcină.
Clădi-vom împreună un cer de noi ştiut,
Albastru arhipeleag al timpului pierdut.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
47
TTâârrzziiii ccăăllăăttoorrii
Ţi-e fruntea grea tălăzuind prin gânduri,
Tăcută-ti caut privirea pierdută,
Închisă mi-e priveliştea ştiută,
Prelinsă pe undeva în adâncuri.
Seninul se lasă în braţe de fum,
Albastre ninsori pe al iernii hotar,
Din vastele ţinuturi pasu-ţi adun,
Oceanul din piept e rece şi amar.
Încet curge a vorbelor lumină,
Udând bogata iubirii grădină,
Frumoşi ne-ntrupam din forme pure,
Târzii călatori prin evuri solare.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
48
AAssccuullttăă iiuubbiittee
Pe geana zilei noaptea greu se lasă
În vals de nori o rază prea sfioasă
Sângeră ceruri rănite în amurg,
Ascultă iubite spre tine eu curg!
Cai negrii-şi flutură coama în noapte
Timpul şi-adună din clipele coapte,
Împrăştie-n copite argint stelar,
Ascultă iubite ne cheamă hoinar!
Risipei să ne dăm iubind fără minte,
Iernii de verde din noi să-i facem parte.
Explozii de muguri să spargem în gânduri,
Ascultă iubite -nfloresc rânduri, rânduri!
Ce dacă iarnă în trupuri ne jeleşte
Ascultă iubite viaţa ne doreşte!
Rămaşi în Arcadia pe cer te-am pus,
Tu Amon-Ra să-mi fi cel fără apus.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
49
TTee iiuubbeesscc
Te iubesc cum mă iubesc pe mine.
Te iubesc și mă iubesc prin tine,
Fără chip fără umbre fără grai,
Bântuind la porți închise de rai.
Cristalul sufletului tău privesc,
Mă găsesc iubire şi te găsesc.
Lotus îmi este trupul înflorit,
De roua dorințelor îmblânzit.
Suntem aşa de frumoși și curați,
Într-un veșnic prezent de noi uitați.
Cai ludici spumegând sub copite
Văi albe nearse de păcate.
Am așteptat o viaţă iubite,
Te-am gasit abia-n hotar de amurg.
Ce ițe prin timp mi-au fost urzite,
Cu toamna târziu spre tine să curg
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
50
RRââzzâânndd ccuu ddeecceemmbbrriiee
Decembrie își ninge zăpezile prin ploi,
Cu păsările negre trec zilele convoi.
În nopțile de gheață colind un curcubeu,
A timpului poruncă râzând o calc mereu.
Mai rău ne doare iarna cu fiecare an,
Ne viscolește gândul cu amintiri troian.
Noi să dansăm năvalnic sorbind al vieții cânt,
Zăpezile din păr să le aruncăm în vânt.
Din palida rece lună să facem strună,
Ce dacă trecutul ne cheamă, ne adună!
Să nu-i rămânem vieții restanță nici un pic,
Iubind-o bucurie să strângem din nimic.
Decembrie-şi răstoarnă nămeţii peste noi,
Încet ne șterge timpul în umbră pe-amândoi.
Să mai trăim râzând de iarna ce ne cheamă!
Încă nu e vremea uitarii să-i dăm vamă.
Decembrie își ninge zăpezile prin ploi.
Decembrie-și răstoarnă nămeţii peste noi.
Să-i topim în hohot de verde și culoare,
În jocul lui de gheață să-nflorim o floare!
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
51
VVrreeaauu ssăă rrăămmââii ccuu mmiinnee
când umbrele
coboară peste copaci
să împărţim dorul
din noaptea ce vine,
când luna-şi aprinde
lumina-n izvor.
vreau să rămâi cu mine,
să auzi liniştea sunând în păduri,
să vezi cum întunericul sărută,
somnul munţilor.
vreau să rămâi cu mine,
în noaptea plină de iubire,
să luminăm aşternutul de iarbă şi flori.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
52
MMii--ee ddoorr,, aattââttaa ddoorr
Gândul se îmbracă în dorul de tine
Strâng perna-n braţe, ziua nu mai vine
Pe geana serii prind dorul în colind
În zori de noapte cu dorul te cuprind.
Deschid al zilei ochi cu doru-n mine
Şi toate-mi sunt aşa de străine
Să treacă ziua, în vis să te întâlnesc
Când vine noaptea lumina o cerşesc
Trec zile în dor, noaptea cu dor vine
Trec nopţile şi somnul nu-i cu mine
Se tânguie dorul, eu apun în el
În colivia cu gratii de oţel.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
53
SSăă uuiittăămm
Mână în mână noi păşim în apus.
A dimineţii rouă de mult s-a dus
Îşi stinge viaţa razele în noapte
Cu toamna amăgitoarelor şoapte.
Curg amintirile, amurgul umple
Caldă lumină ne joacă pe tâmple,
Cu paşi obosiţi păşim înainte,
Se joacă iubirea, timpul ne minte
Te-am căutat şi atât te-am aşteptat.
La capăt de drum tristeţea mi-am lăsat,
Să-mpart cu tine rămasele ceasuri,
Iubirea târzie, în toamnă valsuri.
Ia-mă în braţe cu dor de primăveri,
Să-ţi simt iubirea în calde adieri,
Să uităm cum timpul curge peste noi,
Ne pară că în lume suntem doar doi.
În blândă pace uşor să ne lăsăm,
Din dor de vise un zâmbet s-adunăm.
Ce va fi mâine? Ce rost are gândul!
Nici tu nici eu nu vom găsi răspunsul.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
54
ÎÎnn vviissuull ttooaammnneeii nnooaassttrree
Noian de cuvinte, eu îţi şoptesc iubite,
În jocul lor şăgalnic, vezi gândul de-mi citeşti,
Tu lasă-le să zboare, nu le lua aminte,
De vrei mă-nţelegi, doar ochii să-mi priveşti.
Din greul tău de gânduri, cu ele eu te chem,
Şi-n jocul de cuvinte, te prind şi te îndemn,
Un ceas s-avem de pace, de toate să uităm,
Că timpul ne e prieten să credem, să visăm.
O veselă sclipire din ochii tăi, s-adun,
Lumină pe al meu chip s-o imprasti, s-o pun,
Eu din al meu surâs seninul să-ţi clădesc,
În visul toamnei noastre învăţ să te iubesc.
Să ne lăsăm iubite, pierduţi pentr-o clipă,
Nu facem nimănui de timp, de noi risipă.
De neînţeles e-al sorţii şi al iubirii plan,
Cu el să ne luptăm ar fi iubite, în van.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
55
CCrreesscc aammiinnttiirriillee ppee--oo lliimmbbăă ddee ggâânndduurrii
Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,
Sub giulgiu vineţiu ascunzi surpate poduri.
Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...
Să port povara grea a timpului de atunci.
Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,
Sufletul palan ridică uitate iubiri
Când împleteam vorbe roată scormonind în jar,
După un cartof copt uitat pe acolo iar.
Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,
Cu ugerul gemând de-a laptelui povară,
La porţile închise mugea câte o vacă,
Nu-i modru de-a intra povara să-şi treacă.
Stelele stăteau agăţate frunze-n copaci,
Întinşi în iarbă, căutam în ochi licurici,
Sub poalele nopţii ascundeam roşeaţa
Primelor întâlniri ce ne bujorau faţă.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
56
Al vieţii trubadur a adormit în pietre,
Cu visul încrustat pe strunele albastre,
îşi şuiera vântul cuvântul în viers de dor,
Drag cu drag împleteau sărutul în pridvor.
Un cer de marmură neagră dorul aşterne
Peste nisip de clepsidre sparte în mine,
Se răscolesc clipele pierdute în hăuri,
Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
57
AAccuumm şşii aappooii
Au inflorit salcamii
în desfrunzirea timpului meu
o primavara timida isi varsa aromele inflorite
în sufletul istovit de aduceri aminte
dragostea mea se plimba inca
ametita de miresmele tari
silabisite în limpezimea privirilor tale
mereu insetate, jinduieste sa soarba
din inima coapta a vietii
sucul ei dulce-amarui
suvoi de umbra şi lumina
în licarirea argintie a parului tau
calc pe pojghita subtire dintre acum şi apoi
sa culeg fragilele bucurii
pe coarda obosita a inimii
fara sa tulbur leganarea arcusului
în ultimele sonore lumini vesperale
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
58
OO aallttăă nnooaappttee......
Oglinda lunii în geam
se înclină peste patul meu
secundele rod noapte încet, prea încet
un gând îngână un cântec de leagăn
să adoarmă nesomnul
întind braţele, râuri despletite
te caut prin camera goală de tine
cu limpezimea grea a iubirii
simt cum te conturezi
pe gura mea ca într-un pahar
se varsă sărutările tale
răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii
înfioară cuiburi de păsări
sub tremurul mâinilor tale
ce-mi modelează trupul perfid
mă agăţ de un vis cu păsările focului.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
59
DDiimmiinneeţţii ffăărrăă nnooii
Ziua îşi prinde mugurii fragili
de pulpa nopţii într-o acoladă,
cleşti zorilor desfoliază visul,
arabescuri vibrante
sub scoarţa neîncăpătoare a inimii.
O mască palidă, luna îmi tulbură ochii
mă imprastii transparentă, diformă
să-mi adun răvăşirea.
Cocorii dimineţii istoviţi de nesomn
se lipesc de geam
muşc din ei, fruct acru amar,
iluzii senzoriale… efuzii eleate
îmi biciuiesc simţurile amorţite.
Aş încerc să mă costruiesc într-o alegorie…
îţi caut conturul lichefiat pe cumpăna
de un alb dureros al zilei
să mă aleg din tine.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
60
TTee pprriivveesscc oorrffaannăă ddee llaaccrriimmii
umbră de pasăre cu aripile frânte
condorii plutesc în pântecul unei clipe
eterne pentru tine
într-o picătură de sânge
spartă în zâmbetul subţire al buzelor
eşti singură, sunt aici... dar nu cu tine
n-am voie să te strig
cum te-am chemat de atâtea ori
acum nu, acum nu am voie
"să te rog să mai stai
îţi privesc corpul înţepenit
sub soarele impasibil de toamnă
nimic nu s-a schimbat
doar tu ai început să-ţi proiectezi nefiinţă
în prezentul meu
gesturile tale, cuvintele tale,
stau prinse într-un ochi lipsit de tine
tristeţea mea este că nu poţi să mai împărţi
cu mine inima plină de bucurie
în acest anotimp al roadelor coapte
ai coborât în ţărână să ţi în mâini rădăcinile
fără să tulburi sonora, dimensiune a vieţii
picătură cu picătură curgi
în simetrica rotire a anotimpurilor
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
61
mirosul tău, vocea ta, privirea ta
nu sunt în aceast trup înţepenit
peste care se ridică ţărână
de la pământ la păsări
n-am voie să plâng
să nu-ţi tulbur liniştea
libertatea redobândită
sunt doar o umbră întrebătoare
nu pot să vad dincolo de chipul lumii
tot ceea ce voi deveni
într-un azi definitiv.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
62
DDeedduubbllaarree
La margine de cer se leagănă norii
vibrând între lumină şi întuneric
cu cenuşiul bat la porţile infinitului
picurându-şi neputinţă în cleştii pământului
în moartea amurgului tăcut sângerând
nimeni cu nimeni în lumini se adună
să-şi ţipe dorinţa-n trecute iubiri
tăcerile cu tăcerea se înţeleg
cu pas furiş intru în curtea stelată
şi-mi reazăm fruntea de căpătâiul nopţii
o nelumină fulgeră nuditatea eternă
cocoşii dimineţii că nişte amanţi părăsiţi
lovesc cu ciocul deşteptările mele
carnala-mi formă mă trage înapoi
răvăşindu-mi tristeţile întoarcerii
stelaru-mi suflet coboară inundând
strâmta odaie a iubirii pământeşti
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
63
LLaa ppoorrţţiillee ddiinnttrree sseeccuunnddee
coşciugul lumii atârnă
de mâinile cerului
ascultă cum se macină scheletul
prin morile gândurilor
curg răstignite pe clopotul alb
al cuvintelor toarse-n simţuri
pe zidurile transparente
se derulează ontologica zbatere
fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui
la porţile dintre secunde
nu încerca să treci
nu râvni să cuprinzi necuprinsul
dincolo e doar iluzia
libertatea ta este aici
în interiorul tău
mai bine rămâi flămând
decât să guşti
din iluzia adevărului
eşti totul sau nimic
dator să trăieşti
din naştere în naştere
celui care te-a creat
cheia universului este în tine
n-o caută
o ai
la porţile dintre secunde
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
64
VVrreeaauu ssăă rrăămmââii ccuu mmiinnee
când umbrele
coboară peste copaci
să împărţim dorul
din noaptea ce vine,
când luna-şi aprinde
lumina-n izvor.
vreau să rămâi cu mine,
să auzi liniştea sunând în păduri,
să vezi cum întunericul sărută,
somnul munţilor.
vreau să rămâi cu mine,
în noaptea plină de iubire,
să luminăm aşternutul de iarbă şi flori.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
65
FFrruummooaasseellee mmiirreessee
Un vânt rotund dansează în pas ştrengar
Cu albele mirese de gherghinar.
Ascultă cum creşte melodic frunzişul,
Deschide flămând spre păsări luminişul.
E blândă lumina curge ca o coamă
Pe fruntea noastră cu nervuri de toamnă,
Sigur primăvara mareea şi-a pornit
Şi-un tânăr dor de viaţă în noi a înflorit.
Îşi suie suavele chemări tot mai sus
În carnea-n care ieri dorinţele-au apus.
La timpul din noi şi verdele de afară,
Frumoase mirese pomii inundară.
Te chem prin ploaia de sunet şi culoare,
C-o sete de viaţă toridă, ce doare.
Chiar dacă timpul cu mâna grea apasă
Pe-al clipei indecis hotar, ce ne pasă!
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
66
În suflet mai purtăm livezile bogate.
Hai, să culegem ramase mere coapte!
Căci mâine poimâine prin flori vom fi trecut,
Ne-om risipi stingheri spre alt început.
Ducându-ne urma pe căi neîncercate,
Acolo unde iubiri renasc curate.
E numai o grea bănuită migrare,
Eterni călători prin evuri solare.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
67
CCiinnee eeşşttii ttuu,, cciinnee ssuunntt eeuu
Femeia aceea cu suflet de metaforă
tu n-ai văzut-o întreagă niciodată
ai căutat prin inima ei inundată de cuvinte
emoţia iubirii reflexele unor imagini
create din tine
în mâinile ei înfloresc anotimpurile tale
Femeia aceea cu suflet de flaut
eu n-am văzut-o întreagă niciodată
mi-am rezămat făptura cu umbrele ei
cromatice târzii elegii
de certitudinile şi incertitudinile tale
aştept să-mi descifrezi adâncul luminii
în rotirea căruntă a ceţii
ce forme frumoase îmbracă iubirea în inima ta
peste tine creşte aripa mea de vis
la cumpăna dintre a fi şi a nu fi
bărbatul acela cu suflet de fiorduri
eu nu l-am văzut întreg niciodată
mi-am înfipt rădăcinile muguri
în locul coastei lipsă
cu miresmele unei tarzi iubiri
sau poate e aceeaşi veche nouă iubire
rămasă undeva ascunsă
de ochiul vigilent al timpului
aştepta clipa revărsării
în armonia polifonică a acordurilor fine.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
68
LLiiee,, LLiiee cciiooccâârrlliiee
vara mea n-o să mai vie,
cântă-mi tu iubiri de toamnă,
de m-ascunde într-o doină,
doină jale, doină dor,
visul gri fă-mi-l color
să dansez sub amintiri
tangoul noii iubiri
unde dorul mă alungă
ploile or să mă plângă
stropi de rouă şi lumină,
du-mă tu lună de mână
şi tristeţile-mi adună,
din iubire fă-mi cunună.
zorile sunt în apus
vremea mea de mult s-a dus.
da-mi tu soare încă-o clipă
de mine- am făcut risipă.
joc nebun al sorţii joc,
trifoi fără de noroc.
doină jale, doină dor
pe aripi de iarnă zbor,
de apusuri mă lovesc,
cu zăpezile iubesc.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
69
TTee--aamm aaşştteeppttaatt
Te-am aşteptat fără să ştiu
cu trupul mirosind a lut pustiu
plutind în expirata-mi slavă
cocori-mi recitau trecutul la ureche
purtau în ei un palid vers
de vreo suavă nouă dimineaţă
cu doruri de iubire îngândurate-n ochi
m-ai aşteptat fără să ştii
smulgeai din cer târzii euritmii
oftau în tine păsări atât de pământean
şi-o teamă rece de culoarea ceţii
creştea însingurarea ca o rană
despletea aromele dogorilor trecute
în frumuseţi pierdute dorind să le învie
ţi-am auzit ecoul în inima mea
şi-n timpul de noi mărginit
un zvon de cer în trupul obosit
vibra plăpânda reînflorire
chema într-o ultimă albă primăvară
rotunjirea bucuriilor rămase
înainte de a le spune Bun rămas
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
70
TTooaammnnaa
E atâta frumuseţe-n tot ce ne-nconjoară,
sărutul cald al toamnei uşor ne înfioară,
sunt încă frumze verzi prin arămii culori,
din nostalgia ierbii mai poţi culege flori.
Şi galbena gutuie aşteaptă să să se coacă,
sub rod de mere roşii livada se apleacă,
se-nclină -ncet şi via în dulcea ei povară,
melancolia toamnei, mustind în vin coboară.
Îşi poartă toamna haina în blândă armonie,
cu jocu-i de culori ne îmbată ne îmbie,
zâmbind îşi duce mândră bogata frumuseţe,
în colţ de ochi ascunde un licăr de tristeţe.
Mişcare-e în toate şi forfotă şi zor,
preludiu toamnei cântă cu vântul dirijor,
al iernii trist acord răsună în surdină,
curând gri se lasă a ploilor cortină.
În nostalgia toamnei aş vrea ca să rămân,
zăpezile în suflet, să cadă, să le amân,
cu toamna să visez o altă primăvară,
minţindu-mă că sunt ce-am fost odinioară.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
71
FFoorreevveerr ggrreeeenn
Nedumerirea clipei făţarnic râde.
tu eşti acolo, tu eşti oriunde,
curgi în mine printr-o fantă de gând
Uneori te culeg într-un zâmbet
răscolind depărtările.
În umbra ta eu te-am iubit mereu,
te-am aşteptată în colţul meu de viaţă,
sub masca zâmbetului clovn,
până când m-am surpat în mine
cu picăturile cadenţate ale lipsei tale.
Trăiam cu disperarea sortită de a nu te şti
durere apusurilor pe tâmplele albite,
cu flori de gheaţă.
Ai venit când nu mai aşteptam,
ţipat de cocor pe cerul rănit,
să-mi vindeci aripa frântă.
Doi dansatori ai depărtării pereche suntem,
într-o fericire dureroasă,
păşim în acelaşi vis amândoi
forever green.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
72
CCăăllăăttoorrii pprriinn ttiimmpp
Se surpă coloane în clipă de taină,
din veacuri de uitare, se cern întrebări.
Pe umeri îmi port a îndoielii haină
şi alerg prin desişuri să-mi aflu cărări.
Vânez Inorogii cu corn de pământ,
Timpul Îmi joacă-n copite calvarul.
Flori de pelin culeg le arunc în cuvânt,
Şi-mi beau până la fund de amar paharul.
Din goluri de gânduri cenuşă îmi adun,
Pe cer o pictez, să-mi aflu începutul.
În ceas de noapte cu Amon Ra mă cunun,
Cu colţi de felină îmi sfâşii trecutul.
În câte treceri ne-am consumat iubirea,
În câte forme ne-am împlinit menirea
În coama timpului eu te-am iubit mereu.
Cine eşti tu, cine sunt eu?
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
73
ŞŞii ttoottuuşşii ttooaammnnaa aassttaa
Miroase toamna coaptă de nostalgie-n aer,
Cromatică aromă de fân uscat. trifoi,
S-ascunde depărtarea tăcută între noi,
Să-şi toarcă neputinţa din al iubirii caer.
Culcaţi în fânul proaspăt să ne lăsăm visării,
Blânda toamnă pastelată maramă ţese,
Ne-mbracă melancolic în elegi de vise,
Furând lumina caldă din pasul dus al verii.
Sunt struguri plini în vie, mere coapte prin livezi,
Mai uită rar o floare că toamna a venit,
Şi soarelui zâmbind, se apucă de-nflorit.
Valsează încă în ramuri stinghere frunze verzi,
E îndrăgostită toamna de noi şi de culori,
Trec păsări întârziate din calea ei pe rând,
În fâlfăit de doruri prin amintiri zburând,
Cu zâmbetul ne ascunde prin suflet reci fiori,
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
74
Departe este înca-l irnilor pas pustiu,
Oricum eterne zăpezile în noi or să vină,
Cu atâtea dorinţe n-e inima plină.
Să visăm iubite acum, când totuşi nu-i târziu,
În prag de toamnă blandă ne-am regăsit amândoi,
Să nu plângem vara, nu o să mai revină,
Cu toamna iubirea, noi s- o trăim, senină.
Să ne-adunăm bucuria din veştedele foi,
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
75
SSpprree ttiinnee ccuurrgg
Te iubesc cum mă iubesc pe mine.
Te iubesc și mă iubesc prin tine,
Fără chip fără umbre fără grai,
Bântuind la porți închise de rai.
Cristalul sufletului tău privesc,
Mă găsesc iubire şi te găsesc.
Lotus îmi este trupul înflorit,
De roua dorințelor îmblânzit.
Suntem aşa de frumoși și curați,
Într-un veșnic prezent de noi uitați.
Cai ludici spumegând sub copite,
Văi albe nearse de păcate,
Am așteptat o viaţă iubite!
Te-am gasit abia-n hotar de amurg.
Ce ițe prin timp mi-au fost urzite,
Cu toamna târziu spre tine să curg?
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
76
VVaall ddee ffrraaggiillăă lluummiinnăă
M-am aşezat în umbra iubirii tale,
cu sufletul însingurat şi gol,
romanţă tristă cântată în falset
de măturătorul destinului.
În trupul bolnav de absenţa ta,
învăţ păsările cuvântului să zboare
într-un descântec.
Din ochii umbriti de aşteptare,
lupoaica albă mă bârfeşte.
I-aud râsul în speranţele rămase
pulbere de curcubeu prin trupul vlăguit.
Îmi fac din ele cârje,
să compensez dezechilibrul între dorinţă şi lut.
Sufletului meu abia acum
i-au crescut aripile…
la capătul podului spre nicăieri.
Nu încerca să mă alungi din umbrele tale!
Poate în zodia mea aşa a fost să fie,
să te găsesc
sub umbră cocorilor cuibăriţi
în visul uitat undeva,
într-un gând optimist,
peste plânsul mut al vârstei în apus.
Coasa e încă tocită
de arderea târzie a iubirii noastre.
Val de fragilă lumină.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
77
ÎÎnn vviissuull ttooaammnneeii nnooaassttrree
Noian de cuvinte, eu îţi şoptesc iubite,
În jocul lor şăgalnic, vezi gândul de-mi citeşti,
Tu lasă-le să zboare, nu le lua aminte,
De vrei mă-nţelegi, doar ochii să-mi priveşti.
Din greul tău de gânduri, cu ele eu te chem,
Şi-n jocul de cuvinte, te prind şi te îndemn,
Un ceas s-avem de pace, de toate să uităm,
Că timpul ne e prieten să credem, să visăm.
O veselă sclipire din ochii tăi, s-adun,
Lumină pe al meu chip s-o imprasti, s-o pun,
Eu din al meu surâs seninul să-ţi clădesc
În visul toamnei noastre învăţ să te iubesc.
să ne lăsăm iubite, pierduţi pentr-o clipă,
Nu facem nimănui de timp, de noi risipă
De neînţeles e-al sorţii şi al iubirii plan
Cu el să ne luptăm ar fi iubite, în van.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
78
NNooiieemmbbrriiee îînn nnooii
Noiembrie isi poarta ploile hohotind,
În iarna toamnei noastre ce incet moare,
Ramai cu mine, raceala ploii marmurind,
S-o transforma în vis de iubire şi soare.
Ramai cu mine, ludic dans de fluturi în doi,
Noiembrie-şi plange ultima frunza în puhoi,
brate dezgolite rup amortita zare
Sa-i fure şi o ultima calda suflare.
Ce suntem, ce vom fi noua sa nu ne pese,
La doi sa impartim luminile ramase,
Durerile-s trecute, în lacrimi uscate,
Sa le lasam iubite undeva pe toate.
Ramai cu mine aripa-n gandu ce-ndeamna,
Iubirea sa furam din alt sfarsit de toamna,
Noiembrie cheama zapezile-nnorate,
Sa le primi iubite cu flori-n dinti pe toate.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
79
SSuubb mmaarrmmuurraa nneeaaggrrăă aa ggâânndduulluuii
Un trubadur nebun
încătuşează vântul
pe un colţ de cer,
sub marmura neagră a gândului.
Ca un procust,
potriveşte cuvintele
în vineţiu speranţelor proscrise,
fire de iarbă sufocate -n iluzii,
sub marmura neagră a gândului.
Frica, atârnată-n cerul ochiilor îndoliaţi,
pipăie lumina
cimentuită în vacarmul simţurilor,
sub marmura neagră a gândului.
E doar un trubadur nebun,
pe o coajă de viaţă cândva lasat
să adune visele
uitate de măturătorul destinului
în sufletul trupului vlăguit
sub marmura neagră a gândului.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
80
MMiioozzoottiiss
Zăceai acolo,
zidit în aşteptare
cu ochii rezemaţi de cer.
Prin tine, fumega neuitarea mocnit.
copila aceea
cu pasul de ape
şi râs de Miozotis,
nu mai trecea podul spre tine,
abandonat într-o plecare.
Erai aici şi totuşi nu,
vămuit de viaţă
(trecea făra tine)
c-o neuitare.
Ascuns ca-ntr-un decor,
prin amintiri umblai
hai-hui,
surpat în scârţâitul porţii
deschisă de gând,
coborai cu podul şi casa
în pământ,
lângă ea,
copila cu pasul de vânt
şi râs de Miozotis.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
81
TTee--aamm aaşştteeppttaatt aattuunnccii
Te-am aşteptat atunci, când mugurii dădeau în floare,
Visau merele roşii îmbujorate de soare.
În trupuri tinere, creşteau frumoasele livezi,
Fără a bănui efemerul frunzelor verzi.
Te-am aşteptat, cu merele pârguite în ramuri,
Miresme văratice desenau spre mine drumuri,
La ceas în care noaptea deschide vis cuminte,
Să ne îmbrăcăm trupul cu braţele veşminte.
Te-am aşteptat atunci, când livezile erau coapte,
Armonizau culorile, la sânul toamnei şoapte.
Pe buze, purtam dulceaţă de vin cules târziu,
Unduia nostalgia prin ramuri vis arămiu.
Ai venit atunci, când livezile dădeau spre iarnă,
Cu-n trist acord pe ramul inimii mustind a rană.
Columbi rataciti prin elegii de vise în doi,
S-adunăm uitate bucurii prin veştede foi.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
82
LLuummiinnii ccrreeppuussccuullaarree
Luna se pierde cu marea în noapte duet,
Fredonează etern…acelaşi vechi menuet,
Decor încercuind lumini crepusculare,
Îmbracă în tăceri a gândului vibrare.
Se scutură stelele de lumini albastre,
Poleind nisipul clepsidrelor sihastre.
Stropi argintii căzuţi din purpure astrale,
Rotesc lumini pe pulpa lumii siderale.
O cometă se prinde a fulgera Stixul,
Peste apele tulburate infinitul,
Mărunţeşte sacerdotala (ne)mişcare
A algelor stelare nesfârşite fire.
Spre a cerului vămi prin porţile umbrite,
De a morţii viaţă tăcerile-s păzite.
Din caierul timpului neputinţa îmi torc,
Cu nedumerirea clipei acasă, mă-ntorc…
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
83
La ceas în care noaptea se zbate în apus.
Încolţind pe cer somnul, ce nu se lasă dus.
Pe ramul inimii cu frunzele uscate,
Câteva umbre mai stau în gând agăţate.
Un liliac izbeşte oglinda lunii-n geam,
Cu ochiul cerului, visul din mine stergeam,
S-ascult cum sună rana clopotelor sparte,
Putrezind în lut îngâmfările deşarte.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
84
CCâânndd ttuu nnuu eeşşttii
Când tu nu eşti,
împletesc depărtările
într-un descântec de lună.
Pe zidurile camerei goale de tine,
se derulează umbra ta
şi braţele mele
secătuite de aşteptare.
Când tu nu eşti,
gândul se îmbracă în dorul de tine…
în sufletul curtat de ploi.
Am să mă opresc la geamul
la care nu plouă,
cu inima prinsă
sub ploapele tale
inundate de iubire,
să vezi cât de credincioasă-ţi este.
Când tu nu eşti,
sărut rana caldă rămasă
petale de iris albastru
pe această pernă,
să-ţi conserv fiinţă
în trupul meu
domesticit de mângâierile tale.
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
85
Când tu nu eşti,
am să pun doliu, inviolabilă tăcere
la poarta casei
bântuită de dorinţe,
să nu-mi tulbure nimeni visul de tine.
Când tu nu eşti…
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
86
BBeeţţiiee ssuupprreemmăă
Degetele mele niciodată
nu ţi-au înmiresmat faţa
mâinile mele nu s-au îmbătat
de conturul trupului tău
braţele tale niciodată
nu mi-au îmbrăţişat tăcerile
buzele nu s-au deschis
vibrare de aripi
pe gura mea
cu păsările focului
poate nu eşti decât imaginea
sufletului meu
iubirea este a mea
mereu a fost în mine
aştepta doar motivul
să-şi reverse efuziile
te-am adunat din peregrinările mele
din umbrele unei lumi
în mine crescute
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
87
tristeţea mea este
că nu pot să-ţi pipăi fiinţă
că nu pot să-ţi spun bun rămas
când voi pleca
când vei pleca
amestec neprezenţa şi neabsenţa ta
şi beau până la fund pocalul
beţiei supreme.
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
88
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
89
ccuupprriinnss
– AGAFIA DRĂGAN VOICU – NEVOIA DE FERICIRE - Prefaţă 5 Nevoia de fericire 8 Prizonieri ai depărtării 9 Şi totuşi... 10 Tu dormi 12 Azi e ziua ta de naştere 13 Ţine-mă-n braţe 14 Dacă mă întrebi unde sunt 16 Nu te-am cunoscut 17 Tu crezi... eu tac 18 Methexis 19 Nicicând 20 Primăvara toamnei noastre 21 Şi atunci 22 Mi-e frică să-ţi vorbesc 23 E atât de târziu tată... 24 Ştiam 26 Te iubesc la fel ca întâia oară 27 Mi-s dragi 28 Noi ştim 29 Mă întrebi ce fac 30 Pantofi de catifea 31 Primăvara 32 Fără tine 33 Iubind cu infinitul 34 În norul meu 35 Păpuşi de ceară 36 Dorul dor 37 De câte ori 38 În pragul iernii suntem 39 Acum 40 Dacă aş mai fi 42 Am să te aştept la margine de cer 43 Oare 44
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
90
La cap de pod o aşteptare 45 Dorit arhipeleag 46 Târzii călători 47 Ascultă iubite 48 Te iubesc 49 Râzând cu decembrie 50 Vreau să rămâi cu mine 51 Mi-e dor, atâta dor 52 Să uităm 53 În visul toamnei noastre 54 Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri 55 Acum şi apoi 57 O altă noapte... 58 Dimineţi fără noi 59 Te privesc orfană de lacrimi 60 Dedublare 62 La porţile dintre secunde 63 Vreau să rămâi cu mine 64 Frumoasele mirese 65 Cine eşti tu, cine sunt eu 67 Lie, Lie ciocârlie 68 Te-am aşteptat 69 Toamna 70 Forever green 71 Călători prin timp 72 Şi totuşi toamna asta 73 Spre tine curg 75 Val de fragilă lumină 76 În visul toamnei noastre 77 Noiembrie în noi 78 Sub marmura neagră a gândului 79 Miozotis 80 Te-am aşteptat atunci 81 Lumini crepusculare 82 Când tu nu eşti 84 Beţie supremă 86 cuprins 89
- bibloteca din faptul serii
Nevoia de fericire
91
http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia
Biblioteca Cronopedia
Agafia Drăgan
92
Agafia Drăgan Voicu este o scriitoare ce scrie cu sufletul. Prin scrierile sale exprimă frumuseţea iubirii, sensibilitate, emoţii şi trăiri.
Lenuş Lungu