Post on 11-Feb-2020
transcript
ANTON PANN
NÃZDRÃVÃNIILE LUI NASTRATIN HOGEA
33„Pitic
ul cu
pove
ºti“
ANDREAS PRINT
Conform
Programelor ºcolare
deLimba
ºi Literatura Românã
pentru
Clasele I-VIII
ANDREAS PRINT
Anton Pann
Nãzdrãvãniile luiNãzdrãvãniile luiNASTRATIN HOGEANASTRATIN HOGEA
Ediþie revizuitã ºi adãugitã
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPANN, ANTON
Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea/ Anton Pann -Bucureºti: Andreas Print, 2012
Bibliogr.ISBN 978-606-8271-14-97
© Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2012Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din aceasta lucrare nu poate fi
reprodusã, stocatã ºi retransmisã sub formã: tipãritã, electronicã, mecanicã, fotocopiatã,
audio sau sub orice altã variantã fãrã permisiunea scrisã a Editurii Andreas Print.
TEL./Fax: 021.22.20.7670
DIFUZOR EXCLUSIV:AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE
IVO PRINTCalea Griviþei, nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti
Tel./Fax: 021.222.07.67E-mail: ivo_print@yahoo.comSite: www.editura-andreas.ro
Editor: Gheorghe DUMITRUTehnoredactare: Andrei-Nicolae DUMITRURedactare: Laura-Ivona DUMITRUCoperta: Constantin ARMEANU
Poveste nevãzutã ºi neauzitã
Nãzdrãvãniile lui Nastratin Hogea / 7
Istoria prea înþeleptului Arghir cu nepotul sãu Anadam / 72
Repere biobibliografice / 93
CUPRINS
Învãþãtura datã rãuse sparge în capul tãu
Nastratin era un hogea (dascãl sau învãþãtor),
Care a rãmas de basmu pânã astãzi tuturor,
Pentru cã era din fire cam p-o ureche, nãzdrãvan,
Nu-l gãseºti însã în faptã sã fi fost vreun viclean;
El ºezând odatã-n ºcoalã, ce îi dete-n simplul gând:
– Ascultaþi, copii – le zise (cu-ntâmplare strãnutând)–
Sã ºtiþi d-astãzi înainte cã eu când voi strãnuta,
Toþi bãtând îndatã-n palme sã-mi ziceþi „hair-ola“!
Cu-ntâmplare dar odatã gãleata în puþ cãzând
ªi cu ce sã scoatã apã pentru ºcoalã neavând,
Hogea porunci îndatã ca din toþi ai sãi ºcolari
Sã se lase-n puþ s-o scoatã vreunul din cei mai mari;
Merg ºcolarii toþi în grabã, pe lângã puþ se adun,
Dar privind º-adânc vãzându-l, n-a vrut sã intre niciun.
Deci vãzând cã coraj n-are niciunul din câþi era,
Hotãrî-n cele din urmã el într-însul a intra;
ª-aºa dezbrãcat de toate, cu capul gol ºi desculþ,
Legat cu un ºtreang de mijloc, ºcolarii-l lãsarã-n puþ;
Dupã ce gãsi gãleata ºi dupã ce o legã,
Cãtre ºcolari dete gurã ºi sã-l tragã le strigã;
Ei pornind cu toþi dodatã sã-l tragã în sus de jos
ªi tocma cam pe la gura puþului, când fu el scos,
Razele luminii-ndatã îl gâdilarã în nas
7
ªi începu sã strãnute una-ntr-alta-n acel ceas;
Ei cum aud cã strãnutã aminte-n grab º-au adus,
De porunca lui cea datã (dupã cum am spus mai sus)
ªi cu toþii deodatã funia din mâini lãsând,
Începur-a bate-n palme ºi „hair-ola!“ strigând.
Bietul Hogea cade-n datã ca un dovleac jos trântit.
Pânã-n fund îºi sparse capul, de pereþi fiind lovit.
Dupã ce ieºi în urmã d-acei nerozi copii tras,
Jupuit ca vai de dânsul, la picioare, mâini ºi nas
Zise: – Nu e vina voastrã, ci a mea, cã n-am judecat,
ª-astfel de cinste neroadã ca sã-mi daþi v-am învãþat,
Care-n cele dupã urmã din pricinã-i ajunsei
Cu picioare, mâini belite ºi cu cap spart m-alesei.
p
Copilul se-nvaþãcând nu se rãsfaþã
Nastratin Hogea la apã vreun copil când trimitea,
Mai întâi de-ai da urciorul el s-apuca ºi-l bãtea.
Un prieten întrebându-l de ce bate pe bãiat,
Când îi dã urcioru-n mânã, fãrã a fi vinovat,
– Îl bat, da, el îi rãspunse, ca sã ia sama mergând,
Sã nu spargã-n drum urciorul niscai nebunii fãcând,
Cã dupã ce îl va sparge, pedeapsa e de prisos,
Cât de mult de îl va bate, nu mai am niciun folos.
Pâine, la foame, udatãe cea mai dulce bucatã
Nastratin Hogea odatã pe fiul sãu l-a-ntrebat
Niscaiva zaharicale vreodatã d-a mâncat.
Copilul sãu îi rãspunse cã n-a mâncat nicidecum.
Hogea îl întreabã iarãºi: – Dar ce mãnânci tu acum?
– Pâine uscatã cu apã. Hogea zise: – Aºadar,
Socoteºti tu c-ar fi-n lume vrun alt mai dulce zahar
Ca astã pâine uscatã ce o uzi ºi o îmbuci,
Cu atâta gust ºi foame cât º-altui poftã aduci?