1.Conceptul de 1.Conceptul de comunicare interculturalăcomunicare interculturală. . Conceptul de culturConceptul de cultură. Comunicare şi cultură. ă. Comunicare şi cultură. Caracteristici ale culturii.Caracteristici ale culturii.

2.Comunicarea interculturală 2.Comunicarea interculturală verbalverbală şi ă şi nonverbală.nonverbală.

3.Surse de gafe în comunicarea interculturala. 3.Surse de gafe în comunicarea interculturala. 4.Conceptul de conflict şi conflictologie. 4.Conceptul de conflict şi conflictologie.

Obiectul de studiu al conflictologiei. Obiectul de studiu al conflictologiei. Structura şi tipologia conflictelor. Structura şi tipologia conflictelor.

5.Strategii de rezolvare a conflictelor. 5.Strategii de rezolvare a conflictelor.

1.Conceptul de 1.Conceptul de comunicare interculturalăcomunicare interculturală. . Conceptul de culturConceptul de cultură. Comunicare şi cultură. ă. Comunicare şi cultură.

Caracteristici ale culturii.Caracteristici ale culturii.

Conceptul de Conceptul de comunicare interculturalăcomunicare interculturală..

Ca domeniu distinct al ştiinţelor comunicării şi cercetare sistematică aplicată, comunicarea interculturală are o istorie relativ recentă, începând cu cea de a doua jumătate a secolului XX, când în SUA au fost iniţiate studii şi aplicaţii privitoare la contactele dintre americani şi indivizi sau grupuri aparţinând unor culturi diferite de cea americană.

Comunicarea interculturală investighează acele elemente ale

culturii care influenţează în cea mai mare măsură interacţiunea între membrii a două sau mai multe culturi, atunci când indivizii se află în situaţii de comunicare interpersonală.

Conceptul de cultură

Ca situaţie aparte a comunicării interpersonale, cea interculturală aduce cu sine elementele a ceea ce, într-o accepţie largă şi din perspectivă antropologică, se denumeşte drept cultură. Există numeroase definiţii ale conceptului de cultură, mai succinte sau mai detaliate şi care, deseori, se completează reciproc.

Amintim câteva dintre ele, formulate de antropologi ai culturii şi cercetători ai

comunicării interculturale.

Michael HowardMichael Howard defineşte cultura ca fiind „modul obişnuit în care

grupurile umane învaţă să-şi organizeze comportamentul şi gândirea în relaţie cu mediul lor înconjurător.”

William HavilandWilliam Haviland

Identifică cultura ca „„o serie de reguli sau standarde o serie de reguli sau standarde

împărtăşite de membrii unei împărtăşite de membrii unei societăţi şi care acţionează societăţi şi care acţionează

asupra acestora, dă naştere la asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt comportamente ce sunt

considerate potrivite sau considerate potrivite sau acceptabile.”acceptabile.”

O altă definiţie a conceptului de O altă definiţie a conceptului de cultură :cultură :

„Depozit al cunoaşterii, experienţei, credinţelor, valorilor, atitudinilor, înţelesurilor, ierarhiilor sociale, religiei, noţiunilor de timp, roluri, relaţii spaţiale, concepţii despre univers şi obiecte materiale, dobândite de un grup de oameni de-a lungul generaţiilor, prin experienţă individuală şi de grup.”

Analizând Analizând conceptulconceptul de cultură în relaţie cu cel de comunicare interculturală de cultură în relaţie cu cel de comunicare interculturală

Edward Hall Edward Hall distinge trei niveluri ale unei culturi. trei niveluri ale unei culturi.

Primul nivel, pe care îl numeşte „conştient şi tehnic”, este cel în care limbajul verbal şi simbolurile, cu o semnificaţie precisă, au un rol important în comunicare.

Al doilea nivel este unul „ascuns”,„ascuns”, rezervat unui număr restrâns de indivizi, din care cei străini de acea cultură sunt excluşi.

Al treilea nivel, inconştient şi implicitinconştient şi implicit, este cel al culturii „primare”, stratul cel mai profund şi peren al acesteia: „nivelul culturii primare este compus din datele fundamentale care structurează modul nostru de gândire...”

Comunicare şi cultură. Comunicare şi cultură. Caracteristici ale culturiiCaracteristici ale culturii

Conceptele de comunicare şi cultură sunt inseparabile.inseparabile. Comunicarea, ca interacţiune socială, este procesul prin care indivizii din aceeaşi cultură sau din culturi diferite îşi transmit reciproc mesaje. Întregul proces este influenţat de cultura căreia îi aparţin deopotrivă emiţătorii şi receptorii. Cum, când, unde, în ce fel, prin ce mijloace se comunică sunt chestiuni dictate de cultura fiecăruia.

Orice cultură are anumite Orice cultură are anumite caracteristici :caracteristici :

Cultura nu este înnăscută, ci învăţată;

Cultura e transmisă din generaţie în generaţie;

Cultura se bazează pe simboluri; Cultura e supusă schimbării; Cultura e etnocentrică.

2.Comunicarea interculturală 2.Comunicarea interculturală verbalverbală şi nonverbală.ă şi nonverbală.

Ca în orice tip de comunicare umană, în comunicarea interculturală se utilizează două tipuri de limbaje : cel verbal şi cel nonverbal, care în situaţiile concrete de interacţiune sunt folosite simultan sau alternativ, existând întotdeauna o interdependenţă între cele două. O serie de studii realizate de teoreticieni ai comunicării evidenţiază diferenţe culturale atât în ceea ce priveşte modul de utilizare a unuia sau a celuilalt tip de limbaj, semnificaţiile care se acordă respectivelor mesaje, precum şi în ceea ce priveşte predominanţa comunicarii verbale sau nonverbale, într-o cultură sau alta.

Referindu-ne la problematica limbajului verbal în comunicarea interculturală putem relata că:Referindu-ne la problematica limbajului verbal în comunicarea interculturală putem relata că:

Există relaţie de reciprocitate şi interdependenţă dintre limbaj şi cultură

Nu se poate separa folosirea de către cineva a limbajului de cultura respectivului, pentru că limbajul nu este numai o formă de conservare a culturii, ci şi un mijloc de a împărtăşi cultura. În sens fundamental, limbajul este un sistem simbolic organizat, general cunoscut, învăţat, folosit pentru a reprezenta experienţa din cadrul unei comunităţi geografice sau culturale. Cultura ne învaţă deopotrivă simbolurile şi ceea ce ele reprezintă: obiectele, evenimentele, experienţele şi sentimentele primesc diferite denumiri, deoarece o anumită comunitate de oameni sau cultură a decis în mod arbitrar să le numească într-un anumit fel.

limbaj – comunicare – cultură limbaj – comunicare – cultură

Limbajul vorbit este un vehicul pentru oameni de a comunica în interacţiunile sociale, exprimându-şi experienţa şi totodată creând experienţă.... Cuvintele reflectă atitudinile, convingerile, punctele de vedere ale vorbitorului... Limbajul exprimă, simbolizează şi îmbracă realitatea culturală... Comunicarea nu poate exista fără limbaj iar limbajul are nevoie de procesul de comunicare pentru a angaja oamenii în interacţiuni sociale...Atât limbajul cât şi comunicarea reflectă cultura.

Comunicarea interculturală Comunicarea interculturală nonverbală.nonverbală.

individual

3.Surse de gafe în comunicarea 3.Surse de gafe în comunicarea interculturala.interculturala.

După Ştefan PrutianuDupă Ştefan Prutianu

există douăsprezece surse de gafe interculturale:

tabuurile, statutul femeii în raport cu bărbatul, maniera de a arăta respectul, percepţia spaţiului şi timpului, eticheta în afaceri,

După Ştefan PrutianuDupă Ştefan Prutianu

mesajele nonverbale, limba şi translatorul, îmbrăcămintea, argumentaţia şi puterea de convingere, mediul politic şi religios, prejudecăţile şi importanţa acordată

cuvântului scris.

4.Conceptul de conflict şi conflictologie. 4.Conceptul de conflict şi conflictologie. Obiectul de studiu al conflictologiei. Structura şi Obiectul de studiu al conflictologiei. Structura şi

tipologia conflictelor.tipologia conflictelor.

Ascultă, învaţă şi ţine minte dacă nu doreşti să fii în locul lui...Ascultă, învaţă şi ţine minte dacă nu doreşti să fii în locul lui...

Caracteristica generalăCaracteristica generală

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române Conflictul este „Conflictul este „neînţelegere, ciocnire de neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism: ceartă, diferend, interese, dezacord, antagonism: ceartă, diferend, discuţie”.discuţie”.

Astfel putem relata că conflictul Astfel putem relata că conflictul înseamnă înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părțidouă sau mai multe părți..

În sens mai larg

Conflictul este un fapt social la care participă cel puţin două părţi (indivizi, grupe, state), care:

(A)urmăresc scopuri diferite, neconciliabile sau chiar acelaşi scop, dar care nu poate fi atins decât de o singură parte

şi/sau (B)doresc să facă uz de mijloace disputate

pentru a atinge un scop anume.

Etapele conflictuluiEtapele conflictului

DezacordulDezacordul

ConfruntareaConfruntarea EscaladareaEscaladarea De-escaladareaDe-escaladarea

RezolvareaRezolvarea

I.I. DezacordulDezacordul

debutează prin simple neînţelegeri, în debutează prin simple neînţelegeri, în care este evidentă diferenţa dintre care este evidentă diferenţa dintre modul de a fi şi de a gândi a unor modul de a fi şi de a gândi a unor indivizi sau grupuri.indivizi sau grupuri.

ConfruntareaConfruntarea

adînceşte diferenţele dintre părţi participante la conflict, prin faptul că fiecare îşi susţine poziţia, aici domină emoţiile şi nimeni nu mai ascultă argumentele celuilalt.

EscaladareaEscaladarea

la acest nivel reacţiile sunt scăpate de sub control, agresivitatea este regina situaţiei.

DeDe--escaladareaescaladarea

părţile fac eforturi reale pentru a ajunge la un punct de vedere comun în privinţa problemei discutate.

RezolvareaRezolvarea

se ajunge la o înţelegere şi conflictul este încheiat.

Ce este specific pentru un conflict?Ce este specific pentru un conflict?

ComunicareComunicare1.1.Comunicarea nu este deschisă şi sinceră.2.2.Informaţiile sunt insuficiente sau înşelătoare.3.3.Secretele sunt din ce în ce mai multe, iar atitudinea nesinceră este tot mai prezentă.

Ce este specific pentru un conflict?Ce este specific pentru un conflict? Percepţie Percepţie 1.1. Divergenţele de interese, opinii şi convingeri

valorice ies la iveală.

2.2. Lucrurile care le despart părţile sunt văzute mai clar decât cele care le leagă.

3.3. Gesturile de conciliere sunt interpretate ca fiind tentative de disimulare, intenţiile acestuia sunt judecate ca fiind duşmănoase şi rău-intenţionate, iar propriul comportament nu este văzut decât printr-o singură perspectivă, deformată.

Ce este specific pentru un conflict?Ce este specific pentru un conflict?

Atitudine Atitudine 1.1.Încrederea scade, neîncrederea creşte.

2.2.Se dezvoltă duşmănii ascunse dar şi deschise.

3.3.Scade disponibilitatea de a acorda ajutor.

4.4.Creşte disponibilitatea de a se folosi şi de a-l înjosi pe celălalt.

Ce este specific pentru un conflict?Ce este specific pentru un conflict? Raportarea la sarciniRaportarea la sarcini

1. 1. Sarcinile nu mai sunt recunoscute de părţi ca fiind o responsabilitate comună, care, pentru a fi eficiente, necesită o împărţire a muncii, în care fiecare, după puteri, contribuie în vederea îndeplinirii scopului comun.

2.2. Fiecare încearcă să facă totul de unul singur: nici una dintre părţi nu mai trebuie astfel să se bizuie pe cealaltă, nu depinde cu nimic de cealaltă, evitând astfel pericolul de a fi exploatat.

Tipuri de conflicteTipuri de conflicte

Clasificarea conflictelor sunt diverse însă noi vom analiza Clasificarea conflictelor sunt diverse însă noi vom analiza tipologia prezentată de Angela Spinei tipologia prezentată de Angela Spinei

1.1.conflicte intrapersonaleconflicte intrapersonale2.2.conflicte interpersonale conflicte interpersonale 3.3.conflicte de masă şi de conflicte de masă şi de

grupgrup

1.1.conflicte intrapersonaleconflicte intrapersonaleConflictele intrapersonale pot fi: Conflictele intrapersonale pot fi:

conflicte de formare a personalităţii;conflicte de transformare a personalităţii conflicte de agresiune a structurilor personalităţii.

2. conflicte interpersonale 2. conflicte interpersonale

IntensitateaIntensitatea ImportanţaImportanţaInvestiţiaInvestiţia

Relaţiile Relaţiile dede pprietenirieteniee. . Relaţiile romanticeRelaţiile romantice. . Relaţiile sexuale.Relaţiile sexuale. Relaţiile maritale. Relaţiile maritale.

Tipuri de relaţii Tipuri de relaţii interpersonaleinterpersonale

Conflicte interpersonaleConflicte interpersonale

Conflictele maritale şi familiale. Conflictele profesionaleConflictele dintre prieteni

3. conflicte de masă şi de grup3. conflicte de masă şi de grup

•Conflictele culturale •Conflictele religioase •Conflictele interetnice•Conflictele militare

55. Strategii de rezolvare a . Strategii de rezolvare a conflictelorconflictelor

•strategii de evitare•strategii de diminuare•strategii de confruntare

1)Transformaţi problemele în posibilităţi constructive;

2)Fiţi empatici. Utilizaţi tehnicile de comunicare eficientă şi cunoştinţele pe care le aveţi. Ascultaţi activ. Oamenii vorbesc numai dacă ştiţi să ascultaţi.

3)Fiţi asertivi. Atacaţi problema şi nu oamenii. Vorbiţi. Oamenii vă vor asculta dacă veţi dori să vorbiţi.

Unele sfaturi pentru rezolvare eficientă a situaţiilor de conflict:

4)Nu vă străduiţi să câştigaţi cu orice preţ. Puterea cooperantă este soluţia;

5)Controlaţi-vă emoţiile şi învăţaţi să descoperiţi propriile mecanisme de apărare;

6)Recunoaşteţi propriile probleme;7)Aveţi încredere în dumneavoastră şi în

partener; 8)Fiţi deschis noilor posibilităţi!

Unele sfaturi pentru rezolvare eficientă a situaţiilor de conflict:

Vă Mulţumesc

pentru atenţie