Post on 10-Oct-2015
transcript
DREPT FINANCIAR SI DREPT FISCAL
- Note de curs
Sibiu - 2008
1
C U R P I N S
PARTEA I - DREPT FINANCIAR
CAPITOLUL I
NOTIUNI GENERALE PRIVIND FINANTELE PUBLICE,
NEVOIA PUBLICA SI PRIVATA - RELATIA ACESTORA
CU BUGETUL ................................................................................
Sectiunea I: Nevoia publica si privata relatia cu bugetul ..........
Sectiunea II: Conceptul de finante publice ................................
Sectiunea III: Conceptul de drept financiar,
drept al finantelor publice si drept fiscal ...................
CAPITOLUL II
BUGETUL ISTORIC, NOTIUNE, IMPORTANTA ..........................
Sectiunea I: Istoricul bugetului ....................................................
Sectiunea II: Notiunea de buget public ......................................
Sectiunea III: Natura juridica a bugetului ..................................
Sectiunea IV: Trasaturile caracteristice ale bugetului .................
Sectiunea V: Importanta bugetului ...............................................
CAPITOLUL III
BUGETUL DE STAT
- PRINCIPIILE SI ETAPELE PROCEDURII BUGETARE - ................
Sectiunea I: Consideratii generale ...............................................
Sectiunea II: Principiile procedurii bugetare ...............................
Sectiunea III: Procesul bugetar procedura bugetara .................
A. Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat ...........
B. Calendarul bugetar .............................................................
2
C. Structura bugetelor publice ................................................
D. Conditii privind folosirea creditelor bugetare ...................
CAPITOLUL IV
SISTEMUL VENITURILOR SI CHELTUIELILOR BUGETARE ......
Sectiunea I: Notiunea de venit bugetar ........................................
Sectiunea II: Clasificarea veniturilor bugetare ..............................
Sectiunea III: Notiunea de cheltuiala bugetara ...........................
Sectiunea IV: Conceptia Uniunii Europene
privind cheltuielile publice ...................................
Sectiunea V: Clasificarea cheltuielilor bugetare ...........................
CAPITOLUL V
BUGETELE LOCALE ........................................................................
Sectiunea I: Sistemul bugetelor locale si notiunea de buget local .....
Sectiunea II: Etapele si principiile procedurii bugetelor locale .......
A. Rolul, competentele si responsabilitatile
autoritatilor administratiei publice locale ........................
B. Procesul bugetar. Etapele procedurii bugetare .................
C. Structura bugetelor locale .................................................
PARTEA II DREPT FISCAL
CAPITOLUL I
TEORIA GENERALA A IMPOZITELOR ........................................
Sectiunea I: Notiunea de impozit ................................................
Sectiunea II: Trasaturile caracteristice ale impozitului ................
Sectiunea III: Principiile impunerii .............................................
Sectiunea IV: Elementele impozitelor ..........................................
Sectiunea V: Clasificarea impozitelor ..........................................
3
CAPITOLUL II
STABILIREA CREANTELOR FISCALE ..........................................
Sectiunea I: Notiunea si caracteristicile titlului de creanta fiscala ...
1.1 Notiunea de titlu de creanta ............................................
1.2 Caracteristicile titlului de creanta ......................................
Sectiunea II: Categorii de titluri de creanta fiscala .....................
Sectiunea III: Decizia de impunere si declaratia fiscala ..............
3.1 Decizia de impunere ......................................................
3.2 Declaratia fiscala ............................................................
Sectiunea IV: Solutionarea contestatiilor formulate
mpotriva actelor administrativ fiscale ....................
4.1 Forma si continutul contestatiei .......................................
4.2 Termenul de depunere a contestatiei ................................
4.3 Competenta de solutionare a contestatiilor ......................
4.4 Decizia sau dispozitia de solutionare ..............................
4.5 Solutii asupra contestatiei ................................................
4.6 Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale ...............
CAPITOLUL III
MODALITATI DE COLECTARE SI STINGERE
A CREANTELOR FISCALE ..............................................................
Sectiunea I: Colectarea creantelor fiscale prin plata ...................
Sectiunea II: Colectarea si stingerea creantelor fiscale
prin compensare .....................................................
Sectiunea III: Colectarea si stingerea creantelor fiscale
prin executare silita .................................................
Sectiunea IV: Executarea silita a creantelor fiscale
prin poprire ..............................................................
Sectiunea V: Executarea silita a bunurilor mobile ...........................
Sectiunea VI: Executarea silita a bunurilor imobile .........................
4
Sectiunea VII: Cheltuieli ocazionate de executarea silita ..............
Sectiunea VIII: Eliberarea si distribuirea sumelor
realizate prin executarea silita ................................
Sectiunea IX: Contestatia la executarea silita
(art. 172-174 Cod procedura fiscala) .......................
Sectiunea X: Prescriptia dreptului de a cere executarea silita ......
CAPITOLUL IV
EVAZIUNEA SI FRAUDA FISCALA ..................................................
Sectiunea I: Consideratii generale ..................................................
Sectiunea II: Infractiuni de evaziune fiscala ..................................
Sectiunea III: Prezentarea si analiza infractiunilor
de evaziune fiscala ........................................................
Sectiunea IV: Cauze de nepedepsire si cauze de reducere
a pedepsei ..............................................................
Sectiunea V: Infractiuni aflate n legatura cu cele
de evaziune fiscala .......................................................
5
PARTEA I - DREPT FINANCIAR
CAPITOLUL I
NOTIUNI GENERALE PRIVIND FINANTELE PUBLICE,
NEVOIA PUBLICA SI PRIVATA
- RELATIA ACESTORA CU BUGETUL
Sectiunea I: Nevoia publica si privata relatia cu bugetul
Societatea omeneasca, n evolutia sa, a generat o serie de nevoi care pot fi
clasificate dupa diferite criterii si care, din punct de vedere al
dreptului finantelor publice, sunt importante pentru a determina relatia
dintre acestea si evolutia societatii n general si modul n care influenteaza
institutiile financiare. Din punctul de vedere al dreptului finantelor publice,
sunt importante doua concepte: nevoia publica si nevoia privata.
Prin nevoie publica se ntelege acea cerinta care se satisface
prin intermediul si efortul colectivitatilor umane grupate sau privite n
general, n conditii optime si oportune.
Nevoia privata este o cerinta care se satisface prin efortul individului sau a
unor colectivitati de factura privata n conditii de eficienta.
n evolutia sa, societatea a generat conditii care au condus la proliferarea si
diversificarea nevoilor publice. Acest lucru a devenit marcant odata cu
aparitia statului si a functiilor sale. Statul, prin institutiile, organele si
organismele sale, se raporteaza la nevoia publica prin intermediul banului
public.
5
Banul public ar trebui asigurat de catre stat prin efortul propriu. n acest
caz statul ar trebui sa fie detinatorul unei averi proprii si sa obtina surse de venit
din activitati proprii, productive (productie proprie, prestari servicii si executari
de lucrari). n situatia n care statul nu are suficiente surse proprii, banul public
este asigurat prin efortul unor persoane fizice, a unor colectivitati umane sau al
ntregii colectivitati. Modalitatea de obtinere a acestuia se manifesta, n concret,
prin intermediul impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor surse de venit
public (amenzi, majorari, penalitati etc.). Persoanele care platesc impozite
si taxe se numesc, ntr-un mod generic, contribuabili sau platitori de
impozite si taxe. Impozitele si taxele sunt platite de persoane care au capacitate
contributiva.
Prin capacitate contributiva se ntelege aptitudinea unei persoane
fizice sau juridice de a varsa n contul bugetar o suma raportata la averea sau
venitul impozabil.
Sumele ncasate cu titlu de impozite si taxe, reprezinta surse de
venit pentru buget.
n Romnia putem sa vorbim despre un sistem bugetar, n sensul ca
exista, potrivit Legii Finantelor Publice (Legea nr. 500/2002)1
si Legii nr.
273/29 iunie 2006, privind finantele publice locale2:
1. Bugetul de stat si alte categorii de bugete, enumerate la art. 1 (2)
din legea nr. 500/2002;
2. Bugetul asigurarilor sociale de stat;
3. Bugetele locale (bugetele unitatilor administrativ-teritoriale).
Fiecare buget cuprinde o parte de venituri si o parte de cheltuieli.
La capitolul venituri sunt indicate sursele (impozite, taxe etc.) si cuantumul
acestora pentru un an de zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipurile
de cheltuieli (curente sau de capital) si cuantumul acestora pentru un an de
zile, precum si
destinatia cheltuielilor pe domenii (social-culturale, de aparare, pentru economia
1 Publicata n Monitorul Oficial al Romniei nr. 597/13.08.2002
2 Publicata n Monitorul Oficial al Romniei nr. 618/18.07.2006
6
nationala, pentru cercetare, pentru ordine publica, justitie, parchet, Curtea de
Conturi etc.).
Cheltuielile se stabilesc, n principiu, avnd n vedere principiul
oportunitatii si n conditii optime. n cazul n care se prevad a fi egale cu
veniturile, suntem n prezenta unui buget echilibrat. Daca cheltuielile depasesc
veniturile, suntem n prezenta unui buget deficitar. n acest caz deficitul se poate
rezolva prin mai multe modalitati:
- diminuarea cheltuielilor;
- initierea unei legislatii privind impozite si taxe noi;
- majorarea impozitelor si taxelor;
- mprumutul public, intern sau extern.
Bugetul este excedentar cnd veniturile sunt mai mari dect cheltuielile.
S-a pus ntrebarea daca a plati impozite si taxe este o problema de
productie (produc-platesc), daca este o problema de repartitie (exista bani
publici, nu ne intereseaza sursa si i repartizam celor care au nevoie de ei); sau
daca este o problema de consum. n aceasta ultima ipoteza s-a sustinut ca
se platesc impozite si taxe pentru ca ele sunt o sursa pentru efectuarea
unor cheltuieli, deci pentru a fi consumate.
Consideram ca atunci cnd vorbim despre banul public trebuie sa avem n
vedere un proces complex si anume:
1. constituirea banului public;
2. repartizarea banului public;
3. consumul banului public.
El nu ar exista fara sursa sa economica, ce consta n activitati de:
productie, prestatii de servicii si executari de lucrari.
Existenta sa presupune repartizarea n favoarea beneficiarilor sai
(institutiile bugetare), cu scopul de a fi folositi n conditiile legii.
7
Sectiunea II: Conceptul de finante publice
De existenta banului public se leaga si institutia finantelor publice.
Finantele publice este un concept economic, care reprezinta
totalitatea
relatiilor social-economice, de constituire, repartizare si utilizare a banului
public, a celor specifice creditului public si controlului banului public.
ntr-o alta conceptie, finantele publice sunt formate din
totalitatea relatiilor sociale de natura economica, care apar n procesul
realizarii si repartizarii, n forma baneasca, a resurselor necesare statului pentru
ndeplinirea functiilor si sarcinilor sale.3
n contextul european actual, se afirma ca finantele publice au ca obiect
regulile fundamentale, organele si procedurile care permit
colectivitatilor publice ndeplinirea tuturor obligatiilor lor, cu ajutorul mijloacelor
financiare, cu conditia sa se aplice, ntr-un regim de drept public.4
n literatura americana de specialitate se sustine ca finantele publice au ca
obiect principiile, tehnicile si efectele procurarii mijloacelor banesti ale statului si
cheltuielile suportate din bugetul (care apartine) colectivitatilor publice.5
n conceptia lui Gastn Jze6 Finantele publice vizeaza banii publici si,
prin extindere, achizitionarea, administrarea si utilizarea banilor publici.
Legea nr. 500/2002, Legea finantelor publice, la art. 1 alin. 1
caracterizeaza finantele publice ca: activitate de formare, administrare, angajare
si utilizare a fondurilor publice ale statului, unitatilor administrativ-teritoriale si
ale institutiilor publice ale acestora, implicate n procesul bugetar. Este o
abordare n sens material a finantelor publice, iar din punct de vedere formal se
sustine ca notiunea de finante publice se refera la sistemul de organizare.7
Pe lnga existenta finantelor publice, n statele moderne se identifica si
finantele private.
3 D. D. Saguna Tratat de drept financiar si fiscal, Editura All Beck, Bucuresti, 2001, p. 13 4
Vasile Tabara Finante Publice, Vol. I, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003, p. 5
5 Wiliam Shultz, Lowel Harris American public finance, New York, 1954, p. 1
6 Gastn Jze Cours de finances publiques, Librairie Gnral de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1936, p. 2
7 Emil Balan Drept Financiar, Editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2004, p. 5
8
Existenta finantelor private decurge din nevoia satisfacerii
nevoilor private, prin existenta fondurilor banesti private, constituite
prin efortul colectivitatilor private, organizate n diferite forme, cu scopuri
profitabile si n conditiile legii.
Ceea ce departajeaza net finantele publice de cele private consta n faptul
ca primele se realizeaza n regim de drept public.
Sectiunea III: Conceptul de drept financiar, drept al finantelor publice
si drept fiscal
n functie de existenta celor doua categorii economico-financiare,
finantele publice si private, dreptul financiar poate fi definit ca fiind acea ramura
a sistemului romnesc de drept, ce este constituita din totalitatea normelor
juridice referitoare la finantele publice si finantele private.
Asa fiind, se poate sustine ca am fi n prezenta unui drept financiar public
si drept financiar privat.
ntr-o alta conceptie8, dreptul financiar este format din totalitatea
normelor juridice care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si
utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice,
destinate satisfacerii nevoilor social-economice ale societatii; de asemenea el
cuprinde normele juridice prin care este asigurat cadrul legal al altor institutii
importante n domeniu, precum creditul public si controlul financiar.
Din definitia data, rezulta ca am fi n prezenta dreptului financiar public
sau al dreptului finantelor publice, care n conceptia noastra este o componenta
(subramura) a dreptului financiar. El este constituit din totalitatea normelor
juridice ce reglementeaza relatiile sociale specifice finantelor publice9.
8 Mircea Stefan Minea, Cosmin Flavius Costas - Dreptul Finantelor Publice vol I; Drept Financiar, Editura Sfera
Juridica, Cluj-Napoca, 2006 9
D. Petica Roman Dreptul Finantelor Publice, Note de curs, Casa de Editura Tribuna, Sibiu, 2004, p. 8
9
Dreptul financiar public, sau dreptul finantelor publice, este o ramura
distincta a dreptului public10
, avnd un obiect propriu si o metoda proprie
de reglementare.
Dreptul finantelor publice a fost definit11
ca fiind ansamblul
normelor
juridice care au ca obiect procedeele, actele si operatiunile prin intermediul
carora se mobilizeaza, repartizeaza si administreaza fondurile banesti
publice, pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii
El cuprinde acele norme care reglementeaza relatiile economico-
sociale specifice finantelor publice.
n literatura de specialitate s-a exprimat punctul de vedere potrivit caruia
obiectul reglementarii financiare, n regim de drept public, cuprinde bugetul de
stat, cheltuielile bugetare, veniturile bugetare mpreuna cu mprumutul de stat,
bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si finantele institutiilor
publice, carora li se alatura controlul financiar de interes public.12
Consideram ca o reflectare corecta, pe plan normativ, a relatiilor
economico-sociale specifice finantelor publice ar trebui sa conduca si
la intitularea care sa reflecte acest lucru, prin formularea dreptul finantelor
publice.
Dreptul finantelor publice are o componenta importanta, ce poate fi
considerata ca o subramura a sa: dreptul bugetar ce este constituit din
acele norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale privind procedura
bugetara, principiile, cuprinsul bugetelor.
Din dreptul finantelor publice consideram ca mai fac parte normele
juridice referitoare la creditul public si la controlul privind folosirea
banului public.
S-a sustinut, n literatura de specialitate,13
ca n cuprinsul dreptului
finantelor publice se remarca cu particularitatile sale dreptul fiscal recunoscut
10 I. Ruse Elemente de Drept, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 16
11 I. Condor Drept financiar, Editura R.A. Monitorul Oficial, 1994, p. 47
12 Ioan Gliga Drept financiar public, Editura All, Bucuresti, 1994, p. 19
13 Ioan Gliga op. cit., p. 20
10
prin dispozitiile care reglementeaza impozitele, taxele si celelalte venituri
bugetare.
Dreptul fiscal cuprinde si normele referitoare la procedura fiscala.
n dreptul occidental actual, problema recunoasterii autonomiei dreptului
fiscal, ca ramura a dreptului public, este ca si rezolvata, chiar daca aceasta teza
nu este unanim acceptata de catre toti specialistii. n literatura franceza s-
au invocat argumente deloc neglijabile n favoarea autonomiei dreptului fiscal.
n dreptul italian contemporan exista curente care sustin calitatea de
disciplina juridica autonoma a dreptului fiscal (Gianini Berlini) si opinii care se
mpotrivesc acestei teorii (Liccorda, Graziatti, Scoala de la Paria).14
n doctrina juridica romneasca parerile sunt mpartite. Dupa unii autori
se poate sustine ca dreptul fiscal este o componenta a dreptului finantelor
publice (a se vedea prof. I. Gliga si Cristina Onet), iar altii sustin
autonomia acestuia (a se vedea Radu Bufan si colaboratorii15
si D. Petica16
)
Dreptul fiscal cuprinde, n conceptia noastra, totalitatea normelor juridice
referitoare la reglementarea si colectarea impozitelor, taxelor la procedura
fiscala si controlul fiscal. Argumentele pentru sustinerea autonomiei
dreptului fiscal au n vedere faptul ca dreptul fiscal vizeaza interese de domeniul
public, cu finalitate practica n acest domeniu, dar raporturile juridice
specifice presupun si subiecti de drept privat, patrimonii private, activitati
private, ce au ca finalitate obligatii fiscale. Pe de alta parte, existenta unor
reglementari procedurale distincte de cele cuprinse n Codul de
procedura civila si administrativa, vin sa demonstreze particularitatile acestor
raporturi juridice.
n concluzie, apreciem ca dreptul finantelor publice este o componenta a
dreptului financiar, care are n sfera sa de cuprindere si norme referitoare
la sistemul bancar, valutar si circulatia monedei.
14
R. Hertzig Le juge fiscal en crise ?, n Le juge fiscal (colectiv), Editura Economica, Paris, 1988, p. 5 41, citat de prof. univ. dr. Radu Bufan si colaboratorii, n Tratat de Drept fiscal, Partea generala, Vol. I,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 30
15 Radu Bufan, Bernard Costagnede, Alexandra Safta, Mihai Mutascu Tratat de Drept Fiscal, Partea Generala, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti 16
D. Petica Roman Dreptul Finantelor Publice, Note de curs, Editura Tribuna, Sibiu, 2004, p. 8
11
CAPITOLUL II
BUGETUL ISTORIC, NOTIUNE, IMPORTANTA
Sectiunea I: Istoricul bugetului
Bugetul apare odata cu statul din necesitatea de a reflecta nevoile publice
sub forma cheltuielilor publice si sursele de venit sub forma veniturilor publice.
Expresia buget provine de la cuvntul bouge, de origine
franceza, care are semnificatia unei pungi de piele n care se tin bani. n Anglia s-
a folosit pentru prima data aceasta institutie odata cu venirea normanzilor.
Cancelarul tezaurului obisnuia sa deschida n fata Camerei Comunelor o mapa de
piele n care erau cuprinse veniturile si cheltuielile de natura publica pentru o
perioada de timp. Acest moment coincidea cu deschiderea anului bugetar.
Institutia a fost reglementata printr-o lege pentru prima data n Franta, n
anul 1802. n anul 1806 apare ntr-o lege a finantelor o reglementare mai
moderna si mai exacta.
n tara noastra, n perioada lui Constantin Brncoveanu, apare ntr-o
forma embrionara institutia bugetului sub denumirea Condica de venituri
si cheltuieli.
Pe timpul lui Nicolae Mavrocordat institutia bugetului se manifesta
sub forma unui act (dare de seama) denumit samile vistieriei17.
n perioada Regulamentelor Organice ale Munteniei si Moldovei (1831 -
1832) n capitolul I existau referiri la buget sub formularea
nchipuirea cheltuielilor anului viitor. Aceasta formulare sugereaza ideea
de buget, dar numai pentru aspectul cheltuielilor.
Prima constitutie romneasca, care reglementeaza institutia juridica a
bugetului, este Constitutia de la 1866, n care se precizeaza ca: n fiecare
an
17 George Leon Elemente de stiinta financiara, vol. II, Editura Cartea Romneasca, Bucuresti, 1930, p. 309
12
Adunarea deputatilor ncheie socotelile si voteaza bugetul. Toate veniturile
si cheltuielile statului trebuie trecute n buget si n socoteli. Aceleasi
dispozitii, referitoare la buget, se vor regasi si n Constitutia de la 1923 si
n cea de la
1938.18
ntre cele doua razboaie mondiale institutia bugetului a evoluat n sensul
ca el devine un instrument de programare a veniturilor si cheltuielilor
publice supus aprobarii parlamentelor si adoptat prin lege. n aceasta perioada
Romnia a acordat o mare importanta vietii publice pe care a modernizat-o
cu sprijinul unei politici financiar-bugetare moderne.
Dupa al II-lea razboi mondial s-a recurs la sistemul pluralitatii de bugete.
n socialism bugetul exprima economia centralizata si s-a numit bugetul central
al statului. Sursele bugetare proveneau de la unitatile socialiste cu capital
de stat n procent de 90%; un procent de 6% era realizat de sectorul
cooperatist (agricol, cooperatie de consum si cea mestesugareasca); restul
provenea din sectorul privat, extrem de restrns.
Dupa 1989 a aparut Legea finantelor publice nr. 10/1991, n
prezent abrogata, n care bugetul era reglementat dupa cum urmeaza:
- bugetul administratiei centrale de stat;
- bugetul asigurarilor sociale de stat;
- bugetele locale.
Constitutia Romniei foloseste termenul de Buget Public National. n
locul bugetului administratiei centrale de stat s-a folosit termenul de buget
de stat. Aceasta formulare ni se pare mai corecta, ntruct este mai cuprinzatoare,
conceptul de buget al administratiei centrale de stat nefiind semnificativ pentru
toate tipurile de venituri si de cheltuieli destinate vietii publice de interes central.
Prin Legea nr. 72/1996, a finantelor publice, nu se preia conceptul
de buget public national, fiind folosita formularea de sistem bugetar
compus din: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetul
fondurilor speciale, bugetul trezoreriei si bugetul altor institutii. Actuala
Lege
18 Cristina Onet op. cit., p. 38
13
a finantelor publice (500/2002) nu prevede n mod expres conceptul de sistem
bugetar dar, rezulta din lege, ca suntem n prezenta unui sistem bugetar compus
din totalitatea bugetelor enumerate la art. 1(2), la care credem ca trebuie adaugat
si subsistemul bugetelor locale reglementat de Legea nr. 273/29 iunie
2006, privind finantele publice locale.
n concluzie, fata de solutia actelor normative ce reflecta conceptia
bugetara a legiuitorului romn, suntem de acord ca se poate sustine19
existenta
unui sistem bugetar public, ce are doua componente: sistemul bugetar
public central, n care sunt incluse toate categoriile de bugete prevazute de art. 1
alin. 2 (din Legea nr. 500/2002) si sistemul bugetar public local, care
cuprinde toate categoriile de bugete locale.
Conceptul de sistem bugetar public, cu cele doua componente ale sale, nu
trebuie confundat cu notiunea de buget general consolidat, care reprezinta
ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate
pentru a forma un ntreg (Legea nr. 500/2002, art. 2 pct. 7). Exista o diferenta de
nuanta, daca avem n vedere ca se impune consolidarea bugetelor si
agregarea lor pentru a fi n prezenta conceptului la care ne-am referit.
Sistemul bugetar public nu se poate confunda nici cu notiunea de Buget
Public National, care cuprinde un ansamblu de bugete expres prevazute n
Constitutia Romniei (Bugetul de stat, Bugetul Asigurarilor sociale de stat
si Bugetele locale).
Sectiunea II: Notiunea de buget public
Abordnd aceasta problema ne propunem sa prezentam mai
multe definitii legale si din doctrina, pentru a pune n evidenta conceptiile
diferite existente de-a lungul timpului, privind institutia bugetului si a
naturii sale
juridice.
19 Cristina Onet op. cit., p. 47 - 49
14
n doctrina franceza Paul Leroy n Tratat de stiinta finantelor, Paris,
1888, afirma ca Un buget este un act (stat) de prevedere a veniturilor pe
o perioada determinata, un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor, de
mplinit si al cheltuielilor de efectuat. Din definitie rezulta ca bugetul este un act
contabil, nu un act n sens juridic.
Rene Stourn a dat o definitie n 1891: Bugetul este un act conditionnd
aprobarea prealabila a veniturilor si cheltuielilor publice. Din definitie rezulta ca
bugetul este un act, conditiune fara de care nu este de conceput efectuarea
cheltuielilor publice.
Definitia franceza legala din 1921: Bugetul este actul prin care sunt
prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului si diverselor
servicii publice. Din definitie rezulta ca bugetul ar fi un act ce cuprinde venituri
si cheltuieli autorizate, ceea ce implica interventia unor organe ce
au competenta n acest sens.
Adam Wagner n 1883 dadea urmatoarea definitie: bugetul este un plan
alcatuit n cifre, ntr-o ordine determinata, de obicei si tematic, privitor la iesirile
si intrarile (cheltuieli si venituri) prealabile, n moneda sau valori monetare, care
se pot produce n gestiunea economica a unui corp public pentru o
perioada urmatoare (un an). Autorul prezinta bugetul ca fiind un plan ce
se refera la gestionarea banului public n domeniul economic.
Definitia romna legala din 1930: Bugetul este un act prin care
sunt prevazute si prealabil aprobate veniturile si cheltuielile statului si ale
altor servicii publice. Acestei definitii i lipseste perioada pentru care se
elaboreaza bugetul, fiind diferita de cea franceza, prin faptul ca n
locul expresiei autorizate se foloseste expresia se aproba, ceea ce conduce
la concluzia ca este finalizat prin aportul organelor reprezentative ale
statului, fiind un act juridic.
Definitia legala a bugetului, potrivit Legii nr. 500/2002, legea finantelor
publice: documentul prin care sunt prevazute si aprobate n fiecare an veniturile
15
si cheltuielile, sau dupa caz numai cheltuielile, n functie de sistemul de
finantare a institutiilor publice (art. 2 pct. 6 din lege).
Definitia data nu are suficiente elemente care sa caracterizeze
institutia bugetului, nefiind indicata destinatia cheltuielilor. Acest lucru poate
conduce la confuzii, nefiind delimitata sfera bugetului public de cea a bugetului
privat.
Prin folosirea termenului de document, legiuitorul creeaza premize
pentru interpretare, n sensul ca s-ar putea ntelege ca suntem n prezenta unui
plan-program, sau act contabil, ceea ce este caracteristic bugetului doar partial,
lipsind elementul care sa-i confere forta juridica de care are nevoie pentru
a produce efecte obligatorii.
Definitia autorului de curs: Bugetul este programul prin care se prevad si
aproba cheltuielile si veniturile destinate executarii functiilor statului si
satisfacerii nevoilor publice, de interes central sau local, pentru o perioada
determinata (de obicei un an), program ce mbraca forma legii20.
Din aceasta definitie rezulta ca bugetul este conceput ca un program
ce
vizeaza veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada de timp, care produce
efecte juridice, fiind o lege n sens formal.
ntr-o alta definitie21
s-a sustinut ca: bugetul public este un program prin
care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile unui corp public pentru
o perioada determinata, adoptat printr-un act normativ care sa i confere
forta juridica necesara punerii lui n aplicare. Prof. Saguna defineste bugetul
public national ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevazute
veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada determinata de timp22.
Consideram ca definitia se refera la bugetul de stat si nu la conceptul de
buget care exprima genul proxim, bugetul de stat fiind o specie a acestuia.
Ea nu reflecta nici elementele necesare definirii Bugetului Public
Notarial, care presupune evidentierea celor trei structuri componente.
20 Ne referim la conceptul de lege n sens larg, ca act normativ 21
Cristina Onet op. cit., p. 35 22
Dan Drosu Saguna Drept Financiar si Drept Fiscal, vol. II, Editura Desteapta-te romne S.R.L., Bucuresti, 1992, p. 18
16
Sectiunea III: Natura juridica a bugetului
Din definitiile date se pot desprinde mai multe pareri privind natura
juridica a bugetului.
Unii autori s-au referit, prin definitiile date, la bugetul public, altii la
bugetul de stat.
Facnd o analiza de ansamblu, a parerilor exprimate, se poate
remarca faptul ca pentru unii autori bugetul public este un act-document, fara a
preciza natura sa juridica.
Pentru alti autori este un act juridic, avnd forta legii, ntruct se supune
aprobarii organelor legislative.
Alti autori l considera un plan, fara sa-i confere valente juridice, iar noi
consideram ca este un plan ce produce efecte prin intermediul actelor normative
(lege sau hotarri ale organelor administrativ-teritoriale) prin care se aproba si se
adopta.
Sectiunea IV: Trasaturile caracteristice ale bugetului
n literatura economica de specialitate s-au ilustrat urmatoarele trasaturi
caracteristice:23
- bugetul este un act previzional, el prezentndu-se sub forma unui
tablou evaluativ si comparativ de venituri publice, indicnd veniturile
banesti ale statului si destinatia acestora exprimata n
cheltuieli bugetare;
- este un act de autorizare prin care puterea legislativa
mputerniceste executivul sa cheltuiasca si sa perceapa
veniturile, n acord cu
prevederile legale;
23 T. Mosteanu Buget si trezorerie publica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997, p. 8
17
- este un act anual, anul bugetar, ca exercitiu financiar fiind cel
mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea si se
poate urmari executia veniturilor si cheltuielilor;
- bugetul public reprezinta un sistem de fluxuri financiare privind
formarea resurselor banesti publice, gestionarea, utilizarea si controlul
folosirii acestora;
- bugetul public este si un instrument de politica a statului n domeniul
fiscalitatii.
Sectiunea V: Importanta bugetului
Bugetul este important din punct de vedere economic pentru ca
reflecta situatia economica a unui stat. Cu ct economia unui stat este mai
puternica, cu att sursele de venit bugetar sunt mai mari si obiectivele publice de
realizat pot fi mai multe si mai importante. Din acest punct de vedere, un buget
deficitar nu trebuie sa exprime neaparat lipsa de dezvoltare economica a
unui stat. Daca deficitul decurge din faptul ca se realizeaza obiective
deosebite n mai multe domenii ale vietii publice, el nu exprima carente
economice.
Bugetul este important si din punct de vedere politic ntruct el exprima
pna la un punct conceptia fiscala a unui stat, coerenta legislatiei n domeniu si
eficienta acesteia. Un stat cu o politica fiscala proasta poate afecta att propria sa
dezvoltare economica, puterea de cumparare a cetateanului, capacitatea
contributiva a acestuia si poate impieta asupra armoniei relatiilor sociale si
umane.
Bugetul este important si pentru viata parlamentara care, participnd
la aprobarea lui prin dezbateri, si creeaza o imagine mai corecta asupra
valorii bunurilor materiale si nemateriale create ntr-o societate si asupra
starii unei
natiuni.
18
Bugetul este important si pentru temeiul judecatilor privind transformarile
ce se impun pe viitor, tinnd seama de necesitatile crescnde ale vietii publice si
de sporirea capacitatii natiunii de a produce, pe de alta parte.
19
CAPITOLUL III
BUGETUL DE STAT
- PRINCIPIILE SI ETAPELE PROCEDURII BUGETARE -
Sectiunea I: Consideratii generale
Legea finantelor publice nr. 500/13 august 2002 stabileste principiile,
cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si
utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice
implicate n procesul bugetar.
Legiuitorul nu prezinta sistemul bugetar romnesc, nu l defineste ci
l aminteste cnd abordeaza principiul publicitatii.
n art. 1(2), din lege, se precizeaza ca dispozitiile acesteia se aplica
n domeniul elaborarii, efectuarii, executarii si raportarii:
a) bugetului de stat;
b) bugetului asigurarilor sociale de stat;
c) bugetelor fondurilor speciale;
d) bugetului trezoreriei statului;
e) bugetelor institutiilor publice autonome;
f) bugetelor institutiilor publice, finantate integral sau partial, din
bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele
fondurilor speciale, dupa caz;
g) bugetului institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
h) bugetelor fondurilor provenite din credite externe necontractate sau
garantate de stat si ale caror rambursare, dobnzi si alte costuri, se
asigura din fonduri publice;
i) bugetului fondurilor externe nerambursate.
20
Din analiza celor prezentate rezulta ca suntem n prezenta unui subsistem
bugetar (cel care se refera la categoriile de bugete expres si limitativ prevazute de
art. la care ne-am referit mai sus).
Daca la acestea adaugam bugetele locale, ajungem la definitia data
de legiuitor prin art. 2 pct. 38 din Legea finantelor publice.
Facnd aceste precizari, urmeaza sa abordam problematica bugetului
de stat, de la proiectare pna la executie si ncheierea exercitiului bugetar.
Legiuitorul nu defineste bugetul de stat ci doar conceptul de buget,
asa dupa cum am aratat mai sus.
ntr-o ncercare de definitie, bugetul de stat este programul ce cuprinde
cheltuielile si veniturile anuale destinate exercitarii functiilor statului si a altor
servicii publice de interes national, ce se aproba de catre Parlament si se adopta
printr-o lege.
Sectiunea II: Principiile procedurii bugetare
Legiuitorul le prevede si analizeaza n art. 8-13 din Legea finantelor
publice. Constatam ca au aparut doua principii noi fata de Legea nr. 72/1996 a
finantelor publice (n prezent abrogata) si anume:
- principiul specializarii bugetare;
- principiul unitatii monetare
si nu s-a mai consacrat principiul echilibrului bugetar. Consideram ca orientarea
legiuitorului cu privire la acest principiu clasic, n sensul eliminarii lui, a
fost buna daca avem n vedere ca ntr-o economie de piata cu attea
fluctuatii, influente interne si internationale, nu se poate asigura baza economica
a acestui principiu care presupune un echilibru ntre veniturile de realizat si
cheltuielile de efectuat.
Legiuitorul nu prezinta principiile ntr-o ordine logica si cronologica,
motiv pentru care ne permitem sa facem prezentarea acestora, ntr-o ordine
conceputa de noi:
21
1. Principiul universalitatii
Principiul universalitatii comporta doua reguli complementare24
:
a) regula produsului brut, potrivit careia toate veniturile si toate
cheltuielile statului trebuie sa fie nscrise n buget, fara nici o
compensatie ntre ele, pentru a se putea evidentia soldul lor;
b) regula neafectarii veniturilor. Conform acestei reguli,
ansamblul veniturilor trebuie sa finanteze (sa acopere)
ansamblul cheltuielilor, anumite venituri neputnd fi
afectate pentru finantarea (acoperirea) anumitor cheltuieli.
n prezent aplicarea stricta a uneia din cele doua reguli nu este posibila,
fiind folosita metoda bugetelor mixte, n care veniturile si cheltuielile unor
institutii publice figureaza cu sumele lor totale, n timp ce veniturile
si cheltuielile altor institutii publice sunt trecute numai cu soldurile.
2. Principiul unitatii consta n faptul ca veniturile si cheltuielile bugetare se
nscriu ntr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si
monitorizarea fondurilor publice.
Din cuprinsul bugetelor unice de stat se desprinde starea generala a
situatiei financiare a tarii si se deduce orientarea politicii financiare a
puterii executive, mai ales prin comparatia evolutiei veniturilor si cheltuielilor de
la un buget anual la altul. n unele state contemporane s-a renuntat la acest
principiu, introducndu-se procedeul pluralitatii de bugete. n acest caz
bugetul statului este un buget ordinar, celelalte bugete fiind extraordinare,
anexe sau speciale, autonome.
Un alt aspect al unitatii bugetare se refera la regimul veniturilor retinute si
utilizate n sistem extrabugetar, sub diverse forme si denumiri care se introduc n
bugetul de stat, urmnd regulile si principiile acestui buget.
3. Principiul anualitatii se refera la faptul ca veniturile si cheltuielile
bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an, care corespunde
24 Dr. Anton Florin Bata, Drd. Daniela Prvu si Diana Smit Finante Publice, Note de curs, Editura Convex,
2002, p. 115
22
exercitiului bugetar, iar operatiunile de ncasari si plati efectuate n cursul unui an
bugetar, n contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a
bugetului respectiv.
Exercitiul bugetar semnifica perioada de timp afectata executarii fiecarui
buget de stat, cu precizarea datelor de nceput si de sfrsit.
Desi principiul anualitatii a fost consacrat, sunt state ca S.U.A. si
unele landuri germane, unde s-au adoptat bugete bianuale. n Anglia s-a
recurs la aprobarea unor venituri si cheltuieli cu caracter permanent,
care nu mai necesitau autorizare anuala.
n ceea ce priveste exercitiul bugetar, practica bugetara din
statele contemporane este diferita. n unele state ca Austria, Belgia, Franta,
Germania exercitiul bugetar corespunde cu anul calendaristic, n timp ce n
Anglia, Canada, Japonia exercitiul bugetar ncepe la 1 aprilie si se sfrseste la 31
martie a anului urmator25
.
4. Principiul specializarii bugetare consta n faptul ca veniturile
si
cheltuielile bugetare se nscriu si se aproba n buget pe surse de provenienta, pe
categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora,
potrivit clasificatiei bugetare.
5. Principiul unitatii monetare presupune faptul ca toate operatiunile
bugetare se exprima n moneda nationala.
6. Principiul publicitatii asigura transparenta sistemului bugetar si faptul ca
acesta este deschis.
Mijloacele de realizare a acestui principiu sunt:
- dezbaterea publica a proiectelor de buget, cu prilejul aprobarii
acestora;
- dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie
a
bugetelor, cu prilejul aprobarii acestora;
25 I. Gliga op. cit., p. 56
23
- publicarea n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, a actelor
normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale
de executie a acestora;
- mijloacele de informare n masa pentru difuzarea informatiilor
asupra continutului bugetului.
Pe lnga aceste principii, consacrate de Legea finantelor publice, n
literatura de specialitate26
s-au facut referiri la principiul neafectarii veniturilor si
principiul realitatii.
n ceea ce priveste primul principiu, se refera la faptul ca prin ncasarea
lor, veniturile se depersonalizeaza, ceea ce nseamna ca veniturile, n totalitatea
lor, sunt utilizate pentru acoperirea cheltuielilor n totalitatea lor.
Principiul realitatii exprima ideea ca la elaborarea proiectului bugetului de
stat trebuie sa se tina cont de realitatea obiectiva, veniturile si cheltuielile
trebuind a fi evaluate n mod corect pentru a putea fi respectate.
Sectiunea III: Procesul bugetar procedura bugetara
A. Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat
Procedura bugetara presupune activitatile ce se desfasoara n timp
prin parcurgerea unor etape care contribuie la finalizarea bugetului, n
conditiile prevazute de lege.
Etapele procedurii bugetare privind bugetul de stat sunt:
1. Elaborarea proiectului bugetului de stat.
2. Aprobarea si adoptarea bugetului de stat.
3. Executia bugetului de stat (realizarea veniturilor si
efectuarea cheltuielilor).
4. ncheierea exercitiului bugetar.
26
Dr. Anton Florin Bota si autorii op. cit., p. 120. A se vedea n acest sens si Vasile Tabara Finante Publice, vol. 1, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003, p. 27
24
Aceste etape presupun respectarea principiilor enuntate si analizate. Ele se
desfasoara ntr-o anumita ordine logica si cronologica cu respectarea unor
termene prevazute de lege.
Procesul bugetar este complex, de amploare, de o importanta covrsitoare
pentru viata publica a unui stat, motiv pentru care n realizarea lui sunt implicate
organele de specialitate si alte institutii centrale ale statului
(Ministerul Finantelor Publice), ministerele, Guvernul si Parlamentul.
n cele ce urmeaza vom analiza etapele procedurii Bugetului de stat.
1. ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI DE STAT
Proiectul bugetului de stat si a legii bugetare se elaboreaza de catre
Guvern prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza:
a) prognozelor indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anul
bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si
pentru urmatorii trei ani;
b) politicilor fiscale si bugetare;
c) prevederilor memorandumurilor de finantare, ale celor de
ntelegere sau ale altor acorduri internationale ale congresmenilor si
institutii financiare internationale, semnate si/sau ratificate;
d) politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritatilor stabilite
n formularea propunerilor de buget, prevazute de
ordonatorii principali de credite;
e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali
de credite;
f) programelor ntocmite de catre ordonatorii principali de credite n
scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt
asociate obiective si indicatori de rezultate si de eficienta.
Programele sunt nsotite de estimarea anuala a performantelor
fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile
asociate, obiectivele urmarite si rezultatele obtinute si estimate
25
pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a
caror alegere este justificata;
g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,
precum si de transferuri consolidabile pentru autoritatile
administratiei publice locale;
h) posibilitatilor de finantare a deficitului bugetar.
Spre deosebire de vechea reglementare, Legea Finantelor Publice nr.
500/2002, prevede o faza premergatoare si prealabila elaborarii proiectului
bugetului de stat, bazata pe indicatori macroeconomici si sociali, la care ne-am
referit, pe obiective ale politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar
pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii trei ani, care se
comunica Guvernului mpreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii
principali de credite.
B. Calendarul bugetar
Pna la data de 31 martie a anului curent se elaboreaza, de catre organele
abilitate, indicatorii macroeconomici si sociali, prevazuti la art. 28 lit. a)
din Legea finantelor publice nr. 500/2002, pentru anul bugetar pentru care
se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani.
Ministerul Finantelor Publice are obligatia de a nainta Guvernului, pna la
data de 1 mai, obiectivele politicii fiscale si bugetare pentru anul bugetar
pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, mpreuna
cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite.
Guvernul urmeaza sa le aprobe pna la data de 15 mai si sa informeze
comisiile pentru buget, finante, banci ale Parlamentului asupra principalelor
orientari ale politicii sale macroeconomice si ale finantelor publice.
Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite,
pna la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare cadru care va specifica contextul
macroeconomic pe baza caruia vor fi ntocmite proiectele de buget,
26
metodologiile de elaborare a acestora, precum si limitele de cheltuieli aprobate
de Guvern.
Pna la 15 iunie Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor
principali de credite limitele de cheltuieli redimensionate n functie de
schimbarea cadrului macroeconomic, n vederea definitivarii proiectelor de
buget.
Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pna la data de 15 iulie, a
fiecarui an, sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru
proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator,
cu ncadrarea n limitele de cheltuieli si estimarile pentru urmatorii trei ani,
nsotite de documente si fundamentari detaliate.
Ministerul Finantelor Publice examineaza proiectul de buget si poarta
discutii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. Daca
exista divergenta, aceasta va fi solutionata de catre Guvern.
Proiectul de buget si anexele la acesta, definitivate, se depun la Ministerul
Finantelor Publice pna la data de 1 august a fiecarui an.
Ministerul Finantelor Publice, pna la data de 30 septembrie, ntocmeste si
depune la Guvern proiectul legii bugetare si proiectul bugetului de stat, pe
baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a
bugetului propriu.
Pna la data de 15 octombrie, Guvernul si va nsusi proiectul legii
bugetare si pe cel al de bugetului de stat, prevazute la alin (1) art. 35 din Legea
Finantelor Publice si le va supune spre aprobare si adoptare Parlamentului.
2. APROBAREA SI ADOPTAREA PROIECTULUI DE BUGET DE
STAT
Are la baza un raport care nsoteste proiectul legii bugetului de stat,
elaborat de catre Guvern si care priveste situatia macroeconomica pentru
anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si proiectia
acestuia n
urmatorii trei ani.
27
Acest raport cuprinde un rezumat al politicilor macroeconomice
n contextul carora au fost elaborate proiectele de buget, precum si
strategia Guvernului n domeniul investitiilor publice.
Raportul si proiectul legii bugetare anuale vor exprima politica
fiscala bugetara a Guvernului, precum si alte informatii relevante n domeniu.
Aprobarea bugetului de stat si a legii bugetare anuale se va face avnd n
vedere propunerile formulate de comisiile de buget, finante, banci ale Senatului
si Camerei Deputatilor, pna la data de 15 decembrie a anului anterior anului la
care se refera proiectul de buget. n cazul n care nu se respecta acest termen,
Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.
Proiectul bugetului de stat se aproba de Parlament pe ansamblu, pe parti,
capitole, subcapitole, titluri, articole, precum si aliniate, dupa caz si
pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum si creditele
de angajament pentru actiuni multianuale.
Bugetul de stat se aproba prin lege si se adopta de catre Parlament.
n situatia n care Legea bugetului de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3
zile nainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul ndeplineste sarcinile
prevazute n bugetul anului precedent. Limitele lunare de cheltuieli nu pot
depasi, de regula, 1/12 din prevederile bugetului anului precedent, cu exceptia
cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite,
sau dupa caz, 1/12 din sumele propuse n proiectul de buget, n situatia n care
acestea sunt mai mici dect cele din anul precedent.
Parlamentul adopta legea bugetara anuala si legile de rectificare elaborate
de Guvern, n contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.
Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul
bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementari specifice
exercitiului bugetar.
Cuprinsul legii bugetului de stat se refera la venituri, cheltuieli,
relatia
dintre ele si aspecte specifice:
28
a) la venituri estimarile anului bugetar;
b) la cheltuieli creditele bugetare determinate de autorizarile
continute n legi specifice n structura functionala si economica
a acestora;
c) deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;
d) reglementari specifice exercitiului bugetar.
Anexele legilor bugetare cuprind:
a. sintezele bugetelor prevazute la art. 16 alin. 1, lit. a), din
Legea finantelor publice;
b. bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea;
c. sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile
de repartizare a acestora;
d. alte anexe speciale.
Pentru a deveni publica, legea bugetului de stat se publica n Monitorul
Oficial al Romniei, partea I.
Legile bugetare anuale pot fi modificate n cursul exercitiului bugetar prin
legi de rectificare, elaborate cel mai trziu pna la 30 noiembrie. Legilor
de rectificare li se aplica aceleasi proceduri ca si legilor bugetare anuale initiale,
cu exceptia termenelor din calendarul bugetar.
C. Structura bugetelor publice
Bugetele publice sunt constituite din doua elemente: veniturile bugetare si
cheltuielile bugetare.
Relatia dintre veniturile bugetare si cheltuielile bugetare poate fi diferita,
n functie de factorii care o influenteaza. Dezvoltarea economica si sociala
a unei societati, contextul international, conjunctura sa politica etc. si
pun amprenta asupra existentei unor venituri bugetare mai mult sau mai
putin consistente.
Pe de alta parte, nevoia publica de interes national (central) sau
local, trebuie satisfacuta n conditii optime si oportune. Acest lucru este necesar
pentru
ca societatea sa cunoasca o evolutie civilizata, prospera si benefica pentru
29
cetatenii sai. Este un deziderat greu de atins, mai ales n statele cu economii mai
putin stabile si care sunt la nceputul experimentului economie de piata,
privatizare, concurenta etc.
Pentru acest considerent, relatia dintre cele doua elemente structurale ale
bugetului public, n general si ale bugetului de stat, n special, poate fi
echilibrata, cnd cheltuielile bugetare sunt egale cu veniturile bugetare,
deficitara cnd cheltuielile bugetare sunt mai mari dect veniturile bugetare
si excedentara cnd cheltuielile bugetare sunt mai mici dect veniturile bugetare.
n cazul bugetelor locale si al bugetului asigurarilor sociale de stat, relatia
dintre venituri si cheltuieli este ntotdeauna echilibrata.
n cele ce urmeaza ne propunem sa abordam problematica enuntata, prin
prezentarea conceptelor de venituri bugetare si cheltuieli bugetare si a
clasificarilor facute, n literatura de specialitate, ale acestora.
3. EXECUTIA BUGETULUI DE STAT
Presupune realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor. Acest lucru
este marcat de principiile si regulile consacrate n Legea finantelor publice nr.
500/2002.
A. Executia partii de venituri
Presupune realizarea veniturilor bugetare n temeiul legii, integral si
la termen, n anul financiar care are aceeasi durata cu exercitiul bugetar.
La baza procedurii realizarii veniturilor bugetare stau o serie de principii,
dupa cum urmeaza27
:
a) impozitele, taxele si orice alte venituri se nscriu n bugetul
de stat numai daca au fost stabilite prin lege28
;
b) legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista impozitelor,
taxelor precum si a celorlalte venituri ale statului care urmeaza
sa se perceapa;
27 E. Balan op. cit., p. 65 28
Constitutia Romniei, republicata, art. 39, alin 1
30
c) este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire, de
contributii directe sau indirecte, n afara celor stabilite prin lege.
ncasarea veniturilor bugetului de stat se realizeaza prin mai multe
procedee si anume:
- calcularea si plata directa a acestora, de catre subiectii
impunerii
(este cazul impozitului pe profit, T.V.A., accize);
- calcularea, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului
datorat de catre o terta persoana (procedeul stopajului la sursa
impozit pe salariu);
- calcularea de catre organele fiscale, impunerea si plata de catre
contribuabil (impozitul pe cladiri);
B. Executia partii de cheltuieli ale bugetului de stat
Principii privind efectuarea cheltuielilor bugetului de stat.
Acestea sunt consacrate prin art. 47 alin. 1 10 din Legea
finantelor publice nr. 500/2002, dupa cum urmeaza:
- prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare
pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar;
- creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului
bugetar;
- alocatiile pentru cheltuielile de personal nu pot fi majorate si nici
nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli;
- creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite
nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui
ordonator principal de credite;
- creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate
pentru finantarea altui capitol dect n mod exceptional;
- sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitolele care
au fost majorate din fondurile de rezerva bugetara si de interventie
la
dispozitia Guvernului;
31
- ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza
creditele bugetare numai n limita prevederilor si
destinatiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea
institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale;
- separarea atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori de
credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabili.
Reguli privind executia partii de cheltuieli a bugetului de stat. Acestea se
refera la urmatoarele aspecte:
- cheltuielile bugetare au destinatie precisa, limitata si
sunt determinate de autorizarile continute n legi specifice si n
legile bugetare anuale;
- nici o cheltuiala nu poate fi nscrisa n bugetul de stat si nici
angajata si efectuata din acest buget, daca nu exista baza
legala pentru respectiva cheltuiala;
- nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata,
ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are
prevedere bugetara.
C. Institutii si persoane care au competenta legala pe linia executiei
bugetului de stat
Guvernul exercita conducerea generala a executiei bugetului de stat,
el examinnd periodic situatia financiara pe economie, executia bugetara
si stabileste masuri pentru mentinerea sau mbunatatirea echilibrului bugetar29
.
Ministerul Finantelor Publice ia masurile necesare pentru
aplicarea politicii financiare a statului, pentru asigurarea echilibrului bugetar si
cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Exercita atributii privind repartizarea, pe trimestre, a veniturilor
si cheltuielilor din bugetul de stat si deschiderea de credite bugetare si
alimentarea cu fonduri a conturilor bancare deschise pentru ordonatorii principali
de credite.
29 E. Balan op. cit., p. 59
32
Efectueaza controlul preventiv de gestiune asupra veniturilor
si cheltuielilor publice si conduce trezoreria nationala.
Ordonatorii de credite
Legea nu defineste conceptul de ordonatori de credite, dar din clasificarea
lor si atributiile ce le revin, am putea sa-i definim ca fiind: persoanele abilitate de
lege, cu functii de conducere la nivelul organelor centrale sau locale ale
administratiei publice, conducatorii altor autoritati publice si
conducatorii institutiilor publice autonome, de a primi, repartiza si folosi
creditele bugetare aprobate n conditiile legii.
ntr-o alta definitie30
: sunt persoanele mputernicite, prin lege sau prin
delegare, potrivit legii, sa dispuna si sa aprobe orice actiune cu efect financiar pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, indiferent de
natura acestora.
Acestia sunt, de regula, conducatorii institutiilor publice care primesc
credite bugetare.
Legea finantelor publice i clasifica n trei categorii:
1. ordonatori principali de credite;
2. ordonatori secundari de credite;
3. ordonatori tertiari.
1. Ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte
organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor
autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome.
n cazurile prevazute de legi speciale, ordonatorii principali de
credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
2-3. Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica, din
subordinea ordonatorilor principali de credite, sunt ordonatori secundari sau
tertiari de credite, dupa caz.
30 E. Balan op. cit., p. 61
33
Rolul ordonatorilor de credite
Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate
pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare,
ai oricaror conducatori sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite,
dupa caz, n raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate
pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate,
ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite, n raport cu sarcinile
acestora, potrivit legii.
Ordonatorii tertiari de credite utilizeaza creditele bugetare ce le-au
fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le
conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si n conditiile
stabilite prin dispozitiile legale.
Responsabilitatile ordonatorilor de credite
Potrivit art. 22 (1) si (2) din Legea finantelor publice, ordonatorii de
credite au o serie de responsabilitati comune, indiferent de categoria lor.
Ei au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai
n limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuielile strict
legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor
legale.
Raspund, potrivit legii, de:
a) angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor n
limita creditelor bugetare repartizate si aprobate, potrivit art. 21 din
Legea finantelor publice;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei
gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor ncredintate institutiei pe care o conduc;
e) organizarea si tinerea la zi a contabilitatilor si prezentarea la termen
a situatiilor financiare asupra situatiilor patrimoniului aflat
n
administrare si executiei bugetare;
34
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de
achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice;
g) organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti
acestora;
h) organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform
prevederilor legale.
D. Creditul bugetar
Legea finantelor publice nr. 500/2002 (art. 2, pct. 16) defineste
creditul bugetar ca fiind suma aprobata prin buget, reprezentnd limita maxima
pna la care se pot ordonanta si efectua plati n cursul anului bugetar,
pentru angajamentele contractate n cursul exercitiului bugetar si/sau din
exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja,
ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni.
D. Conditii privind folosirea creditelor bugetare
Prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare
pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, precum si structura functionala si
economica a acestora.
Legea prevede ca, creditele aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului
bugetar.
Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite
nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite.
De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate
pentru finantarea altui capitol.
Virarile de credite bugetare, n conditiile prevederilor alin. (5) si (6) ale
art. 47 din Legea finantelor publice, se pot efectua ncepnd cu trimestrul
al III-lea al anului bugetar.
Creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite la cererea
ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite,
35
repartizarea creditelor bugetare si/sau alimentarea cu fonduri a
conturilor deschise pe seama acestora.
Prin deschidere de credite bugetare se ntelege aprobarea comunicata
coordonatorului principal de credite, de catre Ministerul Finantelor Publice, prin
Trezoreria Statului, n limita caruia se pot efectua repartizari de credite bugetare
si plati.
Aprobarea deschiderii de credite se face n limita creditelor bugetare
si potrivit destinatiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli
sau alte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, dupa caz, n raport cu gradul
de folosire a fondurilor puse la dispozitie anterior, cu respectarea
dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective,
precum si n functie de gradul de ncasare a veniturilor bugetare si de
posibilitatile de finantare a deficitului bugetar (art. 49 (2) din Legea nr.
500/2002).
n vederea mentinerii echilibrului bugetar, Guvernul poate aproba
lunar, pna la finele lunii n curs pentru luna urmatoare, limita lunara de
cheltuieli, n functie de estimarea ncasarii veniturilor bugetare n cadrul
carora ordonatorii principali de credite deschid si repartizeaza credite
bugetare pentru bugetul propriu si pentru institutiile publice subordonate
(art. 49 (4) din Legea nr.
500/2002).
Executia bugetara presupune repartizarea trimestriala a veniturilor si
cheltuielilor aprobate prin bugetul de stat, n functie de termenele legale
de ncasare a veniturilor, de termenele si posibilitatile de organizare a surselor de
finantare, a deficitului bugetar si de perioada n care este necesara
efectuarea cheltuielilor.
Organele competente sa aprobe repartizarea pe trimestre a veniturilor
si cheltuielilor sunt prevazute de art. 48 (2) din Legea finantelor publice.
n procesul executiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg urmatoarele
faze:
- angajament;
- lichidare;
36
- ordonantare;
- plata.
Prin angajament se ntelege faza n procesul executiei bugetare
reprezentnd orice act juridic din care rezulta, sau ar putea rezulta, o obligatie pe
seama fondurilor publice.
Prin fonduri publice se ntelege sumele alocate din bugetele prevazute la
art. 1 alin. (2) din Legea finantelor publice.
Lichidarea cheltuielilor reprezinta acea faza n procesul executiei bugetare
n care se verifica existenta angajamentelor, se determina sau se verifica
realitatea sumei datorate, se verifica conditiile de exigibilitate ale
angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste
operatiunile respective.
Ordonantarea cheltuielilor este faza, n procesul executiei bugetare, n
care se confirma ca livrarile de bunuri si executarea de servicii care au
fost efectuate, sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata.
Plata cheltuielilor reprezinta faza, n procesul executiei bugetare, consta n
actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti.
Operatiunile specifice angajarii, lichidarii si ordonantarii cheltuielilor sunt
n competenta ordonatorilor de credite si se efectueaza pe baza aprobarii
organelor competente, de specialitate, ale institutiei publice.
Plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar-
contabil, n limita fondurilor disponibile.
Instrumentele de plata trebuie sa fie nsotite de documentele justificative.
Aceste documente trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plata, receptia
bunurilor si executarea serviciilor si altele asemenea, conform
angajamentelor legale ncheiate.
Instrumentele de plata se semneaza de contabil si seful compartimentului
financiar-contabil.
37
Efectuarea platilor se face n limita creditelor aprobate si numai pe baza de
acte justificative, ntocmite n conformitate cu dispozitiile legale, dupa ce
acestea au fost lichidate si ordonantate.
Modificarea destinatiei si a cuantumului creditului bugetar
Este marcata de o serie de reguli cuprinse n norme imperative. Creditele
bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara
anuala, nu pot fi utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui ordonator principal
de credite. De asemenea, cheltuielile aprobate la un capitol nu pot fi
utilizate pentru finantarea cheltuielilor altui capitol, iar utilizarea creditelor
bugetare n alte scopuri dect cele aprobate legal atrag raspunderea juridica a
celor vinovati.
Suntem n prezenta asigurarii cadrului juridic pentru o disciplina riguroasa
n executia bugetara.
Fluctuatiile si evolutiile care pot sa apara n dezvoltarea economico-
sociala a statului pot influenta prevederile bugetare referitoare la venituri
bugetare ct si la cheltuieli bugetare.
n ceea ce priveste cheltuielile bugetare, modificarea creditelor
bugetare se poate realiza prin:
- virari de credite bugetare;
- transferarea creditelor bugetare;
- suplimentarea creditelor bugetare.
Prin virare de credite bugetare se ntelege operatiunea prin care se
diminueaza creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificatiei bugetare,
care prezinta disponibilitati si se majoreaza corespunzator o alta subdiviziune la
care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozitiilor legale de
efectuare a operatiunilor respective (art. 2 pct. 42 din Legea Finantelor
Publice).
Pe baza justificarilor fundamentate, virarile de credite de la un capitol la alt
capitol al clasificatiei bugetare, precum si ntre programe, se pot efectua n limita
de 10% din prevederile capitolului respectiv, la nivelul ordonatorului
principal de credite si, respectiv 5% din prevederile programului, care urmeaza a
38
se suplimenta cu cel putin o luna nainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul
Ministerului Finantelor Publice.
Ele se pot efectua ncepnd cu trimestrul III al anului bugetar.
Ordonatorii bugetari de credite transmit lunar Ministerului Finantelor
Publice, n termen de 5 zile de la nchiderea lunii, situatia virarilor de
credite bugetare aprobate, potrivit instructiunilor aprobate de Ministerul
Finantelor Publice.
Transferarile de credite bugetare sunt operatiuni ce se efectueaza n
timpul exercitiului bugetar, pe baza dispozitiilor legale, n situatiile cnd au loc
treceri de unitati, actiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite
la altul, sau n cadrul aceluiasi ordonator principal de credite. Este obligatia
Ministerului Finantelor Publice de a introduce modificarile, att n bugetele
ordonatorilor principali de credite n cauza, ct si n structura bugetului de stat,
cu conditia de a nu afecta echilibrul bugetar.
Suplimentarea creditelor bugetare
Este operatiunea prin care se acorda sume n plus, pentru finantarea unor
activitati sau sarcini care nu au fost corect estimate sau deservind nevoi
complexe, este necesara o suma mai mare, ori activitati noi, imperios necesare,
sau aparitia unor oportunitati a caror nevalorificare ar fi pagubitoare.
Aceasta operatiune se face din fondul de rezerva bugetara la
dispozitia Guvernului, sau cu ocazia rectificarii bugetului de stat, cnd se
constata ca pentru unele activitati au ramas credite bugetare neutilizate, iar
prin legea de rectificare se stabileste ca din acestea sa se suplimenteze
finantarea altor activitati sau sarcini care impun o astfel de masura31
.
Legea finantelor publice cuprinde referiri la doua operatiuni apreciate
incidente n literatura de specialitate32 si anume:
- blocarea sau reducerea de credite bugetare;
- anularea de credite bugetare.
31 Cristina Onet op. cit., p. 63 32
Emil Balan op. cit., p. 65
39
Blocarea de credite bugetare intervine n situatia n care operatiunile, sau
sarcinile pentru care s-au aprobat credite bugetare, au fost efectuate
cu nerespectarea dispozitiilor legale, sau n mod defectuos.
Aceasta masura mai poate sa intervina si n cazul n care se constata ca
exista credite bugetare neutilizate n primele trei trimestre ale anului.
Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor
bugetare, deschise si neutilizate, din conturile proprii sau ale
institutiilor subordonate, numai n cazuri temeinic justificate, cu avizul
Ministerului Finantelor Publice, anterior datei de 25 a fiecarei luni.
Anularea creditelor bugetare
Presupune o analiza lunara, din partea ordonatorilor principali de credite, a
necesitatii mentinerii unor credite bugetare pentru care sarcinile au fost
desfiintate sau amnate, n baza unor dispozitii legale sau din alte cauze.
Ordonatorii principali de credite propun, Ministerului Finantelor Publice,
anularea creditelor respective.
Cu creditele bugetare anulate, se majoreaza fondul de rezerva bugetara la
dispozitia Guvernului.
Pentru monitorizarea permanenta a executiei partii de cheltuieli a
bugetului de stat, Ministerul Finantelor Publice solicita ordonatorilor principali
de credite, n cursul anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a
fondurilor publice.
E. Executia de casa a bugetului de stat
Executia de casa a bugetului de stat, cu etapele sale, privesc
ncasarea propriu zisa a veniturilor, deschiderea creditelor bugetare, efectuarea
platilor din buget n contul cheltuielilor, mobilizarea resurselor financiare, pentru
finantarea deficitului financiar, se realizeaza prin operatiuni derulate prin
sistemul de conturi bancare33
.
Executia de casa a bugetului de stat se face prin sistemul trezoreriei
publice (art. 60 din Legea nr. 500/2002).
33 E. Balan op. cit., p. 69
40
Trezoreria Statului a fost nfiintata prinH.G. nr. 78/1992. ea a fost definita
ca fiind un sistem unitar si integrat, prin care statul asigura
efectuarea operatiunilor de ncasari si plati privind fondurile publice, inclusiv
cele privind datoria publica si a altor operatiuni ale statului, n conditii de
siguranta si n conformitate cu dispozitiile legale n vigoare34
.
Trezoreria publica este o institutie financiara organizata n cadrul
aparatului Ministerului Finantelor Publice. Ea are doua functii principale:
- de casier public;
- de banca a statului.
n calitate de casier efectueaza, prin sistemul conturilor deschise
pentru bugetul de stat:
- toate operatiunile de ncasare a veniturilor bugetare;
- efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor
publice, n limita creditelor bugetare aprobate si n conformitate cu
destinatiile stabilite prin dispozitiile legale;
- efectuarea operatiunilor de ncasari si plati privind datoria publica
interna si externa, rezultata din mprumuturile contractate direct si
garantate de stat sau garantate de acesta, inclusiv a celor privind
rambursarea ratelor la scadenta si plata dobnzilor, comisioanelor,
spezelor si altor costuri aferente;
- efectuarea altor operatiuni financiare n contul
autoritatilor administratiei publice centrale si locale;
- alte operatiuni financiare prevazute de lege.
n calitate de banca a statului:
- pastreaza disponibilitatile reprezentnd fonduri externe nerambursabile
sau contravaloarea n lei a acestora, primite pe baza de acorduri si
ntelegeri guvernamentale si de la organisme internationale si utilizarea
acestora potrivit bugetelor aprobate, ori dispozitiilor cuprinse n
34 Ordonanta de Urgenta nr. 146/2002 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului,
art. 1, lit. a
41
hotarri ale guvernului, n conformitate cu destinatiile stabilite de catre
donatori ori pentru cheltuieli de capital n sectoarele publice
economice, dupa caz;
- efectueaza plasamente financiare din disponibilitatile aflate n
contul general al Trezoreriei Statului, prin Banca Nationala a Romniei;
Trezoreria Statului deserveste toate bugetele publice ale statului sau
ale unitatilor administrativ-teritoriale. Ea este organizata si functioneaza ca
un sistem unitar, att la nivel central n cadrul Ministerului Finantelor Publice,
ct si la nivelul unitatilor teritoriale ale acestuia, n cadrul Directiilor Generale
ale finantelor publice judetene, al administratiilor financiare,
orasenesti si municipale, ct si la nivelul sectoarelor municipiului Bucuresti.
4. NCHEIEREA EXECUTIEI
Se bazeaza pe o serie de principii reglementate de art. 61 (1-7) din Legea
privind finantele publice.
Conform acestor prevederi, executia bugetara se ncheie la data de
31 decembrie a fiecarui an.
Este consacrat faptul ca orice venit nencasat si orice cheltuiala angajata,
lichidata si ordonantata n cadrul prevederilor bugetare si neplatita pna la data
de 31 decembrie se vor ncasa sau se vor plati, dupa caz, n contul bugetului pe
anul urmator.
Creditele bugetare neutilizate pna la ncheierea anului sunt anulate de
drept.
Disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile
publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene,
ramase la finele exercitiului bugetar n conturile structurilor de implementare, se
raporteaza n anul urmator.
Din analiza dispozitiilor cuprinse n Legea finantelor publice rezulta
ca nchiderea exercitiului bugetar presupune ntocmirea unor rapoarte
periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice de catre ordonatorii
principali de
credite.
42
Ordonatorii de credite ntocmesc conturi anuale de executie a
bugetului propriu. Conturile anuale, inclusiv anexele acestora, vor cuprinde:
a) la venituri:
- prevederi bugetare initiale;
- prevederi bugetare definitive;
- ncasari realizate.
b) la cheltuieli:
- credite bugetare initiale;
- credite bugetare definitive;
- plati efectuate.
Pe baza situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de
credite, a conturilor privind executia de casa a bugetului de stat, prezentate de
organele care potrivit legii au aceasta sarcina si n urma verificarii si analizarii
acestora, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza contul general anual de
executie a bugetului de stat.
Contul general anual de executie a bugetului de stat se ntocmeste n
structura bugetelor aprobate si are ca anexe conturile anuale de executie a
bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.
Guvernul analizeaza si prezinta spre adoptare Parlamentului
contul general anual de executie al bugetului de stat, pna la data de 1 iulie a
anului urmator celui de executie.
El se aproba prin lege, dupa verificare de catre Curtea de Conturi a
Romniei, a caror rezultate formeaza obiectul unui raport.
Rezultatele ncheierii exercitiului bugetar se pot manifesta prin:
- deficit bugetar, cnd partea de cheltuieli bugetare depaseste veniturile
bugetare ntr-un an bugetar;
- excedent bugetar, cnd veniturile realizate depasesc cheltuielile
efectuate;
- echilibru bugetar, cnd veniturile realizate sunt egale cu
cheltuielile
efectuate.
43
Existenta uneia dintre cele trei situatii, la finele anului bugetar, poate
fi determinata de rezultatele economice interne, de influenta exportului
si importului, de relatia dintre leu si evolutia altor valute n care s-au facut
tranzactiile comerciale, de conjunctura economica si politica internationala si nu
n ultimul rnd de conceptia fiscala a statului, care trebuie sa fie mobila, clara,
coerenta, consecventa si eficienta.
n cazul n care n cursul executiei bugetare s-a recurs la mprumuturi de
stat, Ministerul Finantelor Publice ntocmeste anual si contul general